Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Staniloae Supra Spatial It A Tea Lui Dumnezeu

    Încărcat de

    Mihai Mogosescu
    10 vizualizări8 pagini

    Titlu original

    Staniloae Supra Spatial It a Tea Lui Dumnezeu

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    10 vizualizări8 pagini

    Staniloae Supra Spatial It A Tea Lui Dumnezeu

    Încărcat de

    Mihai Mogosescu

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 8
    198. TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXA Pind cind va astepta El? Pina ce voi ispiavi, zice, lucra- Tea mea. Cind va ispravi aceasta lucrare ? Cind ma va desa- virsi pe mine insumi, care sint cel din urma si cel mai mare dintre tofi pac&tosii... Piné ce eu nu voi fi supus Tatalui, nici EI insusi nu va fi supus, El n-are trebuinta s& Se supund Ta- talui pentru El, ci pentru mine, in care lucrarea Lui nu este inc& terminata. Pentru aceea s-a spus «c& El nu este incd su- pus». Hristos nu va lua deplina bucurie decit cind intreg tru- pul Sau va lua, «Deoarece noi tofi sintem trupul Lui si ne numim madularele Lui, cité vreme exist unii intre noi care nu sint supusi cu o supunere desavirsitd, El insusi nu este incd supus». Nici sfintii adormiti nu vor fi in deplina bucurie «cité vreme ei pling pentru pacatele noastrey. Aceasta in- seamna’c& pind ce eu nu am depasit intervalul temporal in iubirea cu toti, timpul ramine ca o realitate obiectiva ®, Desigur, Origen crede ca aceasta revenire 1a Tatal prin Tisus va fi universal si ea nu este pentru eternitate. Acestea sint erorile lui, Ideea ca Insusi Tisus nu a luat deplina bucurie sau deplina odihna in eternitate fara cei care lupta in timp va fi reluata de sfintul Ioan Gura de Aur, de sfintul Maxim Marturisitorul si in sfirsit de Pascal, care a formulat sentinta impresionanta : «Jésus sera en agonie jusqu’a la fin du monde. Eternitatea este solidara cu timpul, fara si se confunde cu el. Eternitatea este obirsia si perspectiva timpului si forta care misca timpul spre ea. La sfirsit, eternitatea va covirsi timpul, Si va da calitatea ei, Atunci nu va mai fi timp (Apoc. 10, 6), pentru ca noi nu vom mai avea in noi decit iubirea. Sfintul Maxim Marturisitorul zice : «Prin iubire vom putea avea nu numai o singura natura, ci si o singura voinja deliberativa cu Dumnezeu si intre noi, nemaiavind nici-un interval, (Gtastaats) intre noi si Dumnezeu si intre noi insine» ®, Atunci Dumne- zeu va usca lacrimile celor ce vor fi deplin cu El si in El (Apoc. 21, 5). 89. In Leviticum, hom. VII; P. G. 12, col. 479, 480. 90. Ep. If ad Ioanem Cubicularium ; P. G. 91, 396 B. INVATATURA CRESTINA ORTODOXA DESPRE DUMNEZEU 139 4, Supraspatialitatea lui Dumnezen si participarea cteaturllor spatiale la ea a. Spafiul, ca mediu al comuniunii cu baza in Sfinta Treime. ‘Dumnezeu e mai presus de spatiu, intrucit spatiul margineste. Dar in acelasi timp e prezent in tot spatiul, fara ca partile spatiului si inscrie in El parti corespunzétoare. Dumnezeu e ‘mai presus de spatiu, cum e mai presus de timp, fiind mai pre- sus de un «cind» si de un «unde», precum e mai presus si de rice «cum», pentru ca toate acestea L-ar limita, L-ar deter- mina, L-ar defini. El e mai presus de acestea, caci emai pre- sus de orice sistem de referinje, ca supraexistent, sau apofa- tic. Dar e in toate, in mod nespatial si netemporal, caci toate isi primesc existenta prin El. E] e in toate, caci e in toate ac- tele Lui referitoare la noi, creatoare, sustin&toare si desavir- sitoare, acte prin care intra in sistemul nostru de referinte, sau in planul'existentei, ca Cel ce le produce si le determina, facindu-Se accesibil prin ele. Dumnezeu e supraspatial ca subiect mai presus de compo- zitie, apofatic. Dar subject desavirsit nu poate fi decit in co- muniune perfecta cu alte subiecte supreme, infinite. Si tocmai prin aceasta, in El e data si putinta spatiului, intrucit in deo- sebirea Persoanelor divine ¢ data posibilitatea alteritatii unor persoane finite, care sa fie atrase In comuniunea cu Sine. Iar persoanele finite, neflind de Ta inceput intr-o comuniune per- fecta intre ele si intre ele si Dumnezeu, distanta ce le des- parte de comuniunea desdvirsita ia forma spatiului, cum ia forma duratei temporare. Astfel spatiul e forma relafiei intre Dumnezeu cel supraspatial si infinit si intre persoanele finite, forma care face posibilé miscarea lor intre ele, dar, prin 91, Ambigua, 91; col. 1180, Sfintul Maxim Marturisitorul spune (op. cit 1181): «Dacd esenfa tuturor nu poate fi infinité, tntrucit acestea toate sint multe (fiinded are ca limit4 citimea multiplé a celor multe, citime care circumscrie rafiunea oxistentei si a modului ei de existenta, céci mu @ beri de acestea esenta tuturor), evident mu va fi liber de circumseriere nici ipostasul individual, ei ipostasurile se circumseriu reciproc prin numar si distantis. 200, TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXA aceasta, si spre Dumnezeu, fntrucit Dumnezeu nu poate fi gasit in afara comuniunii cu alte persoane. Desigur, exista si subiecte create care au ch interval intre ele si Dumnezeu, sau intre ele tnsesi, numai intervalul du- ratei, cum sint ingerii. Dar Dumnezeu nu e monoton in actiu- nea Sa creatoare. El creeaz si subiecte imbracate in trupuri materiale, pentru a face din formele materiale un mediu al spiritualitatii si deci chipuri ale unei frumuseti vizibile. Aceste subiecte find imbracate in trupuri materiale, au ne- voie de o existenfa alaturat’, deci de un spatiu. $i inca ele au nevoie de un spafiu larg de migcare libera. Caci asa cum tim- pul e dat pentru libertatea subiectelor_ create, asae dat si spatiul pentru libertatea lor de a se apropia sau departa, sau de a rémine la distanjele la care sint intre ele. E dat un timp si un_spatiu, pentru a intretine «doruly sau «dorinta» intre ele, ins pentru a le da si putinja de a se departa cind nu se iubesc. Treimea nu-Si poate arta chipul Ei vizibil decit in persoa- nele create, asezate intr-un spajiu comun. In sensul acesta spatiul, ca mediu comun al persoanelor umane, sta intr-o le- gatura cu Sfinta Treime. Dar asa cum Persoanele treimice sint interioare una alteia, asa si persoanele umane {si sint in parte interioare spiritual si-si pot deveni tot mai interioare si odata cu aceasta sint intr-un anumit fel prezente in tot spatiul, sau sint mai presus de el. In Sfinta Treime este data atit originea spatiului, cit si unitatea lui, prin deosebirea persoanelor umané si prin uni- tatea dintre ele. Fiecare persoana umana are in sine tot spa- tiul, sau e legat’ de tot spatiul, caci trupul ei se explicd din tot ce este in spatiu si sufletul are un confinut adunat din tot spatiul. Iar persoanele unite intre ele poarté impreuna tot spatiul. Spatiul e o unitate purtaté de fiecare persoana si in Se arata si in aceasta calitatea persoanelor umane purta- toare ale chipului lui Dumnezeu, Unul in fiinfa si intreit in INVATATURA CRESTINA ORTODOXA DESPRE DUMNEZEU 20r Persoane, existind o unitate neconfundata intre toate persoa- mele umane. Infelegerea spatiului dintr-o perspectiva pur individualist este imposibila. E drept ca fiecare persoand umana se consi- dera oarecum un centru al spafiului, dar pe de alt& parte gra- viteaza spre celelalte persoane, realizind un echilibru intre sine, ca centru al spatiului, si celelalte persoane, ca centre ale aceluiasi spatiu. O persoand umana singura n-ar avea nevoie. de spatiu si s-ar sim{i straina in el, sau l-ar considera ireal. Corespunzator cu aceasta, cind spunem cé Dumnezeu a conceput si a creat spafiul, trebuie s avem in vedere pe Dumnezeu in Treime. Intr-un Dumnezeu unipersonal, n-ar exista un temei suficient pentru crearea spafiului. Spatiul e strins legat de_comuniunea interpersonala. Spatiul isi capata ‘$i-si menfine o realitate mai sigur, cind il refer nu numai la mine, ci si la alte persoane, cind pot spune si trebuie s& spun de la mine pina la cutare e atita distanta. Spatiul e o relatie inferpersonalé ca si timpul. El ne distinge si ne uneste si indica perspectiva unei mai Mari apropieri. Astfel spafiul se dovedeste o reatifate existential&. El nu eo teorie sau o forma a intuitiei, cum nu e nici timpul (Kant). Spat depinde si de celalalt eu, sau depasirea distanjei depinde si de el, cum de- pinde si depasirea duratei temporale de realizarea iubirii cu el. C&ci daca numai eu vreau sa merg spre el, iar el fuge, dis- tanta persist&. Dar persist pentru ca stiu de el. Spatiul poate fi astfel o realitate chinuitoare — daca e folosit pentru evita- Tea comuniunii si 0 realitate pozitiva — cind serveste ca me- diu de manifestare a unei comuniuni, care nu se confunda. Ca si de timp, tot asa si de spatiu se poate face un uz ambiguu, dar totdeauna ca de o forma a relafiei. Spatiul da posibilitatea retragerii unui om din fata altuia si a apropierii lui de acela. Spatiul e dat ca un interval, dar si ca o legatura intre om si om, ca si timpul. Putem conserva si mari acest interval, dar il putem si reduce si coplesi cu totul, cum putem face si cu 202 TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOKA me T8101 Docmaricé onTovOKA Dar spafiul, ca realitate pentru lume e dat pentru ca sa fie depasit prin realizarea unei comuniuni perfecte intre noi si Dumnezeu si intre noi insine, dupa asemanarea Sfintei Treimi. Astfel spatiul {si are originea si sfirsitul in Sfinta Treime, ca ‘si timpul. - — b. Spafiul este distanja legata de durata temporal si amin- ‘doua se cer depasite ca interval intre apelul lui Dumnezeu la iubire $i réspunsul nostru. Find ontologic mai presus de spa- Yiu, intr-un anumit grad noi trebuie si-1 depasim prin vointé si prin har. Daca timpul e durata intre apelul la iubire al lui Dumnezeu si raspunsul uman, spafiul este distanta care e le- gat de aceasta durata. Intervalul intre apelul lui Dumnezeu la iubire si réspunsul desavirsit al oamenilor la acest apel, e constituit din durata si distanja. Amindou reprezinté o dis- tanta a lumii de Dumnezeu, dar in acelasi timp amindoua fi ‘sint date de Dumnezeu ca o distant ce trebuie depasita. Amin- oud sint date ca distan{é a omului de om, ca un interval intre apelul la iubire al unuia si réspunsul celuilalt, dar ca un in- terval care trebuie depasit. Intervalul de timp se numeste du- rata, cel de spafiu, distanta in sens strict. Dar amindoua sint distan{é sau interval in sens larg. In amindoua aceste laturi ale intervalului Se afla Dumne- zeu cu eternitatea si atotprezenta Sa, ca o punte si ca o forta care atrage pe oameni si-i indeamna unul spre altul si spre Dumnezeu. Distanta spatial reprezinta si o duraté temporala. Ca s& o depasesc pe prima trebuie sé depasesc pe a doua. Dar Pot sa fiu foarte aproape spatial de cineva si totodata la o mare distanta-spirituala, care echivaleazi cu o mare durataé temporal, pe care trebuie si o parcurg. Depisirea distanjei spatiale fala de o persoana inc& nu inseamna si depasirea duratei temporale faja de ea. Durata temporala e ea insasi o distan{& si vrea s& produca o distanta spatiala. ar odata de- pasitd durata temporala intre doua persoane, distanta spatiala dintre ele aproape ca nu mai conteaza, sau in orice caz aceasta e mai usor de invins. Odata depasita distanta spiritual, sau INVATATURA CRESTINA ORTODOKA DESPRE DUMNEZEU 208 NEES eee 28 durata temporala, cea spatial {si pierde caracterul chinuitor, sau depasirea celei dintii aduce usor depasirea celei din urma Aceasta pune in evidenta faptul c& spiritul invinge spatiu!, c& spatiul nu mai conteaza pentru cei-uniti in spirit. Ceea co distanjeazi mai profund e durata temporala. Dumnezeu ca Duh e pretutindeni cu noi, Jar depasirea distantei noastre de El, eo chestie de timp, nu de spatiu. Aceasta deschide o alta perspectiva in ce priveste depa- sirea finalé a spafiului, decit cea care priveste depasirea fi- nala a timpului, Timpul ca durata va inceta, dar spatiul nu va inceta, ci va fi coplesit. Cel ce va raspunde indata si in mod deplin apelului la iubire al lui Dumnezeu si al celorlalti, va fi cu ei oriunde, fara ca varietatea Ini oriunde sa inceteze. Dumnezeu va fi transparent si simtit prin energia Lui prin toate. Dar si fiecare om va fi prezent fiecruia prin energia lui, penetraté de energia divina, prin toate. Sfintii vad inc& in cursul acestei vieti la distanta si actioneaza la distanta. Depasirea timpului ca duraté intre apelul la iubire si ras- punsul la acest apel e mai grea decit depasirea distantei spa- tiale, pentru ca prima e totdeauna o chestiune de efort spiri- tual, in vreme ce ultima e o chestiune de efort fizic. c. Durata si distanfa se inving prin spirit. Este paradoxal c& pe masura ce cineva are mai mult timp pentru alfii, cu atit invinge mai mult timpul si totodata si spatiul. Durata {ns& se invinge prin spirit. Si odatd ce e invins& durata, e invins si spatiul prin spirit. Cautind si invingem timpul in mod exterior prin viteza, ramfnem inchisi in el, rminem in durata goala de comuniune, Chiar daca Clipele duratei sint parcurse repede, planul dura- tei nu e depasit. Dac& terminim repede drumul spre finta propusa, gasim mereu alte tinte, sau raminem in durata chi- nuitoare a singuratafii. Viteza exterioara ne poate duce repede la cineva, dar daci n-am fnvins distanta interioara, Iunecdm Tepede pe ling’ persoana la care am ajuns. 206 TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXA tz 0L0614 pocmarict onropoxa Timpul se invinge numai réminind mult timp cu alta per- soana. C&ci atunci fiecare persoana va avea timp pentru alta si nu va fi nici-o persoana ling& care si nu fie o alta care s& aiba timp pentru ea. Spafiul se invinge numai parcurgind in mod spiritual spatiul si raminind mult in spatiul exterior, ne- zburind pe deasupra lui. Folosind mult timp pentru unele per- soane si staéruind mult in parcurgerea unor distanje spatiale in mod spiritual, ne deprindem si gasim prin toate atit va- rietatea lor, cit si eternitatea si infinitatea. Eternitatea si in- finitatea pe care le gasim vor fi o eternitate si infinitate bo- gata, nu abstracta si monotona. Timpul si spatiul ne sint date ca drum inevitabil spre eter- nitatea si infinitatea viefii in Dumnezeu si deci nu ne putem dispensa de ele ca daruri ale lui Dumnezeu. In momentele de comuniune totala, in contemplarea jubitoare absorbanté a tainei celuilalt, tain’ mai presus de spafiu, indefinits si ine- puizabila, spafiul e coplesit, e inghitit, ramine in urma, Pentru copil, experienta mamei este experienta originar’, in care se include experienja concentrata a lucrurilor si a spafiului, zice Heribert Mahlen *. In general in relatia iubitoare dintre per- soane spafiul e transfigurat, coplesit de subiectivitatea acelei persoane. Din persoana iubita iradiaz& peste spatiu o lumina transfiguratoare, care face spatiul din jurul ei plin de sufletul ei, plin de ea insasi, personalizat. E 0 coplesire a spatiului prin lumina léuntrica a persoanei, o coplesire care poate avea diferite grade, pind la o inghitire a lui pentru experienta noastra. Cintecele de dragoste pun in eviden}a acest lucru. Sfintul Simeon Noul Teolog repeta continuu ca alunci cind i Se araté Hristos in lumina nu mai stie de are loc aceasta in spatiu, sau in afaré de spatiu, Dimpotriva, cind nu te iubeste nu mai simfi decit spatiul, te maninca uritul in spatiu. lar cind o persoana te uraste, tot spatiul din jurul ei devine neplacut, insuportabil, ca nu mai sti unde s& fugi, ca sa scapi 92. Entsakralisierung, 1971, Schdnningh, Paderborn, p. 120. 205 = CRT OPOKA pespre Dumnezey 205 de iradierea prezenfei ei insuportabile®. Chiar cind o per- soana lipseste din spatiul in care eram obignuiti si o vedem, absenja ei se simte ca o absenta speciala, sau spafiul se re- simte amputat prin absenja ei. Ea e prezenta, chiar in ab- senja*. Intr-un anumit fel, ea continua sa fie prezenta prin energia speciala a subiectivitatii ei. Dar aceasté prezenté nu € deplina si deci trezeste mai mult dorul dupa prezenta ei deplina. Aceasta «prezenta absenta» naste cu o deosebita pu- tere «doruly dupa implinirea locului cu persoana respectiva. De aci se vede ca spatiul nu e facut pentru a fi de sine. Lipsa oricarei persoane din el il face oarecum lipsit de viata, mort. El nu confine sensul deplin in sine, sau numai pentru eu-ul izolat. El este ambianta unei alte persoane, in relatia cu mine. E facut s& se umple de plinatatea comuniunii, pentru a fi con- textul, mediul comuniunii, locul de fntilnire si de relatie inter- personala, mediul revelarii reciproce, implinindu-si rostul de- plin intr-o transfigurare si coplesire a lui de catre comuniunea interpergonala. Spatiul exista prin relatia intre noi, e «al nostru meu. Spatiul pentru mine singur n-ar avea nici-un rost; ar fi chinuitor. Dar sensul deplin il primeste spatiul numai daci-1 vedem ca mediu de comuniune a lui Dumnezeu cu noi. Comuniunea noastra umana are nevoie de spatiu, dar nu I-a putut crea, ci-l poate numai transfigura, subiectiviza. Dar aceasta inseamna ‘c& numai o comuniune de Persoane supreme 1-a putut si crea, nu pentru ea, ci pentru noi, fécuti pentru o comuniune dupa chipul comuniunii supreme. Iar o subiectivizare vadité a spa- fiului nu se poate realiza decit in comuniunea deplina cu acea comuniune suprema. d. Spafiul, ca mediu de comuniune a lui Dumnezeu cu noi. Dumnezeu a dat existen{a spafiului dintr-o posibilitate in- nu al 93. Neagoe Basarab, Invafdturi catre fiul sdu Teodosie, ed. 1971, cu studiu Introductiv de Dan Zamfirescu, Bucuresti, p. 330332. 94. Hr. Yannaras, op. cit., Atena, 1970, p. 39 206. TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXA terioara inclus& in viata Sa treimica, pentru ca sa ne fie me- diu de comuniune intre El si noi si intre noi, unui cu altul, dupa chipul comuniunii treimice, comuniune in care avem s& sporim. Dumnezeu a pus spatiul ca interval de depasit intre comuniunea Sa fara interval si comuniunea intre noi sia noas- tra cu El, comuniune care intrucit nu e incé perfecta, are un interval in léuntrul ei si intre ea si comuniunea treimica. ul e forma comuniunii noastre in migcare spre tinta co muniunii perfecte, spre depasirea intervalului pe care él if reprezinta. Prin acest mediu trebuie sé urcém in directia co- muniunii perfecte cu Dumnezeu si intre noi, dupa asemanarea comuniunii treimice, Dar nu putem face aceasta fara voborirea prin har a comuniunii treimice la noi. Dumnezeu e omnipre- zent in spatiu ca Treime iubitoare si ca surs& a iubirii noastre fafa de El si intre noi, sporind uniunea noastré cu El si intre noi, fara sd ne confundam ca persoane. Prin omniprezenta lui Dumnezeu cel in Treime ¢ daté de la inceput o unitale onto- logicé_a tuturor in diversitate, in acelasi spajiu diversificat, 5i in unitatea diversa a fiintelor noasire care tind spre tot mai mult& unitate. Precum timpul va fi coplesit in interioritatea reciprocei si perfectei comuniuni, asa va fi coplesit si spatiul in interioritatea aceleiasi reciproce si perfecte comuniuni, in intersubiectivitatea umana perfecta prin ridicarea ei in inter- subiectivitatea divina, Urcusul acesta are etape multiple. Dumnezeu cel in Treime e coborit de fiecare data prin energiile Sale la nivelul la care au ajuns fapturile constiente in comuniunea dintre ele si in cea dintre ele si Dumnezeu. El vrea sé ne conducé la jinta comuniunii depline, prin aceast& coborire la noi; la tinta de- pasirii intervalului de timp si spatiu ce ne desparte de ea, prin coborirea variata la fiecare din noi, aflaji la distante diferite unii de alfii. El ne vine la diverse distanfe temporale si spa- tiale prin fiecare fiinjé umand. $i fiecare fiinté umana se afl& Ja alté distanf& temporala si spatial de El. Ajunsi la tinta comuniunii perfecte cu El si intre noi, nu va mai fi o varie- tate de distante, ci Dumnezeu ne va fi la fel de aproape, la INVATATURA CRESTINA ORTODOXA DESPRE DUMNEZEU 2or axe NEE ar fel de intim, oriunde si oricind, incit propriu zis nu va mai fi. © deosebire intre aci si acolo, intre atunci si acum, ci ne vom afla pur si simplu in eternitatea si infinitatea divind, lipsit’ de trecut si viitor, de aci si de acolo. Dar se poate intimpla si invers : invingind discantele spa— fiale, sa se afle la distante spirituale de nedepasit. Se poate’ intimpla ca oamenii sé converteasc& distantele exterioare micsorate, sau apropierile impuse lor fara voie, in aistante interioare uriase si de nedepasit. Si de fapt, experienta ce o facem azi, ne araté verosimila perspectiva aproape siguré a micsorarii distanelor pin& aproape de anulare, cu instalarea unor adevarate prapastii intre ej. Apare din ce in ce mai po- sibil& perspectiva unei «prapastii incremenite» (Lc. 16, 26), care nu mai poate fi miscata din locul ei. Distanta exterioar& intre «aci» si «acolo» poate s& devin& minima sau indiferenta,. dar se poate produce o incremenire a distantelor spirituale, care nu mai da unei persoane indemnul si putinta sé se miste- spre o alta. Dumnezeu insusi S-a retras in acest caz cu ener- giile Sale necreate, ca punte de legatura, ca dor si atractie intre ei. Singuratatea va avea astfel un caracter supratempo- ral si supraspatial in sens rau, sau subtemporal si subspatial- Ea a fost pregatita incd de pe pamint, prin faptul ca egoistud «mu mai are timp» pentru alfii, ca sé invinga spatiul si, pria aceasta, nici «dor» de alfii, intrucit nu mai simte nevoia s& parcurga distanta spre ei, sau o parcurge nu ca sé ajunga la cineva, ci ca sé treaci mai departe. Viteza egoisté invinge timpul si spatiul, nu pentru ca sé se apropie de cineva, ci ca s& Iunece pe linga el. La sfirsit, nu numai timpul va fi depasit intr-o dubla imo- bilitate, ci si spatiul. Timpul va fi depasit fie prin stabilitatea in infinitatea comuniunii cu Dumnezeu si intre oamenii uniti cu El, fie prin neputinfa de a mai inainta spre Dumnezeu sau spre semeni, devenit inutil. La fel spatiul va fi depasit fie prin transparenja lui Dumnezeu si a oricdrui semen in tot spatiul, prin pecetea accentuata pusa pe el de Persoana lui Dumnezeu sia semenilor, fie prin neputin{a de a mai inainta spre comu- 208. TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOKA ‘niunea cu Dumnezeu si cu semenii, datorita transparentei dus- m&noase a ingerilor rai si a semenilor ce ne sint dusmanosi, in tot spatiul. Prezenta acestora ne va inghesui atit de mult, ‘sau spatiul va fi atit de marcat de ei, c& propriu zis nu vom mai sesiza un spafiu, cum nu vor mai sesiza nici cei ce se vor afla in comuniunea perfecté cu Dumnezeu si cu semenii. De- sigur, strimtorarea celui aflat in iad din cauza fetelor dusma- noase ale ingerilor rai si ale semenilor aflati acolo nu con- trazice o teribilé singuratate a aceluia. Fata curita> iti pro- duce curitul» in sens de singuratate %. Singurdtatea in cazul indiferentei tuturor e mai putin chinuitoare decit in cazul -dusméniei tuturor. In primul caz esti singur intr-un spatiu pe care stii ci-1 mai poti depasi. E un curity remediabil, In cazul al doilea, nu mai ai in jurul t&u un spatiu in care sa poti inca intilni pe cineva cu un interes pentru tine. «Urituby in acest az e definitiv. Dar asa cum fn stabilitatea supratemporala fericitaé va fi acumulat& toaté experienja adunata in cursul tinipului, asa va fi acumulata in existenta supraspatialé toat’ experienta ”. Cind vom realiza, in viafa viitoare, deplina unire cu Dum- nezeu prin iubire, vom fi depasit timpul si spatiul, in Dumne- zeu nemaifiind nici-un interval de depasit.

    S-ar putea să vă placă și