Glontele Internationalist Unora care au cerut s fiu mpucat Am spus c am avut i noi cultur Cultur veche, nu de festival.

Ce ru fcutu-i-am, lepdtur, De-i tot ascui cuitul criminal?! Am spus c tot ce-i sfnt o s rmn, C Cineva vegheaz-al meu destin, C Eminescu-a scris doar n romn, n alfabetul nostru cel latin. Am spus c Eminescu ne e scutul Cel de lumin lin i oel, C este ru s ne uitm trecutul, C i mai ru e s ocheti n el; C-i fapt de josnicie i ocar S duci un trai de crti rmnd, S nu tii ce se-ntmpl pe afar n vntul i-n lumin sngernd; C nu e bine tot ce se ntmpl Cu limba, cu istoria, cu noi. De ce vrei s-mi nfigi un glonte-n tmpl, Turcitule, prit de vremuri noi?! Nu inventez, cum spui, probleme i nici dureri. ntr-adevr e ru. Ci tu ai inventat un fel de steme Cu spicul aplecat spre sacul tu. Ascult-m! ntregul piept mi-e plin cu Jratecul durerii suprat. Te fichiuiesc cu varga: na turbincu! Nu cer s fii de crac spnzurat. De-attea ori vzui a morii coas, Jivine din hiuri m-au pscut, Dar fiar nu-ntlnii mai fioroas Ce fel de mum oare te-a nscut?! i cum de nu te potopete Nistrul Cel care astzi, din pricina ta, Mi se arat-n inim sinistru i-ajuns-am a-l ur i blestema. S lupt cu tine ori s-i iert pcatul, Cci iat-avem nnemurii prini?! Dar m-ai lovit n cretet cu placatul Vroind s-mi vri istorii noi n mini. nchei poemul i mi iert piticul, Cci mi-au optit trei ngeri necorupi: Pe-aista l-a ftat sub cer nimicul i n-are nici un rost cu el s lupi. Nu-i chiar aa, aud cum mi optete Un frate drag, un cntre oiman: Pe-aista nu-l ierta, ci ia-l n clete i d-l prin rztoare ca pe hrean! Ci eu m uit la fiii mei, la cas i caut un rspuns n ochii lor. i-atta suferin m aps i nu de glonte, ci de jale mor. Noi nu ucidem! Noi prin suferin Eroi, martiri, profei i sfini sntem. Din ea: din suferin-i ia fiin Vecia-n care credem i cntm.