Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

vorbind parcã pentru sine. — Dar atunci. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. dragã Corneille. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. Vesel ºi Rheinberg. De aceea. cu averea lor. în afara Olandei. Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei.eleºteu. vãzându-te plecând. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. În clipa aceea. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff. îi spuse Corneille.. oricât de bun navigator aº fi. ca sã vii aici. continuã Corneille. — Dragul meu Ioan. dar e ºi mai adevãrat cã. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. îi spuse primul ministru cu amãrãciune. — Tot ce spui e adevãrat. când vântul e potrivnic: am ocolit. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. — Frate. Strigãtele se auzirã din nou. Ioan. spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. — Auzi. Orsay. care se simþea stânjenit. ar fi fost evitatã trecerea Rinului. zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. Corneille. De Tilly discuta cu garda burghezã. rãspunse Corneille. învingãtorii noºtri. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. frate. — În orice caz vom încerca. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist. — Da. — Ai venit pe ascuns. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. frate. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees. nu-i aºa? spuse el. Zarvã? — Da. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. spuse deþinutul încet. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. pentru gloria ei. eºti un mare navigator. — Atunci. sã provoace zarvã. dar ne reproºeazã totuºi. rãspunse Ioan. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. — Spune. dar mai scumpã mi-e gloria ta. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. Am venit pe strãzi dosnice. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. Corneille. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. dimpotrivã. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga. — Atunci asta am auzit adineauri. — Atunci suntem pierduþi. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. cã nu suntem deloc iubiþi. Voiam sã-þi spun. — Nu. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti.. frate. frate. cã printre alte calomnii stupide.

— e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. cu surâsul sãu blajin. Ioan se întoarse surprins. îþi repet. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. — Bine. fãrã un ordin scris din partea mea. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. va divulga secretul. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. finul meu. Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. dacã e slab. e pierdut ºi noi odatã cu el. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. sã fugim cât mai avem timp. se va teme de prietenia noastrã. se va lãuda cu noi. Ioan. nu. Rupe prima foaie. dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. cã înainte de toate. Ioan deschise uºa. — Uite un creion. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. dacã e tare. dar ce importanþã are cum e. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu. fiindcã el nici nu o cunoaºte. — Dar vei putea oare sã scrii. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. ºi într-un caz ºi în altul. Dacã e tare. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele. — Ruartul de Pulten. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. spuse Corneille. — Da. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. mã întrebi dacã e tare. cãci va fi sau tare sau slab. frate. — O. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. — Biblia asta. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. nici alta. Aºadar. da. din pãcate. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. — continuã Corneille. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. repetã Ioan de Witt. — Mã gândesc. servitorul meu. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. trebuie sã scriu. Nu e nici una. Degetele care . — Gândeºte-te. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille. sã fugim frate. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. Principalul e cã va pãstra taina. tot va afla cum stau lucrurile —. — Suntem noi.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. nu va fi de-ajuns sã spun. dragul meu. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. dar frate. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. — Vino. — Înþelegi acum. Aud bine vuietul ãsta. — Atunci sã vinã aici. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. Craeke. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. viteazul meu Corneille. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. — Oh! bietul bãiat. bãnuiesc. Dacã vom muri. Deci. dragul meu? întrebã Ioan.

Corneille. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. Unul e senin. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. zise el. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. cu mâna uscatã.. în semn de mulþumire. braþul lui slab dar nervos. — pãrea slab. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. arde-l fãrã sã-l deschizi. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. Ajuns în piaþa Hoogstraet. Pãrea gata sã leºine. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. aºa cum am mai spus. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. spre primãrie. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã. foarte tânãr. Figura lividã. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. acoperind vuietul din Buytenhoff. cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. dar albã ºi finã. corpul uscãþiv ºi suferind. care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet.. fereastra dinspre Hoogstraet se . pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. — ªi acum. cu mâna pe sabie. Cu lacrimi în ochi. celãlalt neliniºtit. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. — Acum. cu gura finã ºi dreaptã. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. sã plecãm. n-ar fi fost în avantajul sãu. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. o delegaþie de burghezi pornise. þâºneau din rãnile deschise. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care.au rezistat la feºtilele cãlãului. cu nasul coroiat ºi lung. Corneille scrise: Dragã fine. Corneille luã creionul ºi scrise. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. spuse el. frate. Fãrã îndoialã. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. pentru început. Ioan ridicã braþele spre cer. mersul agitat al acestui tânãr. dacã ar fi trãit în acea vreme. La strigãtele îndârjite ale poporului. un subiect de studii fiziologice care. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. mai curând. Corneille de Witt 20 august 1672. de partea cealaltã a eleºteului. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. se întoarse apoi la Corneille. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. Strãinul. lipsit de putere. nici mãcar nu-mi va tremura mâna. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. fii liniºtit. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. ªi într-adevãr. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. acest om ar fi oferit lui Lavater. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut.

ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului. colonele. În sfârºit.. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer. trãda o vie nerãbdare. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte. ca degetele unui pianist pe clape. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. spuse tânãrul. monseniore. Din locul unde se oprirã. — . — Om de treabã. sã aºteptãm ºi vom vedea.. monseniore. — O sã vedem. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. — Ordinul. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune. replicã ofiþerul. — Domnilor. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. sã rãmânem pe loc. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen. spuse rece tânãrul. ceea ce þin mult sã ºtiu. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. monseniore. ºi nu pot lua nici o hotãrâre. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore. rãspunse rece prinþul. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. — Ah. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. — Sã mergem. dar vorbele nu se auzeau. Hai sã ascultãm discuþiile.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. repetã cel ce fusese numit monseniore. — Dar. i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite.. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. îl fãcu sã roºeascã. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer. ºopti tânãrul. Ai dreptate. ai dreptate. numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o. . cel puþin aºa cred. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. fiindcã nu-l cunosc personal. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. nu-l cunosc decât din vedere. vã rog sã mã iertaþi. — E deputatul Bowelt. — Ai dreptate. o repet Alteþei Voastre. monseniore. continuã prinþul. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. colegii sãi. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã. Da..

dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum. Nu ºtiai. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. — Ei bine. spuse liniºtit prinþul. îl grãbea sã plece. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. De Tilly luã ordinul. Era chirurgul Tyckelaer. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt. Sala de deliberãri se umplea. cu jumãtate de voce. ºi mai ales cu dârzenie. — Îl avem. îndreptat spre Buytenhoff. reintrarã în clãdire. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. la dreapta! Apoi. Apoi. Împãturi hârtia. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. care. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. în faþa ferestrelor. ajutându-ºi fratele sã se scoale. Dupã cum se vede. treceþi la treabã. îi þineau piept cu succes. Nu e nici una. încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. Curând. Cãlãreþii defilau încet. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. continuând sã urmãreascã din privire. fluturând o hârtie. spuse el. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. ucigaºilor. neclintiþi. Contele rãmase la urmã. sau mai bine zis zbura. þipa el. În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul. cred cã vom vedea un spectacol ciudat. scoþând þipete puternice. sunt lãmurit. mulþimea care se grãbea.Pe urmã. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. În ceea ce mã priveºte. îl avem. dragul meu colonel. fãrã sã clipeascã. Un urlet furios. În cele din urmã. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. fãrã îndoialã. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. Dar cãlãreþii lui de Tilly. care câºtiga teren. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. nici alta. strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. Deodatã zgomotul încetã. În fruntea primului grup alerga. — Ei. — Staþi! strigã el. spuse el. colonele. . le însoþi plecarea. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam.

— Te ascult. spuse fata tremurând toatã. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. rãspunse Ioan. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. eu n-aº trece prin strada principalã. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. — Dar garda burghezã? — Oh. — Voi încerca. ara lãsat-o la poarta cea mare. copila mea? întrebã de Witt. dacã pleacã. repede. — Acum. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. — ªi e la tine cheia? — Iat-o. nu. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. . n-o sã vrea. domnule Ioan. domnule Ioan. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. — Fãrã îndoialã. — Repede. — ªi de ce. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. continuã timid tânãra fatã. i-am luat cheia. în strada pustie. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat. domnule Corneille. spuse Ioan. — Mulþumesc. spuse tânãra frizonã. — Veniþi cu mine. domnule Ioan. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. repede. ºi adineauri. Cãlãuziþi de Roza. spuse primul ministru. fata mea. — Copila mea. — O. îi atrase atenþia Ioan. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. spuse Corneille.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. dar atâta timp cât nu va fi revocat. în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. care dã într-o stradã pustie. situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. trãsura e aici. — Da. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. — Vai. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. garda burghezã va sãri prima. — Nu mai e acolo. printr-un coridor interior. spuse ea. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. fata mea. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. domnule Ioan. — Ei bine. copila mea. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. — Într-adevãr. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru. trecând pe sub poarta boltitã. stãpânii mei. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. e ultimul dar al unui om cinstit. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. sper cã-þi va aduce fericire. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut.

sper. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . când se simþi tras încetiºor de hainã. — Unde? — În carcera secretã. numitã carcera secretã. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. — Fir-ar ai naibii. tatã. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. nemiºcat. dacã o sã te gãseascã. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. la moarte. de necrezut. tatã! îl grãbi ea. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. palid ca un mort. tatã.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. spuse tânãra fatã. Dar oricât de solidã ar fi fost. turbaþii? spuse el. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor. — cãci temnicerul Gryphus. strigã Gryphus. — Da. aceastã poartã. i-aº lãsa sã forþeze poarta. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. se pare cã forþeazã poarta. ai dreptate. — Îi auzi. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. plecaþi. — li aud aºa de bine. un adãpost sigur. se nãpustea acum asupra porþii. copila mea. spre marea bucurie a gloatei. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt.. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã. refuza cu încãpãþânare s-o deschidã. din tot ce am putea sã-þi spunem. Abia atunci se întoarse. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. — Plecaþi. vino. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã. Roza deschise mica trapã. Apoi.. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. adãugã el. — Ai deschide. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. cã în locul tãu. — Dar tu. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te. spuse ea. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. cã ai salvat viaþa a doi oameni. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza. Gryphus. de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. — Dar o sã mã omoare. — Vino. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. oferea celor douã personagii. nu-i aºa? — Nu. cum poarta începuse sã cedeze.

Întrebã primul ministru. spuse ofiþerul. spuse el ofiþerului. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. Trãsura îºi reluã cursa. — Da. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. — Doamne! Doamne! strigã el.închise. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea. — Haide.. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. spuse ofiþerul. Scoþând capul prin portierã. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. Într-adevãr. Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu. dar nu ºi din oraº. — Cum. este. strigã vizitiul. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. — Cred cã aveai dreptate. vei vedea. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. au evadat! I-au lãsat sã fugã. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi.. Ah! uite. ajunºi ultimii. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. sã-i urmãrim! — Monseniore. Deodatã se opri. Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii. Portarul ne va deschide. monseniore? — Nu.. o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. n-am mai pomenit asemenea larmã. nu mai e aici. În acest moment mulþimea. — Nu! Nu! repeta omul furios. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. nu mai e aici. alte chipuri furioase. vedeþi. — Este închis grilajul. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat. spuse Ioan. — Mai bine uitaþi-vã. — Mergi înainte. Corneille ºi Ioan. ca un tunet. — Totuºi. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. fãrã îndoialã. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. van Deken. vorbeºte. probabil cã a fugit. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. dar din nenorocire nu poate sã fie.. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. — Oh! Stãpânii mei. van Deken. din închisoare poate. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului.. Într-adevãr. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. grãbit sã .. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul. nu cred. scrâºnind de mânie. ce este?. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. — Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine. vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. am la mine ordinul de comutare a pedepsei. — Da. — Oh! monseniore. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã.

— La galop. dar cu ce? — Cu cheia. se vede. palid ºi slab. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. Dar în ciuda acestui ordin. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. dar pe cinstea mea. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. apoi pornirã din nou. porneºte spre altã poartã.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. la galop. spuse liniºtit Corneille. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat. prietene. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. — Domnule de Witt. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. — Cu cheia. — Prietene. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. — Deschide! strigã vizitiull. — Haide. — De cine? — Pãi. — Ce este? întrebã Ioan. închiºi cum erau înãuntru. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi. prietene. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. opt persoane. — Vedeþi? zise vizitiul. — ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. Apoi. strigã Ioan. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu. vizitiul opri brusc. în timp ce Ioan discuta cu portarul. — Sã deschid. Între timp. ºi la care. sunt desperat. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. — Oh! spuse Corneille tare. — Cine? — Cineva care. zise Ioan vizitiului. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. mi-au luat-o. — Ah! spuse portarul. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. sã deschid. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul. de domnii de la primãrie. ºi ia-o pe strada din stânga. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. . îi spuse el portarului. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. spuse portarul. — Când? — Azi dimineaþã. strigã Ioan vizitiului. da. pe care-l duc în exil. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. trãsura ajunse la Tol-Hek. repezindu-se cãtre trãsurã. apoi o puternicã zguduiturã. ar trebui s-o am. mi-a fost luatã cheia. fã-o pentru mine. se mai adãugaserã alte ºapte. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. credeþi-mã. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. e singura noastrã nãdejde. nefiind încã siguri pe cine ascunde. — Nu. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. spuse primul ministru. dar pentru asta. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta.

— Monseniore. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. veniþi. — Uitaþi-vã. cu siguranþã. încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. În urma lui. îºi încruntã cumplit fruntea. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. rãspunse acesta. e inutil sã mergem mai departe. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº. fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. ºi înainta urlând. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. Wilhelm de Orania. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. — Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci. ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. du-te te rog la trupele mele. cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. — De fapt. i-o retezã scurt prinþul. cãci el era. cãci Ruartul. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. într-adevãr. monseniore.. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. — Da. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. pline de bucurie. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului.Ioan privi. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii.. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. aproape la fel de palid ca al sãu. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. poporul acesta e neîndurãtor. îl bat. cu furia ºi viteza unui uragan. spuse el. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura. dar cãzu din nou. Dar tânãrul deschisese ochii. se clãtinã spunând: . lucru de necrezut. e chiar Corneille. Nu e bine sã-l trãdezi. Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. care cãzu între curele. uitaþi-vã! — Da. — Un lucru îngrozitor. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. îl sfâºie. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. care vrând sã opreascã goana cailor. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. când Ioan. suntem pierduþi. Se ridicã totuºi. îl trag afarã ºi pe Corneille. Uitaþi-vã. În aceeaºi clipã. fixându-se asupra spectacolului din stradã. dar oricât stãrui stãpânul sãu. — Opreºte ºi fugi. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. schingiuit. Apoi se opri brusc. încã înainte de a atinge pãmântul. Nici nu închise bine uºa camerei. care ºi aºa e bolnav. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã. — Monseniore. — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. spuse Ioan vizitiului. Ofiþerul observând gestul de milã. Vizitiul opri. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. ºi spuse: — Veniþi. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi. — Într-adevãr. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa.

Acum se apropiarã cei mai laºi care. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. cu un efort suprem se ridicã. Atunci. e a treia poartã la care mã prezint. Acum. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. prietene. uite-o. care de data asta luã foc. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. — Alteþã. — Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã. — Iatã. — Corneille! Frate! strigã de Witt.— Fratele meu. ori de cuþit. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. rãspunse colonelul. prietene. criminalul întoarse arma ºi. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. — ºuierã o datã ascuþit ºi . punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. sfâºiaþi. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. în sfârºit. care se urni scârþâind din þâþâni. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. Deschide. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. jupuiþi. — Dumneata eºti. Aºa. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. Pentru a-ºi repara greºeala. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. ºi îi zburã creierii. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt. îl lovi cu patul muschetei. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. Dar glontele nu porni. de sabie. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. rãspunse tânãrul. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. dupã ce cãzuse. Dar imediat. — Mulþumesc. — ªi de ce? întrebã tânãrul. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. colonele. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. el se grãbi sã deschidã poarta. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. gãsind poarta închisã. Ei bine. cãruia el îi vorbise atât de familiar. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile. — Domnule. strigã portarul. pe celelalte douã le-am gãsit închise. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. ce continua sã fie închis. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. Când. îmi aduceþi cheia? — Da. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. — Ah! închizi ochii. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin.

departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat. curatã. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. — era doctorul van Baerle. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. ºi lângã aceste covoare.prelung. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. cãlare ºi el pe un cal viguros. în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. vechi negustori . aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. Era aºezatã ca într-o pâlnie. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. — îºi mânã zorit calul. acest stadtholder. purtatã de vântul dinspre râu. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. vesel. domnii de Witt! Oh. zise tânãrul. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. þinta cãlãtoriei sale. Craeke. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. servitorul credincios. Sã dãm pinteni cailor. ea adãpostea un muritor fericit. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. ajunse pe drumul Leydei. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. De îndatã ce se simþi în siguranþã. — rara avis. colonele. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. — Ah! ce n-aº da. iar soarele învãluind-o. dând pinteni calului. zise trist colonelul. Acolo. se întoarse. Albã. — Desigur cã ar fi fost mai bine. formate de braþele sinuoase ale fluviului. clãdirea albã-trandafirie. strãlucitoare. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. — ªtii. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. cum spune Juvenal. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe. — înverºunat rival al marelui rege. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine. pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. Colonelul se înclinã. pãrea cã vrea sã usuce. Acest fericit muritor. pentru a nu trezi bãnuieli. finul lui Corneille. de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. Dar în sfârºit. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. spuse el fãrã sã se opreascã. Soare. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. ce s-a întâmplat. dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri.

— care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. de teamã sã nu provoace gelozia lui . Domnul van Baerle. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. tot nu se putea hotãrî nimic. de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. Era. încât ducele de York. ºeful sãu. — South-wood-Bay. tatãl. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. fratele regelui Angliei. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. pentru a-ºi asculta naºul. — când demnul cetãþean. cercetã toatã entomologia provinciei. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. numele nostru se va stinge. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. tatãl lui Cornelius. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. Atacul lui de Ruyter. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. Cornelius. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. eroul acestei povestiri. Vei muri ºi tu. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. deoarece fiecare îºi atribuia victoria. i-a spus fiului sãu. — în afarã de tatãl meu. mãnâncã ºi cheltuieºte. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. iar florinii mei. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii. din nobilul oraº Dordrecht. cum se ºtie. cu aceste nave. într-un laborator sau într-un magazin. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. de mine ºi de turnãtor — uimiþi. se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui. se pregãtea ºi el sã moarã. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. În consecinþã. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. care s-a aruncat în politicã. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. Îndrãgi lalelele. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. Condus de pilotul Léger. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. iar alþii în 1610. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. pe vremea când flamanzii ºi portughezii. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos.nobili. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri. pe care se afla ducele de York. aºa cum îi uºurase drumul vieþii.

Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. soþia sa. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. La începutul anului 1672. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. Erau frumoase. îl primirã dupã obiceiul locului. Produsele sale începurã sã placã. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. În sfârºit. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. un duºman mult mai crud. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. Totuºi. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia. chiar cãutate. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. oameni de treabã din Dordrecht. mânuind seminþele rãufãcãtoare. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. — celelalte nume ne scapã. gonit din Lisabona. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. care. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. înainte ca doamna de Witt. — Cornelius van Baerle avea. fãrã sã ºtie. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. traversase Franþa. Deodatã. cuvânt care. mai neînduplecat. sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. chiar alãturi de el. regele Don Alphons al VI-lea care. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. apoi în Portugalia. nutri aceeaºi pasiune. camerele de uscat. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme. ºanþurile. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. o grãdinã potrivitã pentru culturã. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. locuia la Dordrecht. ci cultivând lalele. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. pãtrunsese în Spania. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. se retrãsese în insula Terceira.Dumnezeu. pentru concetãþenii sãi. numite pasiuni politice. adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. când sosi. dupã cum susþine florarul francez. Corneille nu se bucura de popularitate. Încã de pe atunci. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. cum spunea Wilhelm de Orania. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad. spre ruºinea omenirii. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. Cornelius . ªi-a fãcut deci cu greu. — trebuie s-o spunem. Pe vremea aceea. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. un burghez numit Isaac Boxtel care. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. ªi totuºi. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. dar mândri de valoarea lui personalã. numitã azi lalea. mai înverºunat. iar straturile sale. cu vin din podgoriile oraºului.

adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. apã din belºug ºi la îndemânã. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. care erau în aºa fel aºezate. Domnul van Baerle era pictor. pânã atunci acoperit de diferite plante. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi. O datã cu lãsarea serii. prietenul sãu. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. privind. Deºi vag. desfigurându-le. lux inaccesibil lui Boxtel. aerisitã. aceastã nenorocire nu însemna nimic.van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. Legea era de partea domnului van Baerle. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. cu zece mii de florini rentã. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. Aºadar. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. pentru a avea luminã mai bunã. gãrgãriþe. ventilatã. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. în afarã de asta. condiþii optime. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. Bene sit. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. hârciogi. Van Baerle nu era decât un pictor. ºi dispus în straturi. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu . el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. cultivator de lalele. expunere la sud-sud-est. genunchii i se îndoirã ºi desperat. Nu era oare posibil ca de Witt. era dreptul lui. nu numai pentru a reuºi. cu lalele sãdite în pãmânt. Aºadar. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. cu muguri. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. lunecã jos de pe scarã. el amenajã casa sa din Dordrecht. ºoareci de câmp ºi ºobolani. în sfârºit. — aºa cum am zis. van Baerle devenise cultivator de lalele. terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. cu lalele în glastrã. amestecat cu noroi de râu. nu era expresia întreagã a gândului sãu. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. dar ºi pentru a progresa. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. în sfârºit. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. cutii cu dulãpioare compartimentate. a fost mutat. Fãrã îndoialã. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. nu pentru a picta lalele. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. o camerã luminoasã. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã. De altfel. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. Îi fu deci aproape recunoscãtor. profesorul sãu ºi ale lui Miéris. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. care. Dar în ochii lui Boxtel.

cu atât. — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. sã modeleze formele. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. un învingãtor poate. Pe când van Baerle plivea. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. el ghicea ce avea sã se întâmple. îngrijind grãdina. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. nimeni dupã Dumnezeu. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. modestul ºi inofensivul savant. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. Aºadar. Într-adevãr. care se consacrase cu totul muncii sale. uda straturile ºi. Dupã aceastã descoperire. Astfel. Dupã cum se vede. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. Fiind de rea credinþã. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. necunoscut. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui. al cãrui uzurpator era chiar el. — o celebritate. un concurent. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. van Baerle obþinu numeroase succese. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. Dupã cum ne putem închipui.dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. îndrepta. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. — nu vorbim de cei din Ceylon. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. Boxtel. Cu cât o floare e mai frumoasã. dispreþuind-o. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. se dedicã acestui scop. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. — ºi nu de un oarecare. Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. deºi duºman de moarte al lui Baerle. profet al nenorocirii sale. se resemna sã se culce în pod. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . în previziunea sa plinã de invidie. cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". Van Baerle. adicã o celebritate. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. din clipa în care van Baerle. cea mai exclusivistã dintre ºcoli. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. Deci. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. din Franþa ºi din Portugalia. încât niciodatã. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. ci era finul domnului Corneille de Witt. plantând. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. din India ºi din China. n-au creat atât. înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu. premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele.

rãul face progrese uimitor de rapide. se umplea de satisfacþie. — sursã infamã de groaznice dureri. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. îi arunca atâtea blesteme. reuºind sã rupã firul care le încurca. încercând sã fugã fiecare în altã parte. apoi. fiecare de câte o labã de la spate. ºi din care îºi fãcuse un evantai. în rãzoarele lui van Baerle. fiecare gest al vecinului sãu. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. în timpul chinurilor. cu o sfoarã de zece picioare lungime. din Rotre. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. miorlãind îngrozitor. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. cu spume la gurã. Marmorata. albã ca laptele. De câte ori. dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. dupã perioada de cinci ani. meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. autorul crimei. În fond era un artist. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. ascuns în spatele sicomorului sãu. dar ºi Brabansona. urmãrea. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. cocoþat pe scarã. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. — începea sã-l roadã febra invidiei. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. începurã sã se rãsuceascã pe loc. Sã omori un om. sã distrugã plantele. fiecare pas. Cãzând de sus. când ar fi vãzut stricãciunea. — Boxtel recurse la ºiretenie. e adevãrat. dispãrurã. în sfârºit. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. pânã în momentul în care. κi cumpãrã un telescop. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. cu ochii ieºiþi din orbite. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. atâtea ameninþãri furioase. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. sã sfâºie bulbii cu dinþii. Se frãmântã îndelung. Boxtel. — ºi cum strada era departe. când i se pãrea cã-l vede vesel. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. la combinaþiile de culori pe care le putea încerca. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. purpurie ºi roºie. Boxtel. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. deºi ar fi operat noaptea. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. golindu-se de fiere. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. evoluþia fiecãrei flori. atunci. îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. ºi Minunea din Harlem. dar. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. dar în sfârºit gãsi soluþia. la fel de bine ca însuºi proprietarul. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. Într-o searã legã douã pisici. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege.floare. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. când îi surprindea un surâs pe buze. ºi capodopera unui rival îl interesa. neputând merge mai departe. din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. o sclipire de bucurie în ochi. dar nu . azurie cu roºu-stacojiu deschis.

ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre. el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. pentru a se rãzbuna. rupte în bucãþi. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. Lui Boxtel. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. deplorând nenorocirea care îl lovise. aºteptã o ocazie mai prielnicã. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. Începând din anul urmãtor. Cam în acest timp. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. zãceau. cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. focul soarelui. aproape de straturi. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune. cãzutã alãturi. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. De altfel. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. într-o gheretã. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. de intangibilã. — unele îndoite. tot atât de himericã. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. prospeþimea apei. nu putu sã-i ghiceascã cauza. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. i se . nenorocire care de altfel. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã.simþea frigul. din mila lui Dumnezeu. Dar. — preþioasei lalele negre. Boxtel tresãri de bucurie. altele frânte cu totul ºi veºtejite. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. fãrã sã creadã însã în reuºitã. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. seva pãmântului ºi adierea vântului. Van Baerle. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. fãrã patã. Câþiva amatori încercarã. Dar nu un tratat despre lalele în general. seva. Seva curgea din rãnile lor. apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune. Odatã cu primele raze de soare. cu rãbdare ºi geniu. încât. de aceea ne vom opri la aceasta. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea.

continuã. urmaþi de câþiva servitori. Se înnoptase. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. Lalelele. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. unde se instalã cu telescopul la ochi. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. setea sa de rãzbunare. Îl privea selectând seminþele. iluminau ziduri ºi ferestre. respira prin tijele lalelelor lui. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. în cabinetul cu geamuri. aºezat aproape de foc. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. Din toamna anului 1671. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. ºi dupã ce aflã. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. Uneori. vizita pe care Corneille de Witt. vizitaserã încãperile. toatã iarna. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. pe jumãtate nebun. de la tablouri pânã la lalele. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. Aici. cãmãruþe cu geamuri strãvezii.fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. toatã nãdejdea sa. de care Boxtel se simþea incapabil. Cornelius o petrecea în laborator. El se întrebã ce se întâmplã. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. aceastã muncã plinã de rãbdare. dupã ce Corneille ºi Cornelius. dulapuri. de la atelier pânã la sere. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. din clipa când luminile savantului. Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. le umezea. În seara de care vorbim. se urcã în laboratorul sãu. Ruart de Pulten. o fãcea în oraºul sãu natal. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. Corneille vizitã toatã casa. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: . dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. se hotãrî sã stea la pândã. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. Grãdina cu faþa spre soare. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic. De aceea. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. înlocuind razele soarelui. friguroase. Aceastã magie nevinovatã. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. telescopul nu-i mai era de mare folos. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã. nu se cultivã în pãmânt iarna. toatã gândirea. Suna ora unu. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. cojile sã se usuce în rafturi. în luna ianuarie 1672. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa. Cornelius van Baerle. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo.

Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. apoi în vestibul. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. apoi apãrurã douã umbre. ar fi zis marele Racine. severã. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. era interzisã profanilor. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. împingându-l pânã la fund. Corneille. Or dimpotrivã. Boxtel îºi cunoºtea vecinul. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. de altfel tot atât de obscurã. Astfel. ca ºi Delfi altãdatã. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. fãrã îndoialã. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. strãin de intrigile politice. aceastã "sfânta sfintelor". Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. plantã pãcãtoasã. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. întrucât Cornelius. Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. dupã pãrerea sa. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. acest tabernacol. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. mare. Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. Numai cã. Dupã ce spuse câteva cuvinte. de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. care. Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. la modã pe atunci. numai la auzul cuvântului uscãtorie. nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. majestuoasã. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. De altfel. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect.— Fiul meu. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. Corneille de Witt se ridicã. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. Una dintre ele. o bãtrânã servitoare frizonã. Cornelius se înclinã în semn de ascultare.

iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. aceasta este ambiþia mea. Totuºi. urmã el. "Cu toate cã. a trudei mele. care închide în el furtuna ºi care. "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele.lui. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. patria florilor frumoase. adicã toatã Europa cultã. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. acest sublim om politic. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele. sau poate chiar un miros complet nou. E lucru hotãrât. ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva. Dupã plecarea Ruartului. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. Ioan de Witt.. "Voi crea marea lalea neagrã. dimpotrivã. "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. numai despre muschete. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. se va rãspunde. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic. asemenea unui pilot încercat. dacã liniºtea va fi revenit în Olanda. "Când va înflori laleaua mea. la care Boxtel. ªi Cornelius. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. se gândea mult. tobele. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. dupã pãrerea lui. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii." ªi la acest cu toate cã. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. acea mireasmã pe care o are probabil în . admirând trei muguri promiþãtori. lunecând. van Baerle.. — îºi continuã Cornelius gândurile. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis. — vreau. cât sunt de bine fãcuþi. al garoafei. "Da. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. drapele. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. ignorând ura ce o stârnise. Ea nu va supãra pe nimeni. — Tulipa nigra Barlaensis. Cu toate cã. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa. "Muguri încântãtori!. Corneille etc. — ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. va creºte ºi se va dezlãnþui. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile. Cât sunt de netezi. la ora unu dupã amiazã. Ei bine. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. Barlaensis. Cornelius se afla în uscãtorie.. dupã cum am vãzut..

India." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. — ce s-a întâmplat. — Ei bine. — Sã mã aresteze. pe mine? — Da. — zise Craeke. a fost paradisul terestru. dupã cum spun cunoscãtorii. ªi Craeke.. ridicându-l. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el. trecând peste consemn. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. Al dracului Craeke. — o spun deschis. casa e plinã de gãrzile statului. unul e neatins. — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze. — Ah! domnule. e Craeke. unul sub masa vecinã cu masa mare. examina al doilea mugur. Chiar în clipa aceea. se auzi o voce din coridor. ce-i? întrebã Cornelius. — Iatã-l ºi pe al doilea. — voi citi hârtia.. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. încã în genunchi. începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. van Baerle înaintã spre cãmin ºi. încât acesta. — Craeke. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. rãspunse servitorul. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. presimþi o nenorocire. fugiþi. ªi în acelaºi timp. — zise Cornelius. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. Cornelius tresãri. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. Dragi muguraºi!. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. — Bine. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel. în genunchi. dragul meu Craeke. vãzându-l cum se nãpusteºte. iatã. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. — Ce vor? — Vã cautã. Apoi. domnule. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. Craeke? — S-a întâmplat. la Goa. Deodatã. — Nu pot sã aºtept. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. care se numeºte mânia. — Un sol de la Haga. Craeke nãvãli în uscãtorie. . domnule. celãlalt în cãmin. Cezar sau Maxi-milian. fugi fãrã sã priveascã înapoi. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. în timp ce Cornelius. care din fericire era rece. — nici pentru gloria lui Alexandru. la Bombay. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. bine. depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb.

printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. sari. În acest moment. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. spuse el ca un om lãmurit. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. — Iatã. — rãspunse Cornelius. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. Cornelius luã al treilea mugur. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. ºi un depozit e sfânt. maestre van Spennen. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. — Atunci o sã vã ajut. Cât despre Cornelius van Baerle. — Sãri pe fereastrã. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. Ia aurul. maestre van Spennen. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. doicã? întrebã van Baerle. strigã doica intrând în uscãtorie. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. spuse van Spennen. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. . — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. Într-adevãr. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. — Nu faceþi pe miratul. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta. Doica ridicã braþele spre cer.— Urcã. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. vrednicul meu stãpân. bijuteriile ºi fugi. maestre van Spennen. — N-am sã sar. doctore. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. — Ah. negaþi? — Desigur. — Doctore Cornelius. se apropie de fereastrã ºi o deschise. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. — Atunci. iubitul meu copil. rosti magistratul. se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri. nu-i aºa? — Bineînþeles. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. cu totul nãucit de aceastã poruncã. trebuie s-o spunem. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. precedaþi de un magistrat. — E în ordine. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. — Ah. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. ªi se dãdu un pas îndãrãt. zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke. înveli în ea cei trei muguri. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. — Eu sunt. maestre van Spennen. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. atât de mare îi era tulburarea. — Vã jur. urcã! strigã servitorul. hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã.

învinuit de înaltã trãdare. n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. — Sã mã arestaþi. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc. doctore. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . Cornelius van Baerle. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. dupã cum se poate uºor presupune. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. fãrã îndoialã. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. ºi urmaþi-ne. apoi pachetul cu hârtii. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã. sfâºie plicul. Magistratul rupse sigiliile. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. eu sunt un bun cetãþean. Atunci îl voi deschide eu însumi. De aci se poate deduce cã Boxtel. uluit. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. strigã Cornelius. ciudat cum era. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. pornirã în galop spre Haga." Dar poate cã acest raþionament. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. — Unde? — La Haga. Deci. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei. aflând de arestarea lui Corneille de Witt. Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. Dacã ar fi arestat Cornelius. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. se gândi cã. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. Or. Oricât de modest era doctorul Cornelius. rãspunse magistratul. complicele sãu. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. ªi trãgând tot sertarul afarã. ªi în acea noapte. vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire. domnule van Baerle. dacã o datã cu demonul invidiei. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om. aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. s-ar produce în casã. cu siguranþã. a lui Isaac Boxtel. este de datoria mea. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. Cornelius. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. o mare tulburare. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. vã arestez. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. justiþia n-a primit o informaþie falsã. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. — Pentru cã în numele Statelor olandeze. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã.

Boxtel se ascunse sub cuverturã. În consecinþã. spuse valetul. o sã vã þin la curent. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu. mai rãmânea de împlinit al doilea. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. o sã mã informez din nou. fie din slãbiciune. fie din ruºine. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. se spune. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. învinuit de înaltã trãdare. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. — Oh! murmurã. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. — Pãi. vecinul dumneavoastrã. nici asupra atelierului. ºi fiþi liniºtit. strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. Niciodatã o hârtie veninoasã. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. o visa. Dar el asasinase cu un dublu scop. în loc sã înfloreascã la Cornelius. — intrã în camerã. Primul fiind împlinit. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã. în sfârºit. dar nu e sigur. e arestat. strigã valetul. domnule. cãtre orele douã dupã amiazã. dacã e adevãrat ce se spune. domnule. care se achitã de aceastã datorie.bulbul lalelei negre. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. chiar fãrã sã priveascã. Când era treaz. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. Într-adevãr. În sfârºit la 19 august. — Ah. domnule. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. a doua zi se adunarã. — Drace! exclamã valetul ieºind. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. tot ce v-am povestit e adevãrat. Nu se poate! — Pãi. poate ai dreptate. Când. ca un olandez demn. magistratul primi înºtiinþarea. ºi acolo. cel puþin aºa se spune. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. — În orice caz. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. el întocmi un denunþ anonim. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. spuse Boxtel. aºa cum am vãzut. Cornelius van Baerle. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. domnule. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt. — Ei bine! În clipa asta. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. ar înflori la el. Dar. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. — Ah! dacã ai vãzut. sunt bolnav. domnule. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis. bolnav ca un om care a comis un asasinat. când dormea. Într-adevãr. — La Haga?! — Da. de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. Valetul intrã. Isaac Boxtel era tare bolnav. Se lãsã noaptea. l-ar putea fura. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. n-o sã-i fie bine de loc. Cãtre ora nouã. Bietul van Baerle! ªtiþi. . — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. — Domnule. În aceeaºi searã.

trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. Într-adevãr. dezgropase bulbul ºi. în camerã devenea un hoþ. cu faþa lividã. în timp ce Boxtel era în pat. se întoarse la scarã. Acolo îi va gãsi. nenorocit ce sunt! strigã el. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. luã o scarã. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. Witt. dar laleaua neagrã. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. apoi. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. De altminteri. 20 august 1672. ca într-o grãdinã botanicã. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. unsprezece. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. el se sculã. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. nu era nicãieri. La miezul nopþii. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. gãsi etichetate. picioarele nu-l mai þineau. apoi. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. Apoi se urcã în sicomorul sãu.totul fu cuprins de întuneric. laleaua de culoarea cafelei arse. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. mai sã ºi-o turteascã. laleaua de culoare brunã. ah. Era aceea a doicii. cu mâinile tremurând. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". rãvãºind totul în uscãtorie. O singurã luminã veghea în toatã casa. Cornelius coborâse în grãdinã. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. scormoni la stânga: nimic. Auzi pe rând bãtând ora zece. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. coborî din copac. o sprijini de zid. nu era de loc greu. deschise ºi închise toate sertarele. lalelele Joannis. miezul nopþii. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. chiar ºi sertarul cu pricina. Dar cãutã în zadar. — Mugurii ãºtia. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. aduse scara de la Cornelius. Peste tot era liniºte. se opri sprijinindu-se de masã. În sfârºit. Totuºi. cu o bucurie de tigru. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. Scormoni alãturi: nimic. de trei ori nenorocit! Se desparte . ajungând la locul ºtiut. alergã în direcþia lor. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. ªi totuºi. aºa cum am vãzut. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. îºi afundã mâinile în pãmântul moale. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. îl împãrþise în trei muguri. casa era vraiºte. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. Nebun de furie. Ajuns în acest tabernacol. dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. — Oh. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. Scormoni la dreapta. cu inima zvâcnind. curajul îi reveni. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre. Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. convins cã nu avea a se teme de nimic. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. Scara atingea exact ferestruica. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. κi fãcuse bine socotelile. urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. încãlecã zidul. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui.

Roza profitã de acest moment. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. ieºi din ascunzãtoare. nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. o sã þi-o dãm. situatã chiar sub scarã. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului. Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. om prevãzãtor.. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius. alunecã în lungul scãrii. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete. Cãzu ca trãznit chiar pe masa. duse obiectul furat de unde îl luase ºi. — Mugurii sunt la Haga. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. ridicându-ºi faþa lividã. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. care luase mãsuri de precauþie. ca sã nu vadã odiosul spectacol. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn. dar de data asta. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã. La Haga. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã. — sã închidã e un fel de a spune. tinere. mânia poporului atinse asemenea culmi. Închisoarea era pustie. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. la urma urmelor. . Roza se ascunse din nou. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. ºi. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza. Cu lampa în mâna dreaptã. spuse el. infamul! Îi are la el.. Gãsind celula lui Corneille goalã. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. intrã rãcnind în casa lui. spuse invidiosul. la un moment dat. chiar pe locul unde. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi. asemenea unui animal de pradã. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. pentru a-i spânzura. Tânãra fatã. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. în faþa acelor furioºi. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. ieºi prin ferestruicã. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. Se duserã sã închidã poarta cea mare. — Ei bine. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid.oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. Deci. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. dacã îi are. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. închizând porþile oraºului. pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite.

care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. — Da. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest. În timpul nopþii. ai tinerei fete. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. la capãtul opus al pieþii. acolo unde întunericul acoperã detaliile. dar buni prieteni ai regelui Franþei". Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea. ªi jos. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. dar. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. o siluetã cu forme neprecise. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. Pe aceastã pancardã. Aceastã scenã durã o clipã doar. iar dedesubt. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. Cât despre Cornelius. din când în când. iar fitilurile archebuzelor. dincolo de pomi. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. pe o treaptã. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. doi duºmani ai poporului. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. în celula pe care e inutil s-o descriem. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. care se afla mai sus. scumpul meu domn. Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. Ei bine. tremurând ºi gâfâind. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. cu ochii sãi buni de om tânãr. Peste casele palide se înãlþa. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei". rotunzi. intra cinci minute mai târziu. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. dar nu dormi deloc. fratele sãu. silit sã-l urmeze. atârna stropi strãlucitori de aur. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur.. cu totul în umbrã. iatã unde ajungi . vãzu astfel. adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. domnule. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri. De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. asupra cãrora lumina. cu zãbrele de fier. care dãdea spre Buytenhoff. el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. Cornelius. ca o mantie albã. de îndatã ce rãmase singur.. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. ai citit exact. Gryphus începu sã râdã. Palid. se trânti pe pat. încât Gryphus alergã furios.Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. încadrat de ferestruica luminatã. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. suavul obraz al Rozei. gestul ei pudic. conºtiincioasã. — Ah. care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. pe care înscrisese pretextul dublei crime. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii.

în sfârºit. cãzuse în urma unei încãierãri. unde rãmase nemiºcat ºi rece. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. ºi ajutându-l astã-searã. reveni în celula sa. executaþi. domnule. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. ieºi. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. ºi mai ales creºtin. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã. întors pe pãmânt. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. atât de dur cu alþii. X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri. ºi mulþumesc. Mâna lovi în gol. ci chiar leºinase. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul. cãzu leºinat pe pragul uºii. Domnule. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. lãsându-se sã cadã pe pat.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. camera familiei. fetei îi fu ruºine de gândul ei. dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. cu braþele atârnânde. dar osul se îndoi. Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. nici o razã de soare! La gândul acesta. nici un bulgãre de pãmânt. cum era filozof. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. nu te miºca. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. Revenindu-ºi în fire. e mai mult decât . Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. ca un mort. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. a cãrui brutalitate o cunoºtea. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. Cea care þipase era frumoasa frizonã. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. — Da. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. Dar. crezuse mai întâi cã Gryphus. spuse Gryphus. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. celula fatalã. aceasta e mai mult decât omenie. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. cu ochii închiºi. în colþul cel mai întunecat al închisorii. în singura întrevedere pe care o avuseserã. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. apoi pentru cel al primului ministru ºi. la neaºteptata apariþie. dupã ce. îi zise: — Nu-i nimic. se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii.

eºti nedrept cu acest tânãr domn. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. spuse Cornelius. La ultima miºcare. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. zise Roza. Haide. — Înseamnã cã judecãtorul. serviciu contra serviciu. Cornelius se uitã la frumoasa copilã. întunecându-se. spuse Gryphus. spuse Cornelius. e tocmai ce ne trebuie. tatã. Roza. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. spuse Cornelius. pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. cãci Gryphus. se vede de aici spânzurãtoarea. erau vinovaþi? — Ai dreptate. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. cã dulãul are botniþã. procesul dumneavoastrã va începe mâine. pentru a-l scuti de o parte din drum. da. — Sunt bune. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã.credinþã. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. cã tatãl meu e leºinat. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. Gryphus se aºezã. Între timp. cã sunt slabã. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. spuse Cornelius privind obiectele aduse. Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. Dar. — Da. Roza împinse masa. — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. continuã Roza. sfârtecaþi. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. vinovat sau nu. reveninduºi din leºin. — Cãutaþi puþin oþet. împingea cãtre el un scaun. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. Fugiþi deci. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. — Nu vorbi aºa. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. cazi din cauza grabei. domniºoarã. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. în timp ce Cornelius. ºi cã. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. — Ce înseamnã asta. n-o sã ne coste nimic. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. iar poimâine veþi fi condamnat. temnicerul leºinã a doua oarã. Aºa cã. este adevãrat. spânzuraþi. mutilaþi. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. iatã ce vreau sã spun. . frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. se ridicã în picioare. — Cei care atârnã acum acolo. deschise ochii. spuse deþinutul. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. domnule? întrebã Roza. — De altfel. — Ei bine. — Iatã. lucrurile merg repede în vremurile de azi. — Da. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. — Auzi. — Dar nu sunt cu nimic vinovat. domniºoarã. în consecinþã. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun.

de aceºti mizerabili. frumoaso! — Care anume. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. — Tãceþi! spuse Roza. interogatoriul nu durã mult. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt. Dar cum de la moartea celor doi martiri.. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng. spuse tânãra fatã. rãspunse Roza. grãbiþi-vã! Iatã. De altfel. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. trezindu-se. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. — Ce?! strigã temnicerul. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. Dar. spuse Cornelius. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului. el spuse tot . El nu negã. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. Luaþi seama. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea. copila mea. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat. dar. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. tata începe sã respire normal... executat pe eºafod ºi poate asasinat. Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi. privind-o pe Roza. sau dacã vii. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr.. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã. de asemenea. În ochii judecãtorilor.. condamnat la moarte. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. — Nimic. V-ar acuza pe dumneavoastrã. — Nu înþelegeþi? — Ba da. înþeleg. Corneille de Witt. dar rãmân. sã pleci cât mai repede.. — Dar? — Refuz. ºi tu ai unul de urmat. dar povesti ºi cum. spuse Cornelius cu surâsul sãu blând. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. sunt nevinovat. — Sã tac. Cornelius stãtea nemiºcat.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. de parcã n-ar fi auzit ce spune. fãcut bucãþi. — Mulþumesc.

de altfel acum. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies.adevãrul cu privire la simpatiile sale. adevãrul întreg. Unul dintre ei. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. Cornelius rãspunse cã e adevãrat. În ceea ce priveºte hârtia. Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. iar hârtia. obiceiurile ºi intimitãþile sale. ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. pentru ºtiinþã ºi flori. sigur de victorie. cã. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. care nu putea fi logicã. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. care avea reputaþia de subtil observator. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat. din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes. cã servitorul dispãruse. domnilor. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. ar putea fi în primejdie acolo. dacã se va cãuta atent. declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. Or. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . înaintea arestãrii sale. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. poate va fi gãsitã. care sã-i poatã servi drept justificare. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. stabili cã acest tânãr. servitorul domnului Corneille de Witt. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica. pentru orice eventualitate. În sfârºit. pentru artã. Afirmã cã niciodatã. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. considerase un asemenea certificat inutil. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. atât de flegmatic în aparenþã. prin urmare. fãrã îndoialã. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. Cât despre Craeke. îºi aducea oarecum aminte cã. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. Cornelius rãspunse cã. rudele sale apropiate. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. De pildã. nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. dragostea pentru studiu. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt.

îl opri în faþa uºii grele. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. domnule. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. mai aveþi timp. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. puteþi cere orice duhovnic vã place. zise grefierul. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. Spunând aceste cuvinte. Apoi. cât ºi o oarecare. de o structurã amfibie. el ne-a minþit. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. În urma acestor raþionamente. apoi. Mãrturisesc numai cã. În urma lui venea Roza. — Drace! spuse Cornelius. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. Franþa. mergând de-a-n-dãratelea. vã rog. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. care. N-am timp de pierdut. — ºi nu auzi . acuzatul e deci de naturã hibridã. Cum deliberarea fusese foarte serioasã. ce rãmase în ungherul uºii. salutându-l pânã la pãmânt. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. — faptul era doar dovedit. rãspunse grefierul.evadarea din închisoare. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. mi se pare cã am auzit sunând ora zece. acum douãzeci de minute. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. sau iubeºte foarte mult politica. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. — Pe legea mea. În sfârºit. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. când un braþ alb. care îl introduse pe grefier în celulã. frumoasa frizonã. daþi ca exemplu puþin mai înainte. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã. dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi. Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. Dupã ce terminã de citit. judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. — durase o jumãtate de orã. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã. care-i dãdea febrã. nu. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. nu m-am gândit niciodatã la asta. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. el se retrase. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. tremurând. domnule. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. ºi într-un caz ºi în altul.

lucru socotit de toþi imposibil. Gândul care mã frãmântã acum. te rog. Dar nu-ºi terminã gândul. nu ºtiu dacã ai aflat. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. Haide. domnule! spuse ea. n-ar avea nici o urmare. aºa se poartã cu toatã lumea. propus de Societatea horticolã din Harlem. — E pedepsit. — Da. Roza. în turnul din Buytenhoff. frumoasa mea Roza. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni.. ªi acum. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. domnule Cornelius? — Te vãd. — Nu mai plânge. Oricum. sã-mi împlinesc acest ultim gând. copila mea. înecaþi în lacrimi. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. Roza. nici suflet mai curat. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. coborând câteva trepte. Aceºti o sutã de mii de florini. sã ne grãbim.. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. — aceºti o . spuse el. ºi îl iert. — Sã râd?! strigã Roza desperatã. pot sã fac ºi eu. l-am binecuvântat în voinþa sa. Ajutã-mã. — Da. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. albaºtri. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea. — Frumoasa mea prietenã. — Mulþumesc.. pentru cã e un martir. — Dar pentru dumneavoastrã. domnule Cornelius.. am iubit mult florile. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite. ºi care. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. — Ah. — Oh! domnule. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. cel puþin aºa cred. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. biatã copilã. Roza. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. spuse ea.. sã nu regret nimic. zise Roza. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu. — Domnule. Tânãra fatã se lãsã în genunchi. Roza. — Frumoasa mea copilã. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. nu întoarce capul. — Iertaþi-l pe tatãl meu. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. Cornelius înþelese. se aºezã în mijlocul scãrii. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. draga mea. spuneþi-mi. pentru dumneavoastrã. nu mai am nici o putere. da. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. L-am adorat în creaþia sa. la rândul meu. sã realizez marea lalea neagrã. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. iartã-mã. ai frumoasei Roza. Roza. mai greu chiar decât i se cuvenea. i se adresã Cornelius miºcat. ai dreptate. Roza tresãri.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. chiar bucuros. Oh! nu roºi. ºi izbutisem. scumpã copilã. prin accidentul pe care l-a suferit. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. vã cer o favoare. Roza.. Deci iubeam florile. pãzitã sus de el. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. dragã Roza. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. spuse Roza. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. Cornelius mirat. ceasul bãtea ora unsprezece. vorbiþi. dragã Roza. Scoase de la piept. — Pe tatãl dumitale?! spuse. iar jos de câine. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer.

— Vai. Corneille de Witt. Roza. Roza Gryphus. ºi deºi nu ºtiu sã citesc. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. nu faci rãu nimãnui. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu.. voiam sã vi-o aduc azi. . ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. deci. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. — În biblie este un creion. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. copila mea. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. ºi pe a doua paginã. în calitate de unicã moºtenitoare. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. adicã peste ºapte luni. dupã convingerea mea. e biblia bietului dumneavoastrã naº. nici frate. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. — Cu ce sã scriu? întrebã el. nu mai am decât câteva minute. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. Roza. dragã Roza.. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. ei vor înflori în luna mai a anului viitor.W.. De altfel. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele. o sutã de mii de florini.. tânãr. Îi vei avea. grãdinarul meu. — Dar domnule. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. — Ah. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. Cornelius îi luã mâna. domnule Cornelius. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. deºi sunt nevinovat. vezi bine. iar zilele apãrând-o de soare. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. pe care se puteau citi iniþialele C. ºi dacã cineva m-a iubit. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. n-am avut nici sorã. cãci sunt sigur de mugurii mei. celelalte fiindu-mi confiscate. Tatãl ºi mama mea au murit. cãci þi-i dãruiesc. sã fim serioºi. continuã el. — Acum. în aceastã hârtie. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. cã sunt pãrãsit. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine. Nu mã întrerupe. — acum nu mai am nici o dorinþã. ºi pe care te rog sã-i iei. Cum nu ºtii latina. Roza. — Ascultã-mã. Ea va înflori ºi va fi neagrã. — pregãtindu-se sã moarã. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã. Cere-i lui Butruysheim. n-am iubit pe nimeni. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. sunt sigur. Cornelius îl luã. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. copilã dragã.sutã de mii de florini îi am aici. 23 august 1672. vei avea cei o sutã de mii de florini. Sunt singur pe lume. L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. n-am ºtiut-o niciodatã. spuse Roza. Dumnezeu fie lãudat. Roza suspinã adânc.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã.

Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. Fãrã slãbiciune. din ordinul prinþului stathuder. adãugã ea în ºoaptã. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. copila mea. — Oh! nu pot. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. — Nu poþi. nu pot primi aceºti bani. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria. iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. urmat de executor. dar ºi fãrã fanfaronadã.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. Apoi. — Ei bine. care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. bâlbâi ea. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. Iar Roza. . tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. Cornelius vru s-o ia în braþe. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul. o jur. dacã ar fi fost citite de Cornelius. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. de unde fuseserã desprinse. Roza. da. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. — Doar atât. din dragoste pentru mine. Pãrãsind celula. Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. Când trebui sã coboare pentru a urma garda. spuse ea fãrã sã ridice capul. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare. dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. cãzând fãrã simþire. Numai cã n-am sã mã mãrit. Biata copilã suspina tot mai des. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone. adicã numele ei ºi al meu împreunã. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. am sã fac tot ce mi-aþi spus. mi-e cu neputinþa. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. — Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. — Oh. cãci asta. domnule. Adio. ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. domnule.

Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. Drept urmare. El îngenunchie. În mijlocul mulþimii. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. nici de lovire. cu o aproximaþie de câteva uncii. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. nu urlând. la fel ca domnului de Chalais. câinele îl privi trecând. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. Rãmânea doar de ºtiut dacã. În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. Aproape de el. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. în Bengal sau în altã parte. ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. Redeschise ochii. temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. De îndatã ce apãru Cornelius. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. zburând de trei ori în jurul capului sãu. "Treabã doar de o loviturã de sabie. Dar. atunci când. dar plãcut. Oare la ce se gândea acest om drept. în stradã izbucni un urlet cumplit. adicã mai mult decât un martiriu. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. ºi frumosul meu vis va începe". van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. îl priveau de jos. ochii i se închiserã. fãrã voia lui. e adevãrat. Apoi deodatã. Totuºi. îºi spunea filozoful. imediat. Iatã pentru ce nu simþise nici durere. . convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. nici la judecãtorii sãi. va putea privi cu milã pe pãmânt. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. poate chiar de compãtimire. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. strãlucea pe cer. În tumultul ameninþãrilor. Jos lângã scarã. ªi acelaºi soare galben ºi palid. Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. al bolþii cereºti. pe care derbedeii. ºi aceleaºi puºlamale. Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. clãtinându-se doar puþin. din piaþã. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. — nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. în Ceylon. ºi observã. Indiferent de ceea ce simþea. Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. aºteptau acum o nouã victimã. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. al urletelor ºi al vociferãrilor. îºi fãcu rugãciunea. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. nici lovire. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. prinþ de Orania. pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. pe atât era mai înþesat de curioºi. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. nici la cãlãii sãi. Dupã ce deschise ochii. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. ci înmãrmurite. liniºtit. adunaþi acum pentru a-l vedea. fãrã sã-ºi dea seama cum. sã nu încline balanþa dreptãþii divine. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. Erau aceiaºi curioºi care. dupã ce privi ºi ascultã. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului.

dupã câte se pare. în rândul din faþã. dar el. foarte aproape de Dordrecht. ªi apoi. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. Roza nu va fi nici ea la Loevestein. Alteþa Sa Wilhelm. Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. fãcu un semn cãlãului. în capitalã. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga. dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . spun geografii.Cornelius. murmurã Cornelius. jurisconsult. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. Dar Cornelius se înºela. care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu. Va fi Roza acolo. pentru a ocupa un loc mai bun. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. Apoi. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. admirând panorama lalelelor din univers. câte una de fiecare provincie. ºi de acolo ajunsese. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. Prin acest post-scriptum. îºi spuse van Baerle. mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. dar prea vinovat pentru a trãi liber. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. voi trãi. aºa cum am mai spus. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. fu puþin dezamãgit. teolog. personaj din "Eneida". dar se mângâie. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. poet. — Mie. deodatã. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. luând-o înaintea lor. îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. care nu avea deloc. care sunt departe de a valora cât Grotius. în faþa oraºului Gorcum. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. dar cu toate astea. 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. omorât de Enea în luptã. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. stathuder al Olandei. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. Cãci Leovestein. vai! foarte departe. lãsând sã-i cadã pe piept capul. istoric. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. Wilhelm. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. în sfârºit. burghezul. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. Era prea puþin vinovat pentru a muri. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. dar. Cornelius spera într-o graþiere completã. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei.

care se îndreptã atunci cãtre Roza. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. în toatã simplitatea lor. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. Fãrã Roza. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza. Leºinat. se vede astfel silit sã le încredinþeze. Trebuia numai. Cornelius se va duce la Loevestein. Nobila fatã. Aceºtia. sentinþa fusese pronunþatã. îl burduºirã cum puturã mai bine. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. se împiedicã. nu observã o piatrã. venise. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. pentru a-i înlesni o evadare. În grabã însã. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. Boxtel deveni fiarã. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. Furia tigrului. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. din strigãtul. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. dacã nu la piept. Reveni. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. Aºadar. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi. Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat. cu febrã ºi cu braþul frânt. Nu pusese decât o singurã condiþie. dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. dar acesta era credincios. porni sã-l caute pe cãlãu. care. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. din gesturile lui. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie. execuþia o datã terminatã. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. Nici nu-l primi pe petiþionar. adicã indulgenþa. la Haga. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. aceea de a fi plãtit înainte. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza. Între timp. Wilhelm. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. îºi pierdu . Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu. de la arestarea lui Cornelius. Fãrã Wilhelm. când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. imaginaþiei cititorilor. Cornelius murea. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. De aceea. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. în vreun colþ al celulei. Cornelius va trãi. adicã dragostea. cãlãul acceptã propunerea. Prin urmare. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. calculele invidiosului erau exacte. dupã cum am vãzut. se clãtinã. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. în urma procesului rapid ce avusese loc.

morile din Dordrecht. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. lovit. dupã pãrerea lui. ªi în aceastã împrejurare. Apoi. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. dãdu drumul porumbiþei. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi.echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. Fãrã îndoialã. graþie imaginaþiei soþiei sale. aºa cum spune mitologia. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. în spatele unei pãduri de hornuri. dupã ce dobândi câteva ouã. nimic nu-i reuºea. Pe de altã parte. cãci. . — amândouã pierdute pentru totdeauna. Este o încãpere istoricã. în ultima perioadã. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. ºi. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. — adicã doisprezece bani francezi. Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. Pentru van Baerle. cãruia. vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. vin din Dordrecht. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. încrezãtoare în porumbel. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. cu bileþelul sub aripã. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. Într-o dimineaþã. Aºadar. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. îi rezerva chiar în închisoare. strivit. poate ceva mai înaltã. ai rãbdare. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. unde lumea îl plânge. — Aceºti porumbei. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. Boxtel. aceasta. în celula domnului Grotius. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. cãtre începutul anului 1673. acest cãlãtor liber. îºi spuse van Baerle. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius. Dar o datã ajuns. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. stând lângã fereastrã. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. viaþa era altceva decât un aparat respirator. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. De îndatã ce se putu ridica în picioare. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. Se întoarse seara. Din fericire. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. fu nenorocit din cauza hainelor rupte. pe care paznicii uitaserã s-o controleze. apoi îi închise împreunã. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. se ridicã. domnul Grotius evadase. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. oraºul sãu natal. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. ce se numeºte Invidia. nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã.

El nu bãnuia ce scop urmãresc. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi. care e doica lui. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. a aprobat cererea mea. cu ºase bani olandezi bucata. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. Roza. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie. . domnule. Aceºtia erau porumbeii care. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. dacã ar fi ºtiut. Rotterdam. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã. am venit. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. Servitorul. Dumnezeu. mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. într-una din primele zile ale lui februarie. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. Cornelius întinse braþele. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. împreunã cu alþii. În urma mea vine tata.Hârtia era în acelaºi loc. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. aºa. În scrisoare. strãlucind de bucurie. spunându-i: — Domnule. e aici în curte. Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. supravegheazã animalele din aceastã fermã. mai bine zis. Vãzând aceasta. vizitau în peregrinãrile lor Haga. am alergat la mãtuºa mea. O pãstrã astfel cincisprezece zile. Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. poate cã m-ar fi refuzat. — Aºa încât. Mãtuºa mea. nu numai servitorul. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. pe care-l lãsase fãrã bani. Ca urmare. nu numai telescopul. — Cornelius nu ºtia cum. clãdea soluþii peste soluþii. porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. — Tatãl dumitale? — Da. îl sprijini ºi pe van Baerle. dar ºi porumbeii. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. dimpotrivã. gãtitã. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. eºti aici. — în închisoare. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. Loevestein. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. o fermã mare. ea se oferi sã-i rãscumpere. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. Dar a ºai-sprezecea zi. κi duse mâna la inimã ºi ascultã. Roza care reuºise sã pãtrundã. chinuit de gândul acesta. nu numai postul de observaþie. lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. dorinþi peste neliniºti. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. bãtrâna frizonã. Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. — Roza. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã.

Ei bine. domnule Gryphus. Dar e tot una. Nu sunt rãu. în politicã se fac întotdeauna greºeli. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul.— Dupã cum vedeþi. aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. dacã aº fi rãmas. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie.. cãci eu voi veghea. Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. pentru a-l consola. scumpul meu domn Gryphus.. . pentru cã poþi þine felinarul cu el. domnule Gryphus. — O. — Domnule.. — ªi pentru ce? întrebã Cornelius. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. fii atent cum te porþi.. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. — Dar te cunosc foarte bine. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. dumneata erai. ºi constat cu mare plãcere. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã. dragã domnule Gryphus. — Ah. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. iar celalalt.. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin. cã braþul dumitale merge de minune. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. spuse ea. pentru a-ºi ascunde dezgustul.. Gryphus încruntã sprâncenele. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. Roza. nu-þi ascund. — Fãrã îndoialã. Nu înþeleg bine. ªi deschizând uºa. cum se întâlnesc oamenii! — Da. Roza se depãrtã grãbitã de uºã. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã. din spatele uºii. — Te asigur. eu nu þi-aº fi lãsat-o. ªi-ºi întoarse capul. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui. — Dacã ai fi rãmas. Roza îi zâmbea îngereºte. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. — Da. — Aºa se întâmplã.. domnule Gryphus. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul. Mulþumesc. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu. vezi în mine pe noul dumitale temnicer. — Ei. domnule Cornelius.. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. spuse deþinutul. — Da. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea. oh! nu sunteþi destul de pretenþios.. intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. îþi voi face viaþa amarã. care urcase scara ºi ajunsese sus. — Ia te uitã. a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã.. domnule Gryphus.. ticãlosul de Grotius. Grotius! De aici a evadat. n-ai mai fi avut de suferit. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii. spuse el. Pe când aici. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. — Tatã. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. Cât despre câine. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. — Iatã. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea. zise Roza. mulþumesc. — Foarte bine. — Lãsându-mi capul pe umeri?. da. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. foarte bine! spuse Gryphus. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. spuse van Baerle. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie.

Gryphus nu vãzu nimic. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. care îi ºopti: — La ora nouã. ieºi. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. aºa cum promisese. zise Roza. ºi dupã ce închise fereastra. mi se pare cã erau ai tãi. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. cei doi porumbei. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. dupã ce zgomotul se stinse complet. — Ah. încuie uºa de douã ori. Roza spusese: la ora nouã. între timp. rãspunse Cornelius. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã. — Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. nici ameninþãrile lui brutale. dar. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. disearã. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. nu auzi nimic. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. zburarã din cuibul lor ºi. — se înfurie temnicerul. — Foarte frumoasã. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. — Iatã-mã. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. — Da. deºi abuzurile sale îi erau cunoscute. un pic zãpãcit de rachiu. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei. Nici vizita temnicerului. da. tinere. domnule Gryphus. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. prea mult se vede. buna mea Roza! — Aºadar. — Porumbeii mei. rãspunse Cornelius. înspãimântaþi. o luã pe fiica sa de braþ. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea. tinere. Roza. din fericire . — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa.Gryphus se duse la fereastrã. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. aºteptaþi-mã. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. curând. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. În acest moment. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. — V-am adus mugurii de lalea. — Ah. draga mea Roza. atunci îl culc. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. ªi spunând aceste vorbe. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. Cum dispãru el. se vede prea mult. Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. Vãzu ferestruica deschizându-se. privind-o pe Roza. dispãrurã în ceaþã. Inima lui Cornelius tresãri. apoi. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. dar dacã þi i-am dat. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. — Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. — Oh! Îþi mulþumesc. spuse Cornelius. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul.

— Avem o grãdinã foarte frumoasã. ºi dupã cum am vãzut. La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. ºi anume. Îi supraveghea fiece miºcare. — Ascultã-mã. înveliþi în hârtia în care-i primise. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. dragã Roza. Restul îl ºtiþi. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. Roza îºi plecã faþa roºind. apoi oftã. Mai mult chiar. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. Gândeºte-te. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal. spuse Roza. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. când doica îmi aduse scrisoarea. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. — Poþi sã-mi aduci. iar de nu vom reuºi.trãiþi. — Cum. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. Fata fugise atât de grãbitã. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. pentru a-i mulþumi frumoasei fete. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. De altfel. A doua zi. ºi la fel de prevãzãtoare. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. Dar în zelul sãu. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. Roza deveni atât de frumoasã încât. cei trei muguri. În ochii lui. spuse el. Într-adevãr. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt. spre marea mirare a Rozei. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã. puþin pãmânt din grãdinã. sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. Rãmas singur. întinse lui van Baerle. zise Roza. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. Dar. Am plecat de îndatã spre Leyda. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi. bãtrâni. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. printre zãbrele. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici. pentru a doua oarã. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. ea urcã la fel de tainic. în lipsã de curte. scumpã Roza. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. o terasã. — Ascult. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii. dragã Roza. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. fãrã îndoialã.

în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. — continuã van Baerle. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. în celula mea. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. aºa voi face. urme pe alei sau pe straturi. Voi folosi fiecare strop de cãldurã. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor. Roza. se ascundea un mugur. — În nopþile cu lunã. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. Apoi. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. — Bine. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã. — Îþi mulþumesc. Oricare ar fi însã rãspunsul. vom împãrþi cei trei muguri. va înflori cu siguranþã. vom pãstra. — Oh. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. — Am sã veghez. din camera dumitale se vede grãdina. — Fiþi liniºtit. dragã Roza. adicã de uscãciune ºi de umiditate. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. în care nu te vãd. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece. dragã Roza. sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. viaþa deveni plãcutã . nu e nici o grabã. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. — Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi. cum ar fi schimbãrile atmosferice.are când e pus în condiþii deosebite.. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. În felul acesta. ultima noastrã nãdejde. în pãmântul ales de mine. — Am înþeles. Avem destulã vreme. În sfârºit. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. — Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. din acel moment. În aceastã mânã frumoasã. soarele pãtrunde uneori ºi aici. — Le voi urma întocmai. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. zise Roza. În serile cu lunã... Totuºi. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã.. strângându-i cu grijã la piept. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. Vei avea grijã. dacã va fi nevoie. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori.

ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. constituiau fondul conversaþiei lor. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. În prima zi frumoasã. — Dar mi se pare. fu transformat într-un ghiveci potrivit. — rãspunse Roza. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. un strat aºa cum mi-aþi spus. Dar a dumitale. decât dacã o vom dori noi înºine. — S-o folosim ºi mai bine. puþin nisipos. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. chiar ºi pe ea însãºi. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. o voi . viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. Un urcior larg. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. — Bine. procesul de fermentaþie a început. spuse Roza surâzând. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. pieliþa se înnegreºte. spuse Cornelius tinerei fete. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. sã-ºi ia ºi fata. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. spune-mi. sã vã uitaþi la micuþa Roza. prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. peste opt zile. fãrã o fãrâmã de piatrã. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. cã noi n-o folosim prea rãu. Dupã cum am vãzut. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã. sau poate chiar mai înainte. Lalelele. voi fi o elevã silitoare. bine. cãtre începutul lunii aprilie. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. Roza. el puse în urcior primul mugur. reluã Cornelius. credeþi-mã. — Ei bine. Apoi. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. Pentru un deþinut filozof. fiica unui temnicer. În fiecare searã ea îi aducea. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. — Destul de bine. În tot acest timp. care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. departe de arbori ºi de ziduri. spuse el. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare.— avem o orã în fiecare searã. era excelent. obþinând astfel un teren prielnic. — Haide. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. draga mea Roza. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. Oricât ne-am strãdui. Roza îi dãduse unul din muguri. în adevãr. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. veþi mai binevoi oare. spuse zâmbind tânãra fatã. spre marea mirare a cultivatorului. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius . — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. fãrã un mugur. — Oh! strigã Cornelius. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. fiindcã. sã gãseascã neprielnic aerul. s-o petrecem cu folos. trecând cãlare sau în trãsurã. îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. — Am fãcut lucruri mari. mai mult umed decât uscat.pentru deþinut. pumn cu pumn. Roza. De fapt.

A doua zi. spuneam. rãspunse tânãra fatã. — Oh. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. — Da. n-am întârziat din vina mea. degetele ei ridicate în aer. Era cumsecade. — rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie. da. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. ora noastrã s-a terminat. ochii ei albaºtri ºi adânci. îi plãcea sã bea câte puþin. nãdãjduiesc. printr-una din despãrþiturile grilajului. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. ai dreptate. ne va aduce noroc. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. pentru cã aºa mã numiþi. Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. Ferestruica. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. înclinând capul. podoaba obiºnuitã a frizonelor. am o carte. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. — Ai dreptate. spuse tânãra fatã. o carte care. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. spuse Roza surâzând. — Nu. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. . ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. acela nu este în nici un caz tatãl meu. — Nu cred. Roza putu sã urmãreascã pe carte. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. înainte de toate. nu mã certa. arãta ºcolãriþei atente cuvintele. sã ºtii sã citeºti. sã povesteascã întâmplãri vesele. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. pentru a nu se obosi. spuse râzând Roza. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. — Nu. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius. Roza. Era un eveniment mult prea grav ca. înarmat cu un pai în chip de indicator. — Pe mâine deci? — Pe mâine. Astfel. De aceea. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. — eºti o bunã ºcolãriþã. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. clãtinând din cap neliniºtit.face. mai are de învãþat încã ceva. cu degetul. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. Mâine. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. frumoasã Roza. soare ºi seva abundentã a pãmântului. — Sã nu uitaþi. din care sângele cobora. acesta. — Când începem? — Imediat. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. în afarã de cultura lalelelor. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã.

E tânãr. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit. zise Cornelius. am sã-þi scriu. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. — Iatã pe ce mã bizui. vedeþi cât sunt de desperatã. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. fiindcã azi. cu cât ieri. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. la apusul soarelui. se întorcea ºi el. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. ceea ce e foarte probabil. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. da. Nu. El se ascunse. cu atât mai mult. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog. Roza. M-am fãcut cã nu-l observ. — Pe când eram la Haga. în afarã de buna mea Zug. Dimpotrivã. — Tânãr. nu. Roza. — Sunteþi sigur. Vei citi tot ce-þi voi scrie. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. — Oh! da. E hidos la chip. m-a spionat. sau dragã domniºoarã. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva. sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. — Aºadar. nu atingeam un firiºor de pãmânt. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã. ieºea ºi el. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. Roza. cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. — Ah! e adevãrat. nu-i aºa? — Oh. — Mulþumesc. Dacã ieºeam. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã". fârã îndoialã. domnule Cornelius. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. Ah! Roza. — Aºa cã. de îndatã ce aþi fost închis. te rog. continuã Cornelius. mi s-a . — În orice caz. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. dacã mã întorceam. domnule Cornelius. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. e un curtezan. mã întorc iar la ceea ce gândeam. Roza. n-am prieteni. — Nu-l cunosc.. nu-i aºa. — Ascult. — Pe mine? — Oh! un pretext. dumneata nu-l iubeºti. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. spune. Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. — Nu spun cã nu. de exemplu. — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. nu. Roza. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. dacã el te iubeºte.— Pe cine atunci? — Pe mine. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit. suspinã Cornelius. acest om poate deveni soþul dumitale. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar. nici gând. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. e cocârjat. te temi. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. — Spune mai departe. cãci ai dreptate. Nu ridicam grebla.. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. nici sã vorbeascã tare. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza.. frumos! strigã Roza izbucnind în râs. Era omul nostru. copilul meu e aici. fãrã ca el sã nu se uite. n-o aveam decât pe doica mea. Apoi.. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff.

la ce? urlã temnicerul. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. te-am prins! Un urcior. încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania. nu poate fi Gryphus. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã. Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. Neliniºtitã. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. se aude de departe. cu urciorul între genunchi. vindecatã cu grijã de Cornelius. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea.. — Eu? nimic. spuse deþinutul. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. Ah. aproape desperatã. sunt sigurã. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste. Într-o dimineaþã.topit inima de bucurie! — Atunci. pãstreazã cu grijã al treilea bulb. Cornelius rãmase foarte îngrijorat. unui cunoscãtor. dar. S-a auzit scârþâind. — Oh! da.. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. nu e tata. vezi dumneata. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. imediat.. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival. pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. — Dar ar putea fi domnul Iacob. biet prizonier! — Cum. — Nu. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. — Dar.. ascuns în fundul dulapului meu. Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. — Într-adevãr. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. Dar Gryphus. îþi voi spune. domnule Cornelius. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. — Ah. — La ce dracu. — Ce este? o întrebã van Baerle. se auzi o uºã închizându-se repede. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale. Întâmplarea. fii atent! spuse Cornelius pãlind. — Domnule. vãzând neclintita hotãrâre a . Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. ºi mai ales. când vine el. mai ales scumpa mea. fãrã sã-l apese. Într-adevãr. aºa repede? — Trebuie. Dar adio. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului. Roza deveni deodatã atentã. sub dantele care îl þin uscat. a fãcut ca mâna grea ºi asprã. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. nimic! þipã Cornelius tremurând. domnule. — Ce-ai acolo? strigã el. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. ca pe o comoarã.

repeta Gryphus într-una. replicã bãtrânul.. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. Vezi bine cã nu la lalea þineai. — Cheamã pe cine vrei. XVIII CURTEZANUL ROZEI . — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. Gryphus. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. urlã Cornelius în desperarea sa. care þi-a dãruit viaþa. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. bãtând din picior. — Îl vom planta pe celãlalt mâine. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. — Blestematule. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. blestematule. Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa. Am trei sute în pod.. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. de gheata grea a paznicului. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. fãcut terci. care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele. da. — Tatã! Tatã! strigã Roza. L-am distrus. l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. tatã. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru. — Da. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. — Dar îþi jur. dragã domnule Cornelius. laleaua. va sã zicã te revolþi. tremurând. cã îþi voi face viaþa grea. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. spuse Cornelius. strigãtul bietei Roza. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. un bulb de lalea. Furia ºi sângele i se urcarã la cap. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. palidã. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. adãugã Roza. — La urma urmei. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. — Ah! spuse paznicul furios. strivit. — Dã drumul urciorului. nu-i decât o lalea. Dã-i drumul sau chem garda. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. încãlzindu-se. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. îi ºopti Roza. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea. tu eºti. frumosul meu prieten. — Vai. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. exasperat. O sã þi se dea câte lalele vrei. cu braþele ridicate spre cer. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. adãugã Gryphus puþin ruºinat. Van Baerle vãzu crima.

Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. dar imediat i-a dat drumul. întrebat de prietenul sãu. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. e o inimã cinstitã. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. Într-adevãr. — Ei bine. dar prea târziu. tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. adãugã Roza. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. — S-a fãcut atâta zgomot. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã . lipseºte cât poate mai puþin. — Oh. — Tatã. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. ºopti Cornelius. ªi ea zâmbi în aºa fel. Dumnezeule. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. ªi închizând uºa: — Vino. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. Tata a rãmas înmãrmurit. strângea din pumni. — ªtiu pentru cã a spus-o. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. Era desperat. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. N-am ºtiut ce sã rãspund. strivindu-l. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. luându-l pe tata de guler. spuse Gryphus. "Ai fãcut asta? a strigat el. a strigat Iacob. da. i-a rãspuns tatãl meu. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. Seara. ªi într-adevãr. tânãra fatã se întoarse. E îngrijorat. Bine. — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. — E o mârºãvie. pãrul i se ridicase mãciucã. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. — Oh! de treabã om acest Iacob. zise Roza. cu un aer jalnic. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. domnul Iacob! Aºadar. — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. strivit! Oh Dumnezeul meu.Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. un suflet ales. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. domniºoarã! spuse el. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu. îi pare rãu. sau mai degrabã cu mugurele.

M-am întors. din nenorocire. a început sã spumege. vai. a spus tata. — Roza. — Dar poate cã nu are bulbii la el.. continuã Cornelius gânditor. — ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. în timp ce greblai? — Nici una. — Dar mai întâi. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. Din fericire. Am ridicat din umeri. — Spune-mi. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? . Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. — fiindcã. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. — Vedeþi. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. — Vai. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. ce. o sã-i gãsim. L-am întrerupt. Dar asta n-a fost totul. de laleaua mea e îndrãgostit. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. — Ce-a zis?. — Trebuie sã-l scotocim. într-adevãr. dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. — Ah. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri. spuse Cornelius. zise Cornelius. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. acest om te-a urmãrit? — Da. — Da. — Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale. s-ar putea! strigã Roza. ºi dacã mai are ºi alþi muguri. — Mi-e teamã cã da. — ªi la auzul acestor cuvinte. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. zãu. a mai spus ceva? — Aºadar.. rosti el cu voce mieroasã. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. — La aceste cuvinte. Roza. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata.. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. tata m-a scos din încurcãturã. a spus tata. frumoasã Roza.sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã. — Da.. de obicei sunt trei. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. spuse Cornelius pãlind. — Atunci. trebuie sã mãrturisesc.

nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei. izbucnind în suspine. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. spuse fata. ar fi o nebunie. cã dintre cele douã iubiri ale sale. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã. dar uitã-te prin uºã. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. Ar fi o slãbiciune. lasã-l sã te urmãreascã. aº face o greºealã de neiertat. nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. — E-adevãrat. de o mare bucurie. cã în loc de inele. jurã-mi. spuse deþinutul oftând. dacã tatãl dumitale era singur. zise Roza. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã. cel al lalelei negre. sacrificã-mã imediat pe mine. — Ce vezi? — Vãd. — Da. mi se pare cã o parte din mine a murit. Nu! Roza. Dupã plecarea fetei. cât despre al treilea mugur. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. în loc de bijuterii. — Ce este? întrebã Cornelius. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas. ar fi fost bine aºa. — continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. aºa vom acþiona ºi noi. — Cornelius suspinã adânc. Într-adevãr.. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. sã vezi ce face.. spuse Cornelius încruntându-se. ca ºi prima datã. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. acest Iacob care ne spioneazã. — Vãd un lucru. cum nu mai trãise pânã atunci. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. — Ei bine. dar celãlalt. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. — Primiþi câþiva bulbi. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. Sacrificã-mã. vã iubiþi mult bulbii. — E-adevãrat. fã-te cã îngropi un mugur. spre . domnule Cornelius. jurã-mi. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre. Cornelius chibzui un moment. — Fiþi liniºtit. pe care-l dispreþuiesc. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. Roza. Totuºi. — Bine. fiþi liniºtit. înceteazã de a mã mai vedea. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. — Ah! suspinã Roza. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. — E adevãrat. — Vai! spuse ea. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. vãd. Roza. domnule Cornelius. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. — Lãsaþi asta. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. atunci. ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. ªi fugi.— Oh. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. Roza. apoi ieºi din grãdinã. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. e foarte uºor. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. Fãrã îndoialã.

ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. cu timbrul sãu grav. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. Apoi. sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. Aºa cã. încât. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. Roza însã. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. chinuit de remuºcãri. apoi sunã ora nouã. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. ºi ascultã. nu mai puþin lãudabilã. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. care se închisese în camera ei. cã e ora zece. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. îºi spunea întotdeauna: — Ah. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. apoi. ea luã o hotãrâre. ea încercã sã priceapã realitatea. de la prima treaptã. Ora trecuse dar Roza încã nu venise. o repetãm. devenea mai desperatã. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. dar pe mãsurã ce înþelegea. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. Zgomotul paºilor Rozei. De aceea. citi a doua foaie. apoi nouã ºi trei sferturi. pe atunci. el adormi. ªi totuºi Roza se înºela. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. perlã a dragostei. fãrã ca o lacrimã. cu suflet drept ºi profund. din fericire. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. Astfel. ci plângea. Din cele ce-i spusese. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. Cornelius era savant. dar ºi de poziþia ei socialã. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare. în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu.orele trei dimineaþa. deveni singurul sãu gând. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. . pânã ce în sfârºit. nu numai pe musafirii fortãreþei. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor. terminând de citit. Cu cât întunericul creºtea. — ah. vine Roza! În seara aceea însã. prãpãdit de obosealã. anunþã. opt. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. Era însã o fiinþã nobilã. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. luã tocul ºi cu o înverºunare. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. în sfârºit. pe douã tonuri diferite. sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. Apoi se aºternu din nou liniºtea. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. Cornelius era bogat. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. Roza nu visa. operaþie în care fãcuse mari progrese. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. hãrþuit de temeri. nouã ºi jumãtate.

începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. La ora opt dimineaþa. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. în seara urmãtoare. îi trecu prin gând. Ca ºi cu o searã înainte. Totuºi. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. Timpul era bun ºi atmosfera. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. de sãnãtate. deºi un pic umedã. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. îmbrãcat cum era. A doua zi. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. Fu cât pe ce sã-l întrebe. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine. retrãgându-se. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. Temnicerul scãpã deci. când am încercat s-o descriem. ºi spera în continuare. Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. dar dacã îl sugruma. laconic ca un spartan. ºi bine face dacã nu vine. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. cu toatã paloarea lor. Roza. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. supãratã. Cornelius aºtepta. ªi totuºi. dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. care par atât de blânde. Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. în pofida tuturor antecedentelor. Cornelius rãmase singur. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. Era ora ºapte seara. dar Cornelius nici nu întoarse capul. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. presimþirile nu-l înºelaserã. îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. cu siguranþã. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. Urma sã fixeze aceastã zi. Roza nu venea niciodatã peste zi. la miezul nopþii încetã sã mai spere. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. Ea nu va mai veni. apoi veni ziua. îºi spunea Cornelius. atunci. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. dar mult mai intens decât în ajun. în locul ei. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã. îngrijorarea îl cuprinse din nou. aº fi procedat la fel. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. La a doua vizitã a lui Gryphus. La a treia vizitã. fãrã sã bãnuiascã. Noaptea fu lungã ºi tristã. oricine putea sã-ºi . pãrãsindu-l. închizând uºa în nasul deþinutului. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. Cu toate astea. fãrã voia lui. mai brutal. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. sau mai degrabã prin inimã. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. rãmânea în camera ei. Cornelius. uºa se deschise. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. ºi aºa. se duse sã se trânteascã pe pat. Deci. mai înverºunat ca de obicei. Gryphus i se pãru mai urât. dupã tresãririle subite. dar Gryphus. cu cât. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. lãsa în urma ei atâta luminã.Aºadar.

într-o ladã. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. se afla la marginea râului. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. o deschise ºi o citi. A doua zi. Apoi ascultã. mut de durere ºi palid de nemâncare. E îngrijorat de lalea. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. ºopti ea. el nu fu mai puþin sensibil la ironie. în sfârºit. Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. domnule Cornelius? întrebã ea. spuse Gryphus. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. Roza tresãri. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. ci de bunã voie rãmânea departe de el. dupã spusele ei. ºi cum asta? — Nu mai bea. deºi rãmase la pândã încordat. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. ºi al cãrei zid. Liberã. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant. a doua zi. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme.piardã pofta de mâncare ºi de bãut. mã doare ºi sufletul ºi trupul. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. spuse Iacob. — Am vãzut. se ridicã ºi plecã în camera ei. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. domnule. zise Gryphus. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat. neatinsã. — Oh. E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã. atunci v-am scris. Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã. cã nu mâncaþi deloc. coborând dupã ultima vizitã. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. nu fiindcã era silitã nu mai venea. — Ei. Seara. — Da. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. cele douã dragoste ale sale pierdute. Se repezi asupra hârtiei. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. ªi cu inima grea. rãspunse Cornelius. la ora obiºnuitã. cu urechile ciulite. Roza era jignitã. Roza deveni palidã ca moartea. ci durerea cã nu te pot vedea. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi. abia începutã. Dar. Þi se rupea inima sã-l vezi." Dupã ce ieºi Gryphus. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc. Acest "mâine" însemna a opta zi. — Bine. înþeleg. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. pentru a vã informa de soarta . domniºoarã. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte.

. Dumnezeu þi-a dat gândirea. iartã-mã. dupã cum ºtiu.. — Roza. zise Roza. pe când biata lalea ameninþatã. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã. Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. dar te cunosc. e slabã. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. am primit-o. nu venea pentru mine. Credeam. când Roza. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. spuse ea. . nu þi-am spus. cã îl urãºti pe acest om? — Da. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. la ce se gândeºte. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. — Da. — Ah! murmurã Cornelius. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. Cornelius o întrerupse.. te rog încã o datã. iarãºi. Roza surâse melancolic. de viaþã. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. spuse el.. — Oh! exclamã Cornelius. spuse el. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã. — Da. laleaua neagrã. — Oh! iartã-mã. Roza. chiar a doua zi. Pretendentul. — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu. judecata. am primit. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat. cã nu m-am gândit decât la dumneata. spuse Cornelius. Nu numai cã citeºti curgãtor. dragã Roza. dupã expresia chipului ei. care e. — Ah. nu are nici un mijloc de apãrare. — Într-adevãr. odios.. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. martor mi-e Dumnezeu. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob. Fie cã nu înþelese privirea aceasta.. Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou. e aºa cum aþi bãnuit. þi-am rãspuns. Nu-i aºa. îl urãsc. spuse ea. de luminã. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. ºi am citit biletul dumneavoastrã. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire. Roza. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. îndrãgostitul. acel Iacob. reluã Roza. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit. iarãºi! Roza. aþi fost neliniºtit. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot. crezuse cã Iacob venea pentru ea. aºadar dumneata poþi sã te aperi. de zi. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea. — Aºa e. — ªi eu. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer. înºelându-se. fie cã nu vru s-o înþeleagã. de cãldurã. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã.. — Pentru lalea. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. cã ai primit scrisoarea mea.. atunci când ne-am vãzut ultima datã. veºnic în luptã cu rivala ei.preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. forþa ºi libertatea de a te miºca. vãzându-te venind din nou. devenind mai palid la aceastã veste. dacã de fapt i se întinsese una.

ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. a privit în toate pãrþile. cum îl numiþi. s-a oprit cu un aer indiferent. s-a repezit la rãzor.. — ªi el. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors. pãmântul. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. Roza. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. ca ºi cum apa. — E într-o oalã bunã de gresie. rãspunse surâzând tânãra fatã. are soare toatã ziua. Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. e în camera dumitale. plouat. ruºinat. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua. pentru a vã liniºti. deci. Dar ce-þi spun eu aici.— A doua zi. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. — Oh! mizerabilul. cerul. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. puþin mai liniºtit. Dar în ce pãmânt. ºi un sfert pãmânt de pe stradã. Roza. Roza. l-am dibuit. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. a iscodit fiecare colþ al grãdinii. ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. — El a aºteptat o clipã. ºopti Cornelius. Oh! mizerabilul.. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit. — Dar numai în spatele porþii. aerul ºi convins cã e absolut singur. — Ah. a luat o parte. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. spuse Cornelius. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo. — Ei bine? întrebã Cornelius.. poate sã înlocuiascã. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. dragã domnule Cornelius. e la dumneata. el. cã nu îl vede nimeni. vezi? spuse Cornelius. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt. În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . dupã ce-ai plecat. într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. Oh! Dumnezeul meu. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. a luat grebla. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. — Da. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã. — Vezi. s-a calmat. — Apoi. e puþin cam savant pentru mine. — Când e senin. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. — Ah! rãsuflu liniºtit. izolat.. pânã când. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc. luat din cel mai bun loc din grãdinã.. — Unde? Cum? strigã Cornelius. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. continuã Roza. ajungând în sfârºit la þelul sãu. nu-i aºa? întrebã Cornelius. ce expunere are. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale.. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc. în sfârºit. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. Dar când va ieºi din pãmânt. Roza? — Da. cã mugurul nu e în apã. m-am retras. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. Dar mugurul.

— Da. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. continuã van Baerle. frumoasa mea Roza. de singurãtate. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp. dupã o clipã de tãcere. Ai fãcut bine. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. crisantema ºi muºcata. fug de frig. e adevãrat. îmi vei da veºti ºi despre el. înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. vorbindu-mi despre dumneata. Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori. spuse Roza. Roza. dar cred cã mâine va rãsãri. Roza. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. Apoi. — În sfârºit. Eºti un grãdinar perfect. — Da. ceea ce o consolã puþin. domnule Cornelius. Roza. cum spuneai mai adineauri. Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. — Sã te iubesc pe dumneata. izbucnind în lacrimi. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. e foarte bine! strigã Cornelius. domnule Cornelius. — Bine. ºase zile. întrerupând tãcerea. — Vreau sã spun. însorite. nu-i aºa. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. rãspunse tânãra fatã. — Eh. privindu-l pe Cornelius pieziº. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. Roza. ºopti Cornelius. dupã ce a fost adunatã. dacã aº fi mamã. albinele cu talia suplã. domnule Cornelius. — Nu-þi place. albinele ca tine. În sfârºit. cu aripi diafane. Din nou se fãcu liniºte.pânã la cinci. adãugã Roza surâzând. nu-þi . — ªi n-a încolþit? — Nu. domniºoarã Roza. — Pe când eu n-am decât unul singur. eu?! — Vai. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. dulcea mea Roza. am foarte multe lucruri de fãcut. — Nu vã reproºez nimic. Nu e ca acele grãdini frumoase. reluã Cornelius. el se uita spre cer. trandafirul. e foarte bine aºa. Dupã ce recolta de mai a înflorit. sã vã iubiþi laleaua. de tristeþe. au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. pot înceta a-i mai fi rivalã. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. Numai devenindu-i mamã. — Mâine. trec printre gratii. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. iasomia. Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. domniºoarã. rãspunse Roza. spuse Roza. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. nu mã plâng. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. zise Roza. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. aºadar mâine. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. cu antene de aur. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. în aer liber. Roza clãtinã din cap. cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele.

tiranii. din nenorocire. la ce mã obligã? — Mai întâi. dar mie mi se pare cã mâinile dumitale. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. cu picioare fine. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. le cautã pe ale mele. n-o visaþi decât pe ea. domnule Cornelius. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. — Care scriu? — Care scriu. dar asta te obligã pe dumneata. domnule. ºi chiar mulþi. — ªi acum. îl recitesc în fiecare zi. Ei bine. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine.. suspinã tânãra fatã. nici un student? — Oh! ba da. ofiþerii. sacrificiul viselor sale. —Dupã laleaua neagrã. floare geloasã pe alte flori. în timp ce dumneata. cã citind bileþelele ce mi se scriu.cã dând atenþie adoratorilor. scumpã iubitã. iar apoi. — Pe mine? întrebã Roza. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. — Ah! dragã. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. rupe mugurele lalelei negre. nici un ofiþer. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. sã nu te mãriþi. când ºtiu sã citesc. — Ah! iatã cum sunteþi voi. spuse Roza. cu înfãþiºare nobilã. — Dar.. ºi chiar de douã ori. ascultã cum bate inima mea. dorinþele mele? — Da. Iubiþi o fatã. buna mea Roza. zgomotul paºilor pe scara grea. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. sunt. la Loevestein nu-i nici un comis. un biet deþinut. cã ºtii sã citeºti. nu o datã. nu ºtiu dacã e adevãrat. — Cum. gesturile. dar nu-mi lua vocea dumitale. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. Roza. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii.. priveºte cât e de palidã fruntea mea. dragostea mea. Roza? spuse Cornelius. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. — Dar despre ce fatã e vorba. continuã Roza oftând la rândul ei. dorinþele dumneavoastrã. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin. Iacob. Roza. deºi fug. spuse ea. — O frumoasã nãscocitã. stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. — De frumoasa cea neagrã. spuse Roza. rosti Cornelius. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea. cu talie mlãdioasã. pentru cã. — Înainte de orice. Nu vã gândiþi decât la ea. al ambiþiilor sale. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. sau mai degrabã curtezanul meu. mi se pare. Ea surâse.place cã iubesc florile. dragã Roza. uitã-te la mâinile mele cum tremurã. comisii din Haga? Ei bine. domnule Cornelius.. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. Ei bine. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. Caut un asemenea tânãr. Cornelius surâse. trebuie sã-mi lãsaþi . aþi uitat. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. Roza.

sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin. între cãmaºã ºi piele. da. ºi. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. între vestã ºi cãmaºã. bucuria. care cunoºtea fãptaºii. La ora ºase. Când se trezi. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el. iar zorile vesteau o zi frumoasã. fredonând o arie de operã. þi-e foame? spuse Gryphus. de data asta singur. Asta îl fãcu pe Gryphus. — Mulþumesc. Roza. N-au gãsit nimic. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. — Oh! spuse tânãra fatã. vom veghea. — Ah. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. sã-i strige . — Ia te uitã. slavã cerului. între hainã ºi vestã. vino. vom vedea atunci. prietene Cerber. vino! — Cu o singurã condiþie. — Iatã dejunul dumitale. — Vom vedea asta la prânz. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. spuse Gryphus. Atunci. — Se pare cã merge bine conspiraþia. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. Gryphus se întoarse. — E acceptatã dinainte. Roza. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. spuse Gryphus. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. Gryphus îl privi chiorâº. — Bun! ªtim noi ce ºtim. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. dar vom veghea. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. N-au gãsit nimic. sã aºteptãm prânzul. — Hm! fãcu el. spuse el. de ce nu? întrebã van Baerle. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. în saltea. nu trebuie sã ceri imposibilul. — Ei. ca ºi persoana mea. sã cãutãm. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. prietene Gryphus! spuse van Baerle. poate chiar libertatea. — Ah. ªi ca din nebãgare de seamã. sunt în viaþã. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. — Câinele. îl gãsi în picioare. Uºa se deschise. vine tocmai la timp. — Vegheazã. zise deþinutul. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. pãtrund în întunecata lui încãpere. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. — La prânz. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. Roza. Gryphus intrã. domnule savant. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. vegheazã! Conspiraþia mea. testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. dacã doreºti. i se pãru cã viaþa. Cornelius izbucni în râs. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. ºi o sã vin sã vã vãd. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. — Aici! Acum. cum ne simþim în. fii liniºtit.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. repetã Cornelius. în pat. cãci mi-e tare foame. odatã cu raza de soare. Au cãutat între cearºafuri. ªi ieºi. e la dispoziþia dumitale. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. dar Gryphus mârâi.

Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. ºi apoi. — Ah. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. ceva. — Dreaptã ca un fus. ca de obicei. În sfârºit. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. Roza scoase un þipãt slab. Nu mai avea nevoie de ea. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. acum ºtia sã citeascã. — Taci. Cornelius era fericit. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui. reuºind astfel. Lumina putea s-o trãdeze. Roza. dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. — Ai dreptate. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. spuse Roza. care permite o bucurie copilului ei. mâna. îmi dai voie. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. Cel care trebuia sã râdã la urmã. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. Din acest moment. — Cum. spuse Roza. La început se deschiserã frunzele. — Numai la ea. râde mai bine. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. La auzul acestei veºti. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. în seara aceea cel puþin. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. când mã trezesc. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. era Cornelius. în speranþa de a-i atinge obrazul. cãci o aºtepta pe Roza. Roza veni la ora nouã. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. Roza? Bagã de seamã. într-o searã. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. ºtii? — Da. ea îl privi pe Cornelius printre gratii. dar fãrã lampã. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. e zestrea dumitale. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. mã tem s-o mai pãrãsesc. se despãrþirã. N-o scap din ochi. strigã Cornelius. În seara aceea. Nu mã gândesc decât la ea. O vãd din patul meu. sub pedeapsa de a nu mai veni. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape. în noapte. apoi se legã floarea. Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se . — A rãsãrit dreaptã? între el. La ora zece. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete. în sfârºit. fruntea. în Orient. cãci de când e în camera mea. — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. bine! Cine râde la urmã.printre gratii: — Bine. — Oh! Roza. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. Cãci Roza. — Laleaua. a rãsãrit.

închisã ca. ai muncit atât de mult. oprindu-se deodatã: — Oh. Cornelius dormi puþin. Roza? Roza surâse. Apoi. pune-o la umbrã. cilindrul se umflã. rãutãcioase Taci. subþire ca un fir de pãr. cel târziu. în douã sau trei zile.. Roza. sã nu trimiþi un mesager. e foarte închisã.. ºi în acelaºi moment. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. da! spuse ea. — Deschise. mai închisã! Îþi mulþumesc.. surâzând în faþa acestei exaltãri. — Ei. — Da. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ. vârfurile sunt gata sã se deschidã. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. dacã ai trei sute de florini. Roza. din milã pentru mine. deloc din întâmplare. strigã Cornelius. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager. nu existã înger sã i te pot asemui. — Roza. ºtii bine. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. cilindrul e plin. — Ah! rãspunse Roza. S-a deschis! Dar atunci se vede. — Am s-o culeg dacã. spuse Roza întristatã. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat. Dumnezeul meu! ce . Roza.. ea va înflori? — Da. — Am trei sute de florini. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori. taci. laleaua mea o sã înfloreascã. — Da. aºa cum îþi sãrut þie mâinile. — Mai închisã. Roza! strigã Cornelius. mã despart de dumneavoastrã.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. în acelaºi moment chiar. ci cu bunã ºtiinþã. Roza. — Brunã? — Oh. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. nu-mi strica bucuria. Ai bani. ºi va ii neagrã. Dar. domnul Cornelius. cum îþi sãrut pãrul. Dupã douã zile. vrei! spuse Roza. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. bunã Roza. — Destui? întrebã Cornelius. mâine sau poimâine. În noaptea. e adevãrat. Roza. dându-se îndãrãt. — Ah. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. — Dar în timpul ãsta. draga mea Roza. Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. Roza. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. Roza îºi apropie obrazul. ai fãcut atâta pentru mine. Roza. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. — A apãrut. se poate vedea un firicel de culoare închisã. Dumnezeul meu! exclamã el. — Oh! ºi n-am s-o vãd. spune-mi Roza. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. — Dupã lalea. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. — Într-adevãr! spuse ea. aceea. spuse el împreunându-ºi mâinile. scumpa mea. Harlem e departe. floarea. — Oh. totuºi? — Ah. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. mai închisã. rãspunse Roza. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. strigã Cornelius. Închisã ca abanosul. cum îþi sãrut obrajii. da.

Cornelius aproape o alungase.. — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã. fiþi liniºtit. l-am ºi gãsit. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. — ªi? — Ei bine. Dacã o sã se deschidã ziua. — Doamne! Roza. iar coridorul. la rândul ei. ea veghea nobila floare. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi.rãi sunt oamenii. Roza cea uºoarã ca o pasãre. pustiu. — Drace! — Calmaþi-vã. sã cauþi un om de încredere. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. mai întâi la dumneata. da! Du-te. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã. — Ei bine? întrebã Cornelius. între prima ºi a doua inspecþie a tatei. Roza. — Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. du-te! Roza plecã întristatã. — Dacã-i numai atât. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult. am petrecut toatã noaptea visând. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea.. deºi agitatã. iatã ce am hotãrât. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. — . Apoi. da! zise Gornelius. mâine sau poimâine searã veþi ºti. oprindu-se deodatã. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire.. se trezi brusc. nu numai necunoscutã încã. fie prin ferestruicã. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. Roza veghea. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. aceastã minune a minunilor. Roza. dar. spuse Roza râzând. — Da. Roza cea veselã. Unul dintre adoratorii mei.. Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea. Roza? Voi muri de nerãbdare. . — Oh! Roza. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni. fãrã doar ºi poate. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. — Iatã. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. În noaptea asta. laleaua va înflori. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. iatã. Laleaua nu înflorise încã. vei trimite pe cineva la Harlem.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza. absolut neagrã. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. în semn de neîncredere. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. se duse la uºã. am sã viu. e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc. Roza clãtinã uºor din cap. Fãrã îndoialã. — Totul merge de minune. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre. Ei bine. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. mai fericitã decât el. E luntraºul închisorii Loevestein. fie pe sub uºã. ce le-am fãcut. am sã viu chiar eu sã vã spun. un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani.

da. fiþi liniºtit. dar fãrã amãrãciune. Poate. iubit. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. Copleºit. preºedintele va veni. dupã bunul meu plac. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. domnule Cornelius. Bietul bolnav era vindecat. poate.. Laleaua neagrã. Roza. se aflã floarea misterioasã. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. — ªi pe dumneavoastrã. înfloreºte. nici un minut.. dar nu mai târziu. nebunã de fericire. dacã i-aº porunci. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. dupã ce va afla vestea. spuse Roza. — Atunci.. prietene".— În sfârºit. ar fura-o!. Atinge-o uºor. Dar cum îþi spuneam. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. nu-i aºa? — Iubit. vei pãstra o copie a procesului-verbal. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit.. sub ochii Rozei. înþeleg. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. Roza suspinã. Roza fugi. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur. sã ne spunem deci la revedere. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. Privea cerul ºi asculta pãmântul. Anunþã-l imediat pe preºedinte. cu .. cãci era tot numai ochi ºi urechi. îºi apropie buzele de caliciul deschis. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. Roza care vegheazã ca ºi mine. Roza. spuse Roza oarecum mângâiatã. în clipa asta. dacã ai zis iubit. sau mai degrabã în douã. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. cu urechea la pândã. eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. poate chiar sã se deprindã cu ea. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur. — La revedere. te rog fierbinte. Cornelius se înãbuºea de fericire.. mai degrabã scrie dumneata. domnule van Baerle. da. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. care trãieºte. — Mã întorc la lalea. — Spune: prietene iubit. vã jur. iubit. nu. — Ei bine. dacã se deschide. îmbãtatã. — Iubit.. se deschide. — Roza. dã-mi. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. prietene. veþi fi prevenit. Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa. rosti Roza cu inima zvâcnind. Roza. te rog. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune. Acolo. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. — Ah! spune-mi "la revedere. ºi îndatã ce se va deschide. dumneata. ia aminte. sunt sigur. poþi spune ºi cel mai fericit om. — Oh! prietene. crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. Roza. aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. iubit. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie. un creion ºi o hârtie. nu pierde nici un moment. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. Roza. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã.. O atinge cu gingãºie. — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare.

— Foarte bine. Oh. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. Roza! Buzele tale ard. De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum. Dar deocamdatã. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã. minunata lalea. nu avem nici o clipã de pierdut. Domnul Preºedinte. e foarte cunoscut. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. aidoma unei bãtãi de aripi. La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere. ca de silfidã. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când . — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa. splendidã. Prea plecata dumneavoastrã slugã. Tocmai s-a deschis. Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune.. Roza. domnule preºedinte. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. vã voi trimite aceastã scrisoare. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori. Laleaua era frumoasã. — Oh! murmurã el.. — Roza. dragul meu Cornelius. — E scrisã. E mynheer van Systens. iar cu cealaltã. scumpã Roza. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii... Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. Roza. În acest moment. este cu desãvârºire neagrã. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. Cu o mânã. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate. tânãrul. drepte ca vârful de lancie. du-te. vino. XXIII INVIDIOSUL În adevãr.. vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã. netede. Veniþi. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu.. eu scriam. Roza Gryphus. Þinându-ºi rãsuflarea. prietene. spuse Cornelius.grijã. ªi. — Ah! spuse el. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele.. prietene iubit ºi fericit. foarte bine. fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori. dã-mi-o.. foºnetul unei rochii. minunatã. spuse Cornelius gâfâind. Sunt fiica temnicerului Gryphus.. De îndatã ce floarea se va deschide. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime. o stea strãluci spre miazãzi. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins. ªi. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele. Dã-mi scrisoarea. cu o mânã tremurândã. Cornelius tresãri. Roza. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. n-avem nici un minut de pierdut. veniþi. — Sãrut-o. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte. Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem. primarul oraºului Harlem. Roza. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea. du-te. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu. Dumnezeul meu. spuse Roza. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein." — Acum. — Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. Scrisoarea asta e perfectã. Poate chiar acum.. mesagerul. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius.

Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. Numai cã nu era deloc uºor. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. Boxtel fu pe deplin convins. dar îndeajuns de aproape. pentru ca. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur. El i-a potolit bãnuielile.credeau mai siguri de fericirea lor. Dupã spusele falsului lacob. lucru ciudat. . ba chiar mai mult. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã. Dimineaþa. L-am regãsit. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. Cãci ne închipuim. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. Gryphus era neîncrezãtor. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. de îndatã ce rãsãrea soarele. de care nu era foarte sigur. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. dar chiar ºi pe coridoare. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. nu mai pleca nici seara. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã. de la o vreme. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. Acum. o urmãrea noaptea. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. Isaac Boxtel. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. îi stimula instinctul de temnicer. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. privind prin telescop. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. cãci. nici auzit. cu picioarele goale. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac. iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. Apoi. adicã suprema nãdejde a deþinutului.. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. El conþinea al doilea mugur. o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. În acel moment. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. aºa cum am vãzut. þinut sub lacãt de Gryphus. În sfârºit. tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. Cornelius poseda doi muguri. împrietenindu-se cu Gryphus.

aºa cã el reflectã. cu realã bucurie vãzu Iacob. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. Aºadar. faþã în faþã cu laleaua. Douã intrarã în broascã. deºi dupã aparenþe era foarte probabil. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. fãrã efort. ea observând dispariþia. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. Dupã douã zile de lucru. nu acesta era lucrul cel mai important. cã hoþul ar fi bãnuit. Boxtel. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. În seara de care vorbim. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. — ar obþine cu siguranþã premiul. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. deoarece existenþa ei era o tainã. el urma sã intre ca de obicei. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. el. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. furtul ar fi inutil. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. dealtfel. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. De aceea. Deocamdatã. Socoti cã. ca de briceag. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. cum vreþi sã-i spuneþi. Boxtel intra în camera tinerei fete. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. cunoscut cultivator de lalele. Uºa se închidea. el se afla în posesia unei chei potrivite. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. Era deci mai bine sã procedeze altfel. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. dar. tot ar putea fi gãsitã. el le încercã pe toate. iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. la numai zece minute dupã ce plecase. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. pãzit. iar el. supravegheat. Se închidea bine ºi de douã ori. Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. în fiecare searã. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. dupã cum ºtim. cu ajutorul unei broaºte simple. — sau Isaac. cum el va fi posesorul lalelei. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. pânã la ultimul amãnunt. În sfârºit. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. el chibzui cã ar fi mai bine. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. Astfel. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. Dar. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. Spunem furt. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. spionat. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit.

în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. ne-au furat-o! strigã Cornelius. ªi. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. Primele raze ale zilei. cu excepþia lalelei. Cheia a fost tot timpul la mine. Trecuse o jumãtate de orã. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. la etajul superior camerei Rozei. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. O auzi chemându-l pe Cornelius. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi. întoarse de douã ori cheia în broascã. Când Roza. nu. vãzu laleaua deschisã. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã. Spune-mi. Aproape în aceeaºi clipã. spuse Roza. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem. La ora unsprezece. atinse broasca de la uºa fetei. ai lãsat cheia în uºã. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã. þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. fiecare obiect era la locul Iui. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. cu o mânã dibace. spune. La ora douã noaptea. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. nu. explicã-mi. — Ei. albãstrui ºi proaspete. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune.. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul. — Da. — Cornelius! Laleaua. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii. Da. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. cu toate recomandãrile mele. Boxtel. ajunse la ultima treaptã a scãrii. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. e lesne de înþeles. dublã decât cea obiºnuitã. — Oh! nu din vina mea. — Doar o clipã. vedea toate astea. coborî o treaptã a etajului la care se afla el. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. îngrozit. fãrã voia ei. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit.. el o urmãri pe Roza. Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. spune. — ªi în acest timp. Apoi. Gryphus era beat mort. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei . Se dãdu înapoi. — Cornelius! strigã ea gâfâind. au luat-o. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. noaptea. — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. În camerã. pe malul râului Wahal.sã înfloreascã. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. Uºa era închisã. ªi în aceastã mânã. care dispãruse. O vãzu intrând în camerã. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. La lumina felinarului opac. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. au furat-o. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. — Ne-au luat-o. o asemenea cãlãtorie. care stãtea ascuns pe palier. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. biatã copilã! — Nu. zece minute mai târziu. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o.. cu pasul ei vioi. prietene. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza. — Atunci. Boxtel. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri. neagrã ca noaptea care îl ascundea. Roza. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã..

apoi. Oh. Ea se sufoca. iar Alteþa Sa. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. dacã nu-mi deschizi. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. conteazã pe mine. Nici nu terminã bine. fie-þi milã! — Iþi spun. iertare. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. Cunoaºtem noi legile. nebunã de groazã ºi desperare. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. Hai. ºoptind doar: — Furatã. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. iertare! strigã Roza. trimise un sãrut prietenului ei. lacrimile îi tãiau vorba. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. Roza. dar calmeazã-te. þipã Cornelius în culmea furiei. fiicã denaturatã. — Mai încet. — Prietene. nenorocirea e mare. . Roza. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. Am sã mor! La aceastã ameninþare. domnule savant. cãruia mânia îi înzecea forþele. domnul cultivator de lalele e nevinovat. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. o femeie atât de puþin priceputã. furatã. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob. nemiºcat. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. în numele cerului! — Oh! Roza. — Tata! strigã Roza. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. îngrozitã. spuse Roza izbucnind în suspine. sã coborâm. ne-au furat. sau ºi-a fãcut una falsã. dar calmeazã-te. îi voi lua cheile. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. da. da. Cornelius dragã. ah. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. trebuie sã-l urmãrim. la revedere! Roza. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. urlã van Baerle. — Ei bine. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie.mele. da. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. mai încet. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. copilul dragostei noastre? Roza. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. ªi dumneata. trebuie sã-l gãsim. — Oh! domnule Cornelius. îþi voi deschide. cu trãsãturile descompuse. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. urla van Baerle. mizerabilul e complicele lui Iacob. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. — Gryphus. furatã. cã dãrâm celula. Cornelius. — Aºa. e adevãrat. da. da. atât de puþin liberã. ªi nenorocitul. prinþul stadtholder va afla mâine. luminatã de un gând brusc. — Vai. — Vai. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. strigã: — Roza. o sã-mi iei cheile. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. mizerabilul. prietene. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. fãrã îndoialã. Doar cunoaºtem hoþul. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. am sã-i vãrs sângele. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. piatrã cu piatrã. Roza. infamul tãu tatã. Tatãl ei o urmã urlând. dragul meu Cornelius. spuse Roza tremurând toatã. Sunt pierdut. dar reparabilã poate. al veghei noastre.

fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. þinându-ºi floarea neatinsã. ªi oricum. Omul nu avea decât o trãsurã. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. Spuneam spre Delft. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. dar triumfãtor. nu fãcuse nici o leghe. În mai puþin de o orã. gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta. Ea înþelese îndoita desperare. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite. iar aer avea de ajuns. schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. Dar cãutã în zadar. Într-adevãr. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. îl vom urmãri. în care aºezã laleaua: astfel. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. coborî scara.Cât despre bietul cultivator de lalele. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. prãpãdit de obosealã. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. sau nu-l va mai vedea niciodatã. ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. Într-adevãr. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. pe de-o parte. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. într-un han bun. sau . vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. — dacã cititorul e de acord. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. ªi acolo aºteptã. despãrþirea lor era inevitabilã. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. capul i se plecã. fãrã nãdejde. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. ªi acum. un bãiat bun ºi de treabã. a bietului deþinut. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. îl ascunse cu mare grijã la piept. El mergea încetiºor. scotoci sub dantele. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. Roza îi luã biletul. Ea grãbi calul ºi îl ajunse. Pe de altã parte. cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. bineînþeles. ºoptind. devenit acum inutil. adicã toatã averea ei. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. Laleaua era furatã. laleaua lipsea ºi acum. luã cei trei sute de florini economisiþi. Luntraºul acceptã rugãmintea. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. când îl zãri grãbind pasul.

Era un om de treabã. oricât de sonor ar pãrea. mãrunþel. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. urcã din nou la van Baerle. Chiar în clipa aceea. Mulþumitã lor. . Dar Roza nu se descurajã. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. care deschise uºa. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. al cãrei caliciu îl forma capul. dar nu ei. ºi putea foarte bine. firav la trup. Chemã lãcãtuºul închisorii. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. înjurat. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. se lãsã maltratat. ºi 5 Femei rãzboinice. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. Cornelius. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. Gryphus îl cãutã pe Iacob. îl înjurã. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. plecase ca o adevãratã aventurierã. nici de brutalitãþi. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. nici de injurii. fãrã a spune unde se duce. domnule. ci mie. Roza nu rãspunse. nemiºcat. îl ameninþã cu foamea ºi verigile. maestrul van Systens. nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. i-au servit drept paºaport. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. insensibil la ameninþãri. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. simþind cã-i e foame. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane. în calitatea ei de reginã a lalelelor. domnule. încât abia la ora prânzului. E greu sã treci peste consemne în Olanda. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. rãspunse Roza. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. Roza intra în Rotterdam. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. — Vai! domnule. spuse Roza. furios. degeaba. ca Bradamante sau Clorinda5. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului. Am spus cã se numea van Systens. sã trimitã ambasadori. În acest timp. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. numai sã nu întârzie. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. scuturã tot mobilierul sãu sãrac. indiferent la furie. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. — Da. Gryphus. rãmânând întunecat. — Domniºoarã. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. dar acest nume. i se adresã el. din 1001 de Nopþi. o mare nenorocire.pe greabãn. ameninþat. nu ºtiu. Aceste cuvinte. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. spuse ea. tânãra fatã pornise din nou la drum. apoi. ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie.

— E cea a domnului Boxtel. — Cum te vãd. hoþul nu poate fi departe.. — Dar unde? — La stãpânul dumitale. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. e laleaua mea. — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da. desigur. — Neliniºtit. acest Isaac Boxtel. — Cum e? — Neagrã. e bunul meu.. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. acest Boxtel. domnule. domnule. — Domnule. am privit mai mult omul decât vasul. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. dar va fi adusã. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. cã mi s-a furat laleaua neagrã. — Dar lucrul va fi uºor de verificat. cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. la dracu. domnule. e cea care mi-a fost furatã. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. nu . descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel. domnule. da. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. cocârjat. sper. domnule. spuse Roza. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da.. — Chel? — Da. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. domniºoarã. — ªi care e într-adevãr. repezindu-se cãtre domnul van Systens. puþin tulburatã de aceastã apostrofare. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens. — Vã repet. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel. Ce. — La stãpânul meu? — Da. — Domnule. — Dar drept cine mã luaþi. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. privind-o pe Roza. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. drept cine sunteþi. strigã Roza. De ce nu explici limpede. vã iau. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. care se dã drept proprietarul lalelei negre. — Domnule.— Care? — Mi-a fost furatã. — Domnule. nu-i cumva un om slab? — Da. fãrã cel mai mic punct. adicã onorabilul domn van Systens. tremurând toatã. — Domnule. copila mea? Deci nu dumitale. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole. nu sunt nici douã ore.. dupã cât se pare. e lãsatã aici? — Nu.

e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte. cu o panã din cele mai bune. n-ar fi nimic. tulburatã. — A dumitale? — Da. la hanul "Lebãda Albã". primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. ca ºi prima oarã. raportul început. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". bãiat voinic din Friza. continuã raportul întrerupt. descurcã-te cu el. dar Cornelius. murmurã ea. laleaua. copila mea. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza. Roza se opri brusc. dacã acest Boxtel nu e Iacob. . pe care am crescut-o eu singurã. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. în numele cerului! Nu mã alungaþi. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". l-am pierdut poate pe Cornelius. care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. cum eºti drãguþã. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. Adio. care. spuse barcagiul. — Ei bine. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. Oh! eu pierdutã. Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. O luarã pe strãduþa Paille. Când o recunoscu însã pe Roza. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. uºile se deschideau. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens. spun cã vin sã o cer pe a mea. dimpotrivã. reluându-ºi frumoasa panã. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. ªi domnul van Systens. Domnul Isaac Boxtel. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. Dar ajunsã la Grote-Markt. domnule! insistã Roza. copila mea. continuã van Systens. care merge la inimã: — Domnule. cea pe care am plantat-o. În acest timp. dacã e un alt cultivator. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul. dacã s-ar fi iscat o bãtaie. du-te. Du-te. numai cã. mai mult. Oamenii alergau. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate. în acest caz. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea. în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel. sau chiar mai rãu. aºadar vestea se rãspândise în oraº. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem. Peste tot pe unde trecea. ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. era hotãrât sã loveascã ºi el. dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. Cât despre mine. pe care o socotea o nebunã. — Ah! domnule. urmatã ºi acum de barcagiu. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. am fãcut o greºealã enormã. — Copila mea. — Sã ne întoarcem. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. ci numai laleaua.

raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. monseniore. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. dacã nu mã ascultaþi. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. — Oh! monseniore. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. Vã implor. — Ce-i asta? strigã primarul. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. — Din Dordrecht? — Da. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. prefer. — Dar raportul meu! strigã el. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. urca însoþit. pe acþiuni criminale. sau mai degrabã urmat de mulþime. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. Abia ajuns în anticamerã. cauza rumorii ce se auzise pânã sus. domnule. sunteþi un om cinstit. sau pe neadevãruri. strigã el. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. altul de cavalerie. spuse Wilhelm de Orania.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. deºi de necrezut. pe care o lãsã în cabinetul sãu. fãrã îndoialã. ce se aude? E posibil oare. ce glorie pentru Societate. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. trimiteþi sã fie adus aici. lalelele. sunt un adevãrat olandez. când din stradã se auzi un zgomot puternic. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. — Vai. — Monseniore. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. strãlucitoare ºi albe de curãþenie. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei. în sfârºit. spuse van Systens încântat. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. Ei bine. domnule. — ªi unde e? — La proprietarul ei. Dintre flori. Un tânãr îmbrãcat simplu. cu o hainã de catifea liliachie. berea ºi florile. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã. bineînþeles. monseniore. cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. Van Systens. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. veni sã se încline. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. nu. treptele de piatrã. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. spuse Roza desperatã. unul de marinã. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. nu o am aici. cu un pas rar ºi sigur. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. brodatã cu fir de argint. — ªi cum îl cheamã? . ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. fãrã sã se mai preocupe de Roza. acest domn Boxtel. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã. În urma lui mergeau doi ofiþeri. Îmi place apa. monseniore. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. — domnule. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. — Mi-ai furat-o. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare.negre? — Da. dar neg cã am furat laleaua. monseniore. dar în zadar. monseniore. Dar. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. — Ascultã. — Dar. cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. de când cultiv lalele la Dordrecht. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. condamnat o datã la moarte. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. — Ce spuneþi de asta. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. ai venit la Leyda sã-mi ceri . — Neg. îl cunosc pe domnul Iacob. reluã prinþul. — Pentru a urma deci pe acest om. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. încearcã sã mã ruineze. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele. spuse Boxtel. tânãrã fatã. Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. Acest prizonier e un criminal de stat. monseniore. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. L-am dedicat regelui Portugaliei. Apoi. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. prinþul îl împiedicã sã mintã. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. — Liniºte! spuse prinþul. Prinþul tresãri. monseniore. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. — Aºadar. monseniore. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. — Acest deþinut. monseniore. — Nu. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. dar parcã fãrã sã vadã. închis în fortãreaþa Loevestein. — ªi tu. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã. Roza ascultã.

Cornelius nu e vinovat. am mai spus-o. — Un de Witt! strigã Boxtel. tânãrã fatã. cãruia îi era milã de biata fatã. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã. Dar din fericire.mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã. pentru a justifica aceastã speranþã. se adresã prinþul lui Boxtel. în calitate de complice al lui Corneille de Witt. de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã. adãugã el. dar nu sã fure. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. ºoptind: — Da. monseniore. am cerut-o în cãsãtorie. — Tu. o ignora în întregime. monseniore. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei... fiþi liniºtit. o repet. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. Problemele de stat. Atunci. dar imprudent. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit. Wilhelm fãcu o miºcare. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea. spuse rece Boxtel. — Dovedeºte-o. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa. Acum. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. ºi cum nu eram bogat. Alteþa Voastrã ºtie tot. — Oh. tânãrã fatã. acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. monseniore. spuse Roza cu energie. monseniore. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. nu te voi pedepsi. — De prima. — Ai fãcut rãu. Cornelius. monseniore. Dumnezeu mi-e martor. ai fost pe punctul de a face o crimã. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui. se va face dreptate. continuã Wilhelm de Orania. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. sã fure! El. — Ei bine. spuse prinþul. chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã. s-au gândit sã mã piardã. Asta vrei sã spui. monseniore. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. Oh! monseniore. Boxtel salutã. În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. — Sã fure! strigã Roza. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. deºi o credea vinovatã. atât de chinuitã sufleteºte. nu-i aºa? — Vreau sã spun. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu. domnule Boxtel. chiar sã trãdeze. — Continuã. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. omul acesta l-a comis. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. Dacã a fost un furt. da.. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. — Liniºte. Apoi. o jur. — Nu mai am nimic de adãugat. ºi de a doua ca de prima. . luaþi seama. iatã ce nu voiam sã spun. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã. nu. mi-ar fi spus-o. i-am arãtat laleaua neagrã.. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. m-am îndrãgostit de fiica lui. — Ei bine. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. monseniore. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem.

am fãgãduit... atunci când.. celãlalt a dat laleaua neagrã. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. mâna începu sã-i tremure. — La dumneata. monseniore. ºi acest om o ºtie prea bine. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri. cu faþa plecatã. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. — Unde sunt?. iar al treilea.. ochii fetei se aprinserã.— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. ridicând capul cu greutate: — Du-te. . Unul a fost distrus. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine. ºi scoþând un strigãt. îl întinse prinþului. unde. bâlbâi Boxtel. luã hârtia ºi citi. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. adãugã el. — al treilea. spuse el. mesagerul fratelui sãu Ioan. o întinse prinþului. în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. vãzându-ºi speranþa spulberatã. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. Apoi. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. pe care îl socotea vinovat. — Minþi! strigã Roza. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua. domnule Boxtel. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. care îl luã în mâini ºi îl examinã. zise el. Poftim. ultimul. Monseniore. — Dar. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. poftim. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui. iatã-l. spuse Boxtel foarte tulburat. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. — Trei. îngrijit de mine. a dat laleaua neagrã. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. despachetând mugurele. arde-l fãrã sã-l deschizi. adãugã ea. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului. El îndoi încet hârtia. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire. în numele cerului. 1672. se va face dreptate. monseniore. întorcându-se cãtre prinþ. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht. Deodatã. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. ªi Roza. spunând: — Oh! citiþi. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. spuse Boxtel. Al doilea. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. dragul meu domn van Systens. monseniore. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. unde-i? — Al treilea e la mine. în momentul urcãrii pe eºafod. — tânãra fatã îl scoase de la piept. ne amintim. Rugãmintea sa.

acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. Hârtia aceea. o sete neînþeleasã de a trage pumni. O sã sar la bãtrânul ticãlos. îºi spunea Cornelius. fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. îºi continuã Cornelius ideea. destul de tulburat. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. nenorocitul van Baerle. Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. Roza! Doamne.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". cu ambele coate sprijinite de fereastrã. am o poftã grozavã de bãtaie. El plãnui chiar ºi o evadare. nestãpânitã. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. Dumnezeu ºtia. simt în mine o putere ciudatã. Cornelius. trei zile dupã întâmplarea . Mã mãnâncã straºnic palmele. împreunã. El plãnui sã-i scrie Rozei. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. pe care o citise. fie lovind în amorul meu propriu. cu privirea fixã. în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. prin fereastrã. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. Cornelius se opri o clipã. De altfel. Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. aspira cu nesaþ aerul. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. se destãinui lui Dumnezeu. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. Gryphus. îmi va face vreo mârºãvie. cu buzele contractate. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. denunþându-i. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. va încerca sã le abatã asupra capului sãu. — Cum ar fi cu putinþã. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da. — Ei. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. într-o bunã dimineaþã. Ca urmare. cã uºile sunt duble. mai înainte. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. neprimind nici o veste de la Roza. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. De când am fost închis. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. nici de la Iacob. aceastã hârtie îl neliniºtea. cu faþa prinsã în mâini. sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. gata sã izbucneascã. fie atentând direct la persoana mea. fãrã îndoialã.

ªi în timp ce spunea aceste cuvinte. — Bunã ziua. gura spumegândã a bãtrânului paznic. — Ah. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus. priveºte ce þin în mânã. — Drace. ºi chiar un ciomag gros. ghici cã este el. spuse el. Iubindu-ne. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. oamenii viaþa ne curmã. tot mai sus. domnule cântãreþ. Adicã al nostru parfum. Aºa cum am mai spus. — ªi cu ce? — Mai întâi. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. strigând: — Ei. mã rog? . cãtre cer. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui. Acest cântec. vãzu obrazul descompus. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. nu mã auzi? Cornelius se întoarse. te ameninþ! strigã temnicerul. ªi îºi reluã cântecul. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem. se pare cã mã ameninþi.. exact în momentul în care l-am descris cititorului. spuse el încruciºându-ºi braþele.. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. El þinea în mânã un ciomag enorm. spuse Cornelius liniºtit. Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. ochii strãlucitori. un zâmbet hain îi crispa buzele. Dar braþele noastre se-nalþã În sus. aºa crezi! ªi de ce. întorcându-se. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. suntem mai mult decât nebun. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. dar nici mãcar nu întoarse capul. aºa cum am vãzut. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. Obosit. Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei. de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. — Exact. Ale focului care-nfioarã pãmântul. — Ah. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. suntem furios. efort de a cãrui necesitate se convinsese. — Cred cã e un ciomag. El lovi lespedea cu bâta. jupâne Gryphus. îl scoase din sãrite pe Gryphus.

ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier. Cornelius pãli. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. continuã Gryphus. — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. — Cu plãcere. — A doua. am sã pun eu altfel mâna pe tine. uºor de înþeles. cum ºtii ºi tu. — ªi cum se explicã? — Oh. spuse Cornelius. dar când nu suntem decât noi doi. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc. e foarte simplu! — Spune atunci. — Ah! vrãjitorule. mugi Gryphus. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte. uite. — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. — Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. rãspunse Gryphus. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. cu cât þi se pare þie mai rea. cu ciomagul va fi bãtut". Gryphus urla de mânie. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul. stârnitã de aceastã oribilã moarte. dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. când focul e elementul lui? . de sabie va pieri". din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. "Cine loveºte cu ciomagul. nu e înscrisã în regulament. — Aºadar. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. rosti Gryphus. Cornelius se repezi asupra lui. bine. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã". vãd. vei trãi oricum. cât despre mine. schimbã în pâine mobilele din camerã. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. bãtându-ºi joc de el. — ªi foc? spuse Gryphus. bine. ºi chiar cu satisfacþie. — Da. Gryphus. — De ce? continuã Gryphus. continuã Cornelius. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. cu atât îmi pare mie mai bunã. crezi cã mã faci sã sufãr. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. — Bine. învârti ciomagul. cuprins de o senzaþie de groazã. Gryphus urlã de mânie. banditule! — Ei bine. e adevãrat. ridicând din umeri. începând de azi. — Mâna. bãtrâne. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. — ªi asta. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. — Mai încet. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul. beat de mânie. Dacã eºti vrãjitor. eu care sunt vrãjitor. Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. ªtiu cã dându-mi pâine rea. nu risca sã-þi pierzi slujba.— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. dar în momentul în care îl înãlþã. dar ciomagul.

Gryphus deschise ochii mari. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. van Baerle în defensivã.. el strigã. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa. ticãlosule! — Aºteaptã tu. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . Roza! Roza. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. spuse Cornelius. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. Apoi. va sã zicã îmi întinzi o cursã. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. Te mai întreb o datã. pentru a evita prima loviturã. — Ticãlosule. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri. cum i-am ucis pe ei. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. — Da. — O ºtii prea bine. Apoi. Aºteaptã tu. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. ai sã vezi. — spuse el ducând mâna la buzunar. ce mai vrei? — Ce vreau. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. rãspunse Gryphus. Deodatã apãrurã doi paznici. Cornelius întrebã: — Ei bine. ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. Tu nu m-ai servit niciodatã. — Pentru ultima datã. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut. diavolul. bombãni Gryphus. haide. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa. Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. cu un sânge rece demn de un erou. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra.— Un om. — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. oricât de robust ar fi. sau poate chiar de fricã. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. Gryphus era gata sã leºine de mânie. spuse Cornelius. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. am sã-þi spun imediat. dacã nu ºtii. — dacã mã obligi la asta. — Ah. — Fiica ta! strigã Cornelius. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. continuã Cornelius. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN. — Bine. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. se repezi la Cornelius. ghiceºte. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. palid. — Îmi place destul de mult peºtele. ªi spunând acestea. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. Gryphus în ofensivã. Dar înainte de a o cere. aºteaptã numai. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer.. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna. Gryphus. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. îngroziþi.

în numãr de doisprezece. domnule colonel. nu le cunoºtea nimeni. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. spuse Cornelius. dupã câte îmi amintesc. fãrã posibilitate de scãpare. domnule. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. — Atunci urmeazã-mã. Toate aparenþele erau împotriva lui. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. Acesta intrã în camera lui Cornelius. a recitat trei rugãciuni. — Iatã-mã. Mathias a murit pe loc. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. apoi. — spuse Cornelius. susþinut. — Aºadar. Cornelius se simþi pierdut. Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. zdrobit de lovituri. În urmãtoarele douãsprezece ore. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. i-au trimis fiecare. Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. Gryphus. ªi dupã ce o ascultã. în 1668. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. — Ah. ºi de rãzvrãtire. iar soldaþii de gardã din Loevestein. De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. un glonte de muschetã în corp. spuse: — Ah. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. — Da.acoperind cuþitul cu piciorul. redactat sub influenþa lui Gryphus. rãspunse subofiþerul. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. iar Gryphus înconjurat. pregãtitã cu mult timp înainte. domnule. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. rãcnind de mânie. legat la ochi. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. Între tâmp. deci numai cu cinci ani în urmã. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. la un semn al sergentului. domnule colonel. cu multã îndemânare. Ca urmare. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. — Unde e deþinutul. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. Acolo i s-au legat mâinile. cum se spune în ziua de azi. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. în douãsprezece ore? — Da. unde rãmase gemând. rãspunse Cornelius pãlind puþin. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. cu tot curajul sãu. a cãrui prezenþã devenise inutilã. ªi . aºadar comisã cu premeditare. — Mulþumesc. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. — Aici e numãrul 11? întrebã el. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. adresândui-se de data asta direct. care. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. putu sã numere. ridicat. — Da. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului.

Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete. ªi îl urmã pe ofiþer. dând din umeri a nepãsare. "Mi-a fost scris. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. care vorbeau între ei. neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. amintindu-i . ªi. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera. — Ascultã. tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. Roza. — Spuneþi-mi. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. poate primi. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. ceea ce era aproape o compensaþie. domnule. unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. biata fatã. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. — Nu meritã osteneala sã-l termini. nici unei flori. De fapt. Aici. — Dar. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. aºa cum socotea el. hotãrât ºi demn. ca de pisicã. mândru. ºi mai ales într-un asemenea moment. mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. Deodatã. ºi încã unul din cei mai apropiaþi. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. — Eh! spuse colonelul. decât cã discutau. — Bine! replicã scribul. Dar. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. — Ah! da. — Ei. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. trecu în faþa grefierului care. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. — zise Cornelius. rãspunse ofiþerul. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". nici unei cãrþi. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. lasã-l sã vorbeascã. nici nu erau aliniaþi. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. în faþa locuinþei sale. sprijinindu-se într-o cârjã. clãtinându-se. — O minciunã. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. spuse ofiþerul râzând. domnule colonel van Deken. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. Gryphus apãru ºchiopãtând. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. gândi bietul Cornelius. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. m-am apãrat. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. domnule. de la fiecare om cât de cât organizat. domnul van Deken. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. finul lui Corneille de Witt. procesul-verbal nu e încã terminat. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil.

o examinã ºi se gudurã. trecând prin faþa casei mele. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius. În acest timp. într-o împrejurare asemãnãtoare. Asta depinde de la caz la caz. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. — Ah! ticãlosule. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. chiar înaintea eroului nostru. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. împãrþea ordine. Petrecurã noaptea în trãsurã. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. Adio. aºeazã-te. un ofiþer intrã la van Systens. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. cãci se apropie de portierã ºi. dar oricât de prudent i se adresã. îºi spuse Cornelius. Prinþul îºi terminã scrisoarea. tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. aºezat în stânga drumului. în timp ce ofiþerul. A doua zi în zori. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. cãci prinþul o privea. îþi rãmân îndatorat. întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. prietene. cu piciorul pe scarã. Cornelius trecuse de Leyda. spuse: . se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare. atât de îndatoritor. Cãtre searã. care. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. spuse ea oprindu-se. Apoi. o îndemnã prinþul. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri. Fãrã îndoialã. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. vorbea fãrã sã se lase rugat. cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. ca douã orfane. la preºedintele van Systens.de trãsura care. ogarul veni înaintea Rozei. — Monseniore. — Urcã înãuntru. aproape de uºã. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. spuse el. — sã citeascã în gândul stãpânului. apoi. — Ah! murmurã Cornelius. Pe cinstea mea. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. banditule. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. unde îl gãsi pe prinþ scriind. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. o recunoºti. voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. Dupã trei ore intra în Harlem. — Aºa. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. domniºoarã. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. ca douã surori. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. dacã se iveºte prilejul. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. Trãsura porni. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. Roza ascultã. Lãsã în urmã Dordrechtul.

— ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle. — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. — Ah! Înþeleg. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. Dupã un moment de tãcere. ia-i ºi fã-te frumoasã. urmã prinþul. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el. Buzele prinþului se strânserã. Roza plecã ochii. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc. în ceea ce te priveºte. ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. — Fata mea. vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl. — Care e iubitul dumitale.. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. Roza începu sã tremure din tot corpul. copila mea. du la Loevestein acest mesaj. rãspunse ea cu mândrie. Roza fãcu un pas înapoi. spuse el. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. — Fiica mea. le vei executa. nu suntem decât noi doi aici. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor.. monseniore. dar.— Haide. fruntea i se încreþi. vreau ca ziua . — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. — Domnule van Deken. fata mea. — Pe toþi? — Pe toþi. — Speri în mine. care. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. monseniore. monseniore. Roza surâse împreunând mâinile.. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã. monseniore. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine. — Da. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã. Ofiþerul salutã. — Pe care-l iubesc. — Monseniore. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. îngânã ea. spuse prinþul. el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi. monseniore. Roza optsprezece sau douãzeci. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate.. Iatã cinci sute de florini. în mod atât de îngrozitor. sã stãm de vorbã. — De mult? — Din ziua când l-am vãzut. monseniore. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani. dacã trãieºte ºi moare în închisoare. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu.

Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. nedorind sã rãmânã mai prejos. muºcând din prãjiturile lor. o razã din gândirea lor. savanþii ºi curioºii. spuse Wilhelm. — Pune-þi costumul mireselor frizone. În spatele comitetului. ºi sã rosteascã eventual un discurs. sau cred cã pot desluºi. Oraºul. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. mulþimea era atât de grãbitã.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. a votat o sumã aproape egalã. deasupra cãrora se aplecau. laleaua neagrã. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. stejarul. teiul ºi castanul. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional. sã ne grãbim s-o spunem. fapt socotit pânã acum imposibil. în sfârºit. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. Astfel cã. parfumat ca o primãvarã. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. nici . îþi va sta foarte bine. prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. oricât de elocvent ar fi fost el. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. În sfârºit. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. nici pe savanþi. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. pãrintele acestei lalele. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. În centrul cortegiului. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. ci doar pe cuceritorii naturii. spre gloria sa. prin magazine ºi bazare. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. pe bunã dreptate. În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. e un oraº frumos. ca ºi cei din împrejurimi. paºnic ºi parfumat. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. militarii ºi nobilii. în formã de boltã. eveniment de interes general. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. în duminica festivitãþii. Într-adevãr. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. iar mai la o parte. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. pestriþ ca o pajiºte. poporul. a izbutit perfect. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. XXXI HARLEM Harlem. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. care se mândreºte.

Nu. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. înãlþatã pe piedestalul ei. la prima vedere. orgolioasã. prinþul. prin intermediul lui. va lua un pergament frumos împodobit. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. cã Olanda. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. nici gospodarii graºi ºi bondoci. zgomotul. i se pãrea a fi cu totul strãin. care mergând vede. e sãrbãtoare. ca niºte batoane de vanilie. însetat. prin portiera deschisã. Cu toate acestea. sclivisit. scârþâind din osii. interesul nu se aflã aici.fãptuitã o minune. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. domnule. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. — Vã rog. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa. obositã. acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier. ce se petrece aici. Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens. Mulþimea. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. în frumoase monezi de aur strãlucitor. Dupã cum. Apoi. înaintea lui. acest erou al zilei. prinþul stadtholder. dominã în curând adunarea care o aclamã. peste un sfert de orã va sosi prinþul. periat. ªi laleaua. Din timp în timp. Acest personaj triumfãtor. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. era închis nenorocitul van Baerle. Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. În trãsura aceasta. într-o pungã mare. el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. pretinsa sa fiicã. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. din când în când. pe când trãsura înainta câþiva paºi. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. la dreapta. — Ah. cititorilor noºtri. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. îmbrãcat în stacojiu. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. al lui Boxtel. faþã de care. purtatã pe o pernã de catifea. Dar pe Roza n-o zãri. — Dupã cum puteþi vedea. — Ah. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea. nici poporul de jos. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. iar cortegiul. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. spre acel personaj cu flori la centurã. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. e Isaac Boxtel. beat de fericire. dupã o clipã de tãcere.bieþii plebei. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. De altfel. iar la stânga. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor. prãfuitã. sãrbãtoare! spuse Cornelius. laleaua neagrã. . cei o sutã de mii de florini. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. care. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. poate nesatisfãcãtor. aºa cum înainte furase Rozei laleaua. pentru noi. va face un ultim popas.

domnule. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. aº ºti sã spun. lãsaþi-mã sã cobor. domnule. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. — Atunci. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit. unde e? — Acolo. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari. înduraþi-vã. sau. — Laleaua neagrã-. Vai! viaþa mea. urmã Cornelius cu desperare. o vor vedea incompletã. sã mergem. spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. întrebã el cu voce ºovãielnicã. un fior îi trecu prin tot corpul. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. unde. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. oh! dacã aº fi acolo. domnule. domnule. nu va fi probabil lungã. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete. domnule? — Lalelele. dar sunt un om de onoare. — Oh! fie-vã milã. domnule. fiþi generos. domnule. vã rog. cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. Dar Cornelius îl opri. reluã melancolic van Baerle. ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. dar o voi vedea.. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies. — Oh! fiþi îngãduitor. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. s-ar putea sã fie laleaua mea. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. acum trebuie sã plecãm. domnule? — Niciodatã. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. Atunci sã mergem. da. pentru bunãvoinþã. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. strigã van Baerle. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. — Sunteþi nebun.— Opreºte. cel mult. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. poate e numai vopsitã în negru. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. cãci. — Lalelele! strigã van Baerle. spuse ofiþerul. e posibil? Oh! domnule. sã vadã ºi domnul. Cornelius îl opri încã o datã. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. cãci avea o bãnuialã dureroasã. s-o vezi o clipã. e adevãrat. cãci vor lipsi omul ºi floarea. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. cu o milã plinã de blândeþe. Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. ºi apoi. nu poate fi perfectã. pe piedestal. eroii ce urmau sã fie premiaþi. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum.. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit. — Domnule. — Oh! vã mulþumesc. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare. chiar neagrã. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. trebuie sã mã duc s-o vãd. vine escorta Alteþei Sale . — Ce vreþi sã spuneþi. domnule. domnule. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. sã-þi dai seama cã e perfectã. — Cum doriþi. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. strigã van Baerle. spuse ofiþerul.

dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii. — Ca sã vãd laleaua neagrã. monseniore. — Daþi voie deþinutului sã coboare. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. fremãtând pe picioarele lor puternice. Dupã ce dãdu acest ordin. de umbrã ºi de luminã. atotºtiutor ºi infailibil. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. caii sãi. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. — Monseniore. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. Nu încercã sã protesteze. aflase crima. bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. nu încercã sã se apere. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. ºi acum se apropia respectuos de el. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. dupã ce o voi fi vãzut. nepãsãtor ºi firesc. care trecea tocmai în momentul acela. celãlalt nenorocit. întrebã el. strãbãtu mulþimea ºi. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. sãrise din trãsurã. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. ªi totuºi. Wilhelm. ºi apoi. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. În sfârºit vãzu unica floare. trebuia sã rãsarã o zi. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. de frig. ca de obicei. când palid. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. cã el se ºi apropie din nou de portierã. Cãutã în jurul lui pe cineva . — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. ÎNCHEIERE Van Baerle. ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. ºi implorându-l pe prinþ. el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. Oh. prinþul îºi continuã drumul pe alee. În aceeaºi clipã. e deþinutul politic pe care. în adevãr. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. gesticulând. El ajunse curând la estradã. ci ºi un refuz. — Acest om. Van Baerle. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii. — Oh! exclamã Cornelius. auzind ordinul. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. voi muri dacã nu se poate altfel. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. înconjurat de garda sa. ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. monseniore! ªi se sufocã. Era. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. se retrase în trãsurã. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. l-am adus de la Loevestein la Harlem. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. spuse prinþul. unul atotputernic. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. O privi de la ºase paºi.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. rãspunse el. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. care se afla închis în trãsurã. care. fiecare la portiera trãsurii sale. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. se oprirã la ºase paºi de van Baerle. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. care prin îmbinarea tainicã de cald. din ordinul Vostru.

vãzându-ºi speranþele distruse. prinþul. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. monseniore. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. Dar peste tot. nu-i aºa? întrebã prinþul. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. de laleaua neagrã ºi de comitet. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. De altfel. nãucit. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. în sfârºit. Spunând acestea. mut. salutând rând pe rând pe prinþ. din înaltul cerului azuriu. — Laleaua aceasta. la rândul lui. care se sprijinea. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. în falsul Iacob. una singurã. palid. tânãrã fatã. printre fecioarele din Harlem. finã. inimã. în puritatea . vecinul lui. de florini. Era Roza. lovit de o emoþie cu totul diferitã. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. deoarece nici preºedintele. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. ªi rostind aceste vorbe. Atunci. În sfârºit. conducândo sau. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. pe care. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. egalã. mai degrabã. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. cu o voce calmã. stãtea în picioare pe o treaptã. bâlbâi Roza. trãdat de ea. La altã extremitate se gãsea Cornelius. deºi slabã. fiica lui. ce fremãta de nerãbdare. dupã numele lui van Baerle. va purta deci numele creatorului ei. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. i se controlã inima: era mort. copleºit de fericire. Boxtel.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. preocupat fiind doar de prinþ. centrul atenþiei generale. înaintea ochilor voºtri. Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. Fu ridicat. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. În acelaºi timp. pentru a judeca efectul produs. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. i se luã pulsul. brodat cu fir de argint. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. — Da. dragoste decât pentru laleaua neagrã. La unul din unghiuri se afla Boxtel. Îl vãzu. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. împingând-o în faþa tronului. în al treilea unghi. feþe necunoscute. o frumoasã frizonã. sunt pierdut. Cornelius pierdut. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. în aceeaºi clipã. viaþã. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. la picioarele tronului. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. de ea. neavând ochi. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. urmã prinþul. ce rãzbãtea din mulþime. leºinase. desfãcu încet sulul de pergament ºi. — Oh! ºopti Cornelius. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. cu rãsuflarea tãiatã. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. din trei interese ºi trei drame diferite. trãsnit. Wilhelm. Prinþul.

procesiunea porni din nou. iar Cornelius ºi Roza. dar cã. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. cãci aceºti domni de Witt. prin bãtrâna Zug. Prinþul. ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo.sufletului sãu. în ciuda obiceiului sãu. Aceia care. se urcã în trãsurã ºi plecã. care. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. ar fi nedrept. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. domnule. * La rândul lui. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. fiind nevinovat. sunt preþul dragostei ei. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. prinþul stadtholder. nu numai cã eºti liber. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. întinse mâinile celor doi soþi. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. de care Olanda e mândrã astãzi. Apoi. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu. le numãrase dupã vânãtãi. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului. . au fost doi mari cetãþeni. dar sfârºi prin a accepta situaþia. Cât despre dumneata. Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. al curajului ºi al cinstei ei. Când au ajuns la primãrie. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. datoritã povestirii noastre. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. Asta înseamnã. punga cu o sutã de mii de florini de aur. care se rotunjirã atât de mult. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. trimisã în calitate de ambasador. în sunetul trompetelor. Domnule van Baerle. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. vândutã la licitaþie. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. Devenind paznic de lalele. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. numãrul lor urca. aruncând o privire în direcþia Franþei. Roza. doar cã Boxtel era mort. Apoi. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. cãci voi. mulþumitã Rozei. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. mergeau alãturi. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. lui Cornelius. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. ªi. victorioºi. dumneata sau Roza. pânã la patruzeci ºi unu. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. De altfel. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. dupã cum afirma el. de altfel. Aºadar. A fost. cãci proprietatea lui Boxtel. din ce în ce mai frumoasã. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. dupã ce fusese paznic de oameni. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. oftând. prinþul îi arãtã cu degetul. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. mânã în mânã. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. spunând aceste cuvinte. greºit judecaþi. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate.

Pe cealaltã. care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. pe una. încadrate în rame mari de aur. luna lalelelor. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. Principalele ornamente din salonul sãu. ne amintim. cã primul primi numele de Cornelius.dupã doi ani de cãsãtorie. încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã . cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre. care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel. ºi tocmai pentru cã n-a murit. cel de Roza. Condiþie care a fost riguros împlinitã. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã. naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi. între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. În sfârºit. iar al doilea. datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. deºi Cornelius n-a murit.Sunt prea fericit. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt." SFÂRªIT .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful