Intr-o dup-amiaza de vara Nikolsi statea in hambar curatand cepe alaturi de Father, care era la fel de preocupat cu decojitul

cartofilor, aflandu-se cu spatele la usa si fiind ca de obicei cu simturile in garda. Cepele taiate de Nikolai erau atat de subtitri incat Father incepu sa lacrimeze, incercand in acelasi timp sa-si stapaneasca lacrimile. A auzit usa deschizandu-se in spatele sau dar nu a auzit-o Margarita trecand pragul. Brusc, a simtit pe umarul sau o mana venind din spate si a auzit-o ntrebnd:Bist Du Jude...? Cu sigurana fusese demascat, Father se simii prins ca o plevuca intr-o crptura. Inima lui se contracta si simii durerea sfaramanu-se in piept. Margarita descoperise ca era evreu si il infrunta acum. Apucand cutitul pentru decojit, Father era pregatit sa il foloseasca impotriva ei sau a lui insusi. Degetele sui se stransera in jurul manerului. Ce sa faca? Nu mai ramasese mult timp. Poate ca alertase deja politia nazista locala. In timp ce rasuflarea sa parea sa stea in loc, Margarita repeta, Bist du Jude... Nikolai? si izbucni in hohote de ras. Ha! Ha! Evreii iubesc cepele! Nikolai zambi si Father atunci intorcandu-se imprejur putu vedea expresia comica de pe fata ei si auzii amuzamentul din vocea ei. Daca Father i-ar fi observat imediat zambetul salu Daca ea ar fi pronuntat numele lui Nikolai de La inceput si nu la mijlocul propozitiei el nu ar fi presupus ce era mai rau, intalegand acest lucru ca fiind slaba ei incercare de a fi amuzanta. Nilkolai, cum era firesc, avand mult mai putine motive de teama din cauza pedigreeului depasi cu usurinta momentul. Evreii curata cepe! Daca tu decojesti uma, inseamna ca esti evreu, nicht wahr? spuse ea indoindu-se de rs. Ea apuca o ceapa si incepu sa o decojeasca chicotind tot timpul. Venindu-si in fire repede, Father se conforma la voia buna generala. Oh a fost o gluma buna. Spuse el batandu-se peste coapsa si apucandu-se de laterale. Esti um adevarat comediant adauga el batand din maini pentru efect. Margarita, mandra de inteligenta sa rase pe infundate si se aseza jos cu Nikolai si Father, desfatandu-i pe ambii cu dragostea pentru cepe a evreilor. Pleca mai tarziu in acea dup-amiaza intr-o stralucire calda, incantata de istetimea ei. Noaptea, stand intins pe patul sau, Father se gandi la caracterul ciudat al umorului din zonele rurale germane si la pericolul pe care il reprezentase pentru el. Putea la fel de bine sa fie de acord cu afirmatia lui George Eliot spusa cu un secol in urma: Umorul german in general nu arata nici o urma de masura, nici un tact instinctiv,: este fie greoi si neindemanatic precum comicul unui Leviatan fie interminabil precum o zi in Laponia Pentru comicul sau nendemnatic putea acum garanta cu usurinta Father. Duminica cand isi punea hainele bune o jacheta albastra de gimnast polonez si cizme de calarie o putea chiar observa pe furis pe Margarita cum il privea in timp ce se indrepta spre strazile din Stensch in ziua sa libera. Cand era in mod special vesela ea ii spunea lui si oricui se afla in jurul sau, fara nici un motiv, Cand razboiul se va sfarsi, Stefan se va casatori in Berlin. Father zambea gratios , acceptand complimentul. Acest lucru era o

lauda inalta vennd din partea ei. Pentru un moment el se relaxa in soarele incurazator al bunei opinii a acsteia, desi in sine simtea repulsie fata de sugestia ei. Contrastul rapid parea prostesc; acum un moment ea il redusese pe Nikolai la un evreu iubitor de ceapa iar in urmatorul moment il considera pe Father potrivit pentru a se casatori in interiorul rasei germane. In ciuda calmului momentan, inchiderea si captivitatea aruncau in continuu umbre asupra lui. Waczer, un muncitor polonez de la o ferma apropiata, ajunse sa il considere pe Father cel mai bun prieten al sau. Nu a vea decat saptesprezece ani si se indragostise de o ucraineanca pe nume Ilyana care, dupa o scurta idila il parasise pentru altul. Acest lucru mai mult ii crescuse pasiune si ar fi vorbit despre ea necontenit. Prin infinitele lui rezerve de rabdare, Father cucerii curand recunotina baiatului. Precum un prieten de nadejde el impartasea multe lucruri cu Father. Waczek se pare ca nimerise oadata intr-un lagr de pedeapsa langa Frankfurt-an-der-Oder pentru ca parasise spatiul de lucru. Stefchu, zise el intr-o duminica, ca de la un polonez la altul, ce intamplare am sa-ti povestesc! Father se apleca ca sa asculte cu atentie. tii lagarul in care am fost inchis. Pai, am vazut cu ochii mei cum s-au purtat cu trei evrei fara acte. Ce ai vazut? intreba Father temandu-se ce avea sa urmeze. Ar fi trebuit sa fii acolo doar pentru aceasta imagine spuse el cu savoarea anticipatiei rasfrangandu-i-se pe fata. Acei trei everi credeau ca trasesera un val peste ochii germanilor. Ha! Credeau ca scpaser cu actele lor false dar germanii au fost mai destepti decat ei. Intra in miezul problemei, spuse el. Biete, vad ca ti-am captat interesul. Ti-am starnit pofta. Waczek scuipa de cteva ori si continua. Au tarat afara primul evreu ce priveliste era! A fost intins pe o cutie plasata intre doi soldai Gestapo, fiecare tinand un bici de piele la varfurile carora erau atasate placute de fier. Tu unde te aflai? intreba Father. Eu si ceilalti am fost pusi sa privim. Am avut cele mai bune locuri. Spuse el zambind. Dupa care i-au dat jos pantalonii evreului. Cum mai urla! Isi repet, ar fi trebuit sa fii acolo ca sa vezi cu ochii tai Waczek se oprii sa isi trag rsuflarea, tremurnd de emoie. Nu te grbii. Nu plec niciunde, spuse Father incercand sa para acum interesat si totui detaat.

 Polititsul din Gestapo aflat in stanga lui ii aseza o zdreanta uda peste spate. Dupa care faceau cu randul cel din stanga lovind cu biciul dupa care cel din dreapta. Eins, zwei, drei Waczek ,dorind sa dea autenticitate relatarii sale imitand suieraturile germanilor, incepu sa numere momentele in care evreul fusese iar si iar biciuit. Asculta la asta, Stefchu,, adauga el plescaind si scuipand o injuratura politieneasca comuna, sange de caine. Pai sa auzim, spuse Father. Acest acest evreu, biciuit pana aproape de limita puterilor, striga calaului sau, -Her Gestapo, ich kann nicht mer nu mai pot. Si ce a urmat? Intreba Father Germanii s-au infuriat si si-au inzecit energia. Au continuat sa-l biciuiasca pana a lesinat. Spuse Waczek vesel. Ar fi trebuit sa vezi cu ce plcere mnuiau germanii bicele. Probabil au adus afara unul din ceilalti everi in acest moment adauga Father. Ha! Asa ai putea crede, dar nu asa repede!Au turnat apa rece peste nenorocit pentru a putea sa o ia de la capat. Trebuie sa fi fost o baie de sange remarca Father in timp ce un fior de gheata il strabatea. Asta e doar jumatate de adevar. A fost batut dincolo de orice limite, dincolo de reinsufletire, era mort Waczek blestema si scuipa. Injuratura lui venii consistenta si rapida. Evidenta lui plcere il nucii pe Father. Nu mai rezista sa asculte mai mult si reusii sa devieze discutai spre alt subiect. Mai tarziu in acea zii Waczek se intoarse la ferma lui.Polonezul nu cunostea bineinteles teroarea pe care tocmai o infiltrase, si ca sa fie sigur, Father nu facu nimic sa ii schimbe parerea cu privire la prietenia lor. Dar ii intensifica psihologia izolrii. Adam Mickiewicz, in timp ce era exilat la Roma in 1848, afirmase in Political Declaration of Polish Legion: Fratele nostru mai in varsta, Israel: noi oferim respect, fraternitate si ajutor pe drumul sau catre eterna si pamanteasca bunastare, drepturi egale in orice privinta. Trei ani mai devreme, intr-o slujba pe care a tinut-o pe Ninth Avenue, cea mai trista zi din calendarul evreiesc, comemorand distrugerea la o distanta de cinci sute de ani a ambelor temple din Jerusalim, poetul polonez de confesiune catolica isi declara simpatia pentru evreimea aflata in sufeinta si dorul lor de Zion. A transformat personajul Yankel, un batran carciumar evreu din Novogrudek, un cantaret la tambal, intr-un patriot polonez si un erou al poemului sau Pan Tadeusz. Muzica lui Yankel captureaza trasaturile luptei poloneze pentru libertate si nemuritoarea struna a sperantei. Din acest instrument Un binecunoscut cantec a plutit spre ceruri, un mars triumfal. Polonia nu a pierit inca; marsaluieste, Dombrowski, spre Polonia!- Mickiewicz va compara intr-o alta opera emigrantii polonezi din Paris cu cu Israel marsaluind prin nisipurile fierbinti in cautarea Pamantului Fagaduintei. Si intr-un suprem gest de factura Byronica, Mickiewicz, sucombnd din cauza holerei, murii in Istambul in 1855 incercand sa organizeze o legiune evreiasca in lupta impotriva Rusiei

tariste. Calatorind in memorie inapoi in orasul sau natal, Novogrudek, Father se gandi la promisiunea prieteniei polonezo-evreiesti pe care bardul national a dorit-o atat de mult. Contrastul dintre atunci si acum nu putea sa fie mai mare. Cu fiecare zi care trecea Father simtea ca ora propriei sale judecati se apropia. Simtea ca o anumita groaza, initialele germane NN care insemnau Nacht und Nebel noapte ssi ceata, executie si distrugere ii vor pecetluii in final soarta.

Cap. 9 Interogatoriul Gestapoului Luni de zile de munca asidua l-au obinuit pe Father cu lucrul la ferma. Acum afna solul si mnuia plugul si sapa cu mare uurina. Munca printre blegar nu ii mai repugna, dar in timp ce muncitorii ceilali cutau alinarea in butura, el o cuta in sobrietate. Orice alte metode l-ar fi nucit. Intr-o zi Gustav Steinbach, cu brbia adusa nainte, a venit ctre el in hambar. Stefan striga el in timp ce se apropia cu pai grei. Da domnule, rspunse Father, cu o uoara formalitate pe care o rezerva ntotdeauna pentru Herr Steinbach. Pleci spre Schwebus in doua saptamani, spuse el. Father devenii tensionat ramanand la exterior calm. Pe cine trebuie sa vad? intreba el. Gestapoul spuse Herr Steinbach. Cuvintele lui strapunsera aerul distrugandu-l pe Father ca un glont de plumb. In doua saptamani? intreba el. Da sa nu uiti Dup plecarea lui Steinbach, Father privii cerul si norii purtai de vnt, un haos primordial cenuiu. Soarta era pecetluita, si nimic nu putea sa o desfac. Nazitii verificau totul pana la cea din urma sursa urmrind totul pana in cel mai ndeprtat colt si acest lucru se ntmplase si cu el. Petrecuse luni trind in infima sprtura dintre spatii. Dar lucrurile aveau sa fie diferite acum. Nu era nici o cale prin care sa construiasc favorabil aceasta rsturnare a evenimentelor. Era sigur de apropierea Gestapoului si aproape putea auzii usa de lemn facondu-se tandari pe masura ce se apropiau. Pe masura ce noptile treceau, rezistenta sa la suferinta era testata din nou. A inceput sa isi incheie socotelile cu viata, care dupa toate semnele parea sa se incheie in curand. Un

sentiment de tristete ii strabatu memoriile sale din copilarie, legate de dealurile si luncile din Navaredok unde a vazut lumina zilei pentru prima data. Dupa care, asa cum facea pe pe vremea cand era copil cand infrunta o teama teribila, murmura cu voce scazuta in tr-o secreta implorare, In numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, fie ca Mihail sa fie la dreapta mea, Gavril la stanga; Uriel in fata mea; Rafael in spatele meu si gloria lui Dumnezeu deasupra capului meu. Dupa trecerea primului val de panica, isi forta mintea sa se concentreze la ce ar putea in mod concret sa se intample. Incepu sa revizuiasca fiecare detaliu al viitoarei sale vizite in Schwebus ce semnificatie ar putea avea in sens larg pentru el. Stia ca fiecare fapta de cutezanta cerea un profund act de tainuire. Daca germanii ii luasera urma de ce nu au venit dupa el imediat? Gandii el. Parea firesc, daca ar fi fost o persoana marcata, sa termine cu el cat mai repede. De ce avea doua saptamani inexplicabile in care sa fiarba de neliniste. Nu se punea problema ca Gestapoul sa fi trecut la interogarea amanata si facuta in mod politicos. Era oare acest lucru un nou sport sadic, ultimul rafinament im materie de cruzime al nazistilor? Revizuii arcul calatoriei sale, amestecul de minciuni care il adusesera in Germania Nazista. Unde alunecase de-a lungul drumului? Cantarii fiecare posibilitate, puse in ordine fiecare ocazie cand ar fi putut sa se dea de gol. Dar refuza sa se prabuseasca in inevitabil. In loc sa isi faca planuri se decisa sa actioneze. Poate nu era singurul somat de Gestapo. Poate si alti polonezi erau de asemenea chemati. Daca ar putea sa fie sigur, si-al mai inlatura teama. Avea tinta stabilita: sa intrebe alti polonezi din apropiere. Bineinteles nu putea parea prea inflacarat; trebuie sa ii intrebe indirect, pentru a nu le strnii curiozitatea. Dupa o perioada de reflectare se decisa la il caute pe mofturosul polonez alaturi de care sosise in Stensch. Da , asta ar putea fii solutia. Trebuie sa o gaseasca pe aceasta persoana, aceeai care fusese alungata de la ferma Steinbachs cand refuzase arogant sa calce in balega de vaca. Ce se intamplase oare cu pretentiosul stilist? Poate fusese redistribuit la o alta ferma invecinata si era acum subiectul unei asemenea citatii. Pentru a merge intr-un sat sau oras alaturat era nevoie de un permis special, unul pe care Gustav Steinbach trebuia fara indoiala sa il semneze. Father muncii ca un sclav in zilele premergatoare cererii sale. Convins ca Herr Steinbach era foarte multumit de performantele sale, Father il aborda. Domnule, a vrea sa vizitez orasul invecinat. Steinbach paru curios la inceput si intreba ce scop avea. Vezi tu, un prieten al meu nu se simtea bine si vreau sa il vizitez spuse Father detasat. In cateva zile ii sosii permisul de calatorie cu trenul. Cu toate astea era acum prea nelinistit pentru a calatorii cu trenul, bnuind gara ca fiind scena capturarii sale. Siguranta consta in urmarea drumurilor laturalnice si a celor prin paduri.

Se intreba daca nu agravase lucrurile incercand sa le imbunatateasca ceea ce germanii numeau Schlimmbesserung. Dar dorinta de a pleca era prea puternica pentru a se mai opri. Pe drum se simtea ca si cum ar fi mers pe o campie in flacari sub albastrul cerului. Isi croii drum prin iarba inalta si inainta cu greu prin mlastina, a carei liniste era mai chinuitoare pentru nervii sai incordati decat cel mai discordant sunet. Cat de multa frica, se intreba poate suporta o fiinta. Inainte de a ajunge in Schwebus, se interesa unde lucreaza muncitorii polonezi si se indrepata in directia lor. Dar in ciuda celor mai bune eforturi de cautare, omul din Viena nu era de gasit. Se intreba daca apucaturile lui de croitor si batjocura care scanteia in ochii lui nu il epuizasera in cele din urma. Prea energic pentru aceste vremuri, ii fusese asigurat un sfarsit teribil, gndii Father. Polonezii pe care ii intalnise in zona proveneau din alte regiuni si dupa toate indicatiile nu primisera chemari de la Gestapo. Father, impins spre un cotlon periculos al frustrarii, se simii ca o fantoma urmarind indicii goale. Speranta palii pe masura ce realiza ca era singurul citat. Ochii lui calatoreau de-a lungul fantomaticilor copaci care se aliniau pe marginea drumului ce ducea spre Stensch. Dintr-o data un val amenintator parca se sparse deasupra lui si o asemanatoare lipsa de vointa il cuprinse. Era ca si cum un spirit malefic fosnea prin copaci. Cu fiecare pas pe care il facea se apropia de un brad din care o ramura meare iesea in afara. Srambandu-se la el precum un cap de balaur, in cateva secunde ii facu semn iar gandurile sale se indreptara spre moarte. Un impuls magnetic, ceva mai puternic decat persoana sa il tara spre ramura. Frunzele se transformara intr-o naucitoare masa verde care plana deasupar sa ca un mare si infiorator invelis.