1.

1 Teoria economica constituie baza teoretica si metodologica pentru celelalte stiinte economice, elaboreaza instrumentarul de cercetare economica, formuleaza categoriile, legile si tendintele principale in dezvoltarea activitatii economice. Anume aceasta stiinta serveste drept temelie pentru elaborarea politicilor exonomicce promovate de un stat. Teoria economic ca tiin i obiectul ei de studiu au evoluat n timp. Astfel, la momentul actual, obiectul de studiu al TE il constituie cercetarea modalitatilor de optimizare a relatiei limitate-nevoi nelimitate, relatie care pune in prim-plan problemele alegerii si eficientei. Obiectul economiei politice ca tiin l constituie studierea vieii economice reale, a fenomenelor i proceselor economice care au loc n domeniul produciei, schimbului, repartiiei i consumului de bunuri materiale i servicii, a relaiilor cauzale, a legilor i categoriilor economice, pe diferite trepte ale evoluiei societii, oferind un mod economic tiinific de gndire i aciune, putere de anticipare i raionalitate, innd seama de confruntarea nevoilor nelimitate cu resursele limitate. 1.2 carte 1.3 Microeconomia i are metodologia i metodele sale de cercetare. Metodologia reflect cerinele de baz ale tiinei. Principalele principii metodologice ale microeconomiei sunt: 1.4 Oamenii sunt foarte diferii, ns utiliznd teoria economiei se pot prognoza aciunile oamenilor, deoarece la baza aciunilor lor stau necesitile umane, ultimele asigur existena, formarea i manifestarea personalitii, manifestat n via sub form de interese; Fiecare persoan nu este egoist, iresponsabil i nu acioneaz din capriciu. Fiecare se va strdui s fie raional. nainte de a aciona fiecare, ca regul, va porni de la valorile general-umane i resursele economice disponibile; Valoarea de alternativ(posibilitatea ratat); Fiecare agent economic are posibilitatea de a alege, deoarece pornete de la resursele economice disponibile; n activitatea economic are loc coordonarea reciproc a aciunilor agenilor economici conform regulilor elaborate de puterea legislativ i aplicate cu ajutorul instituiilor i organelor statului; n activitatea economic are loc alegerea avantajelor. Realizarea avantajelor se efectueaz rspunznd la urmtoarele ntrebri: a) Ce de produs? b) Cum de produs? c) Cine s produc? d) Pentru cine s produc? Analiza pozitiva face predictii assupra impactului schimbarilor in politica economica asupra unor aspecte observabile precum productiasi venitul. Analiza pozitiva face afirmatii de genul daca....atunci.

Analiza normativa evalueaza dezirabilitatea rezultatelor alternative in concordanta cu judecati de valoare despre ce este bine sau rau.Afirmatiile normative reprezinta un punct de vedere despre ce anumear trebui sa realizeze politica economica. Analiza economica poate fi: functionala- presupune identificarea factorilor de influenta asupra fenomenelor si proceselor economice si tipul acestei influente marginala- permite determinarea optimului economic care se realizeaza in situatia cind beneficiile marginale devin egale cu costurile marginala cantitativa si calitativa reflecta dualitatea naturii activitatii reale- determinantele calitative si cantitative in termeni de echilibru/dezechilibru- presupune starea de stabilitate a variabilelor economice cercetare(x=y)/ presupune starea de instabilitate a variabilelor economice(x>y sauX<y).

Principiul ceteris paribus intervine at cind in analiza unor fenomene sau procese economice crelatiile cauzele complexe au multiple trebuie studiate printr-o inlantuire de relatii cauzale simple, celelalte fiind considerate neschimbate, astfel, ramin constante. Caracteristicile si modelele strategice de comportament pe piata oligopolistica Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20. Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc. Trasaturile pietei oligopoliste: *Concurenta redusa *Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi. Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.

Duopolul Bertrand Bertrand a criticat modelele in care firmele decid in privinta output-ului, spunand ca nu se spune nimic despre evolutia reala a preturilor. In modelul pe care l-a elaborat, firmele decid in privinta preturilor si nu a cantitatii. Daca cumparatorii dispun de informatii perfecte si recunosc omogenitatea produselor oferite pe piata, vor cumpara de la firma care ofera produsul cel mai ieftin.

In acest model, fiecare concurant presupune ca rivalul nu-si modifica pretul, deci in urma reducerii modeste a propriului pret ei spera sa-si poata spori cota de piata in detrimentul rivalului. Sa vedem ce se va intampla pe piata pepenilor galbeni conform modelului Bertrand.

Sa presupunem ca firma F1 alege un pret p1 mai mare decat MC = 0,28 si la acest pret vinde o cantitate q1 care-i aduce un profit pozitiv. Deoarece produsul oferit de cele doua firme este omogen, un anumit numar de consumatori vor cumpara de la F1 daca pretul ales de ea este putin sub p1, nimeni nu va cumpara de la F2 daca p2>p1 si cererea se va imparti aproape egal intre cele doua firme daca p1=p2. Ca urmare, cererea reziduala a firmei F2 va arata astfel precum in figura 12.8. Daca ambele firme ar fixa p1=p2=MC, nici una din firme nu ar mai castiga din reducerea pretului, iar daca o firma ar mari pretul nu ar vinde nimic. Cum vor alege firmele deciziile lor de pret? La orice p1 dat, despre care F2 presupune ca va fi ales de F1, F2 va stabili un pret p2 cu putin sub p1, presupunand ca p1>MC=0,28. Deci, curba reactiei firmei F2 este cu putin sub dreapta de 450 (pe care cele doua preturi ar fi identice). Daca insa p1=0,28 firma F2 nu va reactiona, deoarece nici un p2<p1 nu i-ar aduce profit. Acelasi lucru se poate spune si despre curba de reactie a firmei F1. Cele doua curbe de reactie au un singur punct de intersectie posibil, deci de echilibru, acolo unde p=MC. Daca ambele firme stabilesc p1=p2=MC=0,28, vor avea . Echilibrul Bertrand coincide deci cu optimul social (echilibrul concurential). In concluzie, pentru consumatori echilibrul Bertrand este mai favorabil decat echilibrul Cournot sau Stackelberg. Singura problema pentru firmele Bertrand se refera la alegerea pretului de catre jucatori deoarece nu exista un model formalizat. Firmele se pot baza doar pe experienta, fler sau intuitie.

Duopolul Cournot

Matematicianul francez Augustin Cournot a elaborat primul si cel mai larg utilizat model de oligopol necooperativ. El a presupus ca firmele de pe piata actioneaza independent si prin alegerea output-ului lor ele incearca sa-si maximizeze profitul, avand insa in vedere in momentul deciziei proprii si reactiile (deciziile) probabile ale rivalului.

Ipotezele modelului Cournot sunt:

pe piata activeaza doua firme;

piata este aparata de bariere de intrare;

ambele firme cunosc cererea totala a pietei;

in momentul deciziei proprii ambele firme presupun ca rivalul nu-si modifica output-ul actual;

deciziile se iau concomitent.

Cererea pietei este: DD: p(Q) = a - bQ, unde Q = q1 + q2, iar MC = c (constant). Cum isi iau deciziile cele doua firme?

Firma F1 isi maximizeaza profitul cand MR1 = MC1 = c. Deci, firma isi determina functia incasarilor marginale, in functie de oferta firmei F2 astfel:

Deoarece firma F2 nu isi modifica outputul, expresia

,de unde

Expresia este outputul monopolist , iar ecuatia r1(q1) se numeste ecuatia de reactie a firmei F1, care indica alegerile optime ale firmei date in functie de oferta rivalului.

Firma F2 rationeaza la fel si fiind perfect identica cu F1 ajunge la:

Duopolul Cournot va fi in echilibru, cand nici o firma nu mai are interesul sa-si modifice outputul, deoarece nu-si mai poate ameliora situatia. Acest echilibru se refera la intersectia curbelor de reactie a celor doua firme, deci cantitatile de echilibru le aflam rezolvand sistemul r1(q2) si r2(q2):

iar