Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

— Da.eleºteu. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. — Ai venit pe ascuns. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. cã nu suntem deloc iubiþi. ca sã vii aici. Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. În clipa aceea. — Frate. — Spune. zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. vãzându-te plecând. Strigãtele se auzirã din nou. Corneille. spuse deþinutul încet. De Tilly discuta cu garda burghezã. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. ar fi fost evitatã trecerea Rinului. vorbind parcã pentru sine. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. nu-i aºa? spuse el. continuã Corneille. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . — Nu. frate. ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. Voiam sã-þi spun. dar e ºi mai adevãrat cã. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. — În orice caz vom încerca. — Atunci asta am auzit adineauri. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. rãspunse Corneille. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. dragã Corneille. spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. oricât de bun navigator aº fi. frate. De aceea. care se simþea stânjenit. în afara Olandei. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. îi spuse primul ministru cu amãrãciune. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. frate. învingãtorii noºtri. — Dar atunci. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff. Am venit pe strãzi dosnice. Zarvã? — Da. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. dimpotrivã. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist. cu averea lor. Ioan. pentru gloria ei. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. rãspunse Ioan. Vesel ºi Rheinberg. — Tot ce spui e adevãrat. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees. frate. — Auzi. — Atunci. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. Orsay.. dar mai scumpã mi-e gloria ta. când vântul e potrivnic: am ocolit. îi spuse Corneille. dar ne reproºeazã totuºi. — Dragul meu Ioan. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. cã printre alte calomnii stupide. — Atunci suntem pierduþi. sã provoace zarvã. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. eºti un mare navigator. Corneille..

Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. trebuie sã scriu. din pãcate. fiindcã el nici nu o cunoaºte. — Mã gândesc. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. Dacã e tare. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. cã înainte de toate. dragul meu. — Dar vei putea oare sã scrii. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. dacã e slab. fãrã un ordin scris din partea mea. sã fugim frate. Nu e nici una. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. nu va fi de-ajuns sã spun. da. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. Principalul e cã va pãstra taina. Aºadar. — Biblia asta. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille. sã fugim cât mai avem timp. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. mã întrebi dacã e tare. Deci. — Atunci sã vinã aici. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. — Vino. — Oh! bietul bãiat.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. Rupe prima foaie. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. spuse Corneille. — e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. viteazul meu Corneille. servitorul meu. bãnuiesc. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. finul meu. Craeke. ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. nu. repetã Ioan de Witt. dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. — Înþelegi acum. Aud bine vuietul ãsta. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu. Ioan se întoarse surprins. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. e pierdut ºi noi odatã cu el. cu surâsul sãu blajin. — O. — Suntem noi. ºi într-un caz ºi în altul. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. dragul meu? întrebã Ioan. dar ce importanþã are cum e. Ioan. se va teme de prietenia noastrã. frate. Degetele care . va divulga secretul. — Uite un creion. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. — Ruartul de Pulten. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. — Bine. nici alta. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. — Gândeºte-te. îþi repet. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. Ioan deschise uºa. Dacã vom muri. se va lãuda cu noi. cãci va fi sau tare sau slab. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. dacã e tare. — continuã Corneille. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele. — Da. dar frate. tot va afla cum stau lucrurile —.

Corneille de Witt 20 august 1672. acoperind vuietul din Buytenhoff. o delegaþie de burghezi pornise. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. Cu lacrimi în ochi. n-ar fi fost în avantajul sãu. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. Unul e senin. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. mai curând. foarte tânãr. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse. Fãrã îndoialã. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. nici mãcar nu-mi va tremura mâna. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. pentru început.. Pãrea gata sã leºine. La strigãtele îndârjite ale poporului. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. — ªi acum. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. cu nasul coroiat ºi lung. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii. — Acum. þâºneau din rãnile deschise. cu mâna uscatã.. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care. sã plecãm. Corneille scrise: Dragã fine. fii liniºtit. fereastra dinspre Hoogstraet se . cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. Corneille. spre primãrie. arde-l fãrã sã-l deschizi. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. dar albã ºi finã. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. cu gura finã ºi dreaptã. corpul uscãþiv ºi suferind. frate. celãlalt neliniºtit. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. mersul agitat al acestui tânãr. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. se întoarse apoi la Corneille. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut. pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. Figura lividã.au rezistat la feºtilele cãlãului. aºa cum am mai spus. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. Ajuns în piaþa Hoogstraet. ªi într-adevãr. de partea cealaltã a eleºteului. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. Strãinul. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. lipsit de putere. cu mâna pe sabie. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. în semn de mulþumire. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. acest om ar fi oferit lui Lavater. dacã ar fi trãit în acea vreme. Ioan ridicã braþele spre cer. spuse el. zise el. — pãrea slab. un subiect de studii fiziologice care. Corneille luã creionul ºi scrise. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. braþul lui slab dar nervos. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã.

monseniore. monseniore. spuse rece tânãrul. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul. numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor. Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. fiindcã nu-l cunosc personal. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã. repetã cel ce fusese numit monseniore. — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea. îl fãcu sã roºeascã. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã. continuã prinþul. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. vã rog sã mã iertaþi. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer.. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. dar vorbele nu se auzeau. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. — Sã mergem. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen. — Ah. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore. colonele. — . se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. nu-l cunosc decât din vedere. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. ca degetele unui pianist pe clape. Hai sã ascultãm discuþiile. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. monseniore. sã aºteptãm ºi vom vedea... — Domnilor. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o. rãspunse rece prinþul. Da. În sfârºit. cel puþin aºa cred.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. — Dar. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. replicã ofiþerul. — O sã vedem. încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune. ºi nu pot lua nici o hotãrâre. o repet Alteþei Voastre. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore. — Om de treabã. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului. ceea ce þin mult sã ºtiu. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. — E deputatul Bowelt. . ºopti tânãrul. ai dreptate. spuse tânãrul. trãda o vie nerãbdare. — Ordinul. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei. Din locul unde se oprirã. Ai dreptate.. monseniore. sã rãmânem pe loc. — Ai dreptate. colegii sãi. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt.

cred cã vom vedea un spectacol ciudat. treceþi la treabã. îl avem. îndreptat spre Buytenhoff. În cele din urmã. la dreapta! Apoi. fãrã îndoialã. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt. colonele. — Staþi! strigã el. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. fãrã sã clipeascã. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. ºi mai ales cu dârzenie. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. scoþând þipete puternice. dragul meu colonel. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. neclintiþi. nici alta. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum. ucigaºilor. În ceea ce mã priveºte. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. Nu ºtiai. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. care. încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. Deodatã zgomotul încetã. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. Apoi. continuând sã urmãreascã din privire. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. Dar cãlãreþii lui de Tilly. . contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. Contele rãmase la urmã. fluturând o hârtie. — Ei. În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul.Pe urmã. Era chirurgul Tyckelaer. În fruntea primului grup alerga. spuse el. Nu e nici una. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. care câºtiga teren. reintrarã în clãdire. aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. Dupã cum se vede. le însoþi plecarea. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam. Cãlãreþii defilau încet. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. — Îl avem. Curând. îl grãbea sã plece. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. þipa el. în faþa ferestrelor. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. îi þineau piept cu succes. spuse liniºtit prinþul. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. ajutându-ºi fratele sã se scoale. — Ei bine. Un urlet furios. Împãturi hârtia. sunt lãmurit. mulþimea care se grãbea. cu jumãtate de voce. spuse el. sau mai bine zis zbura. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. Sala de deliberãri se umplea. De Tilly luã ordinul.

— Repede. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. i-am luat cheia. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. — Nu mai e acolo. — ªi e la tine cheia? — Iat-o. — Dar garda burghezã? — Oh. spuse fata tremurând toatã. dar atâta timp cât nu va fi revocat. trecând pe sub poarta boltitã. — Mulþumesc. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare. ºi adineauri. — Acum. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. printr-un coridor interior. trãsura e aici. spuse Corneille. — ªi de ce. — Ei bine. — Copila mea. stãpânii mei. — Da. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. nu. e ultimul dar al unui om cinstit. spuse ea. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. domnule Ioan. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. — Vai. . domnule Ioan. domnule Ioan. ara lãsat-o la poarta cea mare. sper cã-þi va aduce fericire. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. îi atrase atenþia Ioan. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da. dacã pleacã. situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. domnule Ioan. eu n-aº trece prin strada principalã. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. repede. — Veniþi cu mine. — Te ascult. care dã într-o stradã pustie. fata mea. repede. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru. — Într-adevãr. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. fata mea. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. copila mea? întrebã de Witt. spuse primul ministru. continuã timid tânãra fatã. copila mea. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. domnule Corneille. spuse Ioan. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat. rãspunse Ioan. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. în strada pustie. garda burghezã va sãri prima. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat. Cãlãuziþi de Roza. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos. — Fãrã îndoialã. spuse tânãra frizonã. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. — Voi încerca. n-o sã vrea. — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. — O.

de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. plecaþi. de necrezut. Roza deschise mica trapã. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt. când se simþi tras încetiºor de hainã. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. tatã! îl grãbi ea. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. numitã carcera secretã. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta.. — Vino. — Îi auzi. — Dar o sã mã omoare. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. nemiºcat. se pare cã forþeazã poarta. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza. Abia atunci se întoarse. turbaþii? spuse el. cã ai salvat viaþa a doi oameni. — Unde? — În carcera secretã. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor. aceastã poartã. palid ca un mort. Apoi. la moarte. din tot ce am putea sã-þi spunem. spuse ea. se nãpustea acum asupra porþii. copila mea. — Ai deschide. cum poarta începuse sã cedeze. dacã o sã te gãseascã. cã în locul tãu. oferea celor douã personagii. strigã Gryphus. spre marea bucurie a gloatei. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. — Da. refuza cu încãpãþânare s-o deschidã.. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. — Dar tu. tatã. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista. vino. — cãci temnicerul Gryphus. o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. nu-i aºa? — Nu. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului. — li aud aºa de bine. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. tatã. — Fir-ar ai naibii. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. sper. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. i-aº lãsa sã forþeze poarta. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. Dar oricât de solidã ar fi fost. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. adãugã el. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. — Plecaþi. ai dreptate. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. spuse tânãra fatã. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. un adãpost sigur. Gryphus.

Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu.închise. spuse ofiþerul. dar din nenorocire nu poate sã fie. Într-adevãr. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. Întrebã primul ministru. Într-adevãr. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi. monseniore? — Nu. fãrã îndoialã.. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. grãbit sã . Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii. Ah! uite. — Nu! Nu! repeta omul furios. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. — Mergi înainte. van Deken. n-am mai pomenit asemenea larmã. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. — Cum. ca un tunet. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. dar nu ºi din oraº. au evadat! I-au lãsat sã fugã.. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. alte chipuri furioase. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. vei vedea. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine. — Da. nu cred. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului. — Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. — Oh! monseniore. Scoþând capul prin portierã. — Este închis grilajul. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. — Mai bine uitaþi-vã. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã. — Haide. nu mai e aici. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. spuse ofiþerul. sã-i urmãrim! — Monseniore. — Da. — Oh! Stãpânii mei. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie. este. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. vedeþi.. probabil cã a fugit. nu mai e aici. din închisoare poate. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. Portarul ne va deschide. o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. vorbeºte. — Totuºi. — Doamne! Doamne! strigã el. am la mine ordinul de comutare a pedepsei. ce este?. scrâºnind de mânie. spuse el ofiþerului. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. În acest moment mulþimea. Deodatã se opri.. vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. — Cred cã aveai dreptate. ajunºi ultimii. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. strigã vizitiul. van Deken. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã.. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. Trãsura îºi reluã cursa.. Corneille ºi Ioan. spuse Ioan.

porneºte spre altã poartã. apoi o puternicã zguduiturã. dar cu ce? — Cu cheia. — Nu. zise Ioan vizitiului. — Deschide! strigã vizitiull. Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. prietene. prietene. — De cine? — Pãi. se mai adãugaserã alte ºapte. mi-a fost luatã cheia. dar pe cinstea mea. vizitiul opri brusc. trãsura ajunse la Tol-Hek. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. — Oh! spuse Corneille tare. de domnii de la primãrie. — Haide. închiºi cum erau înãuntru. strigã Ioan. repezindu-se cãtre trãsurã. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. apoi pornirã din nou. e singura noastrã nãdejde. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº. — La galop. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. credeþi-mã. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. palid ºi slab. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. nefiind încã siguri pe cine ascunde. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. — Ce este? întrebã Ioan. dar pentru asta. Apoi. — Prietene. . Dar în ciuda acestui ordin. ar trebui s-o am. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. — Cine? — Cineva care. spuse liniºtit Corneille. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. se vede. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. — Vedeþi? zise vizitiul. sunt desperat. sã deschid. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. strigã Ioan vizitiului. ºi ia-o pe strada din stânga. pe care-l duc în exil. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. opt persoane. — Sã deschid. ºi la care. — Ah! spuse portarul. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu. — Cu cheia. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. îi spuse el portarului. — ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul. — Când? — Azi dimineaþã. în timp ce Ioan discuta cu portarul. spuse primul ministru. fã-o pentru mine. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. — Domnule de Witt. mi-au luat-o. Între timp. da. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. spuse portarul. la galop.

— Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci. îl trag afarã ºi pe Corneille. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. monseniore. — Uitaþi-vã. încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. lucru de necrezut. e inutil sã mergem mai departe. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura. ºi spuse: — Veniþi. du-te te rog la trupele mele. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. Vizitiul opri. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. veniþi. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. când Ioan. suntem pierduþi. Wilhelm de Orania. ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu.. — Da. cãci Ruartul. rãspunse acesta. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului. — De fapt. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. se clãtinã spunând: . care ºi aºa e bolnav. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. Apoi se opri brusc. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. Se ridicã totuºi. — Un lucru îngrozitor. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. schingiuit. sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. îl bat. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. pline de bucurie. fixându-se asupra spectacolului din stradã. În urma lui. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. într-adevãr. În aceeaºi clipã. cu furia ºi viteza unui uragan. fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. — Opreºte ºi fugi. cãci el era. poporul acesta e neîndurãtor. îºi încruntã cumplit fruntea. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. i-o retezã scurt prinþul. care vrând sã opreascã goana cailor. încã înainte de a atinge pãmântul. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. aproape la fel de palid ca al sãu. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. cu siguranþã. — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. — Monseniore. cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. spuse Ioan vizitiului. Ofiþerul observând gestul de milã. care cãzu între curele. îl sfâºie. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. — Într-adevãr. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa. Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. Uitaþi-vã. spuse el. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate. dar oricât stãrui stãpânul sãu. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei.Ioan privi. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. Nici nu închise bine uºa camerei.. e chiar Corneille. — Monseniore. uitaþi-vã! — Da. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. Dar tânãrul deschisese ochii. dar cãzu din nou. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi. Nu e bine sã-l trãdezi. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. ºi înainta urlând.

— Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã. care de data asta luã foc. — Alteþã. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. dupã ce cãzuse. în sfârºit. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. Când. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. cãruia el îi vorbise atât de familiar. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. — Ah! închizi ochii. uite-o. ori de cuþit. ºi îi zburã creierii. — ªi de ce? întrebã tânãrul. Atunci. Acum. punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. Dar imediat. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. criminalul întoarse arma ºi. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile. pe celelalte douã le-am gãsit închise. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. Ei bine. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. — ºuierã o datã ascuþit ºi . Pentru a-ºi repara greºeala. gãsind poarta închisã. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. îmi aduceþi cheia? — Da. prietene. sfâºiaþi. e a treia poartã la care mã prezint. de sabie. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. prietene. rãspunse colonelul. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. — Corneille! Frate! strigã de Witt. care se urni scârþâind din þâþâni. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. colonele.— Fratele meu. Aºa. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. — Dumneata eºti. ce continua sã fie închis. — Iatã. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. — Domnule. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. Acum se apropiarã cei mai laºi care. acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. cu un efort suprem se ridicã. — Mulþumesc. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. el se grãbi sã deschidã poarta. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. îl lovi cu patul muschetei. jupuiþi. Dar glontele nu porni. rãspunse tânãrul. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. Deschide. strigã portarul.

— era doctorul van Baerle. purtatã de vântul dinspre râu. ajunse pe drumul Leydei. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. — înverºunat rival al marelui rege. Soare. cãlare ºi el pe un cal viguros. — îºi mânã zorit calul. colonele. — ªtii. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. — Desigur cã ar fi fost mai bine. Era aºezatã ca într-o pâlnie. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. clãdirea albã-trandafirie. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. domnii de Witt! Oh. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el.prelung. zise trist colonelul. formate de braþele sinuoase ale fluviului. sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat. aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. vechi negustori . Acest fericit muritor. — Ah! ce n-aº da. Colonelul se înclinã. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. curatã. Sã dãm pinteni cailor. dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. acest stadtholder. iar soarele învãluind-o. servitorul credincios. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine. Dar în sfârºit. zise tânãrul. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. ºi lângã aceste covoare. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. vesel. Acolo. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi. cum spune Juvenal. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. De îndatã ce se simþi în siguranþã. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. spuse el fãrã sã se opreascã. ce s-a întâmplat. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. — rara avis. se întoarse. finul lui Corneille. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. ea adãpostea un muritor fericit. pentru a nu trezi bãnuieli. pãrea cã vrea sã usuce. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. strãlucitoare. Albã. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. dând pinteni calului. Craeke. þinta cãlãtoriei sale.

iar alþii în 1610. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. Cornelius. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. — South-wood-Bay. Condus de pilotul Léger. Atacul lui de Ruyter. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. pe care se afla ducele de York. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. aºa cum îi uºurase drumul vieþii. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. se pregãtea ºi el sã moarã. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. numele nostru se va stinge. i-a spus fiului sãu. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. În consecinþã. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. — în afarã de tatãl meu. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa. tatãl lui Cornelius. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. eroul acestei povestiri. Îndrãgi lalelele. din nobilul oraº Dordrecht. deoarece fiecare îºi atribuia victoria. tatãl. de mine ºi de turnãtor — uimiþi. care s-a aruncat în politicã. într-un laborator sau într-un magazin. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. de teamã sã nu provoace gelozia lui . cercetã toatã entomologia provinciei. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos. tot nu se putea hotãrî nimic. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. fratele regelui Angliei. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. — care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. mãnâncã ºi cheltuieºte. pentru a-ºi asculta naºul. cum se ºtie. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. încât ducele de York. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. pe vremea când flamanzii ºi portughezii. — când demnul cetãþean. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui. Vei muri ºi tu. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. Domnul van Baerle. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. iar florinii mei. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini.nobili. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. Era. ºeful sãu. cu aceste nave.

Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. Cornelius . mânuind seminþele rãufãcãtoare. se retrãsese în insula Terceira. cuvânt care. locuia la Dordrecht. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. iar straturile sale. numite pasiuni politice. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. numitã azi lalea. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. Încã de pe atunci. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. fãrã sã ºtie. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". ci cultivând lalele. pentru concetãþenii sãi. nutri aceeaºi pasiune. nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. pãtrunsese în Spania.Dumnezeu. traversase Franþa. regele Don Alphons al VI-lea care. adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. Deodatã. spre ruºinea omenirii. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. La începutul anului 1672. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. — celelalte nume ne scapã. cum spunea Wilhelm de Orania. când sosi. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. Totuºi. Pe vremea aceea. mai înverºunat. cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. un duºman mult mai crud. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. o grãdinã potrivitã pentru culturã. Erau frumoase. Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. chiar cãutate. care. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. soþia sa. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad. dupã cum susþine florarul francez. oameni de treabã din Dordrecht. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. — Cornelius van Baerle avea. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. Produsele sale începurã sã placã. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. gonit din Lisabona. mai neînduplecat. camerele de uscat. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. un burghez numit Isaac Boxtel care. cu vin din podgoriile oraºului. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. apoi în Portugalia. — trebuie s-o spunem. îl primirã dupã obiceiul locului. În sfârºit. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. ªi-a fãcut deci cu greu. Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. chiar alãturi de el. ºanþurile. ªi totuºi. înainte ca doamna de Witt. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. Corneille nu se bucura de popularitate. dar mândri de valoarea lui personalã. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme.

terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. ventilatã. Bene sit. dar ºi pentru a progresa. De altfel. nu numai pentru a reuºi. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. aerisitã. Domnul van Baerle era pictor. care erau în aºa fel aºezate. lunecã jos de pe scarã. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. în afarã de asta. a fost mutat. era dreptul lui. prietenul sãu. Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. pentru a avea luminã mai bunã. Aºadar. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. condiþii optime. van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi. o camerã luminoasã. cu lalele în glastrã. cu zece mii de florini rentã. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. aceastã nenorocire nu însemna nimic. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. el amenajã casa sa din Dordrecht. adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. în sfârºit. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu .van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. care. gãrgãriþe. expunere la sud-sud-est. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. Fãrã îndoialã. profesorul sãu ºi ale lui Miéris. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. desfigurându-le. Deºi vag. ºoareci de câmp ºi ºobolani. O datã cu lãsarea serii. Nu era oare posibil ca de Witt. nu era expresia întreagã a gândului sãu. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. — aºa cum am zis. genunchii i se îndoirã ºi desperat. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã. Dar în ochii lui Boxtel. Van Baerle nu era decât un pictor. cu lalele sãdite în pãmânt. privind. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. în sfârºit. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. Legea era de partea domnului van Baerle. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig. van Baerle devenise cultivator de lalele. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. cultivator de lalele. Îi fu deci aproape recunoscãtor. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. ºi dispus în straturi. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. Aºadar. pânã atunci acoperit de diferite plante. cu muguri. cutii cu dulãpioare compartimentate. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. lux inaccesibil lui Boxtel. nu pentru a picta lalele. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. amestecat cu noroi de râu. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. apã din belºug ºi la îndemânã. hârciogi.

ci era finul domnului Corneille de Witt. Astfel. care se consacrase cu totul muncii sale. van Baerle obþinu numeroase succese. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. nimeni dupã Dumnezeu. din Franþa ºi din Portugalia. Aºadar. — o celebritate. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. — nu vorbim de cei din Ceylon. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui.dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. Fiind de rea credinþã. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. Într-adevãr. Dupã aceastã descoperire. profet al nenorocirii sale. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei. Dupã cum ne putem închipui. — ºi nu de un oarecare. din clipa în care van Baerle. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . îndrepta. Van Baerle. — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. Deci. uda straturile ºi. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. deºi duºman de moarte al lui Baerle. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. modestul ºi inofensivul savant. Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. n-au creat atât. Cu cât o floare e mai frumoasã. necunoscut. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. al cãrui uzurpator era chiar el. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. Pe când van Baerle plivea. un concurent. adicã o celebritate. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". încât niciodatã. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. cea mai exclusivistã dintre ºcoli. îngrijind grãdina. el ghicea ce avea sã se întâmple. cu atât. plantând. se dedicã acestui scop. se resemna sã se culce în pod. cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului. înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. un învingãtor poate. sã modeleze formele. în previziunea sa plinã de invidie. Dupã cum se vede. din India ºi din China. Boxtel. dispreþuind-o. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat.

Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. miorlãind îngrozitor. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele. — Boxtel recurse la ºiretenie. la fel de bine ca însuºi proprietarul. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. purpurie ºi roºie. urmãrea. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. încercând sã fugã fiecare în altã parte. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. Într-o searã legã douã pisici. dar. autorul crimei. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. dar ºi Brabansona. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. atâtea ameninþãri furioase. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. fiecare pas. din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. cu ochii ieºiþi din orbite. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. când îi surprindea un surâs pe buze. sã sfâºie bulbii cu dinþii. începurã sã se rãsuceascã pe loc. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. fiecare gest al vecinului sãu. neputând merge mai departe. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege. — ºi cum strada era departe. sã distrugã plantele. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. — sursã infamã de groaznice dureri. κi cumpãrã un telescop. ºi capodopera unui rival îl interesa. De câte ori. — începea sã-l roadã febra invidiei. îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. dispãrurã. deºi ar fi operat noaptea. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. îi arunca atâtea blesteme. Boxtel. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. Boxtel. apoi. meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. din Rotre. fiecare de câte o labã de la spate. evoluþia fiecãrei flori. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. dar nu . cu spume la gurã. când ar fi vãzut stricãciunea. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. ascuns în spatele sicomorului sãu. azurie cu roºu-stacojiu deschis. Cãzând de sus. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. pânã în momentul în care. golindu-se de fiere. În fond era un artist. la combinaþiile de culori pe care le putea încerca. o sclipire de bucurie în ochi. Marmorata. cu o sfoarã de zece picioare lungime. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. atunci. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. în timpul chinurilor. ºi din care îºi fãcuse un evantai. în sfârºit. e adevãrat. se umplea de satisfacþie. în rãzoarele lui van Baerle. Se frãmântã îndelung. reuºind sã rupã firul care le încurca. cocoþat pe scarã. albã ca laptele. dupã perioada de cinci ani. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. rãul face progrese uimitor de rapide. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. Sã omori un om.floare. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. când i se pãrea cã-l vede vesel. dar în sfârºit gãsi soluþia. ºi Minunea din Harlem. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele.

— unele îndoite. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. într-o gheretã. aºteptã o ocazie mai prielnicã. Boxtel tresãri de bucurie. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã. Începând din anul urmãtor. deplorând nenorocirea care îl lovise. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. — preþioasei lalele negre. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. cu rãbdare ºi geniu. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. nu putu sã-i ghiceascã cauza. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. Lui Boxtel. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. cãzutã alãturi. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. prospeþimea apei. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea. Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. fãrã sã creadã însã în reuºitã. Odatã cu primele raze de soare. nenorocire care de altfel. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune. de aceea ne vom opri la aceasta. de intangibilã. zãceau. i se . cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. tot atât de himericã. pentru a se rãzbuna. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. Câþiva amatori încercarã. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. rupte în bucãþi. seva. din mila lui Dumnezeu. focul soarelui. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. altele frânte cu totul ºi veºtejite. Dar. Van Baerle. el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. aproape de straturi. Dar nu un tratat despre lalele în general. fãrã patã. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. Seva curgea din rãnile lor. seva pãmântului ºi adierea vântului. încât. Cam în acest timp. De altfel. apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale.simþea frigul. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre.

Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. Ruart de Pulten. Cornelius o petrecea în laborator. cojile sã se usuce în rafturi. setea sa de rãzbunare. vizitaserã încãperile. Îl privea selectând seminþele. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. iluminau ziduri ºi ferestre. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. Se înnoptase. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. înlocuind razele soarelui. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. Uneori. Grãdina cu faþa spre soare. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. De aceea. În seara de care vorbim. friguroase. El se întrebã ce se întâmplã. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. din clipa când luminile savantului. Din toamna anului 1671. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. ºi dupã ce aflã. pe jumãtate nebun. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. în cabinetul cu geamuri. de care Boxtel se simþea incapabil. o fãcea în oraºul sãu natal. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. telescopul nu-i mai era de mare folos. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. Cornelius van Baerle. vizita pe care Corneille de Witt. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. dulapuri. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. Corneille vizitã toatã casa. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: . urmaþi de câþiva servitori. de la tablouri pânã la lalele. Aceastã magie nevinovatã. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã. Lalelele. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. toatã nãdejdea sa. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. în luna ianuarie 1672. Aici. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe. unde se instalã cu telescopul la ochi. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. de la atelier pânã la sere. se hotãrî sã stea la pândã. respira prin tijele lalelelor lui. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. aºezat aproape de foc. Suna ora unu. nu se cultivã în pãmânt iarna.fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. se urcã în laboratorul sãu. le umezea. toatã gândirea. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. cãmãruþe cu geamuri strãvezii. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. toatã iarna. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. continuã. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. aceastã muncã plinã de rãbdare. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. dupã ce Corneille ºi Cornelius.

Boxtel îºi cunoºtea vecinul. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. împingându-l pânã la fund. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. Or dimpotrivã. apoi apãrurã douã umbre. Astfel.— Fiul meu. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. ar fi zis marele Racine. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. întrucât Cornelius. dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. acest tabernacol. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. Una dintre ele. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi. mare. Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. o bãtrânã servitoare frizonã. majestuoasã. plantã pãcãtoasã. era interzisã profanilor. nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. numai la auzul cuvântului uscãtorie. care. aceastã "sfânta sfintelor". De altfel. Corneille. Dupã ce spuse câteva cuvinte. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. la modã pe atunci. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. Corneille de Witt se ridicã. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. dupã pãrerea sa. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui. încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. severã. de altfel tot atât de obscurã. de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. fãrã îndoialã. ca ºi Delfi altãdatã. strãin de intrigile politice. Numai cã. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. Cornelius se înclinã în semn de ascultare. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. apoi în vestibul. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu.

patria florilor frumoase. Cu toate cã. iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa. care închide în el furtuna ºi care. sau poate chiar un miros complet nou. la care Boxtel. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii. se va rãspunde. tobele. dupã cum am vãzut. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. van Baerle. numai despre muschete. Ioan de Witt. — Tulipa nigra Barlaensis. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne. "Când va înflori laleaua mea.. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini.lui. va creºte ºi se va dezlãnþui. E lucru hotãrât. dimpotrivã. lunecând. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. se gândea mult. "Voi crea marea lalea neagrã. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini. acea mireasmã pe care o are probabil în . "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii. — vreau. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele. Barlaensis. ªi Cornelius. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã. Cornelius se afla în uscãtorie. admirând trei muguri promiþãtori. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele. cât sunt de bine fãcuþi. asemenea unui pilot încercat. Corneille etc. Totuºi.. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. urmã el. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit.. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. Dupã plecarea Ruartului. "Cu toate cã. Cât sunt de netezi. — îºi continuã Cornelius gândurile. ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva.. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. drapele. la ora unu dupã amiazã. al garoafei. Ea nu va supãra pe nimeni. Ei bine. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. — ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic." ªi la acest cu toate cã. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. ignorând ura ce o stârnise. "Da. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. "Muguri încântãtori!. acest sublim om politic. ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. dacã liniºtea va fi revenit în Olanda. adicã toatã Europa cultã. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. a trudei mele. dupã pãrerea lui. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. aceasta este ambiþia mea.

în genunchi. Deodatã. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. Cezar sau Maxi-milian. casa e plinã de gãrzile statului. care se numeºte mânia. examina al doilea mugur. — Sã mã aresteze.. trecând peste consemn. rãspunse servitorul. depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb. domnule. care din fericire era rece. presimþi o nenorocire. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke. dupã cum spun cunoscãtorii. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci. ce-i? întrebã Cornelius. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el. — nici pentru gloria lui Alexandru. — zise Craeke. — Bine. se auzi o voce din coridor. bine. ªi în acelaºi timp. Craeke nãvãli în uscãtorie. a fost paradisul terestru. van Baerle înaintã spre cãmin ºi.India. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. unul e neatins. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. vãzându-l cum se nãpusteºte. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. — ce s-a întâmplat. la Bombay. — Nu pot sã aºtept. — Ah! domnule. în timp ce Cornelius. celãlalt în cãmin. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze. Chiar în clipa aceea. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. Dragi muguraºi!. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel. Craeke? — S-a întâmplat. dragul meu Craeke." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. Cornelius tresãri. — Craeke. — voi citi hârtia. încã în genunchi. unul sub masa vecinã cu masa mare. . ªi Craeke. fugi fãrã sã priveascã înapoi. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. e Craeke. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. fugiþi. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi. — Un sol de la Haga. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã. domnule. pe mine? — Da. — zise Cornelius. — Ei bine. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. la Goa. — o spun deschis. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el. începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. ridicându-l. încât acesta. — Iatã-l ºi pe al doilea. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga. Al dracului Craeke. Apoi. iatã.. — Ce vor? — Vã cautã. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle.

zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke. iubitul meu copil. urcã! strigã servitorul. — Eu sunt. strigã doica intrând în uscãtorie. — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. cu totul nãucit de aceastã poruncã. . se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri. — Atunci o sã vã ajut. spuse van Spennen. nu-i aºa? — Bineînþeles. ºi un depozit e sfânt. doicã? întrebã van Baerle. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. maestre van Spennen. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. sari. precedaþi de un magistrat. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. Cât despre Cornelius van Baerle. trebuie s-o spunem. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. se apropie de fereastrã ºi o deschise. — Atunci. spuse el ca un om lãmurit. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. atât de mare îi era tulburarea.— Urcã. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. — N-am sã sar. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. vrednicul meu stãpân. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. ªi se dãdu un pas îndãrãt. — Nu faceþi pe miratul. maestre van Spennen. rosti magistratul. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine. bijuteriile ºi fugi. Doica ridicã braþele spre cer. înveli în ea cei trei muguri. — E în ordine. — Ah. Ia aurul. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. — rãspunse Cornelius. hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. Cornelius luã al treilea mugur. — Vã jur. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. — Sãri pe fereastrã. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. În acest moment. maestre van Spennen. spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. Într-adevãr. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. — Ah. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. doctore. negaþi? — Desigur. — Doctore Cornelius. maestre van Spennen. dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. — Iatã.

pornirã în galop spre Haga. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. ªi în acea noapte. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. ºi urmaþi-ne. Cornelius. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei. Deci. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . dupã cum se poate uºor presupune. este de datoria mea. dacã o datã cu demonul invidiei. ciudat cum era. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc. rãspunse magistratul. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. Oricât de modest era doctorul Cornelius. uluit. vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire. Cornelius van Baerle. justiþia n-a primit o informaþie falsã. care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. doctore. apoi pachetul cu hârtii. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã. complicele sãu. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. — Pentru cã în numele Statelor olandeze. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi. — Sã mã arestaþi. o mare tulburare. strigã Cornelius. domnule van Baerle. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. — Unde? — La Haga. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. cu siguranþã. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. ªi trãgând tot sertarul afarã." Dar poate cã acest raþionament. De aci se poate deduce cã Boxtel. aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. Dacã ar fi arestat Cornelius. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. se gândi cã. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã. Atunci îl voi deschide eu însumi. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. sfâºie plicul. învinuit de înaltã trãdare. s-ar produce în casã. Magistratul rupse sigiliile. vã arestez. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. Or. fãrã îndoialã. Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului. eu sunt un bun cetãþean. aflând de arestarea lui Corneille de Witt. a lui Isaac Boxtel. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem.

de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. În sfârºit la 19 august. învinuit de înaltã trãdare. Când era treaz. vecinul dumneavoastrã. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. e arestat. Într-adevãr. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. o sã mã informez din nou. ºi fiþi liniºtit. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. spuse Boxtel. — Oh! murmurã. dar nu e sigur. — Drace! exclamã valetul ieºind. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. domnule. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. domnule. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. mai rãmânea de împlinit al doilea. Când. domnule. Nu se poate! — Pãi. domnule. el întocmi un denunþ anonim. Valetul intrã. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. Dar. Cãtre ora nouã. — Ei bine! În clipa asta. În aceeaºi searã. aºa cum am vãzut. nici asupra atelierului. bolnav ca un om care a comis un asasinat. Niciodatã o hârtie veninoasã. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. fie din slãbiciune. fie din ruºine. Se lãsã noaptea. poate ai dreptate. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. În consecinþã. — Domnule. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. în sfârºit. ºi acolo. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. ar înflori la el. Dar el asasinase cu un dublu scop. Cornelius van Baerle. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. cãtre orele douã dupã amiazã. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. — În orice caz. Primul fiind împlinit. chiar fãrã sã priveascã. Boxtel se ascunse sub cuverturã. n-o sã-i fie bine de loc. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. magistratul primi înºtiinþarea. o sã vã þin la curent. se spune. — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. ca un olandez demn. domnule. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. . — Ah. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis.bulbul lalelei negre. Isaac Boxtel era tare bolnav. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. dacã e adevãrat ce se spune. cel puþin aºa se spune. — Ah! dacã ai vãzut. spuse valetul. strigã valetul. o visa. când dormea. Bietul van Baerle! ªtiþi. Într-adevãr. a doua zi se adunarã. — La Haga?! — Da. sunt bolnav. l-ar putea fura. în loc sã înfloreascã la Cornelius. — Pãi. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. — intrã în camerã. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. tot ce v-am povestit e adevãrat. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. care se achitã de aceastã datorie. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã.

În sfârºit. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. De altminteri. Ajuns în acest tabernacol. apoi. coborî din copac. apoi. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". cu faþa lividã. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui. chiar ºi sertarul cu pricina. ajungând la locul ºtiut. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. o sprijini de zid. Nebun de furie. mai sã ºi-o turteascã. Apoi se urcã în sicomorul sãu. Dar cãutã în zadar. scormoni la stânga: nimic. gãsi etichetate. cu mâinile tremurând. laleaua de culoare brunã. îºi afundã mâinile în pãmântul moale. dar laleaua neagrã. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. convins cã nu avea a se teme de nimic. Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. unsprezece. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. curajul îi reveni. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. de trei ori nenorocit! Se desparte . el se sculã. nenorocit ce sunt! strigã el. în timp ce Boxtel era în pat. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. în camerã devenea un hoþ. casa era vraiºte. trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. se opri sprijinindu-se de masã. aduse scara de la Cornelius. ah. aºa cum am vãzut. Cornelius coborâse în grãdinã. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. Peste tot era liniºte. picioarele nu-l mai þineau. 20 august 1672. cu o bucurie de tigru. Scormoni alãturi: nimic. Scormoni la dreapta. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. nu era nicãieri. — Mugurii ãºtia. O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. laleaua de culoarea cafelei arse. nu era de loc greu. La miezul nopþii. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. κi fãcuse bine socotelile. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. rãvãºind totul în uscãtorie. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. Într-adevãr. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. lalelele Joannis. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. miezul nopþii. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. îl împãrþise în trei muguri. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. — Oh. ca într-o grãdinã botanicã. cu inima zvâcnind. luã o scarã. ªi totuºi.totul fu cuprins de întuneric. Acolo îi va gãsi. deschise ºi închise toate sertarele. se întoarse la scarã. alergã în direcþia lor. O singurã luminã veghea în toatã casa. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. Era aceea a doicii. Witt. Scara atingea exact ferestruica. încãlecã zidul. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. Auzi pe rând bãtând ora zece. Totuºi. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. dezgropase bulbul ºi.

. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. alunecã în lungul scãrii. Cãzu ca trãznit chiar pe masa. dar de data asta. Tânãra fatã. în faþa acelor furioºi. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite. la urma urmelor. mânia poporului atinse asemenea culmi. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid. infamul! Îi are la el. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. Roza se ascunse din nou. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. om prevãzãtor. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã. pentru a-i spânzura. — Ei bine.oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. spuse el. Cu lampa în mâna dreaptã. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. tinere. o sã þi-o dãm. la un moment dat. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. — Mugurii sunt la Haga. ridicându-ºi faþa lividã. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza. Gãsind celula lui Corneille goalã. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. situatã chiar sub scarã. intrã rãcnind în casa lui. chiar pe locul unde. duse obiectul furat de unde îl luase ºi. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. — sã închidã e un fel de a spune. La Haga. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. Roza profitã de acest moment. Se duserã sã închidã poarta cea mare. dacã îi are. Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. ºi. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. . nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. ieºi prin ferestruicã. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi. Deci. închizând porþile oraºului. asemenea unui animal de pradã. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. Închisoarea era pustie. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. care luase mãsuri de precauþie. ca sã nu vadã odiosul spectacol. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. ieºi din ascunzãtoare. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. spuse invidiosul.. scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius.

asupra cãrora lumina. cu zãbrele de fier. care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. o siluetã cu forme neprecise. care se afla mai sus. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã.. În timpul nopþii. prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. Palid. dar nu dormi deloc. care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. Aceastã scenã durã o clipã doar. conºtiincioasã. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. Cornelius. Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei". rotunzi. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. — Ah. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. cu totul în umbrã. ai citit exact. De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur.Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. atârna stropi strãlucitori de aur. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. încadrat de ferestruica luminatã. doi duºmani ai poporului. Cât despre Cornelius. care dãdea spre Buytenhoff. suavul obraz al Rozei. domnule. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. ca o mantie albã. iar dedesubt. încât Gryphus alergã furios. — Da. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. de îndatã ce rãmase singur. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. iar fitilurile archebuzelor. fratele sãu. în celula pe care e inutil s-o descriem. ªi jos. pe o treaptã. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. gestul ei pudic. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. Pe aceastã pancardã. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. Ei bine. vãzu astfel. dar buni prieteni ai regelui Franþei". adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. scumpul meu domn. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. Gryphus începu sã râdã. Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. pe care înscrisese pretextul dublei crime. dar. se trânti pe pat. tremurând ºi gâfâind. silit sã-l urmeze. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. acolo unde întunericul acoperã detaliile. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. la capãtul opus al pieþii. intra cinci minute mai târziu. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. Peste casele palide se înãlþa. iatã unde ajungi . dincolo de pomi.. din când în când. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii. el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. cu ochii sãi buni de om tânãr. ai tinerei fete. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri.

X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. executaþi. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. cãzuse în urma unei încãierãri. prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. camera familiei. în colþul cel mai întunecat al închisorii. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. la neaºteptata apariþie. nu te miºca. se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. fetei îi fu ruºine de gândul ei. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. ieºi. reveni în celula sa. ci chiar leºinase. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii. întors pe pãmânt. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri. dar osul se îndoi. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. cum era filozof. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. lãsându-se sã cadã pe pat. nici o razã de soare! La gândul acesta. crezuse mai întâi cã Gryphus. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. domnule. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. dupã ce. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. cãzu leºinat pe pragul uºii. în singura întrevedere pe care o avuseserã. celula fatalã. cu ochii închiºi. apoi pentru cel al primului ministru ºi. a cãrui brutalitate o cunoºtea. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. în sfârºit. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. îi zise: — Nu-i nimic. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. ºi ajutându-l astã-searã. Mâna lovi în gol. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. ºi mulþumesc. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul. spuse Gryphus. cu braþele atârnânde. Dar. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. Domnule. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. ºi mai ales creºtin. atât de dur cu alþii. ca un mort. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. e mai mult decât . dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. nici un bulgãre de pãmânt. unde rãmase nemiºcat ºi rece. aceasta e mai mult decât omenie. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. Revenindu-ºi în fire. — Da. Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. Cea care þipase era frumoasa frizonã.

pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine. — Da. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. se ridicã în picioare. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. sfârtecaþi. se vede de aici spânzurãtoarea. spuse Cornelius. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. procesul dumneavoastrã va începe mâine. frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. — Sunt bune. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. vinovat sau nu. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. — Auzi. da. — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã. — Cãutaþi puþin oþet. nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. pentru a-l scuti de o parte din drum. iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. serviciu contra serviciu. spuse Cornelius. eºti nedrept cu acest tânãr domn. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. cazi din cauza grabei. — De altfel. Roza. Gryphus se aºezã. — Dar nu sunt cu nimic vinovat. n-o sã ne coste nimic. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. — Iatã. în timp ce Cornelius. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. continuã Roza. spuse Cornelius. domniºoarã. reveninduºi din leºin. — Înseamnã cã judecãtorul.credinþã. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. spuse Cornelius privind obiectele aduse. este adevãrat. — Da. spuse Gryphus. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. iar poimâine veþi fi condamnat. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. deschise ochii. e tocmai ce ne trebuie. La ultima miºcare. temnicerul leºinã a doua oarã. Dar. Între timp. tatã. domniºoarã. întunecându-se. erau vinovaþi? — Ai dreptate. — Ei bine. în consecinþã. cã sunt slabã. Fugiþi deci. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. domnule? întrebã Roza. Haide. cã tatãl meu e leºinat. cãci Gryphus. iatã ce vreau sã spun. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. Roza împinse masa. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. împingea cãtre el un scaun. — Ce înseamnã asta. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. — Cei care atârnã acum acolo. Cornelius se uitã la frumoasa copilã. mutilaþi. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. — Nu vorbi aºa. spuse deþinutul. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. spânzuraþi. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. lucrurile merg repede în vremurile de azi. ºi cã. . zise Roza. Aºa cã. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. cã dulãul are botniþã.

Corneille de Witt. În ochii judecãtorilor. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. tata începe sã respire normal. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului.. — Mulþumesc. — Tãceþi! spuse Roza. fãcut bucãþi. — Dar? — Refuz.. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. ºi tu ai unul de urmat. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. rãspunse Roza. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. spuse Cornelius. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. el spuse tot . îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. privind-o pe Roza. — Nu înþelegeþi? — Ba da. sunt nevinovat. sau dacã vii. — Sã tac. înþeleg.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. De altfel. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. dar povesti ºi cum. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng.. trezindu-se. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt.. Cornelius stãtea nemiºcat. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. Dar cum de la moartea celor doi martiri. Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. Dar. de aceºti mizerabili. — Nimic. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. grãbiþi-vã! Iatã. de asemenea. executat pe eºafod ºi poate asasinat. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle. — Ce?! strigã temnicerul. Luaþi seama. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni.. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa. copila mea. dar rãmân. de parcã n-ar fi auzit ce spune. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. spuse Cornelius cu surâsul sãu blând. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi. sã pleci cât mai repede. frumoaso! — Care anume. spuse tânãra fatã. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã. Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea. El nu negã. dar. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. condamnat la moarte. V-ar acuza pe dumneavoastrã. interogatoriul nu durã mult..

domnilor. declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. sigur de victorie. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. poate va fi gãsitã. care avea reputaþia de subtil observator. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. servitorul domnului Corneille de Witt. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. De pildã. pentru artã. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. adevãrul întreg. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. Unul dintre ei. În sfârºit. În ceea ce priveºte hârtia. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. Cât despre Craeke. din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. dacã se va cãuta atent. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. ar putea fi în primejdie acolo. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. Afirmã cã niciodatã. obiceiurile ºi intimitãþile sale. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. cã servitorul dispãruse. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. înaintea arestãrii sale. de altfel acum. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. pentru orice eventualitate. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. care nu putea fi logicã. cã. ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. stabili cã acest tânãr. Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes. iar hârtia. care sã-i poatã servi drept justificare. Cornelius rãspunse cã. Or. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. Cornelius rãspunse cã e adevãrat. considerase un asemenea certificat inutil. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. rudele sale apropiate. atât de flegmatic în aparenþã. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. prin urmare. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat.adevãrul cu privire la simpatiile sale. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. pentru ºtiinþã ºi flori. îºi aducea oarecum aminte cã. dragostea pentru studiu. fãrã îndoialã. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois.

mergând de-a-n-dãratelea. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. când un braþ alb. dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. mai aveþi timp. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate. tremurând. care-i dãdea febrã. cât ºi o oarecare. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. În sfârºit. acum douãzeci de minute. domnule. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. Mãrturisesc numai cã. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. apoi. Apoi. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. frumoasa frizonã. sau iubeºte foarte mult politica. puteþi cere orice duhovnic vã place. Franþa. care îl introduse pe grefier în celulã. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. Dupã ce terminã de citit. care. Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã. ce rãmase în ungherul uºii. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. — durase o jumãtate de orã. vã rog. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. ºi într-un caz ºi în altul. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. — Pe legea mea. domnule. rãspunse grefierul. Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. îl opri în faþa uºii grele. daþi ca exemplu puþin mai înainte. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu. judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. el se retrase. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. salutându-l pânã la pãmânt. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. Cum deliberarea fusese foarte serioasã. În urma acestor raþionamente. zise grefierul. nu. În urma lui venea Roza. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã. — faptul era doar dovedit. nu m-am gândit niciodatã la asta. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. Spunând aceste cuvinte. acuzatul e deci de naturã hibridã. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. mi se pare cã am auzit sunând ora zece.evadarea din închisoare. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. el ne-a minþit. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. — Drace! spuse Cornelius. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. — ºi nu auzi . de o structurã amfibie. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. N-am timp de pierdut.

Cornelius mirat. ai dreptate. lucru socotit de toþi imposibil. am iubit mult florile. Oricum. Roza. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. Dar nu-ºi terminã gândul. — Mulþumesc. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. Haide. L-am adorat în creaþia sa. Tânãra fatã se lãsã în genunchi. nu întoarce capul. frumoasa mea Roza. nu mai am nici o putere. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. draga mea. ªi acum. cel puþin aºa cred. pentru cã e un martir. — Iertaþi-l pe tatãl meu. l-am binecuvântat în voinþa sa. sã-mi împlinesc acest ultim gând. ºi care. nu ºtiu dacã ai aflat. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu. scumpã copilã. n-ar avea nici o urmare. Cornelius înþelese. — Dar pentru dumneavoastrã. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. domnule! spuse ea. ai frumoasei Roza. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. dragã Roza. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. mai greu chiar decât i se cuvenea. Gândul care mã frãmântã acum. Roza. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. Roza. Roza. — Nu mai plânge. ºi îl iert. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. iar jos de câine. spuse ea. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. chiar bucuros. Roza tresãri. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte. da. vorbiþi. — Da. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni. — Pe tatãl dumitale?! spuse. se aºezã în mijlocul scãrii. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. Oh! nu roºi. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. domnule Cornelius? — Te vãd. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. spuse el. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva. nici suflet mai curat. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi.. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret. — Domnule. pãzitã sus de el. domnule Cornelius. i se adresã Cornelius miºcat. dragã Roza. iartã-mã. ºi izbutisem. aºa se poartã cu toatã lumea. în turnul din Buytenhoff.. ceasul bãtea ora unsprezece. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. vã cer o favoare. sã nu regret nimic. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. înecaþi în lacrimi. — Sã râd?! strigã Roza desperatã.. la rândul meu. biatã copilã. pot sã fac ºi eu. Aceºti o sutã de mii de florini. Ajutã-mã. — Oh! domnule. — E pedepsit. Deci iubeam florile. — Ah. pentru dumneavoastrã. — aceºti o . coborând câteva trepte. spuneþi-mi. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. copila mea.. sã realizez marea lalea neagrã. sã ne grãbim. albaºtri. spuse Roza.. — Frumoasa mea copilã. prin accidentul pe care l-a suferit. zise Roza. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. te rog. — Da. — Frumoasa mea prietenã. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer. Roza. Scoase de la piept.. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. propus de Societatea horticolã din Harlem. Roza.

va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã. ºi dacã cineva m-a iubit. voiam sã vi-o aduc azi.. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. — Vai. domnule Cornelius. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. nu mai am decât câteva minute. grãdinarul meu. vezi bine. deci. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. — Acum. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. adicã peste ºapte luni. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. deºi sunt nevinovat. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. vei avea cei o sutã de mii de florini. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. Îi vei avea. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. Corneille de Witt. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. cã sunt pãrãsit.. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. în calitate de unicã moºtenitoare. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. Roza. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. cãci þi-i dãruiesc. ºi pe care te rog sã-i iei. continuã el. — Dar domnule. Sunt singur pe lume. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu. dragã Roza. sunt sigur. L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. e biblia bietului dumneavoastrã naº. ei vor înflori în luna mai a anului viitor. pe care se puteau citi iniþialele C. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. nu faci rãu nimãnui. copila mea. n-am ºtiut-o niciodatã. De altfel. — pregãtindu-se sã moarã. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. n-am iubit pe nimeni. — Ah. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect. . Roza suspinã adânc.. Cum nu ºtii latina. sã fim serioºi. Roza Gryphus. iar zilele apãrând-o de soare. ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. Cere-i lui Butruysheim. Tatãl ºi mama mea au murit. 23 august 1672. — În biblie este un creion. celelalte fiindu-mi confiscate.. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor. Nu mã întrerupe. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã.sutã de mii de florini îi am aici. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. Cornelius îi luã mâna. — acum nu mai am nici o dorinþã. Roza. în aceastã hârtie. copilã dragã. ºi pe a doua paginã.W. n-am avut nici sorã. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. — Ascultã-mã. — Cu ce sã scriu? întrebã el. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. ºi deºi nu ºtiu sã citesc. nici frate. Dumnezeu fie lãudat. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. Cornelius îl luã. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. Roza. tânãr. Ea va înflori ºi va fi neagrã. spuse Roza. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. cãci sunt sigur de mugurii mei. o sutã de mii de florini. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. dupã convingerea mea.

Apoi. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. — Oh! nu pot. bâlbâi ea. Pãrãsind celula. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. domnule. — Nu poþi. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai. Adio. domnule. — Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. o jur. — Ei bine. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. din dragoste pentru mine. adãugã ea în ºoaptã. — Doar atât. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. de unde fuseserã desprinse. Roza. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. cãci asta. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. Cornelius vru s-o ia în braþe. mi-e cu neputinþa. din ordinul prinþului stathuder. dacã ar fi fost citite de Cornelius. spuse ea fãrã sã ridice capul. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. copila mea. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. nu pot primi aceºti bani. Când trebui sã coboare pentru a urma garda. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. . dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. Fãrã slãbiciune. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. urmat de executor. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare. — Oh. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. da. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul. Numai cã n-am sã mã mãrit. Biata copilã suspina tot mai des. iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". dar ºi fãrã fanfaronadã. adicã numele ei ºi al meu împreunã. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. Iar Roza. surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. cãzând fãrã simþire. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria. am sã fac tot ce mi-aþi spus.

sã nu încline balanþa dreptãþii divine.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. câinele îl privi trecând. convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. atunci când. adicã mai mult decât un martiriu. Totuºi. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. nici de lovire. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. Erau aceiaºi curioºi care. fãrã sã-ºi dea seama cum. Indiferent de ceea ce simþea. Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt. — nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. al bolþii cereºti. nu urlând. pe atât era mai înþesat de curioºi. fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului. în Bengal sau în altã parte. temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. nici la judecãtorii sãi. dupã ce privi ºi ascultã. În tumultul ameninþãrilor. ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. Dar. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. ºi observã. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. Aproape de el. e adevãrat. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. ºi aceleaºi puºlamale. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. Apoi deodatã. imediat. van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. liniºtit. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. Oare la ce se gândea acest om drept. În mijlocul mulþimii. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. ochii i se închiserã. El îngenunchie. prinþ de Orania. Dupã ce deschise ochii. Jos lângã scarã. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. din piaþã. ºi frumosul meu vis va începe". eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. Redeschise ochii. Iatã pentru ce nu simþise nici durere. în stradã izbucni un urlet cumplit. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. "Treabã doar de o loviturã de sabie. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. aºteptau acum o nouã victimã. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. Drept urmare. ªi acelaºi soare galben ºi palid. zburând de trei ori în jurul capului sãu. pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. clãtinându-se doar puþin. nici la cãlãii sãi. . al urletelor ºi al vociferãrilor. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. în Ceylon. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. îºi spunea filozoful. fãrã voia lui. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. pe care derbedeii. Rãmânea doar de ºtiut dacã. îl priveau de jos. cu o aproximaþie de câteva uncii. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. dar plãcut. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. adunaþi acum pentru a-l vedea. îºi fãcu rugãciunea. strãlucea pe cer. poate chiar de compãtimire. Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. nici lovire. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. va putea privi cu milã pe pãmânt. la fel ca domnului de Chalais. De îndatã ce apãru Cornelius. ci înmãrmurite.

mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. admirând panorama lalelelor din univers. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. Era prea puþin vinovat pentru a muri. Alteþa Sa Wilhelm. pentru a ocupa un loc mai bun. dar prea vinovat pentru a trãi liber. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. Wilhelm. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. burghezul. Va fi Roza acolo. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. personaj din "Eneida". poet. dar se mângâie. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. omorât de Enea în luptã. fãcu un semn cãlãului. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. câte una de fiecare provincie. Prin acest post-scriptum.Cornelius. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. murmurã Cornelius. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. în sfârºit. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. voi trãi. foarte aproape de Dordrecht. lãsând sã-i cadã pe piept capul. Roza nu va fi nici ea la Loevestein. care nu avea deloc. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. vai! foarte departe. 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. stathuder al Olandei. dupã câte se pare. Cãci Leovestein. în capitalã. teolog. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. dar. — Mie. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. istoric. jurisconsult. îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga. luând-o înaintea lor. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. spun geografii. îºi spuse van Baerle. Cornelius spera într-o graþiere completã. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. care sunt departe de a valora cât Grotius. dar el. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. deodatã. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. fu puþin dezamãgit. în faþa oraºului Gorcum. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. Apoi. aºa cum am mai spus. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu. dar cu toate astea. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . ªi apoi. ºi de acolo ajunsese. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. în rândul din faþã. Dar Cornelius se înºela.

Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. Furia tigrului. execuþia o datã terminatã. De aceea. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. în vreun colþ al celulei. de la arestarea lui Cornelius. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. dacã nu la piept. Leºinat. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. sentinþa fusese pronunþatã. Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu. adicã indulgenþa. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. se împiedicã.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. Cornelius va trãi. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. îl burduºirã cum puturã mai bine. în toatã simplitatea lor. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare. Nu pusese decât o singurã condiþie. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. se vede astfel silit sã le încredinþeze. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. Cornelius murea. la Haga. care se îndreptã atunci cãtre Roza. din strigãtul. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. Wilhelm. venise. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. pentru a-i înlesni o evadare. Boxtel deveni fiarã. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui. Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. dupã cum am vãzut. porni sã-l caute pe cãlãu. Fãrã Roza. cu febrã ºi cu braþul frânt. Trebuia numai. Reveni. se clãtinã. Fãrã Wilhelm. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. Aceºtia. imaginaþiei cititorilor. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza. cãlãul acceptã propunerea. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. calculele invidiosului erau exacte. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. Nici nu-l primi pe petiþionar. În grabã însã. Nobila fatã. Între timp. dar acesta era credincios. din gesturile lui. Cornelius se va duce la Loevestein. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. Aºadar. în urma procesului rapid ce avusese loc. Prin urmare. îºi pierdu . nu observã o piatrã. aceea de a fi plãtit înainte. care. adicã dragostea. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat.

Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. încrezãtoare în porumbel. oraºul sãu natal. Dar o datã ajuns. cãruia. viaþa era altceva decât un aparat respirator. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. ce se numeºte Invidia. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. strivit. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare.echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. pe care paznicii uitaserã s-o controleze. aceasta. — amândouã pierdute pentru totdeauna. dupã ce dobândi câteva ouã. — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. stând lângã fereastrã. acest cãlãtor liber. cãci. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. aºa cum spune mitologia. Este o încãpere istoricã. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. unde lumea îl plânge. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. Aºadar. cu bileþelul sub aripã. Fãrã îndoialã. în celula domnului Grotius. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. îi rezerva chiar în închisoare. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. apoi îi închise împreunã. Pe de altã parte. Pentru van Baerle. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. Din fericire. vin din Dordrecht. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. Boxtel. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. în ultima perioadã. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. Apoi. poate ceva mai înaltã. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. ºi. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. domnul Grotius evadase. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. morile din Dordrecht. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. . Într-o dimineaþã. ªi în aceastã împrejurare. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. cãtre începutul anului 1673. De îndatã ce se putu ridica în picioare. lovit. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. îºi spuse van Baerle. nimic nu-i reuºea. se ridicã. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu. în spatele unei pãduri de hornuri. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. — Aceºti porumbei. Se întoarse seara. ai rãbdare. — adicã doisprezece bani francezi. graþie imaginaþiei soþiei sale. dupã pãrerea lui. dãdu drumul porumbiþei. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. fu nenorocit din cauza hainelor rupte.

nu numai servitorul. o fermã mare. e aici în curte. κi duse mâna la inimã ºi ascultã. Servitorul. ea se oferi sã-i rãscumpere. aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. nu numai postul de observaþie. Dar a ºai-sprezecea zi. Mãtuºa mea. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind. nu numai telescopul. În scrisoare. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. bãtrâna frizonã. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. am alergat la mãtuºa mea. Loevestein. — Roza. . — Aºa încât. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie. El nu bãnuia ce scop urmãresc. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. mai bine zis. chinuit de gândul acesta. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. vizitau în peregrinãrile lor Haga. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. a aprobat cererea mea. mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. clãdea soluþii peste soluþii. pe care-l lãsase fãrã bani. Vãzând aceasta. aºa. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. într-una din primele zile ale lui februarie. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. — Cornelius nu ºtia cum. O pãstrã astfel cincisprezece zile. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. cu ºase bani olandezi bucata. Aceºtia erau porumbeii care. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. În urma mea vine tata. Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. care e doica lui. dacã ar fi ºtiut. poate cã m-ar fi refuzat. Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. dimpotrivã. — în închisoare. am venit. Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã. supravegheazã animalele din aceastã fermã. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. Rotterdam. împreunã cu alþii. — Tatãl dumitale? — Da. spunându-i: — Domnule. strãlucind de bucurie. domnule. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã.Hârtia era în acelaºi loc. Roza care reuºise sã pãtrundã. Roza. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi. Dumnezeu. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. îl sprijini ºi pe van Baerle. lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. dar ºi porumbeii. dorinþi peste neliniºti. Ca urmare. gãtitã. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. eºti aici. Cornelius întinse braþele.

Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã. pentru a-ºi ascunde dezgustul. n-ai mai fi avut de suferit. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. foarte bine! spuse Gryphus. — Aºa se întâmplã. — Domnule. domnule Gryphus. — Ia te uitã. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. — Dacã ai fi rãmas. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã. nu-þi ascund. Cât despre câine. Roza. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. cum se întâlnesc oamenii! — Da. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul.. spuse el. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu. — ªi pentru ce? întrebã Cornelius. cãci eu voi veghea. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da.... domnule Gryphus. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. mulþumesc. Grotius! De aici a evadat. oh! nu sunteþi destul de pretenþios. dragã domnule Gryphus. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. pentru cã poþi þine felinarul cu el. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea..— Dupã cum vedeþi. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. — O. — Foarte bine. a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. pentru a-l consola. ªi deschizând uºa. da. Pe când aici. fii atent cum te porþi. spuse ea. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. zise Roza. intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar. — Dar te cunosc foarte bine. din spatele uºii. eu nu þi-aº fi lãsat-o. Nu sunt rãu. spuse van Baerle. ºi constat cu mare plãcere. domnule Gryphus. — Lãsându-mi capul pe umeri?. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin. scumpul meu domn Gryphus. — Iatã. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. — Te asigur. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac. Gryphus încruntã sprâncenele. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. ªi-ºi întoarse capul. — Tatã. Roza se depãrtã grãbitã de uºã. — Da. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. Nu înþeleg bine. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. domnule Gryphus. — Ah. spuse deþinutul. în politicã se fac întotdeauna greºeli. — Ei. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã.. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii. cã braþul dumitale merge de minune. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui.. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul. Dar e tot una. — Da. dumneata erai. dacã aº fi rãmas.. Mulþumesc. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. . aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. — Fãrã îndoialã... Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea.. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie. iar celalalt. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. Ei bine. îþi voi face viaþa amarã. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. vezi în mine pe noul dumitale temnicer. care urcase scara ºi ajunsese sus. Roza îi zâmbea îngereºte. ticãlosul de Grotius. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. domnule Cornelius.

— Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. Roza. din fericire . deºi abuzurile sale îi erau cunoscute.Gryphus se duse la fereastrã. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. În acest moment. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. aºa cum promisese. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã. între timp. domnule Gryphus. Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. da. dupã ce zgomotul se stinse complet. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. dar. — Ah. înspãimântaþi. zise Roza. curând. — Porumbeii mei. spuse Cornelius. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. aºteptaþi-mã. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. draga mea Roza. dispãrurã în ceaþã. cei doi porumbei. rãspunse Cornelius. prea mult se vede. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea. ieºi. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. — V-am adus mugurii de lalea. Gryphus nu vãzu nimic. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. Inima lui Cornelius tresãri. — Oh! Îþi mulþumesc. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. — Foarte frumoasã. disearã. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. — Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. care îi ºopti: — La ora nouã. atunci îl culc. dar dacã þi i-am dat. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. Cum dispãru el. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. ºi dupã ce închise fereastra. o luã pe fiica sa de braþ. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. apoi. nu auzi nimic. rãspunse Cornelius. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. Nici vizita temnicerului. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. tinere. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. se vede prea mult. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. — se înfurie temnicerul. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. un pic zãpãcit de rachiu. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. Roza spusese: la ora nouã. zburarã din cuibul lor ºi. buna mea Roza! — Aºadar. privind-o pe Roza. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. Vãzu ferestruica deschizându-se. — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. nici ameninþãrile lui brutale. încuie uºa de douã ori. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da. ªi spunând aceste vorbe. — Iatã-mã. mi se pare cã erau ai tãi. tinere. — Da. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. — Ah.

spuse el. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. Gândeºte-te. bãtrâni. pentru a doua oarã. pentru a-i mulþumi frumoasei fete. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. — Poþi sã-mi aduci. Roza deveni atât de frumoasã încât.trãiþi. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal. printre zãbrele. spuse Roza. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. cei trei muguri. — Ascult. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã. Fata fugise atât de grãbitã. ºi anume. La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. scumpã Roza. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. ºi dupã cum am vãzut. Dar. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac. a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. Într-adevãr. puþin pãmânt din grãdinã. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. — Avem o grãdinã foarte frumoasã. ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. zise Roza. De altfel. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. — Cum. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . — Ascultã-mã. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. când doica îmi aduse scrisoarea. Rãmas singur. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. întinse lui van Baerle. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. A doua zi. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. Roza îºi plecã faþa roºind. în lipsã de curte. Dar în zelul sãu. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. apoi oftã. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. ea urcã la fel de tainic. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. fãrã îndoialã. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa. o terasã. Mai mult chiar. Am plecat de îndatã spre Leyda. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. înveliþi în hârtia în care-i primise. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. iar de nu vom reuºi. ºi la fel de prevãzãtoare. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. dragã Roza. Îi supraveghea fiece miºcare. Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. spre marea mirare a Rozei. Restul îl ºtiþi. sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. dragã Roza." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. În ochii lui.

Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. — Fiþi liniºtit.. viaþa deveni plãcutã . — În nopþile cu lunã. Avem destulã vreme. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. — Am înþeles. vom pãstra. În aceastã mânã frumoasã. lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. vom împãrþi cei trei muguri. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. Totuºi. zise Roza. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. Apoi. adicã de uscãciune ºi de umiditate. În felul acesta. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. În serile cu lunã. în celula mea. — Bine. urme pe alei sau pe straturi. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece.. Vei avea grijã. — Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi. dragã Roza.. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. Oricare ar fi însã rãspunsul. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. nu e nici o grabã. soarele pãtrunde uneori ºi aici. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. Voi folosi fiecare strop de cãldurã.. dacã va fi nevoie. În sfârºit. — Le voi urma întocmai. e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. aºa voi face. dragã Roza.are când e pus în condiþii deosebite. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. va înflori cu siguranþã. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. — continuã van Baerle. din acel moment. — Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. ultima noastrã nãdejde. — Îþi mulþumesc. cum ar fi schimbãrile atmosferice. în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. strângându-i cu grijã la piept. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. în care nu te vãd. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. în pãmântul ales de mine. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini. — Oh. sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur. Roza. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. din camera dumitale se vede grãdina. se ascundea un mugur. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. — Am sã veghez.

— Am fãcut lucruri mari. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. fiica unui temnicer. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. — Oh! strigã Cornelius. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. o voi . sau poate chiar mai înainte. era excelent. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. cã noi n-o folosim prea rãu. spre marea mirare a cultivatorului. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. s-o petrecem cu folos. care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza. mai mult umed decât uscat. De fapt. spuse Cornelius tinerei fete. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. fiindcã. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. Dar a dumitale. puþin nisipos. fãrã o fãrâmã de piatrã. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. Oricât ne-am strãdui. — Ei bine. spune-mi. Dupã cum am vãzut. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. constituiau fondul conversaþiei lor. bine. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. fu transformat într-un ghiveci potrivit. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. voi fi o elevã silitoare. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. spuse el. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. cãtre începutul lunii aprilie. credeþi-mã. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. Lalelele. sã vã uitaþi la micuþa Roza. spuse Roza surâzând. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. Un urcior larg. trecând cãlare sau în trãsurã. Roza.pentru deþinut. — Bine. el puse în urcior primul mugur. — rãspunse Roza. În fiecare searã ea îi aducea. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. departe de arbori ºi de ziduri. Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. — Haide. reluã Cornelius. un strat aºa cum mi-aþi spus. obþinând astfel un teren prielnic. pieliþa se înnegreºte. în adevãr. chiar ºi pe ea însãºi. — S-o folosim ºi mai bine. decât dacã o vom dori noi înºine. draga mea Roza. pumn cu pumn. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare. îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. procesul de fermentaþie a început. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. Apoi. — Destul de bine. În tot acest timp. spuse zâmbind tânãra fatã. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. În prima zi frumoasã. fãrã un mugur. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius . o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. veþi mai binevoi oare. sã gãseascã neprielnic aerul. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. sã-ºi ia ºi fata. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. Roza îi dãduse unul din muguri. peste opt zile. Roza. — Dar mi se pare. Pentru un deþinut filozof. prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã.— avem o orã în fiecare searã.

— rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie. — Sã nu uitaþi. ochii ei albaºtri ºi adânci. Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. — eºti o bunã ºcolãriþã. spuse râzând Roza. podoaba obiºnuitã a frizonelor. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. . am o carte. — Da. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. nu mã certa. îi plãcea sã bea câte puþin. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. o carte care. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. clãtinând din cap neliniºtit. pentru cã aºa mã numiþi. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. frumoasã Roza. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius. înainte de toate. Era un eveniment mult prea grav ca. Ferestruica. cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. De aceea. în afarã de cultura lalelelor. — Ai dreptate. rãspunse tânãra fatã.face. — Pe mâine deci? — Pe mâine. — Nu. acela nu este în nici un caz tatãl meu. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. degetele ei ridicate în aer. sã povesteascã întâmplãri vesele. — Nu. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. Mâine. care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. da. ai dreptate. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. Roza putu sã urmãreascã pe carte. ora noastrã s-a terminat. Era cumsecade. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. pentru a nu se obosi. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. printr-una din despãrþiturile grilajului. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. nãdãjduiesc. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. — Nu cred. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. arãta ºcolãriþei atente cuvintele. sã ºtii sã citeºti. n-am întârziat din vina mea. Roza. spuse tânãra fatã. — Oh. înarmat cu un pai în chip de indicator. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. — Când începem? — Imediat. mai are de învãþat încã ceva. soare ºi seva abundentã a pãmântului. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. spuse Roza surâzând. spuneam. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. A doua zi. cu degetul. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. înclinând capul. ne va aduce noroc. acesta. din care sângele cobora. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. Astfel.

te rog. nu atingeam un firiºor de pãmânt. M-am fãcut cã nu-l observ. — Nu-l cunosc. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul.— Pe cine atunci? — Pe mine. — Pe mine? — Oh! un pretext. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. frumos! strigã Roza izbucnind în râs. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit. Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. Roza. — Mulþumesc. Dacã ieºeam. dacã el te iubeºte. Roza. — Aºadar. Apoi.. — În orice caz. am sã-þi scriu. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog. Era omul nostru. în afarã de buna mea Zug. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar. de exemplu. fãrã ca el sã nu se uite.. Nu. — Pe când eram la Haga. fiindcã azi. te temi. Ah! Roza. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. Dimpotrivã. Roza. mi s-a . cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. El se ascunse. Roza. dumneata nu-l iubeºti.. e un curtezan. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. E hidos la chip. e cocârjat. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. cu cât ieri. — Ascult. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff. zise Cornelius. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit.. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. ceea ce e foarte probabil. dacã mã întorceam. — Tânãr. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. domnule Cornelius. copilul meu e aici. nu. cu atât mai mult. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. vedeþi cât sunt de desperatã. continuã Cornelius. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. Vei citi tot ce-þi voi scrie. nici sã vorbeascã tare. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. — Oh! da. — Iatã pe ce mã bizui. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva. E tânãr. acest om poate deveni soþul dumitale. Nu ridicam grebla. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza. mã întorc iar la ceea ce gândeam. nu. sau dragã domniºoarã. fârã îndoialã. Roza. sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. — Ah! e adevãrat. suspinã Cornelius. cãci ai dreptate. se întorcea ºi el. n-am prieteni. spune. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. la apusul soarelui. de îndatã ce aþi fost închis. — Spune mai departe. domnule Cornelius. — Aºa cã. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. nu-i aºa? — Oh. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. n-o aveam decât pe doica mea. m-a spionat. — Nu spun cã nu. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. nu-i aºa. da. ieºea ºi el. — Sunteþi sigur. nici gând. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã".

. unui cunoscãtor. S-a auzit scârþâind. mai ales scumpa mea. nu e tata. Ah. Într-o dimineaþã. sunt sigurã. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste. Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea. aºa repede? — Trebuie. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. — Ah. cu urciorul între genunchi. domnule Cornelius. — La ce dracu. ascuns în fundul dulapului meu. ca pe o comoarã. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale.. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr. Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã. fãrã sã-l apese. — Ce-ai acolo? strigã el.. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. spuse deþinutul. Neliniºtitã. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival.. pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele. vezi dumneata. ºi mai ales. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. nimic! þipã Cornelius tremurând. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. Cornelius rãmase foarte îngrijorat. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. fii atent! spuse Cornelius pãlind. dar. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. imediat. domnule. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. — Dar. nu poate fi Gryphus. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. — Domnule. Roza deveni deodatã atentã. sub dantele care îl þin uscat. Dar Gryphus. vãzând neclintita hotãrâre a . Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. Dar adio. pãstreazã cu grijã al treilea bulb.topit inima de bucurie! — Atunci. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. Întâmplarea. se aude de departe. Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle. te-am prins! Un urcior. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. — Nu. — Într-adevãr. se auzi o uºã închizându-se repede. — Ce este? o întrebã van Baerle. îþi voi spune. la ce? urlã temnicerul. aproape desperatã. — Oh! da. Într-adevãr. — Dar ar putea fi domnul Iacob. — Eu? nimic. a fãcut ca mâna grea ºi asprã. biet prizonier! — Cum. când vine el. vindecatã cu grijã de Cornelius.

— Tatã! Tatã! strigã Roza. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. — La urma urmei.. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. Gryphus. Dã-i drumul sau chem garda. îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. cu braþele ridicate spre cer. tatã. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. replicã bãtrânul. adãugã Gryphus puþin ruºinat. — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. O sã þi se dea câte lalele vrei. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. un bulb de lalea. — Blestematule. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. tremurând. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. urlã Cornelius în desperarea sa. strivit. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. va sã zicã te revolþi. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor. — Îl vom planta pe celãlalt mâine.. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. adãugã Roza. — Ah! spuse paznicul furios. da. — Dar îþi jur. laleaua. încãlzindu-se. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. Vezi bine cã nu la lalea þineai. repeta Gryphus într-una. — Cheamã pe cine vrei. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. — Dã drumul urciorului. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. bãtând din picior. blestematule. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. Van Baerle vãzu crima. XVIII CURTEZANUL ROZEI . Am trei sute în pod. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. îi ºopti Roza. strigãtul bietei Roza. L-am distrus. — Vai. frumosul meu prieten. exasperat. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea. dragã domnule Cornelius. — Da. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei. spuse Cornelius. Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. fãcut terci. palidã. de gheata grea a paznicului. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. nu-i decât o lalea. care þi-a dãruit viaþa. tu eºti. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. cã îþi voi face viaþa grea. Furia ºi sângele i se urcarã la cap.

Era desperat. — Ei bine. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. domniºoarã! spuse el. tânãra fatã se întoarse. — S-a fãcut atâta zgomot. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. un suflet ales. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. Seara. — E o mârºãvie. ªi închizând uºa: — Vino. îi pare rãu. Într-adevãr. cu un aer jalnic. dar prea târziu. strivindu-l. — Oh! de treabã om acest Iacob. — ªtiu pentru cã a spus-o. sau mai degrabã cu mugurele. lipseºte cât poate mai puþin. ªi ea zâmbi în aºa fel. — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. e o inimã cinstitã. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. ºopti Cornelius. Bine. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã .Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. Tata a rãmas înmãrmurit. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. strivit! Oh Dumnezeul meu. — Tatã. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. întrebat de prietenul sãu. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. spuse Gryphus. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. adãugã Roza. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. — Oh. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. N-am ºtiut ce sã rãspund. da. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. domnul Iacob! Aºadar. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. strângea din pumni. pãrul i se ridicase mãciucã. zise Roza. E îngrijorat. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. ªi într-adevãr. a strigat Iacob. i-a rãspuns tatãl meu. "Ai fãcut asta? a strigat el. luându-l pe tata de guler. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. Dumnezeule. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. dar imediat i-a dat drumul. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu.

dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale. — Dar mai întâi.. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. Am ridicat din umeri. mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? . — Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori. — Roza. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã. — ªi la auzul acestor cuvinte. zise Cornelius. — Atunci. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. acest om te-a urmãrit? — Da. — Spune-mi. — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata. M-am întors. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. Dar asta n-a fost totul. cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. Roza. — La aceste cuvinte. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale.sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur.. în timp ce greblai? — Nici una. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela. — Trebuie sã-l scotocim. — Dar poate cã nu are bulbii la el. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. ºi dacã mai are ºi alþi muguri. de laleaua mea e îndrãgostit. într-adevãr. de obicei sunt trei.. a spus tata. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. Din fericire. a mai spus ceva? — Aºadar. spuse Cornelius. — Mi-e teamã cã da. a început sã spumege. L-am întrerupt. — ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. — Da. vai. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns. Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. spuse Cornelius pãlind. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. ce. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu. o sã-i gãsim. a spus tata. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã.. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea. trebuie sã mãrturisesc. — Da. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. rosti el cu voce mieroasã. s-ar putea! strigã Roza. — Vedeþi. frumoasã Roza. — Ce-a zis?. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios. tata m-a scos din încurcãturã. continuã Cornelius gânditor. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. — fiindcã. — Vai. din nenorocire. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. — Ah. zãu.

cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob. — Ah! suspinã Roza. spuse deþinutul oftând. vã iubiþi mult bulbii. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. domnule Cornelius. domnule Cornelius. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. ªi fugi. Ar fi o slãbiciune. — Cornelius suspinã adânc. în loc de bijuterii. mi se pare cã o parte din mine a murit. Roza. Sacrificã-mã. aº face o greºealã de neiertat. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. ar fi o nebunie. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. Într-adevãr. dar celãlalt. Roza. — Vai! spuse ea. aºa vom acþiona ºi noi. atunci. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã. — E adevãrat. fã-te cã îngropi un mugur. Totuºi. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când.— Oh. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei. ar fi fost bine aºa. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. sã vezi ce face. izbucnind în suspine. — E-adevãrat. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. — Ce vezi? — Vãd. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. — Da. înceteazã de a mã mai vedea. zise Roza. nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. spuse fata. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. Fãrã îndoialã. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. jurã-mi. cum nu mai trãise pânã atunci. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. cã dintre cele douã iubiri ale sale. spre . Nu! Roza. — continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. spuse Cornelius încruntându-se. e foarte uºor. Dupã plecarea fetei. vãd. ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. — E-adevãrat.. Cornelius chibzui un moment. — Lãsaþi asta. — Fiþi liniºtit. dar uitã-te prin uºã. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã. sacrificã-mã imediat pe mine. Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. apoi ieºi din grãdinã. Roza. — Primiþi câþiva bulbi. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. dacã tatãl dumitale era singur. cã în loc de inele. — Ce este? întrebã Cornelius. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. pe care-l dispreþuiesc. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. jurã-mi. de o mare bucurie. fiþi liniºtit. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. — Vãd un lucru. ca ºi prima datã. cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. cât despre al treilea mugur. acest Iacob care ne spioneazã. — Ei bine. cel al lalelei negre. — Bine. lasã-l sã te urmãreascã. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci.. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas.

sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. Cornelius era bogat. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. vine Roza! În seara aceea însã. De aceea. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. dar pe mãsurã ce înþelegea. ea încercã sã priceapã realitatea. apoi nouã ºi trei sferturi. Cu cât întunericul creºtea. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. terminând de citit. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. din fericire. ºi ascultã. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. el adormi. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. Apoi se aºternu din nou liniºtea. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. deveni singurul sãu gând. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. — ah. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. Ora trecuse dar Roza încã nu venise. În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. Apoi. pe douã tonuri diferite. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor. încât. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. devenea mai desperatã. apoi sunã ora nouã. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius. perlã a dragostei. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. apoi. ci plângea. cã e ora zece. cu suflet drept ºi profund. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. prãpãdit de obosealã. fãrã ca o lacrimã. nu mai puþin lãudabilã. nouã ºi jumãtate. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. în sfârºit. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. Roza însã. . de la prima treaptã. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. Aºa cã. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. luã tocul ºi cu o înverºunare. nu numai pe musafirii fortãreþei. cu timbrul sãu grav. Era însã o fiinþã nobilã. dar ºi de poziþia ei socialã. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. ªi totuºi Roza se înºela. anunþã. chinuit de remuºcãri. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt.orele trei dimineaþa. în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu. care se închisese în camera ei. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. ea luã o hotãrâre. Astfel. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. opt. citi a doua foaie. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. Zgomotul paºilor Rozei. Cornelius era savant. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. hãrþuit de temeri. Roza nu visa. pânã ce în sfârºit. operaþie în care fãcuse mari progrese. o repetãm. îºi spunea întotdeauna: — Ah. Din cele ce-i spusese. pe atunci.

Totuºi. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. Cornelius. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. cu toatã paloarea lor. Noaptea fu lungã ºi tristã. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. se duse sã se trânteascã pe pat. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. Roza. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. Temnicerul scãpã deci. oricine putea sã-ºi . Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. La a treia vizitã. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. cu siguranþã. Deci. Ea nu va mai veni. Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. Timpul era bun ºi atmosfera. dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. dar Gryphus. lãsa în urma ei atâta luminã. dupã tresãririle subite. Ca ºi cu o searã înainte. Roza nu venea niciodatã peste zi. ºi spera în continuare. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. ªi totuºi. mai înverºunat ca de obicei. aº fi procedat la fel. Urma sã fixeze aceastã zi. când am încercat s-o descriem. deºi un pic umedã. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. dar Cornelius nici nu întoarse capul. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. rãmânea în camera ei. Cornelius aºtepta. retrãgându-se. în pofida tuturor antecedentelor. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. dar dacã îl sugruma. sau mai degrabã prin inimã. care par atât de blânde. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. ºi aºa. în locul ei. supãratã. Gryphus i se pãru mai urât. pãrãsindu-l. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie. laconic ca un spartan. Cu toate astea. atunci. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. mai brutal. apoi veni ziua. îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. îi trecu prin gând. Era ora ºapte seara. ºi bine face dacã nu vine. în seara urmãtoare. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. A doua zi. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. cu cât. la miezul nopþii încetã sã mai spere. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. îmbrãcat cum era.Aºadar. fãrã voia lui. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã. Cornelius rãmase singur. de sãnãtate. uºa se deschise. La a doua vizitã a lui Gryphus. închizând uºa în nasul deþinutului. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. îºi spunea Cornelius. fãrã sã bãnuiascã. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. La ora opt dimineaþa. presimþirile nu-l înºelaserã. îngrijorarea îl cuprinse din nou. dar mult mai intens decât în ajun. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. Fu cât pe ce sã-l întrebe.

Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. spuse Iacob. Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. dupã spusele ei. cu urechile ciulite. se ridicã ºi plecã în camera ei. pentru a vã informa de soarta .piardã pofta de mâncare ºi de bãut. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi. E îngrijorat de lalea." Dupã ce ieºi Gryphus. deºi rãmase la pândã încordat. mut de durere ºi palid de nemâncare. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor. ªi cu inima grea. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. coborând dupã ultima vizitã. la ora obiºnuitã. nu fiindcã era silitã nu mai venea. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. ºopti ea. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. o deschise ºi o citi. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. — Oh. în sfârºit. E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã. atunci v-am scris. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte. Se repezi asupra hârtiei. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. ºi cum asta? — Nu mai bea. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. zise Gryphus. — Ei. A doua zi. ºi al cãrei zid. într-o ladã. — Am vãzut. Dar. Acest "mâine" însemna a opta zi. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. Roza deveni palidã ca moartea. mã doare ºi sufletul ºi trupul. Apoi ascultã. Roza tresãri. se afla la marginea râului. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat. ci de bunã voie rãmânea departe de el. Seara. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc. el nu fu mai puþin sensibil la ironie. Roza era jignitã. neatinsã. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. cã nu mâncaþi deloc. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant. rãspunse Cornelius. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. domniºoarã. înþeleg. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. domnule. Liberã. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. ci durerea cã nu te pot vedea. a doua zi. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. — Da. Þi se rupea inima sã-l vezi. domnule Cornelius? întrebã ea. cele douã dragoste ale sale pierdute. spuse Gryphus. — Bine. abia începutã. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã.

de viaþã. cã ai primit scrisoarea mea. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. spuse Cornelius. care e.. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer. — Aºa e. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. — Roza. odios. Roza surâse melancolic. am primit-o. iarãºi! Roza. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. spuse el. de cãldurã. Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. Roza. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. iartã-mã. — Pentru lalea. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã. e slabã. laleaua neagrã. zise Roza. Cornelius o întrerupse. — Da. veºnic în luptã cu rivala ei. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob. — Oh! exclamã Cornelius. martor mi-e Dumnezeu. înºelându-se. — Ah. cã îl urãºti pe acest om? — Da. dupã cum ºtiu.. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire. atunci când ne-am vãzut ultima datã. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat. — Oh! iartã-mã. iarãºi. nu venea pentru mine. forþa ºi libertatea de a te miºca. — Într-adevãr. nu þi-am spus.. am primit.. spuse ea. Fie cã nu înþelese privirea aceasta. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. vãzându-te venind din nou. judecata. reluã Roza. îl urãsc. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu. Dumnezeu þi-a dat gândirea. crezuse cã Iacob venea pentru ea. Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. þi-am rãspuns. dacã de fapt i se întinsese una. pe când biata lalea ameninþatã.. acel Iacob. fie cã nu vru s-o înþeleagã. spuse el. — Da. — Ah! murmurã Cornelius. dragã Roza. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit. chiar a doua zi. Credeam. e aºa cum aþi bãnuit. Pretendentul.. cã nu m-am gândit decât la dumneata. nu are nici un mijloc de apãrare. ºi am citit biletul dumneavoastrã. dupã expresia chipului ei. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. îndrãgostitul. aºadar dumneata poþi sã te aperi. devenind mai palid la aceastã veste. Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. dar te cunosc. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. Nu numai cã citeºti curgãtor.. te rog încã o datã. când Roza. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. spuse ea.preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. de luminã. Roza. la ce se gândeºte. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama.. aþi fost neliniºtit. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea. de zi. . Nu-i aºa. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. — ªi eu.

În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. — Oh! mizerabilul. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. a luat o parte. continuã Roza. — Când e senin. m-am retras. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol. Dar când va ieºi din pãmânt. ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. cerul. — Ah! rãsuflu liniºtit. deci. e puþin cam savant pentru mine.. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. Oh! mizerabilul. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. — Unde? Cum? strigã Cornelius. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc. ruºinat. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. — Dar numai în spatele porþii. Dar mugurul.. cã nu îl vede nimeni. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. ajungând în sfârºit la þelul sãu. Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. Dar în ce pãmânt. Roza. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei. e la dumneata. — Vezi.— A doua zi. Roza. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. dragã domnule Cornelius. pânã când. cum îl numiþi. Roza. are soare toatã ziua. ºopti Cornelius. — Da. — Apoi. aerul ºi convins cã e absolut singur. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã. Oh! Dumnezeul meu. s-a repezit la rãzor. ca ºi cum apa. pentru a vã liniºti.. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. s-a calmat. l-am dibuit. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. — El a aºteptat o clipã. rãspunse surâzând tânãra fatã. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. pãmântul. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. s-a oprit cu un aer indiferent... ºi un sfert pãmânt de pe stradã. cã mugurul nu e în apã. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale. Roza? — Da. nu-i aºa? întrebã Cornelius. luat din cel mai bun loc din grãdinã. dupã ce-ai plecat. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt. izolat. în sfârºit. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. a iscodit fiecare colþ al grãdinii. puþin mai liniºtit. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. — ªi el. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua. — E într-o oalã bunã de gresie. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. el. vezi? spuse Cornelius. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors. plouat. e în camera dumitale. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. ce expunere are. spuse Cornelius. Dar ce-þi spun eu aici. a privit în toate pãrþile. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. poate sã înlocuiascã. — Ei bine? întrebã Cornelius. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. a luat grebla.. — Ah.

ºopti Cornelius. ºase zile. e adevãrat. — În sfârºit.pânã la cinci. privindu-l pe Cornelius pieziº. aºadar mâine. iasomia. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori. în aer liber. — Eh. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. nu-i aºa. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. sã vã iubiþi laleaua. Dupã ce recolta de mai a înflorit. — Nu vã reproºez nimic. crisantema ºi muºcata. reluã Cornelius. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. Apoi. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. pot înceta a-i mai fi rivalã. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. spuse Roza. dupã o clipã de tãcere. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. el se uita spre cer. — Mâine. Roza. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. zise Roza. Roza. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. trec printre gratii. dulcea mea Roza. nu mã plâng. de singurãtate. Roza. cu aripi diafane. În sfârºit. Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele. — Da. Numai devenindu-i mamã. cu antene de aur. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. domniºoarã. nu-þi . Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. — Sã te iubesc pe dumneata. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. ceea ce o consolã puþin. e foarte bine! strigã Cornelius. izbucnind în lacrimi. spuse Roza. continuã van Baerle. albinele cu talia suplã. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. Din nou se fãcu liniºte. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. întrerupând tãcerea. Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. trandafirul. — Da. însorite. fug de frig. eu?! — Vai. au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. — ªi n-a încolþit? — Nu. am foarte multe lucruri de fãcut. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. adãugã Roza surâzând. e foarte bine aºa. frumoasa mea Roza. — Bine. — Nu-þi place. dacã aº fi mamã. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. domnule Cornelius. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. dar cred cã mâine va rãsãri. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. dupã ce a fost adunatã. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp. — Vreau sã spun. — Pe când eu n-am decât unul singur. Roza clãtinã din cap. domniºoarã Roza. domnule Cornelius. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. albinele ca tine. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. Roza. rãspunse tânãra fatã. rãspunse Roza. de tristeþe. Nu e ca acele grãdini frumoase. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. îmi vei da veºti ºi despre el. Eºti un grãdinar perfect. vorbindu-mi despre dumneata. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. domnule Cornelius. Ai fãcut bine. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. cum spuneai mai adineauri.

continuã Roza oftând la rândul ei. cu talie mlãdioasã. floare geloasã pe alte flori. al ambiþiilor sale. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. Iubiþi o fatã. — Cum. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. suspinã tânãra fatã. — Ah! dragã. dar asta te obligã pe dumneata. pentru cã. când ºtiu sã citesc.. domnule Cornelius. cã citind bileþelele ce mi se scriu. buna mea Roza. Iacob. sau mai degrabã curtezanul meu. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii.. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. domnule Cornelius. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. mi se pare. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. gesturile. la Loevestein nu-i nici un comis. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. spuse Roza. nu o datã. tiranii. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. priveºte cât e de palidã fruntea mea. nici un ofiþer. Ei bine. sacrificiul viselor sale. sunt. cu înfãþiºare nobilã. — O frumoasã nãscocitã. comisii din Haga? Ei bine. rupe mugurele lalelei negre. dar mie mi se pare cã mâinile dumitale. deºi fug. spuse ea. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. Cornelius surâse. în timp ce dumneata. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale. nu ºtiu dacã e adevãrat. dragã Roza. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius. — Dar despre ce fatã e vorba. zgomotul paºilor pe scara grea. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. îl recitesc în fiecare zi. scumpã iubitã. Caut un asemenea tânãr. stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. le cautã pe ale mele. Roza. din nenorocire. domnule. — Ah! iatã cum sunteþi voi. ºi chiar de douã ori. — ªi acum. Ea surâse. dragostea mea. rosti Cornelius. trebuie sã-mi lãsaþi . — Pe mine? întrebã Roza. uitã-te la mâinile mele cum tremurã.cã dând atenþie adoratorilor. cã ºtii sã citeºti. dar nu-mi lua vocea dumitale.. un biet deþinut. nici un student? — Oh! ba da. dorinþele dumneavoastrã. sã nu te mãriþi. ºi chiar mulþi. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. — Înainte de orice. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. Roza. dorinþele mele? — Da. — Dar. Roza? spuse Cornelius. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. aþi uitat. — De frumoasa cea neagrã. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea.. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. iar apoi. Roza. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. la ce mã obligã? — Mai întâi. ascultã cum bate inima mea. cu picioare fine. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. ofiþerii. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. spuse Roza. n-o visaþi decât pe ea. Nu vã gândiþi decât la ea. Ei bine.place cã iubesc florile. — Care scriu? — Care scriu. —Dupã laleaua neagrã. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci.

cãci mi-e tare foame. prietene Cerber. vino. între vestã ºi cãmaºã. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. în pat. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. Au cãutat între cearºafuri. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. de ce nu? întrebã van Baerle. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. fredonând o arie de operã. vom vedea atunci. prietene Gryphus! spuse van Baerle. Roza. Uºa se deschise. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. cum ne simþim în. repetã Cornelius. Roza. Gryphus intrã. — E acceptatã dinainte. testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. — Câinele. — Vegheazã. fii liniºtit. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. ªi ca din nebãgare de seamã. — Ei. i se pãru cã viaþa. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. bucuria. ºi o sã vin sã vã vãd.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. vine tocmai la timp. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. pãtrund în întunecata lui încãpere. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. dar vom veghea. — Hm! fãcu el. Când se trezi. îl gãsi în picioare. Roza. în saltea. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. ºi. de data asta singur. — Bun! ªtim noi ce ºtim. ca ºi persoana mea. ªi ieºi. sã cãutãm. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. N-au gãsit nimic. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el. La ora ºase. sunt în viaþã. slavã cerului. — Se pare cã merge bine conspiraþia. — La prânz. nu trebuie sã ceri imposibilul. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. — Ah. — Iatã dejunul dumitale. — Aici! Acum. Atunci. da. zise deþinutul. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. — Oh! spuse tânãra fatã. iar zorile vesteau o zi frumoasã. Gryphus îl privi chiorâº. sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin. vom veghea. care cunoºtea fãptaºii. spuse el. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. sã-i strige . vino! — Cu o singurã condiþie. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. vegheazã! Conspiraþia mea. — Mulþumesc. N-au gãsit nimic. spuse Gryphus. dar Gryphus mârâi. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. — Vom vedea asta la prânz. între hainã ºi vestã. Cornelius izbucni în râs. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. e la dispoziþia dumitale. Asta îl fãcu pe Gryphus. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. Gryphus se întoarse. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. — Ia te uitã. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. — Ah. odatã cu raza de soare. spuse Gryphus. sã aºteptãm prânzul. þi-e foame? spuse Gryphus. domnule savant. dacã doreºti. între cãmaºã ºi piele. poate chiar libertatea.

dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. — Oh! Roza. N-o scap din ochi. — Ah. fruntea. în sfârºit. dar fãrã lampã. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. era Cornelius. Nu mã gândesc decât la ea. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. ceva. îmi dai voie. reuºind astfel. Roza. mâna. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. e zestrea dumitale. apoi se legã floarea. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. Cornelius era fericit. cãci de când e în camera mea. E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. Nu mai avea nevoie de ea. — Laleaua. ca de obicei. — Dreaptã ca un fus. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. sub pedeapsa de a nu mai veni. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. ºi apoi. în Orient. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. ea îl privi pe Cornelius printre gratii. Cãci Roza. Roza scoase un þipãt slab. Din acest moment. mã tem s-o mai pãrãsesc. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete. — Taci. a rãsãrit. acum ºtia sã citeascã. Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. se despãrþirã. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. ºtii? — Da. Roza? Bagã de seamã. — Numai la ea. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui. La ora zece. — Cum. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. cãci o aºtepta pe Roza. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. Lumina putea s-o trãdeze. În seara aceea. într-o searã. — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. spuse Roza. când mã trezesc. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se . spuse Roza. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului. În sfârºit. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. în noapte. bine! Cine râde la urmã. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. în seara aceea cel puþin. care permite o bucurie copilului ei. O vãd din patul meu. strigã Cornelius. Cel care trebuia sã râdã la urmã. La auzul acestei veºti. La început se deschiserã frunzele. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. în speranþa de a-i atinge obrazul. deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase.printre gratii: — Bine. — Ai dreptate. — A rãsãrit dreaptã? între el. Roza veni la ora nouã. râde mai bine.

cel târziu. — Oh. totuºi? — Ah.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. — Dar în timpul ãsta. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. draga mea Roza. Roza îºi apropie obrazul. ºi în acelaºi moment. — Într-adevãr! spuse ea. da! spuse ea. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. e adevãrat. nu-mi strica bucuria. cum îþi sãrut obrajii. Roza? Roza surâse. S-a deschis! Dar atunci se vede. sã nu trimiþi un mesager. — Destui? întrebã Cornelius. rãspunse Roza. strigã Cornelius. Ai bani. — Da. din milã pentru mine.. oprindu-se deodatã: — Oh. mai închisã! Îþi mulþumesc. — Ah! rãspunse Roza. — Mai închisã. Apoi. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. strigã Cornelius. închisã ca. — Ah. Roza. — A apãrut. ai muncit atât de mult. — Oh! ºi n-am s-o vãd. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager. aceea. spuse Roza întristatã. ºi va ii neagrã. taci. în acelaºi moment chiar. cilindrul e plin. da. surâzând în faþa acestei exaltãri. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. Roza. cum îþi sãrut pãrul. Roza. În noaptea. laleaua mea o sã înfloreascã. nu existã înger sã i te pot asemui. ºtii bine. — Roza. floarea. ea va înflori? — Da. aºa cum îþi sãrut þie mâinile. pune-o la umbrã. e foarte închisã. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. Dumnezeul meu! exclamã el. Dumnezeul meu! ce ... — Brunã? — Oh. dându-se îndãrãt. rãutãcioase Taci.. mâine sau poimâine. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. Roza. Roza! strigã Cornelius. se poate vedea un firicel de culoare închisã. mã despart de dumneavoastrã. Închisã ca abanosul. deloc din întâmplare. vârfurile sunt gata sã se deschidã. — Deschise. Harlem e departe. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. — Am s-o culeg dacã. mai închisã. Dar. spune-mi Roza. dacã ai trei sute de florini. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. domnul Cornelius. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. Roza. Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise. ci cu bunã ºtiinþã. — Ei. Roza. spuse el împreunându-ºi mâinile. Roza. — Am trei sute de florini. ai fãcut atâta pentru mine. — Dupã lalea. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ. scumpa mea. Dupã douã zile. în douã sau trei zile. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. — Da. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. vrei! spuse Roza. bunã Roza. Cornelius dormi puþin. subþire ca un fir de pãr. cilindrul se umflã.

spuse Roza râzând. . fiþi liniºtit. Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. da! zise Gornelius. Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã. pustiu. Roza. nu numai necunoscutã încã. între prima ºi a doua inspecþie a tatei.. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. Unul dintre adoratorii mei. Apoi. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. Roza clãtinã uºor din cap. e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc... absolut neagrã. mai întâi la dumneata. mai fericitã decât el. mâine sau poimâine searã veþi ºti. — . Cornelius aproape o alungase. Roza cea uºoarã ca o pasãre. Laleaua nu înflorise încã. se duse la uºã. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire. sã cauþi un om de încredere. am petrecut toatã noaptea visând.rãi sunt oamenii. Roza cea veselã. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. ea veghea nobila floare. se trezi brusc. iatã ce am hotãrât. Ei bine. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. — ªi? — Ei bine. — Drace! — Calmaþi-vã. — Doamne! Roza. un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult. la rândul ei. În noaptea asta. iar coridorul. deºi agitatã.. l-am ºi gãsit. fie prin ferestruicã. — Dacã-i numai atât. Roza veghea. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. oprindu-se deodatã. fãrã doar ºi poate. — Da. — Totul merge de minune. Roza? Voi muri de nerãbdare. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre. aceastã minune a minunilor. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi. vei trimite pe cineva la Harlem. Fãrã îndoialã. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni. fie pe sub uºã. — Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. E luntraºul închisorii Loevestein. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. am sã viu chiar eu sã vã spun. Roza. — Ei bine? întrebã Cornelius. dar. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. laleaua va înflori. în semn de neîncredere. da! Du-te. am sã viu. du-te! Roza plecã întristatã. Dacã o sã se deschidã ziua. iatã. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. — Oh! Roza. — Iatã. ce le-am fãcut.

prietene. dã-mi. dacã ai zis iubit. te rog. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. dumneata. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. Poate. Atinge-o uºor. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa. — Oh! prietene. — Roza. Roza. Dar cum îþi spuneam. nebunã de fericire. poate chiar sã se deprindã cu ea. fiþi liniºtit. nici un minut. domnule Cornelius. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur. Roza.. dupã bunul meu plac. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune. O atinge cu gingãºie. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. sub ochii Rozei. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. Laleaua neagrã. care trãieºte. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur. — Iubit. îºi apropie buzele de caliciul deschis. domnule van Baerle. dupã ce va afla vestea. spuse Roza oarecum mângâiatã. vã jur. poþi spune ºi cel mai fericit om. Roza. prietene". nu-i aºa? — Iubit. da... — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. da. înfloreºte.. — ªi pe dumneavoastrã.— În sfârºit. vei pãstra o copie a procesului-verbal. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit.. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. ºi îndatã ce se va deschide. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. Roza care vegheazã ca ºi mine. spuse Roza. Roza suspinã. Roza. ar fura-o!. Roza fugi. crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. — Spune: prietene iubit. Roza. rosti Roza cu inima zvâcnind. sã ne spunem deci la revedere. Copleºit. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. iubit.. preºedintele va veni. Anunþã-l imediat pe preºedinte. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. — La revedere. Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. cu . aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. sunt sigur. Privea cerul ºi asculta pãmântul. dar nu mai târziu. nu. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. mai degrabã scrie dumneata.. se deschide. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. cãci era tot numai ochi ºi urechi. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. dacã i-aº porunci. dar fãrã amãrãciune. — Ah! spune-mi "la revedere. Cornelius se înãbuºea de fericire. poate. în clipa asta. cu urechea la pândã. înþeleg. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte. sau mai degrabã în douã.. iubit. iubit. un creion ºi o hârtie. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. veþi fi prevenit. Bietul bolnav era vindecat. ia aminte. nu pierde nici un moment. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie. îmbãtatã. — Ei bine. te rog fierbinte. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. Acolo. — Mã întorc la lalea. se aflã floarea misterioasã. — Atunci. dacã se deschide.

Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. spuse Cornelius. Sunt fiica temnicerului Gryphus.. — Foarte bine. ªi. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când . — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa. — E scrisã. Veniþi. vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã.. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu. tânãrul. ªi. Roza! Buzele tale ard. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori. Roza. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele. Roza.. este cu desãvârºire neagrã. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã. primarul oraºului Harlem. netede. Poate chiar acum. prietene. Cu o mânã. aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu. — Roza. du-te. XXIII INVIDIOSUL În adevãr. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. domnule preºedinte. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime." — Acum. dã-mi-o. Domnul Preºedinte. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum. eu scriam. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. Roza. Tocmai s-a deschis. spuse Cornelius gâfâind. vã voi trimite aceastã scrisoare.. Roza. De îndatã ce floarea se va deschide. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate. splendidã. E mynheer van Systens. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. n-avem nici un minut de pierdut. iar cu cealaltã. mesagerul. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins..grijã. Oh. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele. foºnetul unei rochii. minunata lalea. du-te. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein.. aidoma unei bãtãi de aripi. — Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. scumpã Roza. Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. minunatã. Roza Gryphus. foarte bine. De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. dragul meu Cornelius. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. nu avem nici o clipã de pierdut. e foarte cunoscut. — Ah! spuse el. fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori. Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune. La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere.. Prea plecata dumneavoastrã slugã. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. cu o mânã tremurândã. veniþi. Dar deocamdatã. Laleaua era frumoasã.. prietene iubit ºi fericit. Dumnezeul meu. Scrisoarea asta e perfectã. ca de silfidã. — Oh! murmurã el. Cornelius tresãri.. spuse Roza. În acest moment. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. Þinându-ºi rãsuflarea. vino. o stea strãluci spre miazãzi.. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. Dã-mi scrisoarea. — Sãrut-o. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein. drepte ca vârful de lancie. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea.

O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. . iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. Dupã spusele falsului lacob. de la o vreme. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. adicã suprema nãdejde a deþinutului. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. de care nu era foarte sigur. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. Apoi. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã.. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua. cãci. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber. tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. o urmãrea noaptea. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. dar chiar ºi pe coridoare. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. împrietenindu-se cu Gryphus. nu mai pleca nici seara. dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã. Cornelius poseda doi muguri. Cãci ne închipuim. îi stimula instinctul de temnicer. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã. El conþinea al doilea mugur. aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. În acel moment. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. Boxtel fu pe deplin convins. de îndatã ce rãsãrea soarele. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã.credeau mai siguri de fericirea lor. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. În sfârºit. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. ba chiar mai mult. pentru ca. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. Isaac Boxtel. dar îndeajuns de aproape. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. lucru ciudat. privind prin telescop. cu picioarele goale. þinut sub lacãt de Gryphus. aºa cum am vãzut. Acum. Numai cã nu era deloc uºor. El i-a potolit bãnuielile. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu. Gryphus era neîncrezãtor. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. nici auzit. Dimineaþa. L-am regãsit. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac.

— sau Isaac. dar. Astfel. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. ca de briceag. ea observând dispariþia. Boxtel intra în camera tinerei fete. iar el. supravegheat. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit. Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. Dupã douã zile de lucru. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . pãzit. Douã intrarã în broascã. Se închidea bine ºi de douã ori. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. el urma sã intre ca de obicei. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. Deocamdatã. cum el va fi posesorul lalelei. — ar obþine cu siguranþã premiul. faþã în faþã cu laleaua. dealtfel. furtul ar fi inutil. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. fãrã efort. în fiecare searã. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. aºa cã el reflectã. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. cu realã bucurie vãzu Iacob. deºi dupã aparenþe era foarte probabil. el le încercã pe toate. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. la numai zece minute dupã ce plecase. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. În seara de care vorbim.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. spionat. De aceea. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. Era deci mai bine sã procedeze altfel. tot ar putea fi gãsitã. pânã la ultimul amãnunt. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. În sfârºit. dupã cum ºtim. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. el. deoarece existenþa ei era o tainã. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. cum vreþi sã-i spuneþi. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. nu acesta era lucrul cel mai important. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. Boxtel. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. Spunem furt. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. Socoti cã. Dar. iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis. cã hoþul ar fi bãnuit. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. cu ajutorul unei broaºte simple. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. el se afla în posesia unei chei potrivite. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã. cunoscut cultivator de lalele. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. Uºa se închidea. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. Aºadar. el chibzui cã ar fi mai bine.

care dispãruse. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã. — Ei.. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. biatã copilã! — Nu. ne-au furat-o! strigã Cornelius.. Roza. coborî o treaptã a etajului la care se afla el. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã. — Atunci. Primele raze ale zilei. o asemenea cãlãtorie. el o urmãri pe Roza. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza.. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii. Spune-mi. Când Roza. O vãzu intrând în camerã. care stãtea ascuns pe palier. spuse Roza. Uºa era închisã. zece minute mai târziu. þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. e lesne de înþeles. O auzi chemându-l pe Cornelius. noaptea. — Da. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. pe malul râului Wahal. neagrã ca noaptea care îl ascundea. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. — Oh! nu din vina mea. au luat-o. Aproape în aceeaºi clipã. cu pasul ei vioi. în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. prietene. dublã decât cea obiºnuitã. Da. albãstrui ºi proaspete. au furat-o. Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei. În camerã. atinse broasca de la uºa fetei. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. cu toate recomandãrile mele. Boxtel. Se dãdu înapoi. spune. cu o mânã dibace. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. Gryphus era beat mort. la etajul superior camerei Rozei. — ªi în acest timp. La lumina felinarului opac. nu. vãzu laleaua deschisã.sã înfloreascã. — Cornelius! strigã ea gâfâind. — Cornelius! Laleaua. cu excepþia lalelei. nu. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei . — Doar o clipã. Boxtel. fãrã voia ei. Cheia a fost tot timpul la mine. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. ajunse la ultima treaptã a scãrii. — Ne-au luat-o. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul. ªi. La ora douã noaptea. La ora unsprezece. ªi în aceastã mânã. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. vedea toate astea.. ai lãsat cheia în uºã. Trecuse o jumãtate de orã. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. fiecare obiect era la locul Iui. spune. Apoi. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune. întoarse de douã ori cheia în broascã. îngrozit. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã. explicã-mi. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o.

ªi nenorocitul. — Vai. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. prietene. fãrã îndoialã. Nici nu terminã bine. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. Roza. luminatã de un gând brusc. îngrozitã. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. Roza. Cunoaºtem noi legile. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. mai încet. — Vai. Cornelius dragã. — Aºa. nemiºcat. iertare! strigã Roza. Cornelius. mizerabilul e complicele lui Iacob. Ea se sufoca.mele. spuse Roza izbucnind în suspine. Am sã mor! La aceastã ameninþare. domnule savant. da. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. o sã-mi iei cheile. fie-þi milã! — Iþi spun. — Mai încet. cãruia mânia îi înzecea forþele. cu trãsãturile descompuse. ne-au furat. atât de puþin liberã. prinþul stadtholder va afla mâine. al veghei noastre. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. piatrã cu piatrã. — Prietene. sau ºi-a fãcut una falsã. nenorocirea e mare. da. — Gryphus. fiicã denaturatã. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. Oh. e adevãrat. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. apoi. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. iar Alteþa Sa. spuse Roza tremurând toatã. cã dãrâm celula. ºoptind doar: — Furatã. Hai. þipã Cornelius în culmea furiei. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. urla van Baerle. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. dragul meu Cornelius. Sunt pierdut. îþi voi deschide. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. domnul cultivator de lalele e nevinovat. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. da. copilul dragostei noastre? Roza. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. sã coborâm. trebuie sã-l urmãrim. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. iertare. la revedere! Roza. Doar cunoaºtem hoþul. furatã. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. am sã-i vãrs sângele. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. trebuie sã-l gãsim. da. strigã: — Roza. îi voi lua cheile. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. Tatãl ei o urmã urlând. . dacã nu-mi deschizi. Roza. mizerabilul. furatã. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. dar calmeazã-te. da. urlã van Baerle. — Tata! strigã Roza. nebunã de groazã ºi desperare. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. dar calmeazã-te. lacrimile îi tãiau vorba. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. infamul tãu tatã. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. dar reparabilã poate. dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. trimise un sãrut prietenului ei. — Oh! domnule Cornelius. conteazã pe mine. o femeie atât de puþin priceputã. ah. — Ei bine. în numele cerului! — Oh! Roza. ªi dumneata.

ªi oricum. nu fãcuse nici o leghe. într-un han bun. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. luã cei trei sute de florini economisiþi. þinându-ºi floarea neatinsã. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. îl ascunse cu mare grijã la piept. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. un bãiat bun ºi de treabã. El mergea încetiºor. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. când îl zãri grãbind pasul. ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. scotoci sub dantele. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. — dacã cititorul e de acord. sau nu-l va mai vedea niciodatã. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. îl vom urmãri. dar triumfãtor. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. Roza îi luã biletul. laleaua lipsea ºi acum. devenit acum inutil. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. ªi acolo aºteptã. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. fãrã nãdejde. ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. Ea înþelese îndoita desperare. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. Dar cãutã în zadar. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. capul i se plecã. despãrþirea lor era inevitabilã. iar aer avea de ajuns. Spuneam spre Delft. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. Luntraºul acceptã rugãmintea. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. Laleaua era furatã. schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. a bietului deþinut. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. pe de-o parte. Omul nu avea decât o trãsurã. ªi acum. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. prãpãdit de obosealã. bineînþeles. coborî scara. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. în care aºezã laleaua: astfel. Într-adevãr. În mai puþin de o orã. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. sau . gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta. Într-adevãr. Ea grãbi calul ºi îl ajunse. fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. Pe de altã parte. adicã toatã averea ei. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop.Cât despre bietul cultivator de lalele. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. ºoptind. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite.

eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). ºi 5 Femei rãzboinice. domnule. ca Bradamante sau Clorinda5. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie. numai sã nu întârzie. nici de injurii. nemiºcat. bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. Chiar în clipa aceea. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. insensibil la ameninþãri. ºi putea foarte bine. .pe greabãn. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. maestrul van Systens. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. îl ameninþã cu foamea ºi verigile. scuturã tot mobilierul sãu sãrac. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. Mulþumitã lor. tânãra fatã pornise din nou la drum. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. domnule. spuse ea. degeaba. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. simþind cã-i e foame. care deschise uºa. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. nu ºtiu. apoi. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. plecase ca o adevãratã aventurierã. în calitatea ei de reginã a lalelelor. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. indiferent la furie. Roza intra în Rotterdam. — Vai! domnule. Gryphus îl cãutã pe Iacob. i-au servit drept paºaport. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului. Cornelius. ci mie. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. — Da. Gryphus. rãspunse Roza. Aceste cuvinte. firav la trup. nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. o mare nenorocire. În acest timp. Chemã lãcãtuºul închisorii. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. E greu sã treci peste consemne în Olanda. dar nu ei. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. spuse Roza. Am spus cã se numea van Systens. ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. fãrã a spune unde se duce. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. înjurat. îl înjurã. din 1001 de Nopþi. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. Roza nu rãspunse. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. furios. mãrunþel. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. nici de brutalitãþi. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. sã trimitã ambasadori. încât abia la ora prânzului. Era un om de treabã. al cãrei caliciu îl forma capul. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. se lãsã maltratat. dar acest nume. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. urcã din nou la van Baerle. — Domniºoarã. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. oricât de sonor ar pãrea. i se adresã el. rãmânând întunecat. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. Dar Roza nu se descurajã. ameninþat. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane.

cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. — Chel? — Da. e lãsatã aici? — Nu. — Cum e? — Neagrã. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da. da. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens. care se dã drept proprietarul lalelei negre. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. nu sunt nici douã ore.. acest Isaac Boxtel. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã. — Neliniºtit. spuse Roza. domnule. De ce nu explici limpede. — La stãpânul meu? — Da. la dracu. domnule. — Domnule. strigã Roza. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. dar va fi adusã. — Dar drept cine mã luaþi. am privit mai mult omul decât vasul. domniºoarã. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. nu-i cumva un om slab? — Da. Ce. hoþul nu poate fi departe. — Domnule. cã mi s-a furat laleaua neagrã. — Domnule. — Dar lucrul va fi uºor de verificat. nu . desigur. drept cine sunteþi. descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel. — Domnule. — ªi care e într-adevãr. cocârjat..— Care? — Mi-a fost furatã. dupã cât se pare. adicã onorabilul domn van Systens. repezindu-se cãtre domnul van Systens. domnule. — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da. sper. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. copila mea? Deci nu dumitale.. acest Boxtel. vã iau. — Cum te vãd. — Domnule. domnule. tremurând toatã.. e laleaua mea. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. — Vã repet. e bunul meu. puþin tulburatã de aceastã apostrofare. fãrã cel mai mic punct. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. domnule. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. privind-o pe Roza. — E cea a domnului Boxtel. e cea care mi-a fost furatã. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole. — Dar unde? — La stãpânul dumitale.

în numele cerului! Nu mã alungaþi. pe care o socotea o nebunã. spun cã vin sã o cer pe a mea. e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. dacã acest Boxtel nu e Iacob. . Oamenii alergau. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. aºadar vestea se rãspândise în oraº. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. raportul început. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. uºile se deschideau. descurcã-te cu el. copila mea. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. ci numai laleaua. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã. sau chiar mai rãu. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. Domnul Isaac Boxtel. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. — Ei bine. am fãcut o greºealã enormã. — Copila mea. spuse barcagiul. era hotãrât sã loveascã ºi el. copila mea. Când o recunoscu însã pe Roza. Oh! eu pierdutã. — Ah! domnule. du-te. cu o panã din cele mai bune. tulburatã. Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. dar Cornelius." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. în acest caz. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. O luarã pe strãduþa Paille. domnule! insistã Roza. la hanul "Lebãda Albã". — A dumitale? — Da. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. Adio. Du-te. În acest timp. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. numai cã. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. laleaua. cum eºti drãguþã. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul. cea pe care am plantat-o. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens. continuã van Systens. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon. Cât despre mine. ªi domnul van Systens. care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. l-am pierdut poate pe Cornelius. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. reluându-ºi frumoasa panã. dacã s-ar fi iscat o bãtaie. Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate. Roza se opri brusc. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. bãiat voinic din Friza. dacã e un alt cultivator. ca ºi prima oarã. n-ar fi nimic. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. dimpotrivã. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea. — Sã ne întoarcem. dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. urmatã ºi acum de barcagiu. Peste tot pe unde trecea. pe care am crescut-o eu singurã. primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. care. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. murmurã ea. du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel. care merge la inimã: — Domnule. Dar ajunsã la Grote-Markt. mai mult. continuã raportul întrerupt.

Ei bine. bineînþeles. — Dar raportul meu! strigã el. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe. urca însoþit. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã. Abia ajuns în anticamerã. ce glorie pentru Societate. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. unul de marinã. sunteþi un om cinstit. fãrã îndoialã. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. veni sã se încline. dacã nu mã ascultaþi. lalelele. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. ce se aude? E posibil oare. — ªi unde e? — La proprietarul ei. fãrã sã se mai preocupe de Roza. treptele de piatrã. Îmi place apa. — Ce-i asta? strigã primarul. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit. domnule. cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. cu un pas rar ºi sigur. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. când din stradã se auzi un zgomot puternic. — Vai. Un tânãr îmbrãcat simplu. Vã implor. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. pe care o lãsã în cabinetul sãu. — Monseniore. ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. pe acþiuni criminale. În urma lui mergeau doi ofiþeri. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. — Din Dordrecht? — Da. monseniore. în sfârºit. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. strigã el. brodatã cu fir de argint. trimiteþi sã fie adus aici. sunt un adevãrat olandez. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã. cauza rumorii ce se auzise pânã sus.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. altul de cavalerie. prefer. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. strãlucitoare ºi albe de curãþenie. — domnule. domnule. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. nu. berea ºi florile. monseniore. cu o hainã de catifea liliachie. spuse Roza desperatã. Dintre flori. — Oh! monseniore. — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. nu o am aici. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. sau mai degrabã urmat de mulþime. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei. acest domn Boxtel. monseniore. deºi de necrezut. spuse van Systens încântat. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. — ªi cum îl cheamã? . spuse Wilhelm de Orania. Van Systens. sau pe neadevãruri.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. — ªi tu. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. — Acest deþinut. dar neg cã am furat laleaua. de când cultiv lalele la Dordrecht. reluã prinþul. prinþul îl împiedicã sã mintã. — Mi-ai furat-o. Roza ascultã. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele. ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. — Nu. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. spuse Boxtel. Acest prizonier e un criminal de stat. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. monseniore. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine. cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. — Aºadar. — Dar. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. — Ce spuneþi de asta. dar în zadar. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. Dar. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. condamnat o datã la moarte. tânãrã fatã. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã. dar parcã fãrã sã vadã. cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. monseniore. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. încearcã sã mã ruineze. îl cunosc pe domnul Iacob. monseniore. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. — Pentru a urma deci pe acest om. Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. Prinþul tresãri. închis în fortãreaþa Loevestein. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. L-am dedicat regelui Portugaliei. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. — Ascultã. monseniore. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. — Neg. Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. ai venit la Leyda sã-mi ceri . mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. monseniore. — Liniºte! spuse prinþul. Apoi.negre? — Da. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. monseniore.

chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã. Acum. — Oh. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. dar imprudent. În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. spuse prinþul. ºi cum nu eram bogat. adãugã el. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. — Continuã. chiar sã trãdeze. o repet. spuse Roza cu energie. dar nu sã fure. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. Boxtel salutã. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. — De prima. Apoi. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei. am cerut-o în cãsãtorie. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. Oh! monseniore. — Nu mai am nimic de adãugat. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. am mai spus-o. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu. monseniore. ai fost pe punctul de a face o crimã. Cornelius nu e vinovat. nu. . de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã. Atunci.mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã.. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. nu-i aºa? — Vreau sã spun. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. Cornelius. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. monseniore. se adresã prinþul lui Boxtel. continuã Wilhelm de Orania. s-au gândit sã mã piardã. tânãrã fatã. spuse rece Boxtel. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. cãruia îi era milã de biata fatã. mi-ar fi spus-o. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea. — Liniºte. i-am arãtat laleaua neagrã. nu te voi pedepsi. tânãrã fatã. domnule Boxtel. — Sã fure! strigã Roza. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. Wilhelm fãcu o miºcare. ºi de a doua ca de prima. iatã ce nu voiam sã spun. Alteþa Voastrã ºtie tot. monseniore. — Tu. pentru a justifica aceastã speranþã. o ignora în întregime.. se va face dreptate. în calitate de complice al lui Corneille de Witt. atât de chinuitã sufleteºte. — Ei bine. a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. — Ei bine. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. m-am îndrãgostit de fiica lui. luaþi seama. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã. Dar din fericire. Dacã a fost un furt. deºi o credea vinovatã. acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. monseniore. monseniore. Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. Asta vrei sã spui. — Un de Witt! strigã Boxtel. Dumnezeu mi-e martor. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui. monseniore. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. omul acesta l-a comis. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit.. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. o jur. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. monseniore. ºoptind: — Da. — Ai fãcut rãu.. sã fure! El. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. — Dovedeºte-o. da. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa. fiþi liniºtit. Problemele de stat.

în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. Apoi. care îl luã în mâini ºi îl examinã. — Trei. adãugã el. se va face dreptate.— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. întorcându-se cãtre prinþ. — La dumneata. Deodatã. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. mâna începu sã-i tremure. — Unde sunt?. bâlbâi Boxtel. luã hârtia ºi citi. celãlalt a dat laleaua neagrã. în momentul urcãrii pe eºafod. — Dar. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri.. unde. cu faþa plecatã.. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. spuse Boxtel foarte tulburat. am fãgãduit. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. iatã-l. în numele cerului. — tânãra fatã îl scoase de la piept. ºi scoþând un strigãt. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht. El îndoi încet hârtia. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. adãugã ea. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. o întinse prinþului. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã. ridicând capul cu greutate: — Du-te. a dat laleaua neagrã. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. arde-l fãrã sã-l deschizi. unde-i? — Al treilea e la mine. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. monseniore. Unul a fost distrus. Poftim. ultimul.. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. zise el. ºi acest om o ºtie prea bine. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. spunând: — Oh! citiþi. — Minþi! strigã Roza. dragul meu domn van Systens. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei. vãzându-ºi speranþa spulberatã. îngrijit de mine. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. despachetând mugurele. monseniore. pe care îl socotea vinovat. ªi Roza. Monseniore. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. ne amintim. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. — al treilea. spuse Boxtel. Rugãmintea sa. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. atunci când. . mesagerul fratelui sãu Ioan.. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire. Al doilea. poftim. 1672. monseniore. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza. domnule Boxtel. iar al treilea. spuse el. îl întinse prinþului. ochii fetei se aprinserã.

de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. nenorocitul van Baerle.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. Ca urmare. Cornelius. am o poftã grozavã de bãtaie. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. Mã mãnâncã straºnic palmele. se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. prin fereastrã. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. — Ei. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. împreunã. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. într-o bunã dimineaþã. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. O sã sar la bãtrânul ticãlos. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. cu privirea fixã. Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. fie lovind în amorul meu propriu. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. Gryphus. nici de la Iacob. în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. Roza! Doamne. neprimind nici o veste de la Roza. cu ambele coate sprijinite de fereastrã. o sete neînþeleasã de a trage pumni. fie atentând direct la persoana mea. pe care o citise. în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. îºi continuã Cornelius ideea. De când am fost închis. îºi spunea Cornelius. mai înainte. — Cum ar fi cu putinþã. simt în mine o putere ciudatã. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. denunþându-i. cã uºile sunt duble. cu faþa prinsã în mâini. lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. aceastã hârtie îl neliniºtea. Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. va încerca sã le abatã asupra capului sãu. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. Cornelius se opri o clipã. gata sã izbucneascã. De altfel. trei zile dupã întâmplarea . destul de tulburat. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. El plãnui sã-i scrie Rozei. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da. Hârtia aceea. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. El plãnui chiar ºi o evadare. cu buzele contractate. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. Dumnezeu ºtia. se destãinui lui Dumnezeu. îmi va face vreo mârºãvie. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. nestãpânitã. fãrã îndoialã. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. aspira cu nesaþ aerul.

Dar braþele noastre se-nalþã În sus. El lovi lespedea cu bâta.. ochii strãlucitori. oamenii viaþa ne curmã. aºa cum am vãzut. Adicã al nostru parfum. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. efort de a cãrui necesitate se convinsese. domnule cântãreþ. nu mã auzi? Cornelius se întoarse.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei. îl scoase din sãrite pe Gryphus. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. Iubindu-ne. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. spuse el încruciºându-ºi braþele. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem. te ameninþ! strigã temnicerul. Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. — Drace. aºa crezi! ªi de ce. dar nici mãcar nu întoarse capul. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui. suntem furios. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. Aºa cum am mai spus. spuse Cornelius liniºtit. — Bunã ziua. tot mai sus. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie. Acest cântec. — Ah. ªi în timp ce spunea aceste cuvinte.. Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. priveºte ce þin în mânã. de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. suntem mai mult decât nebun. — ªi cu ce? — Mai întâi. un zâmbet hain îi crispa buzele. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. cãtre cer. vãzu obrazul descompus. strigând: — Ei. vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus. — Ah. se pare cã mã ameninþi. Obosit. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. El þinea în mânã un ciomag enorm. Ale focului care-nfioarã pãmântul. ºi chiar un ciomag gros. exact în momentul în care l-am descris cititorului. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã. jupâne Gryphus. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. mã rog? . spuse el. întorcându-se. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. gura spumegândã a bãtrânului paznic. ªi îºi reluã cântecul. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. — Cred cã e un ciomag. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. — Exact. ghici cã este el.

— Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. Gryphus urlã de mânie. dar în momentul în care îl înãlþã. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da. e adevãrat. Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. când focul e elementul lui? . — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. beat de mânie. dar ciomagul. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. nu e înscrisã în regulament. continuã Gryphus. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. — Mâna. ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. învârti ciomagul. — ªi foc? spuse Gryphus. ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. dar când nu suntem decât noi doi. Cornelius se repezi asupra lui. spuse Cornelius. — Da. uite. continuã Cornelius. uºor de înþeles. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. bãtându-ºi joc de el. începând de azi. cuprins de o senzaþie de groazã. Dacã eºti vrãjitor. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. cu atât îmi pare mie mai bunã. crezi cã mã faci sã sufãr. vei trãi oricum. banditule! — Ei bine. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul. — ªi asta. de sabie va pieri". stârnitã de aceastã oribilã moarte. vãd. cât despre mine. bine. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. rosti Gryphus. mugi Gryphus. eu care sunt vrãjitor. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc.— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. cu ciomagul va fi bãtut". — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. Gryphus urla de mânie. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. cu cât þi se pare þie mai rea. — Bine. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. ºi chiar cu satisfacþie. cum ºtii ºi tu. rãspunse Gryphus. bãtrâne. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. — Ah! vrãjitorule. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã". — Cu plãcere. nu risca sã-þi pierzi slujba. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte. e foarte simplu! — Spune atunci. — Mai încet. schimbã în pâine mobilele din camerã. — De ce? continuã Gryphus. Gryphus. — Aºadar. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. Cornelius pãli. — ªi cum se explicã? — Oh. ªtiu cã dându-mi pâine rea. — A doua. "Cine loveºte cu ciomagul. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. am sã pun eu altfel mâna pe tine. bine. ridicând din umeri.

Gryphus. dacã nu ºtii. spuse Cornelius. — Bine. ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. el strigã. — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. ce mai vrei? — Ce vreau. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. — Ticãlosule. — dacã mã obligi la asta. van Baerle în defensivã. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. Aºteaptã tu. spuse Cornelius. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. — spuse el ducând mâna la buzunar. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. am sã-þi spun imediat. Deodatã apãrurã doi paznici. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna. — O ºtii prea bine. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. bombãni Gryphus. — Ah. Apoi. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . — Fiica ta! strigã Cornelius. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri. pentru a evita prima loviturã. Cornelius întrebã: — Ei bine. oricât de robust ar fi. ªi spunând acestea. aºteaptã numai. ticãlosule! — Aºteaptã tu. continuã Cornelius. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa. haide. Tu nu m-ai servit niciodatã. va sã zicã îmi întinzi o cursã. rãspunse Gryphus. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. — Pentru ultima datã. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. cu un sânge rece demn de un erou.— Un om. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. Dar înainte de a o cere. ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. Gryphus deschise ochii mari. Te mai întreb o datã. Apoi. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. ghiceºte... Roza! Roza. Gryphus în ofensivã. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. Gryphus era gata sã leºine de mânie. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. — Îmi place destul de mult peºtele. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. diavolul. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise. ai sã vezi. palid. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. cum i-am ucis pe ei. sau poate chiar de fricã. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa. îngroziþi. — Da. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer. se repezi la Cornelius. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut.

a cãrui prezenþã devenise inutilã. cu multã îndemânare. Între tâmp. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. Gryphus. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. Mathias a murit pe loc. rãcnind de mânie. Toate aparenþele erau împotriva lui. Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. — Aici e numãrul 11? întrebã el. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. i-au trimis fiecare. spuse: — Ah. pregãtitã cu mult timp înainte. la un semn al sergentului. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. care. domnule colonel. domnule. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. domnule. — Atunci urmeazã-mã. redactat sub influenþa lui Gryphus. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. Acolo i s-au legat mâinile. legat la ochi. dupã câte îmi amintesc. cu tot curajul sãu. Acesta intrã în camera lui Cornelius. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. în 1668. ºi de rãzvrãtire. unde rãmase gemând. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. Cornelius se simþi pierdut.acoperind cuþitul cu piciorul. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. putu sã numere. susþinut. fãrã posibilitate de scãpare. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. rãspunse Cornelius pãlind puþin. — spuse Cornelius. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. în douãsprezece ore? — Da. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. cum se spune în ziua de azi. zdrobit de lovituri. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. iar Gryphus înconjurat. nu le cunoºtea nimeni. — Unde e deþinutul. — Aºadar. — Ah. — Mulþumesc. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. apoi. Ca urmare. Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. în numãr de doisprezece. a recitat trei rugãciuni. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. ªi . Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. iar soldaþii de gardã din Loevestein. un glonte de muschetã în corp. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. ridicat. spuse Cornelius. aºadar comisã cu premeditare. deci numai cu cinci ani în urmã. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. domnule colonel. — Da. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. adresândui-se de data asta direct. ªi dupã ce o ascultã. — Iatã-mã. rãspunse subofiþerul. — Da. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. În urmãtoarele douãsprezece ore.

neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. gândi bietul Cornelius. — Ascultã. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. aºa cum socotea el. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. De fapt. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare. domnule. decât cã discutau. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". hotãrât ºi demn. mândru. care vorbeau între ei. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. spuse ofiþerul râzând. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. domnule. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. biata fatã. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. ºi încã unul din cei mai apropiaþi. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau. — Dar. Roza. tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. clãtinându-se. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. — zise Cornelius. nici unei flori. nici nu erau aliniaþi. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. m-am apãrat. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. Deodatã. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera. Gryphus apãru ºchiopãtând. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. trecu în faþa grefierului care. dând din umeri a nepãsare. în faþa locuinþei sale. lasã-l sã vorbeascã. ºi mai ales într-un asemenea moment. fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. domnule colonel van Deken. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. ªi îl urmã pe ofiþer. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. — Eh! spuse colonelul. rãspunse ofiþerul. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. poate primi. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. — Ah! da. Aici. Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete. — Bine! replicã scribul. procesul-verbal nu e încã terminat. ªi. — Spuneþi-mi. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. — Nu meritã osteneala sã-l termini. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. ca de pisicã. amintindu-i . de la fiecare om cât de cât organizat. nici unei cãrþi. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. — Ei. domnul van Deken. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. "Mi-a fost scris. Dar. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. ceea ce era aproape o compensaþie. finul lui Corneille de Witt. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. sprijinindu-se într-o cârjã. — O minciunã.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer.

îþi rãmân îndatorat. o examinã ºi se gudurã. dar oricât de prudent i se adresã. prietene. tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. Trãsura porni. el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius. Petrecurã noaptea în trãsurã. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. A doua zi în zori. voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. aºeazã-te. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. care. Dupã trei ore intra în Harlem. atât de îndatoritor. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri. trecând prin faþa casei mele. Fãrã îndoialã. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. dacã se iveºte prilejul. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. aºezat în stânga drumului. Apoi. apoi. unde îl gãsi pe prinþ scriind. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. — Monseniore. Adio. o îndemnã prinþul. întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. — Aºa. Cornelius trecuse de Leyda. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. banditule. ca douã orfane. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. — Urcã înãuntru. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. spuse: . cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. Roza ascultã. împãrþea ordine. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. cãci se apropie de portierã ºi. aproape de uºã. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. cãci prinþul o privea. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. — Ah! ticãlosule. În acest timp. cu piciorul pe scarã. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. spuse ea oprindu-se. se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare. la preºedintele van Systens. chiar înaintea eroului nostru. — Ah! murmurã Cornelius. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. spuse el. un ofiþer intrã la van Systens. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. vorbea fãrã sã se lase rugat. în timp ce ofiþerul. îºi spuse Cornelius. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. domniºoarã. — sã citeascã în gândul stãpânului. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. ogarul veni înaintea Rozei. ca douã surori. Asta depinde de la caz la caz. într-o împrejurare asemãnãtoare. o recunoºti.de trãsura care. Lãsã în urmã Dordrechtul. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. Pe cinstea mea. Cãtre searã. Prinþul îºi terminã scrisoarea.

monseniore. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. nu suntem decât noi doi aici. fata mea. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. spuse prinþul. sã stãm de vorbã. rãspunse ea cu mândrie. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el. fruntea i se încreþi. vreau ca ziua . vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. monseniore. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã.. Roza plecã ochii. — Care e iubitul dumitale. monseniore. — Fiica mea. Iatã cinci sute de florini. Ofiþerul salutã. — De mult? — Din ziua când l-am vãzut. — Pe toþi? — Pe toþi. Roza fãcu un pas înapoi. le vei executa..— Haide. monseniore. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine. — Ah! Înþeleg. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate. ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. Dupã un moment de tãcere. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã. monseniore. Roza începu sã tremure din tot corpul. dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc. Roza optsprezece sau douãzeci. — Pe care-l iubesc. el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi.. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. — Fata mea. — Da. cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl. urmã prinþul. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi.. Roza surâse împreunând mâinile. în mod atât de îngrozitor. monseniore. care. — Speri în mine. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. — Monseniore. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor. îngânã ea. ia-i ºi fã-te frumoasã. — Domnule van Deken. du la Loevestein acest mesaj. în ceea ce te priveºte. spuse el. aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. copila mea. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu. dar. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa. — ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle. Buzele prinþului se strânserã. dacã trãieºte ºi moare în închisoare.

Astfel cã. a votat o sumã aproape egalã. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. în sfârºit. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. sã ne grãbim s-o spunem. — Pune-þi costumul mireselor frizone. În centrul cortegiului. iar mai la o parte. ca ºi cei din împrejurimi. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. muºcând din prãjiturile lor.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. În spatele comitetului. oricât de elocvent ar fi fost el. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. paºnic ºi parfumat. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. savanþii ºi curioºii. XXXI HARLEM Harlem. fapt socotit pânã acum imposibil. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. Oraºul. sau cred cã pot desluºi. în formã de boltã. În sfârºit. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. nici . nici pe savanþi. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. o razã din gândirea lor. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur. nedorind sã rãmânã mai prejos. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. a izbutit perfect. Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. Într-adevãr. spre gloria sa. poporul. eveniment de interes general. laleaua neagrã. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. e un oraº frumos. teiul ºi castanul. parfumat ca o primãvarã. militarii ºi nobilii. pe bunã dreptate. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. stejarul. ci doar pe cuceritorii naturii. pãrintele acestei lalele. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. ºi sã rosteascã eventual un discurs. care se mândreºte. în duminica festivitãþii. prin magazine ºi bazare. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. spuse Wilhelm. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. deasupra cãrora se aplecau. pestriþ ca o pajiºte. îþi va sta foarte bine. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. mulþimea era atât de grãbitã. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor.

acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier.bieþii plebei. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. nici poporul de jos. al lui Boxtel. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. purtatã pe o pernã de catifea. — Ah. beat de fericire. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. Cu toate acestea. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. dupã o clipã de tãcere. cã Olanda. ce se petrece aici. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. — Dupã cum puteþi vedea. într-o pungã mare. Dupã cum. spre acel personaj cu flori la centurã. scârþâind din osii. pe când trãsura înainta câþiva paºi. va lua un pergament frumos împodobit. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. sãrbãtoare! spuse Cornelius. cei o sutã de mii de florini. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa. pretinsa sa fiicã. prinþul. Apoi. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii. Mulþimea. e Isaac Boxtel. faþã de care. Nu. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. ca niºte batoane de vanilie. — Vã rog. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. . nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java. care. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. pentru noi. peste un sfert de orã va sosi prinþul. laleaua neagrã. prin portiera deschisã. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor. însetat. Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. era închis nenorocitul van Baerle. înaintea lui. domnule. interesul nu se aflã aici. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. acest erou al zilei. va face un ultim popas. dominã în curând adunarea care o aclamã. i se pãrea a fi cu totul strãin. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens. e sãrbãtoare. De altfel. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. poate nesatisfãcãtor. cititorilor noºtri. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. iar cortegiul. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. orgolioasã. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. prinþul stadtholder. care mergând vede. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. — Ah. la prima vedere. îmbrãcat în stacojiu. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele. periat. din când în când. prin intermediul lui. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. nici gospodarii graºi ºi bondoci. ªi laleaua. În trãsura aceasta. în frumoase monezi de aur strãlucitor. înãlþatã pe piedestalul ei. iar la stânga. aºa cum înainte furase Rozei laleaua. sclivisit. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã. la dreapta. obositã. zgomotul. prãfuitã. Acest personaj triumfãtor. Din timp în timp. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. Dar pe Roza n-o zãri.fãptuitã o minune. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea.

cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. cu o milã plinã de blândeþe. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. Cornelius îl opri încã o datã. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. domnule? — Niciodatã. pentru bunãvoinþã. strigã van Baerle. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. Atunci sã mergem. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum. — Cum doriþi. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. sau. vã rog. vine escorta Alteþei Sale . spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea. acum trebuie sã plecãm. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. trebuie sã mã duc s-o vãd. reluã melancolic van Baerle.. poate e numai vopsitã în negru. Vai! viaþa mea. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. s-o vezi o clipã. nu va fi probabil lungã. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. sã vadã ºi domnul. domnule. dar o voi vedea. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. domnule? — Lalelele. cãci avea o bãnuialã dureroasã. — Sunteþi nebun. lãsaþi-mã sã cobor. fiþi generos. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. Dar Cornelius îl opri. ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. — Oh! fiþi îngãduitor.— Opreºte. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. cãci vor lipsi omul ºi floarea. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. sã mergem. întrebã el cu voce ºovãielnicã. domnule. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. domnule. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies. ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã. chiar neagrã. spuse ofiþerul. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. sã-þi dai seama cã e perfectã. da. un fior îi trecu prin tot corpul. oh! dacã aº fi acolo. pe piedestal. — Domnule. e adevãrat. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. — Oh! vã mulþumesc. ºi apoi. — Oh! fie-vã milã. o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. urmã Cornelius cu desperare. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. — Atunci. — Laleaua neagrã-. domnule. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari. s-ar putea sã fie laleaua mea. eroii ce urmau sã fie premiaþi. nu poate fi perfectã. domnule. strigã van Baerle. dar sunt un om de onoare. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. — Ce vreþi sã spuneþi. unde. domnule. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit.. cãci. domnule. cel mult. unde e? — Acolo. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. e posibil? Oh! domnule. aº ºti sã spun. domnule. — Lalelele! strigã van Baerle. spuse ofiþerul. Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. o vor vedea incompletã. înduraþi-vã. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete.

el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. Oh. aflase crima. sãrise din trãsurã. — Acest om. — Daþi voie deþinutului sã coboare. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. O privi de la ºase paºi. ªi totuºi. — Oh! exclamã Cornelius. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. caii sãi. fiecare la portiera trãsurii sale. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. În sfârºit vãzu unica floare. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. de frig. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. întrebã el. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin. care trecea tocmai în momentul acela. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. care prin îmbinarea tainicã de cald. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. ºi apoi. unul atotputernic. rãspunse el. auzind ordinul. — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. monseniore. care se afla închis în trãsurã.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. dupã ce o voi fi vãzut. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. l-am adus de la Loevestein la Harlem. strãbãtu mulþimea ºi. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. când palid. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. ci ºi un refuz. se oprirã la ºase paºi de van Baerle. înconjurat de garda sa. Era. gesticulând. din ordinul Vostru. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. Dupã ce dãdu acest ordin. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. celãlalt nenorocit. ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. cã el se ºi apropie din nou de portierã. fremãtând pe picioarele lor puternice. ca de obicei. El ajunse curând la estradã. spuse prinþul. trebuia sã rãsarã o zi. se retrase în trãsurã. monseniore! ªi se sufocã. care. — Ca sã vãd laleaua neagrã. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. Wilhelm. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. prinþul îºi continuã drumul pe alee. Cãutã în jurul lui pe cineva . prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. atotºtiutor ºi infailibil. bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. — Monseniore. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. Van Baerle. ºi implorându-l pe prinþ. nu încercã sã se apere. ÎNCHEIERE Van Baerle. de umbrã ºi de luminã. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. nepãsãtor ºi firesc. Nu încercã sã protesteze. dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. e deþinutul politic pe care. ºi acum se apropia respectuos de el. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. voi muri dacã nu se poate altfel. în adevãr. În aceeaºi clipã. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici.

în al treilea unghi. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. inimã. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. Prinþul. — Da. trãdat de ea. finã. Boxtel. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. vãzându-ºi speranþele distruse. la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. pe care. — Oh! ºopti Cornelius. copleºit de fericire. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. centrul atenþiei generale. din trei interese ºi trei drame diferite. Îl vãzu. i se controlã inima: era mort. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. prinþul. în falsul Iacob. palid. la rândul lui. Dar peste tot. neavând ochi. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. De altfel. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. sunt pierdut. care se sprijinea. pentru a judeca efectul produs. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. la picioarele tronului. de ea. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. o frumoasã frizonã. una singurã. cu rãsuflarea tãiatã. cu o voce calmã. nãucit. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. desfãcu încet sulul de pergament ºi. de laleaua neagrã ºi de comitet. Spunând acestea. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. stãtea în picioare pe o treaptã. bâlbâi Roza. preocupat fiind doar de prinþ. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. mai degrabã. Atunci. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. salutând rând pe rând pe prinþ. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. de florini. Cornelius pierdut. în aceeaºi clipã. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. conducândo sau. vecinul lui. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. leºinase. monseniore. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. deºi slabã. — Laleaua aceasta. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. urmã prinþul. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. ªi rostind aceste vorbe. în sfârºit. Fu ridicat. lovit de o emoþie cu totul diferitã.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã. tânãrã fatã. i se luã pulsul. Wilhelm. viaþã. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. în puritatea . La unul din unghiuri se afla Boxtel. feþe necunoscute. La altã extremitate se gãsea Cornelius. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. împingând-o în faþa tronului. Era Roza. dupã numele lui van Baerle. printre fecioarele din Harlem. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. În acelaºi timp. dragoste decât pentru laleaua neagrã. fiica lui. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. ce rãzbãtea din mulþime. va purta deci numele creatorului ei. nu-i aºa? întrebã prinþul. ce fremãta de nerãbdare. În sfârºit. trãsnit. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. mut. deoarece nici preºedintele. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. egalã. din înaltul cerului azuriu. înaintea ochilor voºtri. brodat cu fir de argint.

sunt preþul dragostei ei. Apoi. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. ªi. ar fi nedrept. datoritã povestirii noastre. iar Cornelius ºi Roza. cãci voi. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. în sunetul trompetelor. Devenind paznic de lalele. domnule. vândutã la licitaþie. le numãrase dupã vânãtãi. mulþumitã Rozei. au fost doi mari cetãþeni. aruncând o privire în direcþia Franþei. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. trimisã în calitate de ambasador. lui Cornelius.sufletului sãu. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. prinþul stadtholder. care se rotunjirã atât de mult. Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. dupã ce fusese paznic de oameni. numãrul lor urca. Prinþul. care. din ce în ce mai frumoasã. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. al curajului ºi al cinstei ei. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. Când au ajuns la primãrie. Cât despre dumneata. prinþul îi arãtã cu degetul. Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. A fost. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. mergeau alãturi. se urcã în trãsurã ºi plecã. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. doar cã Boxtel era mort. prin bãtrâna Zug. oftând. cãci proprietatea lui Boxtel. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. dupã cum afirma el. . ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. Apoi. mânã în mânã. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. Aceia care. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu. dar sfârºi prin a accepta situaþia. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. victorioºi. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. punga cu o sutã de mii de florini de aur. de care Olanda e mândrã astãzi. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. Domnule van Baerle. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. cãci aceºti domni de Witt. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. nu numai cã eºti liber. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. procesiunea porni din nou. întinse mâinile celor doi soþi. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. * La rândul lui. Asta înseamnã. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. în ciuda obiceiului sãu. pânã la patruzeci ºi unu. De altfel. dumneata sau Roza. Roza. fiind nevinovat. spunând aceste cuvinte. Aºadar. dar cã. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. greºit judecaþi. de altfel.

Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. deºi Cornelius n-a murit." SFÂRªIT . între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. pe una. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã. încadrate în rame mari de aur. încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. În sfârºit. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã.dupã doi ani de cãsãtorie. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel.Sunt prea fericit. ºi tocmai pentru cã n-a murit. iar al doilea. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre. cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos. cel de Roza. luna lalelelor. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi. Pe cealaltã. Condiþie care a fost riguros împlinitã. de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt. datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. ne amintim. Principalele ornamente din salonul sãu. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã . care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. cã primul primi numele de Cornelius.