Moara cu noroc -caracterizareIoan Slavici (1848-1925) a fost unul dintre marii clasici, alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale, si totodata

intemeietor al nuvelui realist-psihologice in literature romana. Opera literara Moara cu noroc a aparut in volumul Novele din popor, in anul 1881. In actiune sunt antrenate caractere tari de oameni primitivi, intriga reliefeaza stari sufletesti completate, iar final demonstreaza justetea normei morale enuntate. Caracterizarea unui personaj presupune surprinderea trasaturilor sale fizice si morale. Se poate realiza in doua moduri :direct, intervenind caracterizarea facuta de alte personaje, de narator si autocaracterizarea si indirect, trasaturile fiind deprinse din nume, fapte, idei, intentii, mediu de viata. Ghita este personajul central al nuvelei, personaj complex al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire. In termenii lui Forster, el este un personaj rotund care evolueaza de la tipicitate, sub determinare sociala (carciumar), la individualizare, sub determinare psihologica si morala. Numele vine de la Sfantul Gheorghe, numele este desacralizat, iar Ghita devine autorul care se lasa imeim de balaur. Dinamica psihica reliefeaza o traiectorie sinuoasa generata de o criza morala, ezitand intre Ana si Lica, Ana sugerand familie, iubire si linistea colibei, iar Lica reidentiind bogatia, atractia malefica a banilor. Ghita este surpsins prin mijloace modern ale analizei psihologice, prin monologul interior, prin fapte, gandire, prin insumarea opiniilor celorlalte personaje.

Devenirea tragica a oersonajului se adanceste prin caderea dinspre omul moral spre cel immoral. Om harnic si cinstit, la inceput, el nu vrea decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea de carpit cizmele oamenilor. Bun meserias, bland si cumsecade, trudind din greu pentru fericirea familiei sale, Ghita devine treptat tot mai ursuz, pus pe ganduri, nu mai zambea ca inainte da prima intalnire pe care o are cu stapanul acestor lucruri, Ghita incearca sa fie autoritar si darz in fata lui Lica, sa reziste propunerilor nelegiuite ale acestuia, dar este infrant de extraordinara forta morala pe care o are Lica asupra tuturor. Ajunge sa regrete faptul ca re o nevasta si copii, si-ar fi dorit sa poata zice prea putin imi pasa. Refuza sa dea amanunte despre afacerile lui Lica, se indeparteaza incet dar sigur de sotia sa, relatiile dintre ei fiind din ce in ce mai reci ci era parca m-a mai vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa. Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Sufletul complex si loial este sfartecat intre dorinta de a pleca de la moara cu noroc, ramanand un om cinstit si tentatia pe care n-o mai poate controla, a lacomiei de bani. Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase manifelstate prin autocaracterizare Iarta-ma, Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului. Alta data, intr-o efuziune a sentimentelor paterne, isi deplange prabusirea, careia nu I se poate impotrivi Sarmanilor mai copii, voi nu mai aveti un tata om cinstit, tatal vostru e un ticalos. Sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea de sine, simtul masurii si cumpatul. (Pompiliu Mareea)