P. 1
laleaua neagra

laleaua neagra

|Views: 58|Likes:
Published by Danut Si Georgiana

More info:

Published by: Danut Si Georgiana on May 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/02/2012

pdf

text

original

Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

Corneille. Corneille. ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti. cu averea lor. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. — Frate. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. frate. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. rãspunse Ioan. eºti un mare navigator. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. dar ne reproºeazã totuºi. cã nu suntem deloc iubiþi. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist. dar e ºi mai adevãrat cã. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. sã provoace zarvã. Strigãtele se auzirã din nou. Orsay. — Atunci suntem pierduþi. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees. — Da. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. Am venit pe strãzi dosnice. Ioan. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. Zarvã? — Da. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. îi spuse Corneille. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. De aceea. continuã Corneille. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. frate. rãspunse Corneille. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. — În orice caz vom încerca. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. când vântul e potrivnic: am ocolit. în afara Olandei. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. De Tilly discuta cu garda burghezã. Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei. — Tot ce spui e adevãrat. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. dimpotrivã. ca sã vii aici.. — Spune. spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff. — Atunci asta am auzit adineauri. cã printre alte calomnii stupide. vãzându-te plecând. îi spuse primul ministru cu amãrãciune. În clipa aceea. — Dar atunci. frate. Voiam sã-þi spun. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. — Ai venit pe ascuns. ar fi fost evitatã trecerea Rinului. — Auzi. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. vorbind parcã pentru sine. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. nu-i aºa? spuse el. dragã Corneille. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. frate. — Dragul meu Ioan. — Atunci. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. — Nu. spuse deþinutul încet. pentru gloria ei.. Vesel ºi Rheinberg.eleºteu. învingãtorii noºtri. dar mai scumpã mi-e gloria ta. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. oricât de bun navigator aº fi. care se simþea stânjenit.

din pãcate. — Oh! bietul bãiat. — O. — Ruartul de Pulten. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. Rupe prima foaie. sã fugim cât mai avem timp. Aud bine vuietul ãsta. dragul meu. — Da. cã înainte de toate. se va teme de prietenia noastrã. sã fugim frate. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. — Atunci sã vinã aici. dar ce importanþã are cum e. Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. — Înþelegi acum. nu va fi de-ajuns sã spun. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. — Dar vei putea oare sã scrii. tot va afla cum stau lucrurile —. da. — Bine. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. servitorul meu.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. finul meu. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille. Craeke. fiindcã el nici nu o cunoaºte. — Gândeºte-te. dar frate. — e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da. — continuã Corneille. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. se va lãuda cu noi. — Biblia asta. frate. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. Principalul e cã va pãstra taina. Dacã e tare. dragul meu? întrebã Ioan. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. va divulga secretul. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. mã întrebi dacã e tare. ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. dacã e tare. Aºadar. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. Degetele care . nu. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. repetã Ioan de Witt. Ioan se întoarse surprins. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. Deci. nici alta. Nu e nici una. — Vino. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. cãci va fi sau tare sau slab. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. — Mã gândesc. ºi într-un caz ºi în altul. Ioan. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. dacã e slab. îþi repet. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu. Ioan deschise uºa. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. bãnuiesc. — Uite un creion. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. trebuie sã scriu. Dacã vom muri. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. spuse Corneille. cu surâsul sãu blajin. e pierdut ºi noi odatã cu el. — Suntem noi. fãrã un ordin scris din partea mea. viteazul meu Corneille.

. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. foarte tânãr. se întoarse apoi la Corneille. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut. aºa cum am mai spus. corpul uscãþiv ºi suferind. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. — pãrea slab. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. sã plecãm. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. în semn de mulþumire. pentru început. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. de partea cealaltã a eleºteului. Ajuns în piaþa Hoogstraet. Unul e senin. Ioan ridicã braþele spre cer. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. spre primãrie. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. n-ar fi fost în avantajul sãu. cu mâna uscatã. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse.. þâºneau din rãnile deschise. dacã ar fi trãit în acea vreme. cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles. acest om ar fi oferit lui Lavater. pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. Corneille luã creionul ºi scrise. lipsit de putere. cu mâna pe sabie. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. zise el. La strigãtele îndârjite ale poporului. dar albã ºi finã. spuse el. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. nici mãcar nu-mi va tremura mâna. Corneille. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. Pãrea gata sã leºine. cu nasul coroiat ºi lung. Strãinul. Cu lacrimi în ochi. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. cu gura finã ºi dreaptã. arde-l fãrã sã-l deschizi. fereastra dinspre Hoogstraet se . Corneille de Witt 20 august 1672. — Acum. mai curând. un subiect de studii fiziologice care. o delegaþie de burghezi pornise. Fãrã îndoialã. fii liniºtit. braþul lui slab dar nervos. frate. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. Figura lividã. acoperind vuietul din Buytenhoff. mersul agitat al acestui tânãr. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. ªi într-adevãr. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care.au rezistat la feºtilele cãlãului. celãlalt neliniºtit. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care. care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii. Corneille scrise: Dragã fine. — ªi acum.

ºi nu pot lua nici o hotãrâre. — Sã mergem. — E deputatul Bowelt. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. spuse tânãrul. vã rog sã mã iertaþi. o repet Alteþei Voastre. monseniore. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer. Hai sã ascultãm discuþiile. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. — O sã vedem. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen. — Ai dreptate. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. — Domnilor. ºopti tânãrul. — Ordinul. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore. ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului. monseniore. ca degetele unui pianist pe clape. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã.. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. colegii sãi. sã rãmânem pe loc. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. În sfârºit. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. nu-l cunosc decât din vedere. trãda o vie nerãbdare. ai dreptate. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. continuã prinþul. monseniore. fiindcã nu-l cunosc personal. — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. repetã cel ce fusese numit monseniore. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. îl fãcu sã roºeascã. spuse rece tânãrul. Din locul unde se oprirã. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. Da. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. monseniore. i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite. replicã ofiþerul. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt.. ceea ce þin mult sã ºtiu. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. cel puþin aºa cred. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. — Ah. . colonele. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã. — Om de treabã. rãspunse rece prinþul. — . Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze.. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. Ai dreptate. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea.. sã aºteptãm ºi vom vedea. dar vorbele nu se auzeau. încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune. — Dar. numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor.

reintrarã în clãdire. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. care. dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum. Era chirurgul Tyckelaer. Apoi.Pe urmã. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. De Tilly luã ordinul. În ceea ce mã priveºte. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. fãrã sã clipeascã. fluturând o hârtie. cu jumãtate de voce. contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. — Îl avem. îl avem. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. — Staþi! strigã el. spuse liniºtit prinþul. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. sau mai bine zis zbura. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. . spuse el. îl grãbea sã plece. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. fãrã îndoialã. cred cã vom vedea un spectacol ciudat. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. neclintiþi. Dupã cum se vede. sunt lãmurit. treceþi la treabã. le însoþi plecarea. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. Curând. strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. ajutându-ºi fratele sã se scoale. îndreptat spre Buytenhoff. þipa el. spuse el. Nu e nici una. mulþimea care se grãbea. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. colonele. în faþa ferestrelor. — Ei. Deodatã zgomotul încetã. continuând sã urmãreascã din privire. la dreapta! Apoi. nici alta. ucigaºilor. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen. — Ei bine. Contele rãmase la urmã. Nu ºtiai. În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul. Dar cãlãreþii lui de Tilly. dragul meu colonel. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. îi þineau piept cu succes. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt. ºi mai ales cu dârzenie. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. Un urlet furios. încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. În cele din urmã. care câºtiga teren. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. scoþând þipete puternice. Sala de deliberãri se umplea. În fruntea primului grup alerga. Împãturi hârtia. Cãlãreþii defilau încet.

— ªi e la tine cheia? — Iat-o. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. Cãlãuziþi de Roza. spuse ea. în strada pustie. — O. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. . în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. fata mea. e ultimul dar al unui om cinstit. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii. — Dar garda burghezã? — Oh. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. repede. — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. — Copila mea. ºi adineauri. sper cã-þi va aduce fericire. rãspunse Ioan. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. ara lãsat-o la poarta cea mare. — Vai. — Repede. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. dar atâta timp cât nu va fi revocat. domnule Ioan. fata mea. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. spuse Ioan. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. — Te ascult. domnule Corneille. — Ei bine. copila mea. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. spuse fata tremurând toatã. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat. continuã timid tânãra fatã. — Voi încerca. care dã într-o stradã pustie. spuse Corneille. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. domnule Ioan. cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. copila mea? întrebã de Witt. domnule Ioan. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut. repede. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat. trecând pe sub poarta boltitã. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly. trãsura e aici. — Da. — Veniþi cu mine. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. eu n-aº trece prin strada principalã. stãpânii mei. îi atrase atenþia Ioan. nu. — Nu mai e acolo. garda burghezã va sãri prima. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. printr-un coridor interior. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. — Fãrã îndoialã. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. — Într-adevãr. dacã pleacã. domnule Ioan. — ªi de ce. i-am luat cheia. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. n-o sã vrea. spuse tânãra frizonã. — Acum. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. — Mulþumesc. spuse primul ministru. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da.

o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. — Ai deschide. Dar oricât de solidã ar fi fost. numitã carcera secretã. din tot ce am putea sã-þi spunem.. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . refuza cu încãpãþânare s-o deschidã. plecaþi. tatã. turbaþii? spuse el.. palid ca un mort. nu-i aºa? — Nu. aceastã poartã. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te. spuse tânãra fatã. i-aº lãsa sã forþeze poarta. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. dacã o sã te gãseascã. — Plecaþi. când se simþi tras încetiºor de hainã. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. Roza deschise mica trapã. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã. de necrezut. — Dar o sã mã omoare. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. — cãci temnicerul Gryphus. vino. — Vino. Abia atunci se întoarse.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. sper. — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor. de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. Gryphus. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt. — Îi auzi. Apoi. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. nemiºcat. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista. spre marea bucurie a gloatei. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. — Da. copila mea. tatã. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. un adãpost sigur. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului. spuse ea. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. se nãpustea acum asupra porþii. cum poarta începuse sã cedeze. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. — Fir-ar ai naibii. la moarte. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. adãugã el. ai dreptate. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. tatã! îl grãbi ea. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. se pare cã forþeazã poarta. strigã Gryphus. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. — li aud aºa de bine. — Unde? — În carcera secretã. oferea celor douã personagii. — Dar tu. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. cã în locul tãu. cã ai salvat viaþa a doi oameni.

— Totuºi. Într-adevãr. spuse Ioan. van Deken. Într-adevãr. spuse el ofiþerului.. au evadat! I-au lãsat sã fugã. ce este?. Portarul ne va deschide. fãrã îndoialã.închise.. — Este închis grilajul. strigã vizitiul. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. grãbit sã . vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. Scoþând capul prin portierã. van Deken. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. dar din nenorocire nu poate sã fie. — Da. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu. În acest moment mulþimea. spuse ofiþerul. probabil cã a fugit. Trãsura îºi reluã cursa. monseniore? — Nu.. Ah! uite. din închisoare poate. ajunºi ultimii. alte chipuri furioase. o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. — Nu! Nu! repeta omul furios. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului. Întrebã primul ministru. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie. Deodatã se opri. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. — Haide. — Mergi înainte. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. — Oh! monseniore. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat. nu cred. ca un tunet. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. vei vedea. am la mine ordinul de comutare a pedepsei. spuse ofiþerul. — Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. — Oh! Stãpânii mei. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. nu mai e aici. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. Corneille ºi Ioan. — Cred cã aveai dreptate.. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã. vedeþi. — Doamne! Doamne! strigã el. vorbeºte. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã. nu mai e aici. — Cum. n-am mai pomenit asemenea larmã. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul.. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã. — Mai bine uitaþi-vã. scrâºnind de mânie. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine. dar nu ºi din oraº.. — Da. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii. este. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. sã-i urmãrim! — Monseniore.

spuse portarul. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. — ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. mi-au luat-o. spuse primul ministru. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. e singura noastrã nãdejde. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. dar pentru asta. Apoi. nefiind încã siguri pe cine ascunde. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. . vizitiul opri brusc. — La galop. — Domnule de Witt. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. strigã Ioan vizitiului. — De cine? — Pãi. — Vedeþi? zise vizitiul. da. Dar în ciuda acestui ordin. Între timp. repezindu-se cãtre trãsurã. ar trebui s-o am. de domnii de la primãrie. ºi ia-o pe strada din stânga. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. închiºi cum erau înãuntru. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. porneºte spre altã poartã. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta. Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. — Prietene. palid ºi slab. — Nu. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici. fã-o pentru mine. — Ce este? întrebã Ioan. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. se vede. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. — Haide. sã deschid. se mai adãugaserã alte ºapte. — Cine? — Cineva care. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. — Ah! spuse portarul. strigã Ioan. pe care-l duc în exil. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. ºi la care. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. opt persoane. îi spuse el portarului. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. mi-a fost luatã cheia. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. prietene. — Când? — Azi dimineaþã. zise Ioan vizitiului. apoi o puternicã zguduiturã. — Sã deschid. dar pe cinstea mea. spuse liniºtit Corneille. apoi pornirã din nou. mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. sunt desperat. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat. dar cu ce? — Cu cheia. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. — Deschide! strigã vizitiull. trãsura ajunse la Tol-Hek. — Cu cheia.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. — Oh! spuse Corneille tare. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº. prietene. credeþi-mã. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul. în timp ce Ioan discuta cu portarul. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. la galop. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu.

Dar tânãrul deschisese ochii. e chiar Corneille. i-o retezã scurt prinþul. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. Apoi se opri brusc. uitaþi-vã! — Da. În urma lui. poporul acesta e neîndurãtor. Uitaþi-vã. Nu e bine sã-l trãdezi. îl bat. îl sfâºie. îºi încruntã cumplit fruntea. fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. ºi spuse: — Veniþi. du-te te rog la trupele mele. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. care cãzu între curele. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº. e inutil sã mergem mai departe. care vrând sã opreascã goana cailor. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. Nici nu închise bine uºa camerei. — De fapt. sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. cu furia ºi viteza unui uragan. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate. Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. încã înainte de a atinge pãmântul. — Monseniore. — Un lucru îngrozitor.Ioan privi. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. dar cãzu din nou. — Opreºte ºi fugi. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa. Vizitiul opri. într-adevãr. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. veniþi. lucru de necrezut. — Într-adevãr. dar oricât stãrui stãpânul sãu. care ºi aºa e bolnav. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. ºi înainta urlând. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. schingiuit. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. fixându-se asupra spectacolului din stradã. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. — Da. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. suntem pierduþi. spuse el. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. Se ridicã totuºi. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. rãspunse acesta. îl trag afarã ºi pe Corneille. cu siguranþã. spuse Ioan vizitiului. aproape la fel de palid ca al sãu... încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. — Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. cãci Ruartul. În aceeaºi clipã. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. se clãtinã spunând: . — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi. Wilhelm de Orania. ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului. monseniore. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã. — Monseniore. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura. Ofiþerul observând gestul de milã. pline de bucurie. cãci el era. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. — Uitaþi-vã. când Ioan.

dupã ce cãzuse. prietene. Atunci. — Alteþã. De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. prietene. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. Dar glontele nu porni. Când. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. pe celelalte douã le-am gãsit închise. Dar imediat. — Mulþumesc. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. Pentru a-ºi repara greºeala. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. ori de cuþit. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. criminalul întoarse arma ºi. — Ah! închizi ochii. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. — ºuierã o datã ascuþit ºi . acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. îl lovi cu patul muschetei. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. — Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã.— Fratele meu. rãspunse tânãrul. gãsind poarta închisã. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin. Acum se apropiarã cei mai laºi care. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. rãspunse colonelul. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. — Domnule. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. cãruia el îi vorbise atât de familiar. care de data asta luã foc. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. colonele. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. Ei bine. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. e a treia poartã la care mã prezint. — Corneille! Frate! strigã de Witt. îmi aduceþi cheia? — Da. de sabie. jupuiþi. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt. în sfârºit. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. el se grãbi sã deschidã poarta. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. cu un efort suprem se ridicã. punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile. care se urni scârþâind din þâþâni. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. uite-o. sfâºiaþi. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. — Iatã. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. Aºa. Deschide. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. ce continua sã fie închis. ºi îi zburã creierii. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. Acum. — Dumneata eºti. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. — ªi de ce? întrebã tânãrul. strigã portarul. spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul.

pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. — Desigur cã ar fi fost mai bine. acest stadtholder. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine. ea adãpostea un muritor fericit. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. — înverºunat rival al marelui rege. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. — îºi mânã zorit calul. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. zise tânãrul. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. — rara avis. ºi lângã aceste covoare. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. cum spune Juvenal. departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui. vechi negustori . Colonelul se înclinã. Era aºezatã ca într-o pâlnie. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. Dar în sfârºit. purtatã de vântul dinspre râu. ajunse pe drumul Leydei. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. — Ah! ce n-aº da. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. Albã. — ªtii. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. Acolo. servitorul credincios. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. iar soarele învãluind-o. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. Craeke. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. De îndatã ce se simþi în siguranþã. zise trist colonelul. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. domnii de Witt! Oh. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. Sã dãm pinteni cailor. dând pinteni calului. — era doctorul van Baerle. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. Soare. se întoarse. clãdirea albã-trandafirie. formate de braþele sinuoase ale fluviului. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe.prelung. ce s-a întâmplat. finul lui Corneille. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. curatã. colonele. þinta cãlãtoriei sale. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. strãlucitoare. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. cãlare ºi el pe un cal viguros. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. spuse el fãrã sã se opreascã. vesel. Acest fericit muritor. pãrea cã vrea sã usuce. pentru a nu trezi bãnuieli. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi.

cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. pe vremea când flamanzii ºi portughezii. Cornelius. iar alþii în 1610. tatãl. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. — South-wood-Bay. iar florinii mei. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. se pregãtea ºi el sã moarã. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini. pentru a-ºi asculta naºul. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. i-a spus fiului sãu. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. tot nu se putea hotãrî nimic. deoarece fiecare îºi atribuia victoria. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. din nobilul oraº Dordrecht. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. — care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. mãnâncã ºi cheltuieºte. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. pe care se afla ducele de York.nobili. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. care s-a aruncat în politicã. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. într-un laborator sau într-un magazin. Era. Îndrãgi lalelele. — când demnul cetãþean. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. Atacul lui de Ruyter. cum se ºtie. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. Domnul van Baerle. — în afarã de tatãl meu. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. încât ducele de York. de mine ºi de turnãtor — uimiþi. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. Vei muri ºi tu. cercetã toatã entomologia provinciei. ºeful sãu. eroul acestei povestiri. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. fratele regelui Angliei. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. de teamã sã nu provoace gelozia lui . se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. numele nostru se va stinge. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. cu aceste nave. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. Condus de pilotul Léger. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii. aºa cum îi uºurase drumul vieþii. În consecinþã. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. tatãl lui Cornelius.

La începutul anului 1672. Corneille nu se bucura de popularitate. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. numite pasiuni politice. ªi totuºi. care. Totuºi. chiar cãutate. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. dupã cum susþine florarul francez. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. o grãdinã potrivitã pentru culturã.Dumnezeu. regele Don Alphons al VI-lea care. îl primirã dupã obiceiul locului. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. mânuind seminþele rãufãcãtoare. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. — celelalte nume ne scapã. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. numitã azi lalea. adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. Pe vremea aceea. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. gonit din Lisabona. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. — Cornelius van Baerle avea. când sosi. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. cuvânt care. pãtrunsese în Spania. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. ºanþurile. oameni de treabã din Dordrecht. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. înainte ca doamna de Witt. cum spunea Wilhelm de Orania. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. Erau frumoase. apoi în Portugalia. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. Încã de pe atunci. nutri aceeaºi pasiune. locuia la Dordrecht. chiar alãturi de el. spre ruºinea omenirii. camerele de uscat. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. ªi-a fãcut deci cu greu. mai înverºunat. traversase Franþa. Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". un burghez numit Isaac Boxtel care. cu vin din podgoriile oraºului. Deodatã. soþia sa. dar mândri de valoarea lui personalã. mai neînduplecat. pentru concetãþenii sãi. iar straturile sale. Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia. un duºman mult mai crud. ci cultivând lalele. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad. se retrãsese în insula Terceira. Produsele sale începurã sã placã. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. fãrã sã ºtie. neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. — trebuie s-o spunem. Cornelius . sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme. cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. În sfârºit.

terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. în sfârºit. o camerã luminoasã. el amenajã casa sa din Dordrecht. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. Aºadar. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. nu pentru a picta lalele. în sfârºit. cultivator de lalele. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. Îi fu deci aproape recunoscãtor. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. privind. lunecã jos de pe scarã. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. Fãrã îndoialã. în afarã de asta. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. Bene sit. adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. cutii cu dulãpioare compartimentate. Deºi vag. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. Domnul van Baerle era pictor. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. cu lalele sãdite în pãmânt. pânã atunci acoperit de diferite plante. O datã cu lãsarea serii. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. De altfel. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. amestecat cu noroi de râu. gãrgãriþe. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. nu era expresia întreagã a gândului sãu. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. aerisitã. pentru a avea luminã mai bunã. ventilatã. el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. ºi dispus în straturi. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. desfigurându-le. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. genunchii i se îndoirã ºi desperat. — aºa cum am zis. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. expunere la sud-sud-est. Aºadar. aceastã nenorocire nu însemna nimic. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig. lux inaccesibil lui Boxtel. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. prietenul sãu. care. van Baerle devenise cultivator de lalele. apã din belºug ºi la îndemânã.van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. Legea era de partea domnului van Baerle. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu . profesorul sãu ºi ale lui Miéris. Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. dar ºi pentru a progresa. nu numai pentru a reuºi. Dar în ochii lui Boxtel. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. cu muguri. hârciogi. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã. care erau în aºa fel aºezate. Van Baerle nu era decât un pictor. cu zece mii de florini rentã. Nu era oare posibil ca de Witt. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. ºoareci de câmp ºi ºobolani. a fost mutat. condiþii optime. cu lalele în glastrã. era dreptul lui.

Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. uda straturile ºi. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". se dedicã acestui scop. un concurent. n-au creat atât. Într-adevãr. Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. din Franþa ºi din Portugalia. îngrijind grãdina. deºi duºman de moarte al lui Baerle. — ºi nu de un oarecare. Pe când van Baerle plivea. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. profet al nenorocirii sale. modestul ºi inofensivul savant. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu.dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. îndrepta. un învingãtor poate. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. Fiind de rea credinþã. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. sã modeleze formele. se resemna sã se culce în pod. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei. Aºadar. cea mai exclusivistã dintre ºcoli. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. plantând. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. din clipa în care van Baerle. Astfel. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. din India ºi din China. Dupã aceastã descoperire. dispreþuind-o. nimeni dupã Dumnezeu. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. Van Baerle. al cãrui uzurpator era chiar el. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. Cu cât o floare e mai frumoasã. adicã o celebritate. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. ci era finul domnului Corneille de Witt. — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. el ghicea ce avea sã se întâmple. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. — o celebritate. Dupã cum se vede. Deci. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. necunoscut. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. Dupã cum ne putem închipui. încât niciodatã. cu atât. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda. — nu vorbim de cei din Ceylon. van Baerle obþinu numeroase succese. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . în previziunea sa plinã de invidie. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. care se consacrase cu totul muncii sale. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele. Boxtel. tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului.

la combinaþiile de culori pe care le putea încerca. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. purpurie ºi roºie. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. fiecare gest al vecinului sãu. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. albã ca laptele. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. dar. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. Boxtel. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. e adevãrat. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. începurã sã se rãsuceascã pe loc. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele. Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. Boxtel. deºi ar fi operat noaptea. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. Sã omori un om. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. cu ochii ieºiþi din orbite. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege. În fond era un artist. — ºi cum strada era departe. apoi. ºi din care îºi fãcuse un evantai. dar în sfârºit gãsi soluþia. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. Cãzând de sus. meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. urmãrea. Într-o searã legã douã pisici. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. golindu-se de fiere. atâtea ameninþãri furioase. îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. neputând merge mai departe. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. în timpul chinurilor. — începea sã-l roadã febra invidiei. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. — sursã infamã de groaznice dureri. ascuns în spatele sicomorului sãu. încercând sã fugã fiecare în altã parte. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele. ºi capodopera unui rival îl interesa. ºi Minunea din Harlem. din Rotre. fiecare de câte o labã de la spate. în rãzoarele lui van Baerle. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. îi arunca atâtea blesteme. o sclipire de bucurie în ochi. dispãrurã. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. autorul crimei. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. când îi surprindea un surâs pe buze. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet. cocoþat pe scarã. azurie cu roºu-stacojiu deschis. dupã perioada de cinci ani. cu o sfoarã de zece picioare lungime.floare. din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. dar ºi Brabansona. rãul face progrese uimitor de rapide. pânã în momentul în care. κi cumpãrã un telescop. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. atunci. la fel de bine ca însuºi proprietarul. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. când ar fi vãzut stricãciunea. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. Marmorata. miorlãind îngrozitor. dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. evoluþia fiecãrei flori. cu spume la gurã. se umplea de satisfacþie. fiecare pas. reuºind sã rupã firul care le încurca. — Boxtel recurse la ºiretenie. Se frãmântã îndelung. când i se pãrea cã-l vede vesel. sã sfâºie bulbii cu dinþii. sã distrugã plantele. în sfârºit. dar nu . De câte ori.

simþea frigul. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. aºteptã o ocazie mai prielnicã. încât. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. Începând din anul urmãtor. tot atât de himericã. Dar. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. aproape de straturi. focul soarelui. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. fãrã patã. Seva curgea din rãnile lor. — preþioasei lalele negre. De altfel. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. Boxtel tresãri de bucurie. cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. Dar nu un tratat despre lalele în general. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune. zãceau. pentru a se rãzbuna. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. Câþiva amatori încercarã. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre. — unele îndoite. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã. apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. într-o gheretã. deplorând nenorocirea care îl lovise. el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. Cam în acest timp. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. i se . nu putu sã-i ghiceascã cauza. nenorocire care de altfel. fãrã sã creadã însã în reuºitã. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. cu rãbdare ºi geniu. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. rupte în bucãþi. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. de intangibilã. ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. din mila lui Dumnezeu. altele frânte cu totul ºi veºtejite. Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. seva. Van Baerle. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire. seva pãmântului ºi adierea vântului. cãzutã alãturi. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. de aceea ne vom opri la aceasta. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. Odatã cu primele raze de soare. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. Lui Boxtel. prospeþimea apei.

în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. de care Boxtel se simþea incapabil. unde se instalã cu telescopul la ochi. Uneori. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. continuã. Cornelius o petrecea în laborator. o fãcea în oraºul sãu natal. cãmãruþe cu geamuri strãvezii. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. se urcã în laboratorul sãu. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. toatã nãdejdea sa. de la tablouri pânã la lalele. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. pe jumãtate nebun. Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. dupã ce Corneille ºi Cornelius. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. ºi dupã ce aflã. Aici. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. Aceastã magie nevinovatã. Din toamna anului 1671. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. Corneille vizitã toatã casa. Cornelius van Baerle. respira prin tijele lalelelor lui. le umezea. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. cojile sã se usuce în rafturi. Ruart de Pulten. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. Lalelele. Se înnoptase. De aceea. aºezat aproape de foc. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. dulapuri. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: .fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. toatã gândirea. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo. Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. în luna ianuarie 1672. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. se hotãrî sã stea la pândã. Îl privea selectând seminþele. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. urmaþi de câþiva servitori. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã. aceastã muncã plinã de rãbdare. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. de la atelier pânã la sere. vizita pe care Corneille de Witt. În seara de care vorbim. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. iluminau ziduri ºi ferestre. Suna ora unu. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. Grãdina cu faþa spre soare. în cabinetul cu geamuri. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. friguroase. înlocuind razele soarelui. dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. din clipa când luminile savantului. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. El se întrebã ce se întâmplã. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. toatã iarna. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. vizitaserã încãperile. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. nu se cultivã în pãmânt iarna. telescopul nu-i mai era de mare folos. setea sa de rãzbunare. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa.

Boxtel îºi cunoºtea vecinul. Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. strãin de intrigile politice. majestuoasã. Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. apoi în vestibul. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. fãrã îndoialã. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. Dupã ce spuse câteva cuvinte. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect. întrucât Cornelius. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. la modã pe atunci. Una dintre ele. Corneille. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. Numai cã. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. plantã pãcãtoasã. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. acest tabernacol. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. care. Or dimpotrivã. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. era interzisã profanilor. ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. Astfel. împingându-l pânã la fund. numai la auzul cuvântului uscãtorie. Cornelius se înclinã în semn de ascultare. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. ca ºi Delfi altãdatã. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi. aceastã "sfânta sfintelor". de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. apoi apãrurã douã umbre. dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. mare.— Fiul meu. Corneille de Witt se ridicã. dupã pãrerea sa. De altfel. o bãtrânã servitoare frizonã. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. severã. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . ar fi zis marele Racine. Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. de altfel tot atât de obscurã. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui.

— îºi continuã Cornelius gândurile. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis.lui. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii. admirând trei muguri promiþãtori. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa.. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. van Baerle. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii. cât sunt de bine fãcuþi. — ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. care închide în el furtuna ºi care. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile.. Dupã plecarea Ruartului. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. — vreau. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. "Voi crea marea lalea neagrã. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. ignorând ura ce o stârnise. Cornelius se afla în uscãtorie. la care Boxtel. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. Cât sunt de netezi. drapele. "Cu toate cã. "Când va înflori laleaua mea. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. "Da. Ioan de Witt. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. aceasta este ambiþia mea.. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele." ªi la acest cu toate cã. Corneille etc. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne. al garoafei. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit. asemenea unui pilot încercat. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. ªi Cornelius. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic. "Muguri încântãtori!. ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva. urmã el. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. Barlaensis. numai despre muschete. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã. dupã cum am vãzut. — Tulipa nigra Barlaensis. a trudei mele. patria florilor frumoase. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini. acea mireasmã pe care o are probabil în . dacã liniºtea va fi revenit în Olanda.. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea. lunecând. va creºte ºi se va dezlãnþui. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. adicã toatã Europa cultã. E lucru hotãrât. la ora unu dupã amiazã. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. dimpotrivã. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care. sau poate chiar un miros complet nou. iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. Ea nu va supãra pe nimeni. se gândea mult. acest sublim om politic. dupã pãrerea lui. tobele. Totuºi. Ei bine. Cu toate cã. se va rãspunde. "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele.

la Goa. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. Craeke? — S-a întâmplat. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke. Al dracului Craeke. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi. ridicându-l. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. în genunchi. e Craeke. fugiþi. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. domnule. — voi citi hârtia. unul sub masa vecinã cu masa mare. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el. care se numeºte mânia. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. — Craeke. — zise Cornelius. presimþi o nenorocire." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga. a fost paradisul terestru. ªi în acelaºi timp. la Bombay. — Un sol de la Haga. Deodatã. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. celãlalt în cãmin. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. vãzându-l cum se nãpusteºte. unul e neatins. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle. — Ei bine.. depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. — Iatã-l ºi pe al doilea. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el. — Sã mã aresteze. pe mine? — Da. — Ah! domnule.India. Cezar sau Maxi-milian. rãspunse servitorul. Cornelius tresãri. dragul meu Craeke. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el. bine. începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. fugi fãrã sã priveascã înapoi. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. . van Baerle înaintã spre cãmin ºi. — nici pentru gloria lui Alexandru. examina al doilea mugur. Craeke nãvãli în uscãtorie. — ce s-a întâmplat. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. casa e plinã de gãrzile statului. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã.. — o spun deschis. încã în genunchi. în timp ce Cornelius. iatã. care din fericire era rece. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. Apoi. — zise Craeke. se auzi o voce din coridor. dupã cum spun cunoscãtorii. Dragi muguraºi!. — Nu pot sã aºtept. — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze. Chiar în clipa aceea. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. ªi Craeke. domnule. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci. încât acesta. ce-i? întrebã Cornelius. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. — Ce vor? — Vã cautã. — Bine. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel. trecând peste consemn.

hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar. sari. — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. Cât despre Cornelius van Baerle. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. precedaþi de un magistrat. . Cornelius luã al treilea mugur. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã. ºi un depozit e sfânt. dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri. doicã? întrebã van Baerle. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. — Vã jur. — Eu sunt. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. — Ah. cu totul nãucit de aceastã poruncã. bijuteriile ºi fugi. atât de mare îi era tulburarea. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. Într-adevãr. se apropie de fereastrã ºi o deschise. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. maestre van Spennen. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. — N-am sã sar. — Ah. spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. În acest moment. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. Ia aurul. — Doctore Cornelius. rosti magistratul. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. spuse van Spennen. printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. negaþi? — Desigur. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. — Atunci o sã vã ajut. zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke. Doica ridicã braþele spre cer. maestre van Spennen. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. maestre van Spennen. ªi se dãdu un pas îndãrãt. Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. nu-i aºa? — Bineînþeles. doctore.— Urcã. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. — E în ordine. înveli în ea cei trei muguri. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. urcã! strigã servitorul. spuse el ca un om lãmurit. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. trebuie s-o spunem. — Iatã. iubitul meu copil. maestre van Spennen. — rãspunse Cornelius. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. — Atunci. — Sãri pe fereastrã. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta. strigã doica intrând în uscãtorie. vrednicul meu stãpân. — Nu faceþi pe miratul. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine.

domnule van Baerle. eu sunt un bun cetãþean. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. dacã o datã cu demonul invidiei. Or. complicele sãu. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. cu siguranþã.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. Dacã ar fi arestat Cornelius. ciudat cum era. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. sfâºie plicul. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . rãspunse magistratul. apoi pachetul cu hârtii. ªi trãgând tot sertarul afarã. aflând de arestarea lui Corneille de Witt. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. se gândi cã. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. învinuit de înaltã trãdare. dupã cum se poate uºor presupune. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã. Atunci îl voi deschide eu însumi. strigã Cornelius. vã arestez. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. De aci se poate deduce cã Boxtel. vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. — Sã mã arestaþi. o mare tulburare. aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. justiþia n-a primit o informaþie falsã. doctore. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era." Dar poate cã acest raþionament. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem. este de datoria mea. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. fãrã îndoialã. Magistratul rupse sigiliile. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. s-ar produce în casã. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. ºi urmaþi-ne. care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius. Deci. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. Cornelius van Baerle. Cornelius. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. pornirã în galop spre Haga. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã. — Pentru cã în numele Statelor olandeze. a lui Isaac Boxtel. — Unde? — La Haga. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. ªi în acea noapte. uluit. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. Oricât de modest era doctorul Cornelius. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã.

fie din ruºine. a doua zi se adunarã. — Oh! murmurã. care se achitã de aceastã datorie. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. când dormea. — În orice caz. Dar el asasinase cu un dublu scop. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. dacã e adevãrat ce se spune. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. fie din slãbiciune. o sã vã þin la curent. Cornelius van Baerle. Într-adevãr. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. domnule. domnule. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. în loc sã înfloreascã la Cornelius. Boxtel se ascunse sub cuverturã. — Ah! dacã ai vãzut. cãtre orele douã dupã amiazã. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. . o visa. chiar fãrã sã priveascã. l-ar putea fura. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. — Drace! exclamã valetul ieºind. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. ºi fiþi liniºtit. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. poate ai dreptate. spuse Boxtel. vecinul dumneavoastrã. în sfârºit. Niciodatã o hârtie veninoasã. Primul fiind împlinit. Dar. nici asupra atelierului. ºi acolo. cel puþin aºa se spune. dar nu e sigur. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. e arestat. domnule. n-o sã-i fie bine de loc. el întocmi un denunþ anonim. domnule. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt. o sã mã informez din nou. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. spuse valetul. aºa cum am vãzut. strigã valetul. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. Isaac Boxtel era tare bolnav. învinuit de înaltã trãdare. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. În aceeaºi searã. În sfârºit la 19 august. Nu se poate! — Pãi. bolnav ca un om care a comis un asasinat. Când era treaz. de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu.bulbul lalelei negre. — Ah. — La Haga?! — Da. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. mai rãmânea de împlinit al doilea. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. — Pãi. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. În consecinþã. Cãtre ora nouã. ar înflori la el. — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. Bietul van Baerle! ªtiþi. ca un olandez demn. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã. — intrã în camerã. magistratul primi înºtiinþarea. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. Valetul intrã. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. sunt bolnav. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. se spune. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. Când. — Domnule. Într-adevãr. tot ce v-am povestit e adevãrat. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. — Ei bine! În clipa asta. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. Se lãsã noaptea. domnule.

O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. aºa cum am vãzut. cu inima zvâcnind. chiar ºi sertarul cu pricina. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. ajungând la locul ºtiut. dezgropase bulbul ºi. Witt. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. În sfârºit. dar laleaua neagrã. Era aceea a doicii. Scara atingea exact ferestruica. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. ah. Într-adevãr. apoi. se întoarse la scarã. Scormoni alãturi: nimic. picioarele nu-l mai þineau. laleaua de culoarea cafelei arse. apoi. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. cu o bucurie de tigru.totul fu cuprins de întuneric. o sprijini de zid. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. 20 august 1672. nenorocit ce sunt! strigã el. κi fãcuse bine socotelile. nu era de loc greu. rãvãºind totul în uscãtorie. se opri sprijinindu-se de masã. cu faþa lividã. Scormoni la dreapta. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. nu era nicãieri. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. în camerã devenea un hoþ. Acolo îi va gãsi. laleaua de culoare brunã. îl împãrþise în trei muguri. Cornelius coborâse în grãdinã. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. mai sã ºi-o turteascã. casa era vraiºte. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. curajul îi reveni. dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. el se sculã. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. scormoni la stânga: nimic. în timp ce Boxtel era în pat. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. deschise ºi închise toate sertarele. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre. Peste tot era liniºte. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. lalelele Joannis. Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. Auzi pe rând bãtând ora zece. La miezul nopþii. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. — Mugurii ãºtia. convins cã nu avea a se teme de nimic. de trei ori nenorocit! Se desparte . de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. ca într-o grãdinã botanicã. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. Dar cãutã în zadar. unsprezece. încãlecã zidul. miezul nopþii. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. Ajuns în acest tabernacol. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. ªi totuºi. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. Apoi se urcã în sicomorul sãu. O singurã luminã veghea în toatã casa. îºi afundã mâinile în pãmântul moale. coborî din copac. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. — Oh. trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. cu mâinile tremurând. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. gãsi etichetate. alergã în direcþia lor. luã o scarã. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. Totuºi. Nebun de furie. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". De altminteri. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. aduse scara de la Cornelius.

fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. . alunecã în lungul scãrii. nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. — Mugurii sunt la Haga. Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn. în faþa acelor furioºi. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid. pentru a-i spânzura. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. spuse invidiosul. Se duserã sã închidã poarta cea mare.oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. Gãsind celula lui Corneille goalã. închizând porþile oraºului. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. Cãzu ca trãznit chiar pe masa. mânia poporului atinse asemenea culmi. Cu lampa în mâna dreaptã. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului.. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. o sã þi-o dãm. duse obiectul furat de unde îl luase ºi. Roza se ascunse din nou. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. spuse el. dacã îi are. ridicându-ºi faþa lividã. Închisoarea era pustie. — Ei bine.. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. tinere. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. Roza profitã de acest moment. la un moment dat. om prevãzãtor. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. ca sã nu vadã odiosul spectacol. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite. infamul! Îi are la el. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. dar de data asta. ieºi din ascunzãtoare. — sã închidã e un fel de a spune. Deci. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. Tânãra fatã. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã. ieºi prin ferestruicã. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. intrã rãcnind în casa lui. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã. situatã chiar sub scarã. La Haga. chiar pe locul unde. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza. scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius. care luase mãsuri de precauþie. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. asemenea unui animal de pradã. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. la urma urmelor. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. ºi.

De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. — Da. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii. silit sã-l urmeze. dar buni prieteni ai regelui Franþei". prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. domnule. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede. Peste casele palide se înãlþa. conºtiincioasã. fratele sãu. la capãtul opus al pieþii. acolo unde întunericul acoperã detaliile. care dãdea spre Buytenhoff. dincolo de pomi. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. atârna stropi strãlucitori de aur. Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. dar.Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. doi duºmani ai poporului.. iatã unde ajungi . încadrat de ferestruica luminatã. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. cu totul în umbrã. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. încât Gryphus alergã furios. pe o treaptã. ai citit exact. adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri. Gryphus începu sã râdã. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. rotunzi. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. în celula pe care e inutil s-o descriem. vãzu astfel. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. ªi jos. Pe aceastã pancardã. tremurând ºi gâfâind. Aceastã scenã durã o clipã doar. Ei bine. Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. pe care înscrisese pretextul dublei crime. În timpul nopþii. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. cu zãbrele de fier. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. Cornelius. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. — Ah. suavul obraz al Rozei. scumpul meu domn. iar dedesubt. care se afla mai sus. ai tinerei fete. iar fitilurile archebuzelor. de îndatã ce rãmase singur. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei".. gestul ei pudic. se trânti pe pat. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. dar nu dormi deloc. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur. o siluetã cu forme neprecise. intra cinci minute mai târziu. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã. cu ochii sãi buni de om tânãr. Palid. care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. ca o mantie albã. Cât despre Cornelius. asupra cãrora lumina. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. din când în când.

crezuse mai întâi cã Gryphus. ºi ajutându-l astã-searã. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. reveni în celula sa.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. ºi mulþumesc. ºi mai ales creºtin. cãzu leºinat pe pragul uºii. nu te miºca. e mai mult decât . se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. la neaºteptata apariþie. Cea care þipase era frumoasa frizonã. Revenindu-ºi în fire. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. cum era filozof. atât de dur cu alþii. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii. Domnule. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. cãzuse în urma unei încãierãri. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. în colþul cel mai întunecat al închisorii. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. dar osul se îndoi. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. ca un mort. unde rãmase nemiºcat ºi rece. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional. camera familiei. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. în sfârºit. Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. aceasta e mai mult decât omenie. domnule. nici un bulgãre de pãmânt. celula fatalã. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã. — Da. îi zise: — Nu-i nimic. ci chiar leºinase. apoi pentru cel al primului ministru ºi. executaþi. nici o razã de soare! La gândul acesta. în singura întrevedere pe care o avuseserã. X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. fetei îi fu ruºine de gândul ei. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. cu braþele atârnânde. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. spuse Gryphus. întors pe pãmânt. lãsându-se sã cadã pe pat. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. cu ochii închiºi. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. a cãrui brutalitate o cunoºtea. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. ieºi. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. Mâna lovi în gol. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om. prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. dupã ce. Dar. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul.

— Ei bine. Fugiþi deci. zise Roza. cã dulãul are botniþã. Între timp. vinovat sau nu. — Cãutaþi puþin oþet. mutilaþi. — Da. n-o sã ne coste nimic.credinþã. Haide. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. erau vinovaþi? — Ai dreptate. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. spuse deþinutul. — Sunt bune. domniºoarã. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. spuse Gryphus. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun. spânzuraþi. Gryphus se aºezã. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. lucrurile merg repede în vremurile de azi. împingea cãtre el un scaun. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. eºti nedrept cu acest tânãr domn. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. domniºoarã. ºi cã. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. . Cornelius se uitã la frumoasa copilã. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. în timp ce Cornelius. spuse Cornelius. procesul dumneavoastrã va începe mâine. cãci Gryphus. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã. e tocmai ce ne trebuie. este adevãrat. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. deschise ochii. se ridicã în picioare. iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. reveninduºi din leºin. tatã. Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. da. — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. cã sunt slabã. cazi din cauza grabei. — Nu vorbi aºa. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. — Ce înseamnã asta. iatã ce vreau sã spun. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. se vede de aici spânzurãtoarea. întunecându-se. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. Dar. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. Roza împinse masa. — De altfel. sfârtecaþi. domnule? întrebã Roza. spuse Cornelius. cã tatãl meu e leºinat. — Înseamnã cã judecãtorul. — Auzi. — Iatã. pentru a-l scuti de o parte din drum. iar poimâine veþi fi condamnat. Aºa cã. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. în consecinþã. temnicerul leºinã a doua oarã. spuse Cornelius. Roza. spuse Cornelius privind obiectele aduse. La ultima miºcare. — Cei care atârnã acum acolo. continuã Roza. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. — Da. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. serviciu contra serviciu. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. — Dar nu sunt cu nimic vinovat. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine.

tata începe sã respire normal. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat.. el spuse tot . Cornelius stãtea nemiºcat. V-ar acuza pe dumneavoastrã.. Luaþi seama. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. trezindu-se. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind.. interogatoriul nu durã mult. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. înþeleg. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. — Tãceþi! spuse Roza. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. de aceºti mizerabili. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. de asemenea. De altfel. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. ºi tu ai unul de urmat. executat pe eºafod ºi poate asasinat. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. dar rãmân. Corneille de Witt.. fãcut bucãþi. Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. rãspunse Roza. — Nu înþelegeþi? — Ba da. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu. — Dar? — Refuz. dar. Dar.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. dar povesti ºi cum. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. copila mea. — Mulþumesc. — Ce?! strigã temnicerul. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului. sau dacã vii. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat. privind-o pe Roza. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. — Sã tac. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr. grãbiþi-vã! Iatã. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi. sã pleci cât mai repede. de parcã n-ar fi auzit ce spune. condamnat la moarte. spuse tânãra fatã. îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. sunt nevinovat.. Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle.. spuse Cornelius cu surâsul sãu blând. El nu negã. frumoaso! — Care anume. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. Dar cum de la moartea celor doi martiri. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. spuse Cornelius. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. — Nimic. În ochii judecãtorilor.

ar putea fi în primejdie acolo. Cât despre Craeke. adevãrul întreg. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. poate va fi gãsitã. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. cã servitorul dispãruse. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. care nu putea fi logicã. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. dacã se va cãuta atent. cã. dragostea pentru studiu. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. Or. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. pentru ºtiinþã ºi flori. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. de altfel acum. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. Cornelius rãspunse cã. Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. care sã-i poatã servi drept justificare. rudele sale apropiate. înaintea arestãrii sale. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui. considerase un asemenea certificat inutil. obiceiurile ºi intimitãþile sale.adevãrul cu privire la simpatiile sale. servitorul domnului Corneille de Witt. Cornelius rãspunse cã e adevãrat. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. stabili cã acest tânãr. fãrã îndoialã. În ceea ce priveºte hârtia. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. iar hârtia. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. prin urmare. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. Unul dintre ei. domnilor. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. În sfârºit. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. îºi aducea oarecum aminte cã. pentru orice eventualitate. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. sigur de victorie. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. pentru artã. care avea reputaþia de subtil observator. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. atât de flegmatic în aparenþã. De pildã. Afirmã cã niciodatã.

judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. — faptul era doar dovedit. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. îl opri în faþa uºii grele. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. acum douãzeci de minute. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. Cum deliberarea fusese foarte serioasã. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. Apoi. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. N-am timp de pierdut. tremurând. apoi. când un braþ alb. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. — Drace! spuse Cornelius. Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus. sau iubeºte foarte mult politica. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã.evadarea din închisoare. ce rãmase în ungherul uºii. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. frumoasa frizonã. zise grefierul. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. ºi într-un caz ºi în altul. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. În sfârºit. nu. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. mergând de-a-n-dãratelea. salutându-l pânã la pãmânt. Dupã ce terminã de citit. — durase o jumãtate de orã. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. mi se pare cã am auzit sunând ora zece. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. cât ºi o oarecare. În urma lui venea Roza. mai aveþi timp. — ºi nu auzi . — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu. Mãrturisesc numai cã. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. el se retrase. domnule. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. În urma acestor raþionamente. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. vã rog. rãspunse grefierul. el ne-a minþit. puteþi cere orice duhovnic vã place. acuzatul e deci de naturã hibridã. care. care-i dãdea febrã. Spunând aceste cuvinte. nu m-am gândit niciodatã la asta. daþi ca exemplu puþin mai înainte. — Pe legea mea. care îl introduse pe grefier în celulã. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. Franþa. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. domnule. de o structurã amfibie. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate.

ºi care. Roza. spuse Roza. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. n-ar avea nici o urmare. — Pe tatãl dumitale?! spuse. — Domnule. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. zise Roza. aºa se poartã cu toatã lumea. sã-mi împlinesc acest ultim gând. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. lucru socotit de toþi imposibil. — Ah. te rog. nu ºtiu dacã ai aflat. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. nici suflet mai curat. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. iar jos de câine. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. draga mea. Gândul care mã frãmântã acum. vorbiþi. pot sã fac ºi eu. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. sã realizez marea lalea neagrã. Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. Tânãra fatã se lãsã în genunchi. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte. da.. Scoase de la piept. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. propus de Societatea horticolã din Harlem. i se adresã Cornelius miºcat. Oh! nu roºi. cel puþin aºa cred. domnule Cornelius? — Te vãd. vã cer o favoare. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva. Roza. — E pedepsit. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni. nu întoarce capul. — Sã râd?! strigã Roza desperatã. prin accidentul pe care l-a suferit. chiar bucuros. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret.. ªi acum. Aceºti o sutã de mii de florini. L-am adorat în creaþia sa. coborând câteva trepte.. Roza. — Mulþumesc. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. am iubit mult florile. domnule! spuse ea. copila mea. Cornelius înþelese. Dar nu-ºi terminã gândul. în turnul din Buytenhoff. — Oh! domnule. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite. scumpã copilã. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. — Da. la rândul meu. frumoasa mea Roza. — Frumoasa mea copilã. Roza. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi. Ajutã-mã. albaºtri. nu mai am nici o putere. Roza. ai dreptate. Roza. — aceºti o . ºi izbutisem. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. biatã copilã.. — Nu mai plânge. ºi îl iert. iartã-mã. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. Oricum. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. pãzitã sus de el. — Iertaþi-l pe tatãl meu. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. Haide. ceasul bãtea ora unsprezece. se aºezã în mijlocul scãrii. domnule Cornelius. sã ne grãbim. înecaþi în lacrimi. pentru cã e un martir. Roza tresãri. dragã Roza. — Dar pentru dumneavoastrã. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. — Frumoasa mea prietenã. spuneþi-mi. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. Cornelius mirat. pentru dumneavoastrã. dragã Roza... sã nu regret nimic. spuse el. l-am binecuvântat în voinþa sa. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. ai frumoasei Roza. mai greu chiar decât i se cuvenea. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. — Da. spuse ea. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. Deci iubeam florile.

— Vai. Dumnezeu fie lãudat. nici frate.. spuse Roza. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. dupã convingerea mea. nu faci rãu nimãnui. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã. Roza. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. domnule Cornelius. Cum nu ºtii latina. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. vei avea cei o sutã de mii de florini. — În biblie este un creion. — pregãtindu-se sã moarã. deºi sunt nevinovat. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. e biblia bietului dumneavoastrã naº. în calitate de unicã moºtenitoare. copilã dragã. ºi pe care te rog sã-i iei. celelalte fiindu-mi confiscate. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. cã sunt pãrãsit. Corneille de Witt. Ea va înflori ºi va fi neagrã. Cornelius îl luã. în aceastã hârtie. nu mai am decât câteva minute. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. dragã Roza. ºi dacã cineva m-a iubit. tânãr. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor.. ºi deºi nu ºtiu sã citesc.W. cãci sunt sigur de mugurii mei.. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. — Dar domnule.. — Acum. Nu mã întrerupe.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. Îi vei avea. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. grãdinarul meu. Sunt singur pe lume. voiam sã vi-o aduc azi. adicã peste ºapte luni. — acum nu mai am nici o dorinþã. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. sunt sigur. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. — Ascultã-mã. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. continuã el. Roza Gryphus. copila mea. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. 23 august 1672. deci. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. pe care se puteau citi iniþialele C. — Ah. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã. — Cu ce sã scriu? întrebã el. . n-am iubit pe nimeni. Roza. Tatãl ºi mama mea au murit. vezi bine. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu. ºi pe a doua paginã. ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. Roza. Cornelius îi luã mâna. n-am avut nici sorã. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. De altfel. Roza suspinã adânc. L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat. Cere-i lui Butruysheim. n-am ºtiut-o niciodatã. sã fim serioºi. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele. o sutã de mii de florini. iar zilele apãrând-o de soare. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect.sutã de mii de florini îi am aici. cãci þi-i dãruiesc. ei vor înflori în luna mai a anului viitor.

Adio. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. — Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. dacã ar fi fost citite de Cornelius. cãci asta. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. urmat de executor. spuse ea fãrã sã ridice capul. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. da. cãzând fãrã simþire. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. — Doar atât. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. Apoi. Când trebui sã coboare pentru a urma garda. am sã fac tot ce mi-aþi spus. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. domnule. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. Biata copilã suspina tot mai des. copila mea. Cornelius vru s-o ia în braþe. surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. din dragoste pentru mine. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. adicã numele ei ºi al meu împreunã. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. Pãrãsind celula. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. dar ºi fãrã fanfaronadã. domnule. Roza. o jur. din ordinul prinþului stathuder. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. adãugã ea în ºoaptã. — Nu poþi. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. de unde fuseserã desprinse. Iar Roza. — Ei bine. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. . iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. mi-e cu neputinþa. nu pot primi aceºti bani. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai. Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. bâlbâi ea. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. — Oh. Fãrã slãbiciune. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. Numai cã n-am sã mã mãrit. — Oh! nu pot.

pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. ºi observã. zburând de trei ori în jurul capului sãu. în Ceylon. liniºtit. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. nici lovire.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. ºi aceleaºi puºlamale. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. clãtinându-se doar puþin. strãlucea pe cer. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. pe atât era mai înþesat de curioºi. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. fãrã voia lui. În mijlocul mulþimii. cu o aproximaþie de câteva uncii. prinþ de Orania. sã nu încline balanþa dreptãþii divine. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. pe care derbedeii. Totuºi. în stradã izbucni un urlet cumplit. îºi fãcu rugãciunea. al urletelor ºi al vociferãrilor. ochii i se închiserã. În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. adicã mai mult decât un martiriu. câinele îl privi trecând. nici la cãlãii sãi. eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. Dupã ce deschise ochii. nici de lovire. — nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. nu urlând. îºi spunea filozoful. Apoi deodatã. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. adunaþi acum pentru a-l vedea. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. al bolþii cereºti. fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului. . va putea privi cu milã pe pãmânt. Erau aceiaºi curioºi care. dupã ce privi ºi ascultã. atunci când. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. e adevãrat. poate chiar de compãtimire. ªi acelaºi soare galben ºi palid. ºi frumosul meu vis va începe". Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. Redeschise ochii. Jos lângã scarã. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. fãrã sã-ºi dea seama cum. îl priveau de jos. Iatã pentru ce nu simþise nici durere. ci înmãrmurite. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. Indiferent de ceea ce simþea. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. din piaþã. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. Rãmânea doar de ºtiut dacã. Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. în Bengal sau în altã parte. Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. Oare la ce se gândea acest om drept. imediat. Dar. Aproape de el. "Treabã doar de o loviturã de sabie. aºteptau acum o nouã victimã. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. El îngenunchie. De îndatã ce apãru Cornelius. Drept urmare. ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. la fel ca domnului de Chalais. temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. În tumultul ameninþãrilor. convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. dar plãcut. nici la judecãtorii sãi.

care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu. dar. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. deodatã. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. Va fi Roza acolo. aºa cum am mai spus. personaj din "Eneida". dar cu toate astea. Wilhelm. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. — Mie. pentru a ocupa un loc mai bun. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. îºi spuse van Baerle. murmurã Cornelius. în rândul din faþã. Cornelius spera într-o graþiere completã. Apoi. dupã câte se pare. vai! foarte departe. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. luând-o înaintea lor. Alteþa Sa Wilhelm. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. jurisconsult. ºi de acolo ajunsese.Cornelius. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. voi trãi. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. ªi apoi. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. fu puþin dezamãgit. Dar Cornelius se înºela. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. Era prea puþin vinovat pentru a muri. foarte aproape de Dordrecht. admirând panorama lalelelor din univers. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. spun geografii. burghezul. teolog. care sunt departe de a valora cât Grotius. istoric. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. dar se mângâie. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. fãcu un semn cãlãului. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. Roza nu va fi nici ea la Loevestein. dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. poet. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei. dar el. în faþa oraºului Gorcum. în capitalã. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . omorât de Enea în luptã. Cãci Leovestein. în sfârºit. mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. lãsând sã-i cadã pe piept capul. câte una de fiecare provincie. Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. dar prea vinovat pentru a trãi liber. Prin acest post-scriptum. care nu avea deloc. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. stathuder al Olandei. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga.

când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. Aºadar. Cornelius murea. în vreun colþ al celulei. din strigãtul. imaginaþiei cititorilor. Prin urmare. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. cãlãul acceptã propunerea. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. Fãrã Wilhelm. de la arestarea lui Cornelius. Furia tigrului. Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. În grabã însã. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza. se împiedicã. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. la Haga. Leºinat. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. Trebuia numai. Fãrã Roza. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. Reveni. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. pentru a-i înlesni o evadare. Nu pusese decât o singurã condiþie. îl burduºirã cum puturã mai bine. se vede astfel silit sã le încredinþeze. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. nu observã o piatrã. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. îºi pierdu . dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. Boxtel deveni fiarã. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. adicã indulgenþa. De aceea. Între timp. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie. dupã cum am vãzut. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. cu febrã ºi cu braþul frânt. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. din gesturile lui. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. dacã nu la piept. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui. adicã dragostea. execuþia o datã terminatã. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. venise. calculele invidiosului erau exacte. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. care. Cornelius se va duce la Loevestein. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. în toatã simplitatea lor. aceea de a fi plãtit înainte. Cornelius va trãi. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi. porni sã-l caute pe cãlãu. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. Aceºtia. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. se clãtinã. Wilhelm. sentinþa fusese pronunþatã. Nobila fatã. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. Nici nu-l primi pe petiþionar. care se îndreptã atunci cãtre Roza. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. în urma procesului rapid ce avusese loc. dar acesta era credincios. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu.

echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. dãdu drumul porumbiþei. ai rãbdare. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. dupã ce dobândi câteva ouã. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius. fu nenorocit din cauza hainelor rupte. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. Dar o datã ajuns. ce se numeºte Invidia. Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. nimic nu-i reuºea. îi rezerva chiar în închisoare. Din fericire. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. De îndatã ce se putu ridica în picioare. încrezãtoare în porumbel. cãci. Este o încãpere istoricã. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. cu bileþelul sub aripã. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. ºi. stând lângã fereastrã. — adicã doisprezece bani francezi. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. în spatele unei pãduri de hornuri. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. . Fãrã îndoialã. viaþa era altceva decât un aparat respirator. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. lovit. poate ceva mai înaltã. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. oraºul sãu natal. în ultima perioadã. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu. — Aceºti porumbei. Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. ªi în aceastã împrejurare. în celula domnului Grotius. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. aceasta. unde lumea îl plânge. Se întoarse seara. Boxtel. cãtre începutul anului 1673. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. graþie imaginaþiei soþiei sale. se ridicã. Aºadar. strivit. — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. îºi spuse van Baerle. Pentru van Baerle. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. Pe de altã parte. Apoi. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. Într-o dimineaþã. acest cãlãtor liber. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare. aºa cum spune mitologia. morile din Dordrecht. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. pe care paznicii uitaserã s-o controleze. dupã pãrerea lui. — amândouã pierdute pentru totdeauna. cãruia. nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. apoi îi închise împreunã. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. domnul Grotius evadase. vin din Dordrecht.

Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. El nu bãnuia ce scop urmãresc. supravegheazã animalele din aceastã fermã. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. O pãstrã astfel cincisprezece zile. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. dimpotrivã. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. chinuit de gândul acesta. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã. bãtrâna frizonã. Dar a ºai-sprezecea zi. Loevestein. aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. — Tatãl dumitale? — Da. domnule. Rotterdam. ea se oferi sã-i rãscumpere. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. dorinþi peste neliniºti. am alergat la mãtuºa mea. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind. lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. aºa. într-una din primele zile ale lui februarie. — Roza. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã. mai bine zis. cu ºase bani olandezi bucata. îl sprijini ºi pe van Baerle. Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. . mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. — Aºa încât. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi. Ca urmare. Dumnezeu. vizitau în peregrinãrile lor Haga. gãtitã. pe care-l lãsase fãrã bani. Roza. porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. — în închisoare. spunându-i: — Domnule. o fermã mare. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. Cornelius întinse braþele. nu numai telescopul. care e doica lui. nu numai postul de observaþie. În urma mea vine tata. împreunã cu alþii. dar ºi porumbeii. a aprobat cererea mea. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. nu numai servitorul. strãlucind de bucurie. poate cã m-ar fi refuzat.Hârtia era în acelaºi loc. Roza care reuºise sã pãtrundã. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. κi duse mâna la inimã ºi ascultã. Vãzând aceasta. am venit. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. dacã ar fi ºtiut. Servitorul. e aici în curte. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. Mãtuºa mea. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. Aceºtia erau porumbeii care. În scrisoare. — Cornelius nu ºtia cum. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. eºti aici. clãdea soluþii peste soluþii. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie.

— ªi pentru ce? întrebã Cornelius. Nu sunt rãu. scumpul meu domn Gryphus. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã. spuse deþinutul.. eu nu þi-aº fi lãsat-o. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac. — Dar te cunosc foarte bine. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie. ticãlosul de Grotius.. Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea. îþi voi face viaþa amarã. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. cã braþul dumitale merge de minune. ºi constat cu mare plãcere. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii. aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. — Ah. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da. — Iatã. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul.. oh! nu sunteþi destul de pretenþios. fii atent cum te porþi. n-ai mai fi avut de suferit. Mulþumesc. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. Roza îi zâmbea îngereºte.. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. Cât despre câine. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. domnule Gryphus. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. dragã domnule Gryphus. domnule Cornelius. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. domnule Gryphus. — Tatã.. — Lãsându-mi capul pe umeri?. nu-þi ascund.. da. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. care urcase scara ºi ajunsese sus. . Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã. — Ia te uitã. — Ei. Ei bine. — Da. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui.. — Foarte bine. în politicã se fac întotdeauna greºeli.. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. pentru a-l consola. Dar e tot una. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. dumneata erai. domnule Gryphus. Roza.. — Te asigur. Gryphus încruntã sprâncenele. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã. domnule Gryphus.. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. cãci eu voi veghea. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul. mulþumesc. vezi în mine pe noul dumitale temnicer. din spatele uºii. a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. Roza se depãrtã grãbitã de uºã. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. — Aºa se întâmplã. spuse el. spuse van Baerle. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea. pentru cã poþi þine felinarul cu el. Nu înþeleg bine. zise Roza. foarte bine! spuse Gryphus. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu.. pentru a-ºi ascunde dezgustul. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. — Fãrã îndoialã. — Da. cum se întâlnesc oamenii! — Da. iar celalalt. Pe când aici. — Domnule. — Dacã ai fi rãmas. — O. intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar. Grotius! De aici a evadat. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin. ªi deschizând uºa. ªi-ºi întoarse capul. dacã aº fi rãmas. spuse ea. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie.— Dupã cum vedeþi.

o luã pe fiica sa de braþ. — Oh! Îþi mulþumesc. privind-o pe Roza. se vede prea mult. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. dar dacã þi i-am dat. tinere. Gryphus nu vãzu nimic. — Foarte frumoasã. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. zburarã din cuibul lor ºi. care îi ºopti: — La ora nouã. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. domnule Gryphus. rãspunse Cornelius. — Iatã-mã. Cum dispãru el. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. aºa cum promisese. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. din fericire . apoi. dar. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. dupã ce zgomotul se stinse complet. deºi abuzurile sale îi erau cunoscute. Inima lui Cornelius tresãri. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. nici ameninþãrile lui brutale. draga mea Roza. un pic zãpãcit de rachiu. — Porumbeii mei. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. încuie uºa de douã ori. da. aºteptaþi-mã. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa. tinere. — Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. zise Roza. Roza. înspãimântaþi. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. curând. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei. nu auzi nimic. între timp. Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. atunci îl culc. buna mea Roza! — Aºadar. ºi dupã ce închise fereastra. — Ah. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. În acest moment. jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. spuse Cornelius. — Ah. — Da. ieºi. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. rãspunse Cornelius. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. — V-am adus mugurii de lalea. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. Roza spusese: la ora nouã. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. mi se pare cã erau ai tãi. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. cei doi porumbei.Gryphus se duse la fereastrã. Nici vizita temnicerului. disearã. Vãzu ferestruica deschizându-se. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. — se înfurie temnicerul. — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. ªi spunând aceste vorbe. prea mult se vede. — Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. dispãrurã în ceaþã. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da.

ºi anume. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. De altfel. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac. Fata fugise atât de grãbitã. dragã Roza. pentru a doua oarã. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. zise Roza. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. Într-adevãr. înveliþi în hârtia în care-i primise. Roza îºi plecã faþa roºind. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. Îi supraveghea fiece miºcare. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. Roza deveni atât de frumoasã încât. o terasã. Restul îl ºtiþi. dragã Roza. — Poþi sã-mi aduci. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. fãrã îndoialã. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. spuse el. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. — Ascult. Rãmas singur. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. Gândeºte-te. ºi dupã cum am vãzut. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. puþin pãmânt din grãdinã. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. ºi la fel de prevãzãtoare. ea urcã la fel de tainic. La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. cei trei muguri. Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. pentru a-i mulþumi frumoasei fete. când doica îmi aduse scrisoarea. printre zãbrele. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. Dar în zelul sãu. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. — Cum. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. în lipsã de curte. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt.trãiþi. — Avem o grãdinã foarte frumoasã. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. Am plecat de îndatã spre Leyda. spre marea mirare a Rozei. sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. În ochii lui. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. spuse Roza. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii. — Ascultã-mã. bãtrâni. apoi oftã. ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. Mai mult chiar. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . Dar. iar de nu vom reuºi. a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. întinse lui van Baerle. A doua zi. scumpã Roza. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi.

Voi folosi fiecare strop de cãldurã. — Bine. viaþa deveni plãcutã . sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur. Roza. Vei avea grijã. cum ar fi schimbãrile atmosferice. Totuºi. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori. — Îþi mulþumesc. — Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. zise Roza. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. din acel moment. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu. — Oh. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. urme pe alei sau pe straturi. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. — În nopþile cu lunã. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre. vom împãrþi cei trei muguri. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. În sfârºit. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece. dacã va fi nevoie. — Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi.. Avem destulã vreme. nu e nici o grabã. — continuã van Baerle. e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã. lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. va înflori cu siguranþã. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. — Le voi urma întocmai. în pãmântul ales de mine. vom pãstra.. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã. strângându-i cu grijã la piept. — Am înþeles. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. din camera dumitale se vede grãdina. ultima noastrã nãdejde. În aceastã mânã frumoasã. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. în care nu te vãd. În felul acesta. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. — Am sã veghez.. Apoi. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. se ascundea un mugur. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. În serile cu lunã.. soarele pãtrunde uneori ºi aici. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. în celula mea. aºa voi face. Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. dragã Roza. Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. adicã de uscãciune ºi de umiditate. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini. dragã Roza. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. — Fiþi liniºtit. Oricare ar fi însã rãspunsul.are când e pus în condiþii deosebite.

care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. spune-mi. fiica unui temnicer. voi fi o elevã silitoare. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. — Am fãcut lucruri mari. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza. Oricât ne-am strãdui. pieliþa se înnegreºte. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. — Dar mi se pare. ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. Pentru un deþinut filozof. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. puþin nisipos. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. departe de arbori ºi de ziduri. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare. spuse el. sã-ºi ia ºi fata. — Oh! strigã Cornelius. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. Dar a dumitale. — S-o folosim ºi mai bine. Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. fãrã o fãrâmã de piatrã. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. era excelent. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. Un urcior larg. Roza îi dãduse unul din muguri. un strat aºa cum mi-aþi spus. o voi . spuse Cornelius tinerei fete.pentru deþinut. prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. credeþi-mã. sau poate chiar mai înainte. veþi mai binevoi oare. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. mai mult umed decât uscat. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius. Lalelele. îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. — Destul de bine. peste opt zile. decât dacã o vom dori noi înºine. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. reluã Cornelius. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. — Bine. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. trecând cãlare sau în trãsurã. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. În fiecare searã ea îi aducea. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. bine. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. s-o petrecem cu folos. procesul de fermentaþie a început. În tot acest timp. Dupã cum am vãzut. — rãspunse Roza. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. sã vã uitaþi la micuþa Roza. pumn cu pumn. cãtre începutul lunii aprilie. — Ei bine. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. spre marea mirare a cultivatorului. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. draga mea Roza. De fapt. În prima zi frumoasã. — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. fãrã un mugur. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius . Roza. Roza. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. fiindcã. cã noi n-o folosim prea rãu. — Haide. spuse zâmbind tânãra fatã. sã gãseascã neprielnic aerul. spuse Roza surâzând. în adevãr. obþinând astfel un teren prielnic. constituiau fondul conversaþiei lor. el puse în urcior primul mugur. Apoi.— avem o orã în fiecare searã. fu transformat într-un ghiveci potrivit. chiar ºi pe ea însãºi.

cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. am o carte. — eºti o bunã ºcolãriþã. înarmat cu un pai în chip de indicator. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. frumoasã Roza. Era un eveniment mult prea grav ca. arãta ºcolãriþei atente cuvintele. — Sã nu uitaþi. podoaba obiºnuitã a frizonelor. soare ºi seva abundentã a pãmântului. sã povesteascã întâmplãri vesele. spuneam. De aceea. ai dreptate. — Da. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. rãspunse tânãra fatã. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. Mâine. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. Era cumsecade. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. n-am întârziat din vina mea. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. Roza. A doua zi. da. pentru a nu se obosi. pentru cã aºa mã numiþi. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius.face. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. — Nu. — Nu. o carte care. Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. ne va aduce noroc. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. degetele ei ridicate în aer. spuse râzând Roza. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. mai are de învãþat încã ceva. Ferestruica. . — Pe mâine deci? — Pe mâine. — Când începem? — Imediat. Roza putu sã urmãreascã pe carte. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã. înclinând capul. acesta. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. — Oh. acela nu este în nici un caz tatãl meu. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. sã ºtii sã citeºti. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. din care sângele cobora. spuse tânãra fatã. — rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie. cu degetul. ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. — Nu cred. îi plãcea sã bea câte puþin. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. ora noastrã s-a terminat. nu mã certa. printr-una din despãrþiturile grilajului. nãdãjduiesc. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. ochii ei albaºtri ºi adânci. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. înainte de toate. Astfel. spuse Roza surâzând. clãtinând din cap neliniºtit. în afarã de cultura lalelelor. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. — Ai dreptate.

Roza. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit. am sã-þi scriu. în afarã de buna mea Zug. — În orice caz.. vedeþi cât sunt de desperatã. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff. cu cât ieri. domnule Cornelius.. fiindcã azi. nu-i aºa. Dacã ieºeam. te rog. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul. El se ascunse. continuã Cornelius. fârã îndoialã. ieºea ºi el. sau dragã domniºoarã. Roza. Ah! Roza. Roza. ceea ce e foarte probabil. n-am prieteni. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. Nu. zise Cornelius. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva. — Spune mai departe. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. nici sã vorbeascã tare. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog.. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. — Nu-l cunosc. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. E hidos la chip. Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. e un curtezan. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. Apoi. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza. nu. — Oh! da. Nu ridicam grebla. la apusul soarelui. spune. — Tânãr.. se întorcea ºi el. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. te temi. m-a spionat. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. — Nu spun cã nu. cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. n-o aveam decât pe doica mea. — Ascult. — Sunteþi sigur. mi s-a . e cocârjat. — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. mã întorc iar la ceea ce gândeam. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. Roza. copilul meu e aici. dacã mã întorceam. da. suspinã Cornelius. frumos! strigã Roza izbucnind în râs. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. domnule Cornelius. nici gând. — Pe când eram la Haga. M-am fãcut cã nu-l observ. — Pe mine? — Oh! un pretext. dumneata nu-l iubeºti. nu atingeam un firiºor de pãmânt. nu-i aºa? — Oh. — Aºadar. Dimpotrivã. de exemplu. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã". sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. E tânãr. cu atât mai mult. dacã el te iubeºte. Roza. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar. nu. fãrã ca el sã nu se uite. — Mulþumesc. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. Era omul nostru. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã. — Ah! e adevãrat. — Iatã pe ce mã bizui. — Aºa cã.— Pe cine atunci? — Pe mine. Vei citi tot ce-þi voi scrie. acest om poate deveni soþul dumitale. cãci ai dreptate. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. de îndatã ce aþi fost închis.

se auzi o uºã închizându-se repede. Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. — Dar ar putea fi domnul Iacob. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. a fãcut ca mâna grea ºi asprã. — Ce este? o întrebã van Baerle. fãrã sã-l apese. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. S-a auzit scârþâind.. — Domnule. — La ce dracu. când vine el. ca pe o comoarã. Ah. — Nu. sub dantele care îl þin uscat. — Dar. vindecatã cu grijã de Cornelius. — Într-adevãr. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã. Întâmplarea. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. imediat. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale.topit inima de bucurie! — Atunci. Dar Gryphus. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea. spuse deþinutul. aproape desperatã. pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. domnule Cornelius. unui cunoscãtor. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. nu e tata. Neliniºtitã. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. — Eu? nimic. aºa repede? — Trebuie. vezi dumneata. — Ce-ai acolo? strigã el. Cornelius rãmase foarte îngrijorat. ascuns în fundul dulapului meu. Roza deveni deodatã atentã. biet prizonier! — Cum. Dar adio. domnule. Într-o dimineaþã. pãstreazã cu grijã al treilea bulb. sunt sigurã.. — Oh! da. vãzând neclintita hotãrâre a . Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. se aude de departe.. te-am prins! Un urcior. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele.. fii atent! spuse Cornelius pãlind. Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã. nimic! þipã Cornelius tremurând. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. nu poate fi Gryphus. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste. dar. mai ales scumpa mea. Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. ºi mai ales. — Ah. Într-adevãr. îþi voi spune. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. la ce? urlã temnicerul. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle. cu urciorul între genunchi.

— Da. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. care þi-a dãruit viaþa. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. îi ºopti Roza. — Vai. cu braþele ridicate spre cer. cã îþi voi face viaþa grea. — Blestematule. frumosul meu prieten. dragã domnule Cornelius. — Dã drumul urciorului. va sã zicã te revolþi. — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. — Îl vom planta pe celãlalt mâine. da. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. bãtând din picior.. repeta Gryphus într-una. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. — La urma urmei. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. Gryphus. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. fãcut terci. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. blestematule. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. tremurând. urlã Cornelius în desperarea sa. — Cheamã pe cine vrei. adãugã Gryphus puþin ruºinat. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius. nu-i decât o lalea. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. Furia ºi sângele i se urcarã la cap. palidã. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. Vezi bine cã nu la lalea þineai. Van Baerle vãzu crima. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. O sã þi se dea câte lalele vrei. XVIII CURTEZANUL ROZEI . Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa. tu eºti. — Tatã! Tatã! strigã Roza.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. Dã-i drumul sau chem garda. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. laleaua. — Dar îþi jur. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. — Ah! spuse paznicul furios. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. strivit. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. Am trei sute în pod. L-am distrus. încãlzindu-se. replicã bãtrânul. strigãtul bietei Roza. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor. un bulb de lalea. tatã. adãugã Roza.. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru. care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. spuse Cornelius. exasperat. de gheata grea a paznicului. dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale.

"Ai fãcut asta? a strigat el. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. E îngrijorat. ºopti Cornelius. — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu. un suflet ales. Dumnezeule. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. domniºoarã! spuse el. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. întrebat de prietenul sãu. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. luându-l pe tata de guler. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. — Oh. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. strângea din pumni. Într-adevãr. — Ei bine. Era desperat. ªi într-adevãr. — Oh! de treabã om acest Iacob. — S-a fãcut atâta zgomot. sau mai degrabã cu mugurele. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. da. — Tatã. — E o mârºãvie. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. domnul Iacob! Aºadar. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. a strigat Iacob. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. lipseºte cât poate mai puþin. strivindu-l. N-am ºtiut ce sã rãspund. strivit! Oh Dumnezeul meu. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. ªi ea zâmbi în aºa fel. cu un aer jalnic. Bine. e o inimã cinstitã. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. adãugã Roza. dar imediat i-a dat drumul. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. spuse Gryphus. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã . — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. îi pare rãu. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. dar prea târziu. Tata a rãmas înmãrmurit. Seara.Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. — ªtiu pentru cã a spus-o. i-a rãspuns tatãl meu. ªi închizând uºa: — Vino. zise Roza. tânãra fatã se întoarse. pãrul i se ridicase mãciucã. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob.

— ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. a mai spus ceva? — Aºadar. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela. cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. în timp ce greblai? — Nici una. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. — Trebuie sã-l scotocim.sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur. într-adevãr. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. — Roza. L-am întrerupt. M-am întors. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. rosti el cu voce mieroasã.. o sã-i gãsim. ce. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. — fiindcã. trebuie sã mãrturisesc. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. — Dar mai întâi. Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. din nenorocire.. Roza. Dar asta n-a fost totul. a spus tata. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. — Da. — Dar poate cã nu are bulbii la el. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea. spuse Cornelius pãlind. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns. dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale.. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu. — Vedeþi. continuã Cornelius gânditor. — La aceste cuvinte. a spus tata. — Ce-a zis?. — Atunci. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. — Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori.. spuse Cornelius. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã. zise Cornelius. mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. — ªi la auzul acestor cuvinte. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã. Din fericire. de obicei sunt trei. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. ºi dacã mai are ºi alþi muguri. zãu. — Vai. — Da. vai. de laleaua mea e îndrãgostit. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. — Mi-e teamã cã da. — Spune-mi. Am ridicat din umeri. acest om te-a urmãrit? — Da. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus. — Ah. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. tata m-a scos din încurcãturã. frumoasã Roza. s-ar putea! strigã Roza. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. a început sã spumege. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? . — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata.

Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. dar uitã-te prin uºã. vã iubiþi mult bulbii. cã în loc de inele. Fãrã îndoialã. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. — Ce vezi? — Vãd. acest Iacob care ne spioneazã. sacrificã-mã imediat pe mine. lasã-l sã te urmãreascã. Într-adevãr. aº face o greºealã de neiertat. — Vai! spuse ea. Cornelius chibzui un moment. cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. fiþi liniºtit. — Bine. vãd. de o mare bucurie. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. cum nu mai trãise pânã atunci. jurã-mi. apoi ieºi din grãdinã. e foarte uºor. — Ei bine. Sacrificã-mã. ar fi fost bine aºa. domnule Cornelius. Dupã plecarea fetei. zise Roza. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. — Vãd un lucru. — E adevãrat.. Ar fi o slãbiciune. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. — Cornelius suspinã adânc. Nu! Roza. în loc de bijuterii. pe care-l dispreþuiesc. — Fiþi liniºtit. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. aºa vom acþiona ºi noi. — Ah! suspinã Roza. nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. Roza. spuse Cornelius încruntându-se. sã vezi ce face. Roza. izbucnind în suspine. — E-adevãrat. Totuºi. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. dar celãlalt. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. jurã-mi. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. dacã tatãl dumitale era singur. — Lãsaþi asta. — E-adevãrat. cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. ar fi o nebunie. — Primiþi câþiva bulbi. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. — continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. — Da. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. înceteazã de a mã mai vedea. domnule Cornelius. mi se pare cã o parte din mine a murit. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. ªi fugi. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. cât despre al treilea mugur.— Oh. — Ce este? întrebã Cornelius. cã dintre cele douã iubiri ale sale. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã. spre . spuse fata. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. atunci. fã-te cã îngropi un mugur. spuse deþinutul oftând. cel al lalelei negre. nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã. ca ºi prima datã. Roza.. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre.

apoi. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor.orele trei dimineaþa. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare. nouã ºi jumãtate. Astfel. Cu cât întunericul creºtea. devenea mai desperatã. cu timbrul sãu grav. Apoi se aºternu din nou liniºtea. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. anunþã. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. ea încercã sã priceapã realitatea. luã tocul ºi cu o înverºunare. chinuit de remuºcãri. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. ci plângea. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. hãrþuit de temeri. apoi nouã ºi trei sferturi. pe douã tonuri diferite. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. dar ºi de poziþia ei socialã. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. în sfârºit. Zgomotul paºilor Rozei. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. operaþie în care fãcuse mari progrese. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. opt. Roza însã. Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. Din cele ce-i spusese. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. De aceea. încât. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. apoi sunã ora nouã. Ora trecuse dar Roza încã nu venise. — ah. vine Roza! În seara aceea însã. Aºa cã. citi a doua foaie. de la prima treaptã. Cornelius era bogat. pânã ce în sfârºit. deveni singurul sãu gând. o repetãm. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. perlã a dragostei. dar pe mãsurã ce înþelegea. ºi ascultã. care se închisese în camera ei. Era însã o fiinþã nobilã. pe atunci. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. Apoi. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. terminând de citit. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. ea luã o hotãrâre. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. fãrã ca o lacrimã. În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. Cornelius era savant. din fericire. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius. prãpãdit de obosealã. nu mai puþin lãudabilã. . cu suflet drept ºi profund. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt. îºi spunea întotdeauna: — Ah. ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. cã e ora zece. Roza nu visa. nu numai pe musafirii fortãreþei. ªi totuºi Roza se înºela. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. el adormi.

dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. dar Cornelius nici nu întoarse capul. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. Temnicerul scãpã deci. presimþirile nu-l înºelaserã. Ea nu va mai veni. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. supãratã. ªi totuºi. Gryphus i se pãru mai urât. rãmânea în camera ei. Fu cât pe ce sã-l întrebe. aº fi procedat la fel. Cu toate astea. cu cât. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. oricine putea sã-ºi . când am încercat s-o descriem. lãsa în urma ei atâta luminã. începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. Era ora ºapte seara. La a treia vizitã. dupã tresãririle subite. în pofida tuturor antecedentelor. de sãnãtate. Urma sã fixeze aceastã zi. Deci. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. Roza. Timpul era bun ºi atmosfera. închizând uºa în nasul deþinutului. Cornelius. Ca ºi cu o searã înainte. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. îi trecu prin gând. dar dacã îl sugruma. ºi bine face dacã nu vine. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie. sau mai degrabã prin inimã. mai brutal. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. Roza nu venea niciodatã peste zi. Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. A doua zi. cu siguranþã. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã.Aºadar. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. ºi spera în continuare. Totuºi. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. ºi aºa. îºi spunea Cornelius. îmbrãcat cum era. atunci. deºi un pic umedã. fãrã sã bãnuiascã. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. cu toatã paloarea lor. Cornelius rãmase singur. dar Gryphus. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. laconic ca un spartan. la miezul nopþii încetã sã mai spere. care par atât de blânde. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. dar mult mai intens decât în ajun. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. îngrijorarea îl cuprinse din nou. în locul ei. retrãgându-se. apoi veni ziua. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine. Cornelius aºtepta. Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. Noaptea fu lungã ºi tristã. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. La a doua vizitã a lui Gryphus. Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. pãrãsindu-l. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. se duse sã se trânteascã pe pat. mai înverºunat ca de obicei. La ora opt dimineaþa. fãrã voia lui. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca. uºa se deschise. în seara urmãtoare.

mã doare ºi sufletul ºi trupul. E îngrijorat de lalea. domnule Cornelius? întrebã ea. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. în sfârºit. o deschise ºi o citi. pentru a vã informa de soarta ." Dupã ce ieºi Gryphus. cã nu mâncaþi deloc. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc. Seara. E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã. se ridicã ºi plecã în camera ei. — Bine. înþeleg. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. cele douã dragoste ale sale pierdute. ci durerea cã nu te pot vedea. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. spuse Gryphus. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat. Dar. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. — Da. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. ºopti ea. A doua zi. coborând dupã ultima vizitã. a doua zi. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. Se repezi asupra hârtiei. — Oh. deºi rãmase la pândã încordat. neatinsã. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor. zise Gryphus. rãspunse Cornelius. Þi se rupea inima sã-l vezi. — Am vãzut. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant. într-o ladã. nu fiindcã era silitã nu mai venea. dupã spusele ei. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. el nu fu mai puþin sensibil la ironie.piardã pofta de mâncare ºi de bãut. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. Roza tresãri. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. cu urechile ciulite. mut de durere ºi palid de nemâncare. la ora obiºnuitã. domnule. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. ci de bunã voie rãmânea departe de el. domniºoarã. Apoi ascultã. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. spuse Iacob. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi. Acest "mâine" însemna a opta zi. abia începutã. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. Liberã. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. Roza era jignitã. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. Roza deveni palidã ca moartea. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. ºi cum asta? — Nu mai bea. Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. se afla la marginea râului. Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. atunci v-am scris. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. — Ei. ªi cu inima grea. ºi al cãrei zid.

dupã expresia chipului ei. — Ah! murmurã Cornelius. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit.. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer. spuse Cornelius. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. de viaþã. e aºa cum aþi bãnuit. . Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou. spuse ea. dar te cunosc. Pretendentul.. îndrãgostitul. atunci când ne-am vãzut ultima datã. — Oh! iartã-mã. care e. — Oh! exclamã Cornelius. acel Iacob. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu. Fie cã nu înþelese privirea aceasta.. e slabã. Nu numai cã citeºti curgãtor. iarãºi. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã. dragã Roza. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. când Roza. zise Roza. reluã Roza. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. te rog încã o datã. þi-am rãspuns. cã nu m-am gândit decât la dumneata. îl urãsc. — Da. dacã de fapt i se întinsese una. devenind mai palid la aceastã veste. de zi. judecata. — Pentru lalea. spuse ea. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. — ªi eu. ºi am citit biletul dumneavoastrã. pe când biata lalea ameninþatã.. chiar a doua zi. Roza. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire. forþa ºi libertatea de a te miºca. — Aºa e. dupã cum ºtiu. de cãldurã. veºnic în luptã cu rivala ei. de luminã. crezuse cã Iacob venea pentru ea. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. iarãºi! Roza. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. fie cã nu vru s-o înþeleagã. aºadar dumneata poþi sã te aperi. Credeam. nu are nici un mijloc de apãrare. aþi fost neliniºtit. Roza surâse melancolic. nu venea pentru mine. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot. — Da. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat.. vãzându-te venind din nou. laleaua neagrã. — Într-adevãr. înºelându-se. — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit. — Ah. Cornelius o întrerupse. cã ai primit scrisoarea mea. la ce se gândeºte. am primit-o. iartã-mã. martor mi-e Dumnezeu. Roza. spuse el. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. spuse el. — Roza. am primit. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã.. nu þi-am spus. cã îl urãºti pe acest om? — Da. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama.. Dumnezeu þi-a dat gândirea. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã. Nu-i aºa..preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. odios.

cã nu îl vede nimeni. nu-i aºa? întrebã Cornelius. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale. — ªi el. — Ah! rãsuflu liniºtit. — Dar numai în spatele porþii. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . m-am retras. ºopti Cornelius. pentru a vã liniºti. e la dumneata. Dar mugurul. aerul ºi convins cã e absolut singur. dragã domnule Cornelius. Dar când va ieºi din pãmânt. s-a oprit cu un aer indiferent.— A doua zi. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt.. Roza. pânã când. Dar ce-þi spun eu aici. Oh! mizerabilul. Roza. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. luat din cel mai bun loc din grãdinã. ruºinat. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte. Roza. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. dupã ce-ai plecat. În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. plouat. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. în sfârºit. continuã Roza. spuse Cornelius.. — E într-o oalã bunã de gresie. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc.. a luat grebla. pãmântul. ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. vezi? spuse Cornelius. — El a aºteptat o clipã. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. poate sã înlocuiascã. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. e puþin cam savant pentru mine. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã. l-am dibuit. cã mugurul nu e în apã. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. el.. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua.. ajungând în sfârºit la þelul sãu. ca ºi cum apa. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. deci. — Unde? Cum? strigã Cornelius. cum îl numiþi. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. — Oh! mizerabilul. Oh! Dumnezeul meu. într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. — Apoi. Dar în ce pãmânt. s-a repezit la rãzor. e în camera dumitale. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei.. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen. cerul. a iscodit fiecare colþ al grãdinii. — Ei bine? întrebã Cornelius. — Da. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. puþin mai liniºtit. Roza? — Da. izolat. s-a calmat. a privit în toate pãrþile. ºi un sfert pãmânt de pe stradã. are soare toatã ziua. — Vezi. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit. a luat o parte. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. — Când e senin. — Ah. ce expunere are. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. rãspunse surâzând tânãra fatã. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo.

înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. am foarte multe lucruri de fãcut. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. dupã o clipã de tãcere. zise Roza. — În sfârºit. ºase zile. — Eh. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. nu-i aºa. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. dar cred cã mâine va rãsãri. Roza. Roza. cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele. — Bine. e adevãrat. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. — Mâine. dulcea mea Roza. Numai devenindu-i mamã. Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori. Dupã ce recolta de mai a înflorit. eu?! — Vai. domnule Cornelius. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. ºopti Cornelius. În sfârºit. — Da. rãspunse Roza. în aer liber. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. fug de frig. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. dupã ce a fost adunatã. domnule Cornelius. e foarte bine aºa. rãspunse tânãra fatã. sã vã iubiþi laleaua. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. pot înceta a-i mai fi rivalã. e foarte bine! strigã Cornelius. Roza. Nu e ca acele grãdini frumoase. cu aripi diafane. continuã van Baerle. trec printre gratii. domniºoarã. Din nou se fãcu liniºte. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. de tristeþe. — Vreau sã spun. Eºti un grãdinar perfect. au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. frumoasa mea Roza. Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. nu mã plâng. reluã Cornelius. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. aºadar mâine. albinele cu talia suplã. — Nu vã reproºez nimic. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. însorite. albinele ca tine. spuse Roza. îmi vei da veºti ºi despre el. vorbindu-mi despre dumneata. — Sã te iubesc pe dumneata. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. dacã aº fi mamã. nu-þi . cum spuneai mai adineauri. Roza. privindu-l pe Cornelius pieziº. adãugã Roza surâzând. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp.pânã la cinci. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. — ªi n-a încolþit? — Nu. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. de singurãtate. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. iasomia. Roza clãtinã din cap. — Da. Apoi. trandafirul. ceea ce o consolã puþin. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. el se uita spre cer. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. izbucnind în lacrimi. — Nu-þi place. Ai fãcut bine. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. cu antene de aur. — Pe când eu n-am decât unul singur. crisantema ºi muºcata. domniºoarã Roza. domnule Cornelius. întrerupând tãcerea. spuse Roza.

buna mea Roza. în timp ce dumneata. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. ofiþerii. domnule. din nenorocire. cu înfãþiºare nobilã. scumpã iubitã. aþi uitat. n-o visaþi decât pe ea. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius.place cã iubesc florile. dar mie mi se pare cã mâinile dumitale.. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. — Ah! dragã. — Dar despre ce fatã e vorba. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci. — Cum. spuse ea. floare geloasã pe alte flori. Iubiþi o fatã. la Loevestein nu-i nici un comis. la ce mã obligã? — Mai întâi. zgomotul paºilor pe scara grea. trebuie sã-mi lãsaþi .. gesturile. mi se pare. Ea surâse. — De frumoasa cea neagrã. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. —Dupã laleaua neagrã. deºi fug. comisii din Haga? Ei bine. sacrificiul viselor sale. nu ºtiu dacã e adevãrat.. sau mai degrabã curtezanul meu. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. cã citind bileþelele ce mi se scriu. pentru cã. domnule Cornelius. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. dar nu-mi lua vocea dumitale. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. rosti Cornelius. uitã-te la mâinile mele cum tremurã. dar asta te obligã pe dumneata. Cornelius surâse. domnule Cornelius. — Înainte de orice. dorinþele dumneavoastrã. când ºtiu sã citesc. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. rupe mugurele lalelei negre. continuã Roza oftând la rândul ei. Nu vã gândiþi decât la ea. nici un student? — Oh! ba da. — Dar. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. priveºte cât e de palidã fruntea mea. — ªi acum. dorinþele mele? — Da. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale. Caut un asemenea tânãr. Roza. cã ºtii sã citeºti. tiranii. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin. sunt. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii. suspinã tânãra fatã. Roza. — Care scriu? — Care scriu. — Ah! iatã cum sunteþi voi. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. ascultã cum bate inima mea. — O frumoasã nãscocitã. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. dragostea mea. ºi chiar de douã ori. spuse Roza. Ei bine. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. ºi chiar mulþi. cu talie mlãdioasã. Iacob. dragã Roza. Ei bine.. — Pe mine? întrebã Roza. nici un ofiþer. al ambiþiilor sale. sã nu te mãriþi. îl recitesc în fiecare zi. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. iar apoi. spuse Roza. un biet deþinut. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. Roza. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã. Roza? spuse Cornelius.cã dând atenþie adoratorilor. le cautã pe ale mele. nu o datã. cu picioare fine.

sã-i strige . Roza. — Aici! Acum. în saltea. cãci mi-e tare foame. Roza. domnule savant. cum ne simþim în. prietene Gryphus! spuse van Baerle. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. care cunoºtea fãptaºii. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. dar vom veghea. pãtrund în întunecata lui încãpere. — Se pare cã merge bine conspiraþia. N-au gãsit nimic. bucuria. zise deþinutul. ªi ca din nebãgare de seamã. repetã Cornelius. îl gãsi în picioare. — Ah. Gryphus intrã. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. Roza. ªi ieºi. dacã doreºti. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. slavã cerului. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. vine tocmai la timp. de ce nu? întrebã van Baerle. sunt în viaþã. sã aºteptãm prânzul. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. — Oh! spuse tânãra fatã. poate chiar libertatea. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. vino! — Cu o singurã condiþie. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. — Hm! fãcu el. spuse Gryphus. ca ºi persoana mea. vino. vom veghea. Atunci. între cãmaºã ºi piele. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. odatã cu raza de soare. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. fii liniºtit. Uºa se deschise. Gryphus se întoarse. de data asta singur. da. i se pãru cã viaþa. spuse Gryphus. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. — Vom vedea asta la prânz. ºi o sã vin sã vã vãd. spuse el. Gryphus îl privi chiorâº. þi-e foame? spuse Gryphus. vegheazã! Conspiraþia mea. prietene Cerber. dar Gryphus mârâi. vom vedea atunci. N-au gãsit nimic. ºi. între hainã ºi vestã. Cornelius izbucni în râs. — Bun! ªtim noi ce ºtim. — La prânz. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. La ora ºase.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. Au cãutat între cearºafuri. între vestã ºi cãmaºã. iar zorile vesteau o zi frumoasã. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. — Iatã dejunul dumitale. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. nu trebuie sã ceri imposibilul. — Câinele. e la dispoziþia dumitale. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el. Asta îl fãcu pe Gryphus. în pat. — Ia te uitã. — E acceptatã dinainte. sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin. — Mulþumesc. — Ah. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. Când se trezi. fredonând o arie de operã. — Ei. sã cãutãm. — Vegheazã.

Lumina putea s-o trãdeze. în Orient. strigã Cornelius. cãci de când e în camera mea. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului. Nu mã gândesc decât la ea. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape. La început se deschiserã frunzele. Roza veni la ora nouã. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. într-o searã. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. În seara aceea. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. a rãsãrit. în sfârºit. Cornelius era fericit. spuse Roza. acum ºtia sã citeascã. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. dar fãrã lampã. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. — Laleaua. apoi se legã floarea. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. râde mai bine. bine! Cine râde la urmã. sub pedeapsa de a nu mai veni. — Cum. Roza? Bagã de seamã. ceva. ºtii? — Da. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. — Ah. E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. Cel care trebuia sã râdã la urmã. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. — Taci. cãci o aºtepta pe Roza. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. ºi apoi. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. fruntea. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete. Roza. — Dreaptã ca un fus. în seara aceea cel puþin. Roza scoase un þipãt slab. La ora zece. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. La auzul acestei veºti. îmi dai voie. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. care permite o bucurie copilului ei. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. Nu mai avea nevoie de ea. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. — Numai la ea. se despãrþirã. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. N-o scap din ochi. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. reuºind astfel. Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se . — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. — Oh! Roza. Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. spuse Roza. Cãci Roza. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. era Cornelius. dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. O vãd din patul meu. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. — A rãsãrit dreaptã? între el. ea îl privi pe Cornelius printre gratii. mâna. — Ai dreptate. În sfârºit. ca de obicei. Din acest moment. în speranþa de a-i atinge obrazul. în noapte.printre gratii: — Bine. e zestrea dumitale. deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase. mã tem s-o mai pãrãsesc. când mã trezesc. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui.

în acelaºi moment chiar. e foarte închisã. spuse Roza întristatã. Harlem e departe. Roza? Roza surâse. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ.. închisã ca. nu-mi strica bucuria. Dar. deloc din întâmplare. — Am trei sute de florini. domnul Cornelius. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. Roza. strigã Cornelius. — Da. Dumnezeul meu! exclamã el. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. ºtii bine. totuºi? — Ah. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat. — Ah. ai muncit atât de mult. strigã Cornelius. e adevãrat. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. bunã Roza. draga mea Roza. Roza. Roza. rãspunse Roza.. ea va înflori? — Da. da! spuse ea. Dupã douã zile. Roza! strigã Cornelius. surâzând în faþa acestei exaltãri.. Cornelius dormi puþin. dându-se îndãrãt. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. Roza. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori.. aºa cum îþi sãrut þie mâinile. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. Ai bani. cum îþi sãrut obrajii. — Dupã lalea. mã despart de dumneavoastrã. floarea. — Oh. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. — Roza. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. Roza. — Într-adevãr! spuse ea. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. — Ah! rãspunse Roza. — Dar în timpul ãsta. Roza. da. Dumnezeul meu! ce . Închisã ca abanosul. Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise. spuse el împreunându-ºi mâinile. ci cu bunã ºtiinþã. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. cel târziu. — Deschise. Roza. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. cilindrul e plin. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. În noaptea. — Mai închisã.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. — Ei. S-a deschis! Dar atunci se vede. pune-o la umbrã. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. laleaua mea o sã înfloreascã. — Da. ºi va ii neagrã. — Destui? întrebã Cornelius. Apoi. mai închisã. — Am s-o culeg dacã. spune-mi Roza. rãutãcioase Taci. mâine sau poimâine. — Brunã? — Oh. nu existã înger sã i te pot asemui. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. cum îþi sãrut pãrul. taci. aceea. sã nu trimiþi un mesager. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. ºi în acelaºi moment. scumpa mea. — A apãrut. se poate vedea un firicel de culoare închisã. subþire ca un fir de pãr. din milã pentru mine. mai închisã! Îþi mulþumesc. vârfurile sunt gata sã se deschidã. dacã ai trei sute de florini. Roza îºi apropie obrazul. ai fãcut atâta pentru mine. cilindrul se umflã. — Oh! ºi n-am s-o vãd. în douã sau trei zile. vrei! spuse Roza. oprindu-se deodatã: — Oh.

Unul dintre adoratorii mei. între prima ºi a doua inspecþie a tatei. fie prin ferestruicã. Roza cea uºoarã ca o pasãre. am sã viu chiar eu sã vã spun. iatã ce am hotãrât. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã. — Drace! — Calmaþi-vã. Roza clãtinã uºor din cap. Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã. Roza. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. vei trimite pe cineva la Harlem. iar coridorul. deºi agitatã. aceastã minune a minunilor. Roza veghea. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza. se trezi brusc. ce le-am fãcut. — Totul merge de minune. spuse Roza râzând. — Oh! Roza. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze. du-te! Roza plecã întristatã. oprindu-se deodatã. — Ei bine? întrebã Cornelius.. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. pustiu. fie pe sub uºã. dar. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi. E luntraºul închisorii Loevestein. mai întâi la dumneata. sã cauþi un om de încredere. ea veghea nobila floare. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. — Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. Cornelius aproape o alungase. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni.. — Doamne! Roza. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. am petrecut toatã noaptea visând. Apoi. mâine sau poimâine searã veþi ºti. Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea. se duse la uºã. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. Ei bine. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. fiþi liniºtit. am sã viu.. da! zise Gornelius. absolut neagrã. un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani. În noaptea asta. l-am ºi gãsit. nu numai necunoscutã încã. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire. . e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc. fãrã doar ºi poate. — Da.. Fãrã îndoialã. la rândul ei. Roza cea veselã. Roza? Voi muri de nerãbdare. — Iatã. iatã. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. mai fericitã decât el. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre. Roza. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea. — Dacã-i numai atât. Dacã o sã se deschidã ziua. în semn de neîncredere. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. — . Laleaua nu înflorise încã.rãi sunt oamenii.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. da! Du-te. laleaua va înflori. — ªi? — Ei bine.

iubit.— În sfârºit. Roza care vegheazã ca ºi mine. prietene". O atinge cu gingãºie. dupã ce va afla vestea. — Atunci. da. rosti Roza cu inima zvâcnind. — ªi pe dumneavoastrã. nu-i aºa? — Iubit. îmbãtatã. vã jur. sã ne spunem deci la revedere. ºi îndatã ce se va deschide. Anunþã-l imediat pe preºedinte. Dar cum îþi spuneam.. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. Laleaua neagrã. veþi fi prevenit. înfloreºte. — Ei bine. spuse Roza. — Roza. Bietul bolnav era vindecat. preºedintele va veni. dacã se deschide. un creion ºi o hârtie. Roza. Roza suspinã. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. domnule van Baerle. mai degrabã scrie dumneata. sau mai degrabã în douã. se deschide.. domnule Cornelius. Acolo. se aflã floarea misterioasã. prietene. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. poþi spune ºi cel mai fericit om. Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã.. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. nu.. — Spune: prietene iubit. poate chiar sã se deprindã cu ea. fiþi liniºtit. dupã bunul meu plac. crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. poate. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit. dacã i-aº porunci. sub ochii Rozei. iubit. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. spuse Roza oarecum mângâiatã. Atinge-o uºor. — Mã întorc la lalea. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. Roza. te rog fierbinte. Roza. care trãieºte. — La revedere. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. nebunã de fericire. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. Poate. cu . Privea cerul ºi asculta pãmântul. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. Copleºit. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur. Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. dar fãrã amãrãciune. cãci era tot numai ochi ºi urechi. Roza. sunt sigur. aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. înþeleg. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. îºi apropie buzele de caliciul deschis. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. da. ar fura-o!. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. iubit. Roza. dacã ai zis iubit. — Ah! spune-mi "la revedere.. — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare. — Iubit. dar nu mai târziu.. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte. Cornelius se înãbuºea de fericire. dã-mi. cu urechea la pândã. Roza fugi. dumneata. ia aminte. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. nici un minut. nu pierde nici un moment. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. te rog.. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã. — Oh! prietene. vei pãstra o copie a procesului-verbal. în clipa asta. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie..

Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune.. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. drepte ca vârful de lancie. De îndatã ce floarea se va deschide. Dar deocamdatã. În acest moment. Cornelius tresãri. domnule preºedinte.. Dã-mi scrisoarea. — Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. — Sãrut-o. nu avem nici o clipã de pierdut. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. Dumnezeul meu. Roza Gryphus. Roza. eu scriam.. Roza. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele. Prea plecata dumneavoastrã slugã. du-te. De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu. ªi. ªi. spuse Roza. e foarte cunoscut... La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa. Þinându-ºi rãsuflarea. — E scrisã. spuse Cornelius gâfâind.. prietene. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. splendidã. foarte bine. netede. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. minunata lalea. spuse Cornelius. prietene iubit ºi fericit. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când . vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã. — Oh! murmurã el. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. scumpã Roza. veniþi. — Ah! spuse el. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori. Roza.. cu o mânã tremurândã.." — Acum. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. este cu desãvârºire neagrã. Roza! Buzele tale ard. Oh. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins. n-avem nici un minut de pierdut. dragul meu Cornelius. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem. tânãrul.. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. vã voi trimite aceastã scrisoare. vino. Roza. fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori.. Cu o mânã. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele. dã-mi-o. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate. Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. foºnetul unei rochii. Domnul Preºedinte. Poate chiar acum. E mynheer van Systens. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein. XXIII INVIDIOSUL În adevãr. minunatã. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime.grijã. mesagerul. Sunt fiica temnicerului Gryphus. — Foarte bine. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã. Laleaua era frumoasã. Scrisoarea asta e perfectã. ca de silfidã. aidoma unei bãtãi de aripi. Veniþi. — Roza. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein. o stea strãluci spre miazãzi. primarul oraºului Harlem. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu. iar cu cealaltã. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii. du-te. Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. Tocmai s-a deschis. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu.

Dupã spusele falsului lacob. dar chiar ºi pe coridoare. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. adicã suprema nãdejde a deþinutului. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. dar îndeajuns de aproape. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. de îndatã ce rãsãrea soarele.. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. Apoi. Numai cã nu era deloc uºor. nici auzit. o urmãrea noaptea. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. lucru ciudat. El i-a potolit bãnuielile. L-am regãsit. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. cãci. În acel moment. În sfârºit. Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. împrietenindu-se cu Gryphus. Dimineaþa. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun. iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. cu picioarele goale. . pentru ca. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. de la o vreme. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete. Gryphus era neîncrezãtor. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. de care nu era foarte sigur. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. nu mai pleca nici seara. Acum. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur. El conþinea al doilea mugur. privind prin telescop. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu.credeau mai siguri de fericirea lor. aºa cum am vãzut. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. Isaac Boxtel. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. þinut sub lacãt de Gryphus. Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. Cornelius poseda doi muguri. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. Boxtel fu pe deplin convins. ba chiar mai mult. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. Cãci ne închipuim. îi stimula instinctul de temnicer. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã. o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber.

Spunem furt. dupã cum ºtim. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. Astfel. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. cum vreþi sã-i spuneþi. fãrã efort. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. Socoti cã. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. tot ar putea fi gãsitã. dealtfel. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. — ar obþine cu siguranþã premiul. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. el. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. supravegheat. cunoscut cultivator de lalele. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. el urma sã intre ca de obicei. Douã intrarã în broascã. spionat. ea observând dispariþia. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. aºa cã el reflectã. De aceea. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. deºi dupã aparenþe era foarte probabil. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. Era deci mai bine sã procedeze altfel. Deocamdatã. Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis. Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. el le încercã pe toate. dar. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. ca de briceag. furtul ar fi inutil. în fiecare searã. faþã în faþã cu laleaua. la numai zece minute dupã ce plecase. pânã la ultimul amãnunt. Aºadar. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. — sau Isaac. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. deoarece existenþa ei era o tainã. pãzit. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. el chibzui cã ar fi mai bine. iar el. Boxtel intra în camera tinerei fete. cum el va fi posesorul lalelei. În seara de care vorbim. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. Se închidea bine ºi de douã ori. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. În sfârºit. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. Dar. cu realã bucurie vãzu Iacob. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. cu ajutorul unei broaºte simple. cã hoþul ar fi bãnuit. Uºa se închidea. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã. Boxtel. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. Dupã douã zile de lucru. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. nu acesta era lucrul cel mai important. el se afla în posesia unei chei potrivite.

þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. vãzu laleaua deschisã. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o. neagrã ca noaptea care îl ascundea. explicã-mi. Cheia a fost tot timpul la mine.. Aproape în aceeaºi clipã. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. — ªi în acest timp. — Cornelius! Laleaua. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. Uºa era închisã. O vãzu intrând în camerã. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. coborî o treaptã a etajului la care se afla el. atinse broasca de la uºa fetei. Da. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. Spune-mi. Boxtel. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. Când Roza. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. biatã copilã! — Nu. — Cornelius! strigã ea gâfâind. dublã decât cea obiºnuitã. fãrã voia ei. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi. — Atunci. zece minute mai târziu. ajunse la ultima treaptã a scãrii. cu excepþia lalelei. el o urmãri pe Roza. în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. la etajul superior camerei Rozei. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. au furat-o. o asemenea cãlãtorie. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. La ora unsprezece. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune. Boxtel. — Doar o clipã. ªi. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem. au luat-o. ne-au furat-o! strigã Cornelius. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. spune. Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei. noaptea. ªi în aceastã mânã. nu. — Ne-au luat-o. — Oh! nu din vina mea. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. spuse Roza. Trecuse o jumãtate de orã. cu o mânã dibace. Primele raze ale zilei. albãstrui ºi proaspete. spune. fiecare obiect era la locul Iui.. Apoi. care stãtea ascuns pe palier. ai lãsat cheia în uºã.sã înfloreascã. prietene. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei .. — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. nu. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit. La lumina felinarului opac. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. Se dãdu înapoi. La ora douã noaptea. Roza. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. — Da. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã. pe malul râului Wahal. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. — Ei. e lesne de înþeles. cu toate recomandãrile mele. cu pasul ei vioi. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. vedea toate astea. întoarse de douã ori cheia în broascã. Gryphus era beat mort. îngrozit. care dispãruse. În camerã. O auzi chemându-l pe Cornelius.. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul.

fiicã denaturatã. dar reparabilã poate. urlã van Baerle. piatrã cu piatrã. Roza. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. apoi. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. lacrimile îi tãiau vorba. ah. trebuie sã-l urmãrim. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. da. — Mai încet. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. þipã Cornelius în culmea furiei. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. Cornelius. Doar cunoaºtem hoþul. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. furatã. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. copilul dragostei noastre? Roza. urla van Baerle. mizerabilul e complicele lui Iacob. trimise un sãrut prietenului ei. trebuie sã-l gãsim. da. îþi voi deschide. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. spuse Roza izbucnind în suspine. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. domnul cultivator de lalele e nevinovat. mai încet. — Gryphus. sã coborâm. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. spuse Roza tremurând toatã. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. luminatã de un gând brusc. infamul tãu tatã. dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. dar calmeazã-te. cãruia mânia îi înzecea forþele. nemiºcat. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. la revedere! Roza. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. — Vai. o femeie atât de puþin priceputã. fãrã îndoialã. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. da. iertare! strigã Roza. cã dãrâm celula. fie-þi milã! — Iþi spun. Nici nu terminã bine. conteazã pe mine. Sunt pierdut. prinþul stadtholder va afla mâine. sau ºi-a fãcut una falsã. — Oh! domnule Cornelius. — Tata! strigã Roza. atât de puþin liberã. îi voi lua cheile. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. . prietene. al veghei noastre. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. Tatãl ei o urmã urlând. iertare. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. o sã-mi iei cheile. Hai. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. strigã: — Roza. cu trãsãturile descompuse. îngrozitã. nebunã de groazã ºi desperare. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie. în numele cerului! — Oh! Roza. Roza.mele. am sã-i vãrs sângele. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. mizerabilul. ºoptind doar: — Furatã. furatã. Oh. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. dar calmeazã-te. ªi dumneata. ne-au furat. Am sã mor! La aceastã ameninþare. Cunoaºtem noi legile. nenorocirea e mare. dragul meu Cornelius. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. domnule savant. Roza. da. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. ªi nenorocitul. — Vai. — Aºa. dacã nu-mi deschizi. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. e adevãrat. da. Cornelius dragã. — Prietene. Ea se sufoca. — Ei bine. iar Alteþa Sa.

se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. ºoptind. prãpãdit de obosealã. Luntraºul acceptã rugãmintea. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. pe de-o parte. ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. îl ascunse cu mare grijã la piept. îl vom urmãri. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. þinându-ºi floarea neatinsã. sau nu-l va mai vedea niciodatã. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. ªi acolo aºteptã. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. Ea grãbi calul ºi îl ajunse. coborî scara. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. dar triumfãtor. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. într-un han bun. Omul nu avea decât o trãsurã. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. ªi acum. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. când îl zãri grãbind pasul. cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. fãrã nãdejde. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. bineînþeles. Laleaua era furatã. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. un bãiat bun ºi de treabã. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. scotoci sub dantele. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. Dar cãutã în zadar. în care aºezã laleaua: astfel. devenit acum inutil. comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. Spuneam spre Delft. Ea înþelese îndoita desperare. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. El mergea încetiºor. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. În mai puþin de o orã. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. a bietului deþinut. Roza îi luã biletul. ªi oricum. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. Într-adevãr. laleaua lipsea ºi acum. iar aer avea de ajuns. despãrþirea lor era inevitabilã. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. adicã toatã averea ei. sau . schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. capul i se plecã. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. — dacã cititorul e de acord. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta. vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. luã cei trei sute de florini economisiþi. Într-adevãr. Pe de altã parte. nu fãcuse nici o leghe.Cât despre bietul cultivator de lalele. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite.

oricât de sonor ar pãrea. simþind cã-i e foame. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. nici de injurii. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. mãrunþel. al cãrei caliciu îl forma capul. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. ca Bradamante sau Clorinda5. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. Roza intra în Rotterdam. furios. Mulþumitã lor. — Domniºoarã. Cornelius. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. Roza nu rãspunse. domnule. ci mie. firav la trup. îl ameninþã cu foamea ºi verigile. nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. i se adresã el. care deschise uºa. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. . dar nu ei. fãrã a spune unde se duce. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. se lãsã maltratat. Gryphus îl cãutã pe Iacob. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. îl înjurã. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. scuturã tot mobilierul sãu sãrac. nemiºcat. rãmânând întunecat. ameninþat. bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. Am spus cã se numea van Systens. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. din 1001 de Nopþi. spuse Roza. insensibil la ameninþãri. o mare nenorocire. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. plecase ca o adevãratã aventurierã. ºi putea foarte bine. urcã din nou la van Baerle. nu ºtiu. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. rãspunse Roza. ºi 5 Femei rãzboinice. încât abia la ora prânzului. spuse ea. înjurat. indiferent la furie. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. domnule. — Da. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe. E greu sã treci peste consemne în Olanda. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. Aceste cuvinte. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane. Chiar în clipa aceea. Era un om de treabã. în calitatea ei de reginã a lalelelor. Gryphus. apoi. numai sã nu întârzie. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului.pe greabãn. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. În acest timp. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. maestrul van Systens. — Vai! domnule. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. degeaba. nici de brutalitãþi. Chemã lãcãtuºul închisorii. Dar Roza nu se descurajã. Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie. tânãra fatã pornise din nou la drum. i-au servit drept paºaport. eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. sã trimitã ambasadori. dar acest nume.

domnule. desigur. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. — Vã repet. — Dar unde? — La stãpânul dumitale. — Neliniºtit. domnule. hoþul nu poate fi departe. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. dar va fi adusã. fãrã cel mai mic punct. puþin tulburatã de aceastã apostrofare. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. care se dã drept proprietarul lalelei negre. — Dar lucrul va fi uºor de verificat. la dracu. sper. nu sunt nici douã ore... — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da. domnule. De ce nu explici limpede. e cea care mi-a fost furatã. — Dar drept cine mã luaþi. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. — Domnule. — Cum e? — Neagrã. — La stãpânul meu? — Da. nu . — Domnule. copila mea? Deci nu dumitale. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. — ªi care e într-adevãr. nu-i cumva un om slab? — Da. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel. repezindu-se cãtre domnul van Systens. da. cocârjat. domnule. domnule. tremurând toatã. — Cum te vãd. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. e bunul meu. acest Boxtel. — Chel? — Da. dupã cât se pare. — Domnule. — Domnule. drept cine sunteþi. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. — Domnule. e lãsatã aici? — Nu. adicã onorabilul domn van Systens. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. strigã Roza.. am privit mai mult omul decât vasul. — E cea a domnului Boxtel. descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel. domniºoarã. vã iau. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. Ce. e laleaua mea. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. cã mi s-a furat laleaua neagrã. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. privind-o pe Roza. spuse Roza.. cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. acest Isaac Boxtel.— Care? — Mi-a fost furatã. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã.

primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. Oh! eu pierdutã. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza. aºadar vestea se rãspândise în oraº. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre. urmatã ºi acum de barcagiu. e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. ca ºi prima oarã. care merge la inimã: — Domnule. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã. pe care o socotea o nebunã. în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. dacã e un alt cultivator. — Ei bine. dimpotrivã. continuã raportul întrerupt. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. — A dumitale? — Da. mai mult. am fãcut o greºealã enormã. care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea. dacã s-ar fi iscat o bãtaie. la hanul "Lebãda Albã". descurcã-te cu el. Peste tot pe unde trecea. Când o recunoscu însã pe Roza. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. numai cã. spun cã vin sã o cer pe a mea. . n-ar fi nimic. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. Adio. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. copila mea. du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". continuã van Systens. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon. O luarã pe strãduþa Paille. Du-te. Oamenii alergau. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. murmurã ea. în acest caz. spuse barcagiul. Domnul Isaac Boxtel. dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. În acest timp. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. uºile se deschideau. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. pe care am crescut-o eu singurã. domnule! insistã Roza. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate. tulburatã. cum eºti drãguþã. raportul început. Cât despre mine. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. era hotãrât sã loveascã ºi el. în numele cerului! Nu mã alungaþi. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. — Ah! domnule. cea pe care am plantat-o. l-am pierdut poate pe Cornelius. Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens. ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. cu o panã din cele mai bune. dacã acest Boxtel nu e Iacob. ªi domnul van Systens. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. reluându-ºi frumoasa panã. dar Cornelius. Roza se opri brusc. Dar ajunsã la Grote-Markt. copila mea. bãiat voinic din Friza. laleaua. ci numai laleaua. du-te. care. — Copila mea. sau chiar mai rãu. — Sã ne întoarcem. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul.

sunteþi un om cinstit. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. monseniore. Un tânãr îmbrãcat simplu. ce glorie pentru Societate. pe acþiuni criminale. strigã el. — Monseniore. domnule. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. berea ºi florile. — Ce-i asta? strigã primarul. sunt un adevãrat olandez. cu un pas rar ºi sigur. Ei bine. domnule. sau pe neadevãruri. urca însoþit. acest domn Boxtel. spuse van Systens încântat. fãrã îndoialã. — Din Dordrecht? — Da. ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. cauza rumorii ce se auzise pânã sus. când din stradã se auzi un zgomot puternic. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe. În urma lui mergeau doi ofiþeri. sau mai degrabã urmat de mulþime. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. — Vai. spuse Roza desperatã. lalelele. pe care o lãsã în cabinetul sãu. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. brodatã cu fir de argint. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. Îmi place apa. ce se aude? E posibil oare. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. trimiteþi sã fie adus aici. treptele de piatrã. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. Van Systens. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. monseniore. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. deºi de necrezut. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. dacã nu mã ascultaþi. Dintre flori. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. — Dar raportul meu! strigã el. în sfârºit. nu. — ªi cum îl cheamã? . nu o am aici. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit. spuse Wilhelm de Orania. cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. prefer. strãlucitoare ºi albe de curãþenie. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. altul de cavalerie. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. fãrã sã se mai preocupe de Roza. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. monseniore. — ªi unde e? — La proprietarul ei. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. veni sã se încline. Vã implor. unul de marinã. bineînþeles. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. — Oh! monseniore. — domnule. Abia ajuns în anticamerã. cu o hainã de catifea liliachie. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

îl cunosc pe domnul Iacob. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine. ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. — Ascultã. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare. monseniore. — Pentru a urma deci pe acest om. închis în fortãreaþa Loevestein. monseniore. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. tânãrã fatã. spuse Boxtel. ai venit la Leyda sã-mi ceri . — Liniºte! spuse prinþul. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã.negre? — Da. Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. — Acest deþinut. dar neg cã am furat laleaua. cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. — Nu. — Neg. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. — ªi tu. Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. — Mi-ai furat-o. — Ce spuneþi de asta. Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. prinþul îl împiedicã sã mintã. Prinþul tresãri. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. monseniore. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. monseniore. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. dar parcã fãrã sã vadã. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile. L-am dedicat regelui Portugaliei. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. monseniore. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. Apoi. condamnat o datã la moarte. dar în zadar. încearcã sã mã ruineze. reluã prinþul. Roza ascultã. — Aºadar. Dar. mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. monseniore. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. Acest prizonier e un criminal de stat. — Dar. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. de când cultiv lalele la Dordrecht.

În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. — Nu mai am nimic de adãugat. — Ei bine. Wilhelm fãcu o miºcare. — Tu. Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. pentru a justifica aceastã speranþã. i-am arãtat laleaua neagrã. monseniore. o repet. spuse rece Boxtel. domnule Boxtel. Oh! monseniore. monseniore. — Continuã. Dar din fericire. monseniore. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. m-am îndrãgostit de fiica lui. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. se adresã prinþul lui Boxtel. monseniore. — Oh. . — Ei bine. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. spuse Roza cu energie. iatã ce nu voiam sã spun. deºi o credea vinovatã. mi-ar fi spus-o. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. Cornelius nu e vinovat. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu.. luaþi seama. — De prima. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit. adãugã el. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa.. Problemele de stat. monseniore. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. tânãrã fatã. Asta vrei sã spui. a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. nu-i aºa? — Vreau sã spun. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. cãruia îi era milã de biata fatã. Alteþa Voastrã ºtie tot. Dumnezeu mi-e martor. Cornelius. am mai spus-o. continuã Wilhelm de Orania.. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea. Apoi. o jur. ºoptind: — Da. — Sã fure! strigã Roza. — Ai fãcut rãu. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. ºi cum nu eram bogat. Acum. Dacã a fost un furt. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. omul acesta l-a comis.. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem. dar imprudent. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã. — Dovedeºte-o. ºi de a doua ca de prima. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. o ignora în întregime. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. da. monseniore. nu. — Liniºte. Atunci. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. nu te voi pedepsi. ai fost pe punctul de a face o crimã. se va face dreptate.mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. spuse prinþul. dar nu sã fure. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. — Un de Witt! strigã Boxtel. fiþi liniºtit. Boxtel salutã. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. am cerut-o în cãsãtorie. tânãrã fatã. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. atât de chinuitã sufleteºte. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. s-au gândit sã mã piardã. chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã. în calitate de complice al lui Corneille de Witt. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. chiar sã trãdeze. monseniore. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. sã fure! El.

unde-i? — Al treilea e la mine. arde-l fãrã sã-l deschizi. se va face dreptate. îngrijit de mine. spuse Boxtel. Deodatã. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine.. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. o întinse prinþului. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. — Dar. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. Al doilea. ªi Roza. ºi acest om o ºtie prea bine. spuse el. Rugãmintea sa. ochii fetei se aprinserã. ultimul. despachetând mugurele. a dat laleaua neagrã. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri. Unul a fost distrus. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. . — Trei. — tânãra fatã îl scoase de la piept. monseniore. mâna începu sã-i tremure. întorcându-se cãtre prinþ. am fãgãduit. — Unde sunt?. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. vãzându-ºi speranþa spulberatã. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza. celãlalt a dat laleaua neagrã. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei. care îl luã în mâini ºi îl examinã. — al treilea. unde. în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. Monseniore. mesagerul fratelui sãu Ioan. adãugã el. în momentul urcãrii pe eºafod. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. Apoi. în numele cerului. ridicând capul cu greutate: — Du-te. bâlbâi Boxtel. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. — La dumneata. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua. ºi scoþând un strigãt. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. dragul meu domn van Systens. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor..— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. monseniore. monseniore. spunând: — Oh! citiþi. iar al treilea. iatã-l. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. pe care îl socotea vinovat. spuse Boxtel foarte tulburat.. îl întinse prinþului. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. luã hârtia ºi citi. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. Poftim. — Minþi! strigã Roza. cu faþa plecatã. zise el. 1672. poftim. domnule Boxtel. adãugã ea. ne amintim. El îndoi încet hârtia. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht.. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã. atunci când.

Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. îmi va face vreo mârºãvie. am o poftã grozavã de bãtaie. El plãnui sã-i scrie Rozei. trei zile dupã întâmplarea . cu privirea fixã. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. denunþându-i. Mã mãnâncã straºnic palmele. fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. mai înainte. destul de tulburat. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. fie lovind în amorul meu propriu. lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. împreunã. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. cu ambele coate sprijinite de fereastrã. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. nestãpânitã. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. simt în mine o putere ciudatã. cu faþa prinsã în mâini. nenorocitul van Baerle. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. De altfel. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. De când am fost închis. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. aspira cu nesaþ aerul. cu buzele contractate.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. neprimind nici o veste de la Roza. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. cã uºile sunt duble. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. El plãnui chiar ºi o evadare. — Ei. aceastã hârtie îl neliniºtea. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. pe care o citise. Cornelius. nici de la Iacob. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. O sã sar la bãtrânul ticãlos. Hârtia aceea. Cornelius se opri o clipã. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. gata sã izbucneascã. îºi spunea Cornelius. o sete neînþeleasã de a trage pumni. prin fereastrã. Ca urmare. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. va încerca sã le abatã asupra capului sãu. Roza! Doamne. Dumnezeu ºtia. într-o bunã dimineaþã. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. Gryphus. se destãinui lui Dumnezeu. îºi continuã Cornelius ideea. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. fie atentând direct la persoana mea. — Cum ar fi cu putinþã. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. fãrã îndoialã. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile.

ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. exact în momentul în care l-am descris cititorului. vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. — Cred cã e un ciomag. — ªi cu ce? — Mai întâi.. El þinea în mânã un ciomag enorm. priveºte ce þin în mânã. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. Obosit. spuse el. Aºa cum am mai spus. Iubindu-ne.. gura spumegândã a bãtrânului paznic. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. — Ah. — Bunã ziua. ªi îºi reluã cântecul. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã. Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. Adicã al nostru parfum. — Drace. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. Dar braþele noastre se-nalþã În sus. ºi chiar un ciomag gros. — Ah. Ale focului care-nfioarã pãmântul. de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. ªi în timp ce spunea aceste cuvinte. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. El lovi lespedea cu bâta. te ameninþ! strigã temnicerul. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. oamenii viaþa ne curmã. un zâmbet hain îi crispa buzele. jupâne Gryphus. ghici cã este el. se pare cã mã ameninþi. dar nici mãcar nu întoarse capul. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. ochii strãlucitori. domnule cântãreþ. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. cãtre cer. întorcându-se. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. aºa crezi! ªi de ce. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. îl scoase din sãrite pe Gryphus. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. Acest cântec. — Exact. Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. mã rog? . efort de a cãrui necesitate se convinsese. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie. suntem furios. spuse el încruciºându-ºi braþele. suntem mai mult decât nebun. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem. aºa cum am vãzut. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. tot mai sus. spuse Cornelius liniºtit. ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. strigând: — Ei. vãzu obrazul descompus. nu mã auzi? Cornelius se întoarse.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei.

eu care sunt vrãjitor. uºor de înþeles. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. continuã Gryphus. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. — A doua. cum ºtii ºi tu. cât despre mine. — De ce? continuã Gryphus. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. de sabie va pieri". — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã". ºi chiar cu satisfacþie. beat de mânie. ridicând din umeri. ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. e adevãrat. vei trãi oricum. rãspunse Gryphus. dar ciomagul. bine. învârti ciomagul. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. cuprins de o senzaþie de groazã. schimbã în pâine mobilele din camerã. începând de azi. Cornelius se repezi asupra lui. ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier. — Mai încet. cu cât þi se pare þie mai rea. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul.— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. e foarte simplu! — Spune atunci. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. continuã Cornelius. am sã pun eu altfel mâna pe tine. Cornelius pãli. uite. Dacã eºti vrãjitor. când focul e elementul lui? . — Cu plãcere. — Ah! vrãjitorule. dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte. — Bine. dar când nu suntem decât noi doi. vãd. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul. nu risca sã-þi pierzi slujba. bine. cu atât îmi pare mie mai bunã. Gryphus urla de mânie. ªtiu cã dându-mi pâine rea. — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. banditule! — Ei bine. crezi cã mã faci sã sufãr. cu ciomagul va fi bãtut". mugi Gryphus. — ªi cum se explicã? — Oh. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. — Aºadar. Gryphus. bãtându-ºi joc de el. — Mâna. — ªi foc? spuse Gryphus. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc. Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. Gryphus urlã de mânie. nu e înscrisã în regulament. stârnitã de aceastã oribilã moarte. — Da. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. bãtrâne. — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. rosti Gryphus. spuse Cornelius. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. — ªi asta. dar în momentul în care îl înãlþã. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. — Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. "Cine loveºte cu ciomagul. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da.

ce mai vrei? — Ce vreau. el strigã. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. se repezi la Cornelius. diavolul.— Un om. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna. Aºteaptã tu. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. Roza! Roza. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. — Îmi place destul de mult peºtele. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra. Te mai întreb o datã. continuã Cornelius. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. — Da. ªi spunând acestea. spuse Cornelius. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN.. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa.. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. Cornelius întrebã: — Ei bine. Gryphus. — Fiica ta! strigã Cornelius. Gryphus era gata sã leºine de mânie. — Ah. Deodatã apãrurã doi paznici. palid. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. Gryphus deschise ochii mari. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. ticãlosule! — Aºteaptã tu. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri. pentru a evita prima loviturã. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. — spuse el ducând mâna la buzunar. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. aºteaptã numai. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. — O ºtii prea bine. cu un sânge rece demn de un erou. bombãni Gryphus. Apoi. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. spuse Cornelius. ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. ai sã vezi. van Baerle în defensivã. cum i-am ucis pe ei. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. — dacã mã obligi la asta. — Ticãlosule. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. va sã zicã îmi întinzi o cursã. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. — Pentru ultima datã. ghiceºte. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. Dar înainte de a o cere. oricât de robust ar fi. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. sau poate chiar de fricã. dacã nu ºtii. am sã-þi spun imediat. îngroziþi. — Bine. Tu nu m-ai servit niciodatã. Apoi. Gryphus în ofensivã. haide. rãspunse Gryphus.

ºi de rãzvrãtire. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. în douãsprezece ore? — Da. ªi . De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. ridicat. — spuse Cornelius. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. i-au trimis fiecare. rãcnind de mânie. Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. Ca urmare. dupã câte îmi amintesc. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. domnule colonel. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. fãrã posibilitate de scãpare. În urmãtoarele douãsprezece ore. a recitat trei rugãciuni. domnule. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. unde rãmase gemând. pregãtitã cu mult timp înainte. — Unde e deþinutul. nu le cunoºtea nimeni. — Iatã-mã. Între tâmp. deci numai cu cinci ani în urmã. — Aºadar. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. legat la ochi. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. iar soldaþii de gardã din Loevestein. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. la un semn al sergentului. Acesta intrã în camera lui Cornelius. în 1668. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. Toate aparenþele erau împotriva lui. rãspunse Cornelius pãlind puþin. Cornelius se simþi pierdut. — Ah. — Aici e numãrul 11? întrebã el. spuse Cornelius. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. — Mulþumesc. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. putu sã numere. apoi. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. spuse: — Ah. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. rãspunse subofiþerul. a cãrui prezenþã devenise inutilã. zdrobit de lovituri. Gryphus. cu multã îndemânare. redactat sub influenþa lui Gryphus. domnule colonel. Acolo i s-au legat mâinile. ªi dupã ce o ascultã. Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat.acoperind cuþitul cu piciorul. un glonte de muschetã în corp. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. domnule. susþinut. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului. — Da. cum se spune în ziua de azi. iar Gryphus înconjurat. — Atunci urmeazã-mã. în numãr de doisprezece. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. adresândui-se de data asta direct. aºadar comisã cu premeditare. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. Mathias a murit pe loc. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. cu tot curajul sãu. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. care. — Da. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune.

— Ei. Aici. trecu în faþa grefierului care. m-am apãrat. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. biata fatã. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. — Dar. ªi. fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera. clãtinându-se. ºi mai ales într-un asemenea moment. sprijinindu-se într-o cârjã. ªi îl urmã pe ofiþer. lasã-l sã vorbeascã. mândru. care vorbeau între ei. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. ºi încã unul din cei mai apropiaþi. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. domnule. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau. rãspunse ofiþerul. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. — Ascultã. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã. — O minciunã. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. hotãrât ºi demn. unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. — Nu meritã osteneala sã-l termini. Deodatã. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil. în faþa locuinþei sale. nici unei cãrþi. Dar. nici nu erau aliniaþi. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. — Eh! spuse colonelul. ceea ce era aproape o compensaþie. dând din umeri a nepãsare. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer. nici unei flori. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale. Gryphus apãru ºchiopãtând. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. — Bine! replicã scribul. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete. finul lui Corneille de Witt. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. amintindu-i . poate primi. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. procesul-verbal nu e încã terminat. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. domnule colonel van Deken. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. spuse ofiþerul râzând. ca de pisicã. gândi bietul Cornelius. — Ah! da. aºa cum socotea el. decât cã discutau. "Mi-a fost scris. neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. — zise Cornelius. — Spuneþi-mi. tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. domnul van Deken. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. domnule. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. de la fiecare om cât de cât organizat. Roza. De fapt.

întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. Apoi. un ofiþer intrã la van Systens. împãrþea ordine. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. dacã se iveºte prilejul. domniºoarã. spuse ea oprindu-se. vorbea fãrã sã se lase rugat. — Ah! ticãlosule. unde îl gãsi pe prinþ scriind. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. aºeazã-te. într-o împrejurare asemãnãtoare. spuse: . — Ah! murmurã Cornelius. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. care. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. Lãsã în urmã Dordrechtul. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. Cornelius trecuse de Leyda. ogarul veni înaintea Rozei. ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. Trãsura porni. îºi spuse Cornelius. apoi. În acest timp. — Aºa. o recunoºti. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. Adio. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. în timp ce ofiþerul. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. Fãrã îndoialã. îþi rãmân îndatorat. prietene. banditule.de trãsura care. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. spuse el. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. A doua zi în zori. Dupã trei ore intra în Harlem. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. aproape de uºã. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. chiar înaintea eroului nostru. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. cãci se apropie de portierã ºi. — sã citeascã în gândul stãpânului. Pe cinstea mea. tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. Petrecurã noaptea în trãsurã. o îndemnã prinþul. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. la preºedintele van Systens. ca douã surori. atât de îndatoritor. ca douã orfane. cu piciorul pe scarã. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. cãci prinþul o privea. o examinã ºi se gudurã. voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. dar oricât de prudent i se adresã. — Monseniore. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. Asta depinde de la caz la caz. aºezat în stânga drumului. trecând prin faþa casei mele. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. Cãtre searã. Roza ascultã. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. Prinþul îºi terminã scrisoarea. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. — Urcã înãuntru. se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare. el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius.

le vei executa. în ceea ce te priveºte. ia-i ºi fã-te frumoasã. Buzele prinþului se strânserã. monseniore. — Ah! Înþeleg. el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu. în mod atât de îngrozitor. cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. urmã prinþul. monseniore. Roza optsprezece sau douãzeci. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. — Care e iubitul dumitale. — Fiica mea. spuse prinþul. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate. — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. Roza plecã ochii. — Fata mea. vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. monseniore. — Da. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. — Pe toþi? — Pe toþi. — De mult? — Din ziua când l-am vãzut. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor. du la Loevestein acest mesaj. dar. Ofiþerul salutã. — Monseniore. dacã trãieºte ºi moare în închisoare.. — Speri în mine. aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". monseniore. nu suntem decât noi doi aici. care. dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. — ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle. Roza începu sã tremure din tot corpul. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. vreau ca ziua . ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. rãspunse ea cu mândrie. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa.. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. Iatã cinci sute de florini.— Haide. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc. Roza fãcu un pas înapoi. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. fruntea i se încreþi. — Pe care-l iubesc. sã stãm de vorbã. Roza surâse împreunând mâinile. — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine. spuse el. fata mea. — Domnule van Deken. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi.. Dupã un moment de tãcere. îngânã ea. cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl. monseniore. copila mea.. monseniore. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani.

teiul ºi castanul. spuse Wilhelm. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. prin magazine ºi bazare. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. În centrul cortegiului. nici . În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. a votat o sumã aproape egalã. ca ºi cei din împrejurimi. poporul. oricât de elocvent ar fi fost el. nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. e un oraº frumos. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. sau cred cã pot desluºi. ºi sã rosteascã eventual un discurs.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. paºnic ºi parfumat. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. fapt socotit pânã acum imposibil. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. laleaua neagrã. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. îþi va sta foarte bine. Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. pestriþ ca o pajiºte. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. pe bunã dreptate. prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. savanþii ºi curioºii. Astfel cã. nedorind sã rãmânã mai prejos. XXXI HARLEM Harlem. pãrintele acestei lalele. mulþimea era atât de grãbitã. Într-adevãr. — Pune-þi costumul mireselor frizone. nici pe savanþi. spre gloria sa. În spatele comitetului. stejarul. în sfârºit. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. a izbutit perfect. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor. o razã din gândirea lor. În sfârºit. Oraºul. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. iar mai la o parte. în formã de boltã. militarii ºi nobilii. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. în duminica festivitãþii. care se mândreºte. ci doar pe cuceritorii naturii. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. deasupra cãrora se aplecau. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. parfumat ca o primãvarã. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. sã ne grãbim s-o spunem. eveniment de interes general. muºcând din prãjiturile lor. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur.

Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. pentru noi. al lui Boxtel. beat de fericire. purtatã pe o pernã de catifea. În trãsura aceasta. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor.fãptuitã o minune. Dupã cum. va face un ultim popas. cei o sutã de mii de florini. înaintea lui. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii. prin portiera deschisã. Cu toate acestea. — Dupã cum puteþi vedea. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. Acest personaj triumfãtor. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. cititorilor noºtri. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. pretinsa sa fiicã. Mulþimea. care mergând vede. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. cã Olanda. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. ca niºte batoane de vanilie. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã.bieþii plebei. Din timp în timp. iar la stânga. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. sclivisit. zgomotul. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. . domnule. era închis nenorocitul van Baerle. la dreapta. prinþul. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. interesul nu se aflã aici. Nu. nici gospodarii graºi ºi bondoci. înãlþatã pe piedestalul ei. orgolioasã. ªi laleaua. va lua un pergament frumos împodobit. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. ce se petrece aici. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. laleaua neagrã. pe când trãsura înainta câþiva paºi. scârþâind din osii. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. poate nesatisfãcãtor. într-o pungã mare. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier. De altfel. Dar pe Roza n-o zãri. e sãrbãtoare. prinþul stadtholder. — Ah. periat. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. obositã. — Vã rog. la prima vedere. îmbrãcat în stacojiu. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. care. e Isaac Boxtel. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. i se pãrea a fi cu totul strãin. peste un sfert de orã va sosi prinþul. însetat. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. sãrbãtoare! spuse Cornelius. spre acel personaj cu flori la centurã. prãfuitã. aºa cum înainte furase Rozei laleaua. în frumoase monezi de aur strãlucitor. Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. acest erou al zilei. dominã în curând adunarea care o aclamã. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele. dupã o clipã de tãcere. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. Apoi. nici poporul de jos. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java. prin intermediul lui. iar cortegiul. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. faþã de care. din când în când. — Ah.

spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. domnule. sau. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. — Oh! fiþi îngãduitor. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit. dar sunt un om de onoare. domnule? — Lalelele. strigã van Baerle. strigã van Baerle. nu poate fi perfectã. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. sã-þi dai seama cã e perfectã. pentru bunãvoinþã. Vai! viaþa mea. cãci vor lipsi omul ºi floarea. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. Atunci sã mergem. sã vadã ºi domnul. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. domnule? — Niciodatã. — Sunteþi nebun. domnule. sã mergem. cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. nu va fi probabil lungã. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari. cu o milã plinã de blândeþe. un fior îi trecu prin tot corpul. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. — Oh! fie-vã milã. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. domnule. Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. — Domnule. ºi apoi. domnule. Cornelius îl opri încã o datã. s-ar putea sã fie laleaua mea. reluã melancolic van Baerle. unde. domnule. ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã. cãci. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. spuse ofiþerul. domnule. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. spuse ofiþerul. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete. vine escorta Alteþei Sale . da. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea... e posibil? Oh! domnule. — Cum doriþi. dar o voi vedea. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. poate e numai vopsitã în negru. domnule. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. — Oh! vã mulþumesc. vã rog. e adevãrat. — Lalelele! strigã van Baerle. acum trebuie sã plecãm. urmã Cornelius cu desperare. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. trebuie sã mã duc s-o vãd. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. întrebã el cu voce ºovãielnicã. aº ºti sã spun. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. cãci avea o bãnuialã dureroasã. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. s-o vezi o clipã. — Atunci. cel mult. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. o vor vedea incompletã. pe piedestal. — Laleaua neagrã-. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit.— Opreºte. oh! dacã aº fi acolo. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. înduraþi-vã. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. unde e? — Acolo. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. — Ce vreþi sã spuneþi. fiþi generos. chiar neagrã. domnule. lãsaþi-mã sã cobor. eroii ce urmau sã fie premiaþi. Dar Cornelius îl opri.

în adevãr. l-am adus de la Loevestein la Harlem. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. e deþinutul politic pe care. din ordinul Vostru. — Monseniore. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. de frig. Dupã ce dãdu acest ordin. gesticulând. trebuia sã rãsarã o zi. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. care prin îmbinarea tainicã de cald.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. care se afla închis în trãsurã. dupã ce o voi fi vãzut. întrebã el. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. ci ºi un refuz. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. rãspunse el. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. În aceeaºi clipã. Wilhelm. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. — Daþi voie deþinutului sã coboare. ºi acum se apropia respectuos de el. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. cã el se ºi apropie din nou de portierã. ÎNCHEIERE Van Baerle. el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. se oprirã la ºase paºi de van Baerle. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. Era. În sfârºit vãzu unica floare. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. Nu încercã sã protesteze. ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. ªi totuºi. Van Baerle. nepãsãtor ºi firesc. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. voi muri dacã nu se poate altfel. — Acest om. O privi de la ºase paºi. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. care. înconjurat de garda sa. ºi apoi. fiecare la portiera trãsurii sale. — Oh! exclamã Cornelius. atotºtiutor ºi infailibil. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. prinþul îºi continuã drumul pe alee. spuse prinþul. de umbrã ºi de luminã. se retrase în trãsurã. El ajunse curând la estradã. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. sãrise din trãsurã. ºi implorându-l pe prinþ. caii sãi. celãlalt nenorocit. nu încercã sã se apere. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. monseniore. auzind ordinul. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. Cãutã în jurul lui pe cineva . bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. fremãtând pe picioarele lor puternice. unul atotputernic. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii. strãbãtu mulþimea ºi. — Ca sã vãd laleaua neagrã. monseniore! ªi se sufocã. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. aflase crima. ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin. Oh. când palid. care trecea tocmai în momentul acela. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. ca de obicei.

la picioarele tronului. Îl vãzu. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. dragoste decât pentru laleaua neagrã. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. egalã. De altfel. Fu ridicat. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. pentru a judeca efectul produs. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. brodat cu fir de argint. vãzându-ºi speranþele distruse. Era Roza. monseniore. conducândo sau. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. palid. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. Dar peste tot. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. Atunci. deoarece nici preºedintele. din înaltul cerului azuriu. în aceeaºi clipã. viaþã. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. de laleaua neagrã ºi de comitet. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. La altã extremitate se gãsea Cornelius. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. În sfârºit.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. salutând rând pe rând pe prinþ. La unul din unghiuri se afla Boxtel. În acelaºi timp. nãucit. — Laleaua aceasta. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. — Da. împingând-o în faþa tronului. una singurã. neavând ochi. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. bâlbâi Roza. ªi rostind aceste vorbe. trãdat de ea. înaintea ochilor voºtri. finã. în sfârºit. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. preocupat fiind doar de prinþ. urmã prinþul. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. Prinþul. copleºit de fericire. Wilhelm. tânãrã fatã. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. Spunând acestea. nu-i aºa? întrebã prinþul. mut. sunt pierdut. în puritatea . i se controlã inima: era mort. o frumoasã frizonã. lovit de o emoþie cu totul diferitã. — Oh! ºopti Cornelius. la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om. la rândul lui. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. mai degrabã. trãsnit. care se sprijinea. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. pe care. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. din trei interese ºi trei drame diferite. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. cu o voce calmã. Cornelius pierdut. de florini. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. ce fremãta de nerãbdare. dupã numele lui van Baerle. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis. feþe necunoscute. i se luã pulsul. de ea. prinþul. vecinul lui. inimã. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. cu rãsuflarea tãiatã. centrul atenþiei generale. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. printre fecioarele din Harlem. va purta deci numele creatorului ei. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. desfãcu încet sulul de pergament ºi. deºi slabã. ce rãzbãtea din mulþime. fiica lui. Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. leºinase. în falsul Iacob. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. stãtea în picioare pe o treaptã. Boxtel. în al treilea unghi. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã.

Asta înseamnã. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. cãci voi. punga cu o sutã de mii de florini de aur. le numãrase dupã vânãtãi. procesiunea porni din nou. lui Cornelius. au fost doi mari cetãþeni. Prinþul. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. victorioºi. dumneata sau Roza. fiind nevinovat. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. prinþul îi arãtã cu degetul. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate. numãrul lor urca. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. prinþul stadtholder. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. cãci proprietatea lui Boxtel. domnule. de altfel. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. dar sfârºi prin a accepta situaþia. care se rotunjirã atât de mult. ar fi nedrept. datoritã povestirii noastre. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. sunt preþul dragostei ei. care. Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. de care Olanda e mândrã astãzi. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. ªi. iar Cornelius ºi Roza. Aºadar. Aceia care. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. * La rândul lui. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului. Devenind paznic de lalele. mulþumitã Rozei. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu. Apoi. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. cãci aceºti domni de Witt. aruncând o privire în direcþia Franþei. din ce în ce mai frumoasã. dupã cum afirma el. Roza. spunând aceste cuvinte. Apoi. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. se urcã în trãsurã ºi plecã. oftând. pânã la patruzeci ºi unu. al curajului ºi al cinstei ei. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. dupã ce fusese paznic de oameni. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui. dar cã. vândutã la licitaþie. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. mergeau alãturi. nu numai cã eºti liber. în ciuda obiceiului sãu. Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. mânã în mânã. A fost. Când au ajuns la primãrie. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. Domnule van Baerle. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. doar cã Boxtel era mort. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. întinse mâinile celor doi soþi. trimisã în calitate de ambasador. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. greºit judecaþi.sufletului sãu. prin bãtrâna Zug. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. Cât despre dumneata. De altfel. . în sunetul trompetelor.

Principalele ornamente din salonul sãu. Condiþie care a fost riguros împlinitã. ºi tocmai pentru cã n-a murit. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã." SFÂRªIT . cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi. cã primul primi numele de Cornelius. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel. încadrate în rame mari de aur. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã . care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã.Sunt prea fericit. datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. deºi Cornelius n-a murit. naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. pe una. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. cel de Roza. Pe cealaltã. În sfârºit. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. iar al doilea. luna lalelelor. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre. încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. ne amintim.dupã doi ani de cãsãtorie. de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->