Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. — Ai venit pe ascuns.eleºteu. vorbind parcã pentru sine. rãspunse Corneille. Zarvã? — Da. îi spuse Corneille. — Atunci asta am auzit adineauri. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. — Frate. — Dragul meu Ioan. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. În clipa aceea. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. — Da. cã printre alte calomnii stupide. continuã Corneille. cu averea lor. Am venit pe strãzi dosnice. ca sã vii aici. nu-i aºa? spuse el. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga. — Atunci suntem pierduþi. rãspunse Ioan. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. — Atunci. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. Orsay. dimpotrivã. Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei. — Nu. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. — Auzi. ar fi fost evitatã trecerea Rinului. frate. frate. vãzându-te plecând. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . eºti un mare navigator. dar ne reproºeazã totuºi. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. cã nu suntem deloc iubiþi. care se simþea stânjenit. Corneille. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti. Corneille.. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. pentru gloria ei. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. — În orice caz vom încerca. spuse deþinutul încet. în afara Olandei. când vântul e potrivnic: am ocolit. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. — Dar atunci. frate. Voiam sã-þi spun. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff.. dragã Corneille. frate. Vesel ºi Rheinberg. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. îi spuse primul ministru cu amãrãciune. De Tilly discuta cu garda burghezã. dar e ºi mai adevãrat cã. — Spune. oricât de bun navigator aº fi. Strigãtele se auzirã din nou. — Tot ce spui e adevãrat. sã provoace zarvã. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. învingãtorii noºtri. De aceea. Ioan. dar mai scumpã mi-e gloria ta. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees.

fãrã un ordin scris din partea mea. cu surâsul sãu blajin. finul meu. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. — Gândeºte-te. nu. da. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. cãci va fi sau tare sau slab. Craeke. servitorul meu. ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. — Oh! bietul bãiat. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. — Suntem noi. din pãcate. — Dar vei putea oare sã scrii. dar frate. — Bine. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. — Ruartul de Pulten. dragul meu? întrebã Ioan. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da. — O. va divulga secretul. Principalul e cã va pãstra taina. îþi repet. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. dacã e tare. viteazul meu Corneille. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. — Înþelegi acum. Ioan. Ioan se întoarse surprins. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. nu va fi de-ajuns sã spun. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. e pierdut ºi noi odatã cu el. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. tot va afla cum stau lucrurile —. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. nici alta. cã înainte de toate. — e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. sã fugim cât mai avem timp. frate. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. dacã e slab. trebuie sã scriu. Aºadar. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. se va lãuda cu noi. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. — Uite un creion. dragul meu. — Da. Aud bine vuietul ãsta. Dacã vom muri. ºi într-un caz ºi în altul. dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. Dacã e tare. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. — Atunci sã vinã aici. — Biblia asta. — continuã Corneille. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. Deci. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. mã întrebi dacã e tare. sã fugim frate. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. spuse Corneille. Degetele care . se va teme de prietenia noastrã. bãnuiesc. Nu e nici una. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. repetã Ioan de Witt. — Vino. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. Rupe prima foaie. dar ce importanþã are cum e. Ioan deschise uºa. fiindcã el nici nu o cunoaºte. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. — Mã gândesc. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille.

cu mâna pe sabie. spre primãrie. Figura lividã. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. cu nasul coroiat ºi lung. Corneille luã creionul ºi scrise. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. fereastra dinspre Hoogstraet se . dacã ar fi trãit în acea vreme. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. aºa cum am mai spus. Corneille de Witt 20 august 1672. o delegaþie de burghezi pornise.. care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care. pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. dar albã ºi finã. Ajuns în piaþa Hoogstraet. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. sã plecãm. — Acum. frate.. — pãrea slab. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. Fãrã îndoialã. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse.au rezistat la feºtilele cãlãului. n-ar fi fost în avantajul sãu. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. de partea cealaltã a eleºteului. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles. acoperind vuietul din Buytenhoff. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. — ªi acum. La strigãtele îndârjite ale poporului. acest om ar fi oferit lui Lavater. cu mâna uscatã. Ioan ridicã braþele spre cer. zise el. ªi într-adevãr. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. spuse el. lipsit de putere. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. se întoarse apoi la Corneille. corpul uscãþiv ºi suferind. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. Cu lacrimi în ochi. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. Pãrea gata sã leºine. cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. pentru început. nici mãcar nu-mi va tremura mâna. mai curând. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. arde-l fãrã sã-l deschizi. un subiect de studii fiziologice care. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii. þâºneau din rãnile deschise. cu gura finã ºi dreaptã. fii liniºtit. în semn de mulþumire. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. Corneille. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. braþul lui slab dar nervos. Strãinul. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care. celãlalt neliniºtit. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. foarte tânãr. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut. mersul agitat al acestui tânãr. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. Corneille scrise: Dragã fine. Unul e senin. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat.

— O sã vedem. — Dar. spuse rece tânãrul. trãda o vie nerãbdare. monseniore. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. sã rãmânem pe loc. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze. sã aºteptãm ºi vom vedea. replicã ofiþerul. fiindcã nu-l cunosc personal. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul. monseniore.. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. — Ai dreptate. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. ai dreptate. — E deputatul Bowelt. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. vã rog sã mã iertaþi. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. dar vorbele nu se auzeau. ceea ce þin mult sã ºtiu.. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. repetã cel ce fusese numit monseniore. ca degetele unui pianist pe clape. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea. colonele. — Sã mergem.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. monseniore. — Ordinul. Hai sã ascultãm discuþiile. îl fãcu sã roºeascã. numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor. Ai dreptate. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune.. . ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului.. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. cel puþin aºa cred. — Om de treabã. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. nu-l cunosc decât din vedere. — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer. continuã prinþul. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte. rãspunse rece prinþul. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. În sfârºit. — . Da. ºopti tânãrul. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei. spuse tânãrul. colegii sãi. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer. — Ah. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. ºi nu pot lua nici o hotãrâre. — Domnilor. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. o repet Alteþei Voastre. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. Din locul unde se oprirã. monseniore.

încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. treceþi la treabã. ºi mai ales cu dârzenie. colonele. dragul meu colonel. ucigaºilor. la dreapta! Apoi. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. Nu ºtiai. fãrã sã clipeascã. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. Deodatã zgomotul încetã. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. mulþimea care se grãbea. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. Dupã cum se vede. spuse el. Contele rãmase la urmã. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. În ceea ce mã priveºte. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. îl grãbea sã plece. Dar cãlãreþii lui de Tilly. Sala de deliberãri se umplea. Împãturi hârtia. . strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. fluturând o hârtie. Era chirurgul Tyckelaer. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. sunt lãmurit. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. spuse liniºtit prinþul. În fruntea primului grup alerga. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam. îndreptat spre Buytenhoff. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. De Tilly luã ordinul. îi þineau piept cu succes.Pe urmã. reintrarã în clãdire. dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum. scoþând þipete puternice. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. spuse el. sau mai bine zis zbura. — Staþi! strigã el. Cãlãreþii defilau încet. þipa el. continuând sã urmãreascã din privire. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. îl avem. care. nici alta. Apoi. neclintiþi. — Ei. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. Nu e nici una. care câºtiga teren. cu jumãtate de voce. Un urlet furios. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen. — Îl avem. — Ei bine. le însoþi plecarea. fãrã îndoialã. cred cã vom vedea un spectacol ciudat. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. în faþa ferestrelor. Curând. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. ajutându-ºi fratele sã se scoale. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. În cele din urmã. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt.

— Te ascult. spuse ea. trecând pe sub poarta boltitã. — Veniþi cu mine. n-o sã vrea. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. printr-un coridor interior. copila mea? întrebã de Witt. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. copila mea. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. spuse primul ministru. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da. spuse Corneille. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. repede. trãsura e aici. . cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. domnule Ioan. e ultimul dar al unui om cinstit. stãpânii mei. — Dar garda burghezã? — Oh. — Da. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. spuse Ioan. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. eu n-aº trece prin strada principalã. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. sper cã-þi va aduce fericire. — Acum. Cãlãuziþi de Roza. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. domnule Ioan. — Copila mea. în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. nu. îi atrase atenþia Ioan. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. — ªi de ce. — Vai. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru. ºi adineauri. — ªi e la tine cheia? — Iat-o. dar atâta timp cât nu va fi revocat. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut. domnule Ioan. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. în strada pustie. continuã timid tânãra fatã. — Într-adevãr. — Repede. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly. — Ei bine. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. repede. ara lãsat-o la poarta cea mare. situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos. — Mulþumesc. — Voi încerca. rãspunse Ioan. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. — Fãrã îndoialã. dacã pleacã. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. garda burghezã va sãri prima. spuse fata tremurând toatã. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. i-am luat cheia. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. spuse tânãra frizonã. care dã într-o stradã pustie. domnule Ioan. domnule Corneille. — Nu mai e acolo. fata mea. fata mea. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat. — O. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii.

spre marea bucurie a gloatei. turbaþii? spuse el. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. — Da. Gryphus. ai dreptate. de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã. adãugã el. — li aud aºa de bine. — Vino. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. strigã Gryphus. tatã. spuse tânãra fatã.. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . Apoi. la moarte. — cãci temnicerul Gryphus. nu-i aºa? — Nu. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt. palid ca un mort. când se simþi tras încetiºor de hainã. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului. nemiºcat. i-aº lãsa sã forþeze poarta. cã în locul tãu. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. dacã o sã te gãseascã. Dar oricât de solidã ar fi fost. — Îi auzi. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista. — Dar o sã mã omoare. aceastã poartã. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. vino. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te. sper. Roza deschise mica trapã. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. se nãpustea acum asupra porþii. spuse ea. tatã. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. — Unde? — În carcera secretã.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. copila mea. tatã! îl grãbi ea. plecaþi. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. numitã carcera secretã. o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta. — Plecaþi. un adãpost sigur. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. Abia atunci se întoarse. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. — Dar tu. — Fir-ar ai naibii. oferea celor douã personagii.. refuza cu încãpãþânare s-o deschidã. — Ai deschide. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. de necrezut. din tot ce am putea sã-þi spunem. se pare cã forþeazã poarta. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã. cã ai salvat viaþa a doi oameni. cum poarta începuse sã cedeze. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã.

— Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. — Este închis grilajul. Portarul ne va deschide. ajunºi ultimii. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi. Corneille ºi Ioan.. nu mai e aici.. vei vedea. — Totuºi.. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. Într-adevãr. — Doamne! Doamne! strigã el. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. nu mai e aici. n-am mai pomenit asemenea larmã. — Nu! Nu! repeta omul furios. probabil cã a fugit. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. ca un tunet. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. alte chipuri furioase. Întrebã primul ministru. van Deken. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã. van Deken. Trãsura îºi reluã cursa. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. spuse el ofiþerului. — Da. fãrã îndoialã. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. — Cum. Deodatã se opri. Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii.. dar din nenorocire nu poate sã fie. spuse ofiþerul. — Oh! monseniore. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. strigã vizitiul. Într-adevãr.. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. ce este?.. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. — Cred cã aveai dreptate. Scoþând capul prin portierã. Ah! uite. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea. vedeþi. este.închise. nu cred. — Mai bine uitaþi-vã. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. am la mine ordinul de comutare a pedepsei. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. vorbeºte. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. monseniore? — Nu. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã. — Haide. — Oh! Stãpânii mei. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. spuse ofiþerul. — Mergi înainte. grãbit sã . o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. — Da. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul. În acest moment mulþimea. sã-i urmãrim! — Monseniore. dar nu ºi din oraº. spuse Ioan. au evadat! I-au lãsat sã fugã. din închisoare poate. scrâºnind de mânie. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie.

ºi la care. — La galop. Dar în ciuda acestui ordin. de domnii de la primãrie. — Vedeþi? zise vizitiul. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. — Prietene. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta. da. — Când? — Azi dimineaþã. — Deschide! strigã vizitiull. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. strigã Ioan vizitiului. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. fã-o pentru mine. spuse portarul. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. — Ce este? întrebã Ioan. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. — Oh! spuse Corneille tare. ºi ia-o pe strada din stânga. Între timp. dar pentru asta. — ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. închiºi cum erau înãuntru. spuse primul ministru. palid ºi slab. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. îi spuse el portarului. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. — Ah! spuse portarul. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici. ar trebui s-o am. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. sã deschid. mi-au luat-o. zise Ioan vizitiului. credeþi-mã. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu. trãsura ajunse la Tol-Hek. vizitiul opri brusc. se vede. la galop. prietene. strigã Ioan. . mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. — Domnule de Witt. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº. Apoi. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. spuse liniºtit Corneille. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. în timp ce Ioan discuta cu portarul. dar pe cinstea mea. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. — Cine? — Cineva care. prietene. — De cine? — Pãi. nefiind încã siguri pe cine ascunde. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. apoi o puternicã zguduiturã. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. repezindu-se cãtre trãsurã. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. se mai adãugaserã alte ºapte. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. sunt desperat. apoi pornirã din nou. e singura noastrã nãdejde. — Cu cheia. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul. — Sã deschid. opt persoane. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. dar cu ce? — Cu cheia. — Haide. mi-a fost luatã cheia. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. porneºte spre altã poartã. pe care-l duc în exil. Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. — Nu. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi.

Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. — Un lucru îngrozitor. aproape la fel de palid ca al sãu. îl bat. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. Nu e bine sã-l trãdezi. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. dar oricât stãrui stãpânul sãu. Ofiþerul observând gestul de milã. pline de bucurie. ºi spuse: — Veniþi. i-o retezã scurt prinþul. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura. încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. cãci Ruartul. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. îl trag afarã ºi pe Corneille. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate.Ioan privi. lucru de necrezut.. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã. îl sfâºie.. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa. cu furia ºi viteza unui uragan. fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. îºi încruntã cumplit fruntea. — Da. spuse el. — Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. Nici nu închise bine uºa camerei. spuse Ioan vizitiului. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. poporul acesta e neîndurãtor. suntem pierduþi. dar cãzu din nou. Apoi se opri brusc. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. Uitaþi-vã. — Opreºte ºi fugi. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. În aceeaºi clipã. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. încã înainte de a atinge pãmântul. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº. Se ridicã totuºi. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. — Monseniore. e inutil sã mergem mai departe. — De fapt. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. care cãzu între curele. cãci el era. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei. sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. se clãtinã spunând: . Vizitiul opri. — Într-adevãr. — Uitaþi-vã. În urma lui. cu siguranþã. ºi înainta urlând. într-adevãr. cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii. când Ioan. — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. monseniore. veniþi. rãspunse acesta. — Monseniore. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului. ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu. fixându-se asupra spectacolului din stradã. uitaþi-vã! — Da. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. du-te te rog la trupele mele. Wilhelm de Orania. Dar tânãrul deschisese ochii. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. care ºi aºa e bolnav. care vrând sã opreascã goana cailor. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi. e chiar Corneille. schingiuit.

De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. el se grãbi sã deschidã poarta. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. — Ah! închizi ochii. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. rãspunse tânãrul. — ªi de ce? întrebã tânãrul. ori de cuþit. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. prietene. — ºuierã o datã ascuþit ºi . gãsind poarta închisã. dupã ce cãzuse. — Corneille! Frate! strigã de Witt. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. strigã portarul. pe celelalte douã le-am gãsit închise. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. îmi aduceþi cheia? — Da. — Dumneata eºti. Acum. jupuiþi. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul. — Domnule. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin. acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. prietene. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. ce continua sã fie închis. Acum se apropiarã cei mai laºi care. ºi îi zburã creierii. în sfârºit. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. de sabie. uite-o. Aºa. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. Atunci. Deschide. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. — Alteþã. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. cãruia el îi vorbise atât de familiar. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. criminalul întoarse arma ºi. punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. — Iatã. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. Dar imediat. — Mulþumesc. cu un efort suprem se ridicã. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. Pentru a-ºi repara greºeala. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. colonele.— Fratele meu. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. e a treia poartã la care mã prezint. sfâºiaþi. îl lovi cu patul muschetei. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. rãspunse colonelul. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. Când. spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. — Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt. care de data asta luã foc. Dar glontele nu porni. care se urni scârþâind din þâþâni. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. Ei bine.

domnii de Witt! Oh. Dar în sfârºit. pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. finul lui Corneille. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. Colonelul se înclinã. ºi lângã aceste covoare. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. dând pinteni calului. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. zise trist colonelul. Acolo. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Sã dãm pinteni cailor. cum spune Juvenal. zise tânãrul. — ªtii. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. acest stadtholder. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. Craeke. departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui. Albã. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. De îndatã ce se simþi în siguranþã. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el. servitorul credincios. ea adãpostea un muritor fericit. Soare. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. pãrea cã vrea sã usuce. spuse el fãrã sã se opreascã. se întoarse. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. þinta cãlãtoriei sale. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. vesel. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. Era aºezatã ca într-o pâlnie. — rara avis. — era doctorul van Baerle. — Desigur cã ar fi fost mai bine. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. curatã. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. Acest fericit muritor. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. — înverºunat rival al marelui rege. strãlucitoare. purtatã de vântul dinspre râu. formate de braþele sinuoase ale fluviului. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. ajunse pe drumul Leydei. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. iar soarele învãluind-o. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. vechi negustori .prelung. în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. colonele. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. ce s-a întâmplat. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. pentru a nu trezi bãnuieli. — Ah! ce n-aº da. cãlare ºi el pe un cal viguros. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. clãdirea albã-trandafirie. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. — îºi mânã zorit calul.

de teamã sã nu provoace gelozia lui . Atacul lui de Ruyter. încât ducele de York. cercetã toatã entomologia provinciei. Vei muri ºi tu. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. tatãl. din nobilul oraº Dordrecht. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. Era. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. — South-wood-Bay. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. iar florinii mei. iar alþii în 1610. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. care s-a aruncat în politicã. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. Îndrãgi lalelele. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. i-a spus fiului sãu. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. pe vremea când flamanzii ºi portughezii. într-un laborator sau într-un magazin. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. pentru a-ºi asculta naºul. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos. se pregãtea ºi el sã moarã. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii.nobili. În consecinþã. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. Condus de pilotul Léger. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. numele nostru se va stinge. fratele regelui Angliei. cu aceste nave. pe care se afla ducele de York. ºeful sãu. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa. Domnul van Baerle. cum se ºtie. aºa cum îi uºurase drumul vieþii. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri. tatãl lui Cornelius. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. — care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. de mine ºi de turnãtor — uimiþi. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. Cornelius. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. tot nu se putea hotãrî nimic. mãnâncã ºi cheltuieºte. — când demnul cetãþean. eroul acestei povestiri. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. — în afarã de tatãl meu. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. deoarece fiecare îºi atribuia victoria.

dupã cum susþine florarul francez. Încã de pe atunci. nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. La începutul anului 1672. mai neînduplecat. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme. soþia sa. — celelalte nume ne scapã. apoi în Portugalia. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. — Cornelius van Baerle avea. ºanþurile.Dumnezeu. Produsele sale începurã sã placã. cum spunea Wilhelm de Orania. regele Don Alphons al VI-lea care. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. ªi-a fãcut deci cu greu. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad. cu vin din podgoriile oraºului. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. Deodatã. un burghez numit Isaac Boxtel care. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. traversase Franþa. numite pasiuni politice. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. dar mândri de valoarea lui personalã. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. pãtrunsese în Spania. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. chiar cãutate. Totuºi. cuvânt care. nutri aceeaºi pasiune. cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. oameni de treabã din Dordrecht. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. iar straturile sale. care. gonit din Lisabona. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. mânuind seminþele rãufãcãtoare. înainte ca doamna de Witt. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. Pe vremea aceea. ªi totuºi. se retrãsese în insula Terceira. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. spre ruºinea omenirii. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. locuia la Dordrecht. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. camerele de uscat. Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. numitã azi lalea. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. o grãdinã potrivitã pentru culturã. — trebuie s-o spunem. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. ci cultivând lalele. mai înverºunat. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. În sfârºit. fãrã sã ºtie. pentru concetãþenii sãi. Erau frumoase. când sosi. adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. îl primirã dupã obiceiul locului. Cornelius . un duºman mult mai crud. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". chiar alãturi de el. Corneille nu se bucura de popularitate.

van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. lunecã jos de pe scarã. el amenajã casa sa din Dordrecht. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. era dreptul lui. cu muguri. nu pentru a picta lalele. cu zece mii de florini rentã. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. cu lalele în glastrã. adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. profesorul sãu ºi ale lui Miéris. nu era expresia întreagã a gândului sãu. care. desfigurându-le. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig. prietenul sãu. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. ºoareci de câmp ºi ºobolani. Aºadar. condiþii optime. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. Aºadar. terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. aceastã nenorocire nu însemna nimic. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. Fãrã îndoialã. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu . Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. lux inaccesibil lui Boxtel. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. Deºi vag. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi. în afarã de asta. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. pânã atunci acoperit de diferite plante. în sfârºit. nu numai pentru a reuºi. genunchii i se îndoirã ºi desperat. Legea era de partea domnului van Baerle. — aºa cum am zis. Domnul van Baerle era pictor. amestecat cu noroi de râu. ventilatã. privind. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. ºi dispus în straturi. De altfel. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. pentru a avea luminã mai bunã. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. o camerã luminoasã. Bene sit. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. Van Baerle nu era decât un pictor. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. Nu era oare posibil ca de Witt. aerisitã. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. apã din belºug ºi la îndemânã. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. a fost mutat. Dar în ochii lui Boxtel. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. dar ºi pentru a progresa. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. cultivator de lalele. expunere la sud-sud-est. van Baerle devenise cultivator de lalele. cutii cu dulãpioare compartimentate. O datã cu lãsarea serii. hârciogi. Îi fu deci aproape recunoscãtor. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. cu lalele sãdite în pãmânt. gãrgãriþe. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. care erau în aºa fel aºezate. în sfârºit. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã.

cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. încât niciodatã. uda straturile ºi. se resemna sã se culce în pod. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. un concurent. în previziunea sa plinã de invidie. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. Dupã aceastã descoperire. Fiind de rea credinþã. adicã o celebritate. al cãrui uzurpator era chiar el. van Baerle obþinu numeroase succese. n-au creat atât. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. Van Baerle. sã modeleze formele. Deci. din clipa în care van Baerle. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. necunoscut. Aºadar. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. plantând. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. îngrijind grãdina. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat. Boxtel. Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. modestul ºi inofensivul savant. Astfel. premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele. — o celebritate. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. din Franþa ºi din Portugalia. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei. Cu cât o floare e mai frumoasã. Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. Într-adevãr. care se consacrase cu totul muncii sale. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. Dupã cum ne putem închipui. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. Pe când van Baerle plivea. Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. nimeni dupã Dumnezeu. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. cea mai exclusivistã dintre ºcoli.dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. dispreþuind-o. — nu vorbim de cei din Ceylon. Dupã cum se vede. ci era finul domnului Corneille de Witt. profet al nenorocirii sale. din India ºi din China. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. — ºi nu de un oarecare. deºi duºman de moarte al lui Baerle. cu atât. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. el ghicea ce avea sã se întâmple. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". un învingãtor poate. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . se dedicã acestui scop. îndrepta. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda.

îi arunca atâtea blesteme. De câte ori. cocoþat pe scarã. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori. autorul crimei. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. urmãrea. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. când ar fi vãzut stricãciunea. neputând merge mai departe. deºi ar fi operat noaptea. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. începurã sã se rãsuceascã pe loc. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. Marmorata. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. apoi. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet. în rãzoarele lui van Baerle. golindu-se de fiere. încercând sã fugã fiecare în altã parte. dar ºi Brabansona. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege. cu o sfoarã de zece picioare lungime. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. sã distrugã plantele. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. din Rotre. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. κi cumpãrã un telescop. purpurie ºi roºie. atunci. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. ºi din care îºi fãcuse un evantai. azurie cu roºu-stacojiu deschis. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. o sclipire de bucurie în ochi. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. dispãrurã. albã ca laptele. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. Boxtel. fiecare pas. Se frãmântã îndelung. când i se pãrea cã-l vede vesel.floare. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. se umplea de satisfacþie. Sã omori un om. meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. Boxtel. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. rãul face progrese uimitor de rapide. pânã în momentul în care. ºi capodopera unui rival îl interesa. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. fiecare gest al vecinului sãu. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. Într-o searã legã douã pisici. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. în timpul chinurilor. când îi surprindea un surâs pe buze. fiecare de câte o labã de la spate. atâtea ameninþãri furioase. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. — ºi cum strada era departe. — începea sã-l roadã febra invidiei. Cãzând de sus. cu ochii ieºiþi din orbite. dar în sfârºit gãsi soluþia. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. evoluþia fiecãrei flori. la combinaþiile de culori pe care le putea încerca. ºi Minunea din Harlem. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. — Boxtel recurse la ºiretenie. e adevãrat. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele. miorlãind îngrozitor. dar. sã sfâºie bulbii cu dinþii. la fel de bine ca însuºi proprietarul. cu spume la gurã. dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. dar nu . ascuns în spatele sicomorului sãu. În fond era un artist. — sursã infamã de groaznice dureri. în sfârºit. dupã perioada de cinci ani. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. reuºind sã rupã firul care le încurca.

el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire. de aceea ne vom opri la aceasta. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea. nenorocire care de altfel. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. tot atât de himericã. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. focul soarelui. Boxtel tresãri de bucurie. zãceau. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. Câþiva amatori încercarã. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. Van Baerle. — preþioasei lalele negre. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem.simþea frigul. nu putu sã-i ghiceascã cauza. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. — unele îndoite. altele frânte cu totul ºi veºtejite. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. aproape de straturi. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune. seva pãmântului ºi adierea vântului. fãrã patã. Dar nu un tratat despre lalele în general. de intangibilã. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. fãrã sã creadã însã în reuºitã. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã. Odatã cu primele raze de soare. cu rãbdare ºi geniu. într-o gheretã. Dar. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. rupte în bucãþi. prospeþimea apei. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. pentru a se rãzbuna. încât. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. Seva curgea din rãnile lor. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. De altfel. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. seva. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. Cam în acest timp. Lui Boxtel. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. din mila lui Dumnezeu. i se . Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. Începând din anul urmãtor. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. aºteptã o ocazie mai prielnicã. deplorând nenorocirea care îl lovise. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. cãzutã alãturi. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune.

El se întrebã ce se întâmplã. unde se instalã cu telescopul la ochi. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. cojile sã se usuce în rafturi. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. vizita pe care Corneille de Witt. Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. Corneille vizitã toatã casa. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic. aºezat aproape de foc. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. Grãdina cu faþa spre soare. nu se cultivã în pãmânt iarna. se urcã în laboratorul sãu. de la atelier pânã la sere. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. aceastã muncã plinã de rãbdare. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. urmaþi de câþiva servitori. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. De aceea. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: . le umezea. toatã nãdejdea sa. Se înnoptase. ºi dupã ce aflã. se hotãrî sã stea la pândã. cãmãruþe cu geamuri strãvezii. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã. toatã iarna. Aceastã magie nevinovatã. în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. vizitaserã încãperile. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. dupã ce Corneille ºi Cornelius. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. setea sa de rãzbunare. Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. de care Boxtel se simþea incapabil. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe.fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. o fãcea în oraºul sãu natal. friguroase. continuã. în cabinetul cu geamuri. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. pe jumãtate nebun. Suna ora unu. Ruart de Pulten. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. din clipa când luminile savantului. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo. de la tablouri pânã la lalele. respira prin tijele lalelelor lui. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. toatã gândirea. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. Îl privea selectând seminþele. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. telescopul nu-i mai era de mare folos. Aici. Cornelius o petrecea în laborator. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. Lalelele. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. Uneori. în luna ianuarie 1672. iluminau ziduri ºi ferestre. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. În seara de care vorbim. înlocuind razele soarelui. dulapuri. Din toamna anului 1671. Cornelius van Baerle.

nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. ar fi zis marele Racine. Corneille. Dupã ce spuse câteva cuvinte. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. dupã pãrerea sa. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. De altfel. Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. severã. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. împingându-l pânã la fund. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. fãrã îndoialã. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi.— Fiul meu. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. aceastã "sfânta sfintelor". încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. Cornelius se înclinã în semn de ascultare. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui. Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu. numai la auzul cuvântului uscãtorie. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. ca ºi Delfi altãdatã. întrucât Cornelius. Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. era interzisã profanilor. acest tabernacol. strãin de intrigile politice. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. care. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. Una dintre ele. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. apoi în vestibul. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. Numai cã. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. la modã pe atunci. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. o bãtrânã servitoare frizonã. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. plantã pãcãtoasã. apoi apãrurã douã umbre. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. majestuoasã. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. de altfel tot atât de obscurã. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. Boxtel îºi cunoºtea vecinul. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. Or dimpotrivã. mare. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. Astfel. Corneille de Witt se ridicã.

— ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii. dupã pãrerea lui. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. Dupã plecarea Ruartului. Cât sunt de netezi. sau poate chiar un miros complet nou. "Muguri încântãtori!. "Voi crea marea lalea neagrã. ªi Cornelius. Cu toate cã. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. "Da. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. dimpotrivã. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. drapele. Barlaensis. cât sunt de bine fãcuþi.. se gândea mult. "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic. dacã liniºtea va fi revenit în Olanda. urmã el." ªi la acest cu toate cã.. Ei bine. Ioan de Witt. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. "Când va înflori laleaua mea. aceasta este ambiþia mea. iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. — vreau. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã. va creºte ºi se va dezlãnþui. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. Corneille etc. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini. adicã toatã Europa cultã. al garoafei. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. lunecând.lui. acest sublim om politic. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. la care Boxtel. dupã cum am vãzut. asemenea unui pilot încercat. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne.. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. "Cu toate cã. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care. ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el. van Baerle. E lucru hotãrât. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. la ora unu dupã amiazã. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. numai despre muschete. Ea nu va supãra pe nimeni. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis. "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele. a trudei mele. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele. Cornelius se afla în uscãtorie. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. patria florilor frumoase. — Tulipa nigra Barlaensis. acea mireasmã pe care o are probabil în . ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva.. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. admirând trei muguri promiþãtori. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit. se va rãspunde. — îºi continuã Cornelius gândurile. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. care închide în el furtuna ºi care. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. ignorând ura ce o stârnise. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile. tobele. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea. Totuºi.

depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb. e Craeke." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. — Iatã-l ºi pe al doilea. unul e neatins. la Goa. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el. van Baerle înaintã spre cãmin ºi. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. care se numeºte mânia. în genunchi. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga. fugiþi. în timp ce Cornelius. celãlalt în cãmin. Cezar sau Maxi-milian. fugi fãrã sã priveascã înapoi. încât acesta. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. domnule. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. — zise Craeke. ªi în acelaºi timp. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. casa e plinã de gãrzile statului. examina al doilea mugur. a fost paradisul terestru. — nici pentru gloria lui Alexandru. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. . pe mine? — Da. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke. ªi Craeke. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci.India. trecând peste consemn. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel. — Craeke. — o spun deschis. — Ah! domnule. — ce s-a întâmplat. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. unul sub masa vecinã cu masa mare. ce-i? întrebã Cornelius. rãspunse servitorul. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã. presimþi o nenorocire. — zise Cornelius. Al dracului Craeke. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. Deodatã. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. — voi citi hârtia. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle. — Sã mã aresteze. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. care din fericire era rece. iatã. la Bombay. Apoi. se auzi o voce din coridor.. Craeke nãvãli în uscãtorie. — Un sol de la Haga. Cornelius tresãri. dragul meu Craeke. ridicându-l. vãzându-l cum se nãpusteºte. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. — Ce vor? — Vã cautã. — Nu pot sã aºtept. Dragi muguraºi!. — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze.. încã în genunchi. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. dupã cum spun cunoscãtorii. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el. — Ei bine. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. bine. Craeke? — S-a întâmplat. — Bine. Chiar în clipa aceea. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. domnule.

spuse el ca un om lãmurit.— Urcã. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. — Vã jur. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke. printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. — E în ordine. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. vrednicul meu stãpân. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta. sari. ªi se dãdu un pas îndãrãt. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. — Eu sunt. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. — Doctore Cornelius. Cât despre Cornelius van Baerle. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. Cornelius luã al treilea mugur. bijuteriile ºi fugi. maestre van Spennen. — Nu faceþi pe miratul. — Iatã. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. negaþi? — Desigur. În acest moment. atât de mare îi era tulburarea. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. maestre van Spennen. — Ah. nu-i aºa? — Bineînþeles. . — rãspunse Cornelius. — N-am sã sar. — Ah. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. Ia aurul. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. cu totul nãucit de aceastã poruncã. — Atunci. maestre van Spennen. Într-adevãr. maestre van Spennen. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. precedaþi de un magistrat. hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar. Doica ridicã braþele spre cer. — Atunci o sã vã ajut. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. înveli în ea cei trei muguri. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. — Sãri pe fereastrã. dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. se apropie de fereastrã ºi o deschise. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. strigã doica intrând în uscãtorie. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. iubitul meu copil. doicã? întrebã van Baerle. trebuie s-o spunem. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. spuse van Spennen. rosti magistratul. ºi un depozit e sfânt. doctore. urcã! strigã servitorul.

Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã. — Pentru cã în numele Statelor olandeze.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi. Dacã ar fi arestat Cornelius. Atunci îl voi deschide eu însumi. apoi pachetul cu hârtii. Oricât de modest era doctorul Cornelius. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã. uluit. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. dupã cum se poate uºor presupune. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. domnule van Baerle. rãspunse magistratul. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. cu siguranþã. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. a lui Isaac Boxtel. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. dacã o datã cu demonul invidiei. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. — Unde? — La Haga. vã arestez. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. Or. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. — Sã mã arestaþi. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. ciudat cum era. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. Magistratul rupse sigiliile. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. o mare tulburare. vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire. doctore. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. Deci. Cornelius van Baerle. s-ar produce în casã. învinuit de înaltã trãdare. De aci se poate deduce cã Boxtel. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. justiþia n-a primit o informaþie falsã. Cornelius. aflând de arestarea lui Corneille de Witt. ºi urmaþi-ne. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om. ªi în acea noapte. eu sunt un bun cetãþean. ªi trãgând tot sertarul afarã. fãrã îndoialã. care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei. sfâºie plicul. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. strigã Cornelius. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã. pornirã în galop spre Haga. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc." Dar poate cã acest raþionament. se gândi cã. complicele sãu. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. este de datoria mea.

În sfârºit la 19 august. Cornelius van Baerle. . dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. e arestat. În aceeaºi searã. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. tot ce v-am povestit e adevãrat. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. — Ei bine! În clipa asta.bulbul lalelei negre. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. aºa cum am vãzut. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu. sunt bolnav. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. când dormea. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. care se achitã de aceastã datorie. chiar fãrã sã priveascã. Valetul intrã. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. ca un olandez demn. Dar. cãtre orele douã dupã amiazã. domnule. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. Nu se poate! — Pãi. de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. Se lãsã noaptea. se spune. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. spuse valetul. o sã vã þin la curent. Când era treaz. Când. Dar el asasinase cu un dublu scop. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. nici asupra atelierului. — Oh! murmurã. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. domnule. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. mai rãmânea de împlinit al doilea. — Pãi. ar înflori la el. o visa. Într-adevãr. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã. domnule. magistratul primi înºtiinþarea. Cãtre ora nouã. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. domnule. în loc sã înfloreascã la Cornelius. În consecinþã. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. ºi acolo. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis. Isaac Boxtel era tare bolnav. domnule. dar nu e sigur. vecinul dumneavoastrã. bolnav ca un om care a comis un asasinat. ºi fiþi liniºtit. — Ah! dacã ai vãzut. fie din slãbiciune. — La Haga?! — Da. el întocmi un denunþ anonim. — În orice caz. Niciodatã o hârtie veninoasã. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. cel puþin aºa se spune. Boxtel se ascunse sub cuverturã. Bietul van Baerle! ªtiþi. Primul fiind împlinit. n-o sã-i fie bine de loc. fie din ruºine. l-ar putea fura. în sfârºit. — Ah. învinuit de înaltã trãdare. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. — Domnule. spuse Boxtel. — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. o sã mã informez din nou. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. — Drace! exclamã valetul ieºind. strigã valetul. a doua zi se adunarã. — intrã în camerã. dacã e adevãrat ce se spune. poate ai dreptate. Într-adevãr.

dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. ªi totuºi. La miezul nopþii. Cornelius coborâse în grãdinã. Acolo îi va gãsi. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. alergã în direcþia lor. Apoi se urcã în sicomorul sãu. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. În sfârºit. trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. Scormoni la dreapta. ca într-o grãdinã botanicã. Scormoni alãturi: nimic. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. picioarele nu-l mai þineau.totul fu cuprins de întuneric. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. nenorocit ce sunt! strigã el. O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. deschise ºi închise toate sertarele. ajungând la locul ºtiut. o sprijini de zid. coborî din copac. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui. de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. curajul îi reveni. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. chiar ºi sertarul cu pricina. Într-adevãr. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. De altminteri. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. cu mâinile tremurând. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. Peste tot era liniºte. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. apoi. unsprezece. aºa cum am vãzut. κi fãcuse bine socotelile. apoi. încãlecã zidul. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. rãvãºind totul în uscãtorie. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. cu faþa lividã. scormoni la stânga: nimic. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. 20 august 1672. Auzi pe rând bãtând ora zece. nu era de loc greu. de trei ori nenorocit! Se desparte . lalelele Joannis. gãsi etichetate. cu inima zvâcnind. se opri sprijinindu-se de masã. ah. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. îl împãrþise în trei muguri. dar laleaua neagrã. Scara atingea exact ferestruica. laleaua de culoare brunã. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. Nebun de furie. aduse scara de la Cornelius. îºi afundã mâinile în pãmântul moale. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. dezgropase bulbul ºi. — Oh. Totuºi. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. el se sculã. casa era vraiºte. nu era nicãieri. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. mai sã ºi-o turteascã. Ajuns în acest tabernacol. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. în camerã devenea un hoþ. Witt. O singurã luminã veghea în toatã casa. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. în timp ce Boxtel era în pat. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. convins cã nu avea a se teme de nimic. se întoarse la scarã. Era aceea a doicii. cu o bucurie de tigru. laleaua de culoarea cafelei arse. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. Dar cãutã în zadar. — Mugurii ãºtia. luã o scarã. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. miezul nopþii. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre.

— sã închidã e un fel de a spune. mânia poporului atinse asemenea culmi. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. Închisoarea era pustie. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. Roza se ascunse din nou. în faþa acelor furioºi. Gãsind celula lui Corneille goalã. la un moment dat. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. ieºi prin ferestruicã. pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. om prevãzãtor. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. Se duserã sã închidã poarta cea mare. Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. care luase mãsuri de precauþie. spuse el. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. la urma urmelor. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. Cãzu ca trãznit chiar pe masa. Deci. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. pentru a-i spânzura. chiar pe locul unde. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn. infamul! Îi are la el.. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. ieºi din ascunzãtoare.. . ºi. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. duse obiectul furat de unde îl luase ºi.oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. ridicându-ºi faþa lividã. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. asemenea unui animal de pradã. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. Cu lampa în mâna dreaptã. — Mugurii sunt la Haga. nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. Tânãra fatã. închizând porþile oraºului. dacã îi are. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului. spuse invidiosul. tinere. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. dar de data asta. Roza profitã de acest moment. situatã chiar sub scarã. scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius. fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite. intrã rãcnind în casa lui. alunecã în lungul scãrii. — Ei bine. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza. o sã þi-o dãm. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. La Haga. ca sã nu vadã odiosul spectacol. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi.

Peste casele palide se înãlþa. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. cu totul în umbrã.. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. dar. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. vãzu astfel. încadrat de ferestruica luminatã. Ei bine. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. — Da. domnule. din când în când. dar buni prieteni ai regelui Franþei". scumpul meu domn. prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. în celula pe care e inutil s-o descriem. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. — Ah. gestul ei pudic. dincolo de pomi. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea. care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. ai tinerei fete. dar nu dormi deloc. ªi jos. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. silit sã-l urmeze. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei".Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. pe o treaptã. În timpul nopþii. acolo unde întunericul acoperã detaliile. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. Palid. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede. Pe aceastã pancardã. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest. iar fitilurile archebuzelor. ai citit exact. pe care înscrisese pretextul dublei crime. de îndatã ce rãmase singur. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. tremurând ºi gâfâind. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã. care dãdea spre Buytenhoff. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. Aceastã scenã durã o clipã doar. Gryphus începu sã râdã. asupra cãrora lumina. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. cu zãbrele de fier. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. încât Gryphus alergã furios. iar dedesubt. iatã unde ajungi . Cornelius. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. ca o mantie albã. rotunzi. Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. fratele sãu. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. o siluetã cu forme neprecise. care se afla mai sus. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri.. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. cu ochii sãi buni de om tânãr. la capãtul opus al pieþii. atârna stropi strãlucitori de aur. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. conºtiincioasã. suavul obraz al Rozei. se trânti pe pat. Cât despre Cornelius. intra cinci minute mai târziu. doi duºmani ai poporului.

Revenindu-ºi în fire. Cea care þipase era frumoasa frizonã. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. fetei îi fu ruºine de gândul ei. aceasta e mai mult decât omenie. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. în colþul cel mai întunecat al închisorii. e mai mult decât . — Da. nici un bulgãre de pãmânt. atât de dur cu alþii. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. cum era filozof. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. cu ochii închiºi. camera familiei. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. Dar. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. dupã ce. întors pe pãmânt. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã. ºi mulþumesc. cu braþele atârnânde. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. cãzuse în urma unei încãierãri. în singura întrevedere pe care o avuseserã. dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. spuse Gryphus. executaþi. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. ºi mai ales creºtin. Domnule. dar osul se îndoi. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional. Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. Mâna lovi în gol. la neaºteptata apariþie. nici o razã de soare! La gândul acesta. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. apoi pentru cel al primului ministru ºi. îi zise: — Nu-i nimic. nu te miºca. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. ca un mort. în sfârºit. ºi ajutându-l astã-searã. unde rãmase nemiºcat ºi rece. reveni în celula sa. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. ieºi. celula fatalã. ci chiar leºinase. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident. domnule. crezuse mai întâi cã Gryphus. cãzu leºinat pe pragul uºii. lãsându-se sã cadã pe pat. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. a cãrui brutalitate o cunoºtea. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om.

Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. spuse Cornelius. La ultima miºcare. deschise ochii. erau vinovaþi? — Ai dreptate. spuse Cornelius privind obiectele aduse. cã sunt slabã. e tocmai ce ne trebuie. se ridicã în picioare. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. Între timp. — Dar nu sunt cu nimic vinovat. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. mutilaþi. nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun. eºti nedrept cu acest tânãr domn. temnicerul leºinã a doua oarã. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. Roza împinse masa. Fugiþi deci. pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. cazi din cauza grabei. procesul dumneavoastrã va începe mâine. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. ºi cã. lucrurile merg repede în vremurile de azi. n-o sã ne coste nimic. reveninduºi din leºin. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. — Nu vorbi aºa. pentru a-l scuti de o parte din drum. Roza. tatã. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. serviciu contra serviciu. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. spuse Gryphus. cã dulãul are botniþã. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. — Ce înseamnã asta. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. cãci Gryphus. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. spuse deþinutul. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. Haide. — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. spuse Cornelius.credinþã. este adevãrat. iatã ce vreau sã spun. spuse Cornelius. cã tatãl meu e leºinat. — Da. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. — Cei care atârnã acum acolo. iar poimâine veþi fi condamnat. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. vinovat sau nu. sfârtecaþi. — Cãutaþi puþin oþet. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. — Iatã. în consecinþã. întunecându-se. Dar. Gryphus se aºezã. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. da. domniºoarã. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã. domnule? întrebã Roza. împingea cãtre el un scaun. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. domniºoarã. spânzuraþi. — Auzi. continuã Roza. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. — De altfel. Aºa cã. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. în timp ce Cornelius. zise Roza. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. — Înseamnã cã judecãtorul. . iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. se vede de aici spânzurãtoarea. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. — Da. — Ei bine. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine. — Sunt bune. Cornelius se uitã la frumoasa copilã.

Dar cum de la moartea celor doi martiri. de asemenea. — Tãceþi! spuse Roza.. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. executat pe eºafod ºi poate asasinat. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. spuse Cornelius cu surâsul sãu blând.. dar rãmân. condamnat la moarte. el spuse tot . Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc. îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. Dar. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi. copila mea. Luaþi seama.. V-ar acuza pe dumneavoastrã. În ochii judecãtorilor. — Mulþumesc. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. de parcã n-ar fi auzit ce spune. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. frumoaso! — Care anume. — Dar? — Refuz. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. înþeleg. sã pleci cât mai repede. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. grãbiþi-vã! Iatã. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind. trezindu-se. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. El nu negã.. Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. dar povesti ºi cum. — Nimic. spuse Cornelius. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. — Sã tac. Cornelius stãtea nemiºcat. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni.. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr. rãspunse Roza. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. sau dacã vii. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat. ºi tu ai unul de urmat. privind-o pe Roza. sunt nevinovat. De altfel. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. Corneille de Witt. fãcut bucãþi. interogatoriul nu durã mult. dar. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului. — Nu înþelegeþi? — Ba da.. — Ce?! strigã temnicerul. de aceºti mizerabili. tata începe sã respire normal. spuse tânãra fatã. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea.

îºi aducea oarecum aminte cã. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. înaintea arestãrii sale. iar hârtia. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui. dragostea pentru studiu. ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. De pildã. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. fãrã îndoialã. Cornelius rãspunse cã e adevãrat. pentru ºtiinþã ºi flori. poate va fi gãsitã. Afirmã cã niciodatã. care sã-i poatã servi drept justificare. Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. obiceiurile ºi intimitãþile sale. declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. de altfel acum. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. considerase un asemenea certificat inutil. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes.adevãrul cu privire la simpatiile sale. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. rudele sale apropiate. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. pentru orice eventualitate. pentru artã. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . Or. sigur de victorie. Unul dintre ei. care avea reputaþia de subtil observator. În ceea ce priveºte hârtia. domnilor. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. Cornelius rãspunse cã. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. adevãrul întreg. stabili cã acest tânãr. nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. prin urmare. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt. În sfârºit. atât de flegmatic în aparenþã. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. cã. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. dacã se va cãuta atent. servitorul domnului Corneille de Witt. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. Cât despre Craeke. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. cã servitorul dispãruse. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. care nu putea fi logicã. ar putea fi în primejdie acolo.

— ºi nu auzi . Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. tremurând. nu. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. acum douãzeci de minute. care-i dãdea febrã. ce rãmase în ungherul uºii. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. zise grefierul. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. îl opri în faþa uºii grele. rãspunse grefierul. salutându-l pânã la pãmânt. În sfârºit. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. Dupã ce terminã de citit. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. de o structurã amfibie. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. N-am timp de pierdut. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. mergând de-a-n-dãratelea. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. mai aveþi timp. Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. el se retrase. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. vã rog. ºi într-un caz ºi în altul. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. Cum deliberarea fusese foarte serioasã. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. cât ºi o oarecare. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã. domnule. puteþi cere orice duhovnic vã place. — durase o jumãtate de orã. Spunând aceste cuvinte. dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi.evadarea din închisoare. acuzatul e deci de naturã hibridã. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus. domnule. sau iubeºte foarte mult politica. — faptul era doar dovedit. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. În urma acestor raþionamente. care îl introduse pe grefier în celulã. frumoasa frizonã. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. apoi. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. el ne-a minþit. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. când un braþ alb. Mãrturisesc numai cã. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. Franþa. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. Apoi. În urma lui venea Roza. — Drace! spuse Cornelius. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate. mi se pare cã am auzit sunând ora zece. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. nu m-am gândit niciodatã la asta. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. daþi ca exemplu puþin mai înainte. care. — Pe legea mea. — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu.

— Sã râd?! strigã Roza desperatã. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea. lucru socotit de toþi imposibil. Tânãra fatã se lãsã în genunchi. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. Oricum. la rândul meu. biatã copilã. Roza. Roza. te rog. Ajutã-mã. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. domnule Cornelius? — Te vãd. Roza. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu... Roza. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. dragã Roza. albaºtri. ºi izbutisem. Cornelius înþelese. l-am binecuvântat în voinþa sa. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. spuse ea. Scoase de la piept. ai dreptate. ºi îl iert. Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. mai greu chiar decât i se cuvenea. L-am adorat în creaþia sa. coborând câteva trepte. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte.. vorbiþi. pentru cã e un martir. Cornelius mirat. i se adresã Cornelius miºcat. iartã-mã. — Iertaþi-l pe tatãl meu. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. — E pedepsit. sã nu regret nimic. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. — Domnule. prin accidentul pe care l-a suferit. da. dragã Roza.. — Dar pentru dumneavoastrã. — Da. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. Oh! nu roºi. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret. — Frumoasa mea copilã. nici suflet mai curat. scumpã copilã. ºi care. aºa se poartã cu toatã lumea. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. nu întoarce capul. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva.. înecaþi în lacrimi. sã-mi împlinesc acest ultim gând. chiar bucuros. Gândul care mã frãmântã acum. Roza. sã ne grãbim. — Pe tatãl dumitale?! spuse. — Mulþumesc. — Oh! domnule. copila mea. pentru dumneavoastrã. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. vã cer o favoare. zise Roza. iar jos de câine. sã realizez marea lalea neagrã. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi. domnule Cornelius. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. Roza. nu mai am nici o putere.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. spuse el. — aceºti o . — Da. Aceºti o sutã de mii de florini. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã. pãzitã sus de el. — Frumoasa mea prietenã. se aºezã în mijlocul scãrii. Deci iubeam florile. frumoasa mea Roza. Roza tresãri. — Ah. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni. Dar nu-ºi terminã gândul. pot sã fac ºi eu. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. cel puþin aºa cred. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. ai frumoasei Roza. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. ceasul bãtea ora unsprezece. am iubit mult florile. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. ªi acum. spuneþi-mi. propus de Societatea horticolã din Harlem. domnule! spuse ea. — Nu mai plânge. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. Haide. draga mea. spuse Roza.. în turnul din Buytenhoff. nu ºtiu dacã ai aflat. n-ar avea nici o urmare.

L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. — pregãtindu-se sã moarã. — Ascultã-mã. Cum nu ºtii latina. — Cu ce sã scriu? întrebã el. vei avea cei o sutã de mii de florini. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele.. nu faci rãu nimãnui. copilã dragã. grãdinarul meu. domnule Cornelius. sunt sigur. Roza. — acum nu mai am nici o dorinþã. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. dupã convingerea mea. Tatãl ºi mama mea au murit. Corneille de Witt. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. Îi vei avea. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. spuse Roza. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. Cere-i lui Butruysheim. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. copila mea. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. — În biblie este un creion. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. Roza. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor. deci. n-am avut nici sorã. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. iar zilele apãrând-o de soare. — Acum. dragã Roza.. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã. tânãr. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. deºi sunt nevinovat. cã sunt pãrãsit. Ea va înflori ºi va fi neagrã. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. ºi dacã cineva m-a iubit.sutã de mii de florini îi am aici. Cornelius îi luã mâna. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. n-am iubit pe nimeni. nu mai am decât câteva minute. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã. continuã el. — Dar domnule. ºi pe care te rog sã-i iei. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. vezi bine.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. Roza Gryphus. 23 august 1672. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. cãci sunt sigur de mugurii mei. Roza suspinã adânc. De altfel. . — Vai. Dumnezeu fie lãudat.. celelalte fiindu-mi confiscate. va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect. e biblia bietului dumneavoastrã naº. ei vor înflori în luna mai a anului viitor. în calitate de unicã moºtenitoare. Nu mã întrerupe. ºi deºi nu ºtiu sã citesc.. Cornelius îl luã. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. Sunt singur pe lume. sã fim serioºi. adicã peste ºapte luni. o sutã de mii de florini.W. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. voiam sã vi-o aduc azi. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. în aceastã hârtie. n-am ºtiut-o niciodatã. pe care se puteau citi iniþialele C. cãci þi-i dãruiesc. — Ah. nici frate. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. ºi pe a doua paginã. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. Roza.

iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. din dragoste pentru mine. — Oh. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. Numai cã n-am sã mã mãrit. ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. adãugã ea în ºoaptã. spuse ea fãrã sã ridice capul. dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. dar ºi fãrã fanfaronadã. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria. adicã numele ei ºi al meu împreunã. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. am sã fac tot ce mi-aþi spus. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. — Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul. — Doar atât. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. domnule. tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. Pãrãsind celula. Fãrã slãbiciune. copila mea. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. . — Nu poþi. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. o jur. bâlbâi ea. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone. — Ei bine. — Oh! nu pot. care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. cãci asta. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. domnule. Biata copilã suspina tot mai des. de unde fuseserã desprinse. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. Când trebui sã coboare pentru a urma garda. urmat de executor. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. Adio. dacã ar fi fost citite de Cornelius. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. Iar Roza. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. da. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. Cornelius vru s-o ia în braþe. cãzând fãrã simþire. Roza. din ordinul prinþului stathuder. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. mi-e cu neputinþa. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. Apoi. nu pot primi aceºti bani.

Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. Dar. al urletelor ºi al vociferãrilor. temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. Erau aceiaºi curioºi care. dar plãcut. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. Redeschise ochii. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. imediat. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. Apoi deodatã. Jos lângã scarã. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. îºi fãcu rugãciunea. în Ceylon. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. prinþ de Orania. în Bengal sau în altã parte. dupã ce privi ºi ascultã. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. fãrã sã-ºi dea seama cum. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. — nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. adunaþi acum pentru a-l vedea. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. va putea privi cu milã pe pãmânt. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. fãrã voia lui. convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. Rãmânea doar de ºtiut dacã. ºi aceleaºi puºlamale. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi. clãtinându-se doar puþin. ºi observã. nici lovire. atunci când. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. nici la judecãtorii sãi. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. Aproape de el. ºi frumosul meu vis va începe". ci înmãrmurite. van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. Indiferent de ceea ce simþea. pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. . ªi acelaºi soare galben ºi palid. al bolþii cereºti. În mijlocul mulþimii. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. Totuºi. nici de lovire. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. De îndatã ce apãru Cornelius. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. Dupã ce deschise ochii. "Treabã doar de o loviturã de sabie. pe atât era mai înþesat de curioºi. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. câinele îl privi trecând. aºteptau acum o nouã victimã. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. nu urlând. pe care derbedeii. îl priveau de jos. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. strãlucea pe cer. Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt. nici la cãlãii sãi. ochii i se închiserã. În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. Drept urmare. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. liniºtit. e adevãrat. Oare la ce se gândea acest om drept. poate chiar de compãtimire. zburând de trei ori în jurul capului sãu. în stradã izbucni un urlet cumplit. sã nu încline balanþa dreptãþii divine. În tumultul ameninþãrilor. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. Iatã pentru ce nu simþise nici durere.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. adicã mai mult decât un martiriu. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. din piaþã. la fel ca domnului de Chalais. cu o aproximaþie de câteva uncii. eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. îºi spunea filozoful. ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului. El îngenunchie.

Cãci Leovestein. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. deodatã. care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu.Cornelius. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei. personaj din "Eneida". îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. ºi de acolo ajunsese. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. voi trãi. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. Va fi Roza acolo. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. în capitalã. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. vai! foarte departe. Prin acest post-scriptum. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. fãcu un semn cãlãului. — Mie. Wilhelm. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga. fu puþin dezamãgit. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. spun geografii. pentru a ocupa un loc mai bun. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. aºa cum am mai spus. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. Era prea puþin vinovat pentru a muri. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. Roza nu va fi nici ea la Loevestein. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. dupã câte se pare. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. Alteþa Sa Wilhelm. burghezul. Apoi. foarte aproape de Dordrecht. Cornelius spera într-o graþiere completã. dar se mângâie. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. murmurã Cornelius. în rândul din faþã. dar cu toate astea. poet. dar el. îºi spuse van Baerle. ªi apoi. teolog. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. jurisconsult. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. istoric. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. câte una de fiecare provincie. luând-o înaintea lor. dar prea vinovat pentru a trãi liber. dar. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. în faþa oraºului Gorcum. admirând panorama lalelelor din univers. care sunt departe de a valora cât Grotius. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. Dar Cornelius se înºela. stathuder al Olandei. care nu avea deloc. mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. omorât de Enea în luptã. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. în sfârºit. lãsând sã-i cadã pe piept capul.

Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. în vreun colþ al celulei. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. adicã indulgenþa. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. Furia tigrului. cãlãul acceptã propunerea. nu observã o piatrã. imaginaþiei cititorilor. Reveni. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. se vede astfel silit sã le încredinþeze. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. Aºadar. care. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. se clãtinã. Aceºtia. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. în toatã simplitatea lor. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. adicã dragostea. În grabã însã. Cornelius se va duce la Loevestein. De aceea. Leºinat. venise. la Haga. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. îºi pierdu . Wilhelm. Nici nu-l primi pe petiþionar. Nu pusese decât o singurã condiþie. Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu. Fãrã Wilhelm. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza. pentru a-i înlesni o evadare. care se îndreptã atunci cãtre Roza. Cornelius murea. Fãrã Roza. Prin urmare. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. de la arestarea lui Cornelius. dar acesta era credincios. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. îl burduºirã cum puturã mai bine. aceea de a fi plãtit înainte. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. cu febrã ºi cu braþul frânt. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. în urma procesului rapid ce avusese loc. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. din strigãtul. calculele invidiosului erau exacte. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. Cornelius va trãi. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare. se împiedicã. dacã nu la piept. Între timp. din gesturile lui. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. dupã cum am vãzut. sentinþa fusese pronunþatã. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. porni sã-l caute pe cãlãu. Boxtel deveni fiarã. execuþia o datã terminatã. Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. Trebuia numai. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. Nobila fatã. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie.

Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi. Apoi. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. — adicã doisprezece bani francezi. — Aceºti porumbei. Este o încãpere istoricã. lovit. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. cãruia. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. morile din Dordrecht. în spatele unei pãduri de hornuri. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. încrezãtoare în porumbel. aceasta. ºi. aºa cum spune mitologia. Pe de altã parte. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. Boxtel. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. poate ceva mai înaltã. domnul Grotius evadase. strivit. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. viaþa era altceva decât un aparat respirator. Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. ce se numeºte Invidia. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. nimic nu-i reuºea. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare. vin din Dordrecht. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. ai rãbdare. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. Pentru van Baerle. oraºul sãu natal. graþie imaginaþiei soþiei sale. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. fu nenorocit din cauza hainelor rupte. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu. Din fericire. îi rezerva chiar în închisoare. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. Dar o datã ajuns. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. acest cãlãtor liber. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. Într-o dimineaþã. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. pe care paznicii uitaserã s-o controleze. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. unde lumea îl plânge. în celula domnului Grotius. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. Se întoarse seara. în ultima perioadã. ªi în aceastã împrejurare. cãci. se ridicã. dupã pãrerea lui. apoi îi închise împreunã. nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. cãtre începutul anului 1673. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. dupã ce dobândi câteva ouã. Aºadar. îºi spuse van Baerle. cu bileþelul sub aripã. . stând lângã fereastrã. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. De îndatã ce se putu ridica în picioare.echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. dãdu drumul porumbiþei. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. Fãrã îndoialã. — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. — amândouã pierdute pentru totdeauna.

lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. Dar a ºai-sprezecea zi. Vãzând aceasta. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. dar ºi porumbeii. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. aºa. Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. clãdea soluþii peste soluþii. Loevestein. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. nu numai servitorul. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã. mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi. — Tatãl dumitale? — Da. am alergat la mãtuºa mea. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã. Rotterdam. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie. Mãtuºa mea. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. Cornelius întinse braþele. într-una din primele zile ale lui februarie. aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. e aici în curte. În urma mea vine tata. poate cã m-ar fi refuzat. — Aºa încât. dimpotrivã. Servitorul. pe care-l lãsase fãrã bani. mai bine zis. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. supravegheazã animalele din aceastã fermã. gãtitã. nu numai telescopul. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. — Cornelius nu ºtia cum. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. ea se oferi sã-i rãscumpere. îl sprijini ºi pe van Baerle. strãlucind de bucurie. am venit. Aceºtia erau porumbeii care. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. împreunã cu alþii. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. vizitau în peregrinãrile lor Haga. . În scrisoare. Ca urmare. — în închisoare. cu ºase bani olandezi bucata. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. Roza care reuºise sã pãtrundã. Roza. O pãstrã astfel cincisprezece zile. spunându-i: — Domnule. bãtrâna frizonã. κi duse mâna la inimã ºi ascultã.Hârtia era în acelaºi loc. chinuit de gândul acesta. Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. domnule. Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. — Roza. care e doica lui. nu numai postul de observaþie. dorinþi peste neliniºti. dacã ar fi ºtiut. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. a aprobat cererea mea. o fermã mare. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. Dumnezeu. eºti aici. El nu bãnuia ce scop urmãresc.

care urcase scara ºi ajunsese sus. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã. spuse van Baerle. Nu sunt rãu. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. eu nu þi-aº fi lãsat-o. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin.. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu. pentru a-l consola. — O. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. îþi voi face viaþa amarã. Roza. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. — Ia te uitã. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul. domnule Gryphus. mulþumesc.. aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. scumpul meu domn Gryphus. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. — Dacã ai fi rãmas. — Lãsându-mi capul pe umeri?. foarte bine! spuse Gryphus. cum se întâlnesc oamenii! — Da. domnule Gryphus. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. — ªi pentru ce? întrebã Cornelius. Nu înþeleg bine. ºi constat cu mare plãcere. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. pentru cã poþi þine felinarul cu el. iar celalalt. Grotius! De aici a evadat. din spatele uºii. domnule Cornelius. — Ei. ªi deschizând uºa. domnule Gryphus.. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui. spuse el. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. Mulþumesc. — Iatã. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie. spuse deþinutul. — Da. oh! nu sunteþi destul de pretenþios. vezi în mine pe noul dumitale temnicer. . pentru a-ºi ascunde dezgustul. intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar. ªi-ºi întoarse capul. Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii.. n-ai mai fi avut de suferit.. dragã domnule Gryphus. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. — Fãrã îndoialã. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. da. — Domnule.. Cât despre câine.. dacã aº fi rãmas. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. cãci eu voi veghea.. fii atent cum te porþi. — Tatã. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul. — Dar te cunosc foarte bine. — Foarte bine. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. — Ah. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da. zise Roza. Roza se depãrtã grãbitã de uºã.— Dupã cum vedeþi. — Te asigur. dumneata erai. în politicã se fac întotdeauna greºeli.. nu-þi ascund. spuse ea. domnule Gryphus. Dar e tot una. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã. Roza îi zâmbea îngereºte. cã braþul dumitale merge de minune. ticãlosul de Grotius. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. Pe când aici. — Da. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. Gryphus încruntã sprâncenele. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. — Aºa se întâmplã. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. Ei bine...

se vede prea mult.Gryphus se duse la fereastrã. dupã ce zgomotul se stinse complet. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. spuse Cornelius. nici ameninþãrile lui brutale. Vãzu ferestruica deschizându-se. În acest moment. buna mea Roza! — Aºadar. Gryphus nu vãzu nimic. rãspunse Cornelius. mi se pare cã erau ai tãi. aºteptaþi-mã. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. — Ah. ºi dupã ce închise fereastra. Roza. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. da. nu auzi nimic. înspãimântaþi. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. Inima lui Cornelius tresãri. atunci îl culc. tinere. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. privind-o pe Roza. — Porumbeii mei. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. aºa cum promisese. — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. — V-am adus mugurii de lalea. Nici vizita temnicerului. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. Cum dispãru el. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. cei doi porumbei. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa. domnule Gryphus. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. zise Roza. rãspunse Cornelius. deºi abuzurile sale îi erau cunoscute. prea mult se vede. draga mea Roza. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. din fericire . Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. tinere. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. — Ah. dar. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. Roza spusese: la ora nouã. disearã. jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. curând. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da. — Foarte frumoasã. ªi spunând aceste vorbe. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. ieºi. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea. dar dacã þi i-am dat. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. — se înfurie temnicerul. dispãrurã în ceaþã. — Oh! Îþi mulþumesc. — Iatã-mã. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul. zburarã din cuibul lor ºi. apoi. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. o luã pe fiica sa de braþ. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. un pic zãpãcit de rachiu. — Da. — Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. încuie uºa de douã ori. — Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. între timp. care îi ºopti: — La ora nouã. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã.

spuse Roza. Restul îl ºtiþi. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. spuse el. — Poþi sã-mi aduci. dragã Roza. ºi anume. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi. Dar. A doua zi. ea urcã la fel de tainic. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. puþin pãmânt din grãdinã. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. Fata fugise atât de grãbitã. cei trei muguri. când doica îmi aduse scrisoarea. apoi oftã. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. printre zãbrele. — Ascult. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . În ochii lui. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. ºi dupã cum am vãzut. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. o terasã. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. Îi supraveghea fiece miºcare. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac. iar de nu vom reuºi. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. fãrã îndoialã. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. Roza îºi plecã faþa roºind. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. ºi la fel de prevãzãtoare. Roza deveni atât de frumoasã încât. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. spre marea mirare a Rozei. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. — Avem o grãdinã foarte frumoasã.trãiþi. înveliþi în hârtia în care-i primise. întinse lui van Baerle. — Ascultã-mã. scumpã Roza. Mai mult chiar. Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. Rãmas singur. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. zise Roza. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. dragã Roza. De altfel. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt. pentru a-i mulþumi frumoasei fete. Am plecat de îndatã spre Leyda." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. Dar în zelul sãu. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. pentru a doua oarã. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. Gândeºte-te. a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici. sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. Într-adevãr. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. bãtrâni. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. în lipsã de curte. — Cum.

— Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori. dacã va fi nevoie. viaþa deveni plãcutã . din camera dumitale se vede grãdina. — Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. — În nopþile cu lunã. dragã Roza. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. în care nu te vãd. în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. se ascundea un mugur. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini.. În felul acesta. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã. nu e nici o grabã. în celula mea. soarele pãtrunde uneori ºi aici. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. — Bine. vom împãrþi cei trei muguri. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor.. din acel moment. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. Roza. — Am sã veghez. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu.. Avem destulã vreme. Voi folosi fiecare strop de cãldurã. — Fiþi liniºtit. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. Apoi. Oricare ar fi însã rãspunsul. Vei avea grijã. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. va înflori cu siguranþã. ultima noastrã nãdejde. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. — Am înþeles. — Le voi urma întocmai. — Oh. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. adicã de uscãciune ºi de umiditate. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. — Îþi mulþumesc. Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. cum ar fi schimbãrile atmosferice. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. urme pe alei sau pe straturi. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. zise Roza. — continuã van Baerle. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. vom pãstra. dragã Roza. În sfârºit. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur. În serile cu lunã.. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã. aºa voi face. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. strângându-i cu grijã la piept. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. în pãmântul ales de mine. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre.are când e pus în condiþii deosebite. În aceastã mânã frumoasã. Totuºi.

procesul de fermentaþie a început. draga mea Roza. reluã Cornelius. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. în adevãr. Lalelele. veþi mai binevoi oare. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. decât dacã o vom dori noi înºine. o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. Pentru un deþinut filozof. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. spuse Cornelius tinerei fete. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. Oricât ne-am strãdui. Roza îi dãduse unul din muguri. — rãspunse Roza. era excelent. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. În tot acest timp. voi fi o elevã silitoare. — Haide. mai mult umed decât uscat. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. spune-mi. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. o voi . În prima zi frumoasã. Roza. sau poate chiar mai înainte. fãrã un mugur. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. chiar ºi pe ea însãºi. credeþi-mã. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. De fapt. spuse zâmbind tânãra fatã. trecând cãlare sau în trãsurã. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. pieliþa se înnegreºte. prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. spuse el. Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. sã vã uitaþi la micuþa Roza. fu transformat într-un ghiveci potrivit. peste opt zile. — Dar mi se pare. pumn cu pumn. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. un strat aºa cum mi-aþi spus. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. În fiecare searã ea îi aducea. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. obþinând astfel un teren prielnic. cã noi n-o folosim prea rãu. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. constituiau fondul conversaþiei lor. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. Dupã cum am vãzut. departe de arbori ºi de ziduri. fãrã o fãrâmã de piatrã. spuse Roza surâzând. viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare. fiindcã. cãtre începutul lunii aprilie. puþin nisipos. sã gãseascã neprielnic aerul. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. — Am fãcut lucruri mari. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. sã-ºi ia ºi fata. Apoi. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. fiica unui temnicer. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius.pentru deþinut. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. — Bine. — Destul de bine. spre marea mirare a cultivatorului.— avem o orã în fiecare searã. Un urcior larg. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius . bine. el puse în urcior primul mugur. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. s-o petrecem cu folos. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. Dar a dumitale. — Oh! strigã Cornelius. — Ei bine. Roza. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. — S-o folosim ºi mai bine. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza.

Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. — eºti o bunã ºcolãriþã. . arãta ºcolãriþei atente cuvintele. rãspunse tânãra fatã. Mâine. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. nu mã certa. printr-una din despãrþiturile grilajului. am o carte. — Pe mâine deci? — Pe mâine. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. soare ºi seva abundentã a pãmântului. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. n-am întârziat din vina mea. pentru cã aºa mã numiþi. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius. ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. cu degetul. — Nu cred. o carte care. Era un eveniment mult prea grav ca. înainte de toate. sã ºtii sã citeºti. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. — Ai dreptate. spuse tânãra fatã. — Nu. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. nãdãjduiesc. ne va aduce noroc. podoaba obiºnuitã a frizonelor. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. ora noastrã s-a terminat. De aceea.face. ochii ei albaºtri ºi adânci. spuse râzând Roza. din care sângele cobora. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. sã povesteascã întâmplãri vesele. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. Ferestruica. spuneam. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. ai dreptate. — Când începem? — Imediat. Astfel. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. — rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie. Roza putu sã urmãreascã pe carte. da. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. înclinând capul. acesta. mai are de învãþat încã ceva. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. — Sã nu uitaþi. — Oh. îi plãcea sã bea câte puþin. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. în afarã de cultura lalelelor. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. A doua zi. care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. înarmat cu un pai în chip de indicator. cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. Roza. acela nu este în nici un caz tatãl meu. spuse Roza surâzând. Era cumsecade. pentru a nu se obosi. degetele ei ridicate în aer. — Nu. clãtinând din cap neliniºtit. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. frumoasã Roza. — Da.

Roza. — Nu spun cã nu. Roza. Ah! Roza. E tânãr.— Pe cine atunci? — Pe mine. acest om poate deveni soþul dumitale. n-am prieteni. El se ascunse. dacã mã întorceam. mi s-a .. suspinã Cornelius. Roza. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. fârã îndoialã. cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. m-a spionat. am sã-þi scriu. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar.. — Iatã pe ce mã bizui. dacã el te iubeºte. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. se întorcea ºi el. dumneata nu-l iubeºti. nici sã vorbeascã tare. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã". Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. de exemplu. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. — Sunteþi sigur. spune. Dimpotrivã. — Mulþumesc. Vei citi tot ce-þi voi scrie. nu-i aºa. — Oh! da. Apoi. sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. E hidos la chip. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. frumos! strigã Roza izbucnind în râs. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog. — Aºadar. vedeþi cât sunt de desperatã. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. — Aºa cã. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. — În orice caz. da. te rog. — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. fiindcã azi. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. Nu ridicam grebla. copilul meu e aici. — Tânãr. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit. — Spune mai departe. domnule Cornelius. — Ah! e adevãrat. domnule Cornelius. — Pe mine? — Oh! un pretext. Roza. cãci ai dreptate. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva. continuã Cornelius. fãrã ca el sã nu se uite. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. de îndatã ce aþi fost închis. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. în afarã de buna mea Zug. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. nu. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza. M-am fãcut cã nu-l observ. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. mã întorc iar la ceea ce gândeam. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. Roza. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. Era omul nostru. Nu. nici gând. — Pe când eram la Haga. cu atât mai mult. nu atingeam un firiºor de pãmânt. Dacã ieºeam. la apusul soarelui. — Nu-l cunosc. — Ascult. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff.. nu-i aºa? — Oh. ceea ce e foarte probabil.. sau dragã domniºoarã. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. ieºea ºi el. zise Cornelius. te temi. n-o aveam decât pe doica mea. nu. cu cât ieri. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. e cocârjat. e un curtezan.

Cornelius rãmase foarte îngrijorat. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. — Domnule. se auzi o uºã închizându-se repede. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. domnule. biet prizonier! — Cum. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale. Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului. — Ce este? o întrebã van Baerle. Neliniºtitã. ºi mai ales. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. vezi dumneata. Ah. nu e tata. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste. îþi voi spune.topit inima de bucurie! — Atunci. ca pe o comoarã.. fãrã sã-l apese. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. — Nu. — Dar. — Dar ar putea fi domnul Iacob. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. spuse deþinutul. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. Dar Gryphus. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat. ascuns în fundul dulapului meu. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele. a fãcut ca mâna grea ºi asprã. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. vindecatã cu grijã de Cornelius. te-am prins! Un urcior. pãstreazã cu grijã al treilea bulb. dar.. Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. — Oh! da. cu urciorul între genunchi. sub dantele care îl þin uscat. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã.. nimic! þipã Cornelius tremurând. Dar adio. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle. aproape desperatã. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea. Întâmplarea. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. S-a auzit scârþâind. — Ce-ai acolo? strigã el. când vine el. Într-o dimineaþã. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. domnule Cornelius. se aude de departe. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. aºa repede? — Trebuie. nu poate fi Gryphus.. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania. — Într-adevãr. vãzând neclintita hotãrâre a . Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã. la ce? urlã temnicerul. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr. — Eu? nimic. Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. Într-adevãr. sunt sigurã. imediat. mai ales scumpa mea. — Ah. fii atent! spuse Cornelius pãlind. — La ce dracu. Roza deveni deodatã atentã. unui cunoscãtor.

îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. — La urma urmei. Dã-i drumul sau chem garda. — Ah! spuse paznicul furios. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. — Vai. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. — Dã drumul urciorului. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. — Cheamã pe cine vrei. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. — Tatã! Tatã! strigã Roza. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale. de gheata grea a paznicului. repeta Gryphus într-una. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. — Dar îþi jur. — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. Gryphus. strivit. nu-i decât o lalea. Furia ºi sângele i se urcarã la cap. un bulb de lalea.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. bãtând din picior. da. cu braþele ridicate spre cer. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. fãcut terci. XVIII CURTEZANUL ROZEI . O sã þi se dea câte lalele vrei. dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele.. L-am distrus. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. care þi-a dãruit viaþa. urlã Cornelius în desperarea sa. Am trei sute în pod. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. palidã. — Da. Van Baerle vãzu crima. îi ºopti Roza. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. — Îl vom planta pe celãlalt mâine. Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. — Blestematule. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. adãugã Gryphus puþin ruºinat. adãugã Roza. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei.. tu eºti. frumosul meu prieten. tatã. va sã zicã te revolþi. blestematule. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. replicã bãtrânul. dragã domnule Cornelius. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. strigãtul bietei Roza. exasperat. cã îþi voi face viaþa grea. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. încãlzindu-se. laleaua. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. Vezi bine cã nu la lalea þineai. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. spuse Cornelius. tremurând. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea.

— Ei bine. — Tatã. Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. Bine. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. Tata a rãmas înmãrmurit. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. Seara. — ªtiu pentru cã a spus-o. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. dar imediat i-a dat drumul. N-am ºtiut ce sã rãspund. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã . Într-adevãr. spuse Gryphus. Dumnezeule. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. luându-l pe tata de guler. zise Roza. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. întrebat de prietenul sãu. ªi ea zâmbi în aºa fel. — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. sau mai degrabã cu mugurele. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. Era desperat. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. pãrul i se ridicase mãciucã. ºopti Cornelius. — Oh! de treabã om acest Iacob. i-a rãspuns tatãl meu. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. — E o mârºãvie. îi pare rãu. domnul Iacob! Aºadar. tânãra fatã se întoarse. domniºoarã! spuse el. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. un suflet ales. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. strivit! Oh Dumnezeul meu. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. — Oh. strivindu-l. tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. — S-a fãcut atâta zgomot. e o inimã cinstitã. cu un aer jalnic. lipseºte cât poate mai puþin. "Ai fãcut asta? a strigat el. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. dar prea târziu. a strigat Iacob.Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. strângea din pumni. da. e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob. ªi într-adevãr. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. E îngrijorat. adãugã Roza. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. ªi închizând uºa: — Vino.

mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri. — Da. frumoasã Roza. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. — Atunci. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. Dar asta n-a fost totul. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. o sã-i gãsim. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. vai. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu. de laleaua mea e îndrãgostit. — fiindcã. Roza. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? . L-am întrerupt. — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata. — ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. — Dar poate cã nu are bulbii la el. de obicei sunt trei. — Spune-mi. — Ce-a zis?. într-adevãr. a mai spus ceva? — Aºadar. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. — Vai. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius. dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale.. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. zãu. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. trebuie sã mãrturisesc. acest om te-a urmãrit? — Da. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã. tata m-a scos din încurcãturã.. — Da. — Trebuie sã-l scotocim. din nenorocire.. Din fericire. în timp ce greblai? — Nici una. — Vedeþi. spuse Cornelius pãlind. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns. continuã Cornelius gânditor. — Dar mai întâi. a început sã spumege. M-am întors. — Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori. zise Cornelius. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. spuse Cornelius. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. s-ar putea! strigã Roza. — La aceste cuvinte. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. ce. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale. — Roza.sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur. a spus tata. Am ridicat din umeri. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus. — Mi-e teamã cã da. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. — ªi la auzul acestor cuvinte.. — Ah. rosti el cu voce mieroasã. a spus tata. ºi dacã mai are ºi alþi muguri.

— Ah! suspinã Roza. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. Cornelius chibzui un moment. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. apoi ieºi din grãdinã. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. atunci. Fãrã îndoialã. cât despre al treilea mugur. în loc de bijuterii. vã iubiþi mult bulbii. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. e foarte uºor. zise Roza.. — Ei bine. spuse Cornelius încruntându-se. Dupã plecarea fetei. nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. — Primiþi câþiva bulbi. dar uitã-te prin uºã. — Bine. — Ce vezi? — Vãd. spre . ar fi fost bine aºa. ca ºi prima datã. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. sacrificã-mã imediat pe mine. vãd. — continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. — Vãd un lucru. Roza. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. spuse deþinutul oftând. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã. — E-adevãrat. acest Iacob care ne spioneazã. cel al lalelei negre. cã dintre cele douã iubiri ale sale. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas. — Da. mi se pare cã o parte din mine a murit. Într-adevãr. Totuºi. sã vezi ce face. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. — Ce este? întrebã Cornelius. — Fiþi liniºtit. — Lãsaþi asta. Nu! Roza. — E-adevãrat. ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. înceteazã de a mã mai vedea. jurã-mi. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. — E adevãrat. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. pe care-l dispreþuiesc. Roza. spuse fata. Roza. ªi fugi.. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre. fã-te cã îngropi un mugur. fiþi liniºtit. — Vai! spuse ea.— Oh. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. de o mare bucurie. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. domnule Cornelius. jurã-mi. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. Ar fi o slãbiciune. Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. cum nu mai trãise pânã atunci. dacã tatãl dumitale era singur. cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. lasã-l sã te urmãreascã. izbucnind în suspine. ar fi o nebunie. aºa vom acþiona ºi noi. — Cornelius suspinã adânc. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci. domnule Cornelius. Sacrificã-mã. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. cã în loc de inele. dar celãlalt. aº face o greºealã de neiertat. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei.

În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. ºi ascultã. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. citi a doua foaie. Cu cât întunericul creºtea. cã e ora zece. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare.orele trei dimineaþa. Era însã o fiinþã nobilã. în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu. apoi. pe douã tonuri diferite. dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. cu timbrul sãu grav. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. Apoi se aºternu din nou liniºtea. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. fãrã ca o lacrimã. Cornelius era savant. anunþã. Zgomotul paºilor Rozei. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. prãpãdit de obosealã. ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. hãrþuit de temeri. o repetãm. ea încercã sã priceapã realitatea. Cornelius era bogat. terminând de citit. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. ªi totuºi Roza se înºela. perlã a dragostei. nu numai pe musafirii fortãreþei. Roza nu visa. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. apoi sunã ora nouã. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. deveni singurul sãu gând. opt. dar ºi de poziþia ei socialã. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. pânã ce în sfârºit. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. dar pe mãsurã ce înþelegea. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. apoi nouã ºi trei sferturi. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. pe atunci. în sfârºit. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. din fericire. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. încât. Apoi. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. Aºa cã. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. cu suflet drept ºi profund. Din cele ce-i spusese. operaþie în care fãcuse mari progrese. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. ea luã o hotãrâre. Astfel. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. nu mai puþin lãudabilã. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. vine Roza! În seara aceea însã. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. care se închisese în camera ei. sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. de la prima treaptã. el adormi. sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. nouã ºi jumãtate. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor. chinuit de remuºcãri. îºi spunea întotdeauna: — Ah. devenea mai desperatã. luã tocul ºi cu o înverºunare. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. . Ora trecuse dar Roza încã nu venise. Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. ci plângea. — ah. De aceea. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. Roza însã. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius.

Cornelius aºtepta. deºi un pic umedã. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca. aº fi procedat la fel. laconic ca un spartan. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. Deci. care par atât de blânde. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. Roza. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. oricine putea sã-ºi . atunci. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. la miezul nopþii încetã sã mai spere. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. presimþirile nu-l înºelaserã. se duse sã se trânteascã pe pat. mai brutal. îi trecu prin gând. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. lãsa în urma ei atâta luminã. fãrã sã bãnuiascã. Ca ºi cu o searã înainte. ºi aºa. Noaptea fu lungã ºi tristã. începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. dar mult mai intens decât în ajun. ªi totuºi. Urma sã fixeze aceastã zi. Ea nu va mai veni. închizând uºa în nasul deþinutului. supãratã. ºi bine face dacã nu vine. pãrãsindu-l. dar dacã îl sugruma. dar Cornelius nici nu întoarse capul. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. Cornelius. retrãgându-se. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. Era ora ºapte seara. în seara urmãtoare. Gryphus i se pãru mai urât. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. dupã tresãririle subite. Cornelius rãmase singur. La ora opt dimineaþa. mai înverºunat ca de obicei. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. îngrijorarea îl cuprinse din nou. în locul ei. în pofida tuturor antecedentelor. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie.Aºadar. La a treia vizitã. Temnicerul scãpã deci. dar Gryphus. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. fãrã voia lui. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. Cu toate astea. ºi spera în continuare. uºa se deschise. Timpul era bun ºi atmosfera. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. cu toatã paloarea lor. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. rãmânea în camera ei. A doua zi. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine. Totuºi. când am încercat s-o descriem. îºi spunea Cornelius. de sãnãtate. Fu cât pe ce sã-l întrebe. sau mai degrabã prin inimã. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. La a doua vizitã a lui Gryphus. cu siguranþã. Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. cu cât. Roza nu venea niciodatã peste zi. apoi veni ziua. Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. îmbrãcat cum era.

Se repezi asupra hârtiei. — Oh. se ridicã ºi plecã în camera ei. domnule Cornelius? întrebã ea. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. înþeleg. el nu fu mai puþin sensibil la ironie. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. Roza deveni palidã ca moartea. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. mã doare ºi sufletul ºi trupul. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. neatinsã. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. zise Gryphus. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat.piardã pofta de mâncare ºi de bãut. — Da. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor. Acest "mâine" însemna a opta zi. cã nu mâncaþi deloc. spuse Iacob. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. domnule." Dupã ce ieºi Gryphus. în sfârºit. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. Liberã. A doua zi. într-o ladã. ªi cu inima grea. o deschise ºi o citi. — Bine. ci de bunã voie rãmânea departe de el. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. cu urechile ciulite. rãspunse Cornelius. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant. ºi al cãrei zid. Dar. spuse Gryphus. Apoi ascultã. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã. — Ei. pentru a vã informa de soarta . Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. ºopti ea. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. a doua zi. domniºoarã. Roza era jignitã. se afla la marginea râului. E îngrijorat de lalea. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme. Seara. atunci v-am scris. coborând dupã ultima vizitã. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. ºi cum asta? — Nu mai bea. nu fiindcã era silitã nu mai venea. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi. Roza tresãri. mut de durere ºi palid de nemâncare. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã. deºi rãmase la pândã încordat. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. Þi se rupea inima sã-l vezi. dupã spusele ei. cele douã dragoste ale sale pierdute. — Am vãzut. ci durerea cã nu te pot vedea. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. la ora obiºnuitã. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. abia începutã.

. spuse ea. de cãldurã. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. — Ah. am primit-o. de zi. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. crezuse cã Iacob venea pentru ea. acel Iacob. de luminã. ºi am citit biletul dumneavoastrã. e aºa cum aþi bãnuit. îndrãgostitul. îl urãsc. devenind mai palid la aceastã veste. . — Da. — Pentru lalea. când Roza. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. spuse el. Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. veºnic în luptã cu rivala ei. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu.. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. dar te cunosc. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit. am primit. — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit. Roza. iarãºi! Roza. Pretendentul. chiar a doua zi. judecata. nu venea pentru mine.. vãzându-te venind din nou. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. la ce se gândeºte. spuse Cornelius. înºelându-se. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot. — Într-adevãr. forþa ºi libertatea de a te miºca. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama. aºadar dumneata poþi sã te aperi.. laleaua neagrã. Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. spuse el. cã nu m-am gândit decât la dumneata. Nu numai cã citeºti curgãtor. þi-am rãspuns. reluã Roza. atunci când ne-am vãzut ultima datã. cã îl urãºti pe acest om? — Da. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã. Dumnezeu þi-a dat gândirea. Cornelius o întrerupse. Credeam. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. spuse ea. iarãºi. dragã Roza. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã. — Roza.preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. iartã-mã.. dacã de fapt i se întinsese una. — ªi eu. cã ai primit scrisoarea mea. — Oh! iartã-mã.. Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou. Nu-i aºa. Fie cã nu înþelese privirea aceasta. dupã expresia chipului ei. de viaþã. te rog încã o datã. Roza surâse melancolic. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. zise Roza. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat. Roza. fie cã nu vru s-o înþeleagã. — Da. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob.. — Ah! murmurã Cornelius. e slabã. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. aþi fost neliniºtit. dupã cum ºtiu. pe când biata lalea ameninþatã. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire.. nu are nici un mijloc de apãrare. — Oh! exclamã Cornelius. care e. — Aºa e. martor mi-e Dumnezeu. odios. nu þi-am spus. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer.

Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. rãspunse surâzând tânãra fatã. a luat grebla. puþin mai liniºtit. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. ajungând în sfârºit la þelul sãu. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. ce expunere are. Roza.. — Unde? Cum? strigã Cornelius. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. Dar ce-þi spun eu aici. spuse Cornelius. Roza. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . Roza. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. izolat. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. dupã ce-ai plecat. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc. Dar mugurul.. ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. dragã domnule Cornelius. pentru a vã liniºti. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen. cum îl numiþi. — Ah! rãsuflu liniºtit. ca ºi cum apa. — Oh! mizerabilul. luat din cel mai bun loc din grãdinã. ºopti Cornelius. s-a oprit cu un aer indiferent. a luat o parte. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. cã nu îl vede nimeni. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei. Dar în ce pãmânt. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. ºi un sfert pãmânt de pe stradã. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. — ªi el.. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc. cerul. Oh! Dumnezeul meu. el. — Da. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte. a iscodit fiecare colþ al grãdinii.. În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru. într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. cã mugurul nu e în apã. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. Oh! mizerabilul. ruºinat. m-am retras. e la dumneata. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. s-a calmat. e puþin cam savant pentru mine. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua. are soare toatã ziua. în sfârºit. aerul ºi convins cã e absolut singur. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. — Ei bine? întrebã Cornelius. plouat. l-am dibuit.. nu-i aºa? întrebã Cornelius. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit.. Dar când va ieºi din pãmânt. — E într-o oalã bunã de gresie. continuã Roza. pânã când. Roza? — Da. a privit în toate pãrþile. — Ah. — Vezi. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã.— A doua zi. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale. e în camera dumitale. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. — Apoi. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. deci. — Când e senin. poate sã înlocuiascã. vezi? spuse Cornelius. — El a aºteptat o clipã. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. pãmântul. — Dar numai în spatele porþii. s-a repezit la rãzor.

au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. adãugã Roza surâzând. zise Roza. În sfârºit. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. — Pe când eu n-am decât unul singur. am foarte multe lucruri de fãcut. — Nu vã reproºez nimic. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. spuse Roza. domniºoarã Roza. de tristeþe. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. — Nu-þi place. Roza clãtinã din cap. continuã van Baerle. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. sã vã iubiþi laleaua. în aer liber. Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. nu-þi . cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. Roza. izbucnind în lacrimi. nu mã plâng. albinele ca tine. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. Dupã ce recolta de mai a înflorit. spuse Roza. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. reluã Cornelius. — Da. cu aripi diafane. e foarte bine aºa. nu-i aºa. Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. trandafirul. — ªi n-a încolþit? — Nu. cum spuneai mai adineauri. — Mâine. însorite. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. Roza. Eºti un grãdinar perfect. de singurãtate. Nu e ca acele grãdini frumoase. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. domnule Cornelius. rãspunse tânãra fatã. întrerupând tãcerea. frumoasa mea Roza. domniºoarã. — Da. privindu-l pe Cornelius pieziº. aºadar mâine. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. Numai devenindu-i mamã. dupã o clipã de tãcere. ºase zile. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. domnule Cornelius. vorbindu-mi despre dumneata. el se uita spre cer. — Sã te iubesc pe dumneata. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. iasomia. dupã ce a fost adunatã. ceea ce o consolã puþin. dacã aº fi mamã. e foarte bine! strigã Cornelius. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. e adevãrat. Din nou se fãcu liniºte. crisantema ºi muºcata. eu?! — Vai. Roza. Apoi. pot înceta a-i mai fi rivalã. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. cu antene de aur. Ai fãcut bine. — Eh. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. ºopti Cornelius. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. — În sfârºit. dulcea mea Roza. Roza. trec printre gratii. îmi vei da veºti ºi despre el. albinele cu talia suplã. — Vreau sã spun. rãspunse Roza. fug de frig. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. — Bine. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. domnule Cornelius.pânã la cinci. dar cred cã mâine va rãsãri.

rupe mugurele lalelei negre. cã citind bileþelele ce mi se scriu. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci. — De frumoasa cea neagrã. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. un biet deþinut. dar nu-mi lua vocea dumitale. Ei bine. Iubiþi o fatã. trebuie sã-mi lãsaþi . din nenorocire. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. dar asta te obligã pe dumneata. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale. Iacob. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. al ambiþiilor sale. ofiþerii. — Ah! iatã cum sunteþi voi. dragã Roza.place cã iubesc florile. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii. mi se pare. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. buna mea Roza. sacrificiul viselor sale.. dorinþele mele? — Da. tiranii. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius. pentru cã. comisii din Haga? Ei bine. — Care scriu? — Care scriu. domnule Cornelius.. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. uitã-te la mâinile mele cum tremurã. Roza. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã. — Ah! dragã. Ei bine. cu înfãþiºare nobilã. Roza. floare geloasã pe alte flori. Roza? spuse Cornelius. la ce mã obligã? — Mai întâi. — Dar despre ce fatã e vorba. rosti Cornelius. — O frumoasã nãscocitã. spuse ea. dragostea mea.. Caut un asemenea tânãr. continuã Roza oftând la rândul ei. — Pe mine? întrebã Roza. spuse Roza. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. — Înainte de orice. nici un ofiþer. nu ºtiu dacã e adevãrat. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. Cornelius surâse. Ea surâse. domnule. sau mai degrabã curtezanul meu. sunt. cu talie mlãdioasã. nici un student? — Oh! ba da. nu o datã. n-o visaþi decât pe ea. deºi fug. —Dupã laleaua neagrã. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin. zgomotul paºilor pe scara grea. cã ºtii sã citeºti. gesturile. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. Roza. suspinã tânãra fatã. scumpã iubitã. ºi chiar mulþi. îl recitesc în fiecare zi. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. aþi uitat.cã dând atenþie adoratorilor. priveºte cât e de palidã fruntea mea. domnule Cornelius. sã nu te mãriþi. cu picioare fine. ascultã cum bate inima mea. ºi chiar de douã ori. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. — ªi acum. la Loevestein nu-i nici un comis. Nu vã gândiþi decât la ea. când ºtiu sã citesc. în timp ce dumneata. dar mie mi se pare cã mâinile dumitale.. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. — Dar. — Cum. le cautã pe ale mele. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. dorinþele dumneavoastrã. iar apoi. spuse Roza.

testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. Atunci. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. pãtrund în întunecata lui încãpere. e la dispoziþia dumitale. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. fii liniºtit. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. — Oh! spuse tânãra fatã. Când se trezi. Uºa se deschise. vino. — Hm! fãcu el. de ce nu? întrebã van Baerle. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. — Vom vedea asta la prânz. — La prânz. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. — Vegheazã. Cornelius izbucni în râs. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. — Bun! ªtim noi ce ºtim. þi-e foame? spuse Gryphus. La ora ºase. cãci mi-e tare foame. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. — Se pare cã merge bine conspiraþia. dar Gryphus mârâi. Asta îl fãcu pe Gryphus. ºi o sã vin sã vã vãd. Au cãutat între cearºafuri. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. — Ia te uitã. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. îl gãsi în picioare. sunt în viaþã. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. între hainã ºi vestã. — Aici! Acum. vine tocmai la timp. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. Gryphus îl privi chiorâº. cum ne simþim în. fredonând o arie de operã. — E acceptatã dinainte. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. vom veghea. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. vom vedea atunci. nu trebuie sã ceri imposibilul. spuse Gryphus. slavã cerului. iar zorile vesteau o zi frumoasã. care cunoºtea fãptaºii. poate chiar libertatea. domnule savant. Gryphus intrã. N-au gãsit nimic. sã aºteptãm prânzul. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. odatã cu raza de soare. în pat. repetã Cornelius. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el. spuse el. sã-i strige . — Câinele. ªi ca din nebãgare de seamã. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. prietene Cerber. ªi ieºi. — Ei. dar vom veghea. sã cãutãm. — Ah. ca ºi persoana mea. de data asta singur. zise deþinutul. i se pãru cã viaþa. spuse Gryphus. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. Roza. vino! — Cu o singurã condiþie. vegheazã! Conspiraþia mea. între vestã ºi cãmaºã. între cãmaºã ºi piele. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. — Mulþumesc. Gryphus se întoarse. bucuria. Roza. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. N-au gãsit nimic. da. Roza. — Ah. ºi. — Iatã dejunul dumitale. prietene Gryphus! spuse van Baerle. în saltea. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. dacã doreºti.

— Ai dreptate. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. Nu mai avea nevoie de ea. într-o searã. La început se deschiserã frunzele. strigã Cornelius. La auzul acestei veºti. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului.printre gratii: — Bine. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui. sub pedeapsa de a nu mai veni. ea îl privi pe Cornelius printre gratii. La ora zece. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. Roza veni la ora nouã. Roza? Bagã de seamã. Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se . deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase. — Numai la ea. E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. mâna. era Cornelius. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. Cel care trebuia sã râdã la urmã. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete. mã tem s-o mai pãrãsesc. cãci de când e în camera mea. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. râde mai bine. apoi se legã floarea. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape. Cãci Roza. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. bine! Cine râde la urmã. cãci o aºtepta pe Roza. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. fruntea. spuse Roza. — A rãsãrit dreaptã? între el. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. Lumina putea s-o trãdeze. În sfârºit. ºtii? — Da. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. acum ºtia sã citeascã. ºi apoi. Din acest moment. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. — Laleaua. Nu mã gândesc decât la ea. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. dar fãrã lampã. în sfârºit. când mã trezesc. — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. îmi dai voie. ca de obicei. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. e zestrea dumitale. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. în noapte. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. — Cum. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. Cornelius era fericit. care permite o bucurie copilului ei. în speranþa de a-i atinge obrazul. În seara aceea. Roza. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. spuse Roza. — Dreaptã ca un fus. O vãd din patul meu. Roza scoase un þipãt slab. — Oh! Roza. dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. ceva. a rãsãrit. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. — Taci. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. în seara aceea cel puþin. în Orient. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. reuºind astfel. N-o scap din ochi. se despãrþirã. — Ah.

— Dupã lalea. scumpa mea. Harlem e departe. cum îþi sãrut pãrul. S-a deschis! Dar atunci se vede. — Ah. Roza. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat. Roza! strigã Cornelius. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ. bunã Roza. Roza. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. mai închisã. taci. deloc din întâmplare. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. din milã pentru mine. dându-se îndãrãt. ai fãcut atâta pentru mine. — Da. — Destui? întrebã Cornelius. — Oh. Dar.. oprindu-se deodatã: — Oh. Apoi. Dupã douã zile. ci cu bunã ºtiinþã. — Oh! ºi n-am s-o vãd. Închisã ca abanosul. ea va înflori? — Da. Roza. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. e adevãrat. Cornelius dormi puþin. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. surâzând în faþa acestei exaltãri. mâine sau poimâine. ai muncit atât de mult. în acelaºi moment chiar. cilindrul se umflã. vrei! spuse Roza. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. spuse el împreunându-ºi mâinile. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori. Roza îºi apropie obrazul. domnul Cornelius. Roza. Roza. rãutãcioase Taci. pune-o la umbrã. cel târziu. mã despart de dumneavoastrã. strigã Cornelius. draga mea Roza. Roza? Roza surâse. — Da. închisã ca.. da! spuse ea. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. se poate vedea un firicel de culoare închisã. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. totuºi? — Ah. e foarte închisã. — A apãrut. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. Dumnezeul meu! ce . Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise.. — Dar în timpul ãsta. laleaua mea o sã înfloreascã. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. În noaptea. — Am trei sute de florini. aºa cum îþi sãrut þie mâinile. subþire ca un fir de pãr. sã nu trimiþi un mesager. vârfurile sunt gata sã se deschidã. da. dacã ai trei sute de florini. ºi în acelaºi moment.. în douã sau trei zile. spuse Roza întristatã. cilindrul e plin. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. — Roza. — Ei. Ai bani. — Brunã? — Oh. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. Roza. mai închisã! Îþi mulþumesc. — Într-adevãr! spuse ea. floarea. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. Dumnezeul meu! exclamã el. nu-mi strica bucuria. rãspunse Roza.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. nu existã înger sã i te pot asemui. cum îþi sãrut obrajii. aceea. strigã Cornelius. Roza. ºtii bine. — Deschise. — Am s-o culeg dacã. spune-mi Roza. — Mai închisã. — Ah! rãspunse Roza. ºi va ii neagrã. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager.

. Fãrã îndoialã. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre. între prima ºi a doua inspecþie a tatei. l-am ºi gãsit. — ªi? — Ei bine. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. absolut neagrã. aceastã minune a minunilor. — Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. — Dacã-i numai atât. spuse Roza râzând. În noaptea asta. oprindu-se deodatã. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. — Ei bine? întrebã Cornelius. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. mai fericitã decât el. am sã viu. — Da. — Drace! — Calmaþi-vã. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. la rândul ei. laleaua va înflori. . — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. dar.. am sã viu chiar eu sã vã spun. vei trimite pe cineva la Harlem. — Oh! Roza.. fie prin ferestruicã. un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. mai întâi la dumneata. Roza? Voi muri de nerãbdare. iar coridorul. iatã ce am hotãrât. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea. Roza veghea. — . Unul dintre adoratorii mei. — Doamne! Roza. am petrecut toatã noaptea visând. fãrã doar ºi poate. Apoi. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi. Dacã o sã se deschidã ziua. — Iatã. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã.. se trezi brusc. da! Du-te. Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani.rãi sunt oamenii. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult. nu numai necunoscutã încã.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. Roza cea veselã. Laleaua nu înflorise încã. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire. în semn de neîncredere. ea veghea nobila floare. Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. mâine sau poimâine searã veþi ºti. Cornelius aproape o alungase. Roza. Ei bine. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. deºi agitatã. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. da! zise Gornelius. E luntraºul închisorii Loevestein. pustiu. du-te! Roza plecã întristatã. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. — Totul merge de minune. fie pe sub uºã. Roza clãtinã uºor din cap. Roza. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni. fiþi liniºtit. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. iatã. Roza cea uºoarã ca o pasãre. se duse la uºã. e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc. sã cauþi un om de încredere. ce le-am fãcut.

Atinge-o uºor. iubit. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. îmbãtatã. domnule van Baerle. îºi apropie buzele de caliciul deschis. care trãieºte. — Roza.. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. preºedintele va veni. — Ei bine. poþi spune ºi cel mai fericit om. poate. — Atunci. fiþi liniºtit. dã-mi. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit. — Mã întorc la lalea. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. — Ah! spune-mi "la revedere. veþi fi prevenit. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. spuse Roza. ar fura-o!. — La revedere. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. dacã i-aº porunci. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. Copleºit. cu urechea la pândã. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare. sunt sigur. dacã se deschide. crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. prietene". vã jur. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã. nu. iubit. dacã ai zis iubit. Bietul bolnav era vindecat. — Oh! prietene. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune.. Roza. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. nu-i aºa? — Iubit.— În sfârºit... Roza care vegheazã ca ºi mine. se deschide. Roza. Cornelius se înãbuºea de fericire. Roza suspinã. prietene. Privea cerul ºi asculta pãmântul. se aflã floarea misterioasã. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. mai degrabã scrie dumneata. vei pãstra o copie a procesului-verbal.. domnule Cornelius. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. în clipa asta. O atinge cu gingãºie. cãci era tot numai ochi ºi urechi. te rog. aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. nu pierde nici un moment. nebunã de fericire. un creion ºi o hârtie. cu . Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. dupã ce va afla vestea. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur.. Acolo. rosti Roza cu inima zvâcnind. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa. — ªi pe dumneavoastrã. Anunþã-l imediat pe preºedinte.. sub ochii Rozei. dumneata. Dar cum îþi spuneam. poate chiar sã se deprindã cu ea. Roza. dar fãrã amãrãciune. înfloreºte. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur. ia aminte. spuse Roza oarecum mângâiatã. dupã bunul meu plac.. da. sã ne spunem deci la revedere. sau mai degrabã în douã. înþeleg. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. iubit. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte. ºi îndatã ce se va deschide. te rog fierbinte. Poate. nici un minut. — Iubit. Laleaua neagrã. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie. dar nu mai târziu. Roza. Roza. Roza fugi. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. da. — Spune: prietene iubit.

spuse Cornelius. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când . Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã. Laleaua era frumoasã. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. netede. — Oh! murmurã el. Prea plecata dumneavoastrã slugã. Roza. fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori.. du-te. Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. ªi. Roza. e foarte cunoscut. vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. ªi. nu avem nici o clipã de pierdut." — Acum. Cu o mânã. prietene. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea. drepte ca vârful de lancie. ca de silfidã. De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. scumpã Roza. iar cu cealaltã. Dar deocamdatã. Domnul Preºedinte. Roza Gryphus.. aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu. — Foarte bine. Dumnezeul meu. De îndatã ce floarea se va deschide. Cornelius tresãri. Roza. În acest moment. Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune. foºnetul unei rochii. XXIII INVIDIOSUL În adevãr. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum.. domnule preºedinte. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte. eu scriam. Dã-mi scrisoarea. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius. Oh. — Ah! spuse el. Poate chiar acum.... primarul oraºului Harlem. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii. E mynheer van Systens. spuse Roza. Sunt fiica temnicerului Gryphus. Roza! Buzele tale ard. dragul meu Cornelius. n-avem nici un minut de pierdut. du-te. Veniþi. minunata lalea. minunatã. Tocmai s-a deschis. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem. dã-mi-o. este cu desãvârºire neagrã. — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa. o stea strãluci spre miazãzi. vino. spuse Cornelius gâfâind. splendidã.. vã voi trimite aceastã scrisoare. — Sãrut-o. aidoma unei bãtãi de aripi. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. mesagerul. tânãrul. — Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein.. — Roza. — E scrisã. Þinându-ºi rãsuflarea.grijã.. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime.. foarte bine. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. Roza. veniþi. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins. Scrisoarea asta e perfectã. prietene iubit ºi fericit. cu o mânã tremurândã. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori.

Dupã spusele falsului lacob. de care nu era foarte sigur. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã. cu picioarele goale. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. cãci. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. privind prin telescop. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. Gryphus era neîncrezãtor. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. aºa cum am vãzut. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. o urmãrea noaptea. dar chiar ºi pe coridoare. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. El conþinea al doilea mugur. Dimineaþa. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua. Cãci ne închipuim. Boxtel fu pe deplin convins. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. El i-a potolit bãnuielile. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã. Acum. îi stimula instinctul de temnicer. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. Isaac Boxtel. O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun.credeau mai siguri de fericirea lor. dar îndeajuns de aproape. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu.. lucru ciudat. Numai cã nu era deloc uºor. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur. Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. împrietenindu-se cu Gryphus. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. În acel moment. . aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. de la o vreme. de îndatã ce rãsãrea soarele. L-am regãsit. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. nici auzit. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. În sfârºit. ba chiar mai mult. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. Cornelius poseda doi muguri. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete. pentru ca. nu mai pleca nici seara. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. adicã suprema nãdejde a deþinutului. Apoi. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. þinut sub lacãt de Gryphus. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã. dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã.

— ar obþine cu siguranþã premiul. dupã cum ºtim. iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. De aceea. pãzit. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. ca de briceag. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. Aºadar. Uºa se închidea. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. dar. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. Boxtel intra în camera tinerei fete. el chibzui cã ar fi mai bine. fãrã efort. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. la numai zece minute dupã ce plecase. spionat. furtul ar fi inutil. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. în fiecare searã. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. În sfârºit. tot ar putea fi gãsitã. faþã în faþã cu laleaua. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. supravegheat. cum el va fi posesorul lalelei. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. el urma sã intre ca de obicei. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. cu ajutorul unei broaºte simple. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. deoarece existenþa ei era o tainã.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. dealtfel. cunoscut cultivator de lalele. Se închidea bine ºi de douã ori. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. nu acesta era lucrul cel mai important. el se afla în posesia unei chei potrivite. cum vreþi sã-i spuneþi. Boxtel. Douã intrarã în broascã. — sau Isaac. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit. cu realã bucurie vãzu Iacob. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . Socoti cã. el. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. pânã la ultimul amãnunt. În seara de care vorbim. el le încercã pe toate. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. Astfel. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. Dupã douã zile de lucru. Deocamdatã. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. deºi dupã aparenþe era foarte probabil. ea observând dispariþia. Dar. cã hoþul ar fi bãnuit. Era deci mai bine sã procedeze altfel. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. Spunem furt. aºa cã el reflectã. iar el.

întoarse de douã ori cheia în broascã.. o asemenea cãlãtorie. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. Când Roza. în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. biatã copilã! — Nu. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. — Ei. Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. Spune-mi. Gryphus era beat mort. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. ªi. — Da. — Doar o clipã.. vedea toate astea. spuse Roza. Trecuse o jumãtate de orã. au luat-o. care dispãruse. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. fiecare obiect era la locul Iui. nu. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii. e lesne de înþeles.sã înfloreascã. care stãtea ascuns pe palier. vãzu laleaua deschisã. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. Boxtel. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. La lumina felinarului opac. fãrã voia ei. prietene. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. — ªi în acest timp. nu. Cheia a fost tot timpul la mine. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. O vãzu intrând în camerã. neagrã ca noaptea care îl ascundea. Roza. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã. la etajul superior camerei Rozei. Aproape în aceeaºi clipã. La ora unsprezece. Da. atinse broasca de la uºa fetei. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. La ora douã noaptea. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. ai lãsat cheia în uºã. spune. ªi în aceastã mânã. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri.. — Cornelius! strigã ea gâfâind. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei . spune. Uºa era închisã. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. În camerã. au furat-o. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi. coborî o treaptã a etajului la care se afla el. — Oh! nu din vina mea. — Ne-au luat-o. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza. cu pasul ei vioi. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. cu excepþia lalelei.. pe malul râului Wahal. el o urmãri pe Roza. O auzi chemându-l pe Cornelius. ajunse la ultima treaptã a scãrii. zece minute mai târziu. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. Primele raze ale zilei. ne-au furat-o! strigã Cornelius. noaptea. Boxtel. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul. Apoi. dublã decât cea obiºnuitã. — Cornelius! Laleaua. cu toate recomandãrile mele. Se dãdu înapoi. explicã-mi. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. îngrozit. cu o mânã dibace. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune. — Atunci. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. albãstrui ºi proaspete. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem.

domnule savant. mizerabilul. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. urla van Baerle. nenorocirea e mare. dar calmeazã-te. Nici nu terminã bine. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. Doar cunoaºtem hoþul. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. fie-þi milã! — Iþi spun. iertare. la revedere! Roza. ªi dumneata. da. sã coborâm. trimise un sãrut prietenului ei. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. cãruia mânia îi înzecea forþele. Roza. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. spuse Roza izbucnind în suspine. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. mizerabilul e complicele lui Iacob. spuse Roza tremurând toatã. ah. ne-au furat. luminatã de un gând brusc. îi voi lua cheile. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. infamul tãu tatã. Roza. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. în numele cerului! — Oh! Roza. nebunã de groazã ºi desperare. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. þipã Cornelius în culmea furiei. iertare! strigã Roza. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. ºoptind doar: — Furatã. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. trebuie sã-l gãsim. — Aºa. fãrã îndoialã. da. — Prietene. dar calmeazã-te. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. dragul meu Cornelius. apoi. furatã. strigã: — Roza. trebuie sã-l urmãrim. prietene. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. . domnul cultivator de lalele e nevinovat. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. — Mai încet. — Oh! domnule Cornelius. da. prinþul stadtholder va afla mâine. furatã. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. Hai. Am sã mor! La aceastã ameninþare. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. iar Alteþa Sa. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. conteazã pe mine. cu trãsãturile descompuse. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. Cornelius dragã. dacã nu-mi deschizi. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. Tatãl ei o urmã urlând. Cunoaºtem noi legile. copilul dragostei noastre? Roza. fiicã denaturatã. Sunt pierdut. Ea se sufoca. atât de puþin liberã. al veghei noastre. — Ei bine. lacrimile îi tãiau vorba. urlã van Baerle. da. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. îþi voi deschide. am sã-i vãrs sângele. nemiºcat. o sã-mi iei cheile. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. Oh. — Gryphus. — Tata! strigã Roza. — Vai. — Vai. cã dãrâm celula. îngrozitã. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. piatrã cu piatrã. dar reparabilã poate. da. Cornelius.mele. ªi nenorocitul. e adevãrat. mai încet. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. o femeie atât de puþin priceputã. Roza. sau ºi-a fãcut una falsã. dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob.

ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. Într-adevãr. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. un bãiat bun ºi de treabã. bineînþeles. scotoci sub dantele. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. îl ascunse cu mare grijã la piept. Într-adevãr. El mergea încetiºor. iar aer avea de ajuns. a bietului deþinut. în care aºezã laleaua: astfel. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. luã cei trei sute de florini economisiþi. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. Dar cãutã în zadar. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. fãrã nãdejde. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. ªi acum. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. dar triumfãtor. Omul nu avea decât o trãsurã. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. ªi acolo aºteptã. devenit acum inutil. fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. îl vom urmãri. Luntraºul acceptã rugãmintea. nu fãcuse nici o leghe. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. Spuneam spre Delft. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. — dacã cititorul e de acord. Pe de altã parte. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. sau nu-l va mai vedea niciodatã. pe de-o parte. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. într-un han bun. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. Ea înþelese îndoita desperare. adicã toatã averea ei. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. Ea grãbi calul ºi îl ajunse. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. capul i se plecã. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. ºoptind. În mai puþin de o orã. Roza îi luã biletul. prãpãdit de obosealã. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. când îl zãri grãbind pasul. coborî scara. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. Laleaua era furatã. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. þinându-ºi floarea neatinsã.Cât despre bietul cultivator de lalele. despãrþirea lor era inevitabilã. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite. laleaua lipsea ºi acum. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. ªi oricum. sau . gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta.

nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. insensibil la ameninþãri. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie. înjurat. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane. ºi 5 Femei rãzboinice. Cornelius. scuturã tot mobilierul sãu sãrac. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. Gryphus. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. apoi. o mare nenorocire. rãspunse Roza. plecase ca o adevãratã aventurierã. i-au servit drept paºaport. i se adresã el. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului. mãrunþel. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. îl înjurã. Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. ca Bradamante sau Clorinda5. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. dar nu ei. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. rãmânând întunecat. eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). Aceste cuvinte. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. al cãrei caliciu îl forma capul. ºi putea foarte bine. nici de brutalitãþi. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. domnule. E greu sã treci peste consemne în Olanda. se lãsã maltratat. nemiºcat. fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. Chiar în clipa aceea. degeaba. nici de injurii. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. tânãra fatã pornise din nou la drum. în calitatea ei de reginã a lalelelor. Chemã lãcãtuºul închisorii. îl ameninþã cu foamea ºi verigile. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. domnule. bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. dar acest nume. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. încât abia la ora prânzului. oricât de sonor ar pãrea. maestrul van Systens. spuse ea. Am spus cã se numea van Systens. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. Roza nu rãspunse. — Da. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. ameninþat. Mulþumitã lor.pe greabãn. sã trimitã ambasadori. care deschise uºa. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. — Vai! domnule. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. firav la trup. furios. . ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. Dar Roza nu se descurajã. simþind cã-i e foame. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. ci mie. fãrã a spune unde se duce. spuse Roza. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. Gryphus îl cãutã pe Iacob. — Domniºoarã. indiferent la furie. În acest timp. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. din 1001 de Nopþi. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. Roza intra în Rotterdam. nu ºtiu. Era un om de treabã. urcã din nou la van Baerle. numai sã nu întârzie. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe.

domnule. — E cea a domnului Boxtel. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. adicã onorabilul domn van Systens. nu-i cumva un om slab? — Da. dar va fi adusã. cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel. strigã Roza. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. — Dar unde? — La stãpânul dumitale.— Care? — Mi-a fost furatã. — La stãpânul meu? — Da. — Dar drept cine mã luaþi. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. domnule. — ªi care e într-adevãr. dupã cât se pare.. domnule. repezindu-se cãtre domnul van Systens. domnule. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. — Domnule. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. e bunul meu. — Dar lucrul va fi uºor de verificat.. desigur. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã. e laleaua mea. cã mi s-a furat laleaua neagrã. la dracu. e cea care mi-a fost furatã. care se dã drept proprietarul lalelei negre. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. fãrã cel mai mic punct. copila mea? Deci nu dumitale. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da. — Cum e? — Neagrã. tremurând toatã. Ce. am privit mai mult omul decât vasul. acest Boxtel. spuse Roza. e lãsatã aici? — Nu. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. — Domnule. domniºoarã. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. — Vã repet. — Domnule. cocârjat. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. — Neliniºtit. hoþul nu poate fi departe. da. — Domnule. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da. acest Isaac Boxtel.. — Chel? — Da. nu sunt nici douã ore. drept cine sunteþi. — Cum te vãd. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel.. — Domnule. nu . puþin tulburatã de aceastã apostrofare. privind-o pe Roza. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. De ce nu explici limpede. vã iau. domnule. sper. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole.

descurcã-te cu el. urmatã ºi acum de barcagiu. reluându-ºi frumoasa panã. Oh! eu pierdutã. domnule! insistã Roza. ci numai laleaua. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. care. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre. uºile se deschideau. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. Oamenii alergau. laleaua. am fãcut o greºealã enormã. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. — Ah! domnule. Domnul Isaac Boxtel. sau chiar mai rãu. du-te. numai cã. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. dar Cornelius. dacã s-ar fi iscat o bãtaie. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon. continuã raportul întrerupt. Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. Dar ajunsã la Grote-Markt. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte. dacã acest Boxtel nu e Iacob. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul. Cât despre mine. dacã e un alt cultivator.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. Când o recunoscu însã pe Roza. primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. cea pe care am plantat-o. ca ºi prima oarã. la hanul "Lebãda Albã". e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. dimpotrivã. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea. în numele cerului! Nu mã alungaþi. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. cu o panã din cele mai bune. Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate. mai mult. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem. pe care am crescut-o eu singurã. — Ei bine. spun cã vin sã o cer pe a mea. l-am pierdut poate pe Cornelius. spuse barcagiul. care merge la inimã: — Domnule. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. n-ar fi nimic. raportul început. bãiat voinic din Friza. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. continuã van Systens. Peste tot pe unde trecea. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. pe care o socotea o nebunã. În acest timp. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. ªi domnul van Systens. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã. — A dumitale? — Da. . dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. Du-te. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. copila mea. Adio. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". copila mea. Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens. tulburatã. în acest caz. O luarã pe strãduþa Paille. — Sã ne întoarcem. cum eºti drãguþã. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. murmurã ea. Roza se opri brusc. aºadar vestea se rãspândise în oraº. era hotãrât sã loveascã ºi el. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. — Copila mea.

strãlucitoare ºi albe de curãþenie. Îmi place apa. domnule. spuse van Systens încântat. Abia ajuns în anticamerã. Ei bine. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. lalelele. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. — Din Dordrecht? — Da. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. brodatã cu fir de argint. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe. Dintre flori. — ªi unde e? — La proprietarul ei. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. Un tânãr îmbrãcat simplu. raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. cauza rumorii ce se auzise pânã sus. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã. ce se aude? E posibil oare. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. altul de cavalerie. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. veni sã se încline. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. monseniore. urca însoþit. spuse Wilhelm de Orania. — Ce-i asta? strigã primarul. cu o hainã de catifea liliachie. spuse Roza desperatã. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. — Oh! monseniore. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. Van Systens. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. nu o am aici. în sfârºit. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit. ce glorie pentru Societate. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. — Monseniore. — domnule. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. dacã nu mã ascultaþi. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. prefer. monseniore. treptele de piatrã. sau mai degrabã urmat de mulþime. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. trimiteþi sã fie adus aici. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. — Dar raportul meu! strigã el. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. acest domn Boxtel. sunt un adevãrat olandez. domnule. pe acþiuni criminale. cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. sau pe neadevãruri. berea ºi florile. cu un pas rar ºi sigur. pe care o lãsã în cabinetul sãu. bineînþeles. Vã implor. unul de marinã. nu. monseniore. — Vai. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. fãrã îndoialã. sunteþi un om cinstit. deºi de necrezut. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. fãrã sã se mai preocupe de Roza. strigã el. când din stradã se auzi un zgomot puternic. — ªi cum îl cheamã? . În urma lui mergeau doi ofiþeri. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. — Mi-ai furat-o. iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. monseniore. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. prinþul îl împiedicã sã mintã. monseniore. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile. Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. dar parcã fãrã sã vadã.negre? — Da. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. ai venit la Leyda sã-mi ceri . Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele. cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. — Acest deþinut. ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. încearcã sã mã ruineze. — Neg. monseniore. Acest prizonier e un criminal de stat. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. spuse Boxtel. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. — Ascultã. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. tânãrã fatã. Apoi. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. monseniore. închis în fortãreaþa Loevestein. dar neg cã am furat laleaua. Dar. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. — Liniºte! spuse prinþul. — Aºadar. dar în zadar. — ªi tu. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare. îl cunosc pe domnul Iacob. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. — Dar. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. reluã prinþul. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. monseniore. L-am dedicat regelui Portugaliei. monseniore. de când cultiv lalele la Dordrecht. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. Roza ascultã. — Nu. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. condamnat o datã la moarte. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. Prinþul tresãri. — Pentru a urma deci pe acest om. — Ce spuneþi de asta.

Cornelius nu e vinovat. — Sã fure! strigã Roza. Oh! monseniore. nu te voi pedepsi. Dacã a fost un furt. — Liniºte. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui. Asta vrei sã spui. monseniore.. nu-i aºa? — Vreau sã spun. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. se adresã prinþul lui Boxtel. atât de chinuitã sufleteºte. — Continuã. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. monseniore. Alteþa Voastrã ºtie tot. — Un de Witt! strigã Boxtel. fiþi liniºtit. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit. Apoi. o ignora în întregime. — Oh. pentru a justifica aceastã speranþã. i-am arãtat laleaua neagrã. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. Atunci. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã..mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã. am mai spus-o. . domnule Boxtel. chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã. deºi o credea vinovatã. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. luaþi seama. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. — Tu. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. ºi cum nu eram bogat. Problemele de stat. monseniore.. continuã Wilhelm de Orania. ai fost pe punctul de a face o crimã. — Ei bine. sã fure! El. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. dar nu sã fure. monseniore. — Ei bine. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. cãruia îi era milã de biata fatã. Dumnezeu mi-e martor. tânãrã fatã. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. mi-ar fi spus-o. — Dovedeºte-o. se va face dreptate. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa. monseniore. Dar din fericire. Acum. chiar sã trãdeze. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. m-am îndrãgostit de fiica lui. — Nu mai am nimic de adãugat. spuse Roza cu energie. în calitate de complice al lui Corneille de Witt. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. iatã ce nu voiam sã spun. o jur. dar imprudent. da. spuse prinþul. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei. spuse rece Boxtel. monseniore. am cerut-o în cãsãtorie. monseniore. — De prima. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. Boxtel salutã. ºi de a doua ca de prima. ºoptind: — Da. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem. În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. adãugã el. o repet. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. omul acesta l-a comis. tânãrã fatã. — Ai fãcut rãu. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã. acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. Cornelius. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã.. s-au gândit sã mã piardã. Wilhelm fãcu o miºcare. nu.

ultimul.. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. am fãgãduit. ridicând capul cu greutate: — Du-te. ne amintim. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã.. Unul a fost distrus. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. — Trei.. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. — Minþi! strigã Roza. zise el. unde. celãlalt a dat laleaua neagrã. o întinse prinþului. pe care îl socotea vinovat. monseniore. bâlbâi Boxtel. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. ºi acest om o ºtie prea bine. . monseniore. în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. ºi scoþând un strigãt. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine. arde-l fãrã sã-l deschizi. Poftim. mâna începu sã-i tremure. monseniore. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. atunci când. care îl luã în mâini ºi îl examinã. El îndoi încet hârtia. îl întinse prinþului. Al doilea. ªi Roza. mesagerul fratelui sãu Ioan. — La dumneata. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. poftim. — tânãra fatã îl scoase de la piept. luã hârtia ºi citi. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. spuse Boxtel foarte tulburat. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri. 1672. spunând: — Oh! citiþi. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor. Deodatã. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. adãugã el. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire.. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. dragul meu domn van Systens. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. se va face dreptate. în numele cerului. cu faþa plecatã. întorcându-se cãtre prinþ. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului. unde-i? — Al treilea e la mine. spuse el. Monseniore. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui. îngrijit de mine. vãzându-ºi speranþa spulberatã. Rugãmintea sa. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. Apoi. ochii fetei se aprinserã. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. despachetând mugurele. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. iatã-l. — Unde sunt?. domnule Boxtel. adãugã ea. în momentul urcãrii pe eºafod. — al treilea. spuse Boxtel. iar al treilea. a dat laleaua neagrã.— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. — Dar.

Dumnezeu ºtia. prin fereastrã. nici de la Iacob. trei zile dupã întâmplarea . se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. gata sã izbucneascã. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. aspira cu nesaþ aerul. De altfel. sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. se destãinui lui Dumnezeu. simt în mine o putere ciudatã. cu buzele contractate. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. fie atentând direct la persoana mea. nestãpânitã. — Cum ar fi cu putinþã. — Ei. nenorocitul van Baerle. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. El plãnui sã-i scrie Rozei. într-o bunã dimineaþã. fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. neprimind nici o veste de la Roza. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. Hârtia aceea. De când am fost închis. am o poftã grozavã de bãtaie. o sete neînþeleasã de a trage pumni. acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. cu privirea fixã. împreunã. cu ambele coate sprijinite de fereastrã. Cornelius. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. denunþându-i. pe care o citise. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. Ca urmare. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. destul de tulburat. cã uºile sunt duble. Mã mãnâncã straºnic palmele. aceastã hârtie îl neliniºtea. fãrã îndoialã. O sã sar la bãtrânul ticãlos. îmi va face vreo mârºãvie. Gryphus. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. va încerca sã le abatã asupra capului sãu. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. Cornelius se opri o clipã. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. îºi spunea Cornelius. Roza! Doamne. fie lovind în amorul meu propriu. El plãnui chiar ºi o evadare. în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. mai înainte. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. cu faþa prinsã în mâini. îºi continuã Cornelius ideea.

Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. spuse Cornelius liniºtit. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. ªi îºi reluã cântecul. de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. ghici cã este el. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem.. îl scoase din sãrite pe Gryphus. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei. Ale focului care-nfioarã pãmântul. exact în momentul în care l-am descris cititorului. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. gura spumegândã a bãtrânului paznic. vãzu obrazul descompus. suntem mai mult decât nebun. tot mai sus.. domnule cântãreþ. mã rog? . Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus. aºa cum am vãzut. Iubindu-ne. — Ah. Dar braþele noastre se-nalþã În sus. El þinea în mânã un ciomag enorm. — Bunã ziua. — Ah. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie. spuse el. — Exact. oamenii viaþa ne curmã. dar nici mãcar nu întoarse capul. Obosit. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. spuse el încruciºându-ºi braþele. — Cred cã e un ciomag. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. Aºa cum am mai spus. aºa crezi! ªi de ce. Adicã al nostru parfum. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. suntem furios. ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. efort de a cãrui necesitate se convinsese. te ameninþ! strigã temnicerul. priveºte ce þin în mânã. — ªi cu ce? — Mai întâi. un zâmbet hain îi crispa buzele. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. cãtre cer. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. El lovi lespedea cu bâta. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. strigând: — Ei. ºi chiar un ciomag gros. Acest cântec. ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. nu mã auzi? Cornelius se întoarse. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. jupâne Gryphus. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. — Drace. se pare cã mã ameninþi. ochii strãlucitori. întorcându-se. Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui. ªi în timp ce spunea aceste cuvinte.

bine. crezi cã mã faci sã sufãr. ªtiu cã dându-mi pâine rea. — Aºadar. beat de mânie. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. rosti Gryphus. uite. — Mai încet. e adevãrat. — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. cu atât îmi pare mie mai bunã. "Cine loveºte cu ciomagul. cu cât þi se pare þie mai rea. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. ridicând din umeri. — ªi cum se explicã? — Oh. Gryphus urlã de mânie. — Cu plãcere. continuã Cornelius. Cornelius pãli. ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier.— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. începând de azi. schimbã în pâine mobilele din camerã. continuã Gryphus. — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. când focul e elementul lui? . — A doua. din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. — Mâna. de sabie va pieri". vãd. ºi chiar cu satisfacþie. dar când nu suntem decât noi doi. — Bine. mugi Gryphus. eu care sunt vrãjitor. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. cum ºtii ºi tu. Dacã eºti vrãjitor. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. nu e înscrisã în regulament. am sã pun eu altfel mâna pe tine. — Da. rãspunse Gryphus. cât despre mine. spuse Cornelius. nu risca sã-þi pierzi slujba. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. bãtându-ºi joc de el. învârti ciomagul. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da. — ªi asta. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã". cuprins de o senzaþie de groazã. dar în momentul în care îl înãlþã. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. dar ciomagul. Gryphus urla de mânie. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. Cornelius se repezi asupra lui. e foarte simplu! — Spune atunci. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc. bine. bãtrâne. — De ce? continuã Gryphus. — ªi foc? spuse Gryphus. banditule! — Ei bine. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul. cu ciomagul va fi bãtut". Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. Gryphus. — Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. — Ah! vrãjitorule. stârnitã de aceastã oribilã moarte. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. uºor de înþeles. vei trãi oricum. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte.

— spuse el ducând mâna la buzunar. diavolul. ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. Gryphus în ofensivã. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa. spuse Cornelius. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. van Baerle în defensivã. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. va sã zicã îmi întinzi o cursã. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. — Ticãlosule. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa. Dar înainte de a o cere. se repezi la Cornelius. ªi spunând acestea. el strigã. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. — O ºtii prea bine. rãspunse Gryphus. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. pentru a evita prima loviturã. — Pentru ultima datã. spuse Cornelius. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. — Fiica ta! strigã Cornelius. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. ticãlosule! — Aºteaptã tu. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. — Ah. — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN. Deodatã apãrurã doi paznici. Gryphus deschise ochii mari. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. Gryphus era gata sã leºine de mânie. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. ce mai vrei? — Ce vreau. oricât de robust ar fi. bombãni Gryphus. palid. — dacã mã obligi la asta. dacã nu ºtii. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. Apoi. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. cum i-am ucis pe ei. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . haide. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. îngroziþi. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna.. ghiceºte. — Bine. ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. am sã-þi spun imediat. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. — Îmi place destul de mult peºtele.. sau poate chiar de fricã. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise.— Un om. aºteaptã numai. ai sã vezi. Tu nu m-ai servit niciodatã. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. — Da. cu un sânge rece demn de un erou. continuã Cornelius. Te mai întreb o datã. Aºteaptã tu. Apoi. Roza! Roza. Gryphus. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. Cornelius întrebã: — Ei bine.

— Mulþumesc. Acesta intrã în camera lui Cornelius. a recitat trei rugãciuni. — Da. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. Cornelius se simþi pierdut. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. cu multã îndemânare. cum se spune în ziua de azi. rãspunse subofiþerul. domnule. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. la un semn al sergentului. Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. nu le cunoºtea nimeni. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. Acolo i s-au legat mâinile. — spuse Cornelius. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. cu tot curajul sãu. fãrã posibilitate de scãpare. aºadar comisã cu premeditare. un glonte de muschetã în corp. — Da.acoperind cuþitul cu piciorul. — Ah. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. ªi . — Atunci urmeazã-mã. legat la ochi. Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. spuse Cornelius. Ca urmare. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. Între tâmp. domnule colonel. Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat. a cãrui prezenþã devenise inutilã. rãspunse Cornelius pãlind puþin. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. iar soldaþii de gardã din Loevestein. în douãsprezece ore? — Da. — Unde e deþinutul. Gryphus. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. domnule colonel. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. care. apoi. deci numai cu cinci ani în urmã. iar Gryphus înconjurat. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. — Aici e numãrul 11? întrebã el. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. — Iatã-mã. De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. putu sã numere. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. domnule. Mathias a murit pe loc. spuse: — Ah. redactat sub influenþa lui Gryphus. unde rãmase gemând. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune. ridicat. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. rãcnind de mânie. i-au trimis fiecare. dupã câte îmi amintesc. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. pregãtitã cu mult timp înainte. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. în numãr de doisprezece. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. adresândui-se de data asta direct. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. În urmãtoarele douãsprezece ore. ªi dupã ce o ascultã. — Aºadar. ºi de rãzvrãtire. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. Toate aparenþele erau împotriva lui. zdrobit de lovituri. susþinut. în 1668. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului.

neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. domnul van Deken. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. nici unei cãrþi. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. procesul-verbal nu e încã terminat. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã. — zise Cornelius. Deodatã. — Eh! spuse colonelul. care vorbeau între ei. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. Gryphus apãru ºchiopãtând. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. lasã-l sã vorbeascã. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. — O minciunã. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. biata fatã. — Spuneþi-mi. ªi. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. — Bine! replicã scribul.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. gândi bietul Cornelius. mândru. spuse ofiþerul râzând. clãtinându-se. de la fiecare om cât de cât organizat. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. aºa cum socotea el. — Nu meritã osteneala sã-l termini. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. De fapt. Dar. finul lui Corneille de Witt. — Ei. fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. m-am apãrat. tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. Roza. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau. dând din umeri a nepãsare. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera. hotãrât ºi demn. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare. amintindu-i . — Dar. domnule colonel van Deken. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. Aici. ªi îl urmã pe ofiþer. nici nu erau aliniaþi. — Ascultã. nici unei flori. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. decât cã discutau. — Ah! da. ca de pisicã. sprijinindu-se într-o cârjã. rãspunse ofiþerul. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. în faþa locuinþei sale. domnule. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. domnule. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. ºi mai ales într-un asemenea moment. mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. "Mi-a fost scris. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. ceea ce era aproape o compensaþie. poate primi. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil. trecu în faþa grefierului care. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. ºi încã unul din cei mai apropiaþi.

voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. Dupã trei ore intra în Harlem. — Ah! ticãlosule. ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. — sã citeascã în gândul stãpânului. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. — Urcã înãuntru. vorbea fãrã sã se lase rugat. Adio. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. — Aºa. Lãsã în urmã Dordrechtul. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. — Ah! murmurã Cornelius. Apoi. o examinã ºi se gudurã. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. aºezat în stânga drumului. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. aproape de uºã. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare.de trãsura care. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. împãrþea ordine. atât de îndatoritor. prietene. chiar înaintea eroului nostru. ca douã surori. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. domniºoarã. Cãtre searã. dacã se iveºte prilejul. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. spuse el. Prinþul îºi terminã scrisoarea. apoi. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. Cornelius trecuse de Leyda. În acest timp. Fãrã îndoialã. tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. Trãsura porni. întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. cãci se apropie de portierã ºi. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. la preºedintele van Systens. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. dar oricât de prudent i se adresã. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. unde îl gãsi pe prinþ scriind. — Monseniore. Asta depinde de la caz la caz. ca douã orfane. în timp ce ofiþerul. banditule. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. trecând prin faþa casei mele. care. îþi rãmân îndatorat. cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. spuse: . el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. într-o împrejurare asemãnãtoare. Pe cinstea mea. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. Roza ascultã. ogarul veni înaintea Rozei. A doua zi în zori. cu piciorul pe scarã. un ofiþer intrã la van Systens. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. o recunoºti. îºi spuse Cornelius. o îndemnã prinþul. cãci prinþul o privea. spuse ea oprindu-se. aºeazã-te. Petrecurã noaptea în trãsurã.

— Care e iubitul dumitale. Roza surâse împreunând mâinile. monseniore. — Fata mea. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani. nu suntem decât noi doi aici. spuse el. — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa. aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". îngânã ea. — Ah! Înþeleg. — ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle.. — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate. copila mea. urmã prinþul.. sã stãm de vorbã. în ceea ce te priveºte. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. care. monseniore. dar. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. — Speri în mine. fata mea. Buzele prinþului se strânserã. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor. vreau ca ziua . Roza fãcu un pas înapoi. — Pe toþi? — Pe toþi. du la Loevestein acest mesaj. — Monseniore. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. spuse prinþul. — Da. monseniore. — De mult? — Din ziua când l-am vãzut. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. — Domnule van Deken. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu. monseniore. el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi. cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi. Dupã un moment de tãcere. în mod atât de îngrozitor. Ofiþerul salutã. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. Iatã cinci sute de florini. — Fiica mea. ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. dacã trãieºte ºi moare în închisoare. monseniore. fruntea i se încreþi. ia-i ºi fã-te frumoasã. monseniore. — Pe care-l iubesc. Roza începu sã tremure din tot corpul.. le vei executa.— Haide. rãspunse ea cu mândrie. cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl. Roza optsprezece sau douãzeci.. vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc. Roza plecã ochii. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã.

nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. nici pe savanþi. în duminica festivitãþii. sau cred cã pot desluºi. în sfârºit. iar mai la o parte. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii. nedorind sã rãmânã mai prejos. care se mândreºte. — Pune-þi costumul mireselor frizone. e un oraº frumos. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor. poporul. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur. muºcând din prãjiturile lor. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. pe bunã dreptate. pestriþ ca o pajiºte. Astfel cã. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. ci doar pe cuceritorii naturii. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. a izbutit perfect. XXXI HARLEM Harlem. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. prin magazine ºi bazare. îþi va sta foarte bine. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. nici . În spatele comitetului. a votat o sumã aproape egalã. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. laleaua neagrã. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. pãrintele acestei lalele. fapt socotit pânã acum imposibil. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. mulþimea era atât de grãbitã. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. ºi sã rosteascã eventual un discurs.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. spuse Wilhelm. prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. teiul ºi castanul. Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. eveniment de interes general. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. stejarul. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. În centrul cortegiului. militarii ºi nobilii. oricât de elocvent ar fi fost el. paºnic ºi parfumat. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. spre gloria sa. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. În sfârºit. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. parfumat ca o primãvarã. savanþii ºi curioºii. ca ºi cei din împrejurimi. Oraºul. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. deasupra cãrora se aplecau. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale. sã ne grãbim s-o spunem. în formã de boltã. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. Într-adevãr. o razã din gândirea lor.

Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens. poate nesatisfãcãtor. De altfel. însetat. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. faþã de care. Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. purtatã pe o pernã de catifea. spre acel personaj cu flori la centurã. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. zgomotul. va lua un pergament frumos împodobit. înaintea lui. într-o pungã mare. înãlþatã pe piedestalul ei. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. . cã Olanda. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. Cu toate acestea. i se pãrea a fi cu totul strãin. la dreapta. prinþul. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. obositã. el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. — Ah. dupã o clipã de tãcere. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. Acest personaj triumfãtor.bieþii plebei. iar cortegiul. era închis nenorocitul van Baerle. e sãrbãtoare. Din timp în timp. prin portiera deschisã. interesul nu se aflã aici. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. sclivisit. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. Nu. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. orgolioasã. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. din când în când. dominã în curând adunarea care o aclamã. domnule. peste un sfert de orã va sosi prinþul. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. nici gospodarii graºi ºi bondoci. care mergând vede. scârþâind din osii. periat. beat de fericire. — Ah. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. sãrbãtoare! spuse Cornelius. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. Apoi. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. acest erou al zilei. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii.fãptuitã o minune. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. ªi laleaua. va face un ultim popas. prãfuitã. ca niºte batoane de vanilie. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. cititorilor noºtri. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java. pretinsa sa fiicã. prinþul stadtholder. Mulþimea. laleaua neagrã. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. cei o sutã de mii de florini. pentru noi. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã. prin intermediul lui. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. în frumoase monezi de aur strãlucitor. la prima vedere. ce se petrece aici. al lui Boxtel. Dar pe Roza n-o zãri. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. îmbrãcat în stacojiu. care. aºa cum înainte furase Rozei laleaua. pe când trãsura înainta câþiva paºi. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. e Isaac Boxtel. În trãsura aceasta. acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier. — Vã rog. iar la stânga. — Dupã cum puteþi vedea. nici poporul de jos. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. Dupã cum.

vine escorta Alteþei Sale . Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. pe piedestal. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. domnule. domnule. sã-þi dai seama cã e perfectã. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. domnule. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. — Ce vreþi sã spuneþi.— Opreºte. cu o milã plinã de blândeþe. urmã Cornelius cu desperare. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. — Atunci. — Lalelele! strigã van Baerle. dar o voi vedea. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. e posibil? Oh! domnule. lãsaþi-mã sã cobor. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. cãci avea o bãnuialã dureroasã. vã rog. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. domnule. cãci vor lipsi omul ºi floarea. întrebã el cu voce ºovãielnicã. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. domnule? — Niciodatã. s-ar putea sã fie laleaua mea. — Cum doriþi. e adevãrat. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. ºi apoi. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. strigã van Baerle. nu va fi probabil lungã. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. cãci. — Domnule. o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea. domnule. strigã van Baerle. domnule. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. — Oh! fiþi îngãduitor. sau. fiþi generos. nu poate fi perfectã. domnule. spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. domnule. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. s-o vezi o clipã. cel mult. unde. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari.. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. trebuie sã mã duc s-o vãd. Atunci sã mergem. înduraþi-vã. Dar Cornelius îl opri. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit. pentru bunãvoinþã. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. unde e? — Acolo. sã mergem. un fior îi trecu prin tot corpul. chiar neagrã. — Laleaua neagrã-. Vai! viaþa mea. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. dar sunt un om de onoare.. eroii ce urmau sã fie premiaþi. domnule? — Lalelele. aº ºti sã spun. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. Cornelius îl opri încã o datã. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete. reluã melancolic van Baerle. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum. spuse ofiþerul. sã vadã ºi domnul. spuse ofiþerul. ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. oh! dacã aº fi acolo. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. poate e numai vopsitã în negru. acum trebuie sã plecãm. da. — Sunteþi nebun. o vor vedea incompletã. — Oh! fie-vã milã. — Oh! vã mulþumesc. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies.

ªi totuºi. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. l-am adus de la Loevestein la Harlem. — Ca sã vãd laleaua neagrã. e deþinutul politic pe care. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. ci ºi un refuz. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. se oprirã la ºase paºi de van Baerle. ÎNCHEIERE Van Baerle. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. care se afla închis în trãsurã. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. întrebã el. monseniore. El ajunse curând la estradã. care prin îmbinarea tainicã de cald. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. — Monseniore. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. voi muri dacã nu se poate altfel. prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. nu încercã sã se apere. monseniore! ªi se sufocã. înconjurat de garda sa. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. gesticulând. caii sãi. Van Baerle. prinþul îºi continuã drumul pe alee.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. strãbãtu mulþimea ºi. fiecare la portiera trãsurii sale. care. rãspunse el. dupã ce o voi fi vãzut. se retrase în trãsurã. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. În sfârºit vãzu unica floare. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. ºi implorându-l pe prinþ. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. cã el se ºi apropie din nou de portierã. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. care trecea tocmai în momentul acela. ºi acum se apropia respectuos de el. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. celãlalt nenorocit. fremãtând pe picioarele lor puternice. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. atotºtiutor ºi infailibil. când palid. sãrise din trãsurã. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. nepãsãtor ºi firesc. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. Oh. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici. O privi de la ºase paºi. de umbrã ºi de luminã. trebuia sã rãsarã o zi. — Oh! exclamã Cornelius. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. auzind ordinul. Cãutã în jurul lui pe cineva . ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. În aceeaºi clipã. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. Era. de frig. ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. Wilhelm. aflase crima. cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. Dupã ce dãdu acest ordin. unul atotputernic. bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. ca de obicei. — Acest om. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. — Daþi voie deþinutului sã coboare. spuse prinþul. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. Nu încercã sã protesteze. dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. în adevãr. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin. din ordinul Vostru. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. ºi apoi. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii.

La altã extremitate se gãsea Cornelius. Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. Atunci. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. va purta deci numele creatorului ei. la picioarele tronului. împingând-o în faþa tronului. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. — Da. care se sprijinea. nu-i aºa? întrebã prinþul. monseniore. Cornelius pierdut. tânãrã fatã. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. sunt pierdut. i se luã pulsul. stãtea în picioare pe o treaptã. viaþã. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. cu o voce calmã. dupã numele lui van Baerle. de ea. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. brodat cu fir de argint. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. Spunând acestea. pentru a judeca efectul produs. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. deºi slabã. de florini. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. în aceeaºi clipã. Era Roza. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. în sfârºit. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. salutând rând pe rând pe prinþ. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. centrul atenþiei generale. în falsul Iacob. bâlbâi Roza. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. Boxtel. Dar peste tot. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. trãsnit. i se controlã inima: era mort. vecinul lui. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis. lovit de o emoþie cu totul diferitã. dragoste decât pentru laleaua neagrã. cu rãsuflarea tãiatã. din trei interese ºi trei drame diferite. deoarece nici preºedintele. Wilhelm. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. egalã. De altfel. desfãcu încet sulul de pergament ºi. mut. ce fremãta de nerãbdare. printre fecioarele din Harlem. ªi rostind aceste vorbe. o frumoasã frizonã. copleºit de fericire. inimã. În sfârºit. una singurã. Prinþul. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. din înaltul cerului azuriu. mai degrabã. prinþul. la rândul lui. finã. ce rãzbãtea din mulþime. fiica lui. în al treilea unghi. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. În acelaºi timp. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. trãdat de ea. în puritatea . leºinase. feþe necunoscute. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. pe care. Îl vãzu. preocupat fiind doar de prinþ. la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. La unul din unghiuri se afla Boxtel. — Laleaua aceasta. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. înaintea ochilor voºtri. urmã prinþul. palid. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. de laleaua neagrã ºi de comitet. Fu ridicat. nãucit.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. conducândo sau. vãzându-ºi speranþele distruse. neavând ochi. — Oh! ºopti Cornelius.

Roza.sufletului sãu. . Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. sunt preþul dragostei ei. nu numai cã eºti liber. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. Aºadar. oftând. mânã în mânã. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. au fost doi mari cetãþeni. dupã cum afirma el. cãci aceºti domni de Witt. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. cãci proprietatea lui Boxtel. Apoi. pânã la patruzeci ºi unu. dar cã. procesiunea porni din nou. prinþul îi arãtã cu degetul. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului. Domnule van Baerle. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. De altfel. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui. în sunetul trompetelor. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo. Aceia care. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. le numãrase dupã vânãtãi. prinþul stadtholder. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. cãci voi. mulþumitã Rozei. care se rotunjirã atât de mult. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. de altfel. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. Prinþul. ar fi nedrept. se urcã în trãsurã ºi plecã. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. domnule. din ce în ce mai frumoasã. Apoi. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. Când au ajuns la primãrie. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. victorioºi. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. întinse mâinile celor doi soþi. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. dupã ce fusese paznic de oameni. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. vândutã la licitaþie. Cât despre dumneata. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. mergeau alãturi. fiind nevinovat. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. Asta înseamnã. lui Cornelius. * La rândul lui. dumneata sau Roza. iar Cornelius ºi Roza. datoritã povestirii noastre. greºit judecaþi. spunând aceste cuvinte. punga cu o sutã de mii de florini de aur. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. în ciuda obiceiului sãu. care. de care Olanda e mândrã astãzi. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. ªi. al curajului ºi al cinstei ei. trimisã în calitate de ambasador. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. A fost. aruncând o privire în direcþia Franþei. numãrul lor urca. dar sfârºi prin a accepta situaþia. doar cã Boxtel era mort. prin bãtrâna Zug. Devenind paznic de lalele. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu.

de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. ºi tocmai pentru cã n-a murit. naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani.Sunt prea fericit. deºi Cornelius n-a murit. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã . cel de Roza. încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã. Principalele ornamente din salonul sãu. În sfârºit. Condiþie care a fost riguros împlinitã. datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. Pe cealaltã. care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã. cã primul primi numele de Cornelius. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel. pe una. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt. încadrate în rame mari de aur. luna lalelelor." SFÂRªIT . cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos. Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. iar al doilea. ne amintim.dupã doi ani de cãsãtorie. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful