laleaua neagra

Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

îi spuse primul ministru cu amãrãciune. dimpotrivã. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. Orsay. De aceea. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. spuse deþinutul încet. De Tilly discuta cu garda burghezã. vãzându-te plecând. Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei. când vântul e potrivnic: am ocolit. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. ca sã vii aici. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. — Nu. nu-i aºa? spuse el.. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. — Ai venit pe ascuns. frate. — Atunci asta am auzit adineauri. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. — Da. frate.eleºteu. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. rãspunse Ioan. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. — Atunci. — Frate. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees. zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. ar fi fost evitatã trecerea Rinului. Am venit pe strãzi dosnice. vorbind parcã pentru sine. Voiam sã-þi spun. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. — În orice caz vom încerca. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . în afara Olandei. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist. — Auzi. — Atunci suntem pierduþi. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. dragã Corneille. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. sã provoace zarvã. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. dar ne reproºeazã totuºi. cu averea lor.. În clipa aceea. frate. oricât de bun navigator aº fi. învingãtorii noºtri. — Spune. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. frate. cã printre alte calomnii stupide. Corneille. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. eºti un mare navigator. — Tot ce spui e adevãrat. îi spuse Corneille. dar e ºi mai adevãrat cã. Ioan. Corneille. pentru gloria ei. Zarvã? — Da. continuã Corneille. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. cã nu suntem deloc iubiþi. spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. care se simþea stânjenit. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. — Dar atunci. rãspunse Corneille. — Dragul meu Ioan. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. Vesel ºi Rheinberg. dar mai scumpã mi-e gloria ta. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. Strigãtele se auzirã din nou.

Aud bine vuietul ãsta. dragul meu. Dacã e tare. dragul meu? întrebã Ioan. Rupe prima foaie. servitorul meu. dar frate. va divulga secretul. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. mã întrebi dacã e tare. dacã e slab.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. frate. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. — Înþelegi acum. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. — Vino. Principalul e cã va pãstra taina. — Dar vei putea oare sã scrii. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. Craeke. — Uite un creion. dar ce importanþã are cum e. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. cu surâsul sãu blajin. — e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. nici alta. se va lãuda cu noi. nu va fi de-ajuns sã spun. — continuã Corneille. fãrã un ordin scris din partea mea. fiindcã el nici nu o cunoaºte. Dacã vom muri. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. bãnuiesc. Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. — O. dacã e tare. — Bine. Ioan se întoarse surprins. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. Aºadar. se va teme de prietenia noastrã. repetã Ioan de Witt. — Ruartul de Pulten. cã înainte de toate. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. îþi repet. din pãcate. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. Ioan. spuse Corneille. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. Deci. tot va afla cum stau lucrurile —. Degetele care . dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. — Suntem noi. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. e pierdut ºi noi odatã cu el. sã fugim frate. finul meu. sã fugim cât mai avem timp. da. ºi într-un caz ºi în altul. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele. — Atunci sã vinã aici. viteazul meu Corneille. trebuie sã scriu. Nu e nici una. Ioan deschise uºa. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. — Da. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. nu. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. — Gândeºte-te. — Biblia asta. — Oh! bietul bãiat. cãci va fi sau tare sau slab. — Mã gândesc. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu.

pentru început. pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. zise el. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. — Acum. Figura lividã. spre primãrie. acoperind vuietul din Buytenhoff. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. cu nasul coroiat ºi lung. þâºneau din rãnile deschise. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles.. de partea cealaltã a eleºteului. corpul uscãþiv ºi suferind. — pãrea slab. spuse el. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat.au rezistat la feºtilele cãlãului. Ajuns în piaþa Hoogstraet. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. Corneille. o delegaþie de burghezi pornise. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. în semn de mulþumire. Unul e senin. aºa cum am mai spus. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. lipsit de putere. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. arde-l fãrã sã-l deschizi. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. Ioan ridicã braþele spre cer. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. mersul agitat al acestui tânãr. foarte tânãr. Corneille de Witt 20 august 1672. La strigãtele îndârjite ale poporului. braþul lui slab dar nervos. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. cu mâna uscatã. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse. Cu lacrimi în ochi. cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. mai curând. ªi într-adevãr. fii liniºtit. dar albã ºi finã. Fãrã îndoialã. cu mâna pe sabie. Pãrea gata sã leºine. n-ar fi fost în avantajul sãu. se întoarse apoi la Corneille. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã. sã plecãm. un subiect de studii fiziologice care. Corneille luã creionul ºi scrise. Strãinul. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. Corneille scrise: Dragã fine. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. cu gura finã ºi dreaptã.. acest om ar fi oferit lui Lavater. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. — ªi acum. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut. frate. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. fereastra dinspre Hoogstraet se . care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet. dacã ar fi trãit în acea vreme. celãlalt neliniºtit. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. nici mãcar nu-mi va tremura mâna.

. Hai sã ascultãm discuþiile. — . colegii sãi. dar vorbele nu se auzeau. ceea ce þin mult sã ºtiu. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt. numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor. sã aºteptãm ºi vom vedea. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o. se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. monseniore. replicã ofiþerul. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte.. i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. îl fãcu sã roºeascã. rãspunse rece prinþul. În sfârºit. cel puþin aºa cred.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea. — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer. nu-l cunosc decât din vedere. trãda o vie nerãbdare. monseniore. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. Din locul unde se oprirã. — Ordinul. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer. ca degetele unui pianist pe clape. ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. fiindcã nu-l cunosc personal. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. monseniore. colonele. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã. spuse rece tânãrul. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. — Om de treabã. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. repetã cel ce fusese numit monseniore. ºi nu pot lua nici o hotãrâre. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã. Ai dreptate. — Dar. — E deputatul Bowelt. — Ai dreptate. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. Da. — Ah.. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. vã rog sã mã iertaþi. — Domnilor. — Sã mergem. — O sã vedem. ai dreptate. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. ºopti tânãrul. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul. .. sã rãmânem pe loc. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. spuse tânãrul. continuã prinþul. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. o repet Alteþei Voastre. monseniore.

îi þineau piept cu succes. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. Nu e nici una. colonele. neclintiþi. cred cã vom vedea un spectacol ciudat. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. care câºtiga teren. în faþa ferestrelor. Sala de deliberãri se umplea. spuse liniºtit prinþul. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. Deodatã zgomotul încetã. scoþând þipete puternice. cu jumãtate de voce. strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. Apoi. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. mulþimea care se grãbea. spuse el. îndreptat spre Buytenhoff. — Ei. care. ajutându-ºi fratele sã se scoale. . În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. În fruntea primului grup alerga. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum. sau mai bine zis zbura. De Tilly luã ordinul. — Ei bine. Împãturi hârtia. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. Era chirurgul Tyckelaer. Nu ºtiai. În ceea ce mã priveºte. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen.Pe urmã. aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. spuse el. la dreapta! Apoi. Contele rãmase la urmã. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. — Îl avem. îl grãbea sã plece. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. — Staþi! strigã el. þipa el. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. sunt lãmurit. reintrarã în clãdire. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. În cele din urmã. dragul meu colonel. fluturând o hârtie. nici alta. ucigaºilor. ºi mai ales cu dârzenie. Curând. îl avem. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. Dupã cum se vede. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam. fãrã îndoialã. încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. continuând sã urmãreascã din privire. Dar cãlãreþii lui de Tilly. fãrã sã clipeascã. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. le însoþi plecarea. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. Cãlãreþii defilau încet. treceþi la treabã. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. Un urlet furios.

repede. copila mea? întrebã de Witt. — Ei bine. fata mea. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. stãpânii mei. spuse ea. care dã într-o stradã pustie. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. fata mea. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. — Dar garda burghezã? — Oh. — ªi e la tine cheia? — Iat-o. — Acum. — Te ascult. continuã timid tânãra fatã. — Nu mai e acolo. ara lãsat-o la poarta cea mare. spuse tânãra frizonã. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. printr-un coridor interior. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. în strada pustie. e ultimul dar al unui om cinstit. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. spuse Corneille. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. — Mulþumesc. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. îi atrase atenþia Ioan. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. — O. nu. în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. spuse primul ministru. domnule Ioan. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. — Repede. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. ºi adineauri. — Într-adevãr. garda burghezã va sãri prima. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. domnule Ioan. domnule Corneille. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. dar atâta timp cât nu va fi revocat. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. domnule Ioan. — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut. Cãlãuziþi de Roza. repede. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. trãsura e aici. n-o sã vrea. . — Copila mea. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru. i-am luat cheia. cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare. domnule Ioan. — Veniþi cu mine. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. — Fãrã îndoialã. copila mea. — Da. sper cã-þi va aduce fericire. — ªi de ce. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. eu n-aº trece prin strada principalã. — Voi încerca. spuse Ioan. spuse fata tremurând toatã. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da. dacã pleacã. trecând pe sub poarta boltitã. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. rãspunse Ioan. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. — Vai. situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat.

cã ai salvat viaþa a doi oameni. se pare cã forþeazã poarta. adãugã el. spuse tânãra fatã. — Ai deschide. turbaþii? spuse el. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. — Vino. tatã. Abia atunci se întoarse. refuza cu încãpãþânare s-o deschidã. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã. de necrezut. spre marea bucurie a gloatei. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. copila mea. numitã carcera secretã. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. tatã! îl grãbi ea. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te.. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. din tot ce am putea sã-þi spunem. ai dreptate. Gryphus. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista.. strigã Gryphus. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. Roza deschise mica trapã. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã. spuse ea. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã. când se simþi tras încetiºor de hainã. — Unde? — În carcera secretã. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. — li aud aºa de bine. un adãpost sigur. — Îi auzi.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. i-aº lãsa sã forþeze poarta. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. — Dar tu. la moarte. o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. tatã. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor. vino. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. dacã o sã te gãseascã. oferea celor douã personagii. sper. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. — cãci temnicerul Gryphus. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. Dar oricât de solidã ar fi fost. plecaþi. nemiºcat. — Da. — Plecaþi. cum poarta începuse sã cedeze. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. Apoi. aceastã poartã. cã în locul tãu. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. palid ca un mort. se nãpustea acum asupra porþii. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. — Dar o sã mã omoare. — Fir-ar ai naibii. nu-i aºa? — Nu. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza.

— Oh! Stãpânii mei. — Mai bine uitaþi-vã. — Doamne! Doamne! strigã el. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului. Întrebã primul ministru.. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. vorbeºte. — Cum. ce este?. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. — Totuºi. — Este închis grilajul. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã.. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. ca un tunet. strigã vizitiul. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. vedeþi. Deodatã se opri. — Mergi înainte. Într-adevãr.. Într-adevãr. fãrã îndoialã. grãbit sã . vei vedea. — Nu! Nu! repeta omul furios. Scoþând capul prin portierã. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. nu mai e aici. ajunºi ultimii. o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã. van Deken. — Oh! monseniore. nu cred. n-am mai pomenit asemenea larmã. spuse ofiþerul.închise. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. — Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. spuse Ioan. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. spuse el ofiþerului. dar din nenorocire nu poate sã fie... — Da. dar nu ºi din oraº. — Da. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. monseniore? — Nu. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul. spuse ofiþerul. au evadat! I-au lãsat sã fugã. nu mai e aici. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea. — Haide. van Deken. este. sã-i urmãrim! — Monseniore. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. alte chipuri furioase. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. Trãsura îºi reluã cursa. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie. Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu. am la mine ordinul de comutare a pedepsei. din închisoare poate. Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. — Cred cã aveai dreptate. Ah! uite.. Corneille ºi Ioan. scrâºnind de mânie. În acest moment mulþimea. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi. Portarul ne va deschide. probabil cã a fugit. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine.

opt persoane. în timp ce Ioan discuta cu portarul. palid ºi slab. zise Ioan vizitiului. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul. dar pentru asta. se mai adãugaserã alte ºapte. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat. e singura noastrã nãdejde. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. dar pe cinstea mea. prietene. — Nu. — Cu cheia. — Cine? — Cineva care. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. mi-a fost luatã cheia. ar trebui s-o am. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. spuse primul ministru. — Ce este? întrebã Ioan. de domnii de la primãrie. vizitiul opri brusc. — La galop. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. ºi la care. apoi o puternicã zguduiturã. . Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi. strigã Ioan. se vede. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. porneºte spre altã poartã. îi spuse el portarului. — Prietene. fã-o pentru mine. sã deschid. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. — Oh! spuse Corneille tare. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. spuse portarul. — Sã deschid. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. dar cu ce? — Cu cheia. da. repezindu-se cãtre trãsurã. nefiind încã siguri pe cine ascunde. — Când? — Azi dimineaþã. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. — Deschide! strigã vizitiull. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. trãsura ajunse la Tol-Hek. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. — Haide. închiºi cum erau înãuntru. spuse liniºtit Corneille. pe care-l duc în exil. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. — ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. apoi pornirã din nou. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. — Domnule de Witt. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici. la galop. — Vedeþi? zise vizitiul. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. credeþi-mã. mi-au luat-o. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. — Ah! spuse portarul. strigã Ioan vizitiului. Dar în ciuda acestui ordin. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. — De cine? — Pãi. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. ºi ia-o pe strada din stânga. prietene. Apoi.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. Între timp. sunt desperat. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº.

spuse Ioan vizitiului. poporul acesta e neîndurãtor. care cãzu între curele. încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. uitaþi-vã! — Da. — Opreºte ºi fugi. pline de bucurie. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura. ºi spuse: — Veniþi.Ioan privi. care vrând sã opreascã goana cailor. du-te te rog la trupele mele. În aceeaºi clipã. ºi înainta urlând. dar cãzu din nou. aproape la fel de palid ca al sãu. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº. se clãtinã spunând: . sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. schingiuit. — Da. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului. îl bat. ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii. — Într-adevãr. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. cãci Ruartul. îl trag afarã ºi pe Corneille. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi. — Monseniore. dar oricât stãrui stãpânul sãu. În urma lui. fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei. fixându-se asupra spectacolului din stradã. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. Dar tânãrul deschisese ochii. veniþi. — Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci.. cu furia ºi viteza unui uragan. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate. — Monseniore. Nu e bine sã-l trãdezi. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. spuse el. rãspunse acesta. cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. cãci el era. Vizitiul opri. care ºi aºa e bolnav. — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. Nici nu închise bine uºa camerei. e chiar Corneille. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. îºi încruntã cumplit fruntea. Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. — Un lucru îngrozitor. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. cu siguranþã. — De fapt. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. monseniore. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. când Ioan. Se ridicã totuºi. e inutil sã mergem mai departe. Ofiþerul observând gestul de milã. suntem pierduþi. Apoi se opri brusc. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. Wilhelm de Orania. — Uitaþi-vã. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. într-adevãr. i-o retezã scurt prinþul. încã înainte de a atinge pãmântul. Uitaþi-vã.. îl sfâºie. lucru de necrezut.

pe celelalte douã le-am gãsit închise. prietene. — Domnule. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. ºi îi zburã creierii. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. strigã portarul. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. cu un efort suprem se ridicã. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. — Alteþã. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. — Mulþumesc. ce continua sã fie închis.— Fratele meu. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. îmi aduceþi cheia? — Da. îl lovi cu patul muschetei. rãspunse tânãrul. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. — Corneille! Frate! strigã de Witt. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. Acum. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. ori de cuþit. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul. Acum se apropiarã cei mai laºi care. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. prietene. Dar glontele nu porni. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. Deschide. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt. de sabie. colonele. — Iatã. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. Atunci. De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. care de data asta luã foc. Pentru a-ºi repara greºeala. uite-o. Când. Dar imediat. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. e a treia poartã la care mã prezint. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. sfâºiaþi. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. jupuiþi. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. în sfârºit. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. Ei bine. — Dumneata eºti. — ºuierã o datã ascuþit ºi . spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. — Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã. el se grãbi sã deschidã poarta. gãsind poarta închisã. criminalul întoarse arma ºi. care se urni scârþâind din þâþâni. cãruia el îi vorbise atât de familiar. rãspunse colonelul. dupã ce cãzuse. — Ah! închizi ochii. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. — ªi de ce? întrebã tânãrul. Aºa. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile.

în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. — era doctorul van Baerle. Dar în sfârºit.prelung. finul lui Corneille. ce s-a întâmplat. colonele. Soare. pentru a nu trezi bãnuieli. cãlare ºi el pe un cal viguros. servitorul credincios. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. pãrea cã vrea sã usuce. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. ºi lângã aceste covoare. vesel. sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat. spuse el fãrã sã se opreascã. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. purtatã de vântul dinspre râu. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. ajunse pe drumul Leydei. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. — înverºunat rival al marelui rege. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi. iar soarele învãluind-o. Sã dãm pinteni cailor. — rara avis. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. ea adãpostea un muritor fericit. curatã. — îºi mânã zorit calul. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. — Desigur cã ar fi fost mai bine. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. Albã. Acest fericit muritor. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. Colonelul se înclinã. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el. Craeke. — ªtii. þinta cãlãtoriei sale. — Ah! ce n-aº da. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine. domnii de Witt! Oh. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. zise tânãrul. cum spune Juvenal. vechi negustori . strãlucitoare. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. dând pinteni calului. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. clãdirea albã-trandafirie. zise trist colonelul. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. Acolo. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. Era aºezatã ca într-o pâlnie. formate de braþele sinuoase ale fluviului. aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. acest stadtholder. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. se întoarse. De îndatã ce se simþi în siguranþã. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui.

de mine ºi de turnãtor — uimiþi. Domnul van Baerle. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. Era. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. iar florinii mei. Condus de pilotul Léger. încât ducele de York. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. i-a spus fiului sãu. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. cum se ºtie. eroul acestei povestiri. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. de teamã sã nu provoace gelozia lui . de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. — South-wood-Bay. Îndrãgi lalelele. tatãl. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. Cornelius. numele nostru se va stinge. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri. iar alþii în 1610. fratele regelui Angliei. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. — când demnul cetãþean. cercetã toatã entomologia provinciei. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. ºeful sãu. când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. Vei muri ºi tu. cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. se pregãtea ºi el sã moarã. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii. într-un laborator sau într-un magazin. pentru a-ºi asculta naºul. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. tatãl lui Cornelius. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. În consecinþã. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. Atacul lui de Ruyter. care s-a aruncat în politicã. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. — în afarã de tatãl meu. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. mãnâncã ºi cheltuieºte. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. tot nu se putea hotãrî nimic. deoarece fiecare îºi atribuia victoria. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. aºa cum îi uºurase drumul vieþii. din nobilul oraº Dordrecht. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. cu aceste nave. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. — care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. pe care se afla ducele de York.nobili. pe vremea când flamanzii ºi portughezii.

traversase Franþa. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. soþia sa. neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. îl primirã dupã obiceiul locului. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. Produsele sale începurã sã placã. se retrãsese în insula Terceira. chiar cãutate. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. o grãdinã potrivitã pentru culturã. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. când sosi. un duºman mult mai crud. cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. Deodatã. pentru concetãþenii sãi. cuvânt care. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. ci cultivând lalele. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. numitã azi lalea. apoi în Portugalia. mânuind seminþele rãufãcãtoare. — Cornelius van Baerle avea. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. La începutul anului 1672. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. Pe vremea aceea. — trebuie s-o spunem. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. oameni de treabã din Dordrecht. chiar alãturi de el. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. Cornelius . înainte ca doamna de Witt. spre ruºinea omenirii. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. iar straturile sale. Erau frumoase. Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. dar mândri de valoarea lui personalã. gonit din Lisabona.Dumnezeu. locuia la Dordrecht. — celelalte nume ne scapã. Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. un burghez numit Isaac Boxtel care. În sfârºit. pãtrunsese în Spania. care. Încã de pe atunci. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. nutri aceeaºi pasiune. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. cum spunea Wilhelm de Orania. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. ºanþurile. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. Totuºi. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. ªi totuºi. mai înverºunat. regele Don Alphons al VI-lea care. numite pasiuni politice. fãrã sã ºtie. camerele de uscat. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. ªi-a fãcut deci cu greu. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad. dupã cum susþine florarul francez. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. cu vin din podgoriile oraºului. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. mai neînduplecat. Corneille nu se bucura de popularitate. Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia.

Nu era oare posibil ca de Witt. pentru a avea luminã mai bunã. el amenajã casa sa din Dordrecht. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. ºi dispus în straturi. Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. van Baerle devenise cultivator de lalele. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. profesorul sãu ºi ale lui Miéris. nu pentru a picta lalele. adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. aerisitã. lunecã jos de pe scarã. care erau în aºa fel aºezate.van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. nu numai pentru a reuºi. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. o camerã luminoasã. genunchii i se îndoirã ºi desperat. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. De altfel. în sfârºit. Domnul van Baerle era pictor. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. — aºa cum am zis. condiþii optime. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. expunere la sud-sud-est. cultivator de lalele. Van Baerle nu era decât un pictor. Legea era de partea domnului van Baerle. amestecat cu noroi de râu. cutii cu dulãpioare compartimentate. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. Deºi vag. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. Îi fu deci aproape recunoscãtor. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. aceastã nenorocire nu însemna nimic. el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. cu muguri. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu . terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. era dreptul lui. hârciogi. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã. a fost mutat. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. privind. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. Aºadar. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. Bene sit. în afarã de asta. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. cu zece mii de florini rentã. pânã atunci acoperit de diferite plante. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. Aºadar. nu era expresia întreagã a gândului sãu. Dar în ochii lui Boxtel. Fãrã îndoialã. în sfârºit. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. O datã cu lãsarea serii. dar ºi pentru a progresa. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. lux inaccesibil lui Boxtel. apã din belºug ºi la îndemânã. ventilatã. cu lalele sãdite în pãmânt. desfigurându-le. care. ºoareci de câmp ºi ºobolani. cu lalele în glastrã. gãrgãriþe. prietenul sãu. van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi.

dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. sã modeleze formele. Dupã cum ne putem închipui. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. plantând. nimeni dupã Dumnezeu. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat. îndrepta. Pe când van Baerle plivea. Într-adevãr. se dedicã acestui scop. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. Fiind de rea credinþã. Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . care se consacrase cu totul muncii sale. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. — o celebritate. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. se resemna sã se culce în pod. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. încât niciodatã. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. deºi duºman de moarte al lui Baerle. Van Baerle. Deci. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. Astfel. modestul ºi inofensivul savant. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. uda straturile ºi. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. un învingãtor poate. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. din Franþa ºi din Portugalia. din clipa în care van Baerle. cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". Dupã cum se vede. Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. cu atât. în previziunea sa plinã de invidie. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. Dupã aceastã descoperire. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. el ghicea ce avea sã se întâmple. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. cea mai exclusivistã dintre ºcoli. van Baerle obþinu numeroase succese. Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. din India ºi din China. Boxtel. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele. — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. — nu vorbim de cei din Ceylon. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. n-au creat atât. Aºadar. îngrijind grãdina. Cu cât o floare e mai frumoasã. adicã o celebritate. — ºi nu de un oarecare. dispreþuind-o. al cãrui uzurpator era chiar el. numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei. necunoscut. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda. profet al nenorocirii sale. un concurent. tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. ci era finul domnului Corneille de Witt.

dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. albã ca laptele. dispãrurã. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. De câte ori. la fel de bine ca însuºi proprietarul. din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. când i se pãrea cã-l vede vesel. În fond era un artist. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. Marmorata. ºi din care îºi fãcuse un evantai. Într-o searã legã douã pisici. sã distrugã plantele. Boxtel. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. purpurie ºi roºie. rãul face progrese uimitor de rapide. apoi. din Rotre. cu spume la gurã. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. — sursã infamã de groaznice dureri. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. când ar fi vãzut stricãciunea. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. ºi Minunea din Harlem. în timpul chinurilor. îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. e adevãrat. Se frãmântã îndelung. fiecare gest al vecinului sãu. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege. fiecare de câte o labã de la spate. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. Sã omori un om. golindu-se de fiere. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. se umplea de satisfacþie. cu o sfoarã de zece picioare lungime. sã sfâºie bulbii cu dinþii. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. azurie cu roºu-stacojiu deschis. — începea sã-l roadã febra invidiei. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. în sfârºit. κi cumpãrã un telescop. dar ºi Brabansona. încercând sã fugã fiecare în altã parte. pânã în momentul în care. când îi surprindea un surâs pe buze. neputând merge mai departe. atâtea ameninþãri furioase. dar. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. cu ochii ieºiþi din orbite. reuºind sã rupã firul care le încurca. dupã perioada de cinci ani. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. miorlãind îngrozitor. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. începurã sã se rãsuceascã pe loc. ºi capodopera unui rival îl interesa. îi arunca atâtea blesteme. în rãzoarele lui van Baerle. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. deºi ar fi operat noaptea. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. atunci. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. dar în sfârºit gãsi soluþia. urmãrea. Boxtel. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. cocoþat pe scarã. — Boxtel recurse la ºiretenie. — ºi cum strada era departe. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. Cãzând de sus. fiecare pas. autorul crimei. dar nu . ascuns în spatele sicomorului sãu. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. la combinaþiile de culori pe care le putea încerca.floare. o sclipire de bucurie în ochi. evoluþia fiecãrei flori. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet.

de aceea ne vom opri la aceasta. ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem. cu rãbdare ºi geniu.simþea frigul. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. focul soarelui. aproape de straturi. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. nenorocire care de altfel. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. pentru a se rãzbuna. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. — unele îndoite. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. Dar. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. fãrã sã creadã însã în reuºitã. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. Câþiva amatori încercarã. de intangibilã. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. Odatã cu primele raze de soare. Dar nu un tratat despre lalele în general. Boxtel tresãri de bucurie. zãceau. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã. prospeþimea apei. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale. Seva curgea din rãnile lor. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. din mila lui Dumnezeu. Cam în acest timp. Van Baerle. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. De altfel. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune. seva pãmântului ºi adierea vântului. — preþioasei lalele negre. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. rupte în bucãþi. Lui Boxtel. tot atât de himericã. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. încât. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. nu putu sã-i ghiceascã cauza. fãrã patã. deplorând nenorocirea care îl lovise. altele frânte cu totul ºi veºtejite. cãzutã alãturi. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. seva. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. i se . într-o gheretã. Începând din anul urmãtor. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. aºteptã o ocazie mai prielnicã. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire.

le umezea. toatã nãdejdea sa. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. unde se instalã cu telescopul la ochi. Din toamna anului 1671. de la tablouri pânã la lalele. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. urmaþi de câþiva servitori. iluminau ziduri ºi ferestre. Aceastã magie nevinovatã. Îl privea selectând seminþele. de care Boxtel se simþea incapabil. nu se cultivã în pãmânt iarna. Se înnoptase. vizita pe care Corneille de Witt. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. Cornelius van Baerle. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: . În seara de care vorbim. în luna ianuarie 1672. ºi dupã ce aflã. Ruart de Pulten. o fãcea în oraºul sãu natal. dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo. Aici. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. dulapuri. vizitaserã încãperile. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. cojile sã se usuce în rafturi. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. se urcã în laboratorul sãu. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. în cabinetul cu geamuri. toatã gândirea. aceastã muncã plinã de rãbdare. toatã iarna.fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. de la atelier pânã la sere. El se întrebã ce se întâmplã. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. pe jumãtate nebun. aºezat aproape de foc. Lalelele. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. Suna ora unu. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. Corneille vizitã toatã casa. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. din clipa când luminile savantului. Grãdina cu faþa spre soare. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. Cornelius o petrecea în laborator. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. dupã ce Corneille ºi Cornelius. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe. continuã. înlocuind razele soarelui. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. friguroase. Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. Uneori. telescopul nu-i mai era de mare folos. se hotãrî sã stea la pândã. cãmãruþe cu geamuri strãvezii. în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. respira prin tijele lalelelor lui. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. De aceea. setea sa de rãzbunare. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic.

Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. apoi în vestibul. dupã pãrerea sa. Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. Una dintre ele. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect. încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. acest tabernacol. Dupã ce spuse câteva cuvinte.— Fiul meu. plantã pãcãtoasã. apoi apãrurã douã umbre. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. strãin de intrigile politice. Boxtel îºi cunoºtea vecinul. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. Astfel. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. care. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. Or dimpotrivã. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. împingându-l pânã la fund. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. fãrã îndoialã. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . De altfel. Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. Corneille de Witt se ridicã. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. severã. ar fi zis marele Racine. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. la modã pe atunci. Numai cã. nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. Corneille. întrucât Cornelius. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui. o bãtrânã servitoare frizonã. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. de altfel tot atât de obscurã. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. Cornelius se înclinã în semn de ascultare. numai la auzul cuvântului uscãtorie. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. mare. ca ºi Delfi altãdatã. majestuoasã. aceastã "sfânta sfintelor". dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. era interzisã profanilor.

van Baerle. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. ignorând ura ce o stârnise. drapele.. acest sublim om politic. dupã cum am vãzut. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el. Ei bine. se gândea mult.lui. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile. "Muguri încântãtori!. "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii." ªi la acest cu toate cã. dupã pãrerea lui. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. — Tulipa nigra Barlaensis. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. — vreau. se va rãspunde. dacã liniºtea va fi revenit în Olanda. Ioan de Witt. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. — ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. Dupã plecarea Ruartului. ªi Cornelius. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. dimpotrivã. — îºi continuã Cornelius gândurile. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. sau poate chiar un miros complet nou. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu.. aceasta este ambiþia mea. patria florilor frumoase. Cu toate cã. Totuºi. "Cu toate cã. "Da. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. "Când va înflori laleaua mea. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea. admirând trei muguri promiþãtori. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele. cât sunt de bine fãcuþi. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. "Voi crea marea lalea neagrã. al garoafei. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. Ea nu va supãra pe nimeni. la ora unu dupã amiazã. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. a trudei mele. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini. va creºte ºi se va dezlãnþui. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic. Cornelius se afla în uscãtorie. E lucru hotãrât. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care. care închide în el furtuna ºi care. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. acea mireasmã pe care o are probabil în . "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. lunecând. urmã el. adicã toatã Europa cultã.. Cât sunt de netezi. tobele. Barlaensis. ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. la care Boxtel. numai despre muschete. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii. Corneille etc.. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva. iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. asemenea unui pilot încercat.

Apoi. examina al doilea mugur. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. — Ah! domnule. la Bombay. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. domnule. ªi Craeke. în timp ce Cornelius.. ce-i? întrebã Cornelius. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. ridicându-l. — nici pentru gloria lui Alexandru. pe mine? — Da. care din fericire era rece. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci. Craeke? — S-a întâmplat. depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb. Deodatã. — Un sol de la Haga. la Goa. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el.India.. e Craeke. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. — zise Cornelius. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke. casa e plinã de gãrzile statului. vãzându-l cum se nãpusteºte. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. domnule. iatã. a fost paradisul terestru. dupã cum spun cunoscãtorii. — Nu pot sã aºtept. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el. unul e neatins. Dragi muguraºi!. fugiþi. — Ei bine. — Craeke. încât acesta. trecând peste consemn. care se numeºte mânia. presimþi o nenorocire. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el. încã în genunchi. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. unul sub masa vecinã cu masa mare." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. Al dracului Craeke. bine. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel. — o spun deschis. — Ce vor? — Vã cautã. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle. fugi fãrã sã priveascã înapoi. — zise Craeke. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. Chiar în clipa aceea. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi. ªi în acelaºi timp. — Iatã-l ºi pe al doilea. — ce s-a întâmplat. Cezar sau Maxi-milian. Craeke nãvãli în uscãtorie. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã. — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze. Cornelius tresãri. celãlalt în cãmin. se auzi o voce din coridor. — Sã mã aresteze. van Baerle înaintã spre cãmin ºi. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. rãspunse servitorul. în genunchi. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. — Bine. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. . începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga. — voi citi hârtia. dragul meu Craeke.

spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. — Ah. atât de mare îi era tulburarea. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. rosti magistratul. maestre van Spennen. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. Doica ridicã braþele spre cer. — Doctore Cornelius. doctore. urcã! strigã servitorul. — N-am sã sar. doicã? întrebã van Baerle. iubitul meu copil. se apropie de fereastrã ºi o deschise. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine. strigã doica intrând în uscãtorie. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. — Atunci o sã vã ajut. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. maestre van Spennen. hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar. În acest moment. înveli în ea cei trei muguri. precedaþi de un magistrat. — Sãri pe fereastrã. Ia aurul. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. Într-adevãr. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. maestre van Spennen. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. . — E în ordine. zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. — Atunci.— Urcã. ºi un depozit e sfânt. vrednicul meu stãpân. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. spuse el ca un om lãmurit. — rãspunse Cornelius. nu-i aºa? — Bineînþeles. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. — Iatã. Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. Cornelius luã al treilea mugur. sari. — Eu sunt. maestre van Spennen. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã. — Ah. trebuie s-o spunem. spuse van Spennen. se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. — Vã jur. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. negaþi? — Desigur. ªi se dãdu un pas îndãrãt. Cât despre Cornelius van Baerle. cu totul nãucit de aceastã poruncã. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. — Nu faceþi pe miratul. bijuteriile ºi fugi. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta.

care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius. dacã o datã cu demonul invidiei. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc. doctore. învinuit de înaltã trãdare. eu sunt un bun cetãþean. Atunci îl voi deschide eu însumi.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. ªi în acea noapte. uluit. Oricât de modest era doctorul Cornelius. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. justiþia n-a primit o informaþie falsã. apoi pachetul cu hârtii. complicele sãu. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. pornirã în galop spre Haga. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. rãspunse magistratul. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem. ciudat cum era. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. aflând de arestarea lui Corneille de Witt. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. Deci. aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. a lui Isaac Boxtel. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi. — Pentru cã în numele Statelor olandeze. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . De aci se poate deduce cã Boxtel. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. Dacã ar fi arestat Cornelius. Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului. cu siguranþã. se gândi cã. vã arestez. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã." Dar poate cã acest raþionament. ªi trãgând tot sertarul afarã. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. s-ar produce în casã. Magistratul rupse sigiliile. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. — Unde? — La Haga. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. ºi urmaþi-ne. — Sã mã arestaþi. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. fãrã îndoialã. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. domnule van Baerle. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era. Or. este de datoria mea. Cornelius. dupã cum se poate uºor presupune. o mare tulburare. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. sfâºie plicul. Cornelius van Baerle. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. strigã Cornelius. vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire.

strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt. cãtre orele douã dupã amiazã. Bietul van Baerle! ªtiþi. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. poate ai dreptate. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. dacã e adevãrat ce se spune. în sfârºit. spuse Boxtel. aºa cum am vãzut. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. când dormea. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. Cornelius van Baerle. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. ca un olandez demn. o sã mã informez din nou. În sfârºit la 19 august. domnule.bulbul lalelei negre. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. — Oh! murmurã. Cãtre ora nouã. a doua zi se adunarã. — Domnule. se spune. chiar fãrã sã priveascã. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã. ºi acolo. Se lãsã noaptea. cel puþin aºa se spune. sunt bolnav. Boxtel se ascunse sub cuverturã. l-ar putea fura. de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. o visa. Primul fiind împlinit. în loc sã înfloreascã la Cornelius. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. — La Haga?! — Da. — intrã în camerã. ºi fiþi liniºtit. — Pãi. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. o sã vã þin la curent. Dar. Când era treaz. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. Niciodatã o hârtie veninoasã. domnule. fie din ruºine. n-o sã-i fie bine de loc. bolnav ca un om care a comis un asasinat. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. Valetul intrã. Într-adevãr. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. Isaac Boxtel era tare bolnav. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. Dar el asasinase cu un dublu scop. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu. mai rãmânea de împlinit al doilea. — Ah. În consecinþã. magistratul primi înºtiinþarea. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. vecinul dumneavoastrã. — Drace! exclamã valetul ieºind. nici asupra atelierului. Nu se poate! — Pãi. ar înflori la el. Când. învinuit de înaltã trãdare. Într-adevãr. domnule. domnule. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. e arestat. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. — Ei bine! În clipa asta. domnule. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. fie din slãbiciune. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis. — În orice caz. strigã valetul. spuse valetul. . dar nu e sigur. — Ah! dacã ai vãzut. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. În aceeaºi searã. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. el întocmi un denunþ anonim. tot ce v-am povestit e adevãrat. care se achitã de aceastã datorie.

coborî din copac. Totuºi. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. o sprijini de zid. urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. nu era de loc greu. unsprezece. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. 20 august 1672. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. Apoi se urcã în sicomorul sãu. ªi totuºi. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. luã o scarã. Într-adevãr. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. cu faþa lividã. În sfârºit. el se sculã.totul fu cuprins de întuneric. se întoarse la scarã. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. apoi. aºa cum am vãzut. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. Era aceea a doicii. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. Cornelius coborâse în grãdinã. Scormoni la dreapta. Ajuns în acest tabernacol. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. scormoni la stânga: nimic. chiar ºi sertarul cu pricina. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". ajungând la locul ºtiut. de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. gãsi etichetate. casa era vraiºte. se opri sprijinindu-se de masã. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. cu o bucurie de tigru. dezgropase bulbul ºi. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. în camerã devenea un hoþ. apoi. cu mâinile tremurând. Scormoni alãturi: nimic. Auzi pe rând bãtând ora zece. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. ah. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. dar laleaua neagrã. miezul nopþii. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui. de trei ori nenorocit! Se desparte . îºi afundã mâinile în pãmântul moale. Peste tot era liniºte. rãvãºind totul în uscãtorie. Scara atingea exact ferestruica. — Oh. nu era nicãieri. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. — Mugurii ãºtia. deschise ºi închise toate sertarele. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. ca într-o grãdinã botanicã. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. De altminteri. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. mai sã ºi-o turteascã. cu inima zvâcnind. curajul îi reveni. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. în timp ce Boxtel era în pat. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. laleaua de culoare brunã. laleaua de culoarea cafelei arse. îl împãrþise în trei muguri. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. Dar cãutã în zadar. aduse scara de la Cornelius. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. O singurã luminã veghea în toatã casa. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre. Acolo îi va gãsi. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. Nebun de furie. încãlecã zidul. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. alergã în direcþia lor. dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. lalelele Joannis. convins cã nu avea a se teme de nimic. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. κi fãcuse bine socotelile. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. nenorocit ce sunt! strigã el. Witt. picioarele nu-l mai þineau. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. La miezul nopþii.

pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. ieºi din ascunzãtoare. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi. ieºi prin ferestruicã. Închisoarea era pustie. la un moment dat. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. ºi. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. situatã chiar sub scarã. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã.. intrã rãcnind în casa lui. La Haga. om prevãzãtor. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. — Ei bine. dacã îi are. pentru a-i spânzura. Tânãra fatã. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã. Roza profitã de acest moment. nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului. scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius. . asemenea unui animal de pradã. în faþa acelor furioºi. infamul! Îi are la el. alunecã în lungul scãrii. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. spuse el. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. care luase mãsuri de precauþie. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. — sã închidã e un fel de a spune. Se duserã sã închidã poarta cea mare. dar de data asta. închizând porþile oraºului.. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. duse obiectul furat de unde îl luase ºi. Roza se ascunse din nou. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. la urma urmelor. Cãzu ca trãznit chiar pe masa. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. o sã þi-o dãm. Gãsind celula lui Corneille goalã. spuse invidiosul. tinere. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn.oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite. ridicându-ºi faþa lividã. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. mânia poporului atinse asemenea culmi. chiar pe locul unde. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. ca sã nu vadã odiosul spectacol. Cu lampa în mâna dreaptã. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete. — Mugurii sunt la Haga. Deci.

acolo unde întunericul acoperã detaliile. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. pe o treaptã. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. ai citit exact. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. Palid. — Ah. în celula pe care e inutil s-o descriem. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. încadrat de ferestruica luminatã. asupra cãrora lumina. care dãdea spre Buytenhoff. ca o mantie albã. scumpul meu domn. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. Gryphus începu sã râdã. Pe aceastã pancardã. cu zãbrele de fier. rotunzi. doi duºmani ai poporului. cu ochii sãi buni de om tânãr. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. vãzu astfel. dar. Ei bine. De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. gestul ei pudic. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. iar fitilurile archebuzelor. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede. ai tinerei fete. dar nu dormi deloc. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. Aceastã scenã durã o clipã doar. conºtiincioasã. intra cinci minute mai târziu. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur.. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. cu totul în umbrã. atârna stropi strãlucitori de aur. care se afla mai sus. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. dar buni prieteni ai regelui Franþei". silit sã-l urmeze. Peste casele palide se înãlþa.. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. din când în când. suavul obraz al Rozei. fratele sãu. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. Cornelius. În timpul nopþii. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã. încât Gryphus alergã furios.Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. pe care înscrisese pretextul dublei crime. tremurând ºi gâfâind. ªi jos. Cât despre Cornelius. la capãtul opus al pieþii. iatã unde ajungi . — Da. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea. se trânti pe pat. iar dedesubt. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei". care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. domnule. prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. dincolo de pomi. de îndatã ce rãmase singur. o siluetã cu forme neprecise. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest.

la neaºteptata apariþie. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. executaþi. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. dar osul se îndoi. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. cãzu leºinat pe pragul uºii. Domnule. camera familiei. Cea care þipase era frumoasa frizonã. lãsându-se sã cadã pe pat. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. ºi mai ales creºtin. cu ochii închiºi. cãzuse în urma unei încãierãri. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. reveni în celula sa. — Da. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. nici o razã de soare! La gândul acesta. domnule. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. apoi pentru cel al primului ministru ºi. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional. în singura întrevedere pe care o avuseserã. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. întors pe pãmânt. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. îi zise: — Nu-i nimic. ieºi. cum era filozof. cu braþele atârnânde. crezuse mai întâi cã Gryphus. ci chiar leºinase. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. spuse Gryphus. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri. în colþul cel mai întunecat al închisorii. în sfârºit. fetei îi fu ruºine de gândul ei. unde rãmase nemiºcat ºi rece. dupã ce. se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. aceasta e mai mult decât omenie. Mâna lovi în gol. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. e mai mult decât . Dar. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul. ºi mulþumesc. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om. a cãrui brutalitate o cunoºtea. atât de dur cu alþii. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. ºi ajutându-l astã-searã. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. Revenindu-ºi în fire. X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. nu te miºca. celula fatalã. ca un mort. nici un bulgãre de pãmânt.

serviciu contra serviciu. — Auzi. se vede de aici spânzurãtoarea. cã sunt slabã. temnicerul leºinã a doua oarã. întunecându-se. procesul dumneavoastrã va începe mâine. cãci Gryphus. deschise ochii. — Înseamnã cã judecãtorul. n-o sã ne coste nimic. ºi cã. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. — Sunt bune. Roza împinse masa. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. Roza. domniºoarã. spuse Cornelius. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. spânzuraþi. spuse Cornelius. — Dar nu sunt cu nimic vinovat. în timp ce Cornelius. lucrurile merg repede în vremurile de azi. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. iatã ce vreau sã spun. iar poimâine veþi fi condamnat. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. — Cãutaþi puþin oþet. tatã. eºti nedrept cu acest tânãr domn. — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. pentru a-l scuti de o parte din drum. spuse Gryphus. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã.credinþã. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. cazi din cauza grabei. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun. domniºoarã. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. erau vinovaþi? — Ai dreptate. — Cei care atârnã acum acolo. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. zise Roza. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. continuã Roza. în consecinþã. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. La ultima miºcare. cã tatãl meu e leºinat. Între timp. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. Cornelius se uitã la frumoasa copilã. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. — Iatã. mutilaþi. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. — Da. spuse Cornelius. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. da. spuse deþinutul. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. sfârtecaþi. Aºa cã. Haide. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. Fugiþi deci. domnule? întrebã Roza. vinovat sau nu. . nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. — Nu vorbi aºa. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. împingea cãtre el un scaun. — De altfel. — Ei bine. Gryphus se aºezã. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine. iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. se ridicã în picioare. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. e tocmai ce ne trebuie. Dar. — Ce înseamnã asta. cã dulãul are botniþã. spuse Cornelius privind obiectele aduse. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. — Da. reveninduºi din leºin. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. este adevãrat.

De altfel. sau dacã vii. — Dar? — Refuz. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. — Sã tac. În ochii judecãtorilor. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat. de aceºti mizerabili. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa.. privind-o pe Roza. Cornelius stãtea nemiºcat. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng. dar povesti ºi cum. Dar.. grãbiþi-vã! Iatã. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu. spuse tânãra fatã. rãspunse Roza. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. interogatoriul nu durã mult. V-ar acuza pe dumneavoastrã. — Nimic. condamnat la moarte.. — Nu înþelegeþi? — Ba da. Dar cum de la moartea celor doi martiri. El nu negã. Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. dar rãmân. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. Corneille de Witt. executat pe eºafod ºi poate asasinat. de parcã n-ar fi auzit ce spune. Luaþi seama. copila mea. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt. trezindu-se. spuse Cornelius. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. sunt nevinovat. dar. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. fãcut bucãþi. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. — Tãceþi! spuse Roza. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind. Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc. tata începe sã respire normal. — Ce?! strigã temnicerul.. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã. el spuse tot . spuse Cornelius cu surâsul sãu blând. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. înþeleg. sã pleci cât mai repede. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni. — Mulþumesc.. îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. de asemenea. frumoaso! — Care anume.. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat. ºi tu ai unul de urmat.

dacã se va cãuta atent. prin urmare. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. În sfârºit. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. atât de flegmatic în aparenþã. Cornelius rãspunse cã. stabili cã acest tânãr. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. care avea reputaþia de subtil observator. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes. care sã-i poatã servi drept justificare. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. care nu putea fi logicã. fãrã îndoialã. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. poate va fi gãsitã. cã. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. Or. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. dragostea pentru studiu. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. Unul dintre ei. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. pentru orice eventualitate. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. rudele sale apropiate. În ceea ce priveºte hârtia. sigur de victorie. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. Afirmã cã niciodatã. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies. considerase un asemenea certificat inutil. Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. îºi aducea oarecum aminte cã. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. De pildã. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. înaintea arestãrii sale. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. adevãrul întreg. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. obiceiurile ºi intimitãþile sale. domnilor. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat. cã servitorul dispãruse. pentru artã. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. de altfel acum. Cât despre Craeke. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. pentru ºtiinþã ºi flori. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. Cornelius rãspunse cã e adevãrat. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. servitorul domnului Corneille de Witt. ar putea fi în primejdie acolo. iar hârtia. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel.adevãrul cu privire la simpatiile sale.

mai aveþi timp. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu. cât ºi o oarecare. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. domnule.evadarea din închisoare. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. apoi. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã. acum douãzeci de minute. acuzatul e deci de naturã hibridã. daþi ca exemplu puþin mai înainte. frumoasa frizonã. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. îl opri în faþa uºii grele. — durase o jumãtate de orã. — faptul era doar dovedit. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. nu m-am gândit niciodatã la asta. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. când un braþ alb. puteþi cere orice duhovnic vã place. dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi. vã rog. Mãrturisesc numai cã. sau iubeºte foarte mult politica. ce rãmase în ungherul uºii. domnule. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. Apoi. judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. tremurând. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. Dupã ce terminã de citit. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. care. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. Spunând aceste cuvinte. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. mergând de-a-n-dãratelea. ºi într-un caz ºi în altul. el se retrase. N-am timp de pierdut. În sfârºit. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. salutându-l pânã la pãmânt. În urma acestor raþionamente. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. de o structurã amfibie. — Drace! spuse Cornelius. — Pe legea mea. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus. rãspunse grefierul. Cum deliberarea fusese foarte serioasã. el ne-a minþit. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. care îl introduse pe grefier în celulã. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. care-i dãdea febrã. În urma lui venea Roza. zise grefierul. — ºi nu auzi . Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. mi se pare cã am auzit sunând ora zece. Franþa. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. nu.

. l-am binecuvântat în voinþa sa. prin accidentul pe care l-a suferit. albaºtri. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. pãzitã sus de el. Roza. ºi izbutisem. Aceºti o sutã de mii de florini. — Dar pentru dumneavoastrã. zise Roza.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. sã nu regret nimic. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. vã cer o favoare. Roza tresãri. domnule Cornelius? — Te vãd. aºa se poartã cu toatã lumea. iar jos de câine. spuse Roza. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. — Oh! domnule. iartã-mã. Roza.. — Sã râd?! strigã Roza desperatã. Roza. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. Cornelius înþelese. chiar bucuros. sã ne grãbim. pentru dumneavoastrã. ai frumoasei Roza. ºi îl iert. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. scumpã copilã.. domnule! spuse ea. Cornelius mirat. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. da. dragã Roza. înecaþi în lacrimi. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte. nu mai am nici o putere. pentru cã e un martir. Dar nu-ºi terminã gândul. mai greu chiar decât i se cuvenea. pot sã fac ºi eu. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. ceasul bãtea ora unsprezece. domnule Cornelius. — Da. sã-mi împlinesc acest ultim gând. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. propus de Societatea horticolã din Harlem. Ajutã-mã. — Da.. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. n-ar avea nici o urmare. coborând câteva trepte. — Pe tatãl dumitale?! spuse. Scoase de la piept. lucru socotit de toþi imposibil. — Ah. spuneþi-mi. nu ºtiu dacã ai aflat. spuse el. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã. Gândul care mã frãmântã acum. — Mulþumesc. — aceºti o . Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret. Roza. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. te rog. ai dreptate. se aºezã în mijlocul scãrii. Oricum. am iubit mult florile. nu întoarce capul. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea. dragã Roza. Oh! nu roºi. la rândul meu. ºi care. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. i se adresã Cornelius miºcat. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite. vorbiþi. — Frumoasa mea prietenã. nici suflet mai curat. Haide.. draga mea. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer. frumoasa mea Roza. cel puþin aºa cred. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. în turnul din Buytenhoff. Roza. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. sã realizez marea lalea neagrã. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. — Frumoasa mea copilã. Deci iubeam florile. copila mea. — E pedepsit.. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni. — Domnule. ªi acum. Roza. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva. L-am adorat în creaþia sa. spuse ea. — Iertaþi-l pe tatãl meu. Tânãra fatã se lãsã în genunchi. — Nu mai plânge. biatã copilã.

. Roza. iar zilele apãrând-o de soare. vezi bine. Tatãl ºi mama mea au murit. continuã el. tânãr. în calitate de unicã moºtenitoare. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. — Ascultã-mã. deci. Corneille de Witt. Roza. n-am ºtiut-o niciodatã. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. — Cu ce sã scriu? întrebã el.W. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. 23 august 1672. copilã dragã.. nu faci rãu nimãnui. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. Cere-i lui Butruysheim. voiam sã vi-o aduc azi.sutã de mii de florini îi am aici. copila mea. sunt sigur. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. Ea va înflori ºi va fi neagrã. ºi deºi nu ºtiu sã citesc. ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. ºi dacã cineva m-a iubit. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. o sutã de mii de florini. nici frate. — pregãtindu-se sã moarã. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. — Dar domnule.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. pe care se puteau citi iniþialele C. va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã. grãdinarul meu. — În biblie este un creion. Sunt singur pe lume. Nu mã întrerupe. domnule Cornelius. — acum nu mai am nici o dorinþã. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. ei vor înflori în luna mai a anului viitor. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. n-am avut nici sorã. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. cãci sunt sigur de mugurii mei. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. cãci þi-i dãruiesc. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine. Cornelius îi luã mâna. n-am iubit pe nimeni. Dumnezeu fie lãudat. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. adicã peste ºapte luni. dupã convingerea mea. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. cã sunt pãrãsit. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu. De altfel. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã. sã fim serioºi. în aceastã hârtie. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. Roza suspinã adânc. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. — Acum. celelalte fiindu-mi confiscate.. nu mai am decât câteva minute. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele. Îi vei avea. e biblia bietului dumneavoastrã naº. L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat.. . vei avea cei o sutã de mii de florini. spuse Roza. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. Roza. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. Cum nu ºtii latina. — Vai. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. Cornelius îl luã. Roza Gryphus. ºi pe a doua paginã. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. deºi sunt nevinovat. dragã Roza. ºi pe care te rog sã-i iei. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect. — Ah.

surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone. Apoi. care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". — Doar atât. Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. bâlbâi ea. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. din ordinul prinþului stathuder. domnule. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. — Oh. Cornelius vru s-o ia în braþe. o jur. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. cãzând fãrã simþire. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. am sã fac tot ce mi-aþi spus. tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. dacã ar fi fost citite de Cornelius. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai. Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. mi-e cu neputinþa. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria. cãci asta. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. — Ei bine. urmat de executor. copila mea. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. adicã numele ei ºi al meu împreunã. Iar Roza. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. da. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. Adio. Când trebui sã coboare pentru a urma garda. . ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. Fãrã slãbiciune. adãugã ea în ºoaptã. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. de unde fuseserã desprinse. domnule. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. dar ºi fãrã fanfaronadã. din dragoste pentru mine. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul. — Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. Roza. Numai cã n-am sã mã mãrit. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. — Nu poþi. Biata copilã suspina tot mai des. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. Pãrãsind celula. — Oh! nu pot.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. spuse ea fãrã sã ridice capul. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. nu pot primi aceºti bani.

— nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. strãlucea pe cer. nici de lovire. El îngenunchie. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. zburând de trei ori în jurul capului sãu. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt. Jos lângã scarã. dar plãcut. De îndatã ce apãru Cornelius. fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. adunaþi acum pentru a-l vedea. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. Dar. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. Drept urmare. adicã mai mult decât un martiriu. la fel ca domnului de Chalais. prinþ de Orania. atunci când. Apoi deodatã. În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. Totuºi. dupã ce privi ºi ascultã. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. e adevãrat. în Bengal sau în altã parte. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. Aproape de el. Rãmânea doar de ºtiut dacã. din piaþã. poate chiar de compãtimire. în stradã izbucni un urlet cumplit. clãtinându-se doar puþin. îl priveau de jos. În tumultul ameninþãrilor. nici lovire. ºi aceleaºi puºlamale. ci înmãrmurite. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. fãrã sã-ºi dea seama cum. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. pe atât era mai înþesat de curioºi. nici la judecãtorii sãi. Dupã ce deschise ochii. Redeschise ochii. eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. ªi acelaºi soare galben ºi palid.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. aºteptau acum o nouã victimã. cu o aproximaþie de câteva uncii. ochii i se închiserã. îºi fãcu rugãciunea. Erau aceiaºi curioºi care. Oare la ce se gândea acest om drept. Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. sã nu încline balanþa dreptãþii divine. Indiferent de ceea ce simþea. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. al urletelor ºi al vociferãrilor. . Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. nici la cãlãii sãi. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. nu urlând. va putea privi cu milã pe pãmânt. ºi observã. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. în Ceylon. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. liniºtit. ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. ºi frumosul meu vis va începe". câinele îl privi trecând. imediat. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. al bolþii cereºti. Iatã pentru ce nu simþise nici durere. van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. pe care derbedeii. îºi spunea filozoful. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. În mijlocul mulþimii. fãrã voia lui. "Treabã doar de o loviturã de sabie.

teolog. Roza nu va fi nici ea la Loevestein. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. îºi spuse van Baerle. fu puþin dezamãgit. îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. în capitalã. dar prea vinovat pentru a trãi liber. Era prea puþin vinovat pentru a muri. fãcu un semn cãlãului. în rândul din faþã. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. burghezul. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. dupã câte se pare. poet. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. care sunt departe de a valora cât Grotius. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. voi trãi. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. Cãci Leovestein. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. Cornelius spera într-o graþiere completã. dar se mângâie. 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. vai! foarte departe. în faþa oraºului Gorcum. Wilhelm. câte una de fiecare provincie. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. dar el. jurisconsult. Prin acest post-scriptum. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. ªi apoi. Alteþa Sa Wilhelm. admirând panorama lalelelor din univers.Cornelius. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. omorât de Enea în luptã. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei. — Mie. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. murmurã Cornelius. aºa cum am mai spus. care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu. stathuder al Olandei. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. în sfârºit. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. ºi de acolo ajunsese. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. foarte aproape de Dordrecht. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. dar. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. Dar Cornelius se înºela. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. care nu avea deloc. luând-o înaintea lor. lãsând sã-i cadã pe piept capul. deodatã. istoric. personaj din "Eneida". spun geografii. dar cu toate astea. Va fi Roza acolo. Apoi. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. pentru a ocupa un loc mai bun. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga.

se împiedicã. venise. cãlãul acceptã propunerea. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. Între timp. calculele invidiosului erau exacte. Leºinat. Wilhelm. în vreun colþ al celulei. Aºadar. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. Nu pusese decât o singurã condiþie. în urma procesului rapid ce avusese loc. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. Nobila fatã. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. dar acesta era credincios. dacã nu la piept. din strigãtul. la Haga. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. sentinþa fusese pronunþatã. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei. se vede astfel silit sã le încredinþeze. Fãrã Wilhelm. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. aceea de a fi plãtit înainte. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. cu febrã ºi cu braþul frânt. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. porni sã-l caute pe cãlãu. Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. adicã indulgenþa. Prin urmare. se clãtinã.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. dupã cum am vãzut. Reveni. Nici nu-l primi pe petiþionar. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. Boxtel deveni fiarã. din gesturile lui. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. În grabã însã. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. care. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. Fãrã Roza. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. în toatã simplitatea lor. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. Cornelius se va duce la Loevestein. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie. De aceea. îl burduºirã cum puturã mai bine. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. îºi pierdu . imaginaþiei cititorilor. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. care se îndreptã atunci cãtre Roza. nu observã o piatrã. adicã dragostea. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. execuþia o datã terminatã. Trebuia numai. Cornelius va trãi. dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. Furia tigrului. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. Aceºtia. pentru a-i înlesni o evadare. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. Cornelius murea. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. de la arestarea lui Cornelius.

vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. cãtre începutul anului 1673. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. graþie imaginaþiei soþiei sale. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. dupã pãrerea lui. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. se ridicã. unde lumea îl plânge. Aºadar. cãruia. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. ce se numeºte Invidia. pe care paznicii uitaserã s-o controleze. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu. stând lângã fereastrã. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. îi rezerva chiar în închisoare. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. De îndatã ce se putu ridica în picioare. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. nimic nu-i reuºea. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. Pentru van Baerle. cu bileþelul sub aripã. nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. fu nenorocit din cauza hainelor rupte. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare. ºi. aceasta. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. viaþa era altceva decât un aparat respirator. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. Se întoarse seara. Într-o dimineaþã. încrezãtoare în porumbel. strivit. Boxtel. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. aºa cum spune mitologia. Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi. Este o încãpere istoricã. Fãrã îndoialã. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. ªi în aceastã împrejurare. în spatele unei pãduri de hornuri. — amândouã pierdute pentru totdeauna. — Aceºti porumbei. Din fericire. . — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. în ultima perioadã. ai rãbdare. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. acest cãlãtor liber. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. dupã ce dobândi câteva ouã. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. Pe de altã parte. Apoi. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. — adicã doisprezece bani francezi. lovit. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. cãci. dãdu drumul porumbiþei. apoi îi închise împreunã. poate ceva mai înaltã. domnul Grotius evadase. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius.echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. în celula domnului Grotius. morile din Dordrecht. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. vin din Dordrecht. îºi spuse van Baerle. oraºul sãu natal. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. Dar o datã ajuns.

Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. nu numai postul de observaþie. care e doica lui. Aceºtia erau porumbeii care. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. O pãstrã astfel cincisprezece zile. îl sprijini ºi pe van Baerle. dimpotrivã. — Tatãl dumitale? — Da. Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. dar ºi porumbeii. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. într-una din primele zile ale lui februarie. Loevestein. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. vizitau în peregrinãrile lor Haga. Dumnezeu. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. ea se oferi sã-i rãscumpere. Roza care reuºise sã pãtrundã. clãdea soluþii peste soluþii.Hârtia era în acelaºi loc. — Cornelius nu ºtia cum. El nu bãnuia ce scop urmãresc. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. domnule. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. cu ºase bani olandezi bucata. — Aºa încât. dorinþi peste neliniºti. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind. Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. — Roza. împreunã cu alþii. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. dacã ar fi ºtiut. În scrisoare. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi. strãlucind de bucurie. Dar a ºai-sprezecea zi. nu numai telescopul. lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. spunându-i: — Domnule. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. am venit. Vãzând aceasta. aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. am alergat la mãtuºa mea. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. supravegheazã animalele din aceastã fermã. e aici în curte. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie. Mãtuºa mea. Cornelius întinse braþele. În urma mea vine tata. a aprobat cererea mea. o fermã mare. mai bine zis. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã. Ca urmare. — în închisoare. bãtrâna frizonã. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. eºti aici. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. nu numai servitorul. Roza. chinuit de gândul acesta. pe care-l lãsase fãrã bani. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. Servitorul. Rotterdam. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. poate cã m-ar fi refuzat. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã. κi duse mâna la inimã ºi ascultã. . porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. gãtitã. aºa.

— Ia te uitã. nu-þi ascund. — Lãsându-mi capul pe umeri?. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin. — Te asigur. ticãlosul de Grotius.. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã. pentru a-l consola. — Tatã. a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. vezi în mine pe noul dumitale temnicer.. foarte bine! spuse Gryphus. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. cum se întâlnesc oamenii! — Da. Roza îi zâmbea îngereºte. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. din spatele uºii. cã braþul dumitale merge de minune. Cât despre câine. cãci eu voi veghea.. Nu sunt rãu. scumpul meu domn Gryphus.. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie.. spuse ea. oh! nu sunteþi destul de pretenþios. spuse el. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. — Domnule. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. zise Roza. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie. spuse van Baerle. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. care urcase scara ºi ajunsese sus. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. Ei bine. spuse deþinutul.. — O. Roza se depãrtã grãbitã de uºã. . Mulþumesc. ºi constat cu mare plãcere. intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar. domnule Gryphus. — Fãrã îndoialã. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã.. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã. da. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. domnule Cornelius. — Iatã. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii.. pentru cã poþi þine felinarul cu el. — Ei. în politicã se fac întotdeauna greºeli. ªi-ºi întoarse capul. domnule Gryphus. — Foarte bine. ªi deschizând uºa. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac. Grotius! De aici a evadat. — Aºa se întâmplã. dumneata erai.— Dupã cum vedeþi. n-ai mai fi avut de suferit. — Ah. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. — Da. Pe când aici. domnule Gryphus. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. Nu înþeleg bine. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul. aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. Gryphus încruntã sprâncenele. Dar e tot una. eu nu þi-aº fi lãsat-o. — Da. mulþumesc. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. pentru a-ºi ascunde dezgustul. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã. — Dar te cunosc foarte bine. domnule Gryphus. Roza. îþi voi face viaþa amarã. fii atent cum te porþi. dacã aº fi rãmas.. — ªi pentru ce? întrebã Cornelius. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. — Dacã ai fi rãmas. iar celalalt. dragã domnule Gryphus.. Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea..

jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. Roza. În acest moment. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. din fericire . curând. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. atunci îl culc. tinere. zburarã din cuibul lor ºi. apoi. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã. Nici vizita temnicerului. se vede prea mult. — Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. — Oh! Îþi mulþumesc. înspãimântaþi. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. dupã ce zgomotul se stinse complet. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. ieºi. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. Gryphus nu vãzu nimic. ºi dupã ce închise fereastra. aºa cum promisese. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. tinere. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea. privind-o pe Roza. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. zise Roza. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. buna mea Roza! — Aºadar. un pic zãpãcit de rachiu. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. dispãrurã în ceaþã. Inima lui Cornelius tresãri. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. rãspunse Cornelius. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. dar dacã þi i-am dat. aºteptaþi-mã. Cum dispãru el. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. draga mea Roza. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa. domnule Gryphus. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. disearã. între timp. dar. care îi ºopti: — La ora nouã. prea mult se vede. rãspunse Cornelius. nici ameninþãrile lui brutale. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. ªi spunând aceste vorbe. — Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. — se înfurie temnicerul. — V-am adus mugurii de lalea. Roza spusese: la ora nouã. nu auzi nimic. cei doi porumbei.Gryphus se duse la fereastrã. o luã pe fiica sa de braþ. — Foarte frumoasã. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. — Ah. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. — Da. — Ah. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. da. — Iatã-mã. deºi abuzurile sale îi erau cunoscute. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. mi se pare cã erau ai tãi. spuse Cornelius. încuie uºa de douã ori. Vãzu ferestruica deschizându-se. — Porumbeii mei.

zise Roza. ºi anume. Restul îl ºtiþi. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. Roza deveni atât de frumoasã încât. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. — Cum. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. — Avem o grãdinã foarte frumoasã. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. Am plecat de îndatã spre Leyda. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. Într-adevãr. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. în lipsã de curte. În ochii lui. apoi oftã. Îi supraveghea fiece miºcare.trãiþi. puþin pãmânt din grãdinã. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. ea urcã la fel de tainic. Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa. fãrã îndoialã. cei trei muguri. Roza îºi plecã faþa roºind. când doica îmi aduse scrisoarea. bãtrâni. — Ascultã-mã. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. scumpã Roza. printre zãbrele. întinse lui van Baerle. Dar în zelul sãu. înveliþi în hârtia în care-i primise. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal. dragã Roza. — Poþi sã-mi aduci. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. ºi dupã cum am vãzut. spuse Roza. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. ºi la fel de prevãzãtoare. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. o terasã. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. pentru a-i mulþumi frumoasei fete. — Ascult. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã. La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. Fata fugise atât de grãbitã. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. Rãmas singur. De altfel. iar de nu vom reuºi. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. Gândeºte-te. dragã Roza. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt. sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. spuse el." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. spre marea mirare a Rozei. A doua zi. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac. Dar. Mai mult chiar. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. pentru a doua oarã. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii.

Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. soarele pãtrunde uneori ºi aici. Vei avea grijã. adicã de uscãciune ºi de umiditate. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. Voi folosi fiecare strop de cãldurã.. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. În sfârºit. cum ar fi schimbãrile atmosferice.are când e pus în condiþii deosebite. dragã Roza. — continuã van Baerle. Roza. — Am înþeles. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori. sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur. dacã va fi nevoie. vom împãrþi cei trei muguri. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. viaþa deveni plãcutã . e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã. din camera dumitale se vede grãdina. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. în pãmântul ales de mine. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. Avem destulã vreme. — Oh. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. zise Roza. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. — Am sã veghez. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. În aceastã mânã frumoasã. Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. Totuºi. vom pãstra. Apoi.. — Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi.. — Bine. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. nu e nici o grabã. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre. în celula mea. — În nopþile cu lunã. — Le voi urma întocmai. — Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. În felul acesta. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. În serile cu lunã.. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. strângându-i cu grijã la piept. va înflori cu siguranþã. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu. ultima noastrã nãdejde. se ascundea un mugur. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. — Fiþi liniºtit. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece. din acel moment. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. urme pe alei sau pe straturi. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. aºa voi face. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. în care nu te vãd. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini. — Îþi mulþumesc. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã. Oricare ar fi însã rãspunsul. dragã Roza. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele.

sã gãseascã neprielnic aerul. Apoi. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. Pentru un deþinut filozof. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. era excelent. Roza. — rãspunse Roza. — Ei bine. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. sau poate chiar mai înainte. Roza. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius. peste opt zile. voi fi o elevã silitoare. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. — Haide. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. Lalelele. bine. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. credeþi-mã. — Oh! strigã Cornelius. Dar a dumitale. departe de arbori ºi de ziduri. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. sã vã uitaþi la micuþa Roza. fãrã un mugur. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. fu transformat într-un ghiveci potrivit. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. spre marea mirare a cultivatorului. pumn cu pumn.— avem o orã în fiecare searã. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. Un urcior larg. veþi mai binevoi oare. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. cã noi n-o folosim prea rãu. Roza îi dãduse unul din muguri. un strat aºa cum mi-aþi spus. spuse Cornelius tinerei fete. sã-ºi ia ºi fata. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. cãtre începutul lunii aprilie. De fapt. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. spune-mi. obþinând astfel un teren prielnic. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. o voi . pieliþa se înnegreºte. reluã Cornelius. spuse Roza surâzând. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. — S-o folosim ºi mai bine. chiar ºi pe ea însãºi. În tot acest timp. fiindcã. în adevãr. trecând cãlare sau în trãsurã. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. În prima zi frumoasã. Dupã cum am vãzut. îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. — Destul de bine. constituiau fondul conversaþiei lor. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius .pentru deþinut. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. puþin nisipos. Oricât ne-am strãdui. mai mult umed decât uscat. În fiecare searã ea îi aducea. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. — Dar mi se pare. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. el puse în urcior primul mugur. o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. draga mea Roza. spuse zâmbind tânãra fatã. — Am fãcut lucruri mari. s-o petrecem cu folos. fãrã o fãrâmã de piatrã. ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. — Bine. decât dacã o vom dori noi înºine. procesul de fermentaþie a început. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. spuse el. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. fiica unui temnicer. care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza.

degetele ei ridicate în aer. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. Astfel. acela nu este în nici un caz tatãl meu. Ferestruica. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. înarmat cu un pai în chip de indicator. arãta ºcolãriþei atente cuvintele. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. spuse Roza surâzând. frumoasã Roza. Mâine. podoaba obiºnuitã a frizonelor. spuse râzând Roza. — Nu. care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. soare ºi seva abundentã a pãmântului. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. n-am întârziat din vina mea. — Oh. înclinând capul. am o carte. în afarã de cultura lalelelor. ora noastrã s-a terminat. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. — eºti o bunã ºcolãriþã. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. din care sângele cobora. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. ai dreptate. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. De aceea. pentru a nu se obosi. Era cumsecade. — Nu cred. — Ai dreptate. sã povesteascã întâmplãri vesele. ochii ei albaºtri ºi adânci. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. cu degetul. nãdãjduiesc. nu mã certa. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. ne va aduce noroc. — Da. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. înainte de toate. da. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. îi plãcea sã bea câte puþin. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. spuneam. Roza putu sã urmãreascã pe carte. Era un eveniment mult prea grav ca. — Când începem? — Imediat. Roza. rãspunse tânãra fatã. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. sã ºtii sã citeºti.face. mai are de învãþat încã ceva. A doua zi. — Nu. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. printr-una din despãrþiturile grilajului. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. pentru cã aºa mã numiþi. . — rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie. — Sã nu uitaþi. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. spuse tânãra fatã. o carte care. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. — Pe mâine deci? — Pe mâine. Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. clãtinând din cap neliniºtit. cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. acesta. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt.

fãrã ca el sã nu se uite. — Aºa cã. Vei citi tot ce-þi voi scrie. Era omul nostru. de îndatã ce aþi fost închis. cu atât mai mult. — Ascult. domnule Cornelius. domnule Cornelius. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. se întorcea ºi el. nici gând. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul. m-a spionat. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. Roza. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. sau dragã domniºoarã. E tânãr. Roza. continuã Cornelius. — Ah! e adevãrat.. Nu ridicam grebla. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã.. am sã-þi scriu. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff.— Pe cine atunci? — Pe mine. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. la apusul soarelui. — Iatã pe ce mã bizui. — În orice caz. frumos! strigã Roza izbucnind în râs. fârã îndoialã. Dacã ieºeam. te temi. în afarã de buna mea Zug. n-am prieteni. nici sã vorbeascã tare. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza. dumneata nu-l iubeºti. nu atingeam un firiºor de pãmânt. El se ascunse. Roza. Dimpotrivã. — Sunteþi sigur. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. vedeþi cât sunt de desperatã. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit. dacã mã întorceam. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. Roza. suspinã Cornelius. e cocârjat. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã". cu cât ieri. dacã el te iubeºte. — Aºadar. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. cãci ai dreptate. nu-i aºa. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. — Pe când eram la Haga. ieºea ºi el. nu. mi s-a . — Mulþumesc. — Pe mine? — Oh! un pretext. fiindcã azi. n-o aveam decât pe doica mea. copilul meu e aici. da. de exemplu. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva.. mã întorc iar la ceea ce gândeam. — Tânãr. nu-i aºa? — Oh. e un curtezan. nu. sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. acest om poate deveni soþul dumitale. — Nu-l cunosc. Roza.. Ah! Roza. E hidos la chip. te rog. — Nu spun cã nu. — Spune mai departe. — Oh! da. M-am fãcut cã nu-l observ. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. ceea ce e foarte probabil. zise Cornelius. cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. Apoi. spune. Nu. Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog.

încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania. nu poate fi Gryphus. sub dantele care îl þin uscat. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. ascuns în fundul dulapului meu. Într-o dimineaþã.. Neliniºtitã. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. aproape desperatã. — Nu.topit inima de bucurie! — Atunci. la ce? urlã temnicerul. — La ce dracu. Întâmplarea. a fãcut ca mâna grea ºi asprã.. Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului. ºi mai ales. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea. vãzând neclintita hotãrâre a . vezi dumneata. aºa repede? — Trebuie. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat. dar. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. Ah. Roza deveni deodatã atentã. Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. spuse deþinutul. — Ce este? o întrebã van Baerle. te-am prins! Un urcior. se aude de departe. nimic! þipã Cornelius tremurând. se auzi o uºã închizându-se repede. — Eu? nimic. sunt sigurã. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr. pãstreazã cu grijã al treilea bulb. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã. — Domnule. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. Dar adio. Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. Cornelius rãmase foarte îngrijorat. îþi voi spune. fii atent! spuse Cornelius pãlind. vindecatã cu grijã de Cornelius. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. domnule Cornelius. unui cunoscãtor. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. mai ales scumpa mea. nu e tata. — Într-adevãr. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste.. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. S-a auzit scârþâind. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. cu urciorul între genunchi. Dar Gryphus. — Ce-ai acolo? strigã el. Într-adevãr. domnule. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle.. Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã. fãrã sã-l apese. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele. — Dar. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival. biet prizonier! — Cum. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale. când vine el. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. — Oh! da. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. ca pe o comoarã. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. — Ah. — Dar ar putea fi domnul Iacob. imediat.

care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele. adãugã Gryphus puþin ruºinat.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. va sã zicã te revolþi. — Tatã! Tatã! strigã Roza. repeta Gryphus într-una. tremurând. blestematule. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. Am trei sute în pod. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. tu eºti. — Îl vom planta pe celãlalt mâine. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. îi ºopti Roza. — Dã drumul urciorului. Dã-i drumul sau chem garda. frumosul meu prieten. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. da. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. adãugã Roza. strivit. urlã Cornelius în desperarea sa. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. dragã domnule Cornelius. palidã. — Dar îþi jur. de gheata grea a paznicului. — La urma urmei. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. replicã bãtrânul. Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa. — Da. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. bãtând din picior. Furia ºi sângele i se urcarã la cap. XVIII CURTEZANUL ROZEI . l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. — Vai. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. Vezi bine cã nu la lalea þineai. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. un bulb de lalea. — Cheamã pe cine vrei. încãlzindu-se. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. fãcut terci. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei. nu-i decât o lalea.. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. Van Baerle vãzu crima. spuse Cornelius. cã îþi voi face viaþa grea. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea. O sã þi se dea câte lalele vrei. care þi-a dãruit viaþa. Gryphus. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. — Blestematule. L-am distrus. dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. cu braþele ridicate spre cer. — Ah! spuse paznicul furios. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. strigãtul bietei Roza.. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. tatã. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. laleaua. exasperat.

Seara.Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. e o inimã cinstitã. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. ªi închizând uºa: — Vino. sau mai degrabã cu mugurele. Era desperat. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. strângea din pumni. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. domniºoarã! spuse el. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. E îngrijorat. ªi într-adevãr. — E o mârºãvie. Dumnezeule. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. ªi ea zâmbi în aºa fel. — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. un suflet ales. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. dar prea târziu. i-a rãspuns tatãl meu. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. luându-l pe tata de guler. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. N-am ºtiut ce sã rãspund. — Ei bine. dar imediat i-a dat drumul. — ªtiu pentru cã a spus-o. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. — Oh. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. zise Roza. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. ºopti Cornelius. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã . — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. strivit! Oh Dumnezeul meu. domnul Iacob! Aºadar. Într-adevãr. spuse Gryphus. Tata a rãmas înmãrmurit. îi pare rãu. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu. strivindu-l. adãugã Roza. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. da. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. — Tatã. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. — Oh! de treabã om acest Iacob. pãrul i se ridicase mãciucã. Bine. a strigat Iacob. cu un aer jalnic. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. "Ai fãcut asta? a strigat el. e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob. întrebat de prietenul sãu. lipseºte cât poate mai puþin. — S-a fãcut atâta zgomot. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. tânãra fatã se întoarse.

— Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori.. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. — Spune-mi. tata m-a scos din încurcãturã. M-am întors. Roza. acest om te-a urmãrit? — Da. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. — Da. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale. — ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. a spus tata. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. Am ridicat din umeri. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. rosti el cu voce mieroasã. o sã-i gãsim. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã. a mai spus ceva? — Aºadar. trebuie sã mãrturisesc. a spus tata. cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. — Trebuie sã-l scotocim. spuse Cornelius pãlind. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns. — Vedeþi. L-am întrerupt. — La aceste cuvinte. — Da. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus.. — Atunci.. — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata. continuã Cornelius gânditor. Dar asta n-a fost totul. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? .sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. Din fericire. ce. ºi dacã mai are ºi alþi muguri. — fiindcã. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu. — Mi-e teamã cã da. a început sã spumege. spuse Cornelius. dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. — Dar poate cã nu are bulbii la el. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius. într-adevãr. — ªi la auzul acestor cuvinte. — Dar mai întâi. vai. s-ar putea! strigã Roza. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. zise Cornelius. de obicei sunt trei. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. — Ah. frumoasã Roza. în timp ce greblai? — Nici una. zãu. de laleaua mea e îndrãgostit. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. — Vai. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. — Roza. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios.. din nenorocire. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. — Ce-a zis?.

cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele. — Lãsaþi asta. mi se pare cã o parte din mine a murit. ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. fã-te cã îngropi un mugur. cel al lalelei negre. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. dar uitã-te prin uºã. ca ºi prima datã. jurã-mi. — Fiþi liniºtit. Fãrã îndoialã. Nu! Roza. sã vezi ce face. dar celãlalt.. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. cât despre al treilea mugur. izbucnind în suspine. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas. Totuºi. — Vãd un lucru. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã. dacã tatãl dumitale era singur. spuse fata. — continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. atunci. apoi ieºi din grãdinã. vãd. aº face o greºealã de neiertat. — Bine. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. spre . nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei. Roza. — Ce este? întrebã Cornelius. — Vai! spuse ea. — Ce vezi? — Vãd. cum nu mai trãise pânã atunci. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. Ar fi o slãbiciune. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. ar fi fost bine aºa.. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. Într-adevãr. — E-adevãrat. spuse Cornelius încruntându-se. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre. vã iubiþi mult bulbii. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. ar fi o nebunie. pe care-l dispreþuiesc. Dupã plecarea fetei. spuse deþinutul oftând. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. — E-adevãrat. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci. — Cornelius suspinã adânc. — Ah! suspinã Roza. Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. domnule Cornelius. sacrificã-mã imediat pe mine. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob. Roza. — E adevãrat. de o mare bucurie.— Oh. cã dintre cele douã iubiri ale sale. — Ei bine. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. fiþi liniºtit. — Da. ªi fugi. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. lasã-l sã te urmãreascã. Sacrificã-mã. domnule Cornelius. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. Cornelius chibzui un moment. jurã-mi. cã în loc de inele. înceteazã de a mã mai vedea. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã. — Primiþi câþiva bulbi. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. e foarte uºor. Roza. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. în loc de bijuterii. aºa vom acþiona ºi noi. acest Iacob care ne spioneazã. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. zise Roza.

încât.orele trei dimineaþa. o repetãm. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. din fericire. fãrã ca o lacrimã. nu mai puþin lãudabilã. operaþie în care fãcuse mari progrese. Din cele ce-i spusese. pe atunci. Apoi. ea luã o hotãrâre. apoi. Roza însã. dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare. nu numai pe musafirii fortãreþei. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. Cornelius era savant. apoi nouã ºi trei sferturi. anunþã. el adormi. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. ea încercã sã priceapã realitatea. Cu cât întunericul creºtea. cu suflet drept ºi profund. pânã ce în sfârºit. — ah. Apoi se aºternu din nou liniºtea. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt. sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. prãpãdit de obosealã. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. devenea mai desperatã. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. chinuit de remuºcãri. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. în sfârºit. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. terminând de citit. îºi spunea întotdeauna: — Ah. Roza nu visa. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. cã e ora zece. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. perlã a dragostei. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. dar ºi de poziþia ei socialã. ci plângea. deveni singurul sãu gând. luã tocul ºi cu o înverºunare. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. . vine Roza! În seara aceea însã. citi a doua foaie. cu timbrul sãu grav. dar pe mãsurã ce înþelegea. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. pe douã tonuri diferite. care se închisese în camera ei. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. Astfel. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. ªi totuºi Roza se înºela. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. Zgomotul paºilor Rozei. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. de la prima treaptã. De aceea. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. Ora trecuse dar Roza încã nu venise. nouã ºi jumãtate. opt. apoi sunã ora nouã. Aºa cã. hãrþuit de temeri. ºi ascultã. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius. Era însã o fiinþã nobilã. Cornelius era bogat.

Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. retrãgându-se. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. fãrã voia lui. mai înverºunat ca de obicei. în locul ei. A doua zi. fãrã sã bãnuiascã. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. la miezul nopþii încetã sã mai spere. La a doua vizitã a lui Gryphus. Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. Ea nu va mai veni. atunci. ºi spera în continuare. în pofida tuturor antecedentelor. în seara urmãtoare. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. La ora opt dimineaþa. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie. Roza nu venea niciodatã peste zi. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. Cornelius aºtepta. presimþirile nu-l înºelaserã. Timpul era bun ºi atmosfera. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. îi trecu prin gând. dar dacã îl sugruma. lãsa în urma ei atâta luminã. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. La a treia vizitã. dar Gryphus. apoi veni ziua. cu toatã paloarea lor. Cu toate astea. cu cât. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. uºa se deschise. îmbrãcat cum era. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. care par atât de blânde. ªi totuºi. mai brutal. ºi bine face dacã nu vine. deºi un pic umedã. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. Noaptea fu lungã ºi tristã. rãmânea în camera ei. închizând uºa în nasul deþinutului. oricine putea sã-ºi . îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. dupã tresãririle subite. Era ora ºapte seara. îºi spunea Cornelius. Urma sã fixeze aceastã zi. Gryphus i se pãru mai urât. Ca ºi cu o searã înainte. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. cu siguranþã. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. Cornelius rãmase singur. Roza. Totuºi. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã. supãratã. sau mai degrabã prin inimã. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca.Aºadar. începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. pãrãsindu-l. dar Cornelius nici nu întoarse capul. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. se duse sã se trânteascã pe pat. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. laconic ca un spartan. ºi aºa. aº fi procedat la fel. îngrijorarea îl cuprinse din nou. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. Cornelius. când am încercat s-o descriem. Temnicerul scãpã deci. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. dar mult mai intens decât în ajun. Deci. Fu cât pe ce sã-l întrebe. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. de sãnãtate. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine.

la ora obiºnuitã." Dupã ce ieºi Gryphus. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. Liberã. atunci v-am scris. ºi al cãrei zid. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. Seara. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. spuse Gryphus. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. E îngrijorat de lalea. domnule. — Am vãzut. mã doare ºi sufletul ºi trupul. rãspunse Cornelius. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. dupã spusele ei. ci durerea cã nu te pot vedea. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. domnule Cornelius? întrebã ea. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte. ci de bunã voie rãmânea departe de el. se ridicã ºi plecã în camera ei. deºi rãmase la pândã încordat. — Oh. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. A doua zi. zise Gryphus. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor. se afla la marginea râului. Roza deveni palidã ca moartea. ºopti ea. — Bine. spuse Iacob. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. domniºoarã. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. ºi cum asta? — Nu mai bea. abia începutã. o deschise ºi o citi. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. Apoi ascultã. cã nu mâncaþi deloc. ªi cu inima grea. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. Roza era jignitã. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. coborând dupã ultima vizitã. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. — Da. cele douã dragoste ale sale pierdute. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. pentru a vã informa de soarta . Þi se rupea inima sã-l vezi. mut de durere ºi palid de nemâncare. într-o ladã. Roza tresãri. cu urechile ciulite. — Ei. neatinsã. Acest "mâine" însemna a opta zi. în sfârºit. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc. E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã.piardã pofta de mâncare ºi de bãut. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. Se repezi asupra hârtiei. înþeleg. Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. nu fiindcã era silitã nu mai venea. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã. Dar. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. el nu fu mai puþin sensibil la ironie. a doua zi. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant.

Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. am primit-o. — Ah! murmurã Cornelius.. când Roza. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. îl urãsc. nu venea pentru mine. reluã Roza. — Oh! exclamã Cornelius. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. devenind mai palid la aceastã veste. iartã-mã. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. — Roza. spuse Cornelius. Cornelius o întrerupse. — Da. de luminã. dacã de fapt i se întinsese una. martor mi-e Dumnezeu. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama. Roza surâse melancolic. Nu numai cã citeºti curgãtor. acel Iacob. cã ai primit scrisoarea mea. — Pentru lalea. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot. de viaþã.. spuse ea. nu þi-am spus. îndrãgostitul. judecata.. e slabã. am primit.preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. — Oh! iartã-mã.. aþi fost neliniºtit. atunci când ne-am vãzut ultima datã.. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. nu are nici un mijloc de apãrare. crezuse cã Iacob venea pentru ea. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. dar te cunosc. Pretendentul. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire. cã îl urãºti pe acest om? — Da. — Da. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob. spuse el. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. spuse ea. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã. ºi am citit biletul dumneavoastrã. Dumnezeu þi-a dat gândirea... Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer. vãzându-te venind din nou. odios. zise Roza. Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou. laleaua neagrã. Nu-i aºa. — Într-adevãr.. iarãºi! Roza. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit. de zi. þi-am rãspuns. care e. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. cã nu m-am gândit decât la dumneata. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. — ªi eu. spuse el. de cãldurã. — Aºa e. aºadar dumneata poþi sã te aperi. fie cã nu vru s-o înþeleagã. la ce se gândeºte. dragã Roza. Credeam. pe când biata lalea ameninþatã. iarãºi. veºnic în luptã cu rivala ei. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. Fie cã nu înþelese privirea aceasta. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat. Roza. înºelându-se. Roza. dupã cum ºtiu. chiar a doua zi. — Ah. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu. . — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit. e aºa cum aþi bãnuit. dupã expresia chipului ei. forþa ºi libertatea de a te miºca. te rog încã o datã. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã.

într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. ruºinat. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. s-a calmat. ca ºi cum apa. Dar mugurul. Oh! mizerabilul. pãmântul. pânã când. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. pentru a vã liniºti. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen... — Când e senin. ajungând în sfârºit la þelul sãu. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. Dar ce-þi spun eu aici. Dar când va ieºi din pãmânt.. cã mugurul nu e în apã. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol. — ªi el. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. ce expunere are. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. e puþin cam savant pentru mine. cum îl numiþi. ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte.— A doua zi. aerul ºi convins cã e absolut singur. Roza? — Da. s-a repezit la rãzor. Roza. poate sã înlocuiascã. izolat. rãspunse surâzând tânãra fatã. are soare toatã ziua. — Apoi. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc. plouat. a iscodit fiecare colþ al grãdinii. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. — Ah. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale. — Unde? Cum? strigã Cornelius. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. nu-i aºa? întrebã Cornelius. în sfârºit. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. el. — Vezi. m-am retras. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. — Da. a luat grebla.. — El a aºteptat o clipã.. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt. dupã ce-ai plecat. cã nu îl vede nimeni. — Dar numai în spatele porþii. cerul. dragã domnule Cornelius. În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru.. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . s-a oprit cu un aer indiferent. Roza. e în camera dumitale. — Ah! rãsuflu liniºtit. l-am dibuit. ºi un sfert pãmânt de pe stradã. spuse Cornelius. puþin mai liniºtit. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei. — Oh! mizerabilul. ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. luat din cel mai bun loc din grãdinã. vezi? spuse Cornelius. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. a privit în toate pãrþile. continuã Roza. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. Roza. deci. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua. Oh! Dumnezeul meu. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. e la dumneata. a luat o parte. ºopti Cornelius. Dar în ce pãmânt. Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. — E într-o oalã bunã de gresie. — Ei bine? întrebã Cornelius.

de tristeþe. iasomia. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. fug de frig. nu-i aºa. — ªi n-a încolþit? — Nu. însorite. cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele. trandafirul. Roza. Dupã ce recolta de mai a înflorit. întrerupând tãcerea. — Nu vã reproºez nimic. am foarte multe lucruri de fãcut. vorbindu-mi despre dumneata. — Da. Roza. domnule Cornelius. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. e foarte bine aºa. îmi vei da veºti ºi despre el. rãspunse Roza. domniºoarã Roza. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori.pânã la cinci. Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. Apoi. — Eh. spuse Roza. Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. cu antene de aur. de singurãtate. rãspunse tânãra fatã. eu?! — Vai. albinele ca tine. — În sfârºit. ºopti Cornelius. domniºoarã. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. — Bine. dupã o clipã de tãcere. — Vreau sã spun. dupã ce a fost adunatã. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. trec printre gratii. adãugã Roza surâzând. Roza. — Da. înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. sã vã iubiþi laleaua. Nu e ca acele grãdini frumoase. dacã aº fi mamã. Roza clãtinã din cap. dar cred cã mâine va rãsãri. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. domnule Cornelius. frumoasa mea Roza. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. zise Roza. nu-þi . nu mã plâng. aºadar mâine. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. el se uita spre cer. Eºti un grãdinar perfect. crisantema ºi muºcata. au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. reluã Cornelius. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. albinele cu talia suplã. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. e foarte bine! strigã Cornelius. izbucnind în lacrimi. continuã van Baerle. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. — Nu-þi place. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. Din nou se fãcu liniºte. dulcea mea Roza. — Sã te iubesc pe dumneata. privindu-l pe Cornelius pieziº. în aer liber. e adevãrat. Numai devenindu-i mamã. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. — Mâine. Ai fãcut bine. În sfârºit. — Pe când eu n-am decât unul singur. domnule Cornelius. spuse Roza. ºase zile. Roza. cum spuneai mai adineauri. cu aripi diafane. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. ceea ce o consolã puþin. pot înceta a-i mai fi rivalã.

din nenorocire. gesturile. cã citind bileþelele ce mi se scriu. la Loevestein nu-i nici un comis. — Pe mine? întrebã Roza. tiranii. Ea surâse.. domnule. spuse Roza.cã dând atenþie adoratorilor. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. buna mea Roza. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. ºi chiar mulþi. nu o datã. Roza. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. când ºtiu sã citesc. Cornelius surâse. spuse Roza. dorinþele mele? — Da. mi se pare. — Care scriu? — Care scriu. Caut un asemenea tânãr. rupe mugurele lalelei negre. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius. —Dupã laleaua neagrã. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. nu ºtiu dacã e adevãrat.. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. la ce mã obligã? — Mai întâi. îl recitesc în fiecare zi. spuse ea. sau mai degrabã curtezanul meu. domnule Cornelius. — O frumoasã nãscocitã. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin. Roza. nici un ofiþer. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine. le cautã pe ale mele. Ei bine. zgomotul paºilor pe scara grea.. deºi fug. ascultã cum bate inima mea. sunt. — Cum. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. dar mie mi se pare cã mâinile dumitale.. — ªi acum. dar nu-mi lua vocea dumitale. cu picioare fine.place cã iubesc florile. — Ah! dragã. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. dragã Roza. un biet deþinut. domnule Cornelius. continuã Roza oftând la rândul ei. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii. iar apoi. Iacob. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. — De frumoasa cea neagrã. ºi chiar de douã ori. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. uitã-te la mâinile mele cum tremurã. nici un student? — Oh! ba da. cu talie mlãdioasã. sacrificiul viselor sale. cã ºtii sã citeºti. — Ah! iatã cum sunteþi voi. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. Iubiþi o fatã. aþi uitat. cu înfãþiºare nobilã. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. — Dar despre ce fatã e vorba. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. — Înainte de orice. n-o visaþi decât pe ea. în timp ce dumneata. scumpã iubitã. ofiþerii. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. al ambiþiilor sale. floare geloasã pe alte flori. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. priveºte cât e de palidã fruntea mea. Roza. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã. Nu vã gândiþi decât la ea. Ei bine. suspinã tânãra fatã. dorinþele dumneavoastrã. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. sã nu te mãriþi. comisii din Haga? Ei bine. dragostea mea. rosti Cornelius. pentru cã. trebuie sã-mi lãsaþi . stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. Roza? spuse Cornelius. — Dar. dar asta te obligã pe dumneata.

— Bun! ªtim noi ce ºtim. testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. ªi ieºi. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. — Vom vedea asta la prânz. Uºa se deschise. Gryphus îl privi chiorâº. nu trebuie sã ceri imposibilul. cum ne simþim în. slavã cerului. odatã cu raza de soare. vom vedea atunci. sã-i strige . — La prânz. — Ah. dacã doreºti. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. de data asta singur. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. în saltea. da. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. dar vom veghea. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. vine tocmai la timp. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. poate chiar libertatea. Asta îl fãcu pe Gryphus. iar zorile vesteau o zi frumoasã. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. — Oh! spuse tânãra fatã. vino. sunt în viaþã. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. — Hm! fãcu el. vom veghea. prietene Gryphus! spuse van Baerle. ªi ca din nebãgare de seamã. Atunci. domnule savant. Cornelius izbucni în râs. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. fii liniºtit. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. þi-e foame? spuse Gryphus. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. Roza. prietene Cerber. spuse Gryphus. între hainã ºi vestã. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. i se pãru cã viaþa. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. N-au gãsit nimic. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. Roza.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. îl gãsi în picioare. — Ei. Gryphus se întoarse. pãtrund în întunecata lui încãpere. bucuria. sã aºteptãm prânzul. e la dispoziþia dumitale. — Câinele. sã cãutãm. cãci mi-e tare foame. Au cãutat între cearºafuri. spuse Gryphus. Roza. fredonând o arie de operã. N-au gãsit nimic. ºi. La ora ºase. — Mulþumesc. Când se trezi. ºi o sã vin sã vã vãd. vegheazã! Conspiraþia mea. sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin. dar Gryphus mârâi. — Aici! Acum. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. — Iatã dejunul dumitale. — Ah. — Vegheazã. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. ca ºi persoana mea. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. Gryphus intrã. vino! — Cu o singurã condiþie. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. — Ia te uitã. spuse el. zise deþinutul. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. — Se pare cã merge bine conspiraþia. care cunoºtea fãptaºii. — E acceptatã dinainte. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. de ce nu? întrebã van Baerle. în pat. între vestã ºi cãmaºã. repetã Cornelius. între cãmaºã ºi piele.

E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. — Dreaptã ca un fus. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului. Nu mai avea nevoie de ea. Nu mã gândesc decât la ea.printre gratii: — Bine. N-o scap din ochi. îmi dai voie. în seara aceea cel puþin. într-o searã. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. fruntea. — Ah. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. La auzul acestei veºti. Roza? Bagã de seamã. Cornelius era fericit. — Numai la ea. Roza veni la ora nouã. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. râde mai bine. — Oh! Roza. care permite o bucurie copilului ei. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. spuse Roza. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. — Taci. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. ºi apoi. În seara aceea. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui. — Laleaua. reuºind astfel. dar fãrã lampã. Cãci Roza. Lumina putea s-o trãdeze. cãci de când e în camera mea. acum ºtia sã citeascã. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. ea îl privi pe Cornelius printre gratii. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape. în sfârºit. a rãsãrit. — Cum. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. Din acest moment. în Orient. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. Cel care trebuia sã râdã la urmã. mã tem s-o mai pãrãsesc. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. În sfârºit. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. când mã trezesc. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. Roza scoase un þipãt slab. — A rãsãrit dreaptã? între el. se despãrþirã. La ora zece. strigã Cornelius. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. — Ai dreptate. sub pedeapsa de a nu mai veni. La început se deschiserã frunzele. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. apoi se legã floarea. deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase. în noapte. Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. în speranþa de a-i atinge obrazul. spuse Roza. ceva. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. e zestrea dumitale. ºtii? — Da. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. bine! Cine râde la urmã. Roza. — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. O vãd din patul meu. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se . cãci o aºtepta pe Roza. mâna. ca de obicei. era Cornelius. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete.

— A apãrut. Închisã ca abanosul. Roza. laleaua mea o sã înfloreascã. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. — Brunã? — Oh. Dupã douã zile. domnul Cornelius. subþire ca un fir de pãr. ºtii bine. — Deschise. ea va înflori? — Da. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. cum îþi sãrut pãrul. surâzând în faþa acestei exaltãri. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. draga mea Roza. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager. ai fãcut atâta pentru mine.. în acelaºi moment chiar. mã despart de dumneavoastrã. scumpa mea. bunã Roza.. în douã sau trei zile. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. ºi va ii neagrã. sã nu trimiþi un mesager. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. dându-se îndãrãt. se poate vedea un firicel de culoare închisã. dacã ai trei sute de florini. spuse Roza întristatã. — Dar în timpul ãsta. — Ah. ci cu bunã ºtiinþã. Roza.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. pune-o la umbrã. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. da. vrei! spuse Roza. mai închisã. În noaptea. da! spuse ea. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ. Roza? Roza surâse.. floarea. strigã Cornelius. totuºi? — Ah. Roza. — Destui? întrebã Cornelius. Roza! strigã Cornelius. mai închisã! Îþi mulþumesc. — Ei. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. — Da. Dumnezeul meu! exclamã el. ai muncit atât de mult. — Într-adevãr! spuse ea. cum îþi sãrut obrajii. nu-mi strica bucuria. vârfurile sunt gata sã se deschidã. nu existã înger sã i te pot asemui. ºi în acelaºi moment. cel târziu. spuse el împreunându-ºi mâinile. — Am s-o culeg dacã. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. Cornelius dormi puþin. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. cilindrul e plin. e foarte închisã. aceea. — Roza. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. — Oh! ºi n-am s-o vãd. Roza. Dar. închisã ca. cilindrul se umflã. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. deloc din întâmplare. Roza îºi apropie obrazul. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. Dumnezeul meu! ce . strigã Cornelius. Harlem e departe. — Oh. — Da. — Dupã lalea. mâine sau poimâine. — Ah! rãspunse Roza. e adevãrat. rãspunse Roza. rãutãcioase Taci.. oprindu-se deodatã: — Oh. Apoi. din milã pentru mine. Roza. Roza. — Am trei sute de florini. Ai bani. aºa cum îþi sãrut þie mâinile. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat. S-a deschis! Dar atunci se vede. taci. Roza. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori. — Mai închisã. Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise. spune-mi Roza.

— Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. Roza cea veselã. Roza veghea. fie prin ferestruicã. Roza. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. se trezi brusc. fãrã doar ºi poate. — . Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã. se duse la uºã. laleaua va înflori. absolut neagrã. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea. fie pe sub uºã. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult. — Doamne! Roza. — Da. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. mai fericitã decât el.. ce le-am fãcut. am petrecut toatã noaptea visând. — Totul merge de minune. mai întâi la dumneata. În noaptea asta. iatã ce am hotãrât. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. am sã viu. ea veghea nobila floare. iatã. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã. mâine sau poimâine searã veþi ºti. între prima ºi a doua inspecþie a tatei. Roza cea uºoarã ca o pasãre. un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. Apoi. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni. iar coridorul. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. dar. Unul dintre adoratorii mei. vei trimite pe cineva la Harlem. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. am sã viu chiar eu sã vã spun. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire. — Oh! Roza. Fãrã îndoialã. da! Du-te. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. da! zise Gornelius. în semn de neîncredere. — Ei bine? întrebã Cornelius. Roza clãtinã uºor din cap.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre. — Iatã. Ei bine. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. sã cauþi un om de încredere. — ªi? — Ei bine. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze.. deºi agitatã. — Drace! — Calmaþi-vã.. oprindu-se deodatã. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi. nu numai necunoscutã încã. Laleaua nu înflorise încã. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. la rândul ei. fiþi liniºtit. Cornelius aproape o alungase. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. — Dacã-i numai atât. du-te! Roza plecã întristatã. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. aceastã minune a minunilor. Roza? Voi muri de nerãbdare. spuse Roza râzând. E luntraºul închisorii Loevestein. Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea.rãi sunt oamenii. pustiu. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. . l-am ºi gãsit.. e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc. Dacã o sã se deschidã ziua. Roza.

rosti Roza cu inima zvâcnind. înþeleg.. sau mai degrabã în douã. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. sub ochii Rozei. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur. — Spune: prietene iubit. dar fãrã amãrãciune. sã ne spunem deci la revedere. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. — Oh! prietene. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. Roza fugi. Poate. în clipa asta. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. Bietul bolnav era vindecat. — ªi pe dumneavoastrã. ia aminte. eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. — Atunci. Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa.— În sfârºit. Cornelius se înãbuºea de fericire. iubit. se aflã floarea misterioasã. aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. domnule Cornelius. Roza care vegheazã ca ºi mine. înfloreºte. un creion ºi o hârtie. dacã se deschide. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie. da. dar nu mai târziu. sunt sigur. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur. dã-mi. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. ar fura-o!. Roza.. Roza suspinã. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã. iubit. fiþi liniºtit. — Ei bine. ºi îndatã ce se va deschide. nici un minut. nebunã de fericire. mai degrabã scrie dumneata. — Mã întorc la lalea. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. nu. Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. cãci era tot numai ochi ºi urechi. dacã i-aº porunci. te rog fierbinte. dacã ai zis iubit. O atinge cu gingãºie. — Ah! spune-mi "la revedere. care trãieºte. prietene.. dupã ce va afla vestea. Roza. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune. Atinge-o uºor. vei pãstra o copie a procesului-verbal. — Roza. îmbãtatã. da. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. Roza. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. Laleaua neagrã. Privea cerul ºi asculta pãmântul. poþi spune ºi cel mai fericit om. spuse Roza. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte... te rog. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit.. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. îºi apropie buzele de caliciul deschis. Acolo. Roza. domnule van Baerle. Copleºit. — Iubit. iubit. veþi fi prevenit. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. cu urechea la pândã. dumneata.. — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare. prietene". — La revedere. Anunþã-l imediat pe preºedinte. dupã bunul meu plac. se deschide. vã jur.. Dar cum îþi spuneam. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. poate. Roza. nu pierde nici un moment. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. poate chiar sã se deprindã cu ea. preºedintele va veni. spuse Roza oarecum mângâiatã. crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. cu . nu-i aºa? — Iubit.

foºnetul unei rochii. spuse Roza. Roza. iar cu cealaltã. este cu desãvârºire neagrã. o stea strãluci spre miazãzi. ªi. dragul meu Cornelius. — Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. tânãrul. du-te.. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori. dã-mi-o. — Oh! murmurã el. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte.. cu o mânã tremurândã. Roza Gryphus. veniþi. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. E mynheer van Systens. primarul oraºului Harlem. domnule preºedinte. Prea plecata dumneavoastrã slugã. Dã-mi scrisoarea. XXIII INVIDIOSUL În adevãr. Cornelius tresãri. Roza. Oh. prietene iubit ºi fericit. De îndatã ce floarea se va deschide. Roza. prietene. Scrisoarea asta e perfectã. Roza! Buzele tale ard. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem. — Sãrut-o. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. aidoma unei bãtãi de aripi. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate.. e foarte cunoscut... aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu. du-te. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele. fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori. spuse Cornelius gâfâind. splendidã. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein. scumpã Roza. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius. vino. Domnul Preºedinte. Laleaua era frumoasã. ªi. Veniþi. Sunt fiica temnicerului Gryphus. — Foarte bine. drepte ca vârful de lancie. Roza. eu scriam. minunata lalea. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. Cu o mânã. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein. Þinându-ºi rãsuflarea. minunatã. ca de silfidã. Dar deocamdatã. Poate chiar acum. În acest moment.. Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã.. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. — Roza.. — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa. foarte bine. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum. netede. spuse Cornelius. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins." — Acum. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. — E scrisã. nu avem nici o clipã de pierdut.. Dumnezeul meu. — Ah! spuse el. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când .. mesagerul. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele.grijã. Tocmai s-a deschis. vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã. La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere. De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. vã voi trimite aceastã scrisoare. Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune. n-avem nici un minut de pierdut.

dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã. o urmãrea noaptea. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. de la o vreme. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã. îi stimula instinctul de temnicer. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. Cãci ne închipuim. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac. El i-a potolit bãnuielile. aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. pentru ca. L-am regãsit. Numai cã nu era deloc uºor. tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. împrietenindu-se cu Gryphus. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. cãci. þinut sub lacãt de Gryphus. dar chiar ºi pe coridoare. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. Cornelius poseda doi muguri. Boxtel fu pe deplin convins. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. El conþinea al doilea mugur. Acum. Gryphus era neîncrezãtor. . Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete.credeau mai siguri de fericirea lor. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun. ba chiar mai mult. adicã suprema nãdejde a deþinutului. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. dar îndeajuns de aproape. nici auzit. Dupã spusele falsului lacob. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. În acel moment. Isaac Boxtel. În sfârºit. iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. privind prin telescop. nu mai pleca nici seara. aºa cum am vãzut. Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. Apoi. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. de îndatã ce rãsãrea soarele. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. lucru ciudat. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. de care nu era foarte sigur. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã.. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. cu picioarele goale. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. Dimineaþa. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur.

cu ajutorul unei broaºte simple. el chibzui cã ar fi mai bine. spionat. ea observând dispariþia. el urma sã intre ca de obicei. — ar obþine cu siguranþã premiul. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. dupã cum ºtim. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. nu acesta era lucrul cel mai important. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. Dupã douã zile de lucru. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. cu realã bucurie vãzu Iacob. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. cã hoþul ar fi bãnuit. faþã în faþã cu laleaua. fãrã efort. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. Uºa se închidea. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. Boxtel. Douã intrarã în broascã. ca de briceag. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. Dar. iar el. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. Socoti cã. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. la numai zece minute dupã ce plecase. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. Se închidea bine ºi de douã ori. aºa cã el reflectã. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. pãzit. dar. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. — sau Isaac. În seara de care vorbim. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã. Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. în fiecare searã. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. dealtfel. el se afla în posesia unei chei potrivite. el. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. cum el va fi posesorul lalelei. furtul ar fi inutil. Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. Era deci mai bine sã procedeze altfel. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. cum vreþi sã-i spuneþi. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua. deoarece existenþa ei era o tainã. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis. iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. Aºadar. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . cunoscut cultivator de lalele. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. De aceea. pânã la ultimul amãnunt. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. În sfârºit. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. Boxtel intra în camera tinerei fete. Deocamdatã. el le încercã pe toate. iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. supravegheat. tot ar putea fi gãsitã. deºi dupã aparenþe era foarte probabil. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. Astfel. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. Spunem furt.

— Oh! nu din vina mea. La ora unsprezece. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. Boxtel. cu pasul ei vioi. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. ªi în aceastã mânã. nu. albãstrui ºi proaspete. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. au furat-o. fãrã voia ei. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. fiecare obiect era la locul Iui. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii. — Da. e lesne de înþeles. ajunse la ultima treaptã a scãrii. Apoi. Cheia a fost tot timpul la mine. spuse Roza. cu o mânã dibace. — Cornelius! Laleaua.sã înfloreascã. — Ei. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi.. — Ne-au luat-o. el o urmãri pe Roza. atinse broasca de la uºa fetei. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei . Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei.. — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã. o asemenea cãlãtorie. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune. Spune-mi. spune. care dispãruse. vedea toate astea. Da. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul.. vãzu laleaua deschisã. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. au luat-o. care stãtea ascuns pe palier. þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. La lumina felinarului opac. Primele raze ale zilei. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri. — ªi în acest timp. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza. spune. O auzi chemându-l pe Cornelius. biatã copilã! — Nu. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã. ne-au furat-o! strigã Cornelius. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. ai lãsat cheia în uºã. explicã-mi. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. cu excepþia lalelei. Boxtel. zece minute mai târziu. Aproape în aceeaºi clipã. pe malul râului Wahal. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã.. Trecuse o jumãtate de orã. În camerã. Gryphus era beat mort. întoarse de douã ori cheia în broascã. Se dãdu înapoi. cu toate recomandãrile mele. neagrã ca noaptea care îl ascundea. Roza. nu. — Cornelius! strigã ea gâfâind. în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. noaptea. La ora douã noaptea. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. dublã decât cea obiºnuitã. O vãzu intrând în camerã. Când Roza. ªi. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o. Uºa era închisã. coborî o treaptã a etajului la care se afla el. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. prietene. — Doar o clipã. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. — Atunci. la etajul superior camerei Rozei. îngrozit.

dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob. ªi dumneata. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. am sã-i vãrs sângele. dar reparabilã poate. Cornelius dragã. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie. prietene. îngrozitã. . fãrã îndoialã. Cornelius. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. conteazã pe mine. mai încet. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. dragul meu Cornelius. da. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. nemiºcat. furatã. Ea se sufoca. cã dãrâm celula. sau ºi-a fãcut una falsã. sã coborâm. e adevãrat. Doar cunoaºtem hoþul. Nici nu terminã bine. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. — Vai. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. Cunoaºtem noi legile. la revedere! Roza. iertare. da. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. da. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. mizerabilul. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. cãruia mânia îi înzecea forþele. dacã nu-mi deschizi. ah. urlã van Baerle. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. ºoptind doar: — Furatã. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. Roza. spuse Roza tremurând toatã. o femeie atât de puþin priceputã. luminatã de un gând brusc. mizerabilul e complicele lui Iacob. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. furatã. Roza. fiicã denaturatã. þipã Cornelius în culmea furiei. fie-þi milã! — Iþi spun. trebuie sã-l urmãrim. Sunt pierdut. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. — Prietene. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. — Gryphus. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. nenorocirea e mare. trebuie sã-l gãsim. Hai. prinþul stadtholder va afla mâine.mele. o sã-mi iei cheile. iar Alteþa Sa. spuse Roza izbucnind în suspine. atât de puþin liberã. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. ªi nenorocitul. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. nebunã de groazã ºi desperare. trimise un sãrut prietenului ei. — Tata! strigã Roza. dar calmeazã-te. — Mai încet. piatrã cu piatrã. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. da. al veghei noastre. — Oh! domnule Cornelius. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. — Ei bine. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. domnule savant. strigã: — Roza. lacrimile îi tãiau vorba. dar calmeazã-te. copilul dragostei noastre? Roza. ne-au furat. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. în numele cerului! — Oh! Roza. urla van Baerle. infamul tãu tatã. Tatãl ei o urmã urlând. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. apoi. cu trãsãturile descompuse. îi voi lua cheile. Oh. îþi voi deschide. domnul cultivator de lalele e nevinovat. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. da. Am sã mor! La aceastã ameninþare. — Vai. Roza. — Aºa. iertare! strigã Roza.

despãrþirea lor era inevitabilã. pe de-o parte. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. capul i se plecã. ºoptind. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. devenit acum inutil. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. sau . laleaua lipsea ºi acum. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. în care aºezã laleaua: astfel. când îl zãri grãbind pasul. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. În mai puþin de o orã. scotoci sub dantele. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. bineînþeles. a bietului deþinut. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. îl ascunse cu mare grijã la piept. Într-adevãr. coborî scara. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. îl vom urmãri. sau nu-l va mai vedea niciodatã. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. þinându-ºi floarea neatinsã. dar triumfãtor. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. — dacã cititorul e de acord. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta. nu fãcuse nici o leghe. într-un han bun. El mergea încetiºor. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. Spuneam spre Delft. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. ªi oricum. prãpãdit de obosealã. Omul nu avea decât o trãsurã. Laleaua era furatã. ªi acum. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. Dar cãutã în zadar. ªi acolo aºteptã. Pe de altã parte. Roza îi luã biletul. Într-adevãr. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. luã cei trei sute de florini economisiþi.Cât despre bietul cultivator de lalele. iar aer avea de ajuns. Ea înþelese îndoita desperare. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop. un bãiat bun ºi de treabã. adicã toatã averea ei. Luntraºul acceptã rugãmintea. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. fãrã nãdejde. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite. Ea grãbi calul ºi îl ajunse.

Cornelius. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. înjurat. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. nemiºcat.pe greabãn. spuse Roza. bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. Roza intra în Rotterdam. nici de injurii. nu ºtiu. furios. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. Gryphus. ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. firav la trup. În acest timp. insensibil la ameninþãri. eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). spuse ea. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. dar acest nume. — Vai! domnule. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. în calitatea ei de reginã a lalelelor. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. ca Bradamante sau Clorinda5. domnule. degeaba. Dar Roza nu se descurajã. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. o mare nenorocire. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. plecase ca o adevãratã aventurierã. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe. oricât de sonor ar pãrea. rãspunse Roza. îl înjurã. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. Era un om de treabã. al cãrei caliciu îl forma capul. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. Roza nu rãspunse. apoi. — Da. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. se lãsã maltratat. fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. i-au servit drept paºaport. nici de brutalitãþi. Am spus cã se numea van Systens. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. sã trimitã ambasadori. Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. mãrunþel. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. îl ameninþã cu foamea ºi verigile. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. ºi putea foarte bine. încât abia la ora prânzului. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. — Domniºoarã. i se adresã el. urcã din nou la van Baerle. domnule. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. Aceste cuvinte. numai sã nu întârzie. nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. dar nu ei. rãmânând întunecat. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie. Chemã lãcãtuºul închisorii. care deschise uºa. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. ameninþat. ci mie. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. Chiar în clipa aceea. simþind cã-i e foame. maestrul van Systens. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. E greu sã treci peste consemne în Olanda. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. din 1001 de Nopþi. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. indiferent la furie. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. ºi 5 Femei rãzboinice. Gryphus îl cãutã pe Iacob. tânãra fatã pornise din nou la drum. fãrã a spune unde se duce. . Mulþumitã lor. scuturã tot mobilierul sãu sãrac.

— Dar drept cine mã luaþi. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. Ce. — Cum e? — Neagrã. — Domnule. acest Isaac Boxtel. nu . — Domnule. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. — Vã repet. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. nu-i cumva un om slab? — Da. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. hoþul nu poate fi departe. e laleaua mea.. — Domnule. — Chel? — Da. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. la dracu. — Dar lucrul va fi uºor de verificat. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. tremurând toatã. cocârjat. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. domnule. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens.. cã mi s-a furat laleaua neagrã. — La stãpânul meu? — Da. domnule. — Domnule. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da. vã iau. — Domnule. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel. domnule. spuse Roza. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. care se dã drept proprietarul lalelei negre. e lãsatã aici? — Nu. drept cine sunteþi. De ce nu explici limpede. dupã cât se pare. desigur. nu sunt nici douã ore. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. acest Boxtel.. — ªi care e într-adevãr. puþin tulburatã de aceastã apostrofare. — E cea a domnului Boxtel. — Neliniºtit. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole. cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. privind-o pe Roza. dar va fi adusã. copila mea? Deci nu dumitale. — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da. da. e cea care mi-a fost furatã. — Dar unde? — La stãpânul dumitale. repezindu-se cãtre domnul van Systens. am privit mai mult omul decât vasul. descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel. domniºoarã.— Care? — Mi-a fost furatã. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. domnule.. e bunul meu. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. domnule. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. adicã onorabilul domn van Systens. strigã Roza. fãrã cel mai mic punct. sper. — Cum te vãd.

care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. mai mult. descurcã-te cu el. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem. continuã van Systens. dacã acest Boxtel nu e Iacob. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. spuse barcagiul. Roza se opri brusc. — Ah! domnule. laleaua. dar Cornelius. urmatã ºi acum de barcagiu. — A dumitale? — Da. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. la hanul "Lebãda Albã". Dar ajunsã la Grote-Markt. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. cea pe care am plantat-o. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte. Peste tot pe unde trecea. Oh! eu pierdutã. n-ar fi nimic. ªi domnul van Systens. am fãcut o greºealã enormã. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul. uºile se deschideau. Când o recunoscu însã pe Roza. continuã raportul întrerupt. bãiat voinic din Friza. dacã e un alt cultivator. Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. tulburatã. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. aºadar vestea se rãspândise în oraº. Oamenii alergau. copila mea. ci numai laleaua. care. sau chiar mai rãu. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. reluându-ºi frumoasa panã. cu o panã din cele mai bune. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. numai cã. . dacã s-ar fi iscat o bãtaie. era hotãrât sã loveascã ºi el. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea. Adio. dimpotrivã. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. ca ºi prima oarã. — Copila mea. spun cã vin sã o cer pe a mea. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre. Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate. copila mea. — Sã ne întoarcem. în numele cerului! Nu mã alungaþi. Cât despre mine. O luarã pe strãduþa Paille. pe care am crescut-o eu singurã. care merge la inimã: — Domnule. l-am pierdut poate pe Cornelius. — Ei bine. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. cum eºti drãguþã. Domnul Isaac Boxtel. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". du-te. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã. du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". murmurã ea. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. Du-te. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. domnule! insistã Roza. raportul început. în acest caz. primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. În acest timp. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. pe care o socotea o nebunã.

monseniore. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. ce glorie pentru Societate. Vã implor. domnule. Dintre flori. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. veni sã se încline. sunt un adevãrat olandez. sunteþi un om cinstit. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. — Ce-i asta? strigã primarul. ce se aude? E posibil oare. — Monseniore. pe care o lãsã în cabinetul sãu. monseniore.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. Ei bine. brodatã cu fir de argint. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. — Oh! monseniore. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. monseniore. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. domnule. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. Îmi place apa. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. sau mai degrabã urmat de mulþime. În urma lui mergeau doi ofiþeri. urca însoþit. — domnule. Van Systens. pe acþiuni criminale. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. — Vai. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. fãrã sã se mai preocupe de Roza. prefer. acest domn Boxtel. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã. trimiteþi sã fie adus aici. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. lalelele. deºi de necrezut. Un tânãr îmbrãcat simplu. fãrã îndoialã. cauza rumorii ce se auzise pânã sus. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. treptele de piatrã. în sfârºit. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. — ªi cum îl cheamã? . cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. unul de marinã. — Dar raportul meu! strigã el. spuse van Systens încântat. nu o am aici. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. cu un pas rar ºi sigur. — ªi unde e? — La proprietarul ei. când din stradã se auzi un zgomot puternic. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. spuse Roza desperatã. raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. sau pe neadevãruri. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. spuse Wilhelm de Orania. Abia ajuns în anticamerã. bineînþeles. — Din Dordrecht? — Da. berea ºi florile. nu. dacã nu mã ascultaþi. altul de cavalerie. strigã el. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. strãlucitoare ºi albe de curãþenie. cu o hainã de catifea liliachie. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. Acest prizonier e un criminal de stat. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. dar neg cã am furat laleaua. monseniore. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile. monseniore. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. monseniore. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. monseniore. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. L-am dedicat regelui Portugaliei. Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. condamnat o datã la moarte. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. — Acest deþinut. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. prinþul îl împiedicã sã mintã. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. — Pentru a urma deci pe acest om. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã. — Ascultã. închis în fortãreaþa Loevestein. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. — Neg. de când cultiv lalele la Dordrecht.negre? — Da. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. reluã prinþul. Dar. Roza ascultã. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. Prinþul tresãri. cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. Apoi. monseniore. — Ce spuneþi de asta. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele. tânãrã fatã. îl cunosc pe domnul Iacob. — ªi tu. — Dar. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. — Mi-ai furat-o. spuse Boxtel. monseniore. — Aºadar. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. dar parcã fãrã sã vadã. ai venit la Leyda sã-mi ceri . dar în zadar. încearcã sã mã ruineze. — Liniºte! spuse prinþul. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. — Nu. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine.

Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. ºi de a doua ca de prima. Dacã a fost un furt. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. sã fure! El.. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. monseniore.mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã. monseniore. o ignora în întregime. am cerut-o în cãsãtorie. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã.. — Tu. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. omul acesta l-a comis. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit. . o repet. se adresã prinþul lui Boxtel. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. tânãrã fatã. Dumnezeu mi-e martor. atât de chinuitã sufleteºte. — Ei bine. chiar sã trãdeze. luaþi seama. acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. — Liniºte. — Oh. în calitate de complice al lui Corneille de Witt. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa. Oh! monseniore. spuse prinþul. s-au gândit sã mã piardã. Cornelius. nu te voi pedepsi. Dar din fericire. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. — Ei bine. Asta vrei sã spui. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. — Continuã. chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. Boxtel salutã. Alteþa Voastrã ºtie tot. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. mi-ar fi spus-o. monseniore. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. — Nu mai am nimic de adãugat. Wilhelm fãcu o miºcare. spuse Roza cu energie. monseniore.. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã. i-am arãtat laleaua neagrã. Cornelius nu e vinovat. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea. o jur.. tânãrã fatã. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. monseniore. domnule Boxtel. Problemele de stat. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã. ºi cum nu eram bogat. m-am îndrãgostit de fiica lui. — Dovedeºte-o. iatã ce nu voiam sã spun. da. nu. deºi o credea vinovatã. monseniore. am mai spus-o. ai fost pe punctul de a face o crimã. ºoptind: — Da. — Un de Witt! strigã Boxtel. se va face dreptate. adãugã el. — Ai fãcut rãu. spuse rece Boxtel. pentru a justifica aceastã speranþã. Apoi. Acum. cãruia îi era milã de biata fatã. fiþi liniºtit. Atunci. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. — De prima. dar nu sã fure. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. — Sã fure! strigã Roza. continuã Wilhelm de Orania. monseniore. dar imprudent. nu-i aºa? — Vreau sã spun.

ºi scoþând un strigãt. atunci când. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza.— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor. am fãgãduit. iar al treilea. — al treilea. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui. ne amintim. Unul a fost distrus. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. spunând: — Oh! citiþi. despachetând mugurele. spuse Boxtel foarte tulburat. îngrijit de mine. El îndoi încet hârtia. — Dar. Apoi. pe care îl socotea vinovat. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. domnule Boxtel. Al doilea. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. o întinse prinþului. ochii fetei se aprinserã. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. îl întinse prinþului. cu faþa plecatã. monseniore. ultimul. dragul meu domn van Systens. adãugã el. unde. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului. spuse Boxtel. monseniore. — tânãra fatã îl scoase de la piept. spuse el. Poftim. în numele cerului. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. care îl luã în mâini ºi îl examinã. 1672. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. celãlalt a dat laleaua neagrã. unde-i? — Al treilea e la mine. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. poftim. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri. în momentul urcãrii pe eºafod. vãzându-ºi speranþa spulberatã. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã.. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. . monseniore. adãugã ea. zise el. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. — La dumneata.. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. bâlbâi Boxtel. ªi Roza. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. — Minþi! strigã Roza. luã hârtia ºi citi. ridicând capul cu greutate: — Du-te. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire. — Trei. întorcându-se cãtre prinþ. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. — Unde sunt?. mâna începu sã-i tremure.. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei. Monseniore. mesagerul fratelui sãu Ioan. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. arde-l fãrã sã-l deschizi. se va face dreptate. Rugãmintea sa. Deodatã. a dat laleaua neagrã.. iatã-l. ºi acest om o ºtie prea bine. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua.

— Cum ar fi cu putinþã. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. am o poftã grozavã de bãtaie. Gryphus. aspira cu nesaþ aerul. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. cu ambele coate sprijinite de fereastrã. De când am fost închis. Cornelius se opri o clipã. fie atentând direct la persoana mea. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. cã uºile sunt duble. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. Hârtia aceea. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. nenorocitul van Baerle. se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. neprimind nici o veste de la Roza. nici de la Iacob. cu buzele contractate. destul de tulburat. Dumnezeu ºtia. El plãnui sã-i scrie Rozei. mai înainte. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. cu privirea fixã. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. împreunã. cu faþa prinsã în mâini. Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. pe care o citise. Mã mãnâncã straºnic palmele. O sã sar la bãtrânul ticãlos. denunþându-i. acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. El plãnui chiar ºi o evadare. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. într-o bunã dimineaþã. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. fie lovind în amorul meu propriu. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. îºi spunea Cornelius. aceastã hârtie îl neliniºtea. gata sã izbucneascã.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. îºi continuã Cornelius ideea. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. îmi va face vreo mârºãvie. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. o sete neînþeleasã de a trage pumni. — Ei. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. va încerca sã le abatã asupra capului sãu. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. De altfel. simt în mine o putere ciudatã. de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. fãrã îndoialã. în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. Ca urmare. Roza! Doamne. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da. lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. Cornelius. nestãpânitã. trei zile dupã întâmplarea . Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. prin fereastrã. se destãinui lui Dumnezeu.

vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus. dar nici mãcar nu întoarse capul. ªi îºi reluã cântecul. ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. Iubindu-ne.. te ameninþ! strigã temnicerul. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui. El þinea în mânã un ciomag enorm. El lovi lespedea cu bâta. — Exact. tot mai sus. ghici cã este el. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. mã rog? . Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. îl scoase din sãrite pe Gryphus. nu mã auzi? Cornelius se întoarse. spuse el. spuse Cornelius liniºtit. de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. — Cred cã e un ciomag. ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. Acest cântec. priveºte ce þin în mânã. Obosit. aºa crezi! ªi de ce. suntem mai mult decât nebun. suntem furios. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. aºa cum am vãzut. strigând: — Ei. exact în momentul în care l-am descris cititorului. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. spuse el încruciºându-ºi braþele. Ale focului care-nfioarã pãmântul. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. jupâne Gryphus. gura spumegândã a bãtrânului paznic. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. vãzu obrazul descompus. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã. cãtre cer.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei. un zâmbet hain îi crispa buzele. — Drace.. Adicã al nostru parfum. — Ah. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. oamenii viaþa ne curmã. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie. domnule cântãreþ. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. ªi în timp ce spunea aceste cuvinte. întorcându-se. efort de a cãrui necesitate se convinsese. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. ºi chiar un ciomag gros. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. — Ah. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem. — ªi cu ce? — Mai întâi. ochii strãlucitori. se pare cã mã ameninþi. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. Dar braþele noastre se-nalþã În sus. Aºa cum am mai spus. — Bunã ziua.

— De ce? continuã Gryphus. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. crezi cã mã faci sã sufãr. când focul e elementul lui? . dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. mugi Gryphus. — ªi asta. Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. cu cât þi se pare þie mai rea. de sabie va pieri". rãspunse Gryphus. învârti ciomagul. — ªi foc? spuse Gryphus. e adevãrat. ridicând din umeri. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. bine. ºi chiar cu satisfacþie. din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. dar în momentul în care îl înãlþã. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul. continuã Cornelius. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. spuse Cornelius. — A doua. e foarte simplu! — Spune atunci. cum ºtii ºi tu. ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier. rosti Gryphus. — Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. începând de azi. nu e înscrisã în regulament.— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. bine. dar ciomagul. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul. — Bine. "Cine loveºte cu ciomagul. stârnitã de aceastã oribilã moarte. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. vei trãi oricum. Gryphus urla de mânie. bãtându-ºi joc de el. — Ah! vrãjitorule. — ªi cum se explicã? — Oh. ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. — Aºadar. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da. continuã Gryphus. beat de mânie. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. nu risca sã-þi pierzi slujba. bãtrâne. cu ciomagul va fi bãtut". — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. banditule! — Ei bine. dar când nu suntem decât noi doi. Gryphus. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. Gryphus urlã de mânie. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. — Da. vãd. — Mai încet. — Cu plãcere. Cornelius se repezi asupra lui. cu atât îmi pare mie mai bunã. cuprins de o senzaþie de groazã. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. schimbã în pâine mobilele din camerã. uite. ªtiu cã dându-mi pâine rea. am sã pun eu altfel mâna pe tine. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã". cât despre mine. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. — Mâna. — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. Dacã eºti vrãjitor. eu care sunt vrãjitor. uºor de înþeles. Cornelius pãli.

ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. Deodatã apãrurã doi paznici. ghiceºte. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. continuã Cornelius. el strigã. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa.— Un om. — Pentru ultima datã. ai sã vezi. — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. Roza! Roza. haide. Gryphus. Te mai întreb o datã. — Da. pentru a evita prima loviturã. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. ce mai vrei? — Ce vreau. spuse Cornelius. van Baerle în defensivã. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. Gryphus era gata sã leºine de mânie. dacã nu ºtii. ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. — Ah. palid. Gryphus în ofensivã. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. Apoi.. bombãni Gryphus. rãspunse Gryphus. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. Aºteaptã tu. Cornelius întrebã: — Ei bine. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut. — Fiica ta! strigã Cornelius. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. va sã zicã îmi întinzi o cursã. am sã-þi spun imediat.. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri. Apoi. — spuse el ducând mâna la buzunar. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. — Ticãlosule. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. cum i-am ucis pe ei. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. Tu nu m-ai servit niciodatã. oricât de robust ar fi. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. se repezi la Cornelius. aºteaptã numai. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. ªi spunând acestea. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna. sau poate chiar de fricã. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. cu un sânge rece demn de un erou. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. îngroziþi. diavolul. Gryphus deschise ochii mari. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. — Bine. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . — O ºtii prea bine. — Îmi place destul de mult peºtele. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. — dacã mã obligi la asta. ticãlosule! — Aºteaptã tu. spuse Cornelius. Dar înainte de a o cere. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN.

în douãsprezece ore? — Da. Cornelius se simþi pierdut. ªi dupã ce o ascultã. zdrobit de lovituri. putu sã numere. În urmãtoarele douãsprezece ore. deci numai cu cinci ani în urmã. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. — Mulþumesc. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. domnule colonel. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. care. spuse: — Ah. spuse Cornelius. unde rãmase gemând. ºi de rãzvrãtire. pregãtitã cu mult timp înainte. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. a cãrui prezenþã devenise inutilã. rãspunse Cornelius pãlind puþin. Acesta intrã în camera lui Cornelius. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. — Atunci urmeazã-mã. rãspunse subofiþerul. — Aici e numãrul 11? întrebã el. i-au trimis fiecare. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. susþinut. domnule. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. iar Gryphus înconjurat. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. ªi . fãrã posibilitate de scãpare. cu tot curajul sãu. Toate aparenþele erau împotriva lui. iar soldaþii de gardã din Loevestein. — Aºadar. un glonte de muschetã în corp. Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat. domnule. aºadar comisã cu premeditare. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. cum se spune în ziua de azi. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. redactat sub influenþa lui Gryphus. Între tâmp. Acolo i s-au legat mâinile. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. apoi. adresândui-se de data asta direct. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. domnule colonel. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. Mathias a murit pe loc. în 1668. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. — spuse Cornelius. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. a recitat trei rugãciuni. dupã câte îmi amintesc. cu multã îndemânare. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. rãcnind de mânie. la un semn al sergentului. Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. ridicat. nu le cunoºtea nimeni. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. Gryphus. Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. — Da. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune.acoperind cuþitul cu piciorul. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. Ca urmare. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. în numãr de doisprezece. — Ah. — Unde e deþinutul. — Iatã-mã. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. legat la ochi. — Da.

m-am apãrat. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. — Ah! da. — Spuneþi-mi. unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. — O minciunã. — Eh! spuse colonelul. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. procesul-verbal nu e încã terminat. — Ei. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare. Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. domnule colonel van Deken. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. de la fiecare om cât de cât organizat. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. trecu în faþa grefierului care. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau. decât cã discutau. dând din umeri a nepãsare. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. ªi îl urmã pe ofiþer. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. Aici. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. "Mi-a fost scris. clãtinându-se. rãspunse ofiþerul. spuse ofiþerul râzând. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. Dar. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. domnul van Deken. fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". hotãrât ºi demn. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera. ºi încã unul din cei mai apropiaþi. — Bine! replicã scribul. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. în faþa locuinþei sale. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. aºa cum socotea el. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã. care vorbeau între ei. domnule. mândru. finul lui Corneille de Witt. poate primi. gândi bietul Cornelius. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. ca de pisicã. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. nici nu erau aliniaþi. domnule. biata fatã. lasã-l sã vorbeascã. ºi mai ales într-un asemenea moment. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. Roza. ceea ce era aproape o compensaþie. amintindu-i . — Dar. nici unei cãrþi. tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. — zise Cornelius. Gryphus apãru ºchiopãtând. — Ascultã. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. ªi. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil. sprijinindu-se într-o cârjã. Deodatã. De fapt. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. nici unei flori. — Nu meritã osteneala sã-l termini.

În acest timp. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. — Monseniore. Apoi. — Ah! murmurã Cornelius. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. o îndemnã prinþul. Lãsã în urmã Dordrechtul. ca douã orfane. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. ca douã surori. aºeazã-te. unde îl gãsi pe prinþ scriind. cu piciorul pe scarã. care. domniºoarã. apoi. îþi rãmân îndatorat. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri.de trãsura care. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. la preºedintele van Systens. împãrþea ordine. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. îºi spuse Cornelius. spuse ea oprindu-se. Cãtre searã. — Ah! ticãlosule. — Urcã înãuntru. banditule. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. trecând prin faþa casei mele. Petrecurã noaptea în trãsurã. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. Cornelius trecuse de Leyda. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. Prinþul îºi terminã scrisoarea. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. prietene. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. cãci se apropie de portierã ºi. tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. spuse: . o examinã ºi se gudurã. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. Dupã trei ore intra în Harlem. Asta depinde de la caz la caz. dar oricât de prudent i se adresã. Trãsura porni. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. într-o împrejurare asemãnãtoare. chiar înaintea eroului nostru. Adio. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. Fãrã îndoialã. aºezat în stânga drumului. atât de îndatoritor. vorbea fãrã sã se lase rugat. — sã citeascã în gândul stãpânului. în timp ce ofiþerul. o recunoºti. un ofiþer intrã la van Systens. Roza ascultã. dacã se iveºte prilejul. — Aºa. ogarul veni înaintea Rozei. A doua zi în zori. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. Pe cinstea mea. el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius. cãci prinþul o privea. cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. aproape de uºã. spuse el.

— De mult? — Din ziua când l-am vãzut.. monseniore. Dupã un moment de tãcere.. du la Loevestein acest mesaj. urmã prinþul. — Monseniore. Roza surâse împreunând mâinile. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. Roza plecã ochii.— Haide. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el. spuse prinþul. — Speri în mine. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa. — Pe toþi? — Pe toþi. — ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle. dacã trãieºte ºi moare în închisoare. vreau ca ziua . el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc. — Da. Roza fãcu un pas înapoi. aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. care.. ia-i ºi fã-te frumoasã. în mod atât de îngrozitor. în ceea ce te priveºte. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. — Domnule van Deken. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine. spuse el. — Fiica mea. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. — Pe care-l iubesc. cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. fata mea. Roza optsprezece sau douãzeci. monseniore. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi. rãspunse ea cu mândrie. vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. — Ah! Înþeleg. Roza începu sã tremure din tot corpul. — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. sã stãm de vorbã. dar. copila mea. — Care e iubitul dumitale. Iatã cinci sute de florini.. monseniore. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. nu suntem decât noi doi aici. îngânã ea. Ofiþerul salutã. le vei executa. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor. monseniore. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã. — Fata mea. fruntea i se încreþi. — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. Buzele prinþului se strânserã. cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. monseniore. monseniore. ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu.

prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. prin magazine ºi bazare. a votat o sumã aproape egalã. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. oricât de elocvent ar fi fost el. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. spre gloria sa. ca ºi cei din împrejurimi. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. Într-adevãr. teiul ºi castanul. e un oraº frumos. nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. în formã de boltã. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. stejarul. nici . pe bunã dreptate. a izbutit perfect. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. eveniment de interes general. Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. În centrul cortegiului. poporul. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. o razã din gândirea lor. Astfel cã. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional. în duminica festivitãþii. Oraºul. îþi va sta foarte bine. deasupra cãrora se aplecau. În spatele comitetului. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. nici pe savanþi. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. — Pune-þi costumul mireselor frizone. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. savanþii ºi curioºii. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale. iar mai la o parte. XXXI HARLEM Harlem. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. militarii ºi nobilii. muºcând din prãjiturile lor. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. sau cred cã pot desluºi. în sfârºit. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. spuse Wilhelm. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. parfumat ca o primãvarã. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. nedorind sã rãmânã mai prejos. ci doar pe cuceritorii naturii. paºnic ºi parfumat. În sfârºit. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. pãrintele acestei lalele. care se mândreºte. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. laleaua neagrã. mulþimea era atât de grãbitã.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. sã ne grãbim s-o spunem. ºi sã rosteascã eventual un discurs. pestriþ ca o pajiºte. fapt socotit pânã acum imposibil. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii.

care mergând vede. obositã. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. Acest personaj triumfãtor. era închis nenorocitul van Baerle. nici poporul de jos. acest erou al zilei. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa. ca niºte batoane de vanilie. ªi laleaua. zgomotul. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. care. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. e sãrbãtoare. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. cã Olanda. În trãsura aceasta. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. Din timp în timp. sãrbãtoare! spuse Cornelius. poate nesatisfãcãtor.fãptuitã o minune. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. înãlþatã pe piedestalul ei. peste un sfert de orã va sosi prinþul. prin intermediul lui. scârþâind din osii. Dar pe Roza n-o zãri.bieþii plebei. spre acel personaj cu flori la centurã. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. prinþul stadtholder. însetat. al lui Boxtel. i se pãrea a fi cu totul strãin. într-o pungã mare. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. orgolioasã. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. iar la stânga. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor. . în frumoase monezi de aur strãlucitor. nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java. — Ah. din când în când. laleaua neagrã. ce se petrece aici. va face un ultim popas. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. pe când trãsura înainta câþiva paºi. sclivisit. nici gospodarii graºi ºi bondoci. cei o sutã de mii de florini. cititorilor noºtri. domnule. e Isaac Boxtel. faþã de care. prinþul. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã. Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. la prima vedere. beat de fericire. aºa cum înainte furase Rozei laleaua. interesul nu se aflã aici. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. iar cortegiul. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. va lua un pergament frumos împodobit. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. îmbrãcat în stacojiu. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. purtatã pe o pernã de catifea. — Vã rog. prãfuitã. pentru noi. acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier. dupã o clipã de tãcere. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. Apoi. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. pretinsa sa fiicã. Nu. De altfel. Mulþimea. Dupã cum. prin portiera deschisã. Cu toate acestea. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. periat. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. — Dupã cum puteþi vedea. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. dominã în curând adunarea care o aclamã. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. — Ah. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. la dreapta. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele. înaintea lui. Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens.

ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. pentru bunãvoinþã. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. dar sunt un om de onoare. cãci vor lipsi omul ºi floarea. strigã van Baerle. sã mergem. domnule. s-o vezi o clipã. cãci. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. urmã Cornelius cu desperare. domnule. domnule. trebuie sã mã duc s-o vãd. sã-þi dai seama cã e perfectã. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. sau. domnule. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea. Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. o vor vedea incompletã. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete. s-ar putea sã fie laleaua mea. cu o milã plinã de blândeþe. Cornelius îl opri încã o datã. domnule. o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. — Ce vreþi sã spuneþi. cel mult. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. Dar Cornelius îl opri. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. spuse ofiþerul. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã. nu poate fi perfectã. reluã melancolic van Baerle. da. e adevãrat.. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. întrebã el cu voce ºovãielnicã. ºi apoi. — Sunteþi nebun. înduraþi-vã. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. domnule. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. pe piedestal. — Laleaua neagrã-. spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. cãci avea o bãnuialã dureroasã. unde e? — Acolo. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. eroii ce urmau sã fie premiaþi. — Oh! fiþi îngãduitor. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit. domnule? — Niciodatã. — Cum doriþi. — Lalelele! strigã van Baerle. un fior îi trecu prin tot corpul.— Opreºte. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit. e posibil? Oh! domnule. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. — Domnule. cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. — Oh! fie-vã milã. dar o voi vedea. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. unde. domnule. — Oh! vã mulþumesc. domnule. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. Atunci sã mergem. strigã van Baerle. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. nu va fi probabil lungã. acum trebuie sã plecãm.. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari. poate e numai vopsitã în negru. domnule? — Lalelele. aº ºti sã spun. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. fiþi generos. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. oh! dacã aº fi acolo. lãsaþi-mã sã cobor. vã rog. — Atunci. vine escorta Alteþei Sale . spuse ofiþerul. sã vadã ºi domnul. Vai! viaþa mea. chiar neagrã.

Nu încercã sã protesteze. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. de umbrã ºi de luminã. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. în adevãr. ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. ºi acum se apropia respectuos de el. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. În sfârºit vãzu unica floare. Van Baerle. O privi de la ºase paºi. Cãutã în jurul lui pe cineva . El ajunse curând la estradã. — Acest om. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii. — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. sãrise din trãsurã. ºi implorându-l pe prinþ. e deþinutul politic pe care. fremãtând pe picioarele lor puternice. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. când palid. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. celãlalt nenorocit. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. Wilhelm. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. ªi totuºi. monseniore. rãspunse el. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. trebuia sã rãsarã o zi. care. nepãsãtor ºi firesc. spuse prinþul. nu încercã sã se apere.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. înconjurat de garda sa. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. voi muri dacã nu se poate altfel. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin. atotºtiutor ºi infailibil. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. ºi apoi. care prin îmbinarea tainicã de cald. se oprirã la ºase paºi de van Baerle. care se afla închis în trãsurã. Era. În aceeaºi clipã. din ordinul Vostru. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. — Monseniore. caii sãi. bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. Dupã ce dãdu acest ordin. Oh. aflase crima. prinþul îºi continuã drumul pe alee. — Daþi voie deþinutului sã coboare. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. gesticulând. strãbãtu mulþimea ºi. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. întrebã el. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. unul atotputernic. fiecare la portiera trãsurii sale. l-am adus de la Loevestein la Harlem. prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. ÎNCHEIERE Van Baerle. cã el se ºi apropie din nou de portierã. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici. ci ºi un refuz. ca de obicei. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. dupã ce o voi fi vãzut. care trecea tocmai în momentul acela. ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. — Ca sã vãd laleaua neagrã. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. — Oh! exclamã Cornelius. monseniore! ªi se sufocã. auzind ordinul. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. se retrase în trãsurã. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. de frig.

înaintea ochilor voºtri. Boxtel. de laleaua neagrã ºi de comitet. Cornelius pierdut. finã. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. deoarece nici preºedintele. în aceeaºi clipã. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. la rândul lui. i se luã pulsul. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. egalã.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. Dar peste tot. în sfârºit. în al treilea unghi. În acelaºi timp. — Da. monseniore. de ea. De altfel. conducândo sau. ce fremãta de nerãbdare. mai degrabã. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. nãucit. preocupat fiind doar de prinþ. La altã extremitate se gãsea Cornelius. nu-i aºa? întrebã prinþul. sunt pierdut. cu o voce calmã. viaþã. — Oh! ºopti Cornelius. Fu ridicat. palid. în puritatea . cu rãsuflarea tãiatã. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. din înaltul cerului azuriu. copleºit de fericire. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. trãsnit. una singurã. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. va purta deci numele creatorului ei. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. bâlbâi Roza. vãzându-ºi speranþele distruse. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. de florini. La unul din unghiuri se afla Boxtel. la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om. din trei interese ºi trei drame diferite. dragoste decât pentru laleaua neagrã. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. Prinþul. salutând rând pe rând pe prinþ. printre fecioarele din Harlem. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. ce rãzbãtea din mulþime. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. împingând-o în faþa tronului. vecinul lui. mut. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. o frumoasã frizonã. Îl vãzu. prinþul. Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. pe care. care se sprijinea. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. la picioarele tronului. fiica lui. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. neavând ochi. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. pentru a judeca efectul produs. leºinase. trãdat de ea. Era Roza. dupã numele lui van Baerle. ªi rostind aceste vorbe. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. centrul atenþiei generale. i se controlã inima: era mort. Atunci. inimã. brodat cu fir de argint. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. Wilhelm. desfãcu încet sulul de pergament ºi. în falsul Iacob. În sfârºit. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. urmã prinþul. Spunând acestea. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã. tânãrã fatã. stãtea în picioare pe o treaptã. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. feþe necunoscute. — Laleaua aceasta. lovit de o emoþie cu totul diferitã. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. deºi slabã.

ar fi nedrept. dupã cum afirma el. dar cã. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. numãrul lor urca. le numãrase dupã vânãtãi. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. Cât despre dumneata. sunt preþul dragostei ei. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. A fost. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. cãci proprietatea lui Boxtel. dar sfârºi prin a accepta situaþia. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. victorioºi. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. care se rotunjirã atât de mult. Devenind paznic de lalele. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. din ce în ce mai frumoasã. prin bãtrâna Zug. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. în ciuda obiceiului sãu. Apoi. cãci aceºti domni de Witt. Domnule van Baerle. lui Cornelius. nu numai cã eºti liber. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. domnule. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. oftând. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate. pânã la patruzeci ºi unu. Prinþul. punga cu o sutã de mii de florini de aur. greºit judecaþi. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. ªi. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. Aceia care.sufletului sãu. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. vândutã la licitaþie. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. cãci voi. dupã ce fusese paznic de oameni. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. al curajului ºi al cinstei ei. trimisã în calitate de ambasador. aruncând o privire în direcþia Franþei. ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. au fost doi mari cetãþeni. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. Roza. mergeau alãturi. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. spunând aceste cuvinte. de care Olanda e mândrã astãzi. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. dumneata sau Roza. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. în sunetul trompetelor. . Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. procesiunea porni din nou. prinþul îi arãtã cu degetul. fiind nevinovat. iar Cornelius ºi Roza. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui. Asta înseamnã. Când au ajuns la primãrie. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. întinse mâinile celor doi soþi. de altfel. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. mânã în mânã. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. se urcã în trãsurã ºi plecã. De altfel. care. prinþul stadtholder. datoritã povestirii noastre. Aºadar. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. mulþumitã Rozei. * La rândul lui. doar cã Boxtel era mort. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. Apoi. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului.

încadrate în rame mari de aur. deºi Cornelius n-a murit. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt. Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã . Principalele ornamente din salonul sãu. luna lalelelor. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos." SFÂRªIT . încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. Pe cealaltã. Condiþie care a fost riguros împlinitã. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã. ºi tocmai pentru cã n-a murit. care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. cel de Roza. naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel. ne amintim. cã primul primi numele de Cornelius. care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre.dupã doi ani de cãsãtorie. pe una. iar al doilea.Sunt prea fericit. între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. În sfârºit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful