Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei. — În orice caz vom încerca. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. rãspunse Corneille. zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. — Tot ce spui e adevãrat. spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. — Dar atunci. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. cã printre alte calomnii stupide. pentru gloria ei. De aceea. — Atunci suntem pierduþi. Corneille. vãzându-te plecând. continuã Corneille. dar mai scumpã mi-e gloria ta. ar fi fost evitatã trecerea Rinului.. — Da. îi spuse Corneille. care se simþea stânjenit. spuse deþinutul încet. ca sã vii aici. vorbind parcã pentru sine. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. — Atunci. frate. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. dar e ºi mai adevãrat cã. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . Ioan. dimpotrivã. Voiam sã-þi spun. frate. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees. — Ai venit pe ascuns. Am venit pe strãzi dosnice. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. frate. — Spune. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. — Auzi. — Dragul meu Ioan. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. învingãtorii noºtri. — Nu. rãspunse Ioan. în afara Olandei. eºti un mare navigator. dragã Corneille. oricât de bun navigator aº fi. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff. îi spuse primul ministru cu amãrãciune. dar ne reproºeazã totuºi. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. Strigãtele se auzirã din nou. când vântul e potrivnic: am ocolit. cã nu suntem deloc iubiþi.eleºteu. De Tilly discuta cu garda burghezã. În clipa aceea. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. cu averea lor. frate. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. Orsay. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. sã provoace zarvã. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti. Zarvã? — Da. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. — Frate. nu-i aºa? spuse el. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist.. Corneille. — Atunci asta am auzit adineauri. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. Vesel ºi Rheinberg.

fiindcã el nici nu o cunoaºte. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. sã fugim frate. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. bãnuiesc. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da. — Atunci sã vinã aici. nu. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. Deci. — O. — Ruartul de Pulten. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. Principalul e cã va pãstra taina. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. îþi repet. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. cã înainte de toate. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. Ioan. Aºadar. repetã Ioan de Witt. dragul meu. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille. servitorul meu. dacã e slab. din pãcate. — e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. — Biblia asta. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. Ioan deschise uºa. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. — Mã gândesc. — Oh! bietul bãiat. Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. se va lãuda cu noi. dacã e tare. — Suntem noi. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. Nu e nici una. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. Dacã e tare. Dacã vom muri. dar ce importanþã are cum e. — Uite un creion. sã fugim cât mai avem timp. finul meu. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele. tot va afla cum stau lucrurile —. — Bine.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. va divulga secretul. — Da. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. nici alta. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. — Înþelegi acum. Aud bine vuietul ãsta. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. frate. mã întrebi dacã e tare. spuse Corneille. — Vino. ºi într-un caz ºi în altul. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. Degetele care . ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. fãrã un ordin scris din partea mea. viteazul meu Corneille. cãci va fi sau tare sau slab. dragul meu? întrebã Ioan. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. e pierdut ºi noi odatã cu el. dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. Rupe prima foaie. — Gândeºte-te. cu surâsul sãu blajin. — Dar vei putea oare sã scrii. Ioan se întoarse surprins. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. da. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. Craeke. dar frate. nu va fi de-ajuns sã spun. se va teme de prietenia noastrã. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. — continuã Corneille. trebuie sã scriu.

Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles. Cu lacrimi în ochi. Corneille luã creionul ºi scrise. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. acest om ar fi oferit lui Lavater. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. dacã ar fi trãit în acea vreme. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. o delegaþie de burghezi pornise. Figura lividã. Corneille de Witt 20 august 1672. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. în semn de mulþumire. aºa cum am mai spus. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. La strigãtele îndârjite ale poporului. care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse. Ajuns în piaþa Hoogstraet. spre primãrie. spuse el. lipsit de putere. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. dar albã ºi finã. pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. — pãrea slab. cu gura finã ºi dreaptã. pentru început. n-ar fi fost în avantajul sãu.. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. cu nasul coroiat ºi lung. nici mãcar nu-mi va tremura mâna. de partea cealaltã a eleºteului. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. celãlalt neliniºtit. cu mâna uscatã. braþul lui slab dar nervos. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. Corneille. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. Fãrã îndoialã. fereastra dinspre Hoogstraet se . mersul agitat al acestui tânãr. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. — ªi acum. foarte tânãr. Corneille scrise: Dragã fine. Strãinul. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. sã plecãm. frate. cu mâna pe sabie. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii. ªi într-adevãr. Ioan ridicã braþele spre cer. mai curând. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. — Acum. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. fii liniºtit. se întoarse apoi la Corneille. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. zise el. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã. corpul uscãþiv ºi suferind. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. Unul e senin. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care. Pãrea gata sã leºine.. arde-l fãrã sã-l deschizi. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care.au rezistat la feºtilele cãlãului. þâºneau din rãnile deschise. un subiect de studii fiziologice care. acoperind vuietul din Buytenhoff.

i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite. — Dar. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. monseniore. . rãspunse rece prinþul. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. colonele. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte. ºopti tânãrul. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer.. replicã ofiþerul. ºi nu pot lua nici o hotãrâre. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore. colegii sãi. trãda o vie nerãbdare. ca degetele unui pianist pe clape. îl fãcu sã roºeascã. nu-l cunosc decât din vedere. cel puþin aºa cred.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea. — E deputatul Bowelt. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã. Hai sã ascultãm discuþiile. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. — Ai dreptate. continuã prinþul. monseniore. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. — Domnilor. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. monseniore. monseniore. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. Ai dreptate. încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. — Om de treabã. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã. — Sã mergem. În sfârºit. o repet Alteþei Voastre. ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. spuse tânãrul. Da. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen. ai dreptate.. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt. sã rãmânem pe loc. — O sã vedem. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. sã aºteptãm ºi vom vedea. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul. — Ah. repetã cel ce fusese numit monseniore. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei. — . — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore.. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. dar vorbele nu se auzeau. numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor. — Ordinul. ceea ce þin mult sã ºtiu. Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã.. fiindcã nu-l cunosc personal. vã rog sã mã iertaþi. spuse rece tânãrul. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. Din locul unde se oprirã.

Dar cãlãreþii lui de Tilly. Curând. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. cred cã vom vedea un spectacol ciudat. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. îl avem. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. îndreptat spre Buytenhoff. spuse liniºtit prinþul. În cele din urmã. Un urlet furios. sunt lãmurit. nici alta. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. cu jumãtate de voce. Nu e nici una. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. spuse el. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. Sala de deliberãri se umplea. îi þineau piept cu succes. Deodatã zgomotul încetã. le însoþi plecarea. îl grãbea sã plece. — Staþi! strigã el. fãrã sã clipeascã. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. la dreapta! Apoi. Apoi. care. În ceea ce mã priveºte. neclintiþi. — Ei. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. dragul meu colonel. aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. Împãturi hârtia. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. Cãlãreþii defilau încet. scoþând þipete puternice. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. În fruntea primului grup alerga. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen. Nu ºtiai. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul. þipa el. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. . încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. sau mai bine zis zbura. fãrã îndoialã. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. în faþa ferestrelor. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. Dupã cum se vede. treceþi la treabã. care câºtiga teren. — Îl avem. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. spuse el. ºi mai ales cu dârzenie. colonele. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. mulþimea care se grãbea. — Ei bine. Contele rãmase la urmã. Era chirurgul Tyckelaer. continuând sã urmãreascã din privire.Pe urmã. De Tilly luã ordinul. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. reintrarã în clãdire. fluturând o hârtie. contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. ajutându-ºi fratele sã se scoale. ucigaºilor. dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum.

— Voi încerca. garda burghezã va sãri prima. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos. în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. domnule Corneille. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. rãspunse Ioan. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut. repede. eu n-aº trece prin strada principalã. ara lãsat-o la poarta cea mare. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii. domnule Ioan. copila mea. . fata mea. — Veniþi cu mine. cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare. situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. care dã într-o stradã pustie. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. spuse tânãra frizonã. îi atrase atenþia Ioan. — Vai. n-o sã vrea. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. — Nu mai e acolo. spuse fata tremurând toatã. — O. spuse primul ministru. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. spuse ea. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. copila mea? întrebã de Witt. — Acum. trecând pe sub poarta boltitã. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru. — Ei bine. domnule Ioan. în strada pustie. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. — Mulþumesc. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. — ªi de ce. — ªi e la tine cheia? — Iat-o. — Dar garda burghezã? — Oh. domnule Ioan. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. repede. — Într-adevãr. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. i-am luat cheia. Cãlãuziþi de Roza. — Te ascult. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. domnule Ioan. sper cã-þi va aduce fericire. spuse Ioan. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. trãsura e aici. — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. fata mea. — Repede. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. — Copila mea. e ultimul dar al unui om cinstit. spuse Corneille. dacã pleacã. printr-un coridor interior. stãpânii mei. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. nu. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. continuã timid tânãra fatã. ºi adineauri. — Fãrã îndoialã. — Da. dar atâta timp cât nu va fi revocat. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat.

— Vino. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. tatã. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. se nãpustea acum asupra porþii. când se simþi tras încetiºor de hainã. cã în locul tãu. spuse ea. adãugã el. refuza cu încãpãþânare s-o deschidã. sper. spre marea bucurie a gloatei. de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. dacã o sã te gãseascã. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. — Fir-ar ai naibii. Gryphus. de necrezut. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. la moarte. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt.. — Unde? — În carcera secretã. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. tatã! îl grãbi ea. turbaþii? spuse el. palid ca un mort. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. ai dreptate. — Plecaþi. Abia atunci se întoarse. aceastã poartã. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. vino. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. se pare cã forþeazã poarta. i-aº lãsa sã forþeze poarta. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. — Ai deschide. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. — Dar o sã mã omoare.. oferea celor douã personagii. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. copila mea. — Da. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. Dar oricât de solidã ar fi fost. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. — cãci temnicerul Gryphus. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. din tot ce am putea sã-þi spunem. — Dar tu. un adãpost sigur. spuse tânãra fatã. strigã Gryphus. o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. cum poarta începuse sã cedeze. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã. nu-i aºa? — Nu. — li aud aºa de bine. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza. — Îi auzi. Apoi. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . plecaþi. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. Roza deschise mica trapã. numitã carcera secretã. tatã. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã. nemiºcat. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. cã ai salvat viaþa a doi oameni. — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor.

— Este închis grilajul. sã-i urmãrim! — Monseniore. fãrã îndoialã.. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. Ah! uite. — Nu! Nu! repeta omul furios. ajunºi ultimii. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. vedeþi. monseniore? — Nu. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. Întrebã primul ministru.. vei vedea. — Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. este. strigã vizitiul. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat. — Cred cã aveai dreptate. nu mai e aici.. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul. — Cum. — Mergi înainte. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine. — Da. — Haide. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. spuse Ioan. vorbeºte. dar din nenorocire nu poate sã fie.. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. alte chipuri furioase. Trãsura îºi reluã cursa. spuse ofiþerul. van Deken. au evadat! I-au lãsat sã fugã. — Mai bine uitaþi-vã. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. spuse el ofiþerului. Într-adevãr. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. Portarul ne va deschide. Scoþând capul prin portierã. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. În acest moment mulþimea. ca un tunet. Într-adevãr. — Da. dar nu ºi din oraº. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie. spuse ofiþerul.. n-am mai pomenit asemenea larmã. — Totuºi. ce este?. probabil cã a fugit. din închisoare poate. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi. van Deken. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã. Corneille ºi Ioan. — Doamne! Doamne! strigã el.închise. — Oh! monseniore. nu cred. vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. — Oh! Stãpânii mei. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. scrâºnind de mânie. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea.. o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. grãbit sã . am la mine ordinul de comutare a pedepsei. nu mai e aici. Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. Deodatã se opri. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã.

mi-au luat-o. de domnii de la primãrie. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi. spuse portarul. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. porneºte spre altã poartã. fã-o pentru mine. credeþi-mã. pe care-l duc în exil. . — Haide. vizitiul opri brusc. se vede. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. — ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. — Cu cheia. dar pentru asta. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu. dar pe cinstea mea. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. — Nu. — Prietene. se mai adãugaserã alte ºapte. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. — La galop. sunt desperat. — Vedeþi? zise vizitiul. în timp ce Ioan discuta cu portarul. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. — Cine? — Cineva care. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. prietene. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. — Deschide! strigã vizitiull. prietene. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. Apoi. închiºi cum erau înãuntru. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº. apoi o puternicã zguduiturã. Dar în ciuda acestui ordin.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. — Ce este? întrebã Ioan. ar trebui s-o am. dar cu ce? — Cu cheia. opt persoane. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. la galop. — De cine? — Pãi. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. — Sã deschid. — Când? — Azi dimineaþã. e singura noastrã nãdejde. mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. trãsura ajunse la Tol-Hek. zise Ioan vizitiului. strigã Ioan vizitiului. da. Între timp. — Ah! spuse portarul. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. îi spuse el portarului. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici. repezindu-se cãtre trãsurã. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. sã deschid. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta. strigã Ioan. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. spuse primul ministru. — Domnule de Witt. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. ºi la care. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. apoi pornirã din nou. palid ºi slab. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat. — Oh! spuse Corneille tare. mi-a fost luatã cheia. spuse liniºtit Corneille. nefiind încã siguri pe cine ascunde. ºi ia-o pe strada din stânga. Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul.

cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. schingiuit. spuse Ioan vizitiului. încã înainte de a atinge pãmântul. — Opreºte ºi fugi. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura.Ioan privi. Vizitiul opri. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. Se ridicã totuºi. cãci el era. Ofiþerul observând gestul de milã. care cãzu între curele. Wilhelm de Orania. îl trag afarã ºi pe Corneille. cãci Ruartul. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. du-te te rog la trupele mele. — Uitaþi-vã. îºi încruntã cumplit fruntea. — Monseniore. îl bat. se clãtinã spunând: . ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. e inutil sã mergem mai departe. care ºi aºa e bolnav. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. — De fapt. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa. ºi înainta urlând. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. ºi spuse: — Veniþi. — Într-adevãr. dar cãzu din nou. — Da. într-adevãr. uitaþi-vã! — Da. încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã.. îl sfâºie. În aceeaºi clipã. — Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci. monseniore. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. spuse el. Apoi se opri brusc. fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. lucru de necrezut. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi.. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. i-o retezã scurt prinþul. Dar tânãrul deschisese ochii. poporul acesta e neîndurãtor. Nu e bine sã-l trãdezi. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. e chiar Corneille. fixându-se asupra spectacolului din stradã. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. dar oricât stãrui stãpânul sãu. rãspunse acesta. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii. În urma lui. Uitaþi-vã. cu siguranþã. aproape la fel de palid ca al sãu. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. — Un lucru îngrozitor. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. când Ioan. veniþi. suntem pierduþi. pline de bucurie. — Monseniore. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate. care vrând sã opreascã goana cailor. Nici nu închise bine uºa camerei. cu furia ºi viteza unui uragan. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº.

rãspunse tânãrul. — Corneille! Frate! strigã de Witt. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. — ºuierã o datã ascuþit ºi . în sfârºit. cãruia el îi vorbise atât de familiar. îl lovi cu patul muschetei. ori de cuþit. Pentru a-ºi repara greºeala. prietene. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. — Alteþã. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. ce continua sã fie închis. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. care se urni scârþâind din þâþâni. Atunci. — Iatã. acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt. Când. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. colonele. Ei bine. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. jupuiþi. sfâºiaþi. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. — Domnule. dupã ce cãzuse. spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. Acum se apropiarã cei mai laºi care. Dar glontele nu porni. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. Dar imediat. punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. Aºa. De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. care de data asta luã foc. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile. — ªi de ce? întrebã tânãrul. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. — Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. el se grãbi sã deschidã poarta. îmi aduceþi cheia? — Da. Acum. uite-o. criminalul întoarse arma ºi. — Ah! închizi ochii. gãsind poarta închisã. Deschide. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. pe celelalte douã le-am gãsit închise. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. e a treia poartã la care mã prezint. cu un efort suprem se ridicã. de sabie. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. — Mulþumesc. — Dumneata eºti. rãspunse colonelul. prietene. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin. strigã portarul. ºi îi zburã creierii.— Fratele meu.

sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat.prelung. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. Sã dãm pinteni cailor. Acest fericit muritor. pentru a nu trezi bãnuieli. finul lui Corneille. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. domnii de Witt! Oh. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. De îndatã ce se simþi în siguranþã. — înverºunat rival al marelui rege. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. zise trist colonelul. aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. clãdirea albã-trandafirie. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. dând pinteni calului. Craeke. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. se întoarse. pãrea cã vrea sã usuce. Acolo. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. cum spune Juvenal. pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. purtatã de vântul dinspre râu. ce s-a întâmplat. — Ah! ce n-aº da. vesel. servitorul credincios. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el. Colonelul se înclinã. curatã. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. — Desigur cã ar fi fost mai bine. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. ajunse pe drumul Leydei. zise tânãrul. Dar în sfârºit. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. Albã. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. formate de braþele sinuoase ale fluviului. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. þinta cãlãtoriei sale. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. acest stadtholder. de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. cãlare ºi el pe un cal viguros. ºi lângã aceste covoare. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. — ªtii. ea adãpostea un muritor fericit. în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. — era doctorul van Baerle. — îºi mânã zorit calul. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. iar soarele învãluind-o. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. vechi negustori . strãlucitoare. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. Soare. Era aºezatã ca într-o pâlnie. — rara avis. spuse el fãrã sã se opreascã. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. colonele.

când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. se pregãtea ºi el sã moarã. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. cercetã toatã entomologia provinciei. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. tot nu se putea hotãrî nimic. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa. într-un laborator sau într-un magazin. se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. mãnâncã ºi cheltuieºte. Era. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. aºa cum îi uºurase drumul vieþii. — South-wood-Bay.nobili. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. numele nostru se va stinge. Îndrãgi lalelele. iar florinii mei. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. eroul acestei povestiri. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. ºeful sãu. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. încât ducele de York. deoarece fiecare îºi atribuia victoria. — când demnul cetãþean. i-a spus fiului sãu. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. pentru a-ºi asculta naºul. Vei muri ºi tu. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. În consecinþã. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. pe vremea când flamanzii ºi portughezii. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. — în afarã de tatãl meu. — care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. de mine ºi de turnãtor — uimiþi. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. cu aceste nave. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii. Condus de pilotul Léger. Domnul van Baerle. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. Cornelius. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. de teamã sã nu provoace gelozia lui . trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. tatãl lui Cornelius. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. Atacul lui de Ruyter. de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. tatãl. cum se ºtie. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. din nobilul oraº Dordrecht. iar alþii în 1610. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. pe care se afla ducele de York. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. fratele regelui Angliei. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. care s-a aruncat în politicã. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri.

Pe vremea aceea. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. spre ruºinea omenirii. apoi în Portugalia. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. — Cornelius van Baerle avea. pãtrunsese în Spania. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme. Încã de pe atunci. Cornelius . nutri aceeaºi pasiune. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. ºanþurile. La începutul anului 1672. cu vin din podgoriile oraºului. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. ªi-a fãcut deci cu greu. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. se retrãsese în insula Terceira. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. mai neînduplecat. sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. ci cultivând lalele. — celelalte nume ne scapã. iar straturile sale. numitã azi lalea. care. Deodatã. Totuºi. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. cum spunea Wilhelm de Orania. camerele de uscat. chiar cãutate. Corneille nu se bucura de popularitate. dupã cum susþine florarul francez. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. cuvânt care. un burghez numit Isaac Boxtel care. Erau frumoase. Produsele sale începurã sã placã. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. o grãdinã potrivitã pentru culturã. fãrã sã ºtie. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. mânuind seminþele rãufãcãtoare. îl primirã dupã obiceiul locului. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. un duºman mult mai crud. adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad.Dumnezeu. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. numite pasiuni politice. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. locuia la Dordrecht. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. înainte ca doamna de Witt. când sosi. Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. soþia sa. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. mai înverºunat. chiar alãturi de el. ªi totuºi. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. În sfârºit. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. oameni de treabã din Dordrecht. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. regele Don Alphons al VI-lea care. — trebuie s-o spunem. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. gonit din Lisabona. pentru concetãþenii sãi. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia. traversase Franþa. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. dar mândri de valoarea lui personalã.

cultivator de lalele. Fãrã îndoialã. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. profesorul sãu ºi ale lui Miéris. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. în afarã de asta. o camerã luminoasã. era dreptul lui. adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. gãrgãriþe. expunere la sud-sud-est. Îi fu deci aproape recunoscãtor. Aºadar. care. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. lux inaccesibil lui Boxtel. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. amestecat cu noroi de râu. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. cutii cu dulãpioare compartimentate. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. nu numai pentru a reuºi. desfigurându-le. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. aerisitã. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. cu muguri. nu era expresia întreagã a gândului sãu. apã din belºug ºi la îndemânã. Bene sit. care erau în aºa fel aºezate. pânã atunci acoperit de diferite plante. privind. Nu era oare posibil ca de Witt. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. O datã cu lãsarea serii. Dar în ochii lui Boxtel. Aºadar. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. ºoareci de câmp ºi ºobolani. De altfel. nu pentru a picta lalele. el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. ºi dispus în straturi. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu . van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. a fost mutat. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig.van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. hârciogi. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. ventilatã. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. genunchii i se îndoirã ºi desperat. Van Baerle nu era decât un pictor. condiþii optime. terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. aceastã nenorocire nu însemna nimic. cu lalele sãdite în pãmânt. cu zece mii de florini rentã. Deºi vag. pentru a avea luminã mai bunã. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. lunecã jos de pe scarã. van Baerle devenise cultivator de lalele. cu lalele în glastrã. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. Domnul van Baerle era pictor. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. el amenajã casa sa din Dordrecht. Legea era de partea domnului van Baerle. în sfârºit. dar ºi pentru a progresa. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. — aºa cum am zis. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. prietenul sãu. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. în sfârºit.

Deci. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. van Baerle obþinu numeroase succese. sã modeleze formele. în previziunea sa plinã de invidie. Într-adevãr. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. din India ºi din China. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. al cãrui uzurpator era chiar el. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". Dupã cum se vede. uda straturile ºi. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului. Pe când van Baerle plivea. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu. Boxtel. profet al nenorocirii sale. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. deºi duºman de moarte al lui Baerle. încât niciodatã. Dupã cum ne putem închipui. premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele. un concurent. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. din Franþa ºi din Portugalia. un învingãtor poate. Cu cât o floare e mai frumoasã. ci era finul domnului Corneille de Witt. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. necunoscut. se resemna sã se culce în pod. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. îndrepta. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. — o celebritate. nimeni dupã Dumnezeu. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. cu atât. Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. Dupã aceastã descoperire. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. Fiind de rea credinþã. se dedicã acestui scop. îngrijind grãdina. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. adicã o celebritate. dispreþuind-o. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat. n-au creat atât. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda. — nu vorbim de cei din Ceylon. din clipa în care van Baerle. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. Aºadar.dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. Van Baerle. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. Astfel. el ghicea ce avea sã se întâmple. — ºi nu de un oarecare. cea mai exclusivistã dintre ºcoli. Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. care se consacrase cu totul muncii sale. înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. plantând. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. modestul ºi inofensivul savant. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei.

din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. îi arunca atâtea blesteme. atunci. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. încercând sã fugã fiecare în altã parte. ºi Minunea din Harlem. deºi ar fi operat noaptea. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. cu spume la gurã. când ar fi vãzut stricãciunea. se umplea de satisfacþie. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. fiecare gest al vecinului sãu. la combinaþiile de culori pe care le putea încerca. evoluþia fiecãrei flori. când îi surprindea un surâs pe buze. dupã perioada de cinci ani.floare. — sursã infamã de groaznice dureri. — începea sã-l roadã febra invidiei. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. sã distrugã plantele. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. fiecare de câte o labã de la spate. în sfârºit. — ºi cum strada era departe. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. din Rotre. neputând merge mai departe. o sclipire de bucurie în ochi. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege. De câte ori. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. cocoþat pe scarã. meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. în timpul chinurilor. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele. dar ºi Brabansona. începurã sã se rãsuceascã pe loc. fiecare pas. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. autorul crimei. Marmorata. Boxtel. golindu-se de fiere. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. e adevãrat. În fond era un artist. Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori. reuºind sã rupã firul care le încurca. dar. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. κi cumpãrã un telescop. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. dar nu . îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. Cãzând de sus. sã sfâºie bulbii cu dinþii. rãul face progrese uimitor de rapide. Se frãmântã îndelung. cu o sfoarã de zece picioare lungime. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. în rãzoarele lui van Baerle. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. ascuns în spatele sicomorului sãu. urmãrea. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. purpurie ºi roºie. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. cu ochii ieºiþi din orbite. atâtea ameninþãri furioase. ºi capodopera unui rival îl interesa. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. apoi. Boxtel. azurie cu roºu-stacojiu deschis. dispãrurã. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. pânã în momentul în care. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. miorlãind îngrozitor. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. ºi din care îºi fãcuse un evantai. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. dar în sfârºit gãsi soluþia. la fel de bine ca însuºi proprietarul. albã ca laptele. — Boxtel recurse la ºiretenie. când i se pãrea cã-l vede vesel. Într-o searã legã douã pisici. Sã omori un om. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele.

cãzutã alãturi. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem. fãrã sã creadã însã în reuºitã. tot atât de himericã. Dar nu un tratat despre lalele în general. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. Cam în acest timp. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. Lui Boxtel. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. fãrã patã. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. prospeþimea apei. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. Boxtel tresãri de bucurie. din mila lui Dumnezeu. Câþiva amatori încercarã. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea. De altfel. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. aproape de straturi. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre. seva pãmântului ºi adierea vântului. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. Odatã cu primele raze de soare. cu rãbdare ºi geniu. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. nenorocire care de altfel. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. focul soarelui. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. — preþioasei lalele negre. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã. cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. i se . apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale. deplorând nenorocirea care îl lovise. altele frânte cu totul ºi veºtejite. zãceau. Seva curgea din rãnile lor. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. de intangibilã. pentru a se rãzbuna. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. încât. seva. nu putu sã-i ghiceascã cauza. aºteptã o ocazie mai prielnicã. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune. de aceea ne vom opri la aceasta. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. Dar. Începând din anul urmãtor. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. — unele îndoite.simþea frigul. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. într-o gheretã. Van Baerle. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. rupte în bucãþi.

Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. De aceea. Grãdina cu faþa spre soare. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. Corneille vizitã toatã casa. cãmãruþe cu geamuri strãvezii. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. de la atelier pânã la sere. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. Aceastã magie nevinovatã. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. în luna ianuarie 1672. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. vizitaserã încãperile. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. o fãcea în oraºul sãu natal. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. cojile sã se usuce în rafturi. toatã iarna. Cornelius van Baerle. de care Boxtel se simþea incapabil. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. Îl privea selectând seminþele. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. El se întrebã ce se întâmplã. în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. se hotãrî sã stea la pândã. dulapuri. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. Se înnoptase. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. vizita pe care Corneille de Witt. respira prin tijele lalelelor lui. Aici. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa. nu se cultivã în pãmânt iarna. Cornelius o petrecea în laborator. de la tablouri pânã la lalele. friguroase. din clipa când luminile savantului. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. unde se instalã cu telescopul la ochi. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic. toatã nãdejdea sa. ºi dupã ce aflã. iluminau ziduri ºi ferestre.fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: . Ruart de Pulten. setea sa de rãzbunare. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. Lalelele. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. aºezat aproape de foc. În seara de care vorbim. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. urmaþi de câþiva servitori. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. în cabinetul cu geamuri. se urcã în laboratorul sãu. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. continuã. dupã ce Corneille ºi Cornelius. Uneori. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. pe jumãtate nebun. telescopul nu-i mai era de mare folos. toatã gândirea. Din toamna anului 1671. înlocuind razele soarelui. Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. aceastã muncã plinã de rãbdare. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. le umezea. Suna ora unu.

care. la modã pe atunci. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect.— Fiul meu. încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. acest tabernacol. numai la auzul cuvântului uscãtorie. Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. Dupã ce spuse câteva cuvinte. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. de altfel tot atât de obscurã. severã. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. ar fi zis marele Racine. Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. Corneille de Witt se ridicã. Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. o bãtrânã servitoare frizonã. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. majestuoasã. ca ºi Delfi altãdatã. împingându-l pânã la fund. dupã pãrerea sa. Numai cã. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. De altfel. întrucât Cornelius. de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. mare. dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. aceastã "sfânta sfintelor". Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . Corneille. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. strãin de intrigile politice. Cornelius se înclinã în semn de ascultare. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. Una dintre ele. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. plantã pãcãtoasã. fãrã îndoialã. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. Or dimpotrivã. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. Boxtel îºi cunoºtea vecinul. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui. era interzisã profanilor. Astfel. Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. apoi în vestibul. apoi apãrurã douã umbre.

dupã pãrerea lui. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. adicã toatã Europa cultã. numai despre muschete. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele. — Tulipa nigra Barlaensis. ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. Ei bine. Dupã plecarea Ruartului. — ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. admirând trei muguri promiþãtori. — vreau. se gândea mult. "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. "Voi crea marea lalea neagrã. Cu toate cã. la ora unu dupã amiazã. Ea nu va supãra pe nimeni.. acest sublim om politic. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. Cornelius se afla în uscãtorie. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. dupã cum am vãzut. "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele. Corneille etc. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. van Baerle. se va rãspunde. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit. urmã el. ªi Cornelius. "Da. tobele. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. "Muguri încântãtori!. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile. a trudei mele. Totuºi. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã.. va creºte ºi se va dezlãnþui.lui. dacã liniºtea va fi revenit în Olanda. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. asemenea unui pilot încercat. al garoafei. lunecând. iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. aceasta este ambiþia mea.. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne." ªi la acest cu toate cã. la care Boxtel. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii. drapele. Ioan de Witt. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. patria florilor frumoase. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. care închide în el furtuna ºi care. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. Cât sunt de netezi. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa. cât sunt de bine fãcuþi. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. sau poate chiar un miros complet nou. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. — îºi continuã Cornelius gândurile. dimpotrivã. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. ignorând ura ce o stârnise. "Când va înflori laleaua mea.. Barlaensis. acea mireasmã pe care o are probabil în . E lucru hotãrât. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu. "Cu toate cã. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care.

domnule.. — Ei bine. — voi citi hârtia. se auzi o voce din coridor. dragul meu Craeke. — Ah! domnule. — ce s-a întâmplat. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke. Al dracului Craeke. Craeke? — S-a întâmplat. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. — Sã mã aresteze. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. fugi fãrã sã priveascã înapoi. în genunchi. Deodatã. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. Craeke nãvãli în uscãtorie. ridicându-l. unul sub masa vecinã cu masa mare. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el.. — Craeke. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. care se numeºte mânia.India. Cezar sau Maxi-milian. van Baerle înaintã spre cãmin ºi. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. vãzându-l cum se nãpusteºte. a fost paradisul terestru. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. Cornelius tresãri. Chiar în clipa aceea. la Goa. e Craeke. — Un sol de la Haga. bine. iatã. fugiþi. ªi în acelaºi timp. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. Apoi. . ce-i? întrebã Cornelius. încât acesta. — o spun deschis. casa e plinã de gãrzile statului. — Nu pot sã aºtept. rãspunse servitorul. care din fericire era rece. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el. depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb. la Bombay. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle. ªi Craeke. în timp ce Cornelius. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. celãlalt în cãmin. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. examina al doilea mugur. — Bine. — zise Craeke. unul e neatins. presimþi o nenorocire. pe mine? — Da. începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. — zise Cornelius. trecând peste consemn. domnule. — Ce vor? — Vã cautã. Dragi muguraºi!. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã. dupã cum spun cunoscãtorii. — Iatã-l ºi pe al doilea. — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze. — nici pentru gloria lui Alexandru. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi. încã în genunchi.

— Eu sunt. atât de mare îi era tulburarea. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. Cornelius luã al treilea mugur. precedaþi de un magistrat. spuse el ca un om lãmurit. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. maestre van Spennen. maestre van Spennen. Ia aurul. — Nu faceþi pe miratul. — Atunci. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri.— Urcã. — E în ordine. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. — Vã jur. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. sari. se apropie de fereastrã ºi o deschise. bijuteriile ºi fugi. ªi se dãdu un pas îndãrãt. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. — Sãri pe fereastrã. vrednicul meu stãpân. urcã! strigã servitorul. negaþi? — Desigur. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. iubitul meu copil. — Ah. . spuse van Spennen. Într-adevãr. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. În acest moment. — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine. maestre van Spennen. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. — Ah. maestre van Spennen. — Atunci o sã vã ajut. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. — rãspunse Cornelius. strigã doica intrând în uscãtorie. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã. rosti magistratul. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. — N-am sã sar. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. — Doctore Cornelius. înveli în ea cei trei muguri. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. Cât despre Cornelius van Baerle. ºi un depozit e sfânt. hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar. nu-i aºa? — Bineînþeles. trebuie s-o spunem. cu totul nãucit de aceastã poruncã. Doica ridicã braþele spre cer. spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. — Iatã. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. doctore. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. doicã? întrebã van Baerle. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke.

vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire. eu sunt un bun cetãþean. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului. dupã cum se poate uºor presupune. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. domnule van Baerle. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. a lui Isaac Boxtel. vã arestez. uluit. Deci. apoi pachetul cu hârtii. — Pentru cã în numele Statelor olandeze. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. Dacã ar fi arestat Cornelius. s-ar produce în casã. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. este de datoria mea. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era. cu siguranþã. aflând de arestarea lui Corneille de Witt. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem. pornirã în galop spre Haga. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã. Oricât de modest era doctorul Cornelius. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. Or. n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius. De aci se poate deduce cã Boxtel. ºi urmaþi-ne. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. o mare tulburare. Magistratul rupse sigiliile. doctore. Atunci îl voi deschide eu însumi. complicele sãu. sfâºie plicul. ªi trãgând tot sertarul afarã. — Unde? — La Haga. ªi în acea noapte. se gândi cã. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. dacã o datã cu demonul invidiei. rãspunse magistratul. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. strigã Cornelius." Dar poate cã acest raþionament. învinuit de înaltã trãdare. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc. justiþia n-a primit o informaþie falsã. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . Cornelius. Cornelius van Baerle. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. ciudat cum era. fãrã îndoialã. — Sã mã arestaþi. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi.

l-ar putea fura. Când era treaz. el întocmi un denunþ anonim. domnule. În sfârºit la 19 august. Primul fiind împlinit. — La Haga?! — Da. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. Boxtel se ascunse sub cuverturã. strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. Când. în loc sã înfloreascã la Cornelius. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. — Ah! dacã ai vãzut. Dar el asasinase cu un dublu scop. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. aºa cum am vãzut. — intrã în camerã. Cornelius van Baerle. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. dacã e adevãrat ce se spune. sunt bolnav. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. tot ce v-am povestit e adevãrat. o sã vã þin la curent. — În orice caz. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. când dormea. — Oh! murmurã. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. chiar fãrã sã priveascã. n-o sã-i fie bine de loc. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. ºi fiþi liniºtit. — Ei bine! În clipa asta. ºi acolo. se spune. În consecinþã. nici asupra atelierului. magistratul primi înºtiinþarea. cel puþin aºa se spune. de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. spuse Boxtel. domnule. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. poate ai dreptate. Bietul van Baerle! ªtiþi. domnule. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis. ca un olandez demn. Nu se poate! — Pãi. dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. vecinul dumneavoastrã. fie din ruºine. Isaac Boxtel era tare bolnav. Se lãsã noaptea. cãtre orele douã dupã amiazã. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. Într-adevãr. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. — Drace! exclamã valetul ieºind.bulbul lalelei negre. bolnav ca un om care a comis un asasinat. spuse valetul. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. . strigã valetul. domnule. în sfârºit. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. Valetul intrã. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. a doua zi se adunarã. o visa. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. Cãtre ora nouã. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. învinuit de înaltã trãdare. care se achitã de aceastã datorie. În aceeaºi searã. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. Într-adevãr. — Pãi. Dar. fie din slãbiciune. ar înflori la el. Niciodatã o hârtie veninoasã. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. — Domnule. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. e arestat. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. domnule. dar nu e sigur. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. mai rãmânea de împlinit al doilea. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. — Ah. o sã mã informez din nou.

Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. nu era nicãieri. chiar ºi sertarul cu pricina. Era aceea a doicii. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. La miezul nopþii. ªi totuºi. curajul îi reveni. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. se opri sprijinindu-se de masã. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre. cu mâinile tremurând. o sprijini de zid. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. alergã în direcþia lor. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. Dar cãutã în zadar. Ajuns în acest tabernacol. Apoi se urcã în sicomorul sãu. aduse scara de la Cornelius. aºa cum am vãzut. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. ajungând la locul ºtiut. convins cã nu avea a se teme de nimic. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. dezgropase bulbul ºi. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. O singurã luminã veghea în toatã casa. Cornelius coborâse în grãdinã. Nebun de furie. De altminteri. în camerã devenea un hoþ. se întoarse la scarã. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. laleaua de culoarea cafelei arse. Acolo îi va gãsi. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". ca într-o grãdinã botanicã. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. nu era de loc greu. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. miezul nopþii. O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. Într-adevãr. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. Scormoni alãturi: nimic. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. el se sculã. unsprezece. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. îl împãrþise în trei muguri. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. Scormoni la dreapta. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. îºi afundã mâinile în pãmântul moale. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. — Mugurii ãºtia. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui. în timp ce Boxtel era în pat. deschise ºi închise toate sertarele. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. luã o scarã. coborî din copac. de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. Scara atingea exact ferestruica. apoi. de trei ori nenorocit! Se desparte . casa era vraiºte. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. — Oh. dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. rãvãºind totul în uscãtorie. Totuºi. încãlecã zidul. ah. dar laleaua neagrã. cu inima zvâcnind. κi fãcuse bine socotelile. apoi. gãsi etichetate. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. mai sã ºi-o turteascã. laleaua de culoare brunã. cu faþa lividã.totul fu cuprins de întuneric. scormoni la stânga: nimic. Peste tot era liniºte. În sfârºit. Auzi pe rând bãtând ora zece. picioarele nu-l mai þineau. lalelele Joannis. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. nenorocit ce sunt! strigã el. 20 august 1672. Witt. cu o bucurie de tigru.

La Haga. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid. ieºi din ascunzãtoare. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. .oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. Deci. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. — Ei bine. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. dar de data asta. Roza profitã de acest moment. mânia poporului atinse asemenea culmi. intrã rãcnind în casa lui. situatã chiar sub scarã. ieºi prin ferestruicã. Gãsind celula lui Corneille goalã. spuse invidiosul. la un moment dat. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. Tânãra fatã. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza... Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã. asemenea unui animal de pradã. Cãzu ca trãznit chiar pe masa. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. ºi. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. Cu lampa în mâna dreaptã. care luase mãsuri de precauþie. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. infamul! Îi are la el. nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. — sã închidã e un fel de a spune. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. Roza se ascunse din nou. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. Închisoarea era pustie. o sã þi-o dãm. scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului. tinere. ridicându-ºi faþa lividã. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. duse obiectul furat de unde îl luase ºi. în faþa acelor furioºi. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. Se duserã sã închidã poarta cea mare. alunecã în lungul scãrii. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete. la urma urmelor. spuse el. închizând porþile oraºului. dacã îi are. pentru a-i spânzura. — Mugurii sunt la Haga. fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. ca sã nu vadã odiosul spectacol. om prevãzãtor. chiar pe locul unde.

el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii. ªi jos.Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. care dãdea spre Buytenhoff. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. iar dedesubt. în celula pe care e inutil s-o descriem. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. încadrat de ferestruica luminatã.. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. Aceastã scenã durã o clipã doar. care se afla mai sus. pe o treaptã. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei". tremurând ºi gâfâind. Ei bine. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. intra cinci minute mai târziu. Peste casele palide se înãlþa. care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. Pe aceastã pancardã. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. domnule. gestul ei pudic. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. din când în când. fratele sãu. acolo unde întunericul acoperã detaliile. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri. care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. la capãtul opus al pieþii. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. Palid. doi duºmani ai poporului. iar fitilurile archebuzelor. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. vãzu astfel. atârna stropi strãlucitori de aur. cu zãbrele de fier. Cât despre Cornelius. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. se trânti pe pat. asupra cãrora lumina. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. ca o mantie albã. Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. dincolo de pomi. cu totul în umbrã. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã. dar buni prieteni ai regelui Franþei". conºtiincioasã. o siluetã cu forme neprecise. În timpul nopþii. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest. Cornelius. Gryphus începu sã râdã.. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. ai citit exact. adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. iatã unde ajungi . Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. pe care înscrisese pretextul dublei crime. încât Gryphus alergã furios. De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. ai tinerei fete. scumpul meu domn. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. dar. rotunzi. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. de îndatã ce rãmase singur. — Ah. dar nu dormi deloc. prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. cu ochii sãi buni de om tânãr. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. — Da. silit sã-l urmeze. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. suavul obraz al Rozei. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede.

Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. cu ochii închiºi. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. ca un mort. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. fetei îi fu ruºine de gândul ei. cu braþele atârnânde. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul. la neaºteptata apariþie. ºi mai ales creºtin. Revenindu-ºi în fire. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om. reveni în celula sa. spuse Gryphus. nici un bulgãre de pãmânt. camera familiei. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. cãzu leºinat pe pragul uºii. domnule. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. dupã ce. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. atât de dur cu alþii. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. aceasta e mai mult decât omenie. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. în singura întrevedere pe care o avuseserã. celula fatalã. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. Mâna lovi în gol. în sfârºit. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. cãzuse în urma unei încãierãri. îi zise: — Nu-i nimic. cum era filozof. ieºi. Cea care þipase era frumoasa frizonã. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. lãsându-se sã cadã pe pat. a cãrui brutalitate o cunoºtea. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. e mai mult decât . prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. crezuse mai întâi cã Gryphus. apoi pentru cel al primului ministru ºi. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. — Da. ºi ajutându-l astã-searã. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident. nu te miºca. nici o razã de soare! La gândul acesta. în colþul cel mai întunecat al închisorii. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri. dar osul se îndoi.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. unde rãmase nemiºcat ºi rece. ci chiar leºinase. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. Dar. Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. Domnule. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. ºi mulþumesc. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. executaþi. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. întors pe pãmânt. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã.

— Dar nu sunt cu nimic vinovat. da. spuse Cornelius. Gryphus se aºezã. temnicerul leºinã a doua oarã. . — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. spuse deþinutul. este adevãrat. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. e tocmai ce ne trebuie. procesul dumneavoastrã va începe mâine. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. reveninduºi din leºin. Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. iar poimâine veþi fi condamnat.credinþã. Haide. vinovat sau nu. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. în consecinþã. domnule? întrebã Roza. domniºoarã. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã. zise Roza. Între timp. iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. întunecându-se. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. Roza. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. lucrurile merg repede în vremurile de azi. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. — Iatã. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. spânzuraþi. n-o sã ne coste nimic. spuse Cornelius privind obiectele aduse. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun. Dar. — Da. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. Roza împinse masa. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. spuse Cornelius. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. — Ei bine. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine. spuse Cornelius. Fugiþi deci. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. — Înseamnã cã judecãtorul. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. eºti nedrept cu acest tânãr domn. — Cei care atârnã acum acolo. sfârtecaþi. împingea cãtre el un scaun. cã dulãul are botniþã. deschise ochii. La ultima miºcare. — De altfel. — Da. cazi din cauza grabei. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. — Nu vorbi aºa. Cornelius se uitã la frumoasa copilã. erau vinovaþi? — Ai dreptate. spuse Gryphus. serviciu contra serviciu. se ridicã în picioare. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. cã tatãl meu e leºinat. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. cãci Gryphus. se vede de aici spânzurãtoarea. — Cãutaþi puþin oþet. nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. în timp ce Cornelius. ºi cã. Aºa cã. continuã Roza. — Auzi. iatã ce vreau sã spun. tatã. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. cã sunt slabã. pentru a-l scuti de o parte din drum. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. mutilaþi. domniºoarã. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. — Sunt bune. — Ce înseamnã asta.

îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. de parcã n-ar fi auzit ce spune. V-ar acuza pe dumneavoastrã. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu. — Nimic. dar rãmân. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat. privind-o pe Roza. grãbiþi-vã! Iatã. înþeleg. copila mea. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng. — Mulþumesc. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi.. În ochii judecãtorilor. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt. interogatoriul nu durã mult. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr. sã pleci cât mai repede. Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. rãspunse Roza.. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. El nu negã. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind... Luaþi seama. tata începe sã respire normal. — Sã tac. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. de asemenea. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. — Ce?! strigã temnicerul. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. Corneille de Witt. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului. dar. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. Dar. el spuse tot . De altfel. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. — Tãceþi! spuse Roza. de aceºti mizerabili. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. spuse Cornelius. dar povesti ºi cum.. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. sau dacã vii. ºi tu ai unul de urmat. — Dar? — Refuz. Dar cum de la moartea celor doi martiri. spuse Cornelius cu surâsul sãu blând. frumoaso! — Care anume.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. — Nu înþelegeþi? — Ba da. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle. fãcut bucãþi. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. condamnat la moarte. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã. trezindu-se. executat pe eºafod ºi poate asasinat. Cornelius stãtea nemiºcat. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat.. sunt nevinovat. Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea. spuse tânãra fatã.

care nu putea fi logicã. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. pentru artã. stabili cã acest tânãr. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes. De pildã. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. dragostea pentru studiu. dacã se va cãuta atent. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. care avea reputaþia de subtil observator. iar hârtia. În sfârºit. poate va fi gãsitã. de altfel acum. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. ar putea fi în primejdie acolo. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. atât de flegmatic în aparenþã. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. domnilor. fãrã îndoialã. care sã-i poatã servi drept justificare. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. pentru orice eventualitate. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. cã servitorul dispãruse. înaintea arestãrii sale. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. considerase un asemenea certificat inutil. Or. Afirmã cã niciodatã. adevãrul întreg. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. Unul dintre ei. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. prin urmare. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies. Cornelius rãspunse cã. rudele sale apropiate. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. obiceiurile ºi intimitãþile sale. îºi aducea oarecum aminte cã. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. Cât despre Craeke. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel. În ceea ce priveºte hârtia. Cornelius rãspunse cã e adevãrat. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. servitorul domnului Corneille de Witt. Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. sigur de victorie.adevãrul cu privire la simpatiile sale. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. cã. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. pentru ºtiinþã ºi flori. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui.

domnule. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. rãspunse grefierul. ce rãmase în ungherul uºii. judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. — Pe legea mea. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. — ºi nu auzi . mergând de-a-n-dãratelea.evadarea din închisoare. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. În urma lui venea Roza. frumoasa frizonã. Cum deliberarea fusese foarte serioasã. N-am timp de pierdut. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. În sfârºit. mi se pare cã am auzit sunând ora zece. îl opri în faþa uºii grele. dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi. domnule. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. care. Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. În urma acestor raþionamente. acum douãzeci de minute. nu m-am gândit niciodatã la asta. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã. sau iubeºte foarte mult politica. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. vã rog. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. apoi. el ne-a minþit. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. Apoi. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. Mãrturisesc numai cã. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. zise grefierul. Spunând aceste cuvinte. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. nu. tremurând. acuzatul e deci de naturã hibridã. — Drace! spuse Cornelius. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. mai aveþi timp. salutându-l pânã la pãmânt. care îl introduse pe grefier în celulã. când un braþ alb. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate. Dupã ce terminã de citit. daþi ca exemplu puþin mai înainte. — faptul era doar dovedit. Franþa. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. cât ºi o oarecare. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. puteþi cere orice duhovnic vã place. — durase o jumãtate de orã. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. care-i dãdea febrã. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. de o structurã amfibie. ºi într-un caz ºi în altul. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã. el se retrase. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus.

dragã Roza. coborând câteva trepte. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret. am iubit mult florile. ºi îl iert. L-am adorat în creaþia sa. sã ne grãbim. prin accidentul pe care l-a suferit. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. sã-mi împlinesc acest ultim gând. domnule Cornelius. sã nu regret nimic. propus de Societatea horticolã din Harlem. aºa se poartã cu toatã lumea. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. — Frumoasa mea prietenã. iar jos de câine. zise Roza. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. cel puþin aºa cred. domnule! spuse ea. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. Roza. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer. lucru socotit de toþi imposibil. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite. frumoasa mea Roza. — Da. da. Ajutã-mã. — Frumoasa mea copilã. ºi care. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva. nu mai am nici o putere. Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. Oh! nu roºi.. Gândul care mã frãmântã acum. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi. — Oh! domnule.. Cornelius mirat. se aºezã în mijlocul scãrii. albaºtri. domnule Cornelius? — Te vãd. pentru cã e un martir. înecaþi în lacrimi. Roza. scumpã copilã.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. n-ar avea nici o urmare. sã realizez marea lalea neagrã. i se adresã Cornelius miºcat. pãzitã sus de el. — Iertaþi-l pe tatãl meu. la rândul meu. — Domnule. — E pedepsit. — Ah. vorbiþi. ai dreptate. — Sã râd?! strigã Roza desperatã. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. Scoase de la piept. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. pentru dumneavoastrã. copila mea. l-am binecuvântat în voinþa sa. Roza. Roza tresãri. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. nu întoarce capul. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. ºi izbutisem. draga mea. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea. Dar nu-ºi terminã gândul. chiar bucuros. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. — Pe tatãl dumitale?! spuse. pot sã fac ºi eu. Roza. te rog. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. ªi acum. — Nu mai plânge. — aceºti o . spuse el. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. în turnul din Buytenhoff. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni. mai greu chiar decât i se cuvenea. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã.. Deci iubeam florile. spuse Roza. Oricum. — Da. nici suflet mai curat. ceasul bãtea ora unsprezece. spuneþi-mi. — Mulþumesc. biatã copilã.. ai frumoasei Roza. nu ºtiu dacã ai aflat. spuse ea. dragã Roza. Roza. — Dar pentru dumneavoastrã. Roza. Haide.. Cornelius înþelese. vã cer o favoare. Aceºti o sutã de mii de florini.. iartã-mã. Tânãra fatã se lãsã în genunchi.

. L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat. cãci sunt sigur de mugurii mei.sutã de mii de florini îi am aici. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. Cornelius îi luã mâna. celelalte fiindu-mi confiscate. tânãr. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. sã fim serioºi. n-am iubit pe nimeni. Cere-i lui Butruysheim. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã. Roza. continuã el. ºi pe a doua paginã. Roza. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. Roza Gryphus. domnule Cornelius. cãci þi-i dãruiesc. grãdinarul meu. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor. — Dar domnule.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. vezi bine. adicã peste ºapte luni. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect. Cornelius îl luã. copilã dragã. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. Roza. e biblia bietului dumneavoastrã naº. în aceastã hârtie. Nu mã întrerupe. — Ascultã-mã. 23 august 1672. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. dragã Roza. ºi pe care te rog sã-i iei. cã sunt pãrãsit. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. — Vai. vei avea cei o sutã de mii de florini. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. sunt sigur. Sunt singur pe lume. — În biblie este un creion. deºi sunt nevinovat. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. Cum nu ºtii latina. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. ºi dacã cineva m-a iubit. dupã convingerea mea. ºi deºi nu ºtiu sã citesc. Tatãl ºi mama mea au murit.W. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã.. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. în calitate de unicã moºtenitoare. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. Roza suspinã adânc. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã. voiam sã vi-o aduc azi. nu faci rãu nimãnui. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. De altfel. n-am ºtiut-o niciodatã. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. nu mai am decât câteva minute. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. — Ah. Ea va înflori ºi va fi neagrã. — Acum.. n-am avut nici sorã. o sutã de mii de florini. deci. — pregãtindu-se sã moarã. Corneille de Witt. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele. Dumnezeu fie lãudat. iar zilele apãrând-o de soare. pe care se puteau citi iniþialele C. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. Îi vei avea. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. ei vor înflori în luna mai a anului viitor. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. — Cu ce sã scriu? întrebã el. copila mea. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. nici frate. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. . ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. — acum nu mai am nici o dorinþã.. spuse Roza.

— Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. cãzând fãrã simþire. de unde fuseserã desprinse. — Oh. Fãrã slãbiciune. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. Numai cã n-am sã mã mãrit. da. — Nu poþi. ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. adicã numele ei ºi al meu împreunã. cãci asta. dar ºi fãrã fanfaronadã. Iar Roza. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. urmat de executor. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria. adãugã ea în ºoaptã. bâlbâi ea. tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. domnule. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. Adio. spuse ea fãrã sã ridice capul. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. nu pot primi aceºti bani. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare. Roza. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. din ordinul prinþului stathuder. dacã ar fi fost citite de Cornelius. Cornelius vru s-o ia în braþe. iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". Când trebui sã coboare pentru a urma garda. Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. . dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. Apoi. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. o jur. domnule. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. — Doar atât. — Oh! nu pot. — Ei bine. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. am sã fac tot ce mi-aþi spus. Biata copilã suspina tot mai des. din dragoste pentru mine. Pãrãsind celula. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. mi-e cu neputinþa. copila mea.

ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. al bolþii cereºti. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. dar plãcut. fãrã sã-ºi dea seama cum. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. Dupã ce deschise ochii. nici de lovire. Drept urmare. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. ªi acelaºi soare galben ºi palid. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. Erau aceiaºi curioºi care. al urletelor ºi al vociferãrilor. convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. în Bengal sau în altã parte. Totuºi. van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. În tumultul ameninþãrilor. — nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. pe care derbedeii. nici la judecãtorii sãi. În mijlocul mulþimii. pe atât era mai înþesat de curioºi. El îngenunchie. din piaþã. nici lovire. Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. Iatã pentru ce nu simþise nici durere. ochii i se închiserã. Aproape de el. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. Redeschise ochii. în stradã izbucni un urlet cumplit. De îndatã ce apãru Cornelius. Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt. eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. Oare la ce se gândea acest om drept. nici la cãlãii sãi. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. câinele îl privi trecând. . nu urlând. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. îl priveau de jos.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. dupã ce privi ºi ascultã. cu o aproximaþie de câteva uncii. prinþ de Orania. îºi spunea filozoful. Indiferent de ceea ce simþea. aºteptau acum o nouã victimã. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. liniºtit. ºi observã. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. "Treabã doar de o loviturã de sabie. îºi fãcu rugãciunea. adicã mai mult decât un martiriu. clãtinându-se doar puþin. pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. poate chiar de compãtimire. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. ci înmãrmurite. Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. Jos lângã scarã. Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. fãrã voia lui. zburând de trei ori în jurul capului sãu. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. Rãmânea doar de ºtiut dacã. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. în Ceylon. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. Apoi deodatã. sã nu încline balanþa dreptãþii divine. atunci când. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. va putea privi cu milã pe pãmânt. strãlucea pe cer. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. e adevãrat. Dar. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. adunaþi acum pentru a-l vedea. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. la fel ca domnului de Chalais. imediat. ºi frumosul meu vis va începe". fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. ºi aceleaºi puºlamale. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi.

Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. dupã câte se pare. Cornelius spera într-o graþiere completã. câte una de fiecare provincie. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. vai! foarte departe. foarte aproape de Dordrecht. ºi de acolo ajunsese. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. dar. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei. Roza nu va fi nici ea la Loevestein. dar el. fãcu un semn cãlãului. — Mie. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. dar prea vinovat pentru a trãi liber. personaj din "Eneida". aºa cum am mai spus. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. ªi apoi. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. Era prea puþin vinovat pentru a muri. 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. dar se mângâie. Va fi Roza acolo. fu puþin dezamãgit. stathuder al Olandei. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. Wilhelm. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. teolog. Prin acest post-scriptum. îºi spuse van Baerle. care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu. care nu avea deloc. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. în rândul din faþã. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. care sunt departe de a valora cât Grotius. burghezul. poet. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. omorât de Enea în luptã. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. în capitalã. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. deodatã. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . Dar Cornelius se înºela.Cornelius. pentru a ocupa un loc mai bun. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. dar cu toate astea. dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. în sfârºit. voi trãi. luând-o înaintea lor. spun geografii. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. jurisconsult. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. admirând panorama lalelelor din univers. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. lãsând sã-i cadã pe piept capul. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. Alteþa Sa Wilhelm. Apoi. Cãci Leovestein. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. în faþa oraºului Gorcum. murmurã Cornelius. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. istoric.

execuþia o datã terminatã. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. De aceea. Prin urmare. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare. Aceºtia. în urma procesului rapid ce avusese loc. Nici nu-l primi pe petiþionar. Fãrã Wilhelm. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. se clãtinã. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. Cornelius va trãi. se împiedicã. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. Nu pusese decât o singurã condiþie. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. Cornelius murea. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. imaginaþiei cititorilor. din gesturile lui. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat. cu febrã ºi cu braþul frânt. Cornelius se va duce la Loevestein. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. nu observã o piatrã. la Haga. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. de la arestarea lui Cornelius. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. îºi pierdu . porni sã-l caute pe cãlãu. dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. În grabã însã. se vede astfel silit sã le încredinþeze. în vreun colþ al celulei. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. adicã dragostea. Boxtel deveni fiarã. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. dupã cum am vãzut. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. dacã nu la piept. calculele invidiosului erau exacte. Aºadar. Nobila fatã. care se îndreptã atunci cãtre Roza. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. sentinþa fusese pronunþatã. Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. pentru a-i înlesni o evadare. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. care. venise. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. aceea de a fi plãtit înainte. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza. Wilhelm. cãlãul acceptã propunerea. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie. Reveni. adicã indulgenþa. Între timp. în toatã simplitatea lor. Leºinat. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. dar acesta era credincios. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. îl burduºirã cum puturã mai bine. din strigãtul. Fãrã Roza. Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza. Furia tigrului. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. Trebuia numai.

pe care paznicii uitaserã s-o controleze. Pentru van Baerle. unde lumea îl plânge. morile din Dordrecht. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. apoi îi închise împreunã. Este o încãpere istoricã. Pe de altã parte. poate ceva mai înaltã.echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. aºa cum spune mitologia. lovit. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. Boxtel. vin din Dordrecht. oraºul sãu natal. — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. — Aceºti porumbei. ºi. nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã. acest cãlãtor liber. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. Apoi. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. — amândouã pierdute pentru totdeauna. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. Într-o dimineaþã. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. fu nenorocit din cauza hainelor rupte. Din fericire. stând lângã fereastrã. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. îi rezerva chiar în închisoare. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. în spatele unei pãduri de hornuri. în celula domnului Grotius. ªi în aceastã împrejurare. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. dãdu drumul porumbiþei. Se întoarse seara. dupã ce dobândi câteva ouã. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. . îºi spuse van Baerle. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. în ultima perioadã. nimic nu-i reuºea. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. De îndatã ce se putu ridica în picioare. Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi. Dar o datã ajuns. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. strivit. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. ce se numeºte Invidia. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. Aºadar. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. aceasta. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. cu bileþelul sub aripã. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. Fãrã îndoialã. se ridicã. cãci. cãruia. ai rãbdare. graþie imaginaþiei soþiei sale. — adicã doisprezece bani francezi. cãtre începutul anului 1673. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare. viaþa era altceva decât un aparat respirator. dupã pãrerea lui. încrezãtoare în porumbel. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. domnul Grotius evadase. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu.

Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. e aici în curte. Rotterdam. domnule. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. supravegheazã animalele din aceastã fermã. aºa. într-una din primele zile ale lui februarie. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã. O pãstrã astfel cincisprezece zile. poate cã m-ar fi refuzat. spunându-i: — Domnule. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. am alergat la mãtuºa mea. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi.Hârtia era în acelaºi loc. Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. În urma mea vine tata. dimpotrivã. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. Dumnezeu. clãdea soluþii peste soluþii. dorinþi peste neliniºti. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. nu numai postul de observaþie. dar ºi porumbeii. — Cornelius nu ºtia cum. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. Loevestein. o fermã mare. Roza care reuºise sã pãtrundã. cu ºase bani olandezi bucata. nu numai servitorul. aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. mai bine zis. lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. ea se oferi sã-i rãscumpere. împreunã cu alþii. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. Roza. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. Servitorul. pe care-l lãsase fãrã bani. gãtitã. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. κi duse mâna la inimã ºi ascultã. vizitau în peregrinãrile lor Haga. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. — Tatãl dumitale? — Da. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. Dar a ºai-sprezecea zi. Vãzând aceasta. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. eºti aici. care e doica lui. chinuit de gândul acesta. a aprobat cererea mea. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. Aceºtia erau porumbeii care. În scrisoare. — Roza. — Aºa încât. îl sprijini ºi pe van Baerle. Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. El nu bãnuia ce scop urmãresc. strãlucind de bucurie. Cornelius întinse braþele. dacã ar fi ºtiut. bãtrâna frizonã. Mãtuºa mea. . Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. am venit. — în închisoare. nu numai telescopul. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. Ca urmare. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind.

ticãlosul de Grotius. domnule Gryphus. foarte bine! spuse Gryphus.. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie.. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul. zise Roza. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. care urcase scara ºi ajunsese sus.. eu nu þi-aº fi lãsat-o. — Te asigur. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii.. Nu înþeleg bine. Cât despre câine. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. — Domnule. dumneata erai. în politicã se fac întotdeauna greºeli.. Nu sunt rãu. ªi deschizând uºa. Gryphus încruntã sprâncenele. da. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. Roza îi zâmbea îngereºte. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. cum se întâlnesc oamenii! — Da. dragã domnule Gryphus. — Iatã. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. cãci eu voi veghea. — Da. — Ah. Pe când aici. spuse ea. ªi-ºi întoarse capul. — Da. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da.. din spatele uºii. — Dar te cunosc foarte bine. n-ai mai fi avut de suferit. fii atent cum te porþi. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã. nu-þi ascund. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea. aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. Dar e tot una.. domnule Gryphus. Roza se depãrtã grãbitã de uºã. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. vezi în mine pe noul dumitale temnicer. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie. cã braþul dumitale merge de minune. scumpul meu domn Gryphus. domnule Gryphus. Roza. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. iar celalalt. — Ei. mulþumesc. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. — Lãsându-mi capul pe umeri?. Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea. spuse van Baerle. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac.— Dupã cum vedeþi. dacã aº fi rãmas. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. pentru cã poþi þine felinarul cu el.. — Aºa se întâmplã. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. pentru a-l consola. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã. pentru a-ºi ascunde dezgustul. — Foarte bine. Mulþumesc. domnule Cornelius. — Dacã ai fi rãmas. oh! nu sunteþi destul de pretenþios.. îþi voi face viaþa amarã. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu. — Tatã. — Fãrã îndoialã. Ei bine. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul... Grotius! De aici a evadat. — Ia te uitã. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. domnule Gryphus. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã. a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. spuse deþinutul. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. . intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar. — O. ºi constat cu mare plãcere. spuse el. — ªi pentru ce? întrebã Cornelius.

— Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. zburarã din cuibul lor ºi. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. — Porumbeii mei. curând. ªi spunând aceste vorbe. prea mult se vede. Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da. jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. mi se pare cã erau ai tãi. nu auzi nimic. o luã pe fiica sa de braþ. Cum dispãru el. spuse Cornelius. În acest moment. un pic zãpãcit de rachiu. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. din fericire . încuie uºa de douã ori. Roza spusese: la ora nouã. zise Roza. disearã. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. — Ah.Gryphus se duse la fereastrã. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. — Ah. aºa cum promisese. Roza. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. da. apoi. dupã ce zgomotul se stinse complet. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. Gryphus nu vãzu nimic. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. — se înfurie temnicerul. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. aºteptaþi-mã. — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. — Oh! Îþi mulþumesc. deºi abuzurile sale îi erau cunoscute. atunci îl culc. cei doi porumbei. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. dar. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul. Inima lui Cornelius tresãri. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. nici ameninþãrile lui brutale. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã. — Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. buna mea Roza! — Aºadar. — V-am adus mugurii de lalea. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. Vãzu ferestruica deschizându-se. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. tinere. ºi dupã ce închise fereastra. Nici vizita temnicerului. draga mea Roza. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. — Da. care îi ºopti: — La ora nouã. se vede prea mult. tinere. rãspunse Cornelius. dispãrurã în ceaþã. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. rãspunse Cornelius. — Foarte frumoasã. între timp. dar dacã þi i-am dat. ieºi. — Iatã-mã. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea. domnule Gryphus. înspãimântaþi. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. privind-o pe Roza. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei.

sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. spuse Roza. — Cum. dragã Roza. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. Am plecat de îndatã spre Leyda. înveliþi în hârtia în care-i primise. Roza deveni atât de frumoasã încât. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. Roza îºi plecã faþa roºind. Mai mult chiar. când doica îmi aduse scrisoarea. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. apoi oftã. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. bãtrâni. Fata fugise atât de grãbitã. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac.trãiþi. în lipsã de curte. ea urcã la fel de tainic. spuse el. ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. — Ascultã-mã. cei trei muguri. Îi supraveghea fiece miºcare. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. — Avem o grãdinã foarte frumoasã. Dar în zelul sãu. ºi anume. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. Restul îl ºtiþi. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi. zise Roza. — Poþi sã-mi aduci. iar de nu vom reuºi. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. spre marea mirare a Rozei. puþin pãmânt din grãdinã. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. fãrã îndoialã. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. A doua zi. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. Într-adevãr. Gândeºte-te. o terasã. pentru a doua oarã. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa. Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. dragã Roza. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. printre zãbrele. — Ascult. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. întinse lui van Baerle. Rãmas singur. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. Dar. ºi la fel de prevãzãtoare. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. ºi dupã cum am vãzut. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. În ochii lui. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. De altfel. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. scumpã Roza. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt. pentru a-i mulþumi frumoasei fete.

lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. în care nu te vãd. Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. urme pe alei sau pe straturi. Oricare ar fi însã rãspunsul.. ultima noastrã nãdejde. Totuºi. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini. din camera dumitale se vede grãdina. în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. se ascundea un mugur. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece. viaþa deveni plãcutã . Vei avea grijã. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu.are când e pus în condiþii deosebite. — Bine. — Le voi urma întocmai. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. vom pãstra. Avem destulã vreme. zise Roza. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor. — Am sã veghez. În sfârºit. Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. cum ar fi schimbãrile atmosferice. strângându-i cu grijã la piept. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. — Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi. În felul acesta. aºa voi face. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. soarele pãtrunde uneori ºi aici. e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. din acel moment. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. va înflori cu siguranþã. — Fiþi liniºtit. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. Roza. în celula mea. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. dacã va fi nevoie. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. adicã de uscãciune ºi de umiditate. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. În serile cu lunã. — Am înþeles. — Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. Apoi. Voi folosi fiecare strop de cãldurã. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. în pãmântul ales de mine. vom împãrþi cei trei muguri. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. — Oh. — continuã van Baerle.. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã.. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele. dragã Roza. dragã Roza. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. — În nopþile cu lunã. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre. În aceastã mânã frumoasã. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. nu e nici o grabã. — Îþi mulþumesc.. sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur.

De fapt. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. — rãspunse Roza. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. reluã Cornelius. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. fu transformat într-un ghiveci potrivit. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius . — Oh! strigã Cornelius. spuse el. care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. fãrã o fãrâmã de piatrã. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. În fiecare searã ea îi aducea. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. Dupã cum am vãzut. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. decât dacã o vom dori noi înºine. el puse în urcior primul mugur. — Haide. constituiau fondul conversaþiei lor. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. Un urcior larg. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. Oricât ne-am strãdui. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. Dar a dumitale. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. puþin nisipos. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. trecând cãlare sau în trãsurã. Roza.— avem o orã în fiecare searã. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare. obþinând astfel un teren prielnic. o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. fiindcã. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza. în adevãr. cã noi n-o folosim prea rãu. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. departe de arbori ºi de ziduri. — Dar mi se pare. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. o voi . îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. pieliþa se înnegreºte. sã vã uitaþi la micuþa Roza. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. fiica unui temnicer. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. — S-o folosim ºi mai bine. voi fi o elevã silitoare. sã gãseascã neprielnic aerul. spuse Roza surâzând. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. — Destul de bine. bine. era excelent. peste opt zile. Lalelele. Roza îi dãduse unul din muguri. Roza. Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. sau poate chiar mai înainte. credeþi-mã. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. — Ei bine. s-o petrecem cu folos. sã-ºi ia ºi fata. spre marea mirare a cultivatorului. În prima zi frumoasã. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. fãrã un mugur. — Bine. spune-mi. spuse Cornelius tinerei fete. un strat aºa cum mi-aþi spus. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. În tot acest timp. draga mea Roza. procesul de fermentaþie a început. pumn cu pumn. veþi mai binevoi oare. — Am fãcut lucruri mari. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius. spuse zâmbind tânãra fatã.pentru deþinut. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. chiar ºi pe ea însãºi. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. Apoi. mai mult umed decât uscat. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. cãtre începutul lunii aprilie. Pentru un deþinut filozof. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã.

podoaba obiºnuitã a frizonelor. înclinând capul. De aceea. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius. ne va aduce noroc. mai are de învãþat încã ceva. frumoasã Roza. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. ochii ei albaºtri ºi adânci.face. — Nu cred. Era un eveniment mult prea grav ca. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. — Când începem? — Imediat. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. — Sã nu uitaþi. spuse tânãra fatã. Ferestruica. — Ai dreptate. — Da. înainte de toate. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. — Oh. — Pe mâine deci? — Pe mâine. cu degetul. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. Era cumsecade. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. sã ºtii sã citeºti. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. Mâine. Astfel. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. rãspunse tânãra fatã. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. acesta. nu mã certa. — Nu. . da. A doua zi. — rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie. îi plãcea sã bea câte puþin. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã. în afarã de cultura lalelelor. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. printr-una din despãrþiturile grilajului. soare ºi seva abundentã a pãmântului. clãtinând din cap neliniºtit. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. degetele ei ridicate în aer. ai dreptate. acela nu este în nici un caz tatãl meu. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. pentru a nu se obosi. care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. spuse râzând Roza. Roza putu sã urmãreascã pe carte. Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. din care sângele cobora. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. Roza. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. înarmat cu un pai în chip de indicator. spuneam. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. n-am întârziat din vina mea. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. arãta ºcolãriþei atente cuvintele. ora noastrã s-a terminat. pentru cã aºa mã numiþi. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. sã povesteascã întâmplãri vesele. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. nãdãjduiesc. — eºti o bunã ºcolãriþã. spuse Roza surâzând. o carte care. — Nu. am o carte.

Apoi. fiindcã azi. fârã îndoialã. frumos! strigã Roza izbucnind în râs. cãci ai dreptate. E tânãr. Roza. cu atât mai mult. Roza. dacã el te iubeºte. Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. n-o aveam decât pe doica mea. nu atingeam un firiºor de pãmânt. sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. de exemplu. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva. m-a spionat.. dacã mã întorceam. Era omul nostru. — Ah! e adevãrat. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã. e cocârjat. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. copilul meu e aici. — Nu-l cunosc. — Nu spun cã nu.. nu. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. te temi. ceea ce e foarte probabil. — Mulþumesc. spune. nu. continuã Cornelius. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. — Ascult. domnule Cornelius.. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã". — În orice caz. nici gând. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit. se întorcea ºi el. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. — Tânãr. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. am sã-þi scriu. suspinã Cornelius. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. nici sã vorbeascã tare. nu-i aºa? — Oh. zise Cornelius. Roza. Dimpotrivã. — Spune mai departe. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. — Aºadar. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit. mã întorc iar la ceea ce gândeam. E hidos la chip. Nu. te rog. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. cu cât ieri. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. dumneata nu-l iubeºti. de îndatã ce aþi fost închis. El se ascunse. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. da. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. n-am prieteni. — Pe mine? — Oh! un pretext. e un curtezan. Nu ridicam grebla. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. la apusul soarelui. Dacã ieºeam. vedeþi cât sunt de desperatã. — Pe când eram la Haga. — Aºa cã. acest om poate deveni soþul dumitale.. Vei citi tot ce-þi voi scrie. Roza. sau dragã domniºoarã.— Pe cine atunci? — Pe mine. — Sunteþi sigur. — Oh! da. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. domnule Cornelius. fãrã ca el sã nu se uite. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul. ieºea ºi el. cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. Roza. M-am fãcut cã nu-l observ. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza. — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. mi s-a . Ah! Roza. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff. nu-i aºa. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. în afarã de buna mea Zug. — Iatã pe ce mã bizui.

dar. — Într-adevãr. — La ce dracu. cu urciorul între genunchi. S-a auzit scârþâind. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat.. încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania. domnule. Dar Gryphus. a fãcut ca mâna grea ºi asprã. — Domnule. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã. Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. unui cunoscãtor. fii atent! spuse Cornelius pãlind. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. sub dantele care îl þin uscat. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival.. nimic! þipã Cornelius tremurând. mai ales scumpa mea. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. domnule Cornelius. — Dar.. biet prizonier! — Cum. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele.. când vine el. te-am prins! Un urcior. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. Cornelius rãmase foarte îngrijorat. aproape desperatã. Roza deveni deodatã atentã. spuse deþinutul. — Ce-ai acolo? strigã el. — Ah. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. nu e tata.topit inima de bucurie! — Atunci. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. ºi mai ales. — Eu? nimic. se auzi o uºã închizându-se repede. sunt sigurã. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. ascuns în fundul dulapului meu. Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. vãzând neclintita hotãrâre a . pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. pãstreazã cu grijã al treilea bulb. — Nu. imediat. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. Neliniºtitã. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste. ca pe o comoarã. la ce? urlã temnicerul. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale. vindecatã cu grijã de Cornelius. — Dar ar putea fi domnul Iacob. Într-o dimineaþã. îþi voi spune. nu poate fi Gryphus. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. — Ce este? o întrebã van Baerle. Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului. se aude de departe. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr. Într-adevãr. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. — Oh! da. Dar adio. Întâmplarea. Ah. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã. aºa repede? — Trebuie. vezi dumneata. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. fãrã sã-l apese. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle.

— La urma urmei. L-am distrus. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. Dã-i drumul sau chem garda. bãtând din picior. — Dar îþi jur. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. strigãtul bietei Roza. palidã. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. — Cheamã pe cine vrei. — Îl vom planta pe celãlalt mâine. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. replicã bãtrânul. l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. — Da. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. blestematule. — Vai. — Tatã! Tatã! strigã Roza. — Dã drumul urciorului. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. un bulb de lalea. — Blestematule. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius.. strivit. — Ah! spuse paznicul furios. — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. cu braþele ridicate spre cer. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. laleaua. îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. Am trei sute în pod. care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele. cã îþi voi face viaþa grea. Furia ºi sângele i se urcarã la cap. exasperat. nu-i decât o lalea. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. urlã Cornelius în desperarea sa. tatã. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. Gryphus. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale. de gheata grea a paznicului. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei. care þi-a dãruit viaþa. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor. spuse Cornelius. repeta Gryphus într-una.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. adãugã Roza. Van Baerle vãzu crima. XVIII CURTEZANUL ROZEI . dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. va sã zicã te revolþi. fãcut terci. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. frumosul meu prieten.. adãugã Gryphus puþin ruºinat. dragã domnule Cornelius. tu eºti. da. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. tremurând. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. Vezi bine cã nu la lalea þineai. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. îi ºopti Roza. O sã þi se dea câte lalele vrei. încãlzindu-se. Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa.

tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. Dumnezeule. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. dar prea târziu. e o inimã cinstitã. strângea din pumni. întrebat de prietenul sãu. ªi închizând uºa: — Vino. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. — ªtiu pentru cã a spus-o. cu un aer jalnic. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. strivit! Oh Dumnezeul meu. sau mai degrabã cu mugurele. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã . — Oh. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. — Oh! de treabã om acest Iacob. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. Era desperat. îi pare rãu. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. luându-l pe tata de guler. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. — Tatã. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. domnul Iacob! Aºadar. dar imediat i-a dat drumul. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. zise Roza. adãugã Roza. i-a rãspuns tatãl meu. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. — E o mârºãvie. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. spuse Gryphus. — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. un suflet ales. "Ai fãcut asta? a strigat el. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. — S-a fãcut atâta zgomot. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. domniºoarã! spuse el. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. E îngrijorat. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. pãrul i se ridicase mãciucã. Seara. N-am ºtiut ce sã rãspund. a strigat Iacob. Tata a rãmas înmãrmurit. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. Bine. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. ºopti Cornelius. da.Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. ªi într-adevãr. Într-adevãr. strivindu-l. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. — Ei bine. ªi ea zâmbi în aºa fel. lipseºte cât poate mai puþin. tânãra fatã se întoarse.

din nenorocire. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? . a început sã spumege.sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur. Din fericire. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. — Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori. o sã-i gãsim. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. trebuie sã mãrturisesc. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. — Spune-mi. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu. — Ah. acest om te-a urmãrit? — Da. — Vai. — ªi la auzul acestor cuvinte. M-am întors. — Dar poate cã nu are bulbii la el. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea. dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale. L-am întrerupt. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. — Ce-a zis?.. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus. a spus tata. a mai spus ceva? — Aºadar. spuse Cornelius pãlind. de obicei sunt trei. mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri. Roza. continuã Cornelius gânditor. s-ar putea! strigã Roza. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. Dar asta n-a fost totul. — La aceste cuvinte. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã. de laleaua mea e îndrãgostit. într-adevãr. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. spuse Cornelius. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. — Da. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. ce. — ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã.. — Da. — Roza. — Atunci. în timp ce greblai? — Nici una. tata m-a scos din încurcãturã. Am ridicat din umeri. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. ºi dacã mai are ºi alþi muguri. vai. zãu. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. — Trebuie sã-l scotocim. cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. — Mi-e teamã cã da.. rosti el cu voce mieroasã. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. — Vedeþi. zise Cornelius. — fiindcã. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns.. — Dar mai întâi. — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata. a spus tata. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius. frumoasã Roza.

— continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã. cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. fiþi liniºtit. cã dintre cele douã iubiri ale sale. cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele.. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. Totuºi. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. zise Roza. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. — Bine. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. — Primiþi câþiva bulbi. sã vezi ce face. — Ei bine. acest Iacob care ne spioneazã. — Fiþi liniºtit. ca ºi prima datã. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. fã-te cã îngropi un mugur. spuse Cornelius încruntându-se. Dupã plecarea fetei. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. Într-adevãr. izbucnind în suspine. spuse fata. spre . domnule Cornelius. Roza. — Cornelius suspinã adânc. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. — Da. în loc de bijuterii. Roza. spuse deþinutul oftând. atunci. Sacrificã-mã. — E adevãrat. dar uitã-te prin uºã. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când. — Ah! suspinã Roza. Cornelius chibzui un moment. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. — Ce vezi? — Vãd. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. cum nu mai trãise pânã atunci. Ar fi o slãbiciune. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. vãd. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. pe care-l dispreþuiesc. dacã tatãl dumitale era singur. e foarte uºor. jurã-mi. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre. — E-adevãrat. domnule Cornelius. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. ªi fugi. dar celãlalt. Fãrã îndoialã. aº face o greºealã de neiertat. Nu! Roza. cel al lalelei negre. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. — Lãsaþi asta. ar fi o nebunie. aºa vom acþiona ºi noi. Roza. înceteazã de a mã mai vedea. sacrificã-mã imediat pe mine. Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. — Vai! spuse ea.— Oh. nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei. apoi ieºi din grãdinã. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã.. lasã-l sã te urmãreascã. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. cât despre al treilea mugur. jurã-mi. de o mare bucurie. ar fi fost bine aºa. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci. cã în loc de inele. mi se pare cã o parte din mine a murit. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. — E-adevãrat. vã iubiþi mult bulbii. — Ce este? întrebã Cornelius. — Vãd un lucru.

Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. — ah. . dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. Ora trecuse dar Roza încã nu venise. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. ci plângea. apoi nouã ºi trei sferturi. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. încât. apoi sunã ora nouã.orele trei dimineaþa. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius. Cu cât întunericul creºtea. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. fãrã ca o lacrimã. sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. dar pe mãsurã ce înþelegea. dar ºi de poziþia ei socialã. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. de la prima treaptã. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. Cornelius era bogat. opt. Cornelius era savant. Roza însã. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. el adormi. chinuit de remuºcãri. cã e ora zece. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. pe douã tonuri diferite. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. ªi totuºi Roza se înºela. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. Apoi. anunþã. ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. ºi ascultã. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. vine Roza! În seara aceea însã. îºi spunea întotdeauna: — Ah. deveni singurul sãu gând. ea luã o hotãrâre. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. Aºa cã. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. în sfârºit. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. citi a doua foaie. o repetãm. hãrþuit de temeri. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. prãpãdit de obosealã. nu numai pe musafirii fortãreþei. nu mai puþin lãudabilã. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. Roza nu visa. perlã a dragostei. Apoi se aºternu din nou liniºtea. care se închisese în camera ei. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. luã tocul ºi cu o înverºunare. devenea mai desperatã. De aceea. din fericire. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. Din cele ce-i spusese. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. pe atunci. apoi. terminând de citit. operaþie în care fãcuse mari progrese. Zgomotul paºilor Rozei. cu timbrul sãu grav. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. nouã ºi jumãtate. Era însã o fiinþã nobilã. pânã ce în sfârºit. Astfel. cu suflet drept ºi profund. ea încercã sã priceapã realitatea.

Roza. aº fi procedat la fel. uºa se deschise. ªi totuºi. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. în pofida tuturor antecedentelor. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. cu cât. dar dacã îl sugruma. în locul ei. dar Cornelius nici nu întoarse capul. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã. Cornelius rãmase singur. ºi aºa. îmbrãcat cum era. cu toatã paloarea lor. mai înverºunat ca de obicei. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. retrãgându-se. îngrijorarea îl cuprinse din nou. Gryphus i se pãru mai urât. La a treia vizitã. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. Deci. atunci. mai brutal. dupã tresãririle subite. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. apoi veni ziua. îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. fãrã sã bãnuiascã. se duse sã se trânteascã pe pat. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. oricine putea sã-ºi . ºi spera în continuare. rãmânea în camera ei. în seara urmãtoare. dar mult mai intens decât în ajun. dar Gryphus. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine. Roza nu venea niciodatã peste zi.Aºadar. presimþirile nu-l înºelaserã. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca. Urma sã fixeze aceastã zi. La ora opt dimineaþa. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. Noaptea fu lungã ºi tristã. dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. Totuºi. la miezul nopþii încetã sã mai spere. când am încercat s-o descriem. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie. pãrãsindu-l. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. A doua zi. cu siguranþã. sau mai degrabã prin inimã. Fu cât pe ce sã-l întrebe. fãrã voia lui. Timpul era bun ºi atmosfera. Cornelius aºtepta. lãsa în urma ei atâta luminã. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. Cu toate astea. supãratã. ºi bine face dacã nu vine. La a doua vizitã a lui Gryphus. Cornelius. îi trecu prin gând. deºi un pic umedã. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. Ea nu va mai veni. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. Era ora ºapte seara. închizând uºa în nasul deþinutului. Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. îºi spunea Cornelius. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. de sãnãtate. Ca ºi cu o searã înainte. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. care par atât de blânde. Temnicerul scãpã deci. laconic ca un spartan.

E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã. — Bine. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. se afla la marginea râului. pentru a vã informa de soarta . Roza deveni palidã ca moartea. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme. Apoi ascultã. ºi al cãrei zid. rãspunse Cornelius. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc. — Am vãzut. deºi rãmase la pândã încordat. cele douã dragoste ale sale pierdute. o deschise ºi o citi. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. Acest "mâine" însemna a opta zi. Dar. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. ci de bunã voie rãmânea departe de el. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. într-o ladã. Þi se rupea inima sã-l vezi. mut de durere ºi palid de nemâncare. domnule Cornelius? întrebã ea. coborând dupã ultima vizitã. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. spuse Gryphus. Roza tresãri. — Da.piardã pofta de mâncare ºi de bãut. ºi cum asta? — Nu mai bea. cã nu mâncaþi deloc. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi." Dupã ce ieºi Gryphus. domnule. — Ei. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. ªi cu inima grea. la ora obiºnuitã. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. el nu fu mai puþin sensibil la ironie. domniºoarã. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. cu urechile ciulite. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte. abia începutã. Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. spuse Iacob. nu fiindcã era silitã nu mai venea. dupã spusele ei. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. a doua zi. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. se ridicã ºi plecã în camera ei. ºopti ea. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. Liberã. zise Gryphus. A doua zi. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat. — Oh. neatinsã. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant. atunci v-am scris. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. mã doare ºi sufletul ºi trupul. Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. Se repezi asupra hârtiei. înþeleg. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. E îngrijorat de lalea. în sfârºit. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. ci durerea cã nu te pot vedea. Roza era jignitã. Seara.

te rog încã o datã. chiar a doua zi. dragã Roza. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot. — Oh! iartã-mã. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. — Da.. martor mi-e Dumnezeu. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. Roza. spuse Cornelius. Cornelius o întrerupse. — Aºa e. spuse el.preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. cã îl urãºti pe acest om? — Da. devenind mai palid la aceastã veste. dar te cunosc. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire. zise Roza. — Da. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu. am primit. spuse el. nu are nici un mijloc de apãrare. crezuse cã Iacob venea pentru ea. Nu numai cã citeºti curgãtor. Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou. iarãºi! Roza. Nu-i aºa. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama. — ªi eu. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. dupã expresia chipului ei. e slabã. nu þi-am spus. Credeam. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã. pe când biata lalea ameninþatã. þi-am rãspuns. când Roza. Roza surâse melancolic. iartã-mã. iarãºi. ºi am citit biletul dumneavoastrã. de luminã. . nu venea pentru mine. Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. îndrãgostitul. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. Fie cã nu înþelese privirea aceasta. de zi.. Pretendentul. vãzându-te venind din nou. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit.. Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. — Pentru lalea. aºadar dumneata poþi sã te aperi. înºelându-se. dacã de fapt i se întinsese una. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea.. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat. veºnic în luptã cu rivala ei. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. atunci când ne-am vãzut ultima datã. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã. — Ah. care e. Dumnezeu þi-a dat gândirea. acel Iacob. — Roza.. spuse ea. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. aþi fost neliniºtit. laleaua neagrã. cã ai primit scrisoarea mea. de viaþã. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob. spuse ea.. îl urãsc. odios. Roza. — Oh! exclamã Cornelius. forþa ºi libertatea de a te miºca. reluã Roza. la ce se gândeºte. e aºa cum aþi bãnuit. de cãldurã. cã nu m-am gândit decât la dumneata. judecata. dupã cum ºtiu. am primit-o. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. — Ah! murmurã Cornelius.. — Într-adevãr.. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã. fie cã nu vru s-o înþeleagã.

— Vezi. ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte. — Ei bine? întrebã Cornelius. cum îl numiþi. — Unde? Cum? strigã Cornelius. ºopti Cornelius. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. ruºinat. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. pentru a vã liniºti. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. puþin mai liniºtit. a luat grebla.— A doua zi. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . — Când e senin. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. l-am dibuit. — Oh! mizerabilul. e în camera dumitale. vezi? spuse Cornelius. Roza. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. pânã când. el. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. în sfârºit. dragã domnule Cornelius. Dar ce-þi spun eu aici. dupã ce-ai plecat. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc. Roza. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. ce expunere are. luat din cel mai bun loc din grãdinã.. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors.. plouat.. a iscodit fiecare colþ al grãdinii. Oh! mizerabilul. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua. s-a oprit cu un aer indiferent. e la dumneata. — Dar numai în spatele porþii. ca ºi cum apa. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. — Apoi. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. — El a aºteptat o clipã. deci. m-am retras. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. — Ah. s-a repezit la rãzor.. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. are soare toatã ziua. Dar când va ieºi din pãmânt. rãspunse surâzând tânãra fatã. Oh! Dumnezeul meu. — Ah! rãsuflu liniºtit. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc. Dar mugurul. cã nu îl vede nimeni. într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. Roza. ajungând în sfârºit la þelul sãu. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. izolat. — E într-o oalã bunã de gresie. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. ºi un sfert pãmânt de pe stradã. — ªi el. cerul. a privit în toate pãrþile. pãmântul. — Da. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen.. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt. a luat o parte. Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. aerul ºi convins cã e absolut singur. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. nu-i aºa? întrebã Cornelius. poate sã înlocuiascã.. Dar în ce pãmânt. ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. continuã Roza. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã. În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol. Roza? — Da. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo. spuse Cornelius. cã mugurul nu e în apã. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. s-a calmat. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale. e puþin cam savant pentru mine.

Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. albinele cu talia suplã. reluã Cornelius. Nu e ca acele grãdini frumoase. — Da. Roza clãtinã din cap. vorbindu-mi despre dumneata. au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. — Vreau sã spun. întrerupând tãcerea. ºopti Cornelius. Dupã ce recolta de mai a înflorit. de singurãtate. crisantema ºi muºcata. domniºoarã Roza. dupã ce a fost adunatã. domnule Cornelius. cu antene de aur. — Bine. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. frumoasa mea Roza. spuse Roza. e foarte bine aºa. În sfârºit. nu mã plâng. dupã o clipã de tãcere. Roza. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. — În sfârºit. spuse Roza. îmi vei da veºti ºi despre el. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori. albinele ca tine. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. — Pe când eu n-am decât unul singur. pot înceta a-i mai fi rivalã. iasomia. privindu-l pe Cornelius pieziº. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. dulcea mea Roza. Eºti un grãdinar perfect. trec printre gratii. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. Din nou se fãcu liniºte. trandafirul. continuã van Baerle. — Da. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. Apoi. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. adãugã Roza surâzând. de tristeþe. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. sã vã iubiþi laleaua. zise Roza.pânã la cinci. Roza. ceea ce o consolã puþin. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. — Mâine. — ªi n-a încolþit? — Nu. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. domnule Cornelius. fug de frig. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. domnule Cornelius. nu-þi . cu aripi diafane. — Nu-þi place. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. e foarte bine! strigã Cornelius. Roza. — Eh. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. am foarte multe lucruri de fãcut. eu?! — Vai. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp. Numai devenindu-i mamã. aºadar mâine. dacã aº fi mamã. el se uita spre cer. izbucnind în lacrimi. dar cred cã mâine va rãsãri. — Sã te iubesc pe dumneata. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. — Nu vã reproºez nimic. Ai fãcut bine. înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. ºase zile. cum spuneai mai adineauri. e adevãrat. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. domniºoarã. însorite. Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. rãspunse tânãra fatã. Roza. în aer liber. nu-i aºa. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. rãspunse Roza.

iar apoi.cã dând atenþie adoratorilor. ofiþerii. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. suspinã tânãra fatã. nu ºtiu dacã e adevãrat. dar asta te obligã pe dumneata. Ea surâse. Roza. nu o datã. dar nu-mi lua vocea dumitale. tiranii. trebuie sã-mi lãsaþi . dar mie mi se pare cã mâinile dumitale. ºi chiar mulþi. cã citind bileþelele ce mi se scriu. la ce mã obligã? — Mai întâi. zgomotul paºilor pe scara grea.. dragã Roza. domnule. — Ah! dragã. — Înainte de orice. ºi chiar de douã ori. mi se pare. al ambiþiilor sale. stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. — Cum. din nenorocire. — O frumoasã nãscocitã. — Ah! iatã cum sunteþi voi. — Care scriu? — Care scriu. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. le cautã pe ale mele. dorinþele mele? — Da. Roza? spuse Cornelius. rupe mugurele lalelei negre.place cã iubesc florile. uitã-te la mâinile mele cum tremurã. — Dar despre ce fatã e vorba. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. — Pe mine? întrebã Roza. spuse Roza. un biet deþinut. — ªi acum. sau mai degrabã curtezanul meu. îl recitesc în fiecare zi. — Dar. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. la Loevestein nu-i nici un comis. Roza. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea. comisii din Haga? Ei bine. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. Ei bine. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci. Cornelius surâse. cu înfãþiºare nobilã. — De frumoasa cea neagrã. dragostea mea. Caut un asemenea tânãr. priveºte cât e de palidã fruntea mea. Iacob. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. sunt. dorinþele dumneavoastrã. spuse ea. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã.. sã nu te mãriþi. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. domnule Cornelius. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. aþi uitat. buna mea Roza. nici un ofiþer. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. cu picioare fine. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. gesturile. nici un student? — Oh! ba da. Ei bine.. continuã Roza oftând la rândul ei. cu talie mlãdioasã. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. cã ºtii sã citeºti. domnule Cornelius.. pentru cã. în timp ce dumneata. Nu vã gândiþi decât la ea. rosti Cornelius. când ºtiu sã citesc. deºi fug. —Dupã laleaua neagrã. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin. floare geloasã pe alte flori. Roza. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine. Iubiþi o fatã. scumpã iubitã. sacrificiul viselor sale. n-o visaþi decât pe ea. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. ascultã cum bate inima mea. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. spuse Roza.

în saltea. în pat. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. spuse Gryphus. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. Gryphus îl privi chiorâº. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. sã-i strige . sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin. — Ei. nu trebuie sã ceri imposibilul. vom vedea atunci. — Oh! spuse tânãra fatã. þi-e foame? spuse Gryphus. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. — Ia te uitã. între hainã ºi vestã. ªi ieºi. prietene Cerber. iar zorile vesteau o zi frumoasã. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. — Ah. spuse el. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. Cornelius izbucni în râs. N-au gãsit nimic. ºi o sã vin sã vã vãd. vino! — Cu o singurã condiþie. care cunoºtea fãptaºii. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. Roza. testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. îl gãsi în picioare. poate chiar libertatea. între cãmaºã ºi piele. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. cum ne simþim în. Uºa se deschise. N-au gãsit nimic. cãci mi-e tare foame. i se pãru cã viaþa. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. Atunci.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. dacã doreºti. — Ah. — Bun! ªtim noi ce ºtim. vom veghea. — Aici! Acum. prietene Gryphus! spuse van Baerle. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. fredonând o arie de operã. bucuria. sã aºteptãm prânzul. Gryphus intrã. — Hm! fãcu el. de data asta singur. de ce nu? întrebã van Baerle. vino. Când se trezi. vegheazã! Conspiraþia mea. dar vom veghea. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. — Câinele. dar Gryphus mârâi. vine tocmai la timp. — E acceptatã dinainte. ca ºi persoana mea. pãtrund în întunecata lui încãpere. ºi. Roza. repetã Cornelius. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. da. zise deþinutul. Au cãutat între cearºafuri. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. odatã cu raza de soare. sã cãutãm. Roza. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. La ora ºase. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el. e la dispoziþia dumitale. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. Asta îl fãcu pe Gryphus. — Mulþumesc. slavã cerului. fii liniºtit. — Vom vedea asta la prânz. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. între vestã ºi cãmaºã. ªi ca din nebãgare de seamã. — Vegheazã. Gryphus se întoarse. — La prânz. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. sunt în viaþã. domnule savant. — Iatã dejunul dumitale. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. spuse Gryphus. — Se pare cã merge bine conspiraþia.

în seara aceea cel puþin. — A rãsãrit dreaptã? între el. a rãsãrit. — Laleaua. Roza scoase un þipãt slab. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. Din acest moment. Cornelius era fericit. în noapte. În sfârºit. cãci de când e în camera mea. ºtii? — Da. Roza veni la ora nouã. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. spuse Roza. În seara aceea. dar fãrã lampã. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. care permite o bucurie copilului ei. fruntea. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. ea îl privi pe Cornelius printre gratii. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. Nu mai avea nevoie de ea. se despãrþirã. reuºind astfel. La ora zece. — Taci.printre gratii: — Bine. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. — Ai dreptate. ca de obicei. Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. Nu mã gândesc decât la ea. — Ah. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. când mã trezesc. apoi se legã floarea. ºi apoi. ceva. N-o scap din ochi. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului. cãci o aºtepta pe Roza. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. e zestrea dumitale. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. La început se deschiserã frunzele. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. O vãd din patul meu. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui. mã tem s-o mai pãrãsesc. râde mai bine. în Orient. Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se . îmi dai voie. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. Lumina putea s-o trãdeze. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. sub pedeapsa de a nu mai veni. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. mâna. E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. — Oh! Roza. Roza. spuse Roza. în sfârºit. Cel care trebuia sã râdã la urmã. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. într-o searã. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. — Dreaptã ca un fus. deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase. — Numai la ea. în speranþa de a-i atinge obrazul. bine! Cine râde la urmã. dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. era Cornelius. Cãci Roza. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. La auzul acestei veºti. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. acum ºtia sã citeascã. strigã Cornelius. Roza? Bagã de seamã. — Cum. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape.

spuse Roza întristatã. aºa cum îþi sãrut þie mâinile. ci cu bunã ºtiinþã.. rãspunse Roza. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. — Da. spuse el împreunându-ºi mâinile. subþire ca un fir de pãr. da. taci. — Deschise. aceea. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. Roza. cum îþi sãrut obrajii. nu existã înger sã i te pot asemui. Roza. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. surâzând în faþa acestei exaltãri. Roza? Roza surâse. bunã Roza. deloc din întâmplare. nu-mi strica bucuria. laleaua mea o sã înfloreascã. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. închisã ca. Roza! strigã Cornelius. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat. — Dupã lalea. Dumnezeul meu! ce . draga mea Roza. sã nu trimiþi un mesager. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. Roza. în acelaºi moment chiar. mai închisã.. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. mai închisã! Îþi mulþumesc. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori. oprindu-se deodatã: — Oh. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. floarea. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. domnul Cornelius. Dupã douã zile. Harlem e departe. ºi în acelaºi moment. ai fãcut atâta pentru mine. — Oh! ºi n-am s-o vãd. totuºi? — Ah. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. mâine sau poimâine. ºtii bine. Roza. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. Apoi.. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. S-a deschis! Dar atunci se vede. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. — Mai închisã.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. — Destui? întrebã Cornelius. — Am trei sute de florini. Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise. — A apãrut. vârfurile sunt gata sã se deschidã. spune-mi Roza. — Am s-o culeg dacã. dându-se îndãrãt. în douã sau trei zile. — Într-adevãr! spuse ea. ai muncit atât de mult. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. — Oh. — Da. Roza îºi apropie obrazul. — Ah. ea va înflori? — Da. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. cum îþi sãrut pãrul. mã despart de dumneavoastrã. Roza. scumpa mea. — Brunã? — Oh. — Ei. Dar. Roza. În noaptea. Ai bani. — Roza. Închisã ca abanosul. cel târziu. Cornelius dormi puþin. — Dar în timpul ãsta. rãutãcioase Taci. da! spuse ea. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. ºi va ii neagrã. Roza. Dumnezeul meu! exclamã el. vrei! spuse Roza. e foarte închisã. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ. dacã ai trei sute de florini. strigã Cornelius. strigã Cornelius. — Ah! rãspunse Roza. se poate vedea un firicel de culoare închisã.. e adevãrat. pune-o la umbrã. din milã pentru mine. cilindrul e plin. cilindrul se umflã.

Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea. laleaua va înflori. mai fericitã decât el. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. Roza. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. fãrã doar ºi poate. fie pe sub uºã. — Iatã. Roza? Voi muri de nerãbdare. — Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. spuse Roza râzând. — Dacã-i numai atât. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã. Apoi. pustiu. Fãrã îndoialã. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc. mâine sau poimâine searã veþi ºti. ea veghea nobila floare. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni. în semn de neîncredere. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. da! Du-te. — . un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani. vei trimite pe cineva la Harlem. iatã. aceastã minune a minunilor.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. iatã ce am hotãrât. da! zise Gornelius. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire. oprindu-se deodatã. — ªi? — Ei bine. la rândul ei. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre.. Ei bine. Roza. — Totul merge de minune. — Oh! Roza. mai întâi la dumneata. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. E luntraºul închisorii Loevestein. iar coridorul. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. Unul dintre adoratorii mei. .. sã cauþi un om de încredere. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. ce le-am fãcut. du-te! Roza plecã întristatã. Cornelius aproape o alungase. Roza cea uºoarã ca o pasãre. fiþi liniºtit. Roza veghea. se duse la uºã. Roza clãtinã uºor din cap.rãi sunt oamenii. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. se trezi brusc. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze. deºi agitatã. Dacã o sã se deschidã ziua. am petrecut toatã noaptea visând. — Doamne! Roza. — Drace! — Calmaþi-vã. nu numai necunoscutã încã. Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã.. fie prin ferestruicã. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza.. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult. Laleaua nu înflorise încã. între prima ºi a doua inspecþie a tatei. — Da. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. am sã viu. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. l-am ºi gãsit. Roza cea veselã. dar. am sã viu chiar eu sã vã spun. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea. — Ei bine? întrebã Cornelius. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. În noaptea asta. absolut neagrã.

eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. nici un minut. spuse Roza oarecum mângâiatã. poate chiar sã se deprindã cu ea. — ªi pe dumneavoastrã. poate. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã. îºi apropie buzele de caliciul deschis. iubit. Laleaua neagrã. Roza. iubit. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. Dar cum îþi spuneam. Atinge-o uºor. aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. dupã bunul meu plac. vã jur. preºedintele va veni.. sub ochii Rozei. dacã se deschide. se aflã floarea misterioasã. — Mã întorc la lalea.. ºi îndatã ce se va deschide. Roza. Anunþã-l imediat pe preºedinte.. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. nu.. înþeleg. ar fura-o!. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. dar nu mai târziu. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. Acolo. mai degrabã scrie dumneata. — Oh! prietene.. nu-i aºa? — Iubit. spuse Roza. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune. nebunã de fericire. dacã i-aº porunci. veþi fi prevenit. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare. Roza. se deschide. vei pãstra o copie a procesului-verbal. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. da. poþi spune ºi cel mai fericit om. dupã ce va afla vestea. în clipa asta. Copleºit. — Ei bine. sau mai degrabã în douã. Roza fugi. cu . Roza. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã. un creion ºi o hârtie. Roza suspinã. fiþi liniºtit. iubit. sunt sigur. Cornelius se înãbuºea de fericire. — Roza. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. Poate. cãci era tot numai ochi ºi urechi. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. domnule Cornelius. — La revedere. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. da. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit. cu urechea la pândã. sã ne spunem deci la revedere. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa. nu pierde nici un moment. dar fãrã amãrãciune. Roza care vegheazã ca ºi mine. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie. — Spune: prietene iubit. rosti Roza cu inima zvâcnind. prietene".. dacã ai zis iubit. O atinge cu gingãºie. dã-mi. prietene. crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. te rog. Privea cerul ºi asculta pãmântul. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte. înfloreºte. îmbãtatã. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. te rog fierbinte. Roza..— În sfârºit. Bietul bolnav era vindecat. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur.. — Iubit. — Atunci. dumneata. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. ia aminte. care trãieºte. — Ah! spune-mi "la revedere. domnule van Baerle.

— Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. Roza. Sunt fiica temnicerului Gryphus. XXIII INVIDIOSUL În adevãr. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã. Veniþi. foarte bine. mesagerul. Poate chiar acum. dragul meu Cornelius. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins. Roza.. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. — E scrisã. Dar deocamdatã. Prea plecata dumneavoastrã slugã. fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori... De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. — Roza. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când . Domnul Preºedinte. foºnetul unei rochii. De îndatã ce floarea se va deschide. ªi. du-te. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum. spuse Roza. minunata lalea. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele. spuse Cornelius gâfâind. netede. Roza Gryphus. du-te. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. Roza. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. Tocmai s-a deschis. tânãrul. veniþi. Scrisoarea asta e perfectã. n-avem nici un minut de pierdut. o stea strãluci spre miazãzi. Roza! Buzele tale ard. ca de silfidã. — Ah! spuse el. nu avem nici o clipã de pierdut. este cu desãvârºire neagrã. eu scriam. domnule preºedinte. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime.. Cu o mânã." — Acum. Dã-mi scrisoarea. Oh. vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein. primarul oraºului Harlem. aidoma unei bãtãi de aripi. Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. drepte ca vârful de lancie. Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune. vã voi trimite aceastã scrisoare. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate.. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele.. vino. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa.grijã. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein. prietene iubit ºi fericit. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius. — Oh! murmurã el. minunatã. În acest moment. — Foarte bine. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii. e foarte cunoscut. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori. Dumnezeul meu. dã-mi-o. Laleaua era frumoasã. spuse Cornelius... La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere. Roza. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu.. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. — Sãrut-o. prietene. splendidã. ªi. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea.. E mynheer van Systens. cu o mânã tremurândã. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. iar cu cealaltã. Þinându-ºi rãsuflarea. Cornelius tresãri. scumpã Roza.

o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. El i-a potolit bãnuielile. dar chiar ºi pe coridoare. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. Gryphus era neîncrezãtor. iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã. de la o vreme. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. ba chiar mai mult. Isaac Boxtel. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. În acel moment. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. . tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã. adicã suprema nãdejde a deþinutului. dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã.credeau mai siguri de fericirea lor. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun. Numai cã nu era deloc uºor. împrietenindu-se cu Gryphus. nu mai pleca nici seara. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. Acum. privind prin telescop. aºa cum am vãzut. pentru ca. nici auzit. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. cu picioarele goale. þinut sub lacãt de Gryphus. de îndatã ce rãsãrea soarele.. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. L-am regãsit. Cãci ne închipuim. îi stimula instinctul de temnicer. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur. Boxtel fu pe deplin convins. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. de care nu era foarte sigur. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu. o urmãrea noaptea. Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. Dimineaþa. În sfârºit. dar îndeajuns de aproape. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. Apoi. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. Cornelius poseda doi muguri. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. Dupã spusele falsului lacob. cãci. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. lucru ciudat. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua. El conþinea al doilea mugur.

cum vreþi sã-i spuneþi. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. cu realã bucurie vãzu Iacob. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. În seara de care vorbim. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. dupã cum ºtim. Boxtel intra în camera tinerei fete. el se afla în posesia unei chei potrivite. Dar. aºa cã el reflectã. De aceea. iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. deoarece existenþa ei era o tainã. Socoti cã. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. Uºa se închidea. Se închidea bine ºi de douã ori. ca de briceag. faþã în faþã cu laleaua. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. fãrã efort. cum el va fi posesorul lalelei. pãzit. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius. cu ajutorul unei broaºte simple. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. cã hoþul ar fi bãnuit. deºi dupã aparenþe era foarte probabil. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua. iar el. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. Douã intrarã în broascã. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. furtul ar fi inutil. Spunem furt. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. spionat. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. tot ar putea fi gãsitã. la numai zece minute dupã ce plecase. Deocamdatã. — sau Isaac. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. — ar obþine cu siguranþã premiul. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. Aºadar. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. supravegheat. ea observând dispariþia. cunoscut cultivator de lalele. el urma sã intre ca de obicei. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. În sfârºit. dealtfel. el.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. nu acesta era lucrul cel mai important. Era deci mai bine sã procedeze altfel. dar. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. Astfel. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. în fiecare searã. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. Dupã douã zile de lucru. el chibzui cã ar fi mai bine. pânã la ultimul amãnunt. Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. el le încercã pe toate. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. Boxtel. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis.

biatã copilã! — Nu. — Cornelius! Laleaua. Gryphus era beat mort. coborî o treaptã a etajului la care se afla el. În camerã. au luat-o. pe malul râului Wahal. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem. Uºa era închisã. Da. ªi. nu. O auzi chemându-l pe Cornelius. Trecuse o jumãtate de orã.sã înfloreascã. cu pasul ei vioi. Boxtel. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. dublã decât cea obiºnuitã. Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei. La ora douã noaptea. vãzu laleaua deschisã. cu o mânã dibace. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi. þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. explicã-mi. la etajul superior camerei Rozei.. Boxtel. — Doar o clipã. nu. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. întoarse de douã ori cheia în broascã. în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. vedea toate astea. spuse Roza. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza. — Atunci. O vãzu intrând în camerã. prietene. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul. Primele raze ale zilei. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii.. Se dãdu înapoi. au furat-o. Apoi. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. spune. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei . — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. — ªi în acest timp. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. cu excepþia lalelei. cu toate recomandãrile mele. La ora unsprezece. Aproape în aceeaºi clipã. neagrã ca noaptea care îl ascundea. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. o asemenea cãlãtorie. care dispãruse. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri.. el o urmãri pe Roza. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. fãrã voia ei. Cheia a fost tot timpul la mine. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. îngrozit. — Cornelius! strigã ea gâfâind. spune. care stãtea ascuns pe palier. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã. ªi în aceastã mânã. La lumina felinarului opac. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. atinse broasca de la uºa fetei. Când Roza. Roza. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. — Da. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. — Oh! nu din vina mea. Spune-mi. ai lãsat cheia în uºã. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. e lesne de înþeles. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. — Ne-au luat-o. ne-au furat-o! strigã Cornelius. fiecare obiect era la locul Iui. — Ei.. zece minute mai târziu. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. albãstrui ºi proaspete. ajunse la ultima treaptã a scãrii. noaptea. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã.

da. sã coborâm. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. iertare! strigã Roza. dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob. dar reparabilã poate. îþi voi deschide. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. da. cu trãsãturile descompuse. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. Nici nu terminã bine. — Vai. fãrã îndoialã. nemiºcat. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. urla van Baerle. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. Tatãl ei o urmã urlând. dragul meu Cornelius. — Vai. Cunoaºtem noi legile. o sã-mi iei cheile. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. trebuie sã-l gãsim. — Tata! strigã Roza. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. ne-au furat. atât de puþin liberã. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. iar Alteþa Sa. apoi. la revedere! Roza. — Ei bine. lacrimile îi tãiau vorba. ºoptind doar: — Furatã. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. ªi nenorocitul. Sunt pierdut. luminatã de un gând brusc. . nebunã de groazã ºi desperare. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. spuse Roza izbucnind în suspine. al veghei noastre. domnule savant. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. spuse Roza tremurând toatã. — Gryphus. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. mai încet. Am sã mor! La aceastã ameninþare. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. trimise un sãrut prietenului ei. trebuie sã-l urmãrim. îngrozitã. urlã van Baerle.mele. dar calmeazã-te. Cornelius. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. furatã. copilul dragostei noastre? Roza. conteazã pe mine. piatrã cu piatrã. am sã-i vãrs sângele. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. fiicã denaturatã. mizerabilul e complicele lui Iacob. prinþul stadtholder va afla mâine. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. — Oh! domnule Cornelius. e adevãrat. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. Doar cunoaºtem hoþul. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie. — Mai încet. strigã: — Roza. — Aºa. furatã. o femeie atât de puþin priceputã. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. domnul cultivator de lalele e nevinovat. Roza. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. prietene. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. Roza. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. da. dacã nu-mi deschizi. infamul tãu tatã. ah. îi voi lua cheile. dar calmeazã-te. fie-þi milã! — Iþi spun. cã dãrâm celula. cãruia mânia îi înzecea forþele. — Prietene. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. da. da. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. Hai. iertare. þipã Cornelius în culmea furiei. sau ºi-a fãcut una falsã. mizerabilul. nenorocirea e mare. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. Oh. ªi dumneata. Roza. Cornelius dragã. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. Ea se sufoca. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. în numele cerului! — Oh! Roza.

ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. În mai puþin de o orã. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. sau . cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. Într-adevãr. ºoptind. a bietului deþinut. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. Roza îi luã biletul. Spuneam spre Delft. comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. devenit acum inutil. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. ªi oricum.Cât despre bietul cultivator de lalele. când îl zãri grãbind pasul. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. Dar cãutã în zadar. coborî scara. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. luã cei trei sute de florini economisiþi. Ea grãbi calul ºi îl ajunse. un bãiat bun ºi de treabã. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. prãpãdit de obosealã. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. scotoci sub dantele. dar triumfãtor. nu fãcuse nici o leghe. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. în care aºezã laleaua: astfel. îl vom urmãri. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. laleaua lipsea ºi acum. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. Într-adevãr. fãrã nãdejde. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. îl ascunse cu mare grijã la piept. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. þinându-ºi floarea neatinsã. Pe de altã parte. adicã toatã averea ei. sau nu-l va mai vedea niciodatã. ªi acum. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. pe de-o parte. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. Luntraºul acceptã rugãmintea. iar aer avea de ajuns. capul i se plecã. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. într-un han bun. Omul nu avea decât o trãsurã. El mergea încetiºor. Ea înþelese îndoita desperare. fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. — dacã cititorul e de acord. ªi acolo aºteptã. gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. bineînþeles. Laleaua era furatã. se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. despãrþirea lor era inevitabilã.

în calitatea ei de reginã a lalelelor. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. — Vai! domnule. În acest timp. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. nemiºcat. al cãrei caliciu îl forma capul. rãspunse Roza. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. insensibil la ameninþãri. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. dar acest nume. E greu sã treci peste consemne în Olanda. nu ºtiu. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane. îl ameninþã cu foamea ºi verigile. nici de brutalitãþi. ºi 5 Femei rãzboinice. îl înjurã. furios. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. apoi. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. înjurat. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. i se adresã el. Roza intra în Rotterdam. ºi putea foarte bine. mãrunþel. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. rãmânând întunecat.pe greabãn. ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. din 1001 de Nopþi. ci mie. spuse Roza. degeaba. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. i-au servit drept paºaport. Gryphus. Chemã lãcãtuºul închisorii. Roza nu rãspunse. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe. sã trimitã ambasadori. domnule. — Domniºoarã. — Da. indiferent la furie. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. nici de injurii. domnule. simþind cã-i e foame. scuturã tot mobilierul sãu sãrac. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. ameninþat. Mulþumitã lor. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. o mare nenorocire. ca Bradamante sau Clorinda5. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. Gryphus îl cãutã pe Iacob. maestrul van Systens. urcã din nou la van Baerle. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. Dar Roza nu se descurajã. încât abia la ora prânzului. oricât de sonor ar pãrea. Cornelius. fãrã a spune unde se duce. tânãra fatã pornise din nou la drum. eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). Am spus cã se numea van Systens. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. numai sã nu întârzie. Chiar în clipa aceea. spuse ea. care deschise uºa. Aceste cuvinte. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. dar nu ei. . bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. firav la trup. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. plecase ca o adevãratã aventurierã. Era un om de treabã. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. se lãsã maltratat.

drept cine sunteþi. e cea care mi-a fost furatã. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. e lãsatã aici? — Nu. nu sunt nici douã ore. — Domnule. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. acest Boxtel.— Care? — Mi-a fost furatã.. — Dar unde? — La stãpânul dumitale. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel.. vã iau. da. copila mea? Deci nu dumitale. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. spuse Roza. adicã onorabilul domn van Systens. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. nu . domnule. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens. De ce nu explici limpede. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole. — Cum e? — Neagrã. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. — Neliniºtit. — Cum te vãd. puþin tulburatã de aceastã apostrofare. — Domnule. — Domnule. domniºoarã. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. cã mi s-a furat laleaua neagrã. domnule. la dracu.. — Domnule. cocârjat. e bunul meu. tremurând toatã. strigã Roza.. desigur. — La stãpânul meu? — Da. — Chel? — Da. — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da. Ce. domnule. sper. dupã cât se pare. hoþul nu poate fi departe. dar va fi adusã. domnule. nu-i cumva un om slab? — Da. e laleaua mea. domnule. repezindu-se cãtre domnul van Systens. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. care se dã drept proprietarul lalelei negre. — Dar drept cine mã luaþi. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. — Domnule. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel. fãrã cel mai mic punct. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. acest Isaac Boxtel. privind-o pe Roza. cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã. — E cea a domnului Boxtel. am privit mai mult omul decât vasul. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. — Vã repet. — ªi care e într-adevãr. — Dar lucrul va fi uºor de verificat. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da.

în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel. care. Cât despre mine. mai mult. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. Domnul Isaac Boxtel. du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". care merge la inimã: — Domnule. uºile se deschideau. — A dumitale? — Da. dacã e un alt cultivator. la hanul "Lebãda Albã". cum eºti drãguþã. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon. aºadar vestea se rãspândise în oraº. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. pe care o socotea o nebunã. domnule! insistã Roza. descurcã-te cu el. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. . — Ah! domnule. Dar ajunsã la Grote-Markt. copila mea. copila mea. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. O luarã pe strãduþa Paille. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. murmurã ea. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul. era hotãrât sã loveascã ºi el." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. — Sã ne întoarcem. cea pe care am plantat-o. sau chiar mai rãu. ca ºi prima oarã. laleaua. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea. reluându-ºi frumoasa panã. Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte. bãiat voinic din Friza. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. În acest timp. dacã acest Boxtel nu e Iacob. primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. ªi domnul van Systens. în numele cerului! Nu mã alungaþi. Roza se opri brusc. continuã raportul întrerupt. Când o recunoscu însã pe Roza. du-te. în acest caz. spun cã vin sã o cer pe a mea. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. Peste tot pe unde trecea. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza. spuse barcagiul. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. l-am pierdut poate pe Cornelius. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem. — Ei bine. dacã s-ar fi iscat o bãtaie. Adio. continuã van Systens. e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. urmatã ºi acum de barcagiu. am fãcut o greºealã enormã. cu o panã din cele mai bune. ci numai laleaua. Oh! eu pierdutã. raportul început. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. pe care am crescut-o eu singurã. dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. — Copila mea. numai cã. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. dar Cornelius. dimpotrivã. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. Oamenii alergau. Du-te. Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". tulburatã. n-ar fi nimic.

altul de cavalerie. Un tânãr îmbrãcat simplu.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe. ce glorie pentru Societate. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. nu o am aici. unul de marinã. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã. când din stradã se auzi un zgomot puternic. urca însoþit. raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. berea ºi florile. — ªi unde e? — La proprietarul ei. brodatã cu fir de argint. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. — Dar raportul meu! strigã el. monseniore. treptele de piatrã. în sfârºit. prefer. cauza rumorii ce se auzise pânã sus. veni sã se încline. Van Systens. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. — Din Dordrecht? — Da. monseniore. Abia ajuns în anticamerã. domnule. sunteþi un om cinstit. acest domn Boxtel. fãrã sã se mai preocupe de Roza. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. sau mai degrabã urmat de mulþime. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. pe acþiuni criminale. Îmi place apa. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. Ei bine. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. Dintre flori. deºi de necrezut. spuse Wilhelm de Orania. sau pe neadevãruri. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. — ªi cum îl cheamã? . cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. — Ce-i asta? strigã primarul. — Vai. trimiteþi sã fie adus aici. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. — Monseniore. — Oh! monseniore. strigã el. dacã nu mã ascultaþi. cu o hainã de catifea liliachie. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. — domnule. strãlucitoare ºi albe de curãþenie. fãrã îndoialã. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. domnule. bineînþeles. sunt un adevãrat olandez. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei. pe care o lãsã în cabinetul sãu. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. În urma lui mergeau doi ofiþeri. ce se aude? E posibil oare. spuse van Systens încântat. spuse Roza desperatã. monseniore. nu. Vã implor. cu un pas rar ºi sigur. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. lalelele.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. monseniore. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. — ªi tu. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. monseniore. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. — Aºadar. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. încearcã sã mã ruineze. — Ascultã. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile.negre? — Da. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. monseniore. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. Prinþul tresãri. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine. — Mi-ai furat-o. mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. îl cunosc pe domnul Iacob. monseniore. — Acest deþinut. — Pentru a urma deci pe acest om. Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. monseniore. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. dar neg cã am furat laleaua. — Dar. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare. condamnat o datã la moarte. — Liniºte! spuse prinþul. — Neg. Acest prizonier e un criminal de stat. Roza ascultã. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. dar în zadar. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. L-am dedicat regelui Portugaliei. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. Apoi. închis în fortãreaþa Loevestein. prinþul îl împiedicã sã mintã. tânãrã fatã. spuse Boxtel. Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. monseniore. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. — Nu. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. Dar. dar parcã fãrã sã vadã. de când cultiv lalele la Dordrecht. — Ce spuneþi de asta. ai venit la Leyda sã-mi ceri . reluã prinþul. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele.

acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. am mai spus-o. Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. — Nu mai am nimic de adãugat. — Ei bine. cãruia îi era milã de biata fatã. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. monseniore. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. Cornelius. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. se adresã prinþul lui Boxtel. spuse Roza cu energie.. În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. — Sã fure! strigã Roza. se va face dreptate. monseniore. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. — Ei bine. — Liniºte. — Ai fãcut rãu. ºi de a doua ca de prima. m-am îndrãgostit de fiica lui. — Tu. atât de chinuitã sufleteºte. o jur. chiar sã trãdeze. ºi cum nu eram bogat. — Oh. Boxtel salutã. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. tânãrã fatã. iatã ce nu voiam sã spun. Wilhelm fãcu o miºcare. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. Problemele de stat. chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã. da. Dumnezeu mi-e martor. Atunci. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea.. monseniore. — Continuã. Apoi. Cornelius nu e vinovat. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui. Asta vrei sã spui. continuã Wilhelm de Orania. tânãrã fatã. pentru a justifica aceastã speranþã. — Dovedeºte-o.mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã. spuse rece Boxtel. spuse prinþul. domnule Boxtel. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. nu-i aºa? — Vreau sã spun. a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem. Oh! monseniore. deºi o credea vinovatã. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. . Dar din fericire. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. — De prima. luaþi seama. monseniore. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. am cerut-o în cãsãtorie. nu. Alteþa Voastrã ºtie tot. Acum. i-am arãtat laleaua neagrã.. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu.. monseniore. nu te voi pedepsi. de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã. monseniore. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. monseniore. Dacã a fost un furt. adãugã el. dar nu sã fure. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. s-au gândit sã mã piardã. ºoptind: — Da. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. mi-ar fi spus-o. o ignora în întregime. o repet. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. dar imprudent. ai fost pe punctul de a face o crimã. în calitate de complice al lui Corneille de Witt. sã fure! El. fiþi liniºtit. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei. — Un de Witt! strigã Boxtel. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. omul acesta l-a comis. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã.

. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. îngrijit de mine. celãlalt a dat laleaua neagrã. — Unde sunt?. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri.. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei. — Minþi! strigã Roza. vãzându-ºi speranþa spulberatã. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. dragul meu domn van Systens. ultimul. care îl luã în mâini ºi îl examinã. luã hârtia ºi citi. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor. — La dumneata. ºi acest om o ºtie prea bine. domnule Boxtel. El îndoi încet hârtia. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. mâna începu sã-i tremure. spuse Boxtel foarte tulburat. Apoi.. unde-i? — Al treilea e la mine. ne amintim. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. pe care îl socotea vinovat. îl întinse prinþului. Deodatã. în momentul urcãrii pe eºafod. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine. . Monseniore. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. spuse Boxtel. am fãgãduit. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. — Trei. Rugãmintea sa. monseniore. întorcându-se cãtre prinþ. bâlbâi Boxtel. în numele cerului. mesagerul fratelui sãu Ioan. 1672. o întinse prinþului. — Dar. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza. — tânãra fatã îl scoase de la piept. se va face dreptate. Al doilea. iatã-l. spunând: — Oh! citiþi. unde. arde-l fãrã sã-l deschizi. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. adãugã ea. monseniore. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire. Unul a fost distrus. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. zise el. Poftim. ºi scoþând un strigãt. despachetând mugurele. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. poftim. cu faþa plecatã.. a dat laleaua neagrã. monseniore. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua. — al treilea. iar al treilea. spuse el. ªi Roza. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui.— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. ochii fetei se aprinserã. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. ridicând capul cu greutate: — Du-te. atunci când. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. adãugã el. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului.

El plãnui chiar ºi o evadare. nestãpânitã.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". fie atentând direct la persoana mea. o sete neînþeleasã de a trage pumni. într-o bunã dimineaþã. lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. cu ambele coate sprijinite de fereastrã. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. aspira cu nesaþ aerul. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. — Cum ar fi cu putinþã. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. Gryphus. îºi spunea Cornelius. acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. se destãinui lui Dumnezeu. pe care o citise. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. Mã mãnâncã straºnic palmele. în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. trei zile dupã întâmplarea . neprimind nici o veste de la Roza. în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. destul de tulburat. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile. Ca urmare. cu privirea fixã. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. împreunã. nenorocitul van Baerle. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. cu buzele contractate. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. Cornelius se opri o clipã. O sã sar la bãtrânul ticãlos. De altfel. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da. mai înainte. Hârtia aceea. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. denunþându-i. simt în mine o putere ciudatã. El plãnui sã-i scrie Rozei. Dumnezeu ºtia. De când am fost închis. nici de la Iacob. va încerca sã le abatã asupra capului sãu. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. fãrã îndoialã. fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. am o poftã grozavã de bãtaie. Roza! Doamne. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. fie lovind în amorul meu propriu. prin fereastrã. de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. gata sã izbucneascã. îmi va face vreo mârºãvie. aceastã hârtie îl neliniºtea. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. Cornelius. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. cu faþa prinsã în mâini. — Ei. îºi continuã Cornelius ideea. Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. cã uºile sunt duble.

îl scoase din sãrite pe Gryphus. Acest cântec. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. tot mai sus. — ªi cu ce? — Mai întâi. ºi chiar un ciomag gros. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. spuse el încruciºându-ºi braþele. Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem. El þinea în mânã un ciomag enorm. jupâne Gryphus. Iubindu-ne. de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. întorcându-se. — Exact. El lovi lespedea cu bâta.. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie. — Cred cã e un ciomag. vãzu obrazul descompus. efort de a cãrui necesitate se convinsese. priveºte ce þin în mânã. — Bunã ziua. Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. ochii strãlucitori. spuse Cornelius liniºtit. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã. suntem mai mult decât nebun. Obosit. un zâmbet hain îi crispa buzele. Dar braþele noastre se-nalþã În sus. ghici cã este el. ªi îºi reluã cântecul. ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. spuse el. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. nu mã auzi? Cornelius se întoarse. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. Ale focului care-nfioarã pãmântul. Aºa cum am mai spus. — Drace. aºa cum am vãzut.. ªi în timp ce spunea aceste cuvinte. suntem furios. — Ah.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus. domnule cântãreþ. — Ah. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. gura spumegândã a bãtrânului paznic. exact în momentul în care l-am descris cititorului. cãtre cer. mã rog? . ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. Adicã al nostru parfum. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. te ameninþ! strigã temnicerul. dar nici mãcar nu întoarse capul. Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. strigând: — Ei. aºa crezi! ªi de ce. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. se pare cã mã ameninþi. oamenii viaþa ne curmã. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui.

de sabie va pieri". ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. rosti Gryphus. stârnitã de aceastã oribilã moarte. Cornelius pãli. cu atât îmi pare mie mai bunã. cu cât þi se pare þie mai rea. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. dar în momentul în care îl înãlþã. — ªi asta. schimbã în pâine mobilele din camerã. din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. am sã pun eu altfel mâna pe tine. vei trãi oricum. bine. — Bine. — Cu plãcere. bãtrâne. dar când nu suntem decât noi doi. nu risca sã-þi pierzi slujba. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc. cu ciomagul va fi bãtut". — ªi cum se explicã? — Oh. nu e înscrisã în regulament. uºor de înþeles. "Cine loveºte cu ciomagul. — Da. — Ah! vrãjitorule. rãspunse Gryphus. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte. — Aºadar. — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. ridicând din umeri. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. — Mai încet. mugi Gryphus. învârti ciomagul. — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. crezi cã mã faci sã sufãr. — Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. începând de azi. — A doua. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. când focul e elementul lui? . — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. — ªi foc? spuse Gryphus. spuse Cornelius. dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. — Mâna. e adevãrat. ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. Cornelius se repezi asupra lui. beat de mânie. ºi chiar cu satisfacþie. banditule! — Ei bine. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul. Gryphus urlã de mânie. cuprins de o senzaþie de groazã. continuã Cornelius. bine. cum ºtii ºi tu. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. Dacã eºti vrãjitor. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. — De ce? continuã Gryphus. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. e foarte simplu! — Spune atunci. dar ciomagul. vãd. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã".— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. eu care sunt vrãjitor. ªtiu cã dându-mi pâine rea. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul. cât despre mine. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. continuã Gryphus. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. uite. bãtându-ºi joc de el. Gryphus urla de mânie. Gryphus. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da.

sau poate chiar de fricã. Gryphus era gata sã leºine de mânie. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. Apoi. haide. van Baerle în defensivã. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise.. ce mai vrei? — Ce vreau. dacã nu ºtii. — Ah. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. Tu nu m-ai servit niciodatã. palid. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. Aºteaptã tu. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . — Fiica ta! strigã Cornelius. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. Roza! Roza. ghiceºte. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. ªi spunând acestea. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. am sã-þi spun imediat. — dacã mã obligi la asta. ticãlosule! — Aºteaptã tu. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. Gryphus în ofensivã. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. — O ºtii prea bine.. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. el strigã. — Ticãlosule. — Pentru ultima datã. Deodatã apãrurã doi paznici. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. îngroziþi. pentru a evita prima loviturã. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. ai sã vezi.— Un om. spuse Cornelius. Cornelius întrebã: — Ei bine. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. cum i-am ucis pe ei. — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. bombãni Gryphus. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. va sã zicã îmi întinzi o cursã. rãspunse Gryphus. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. — Bine. Gryphus deschise ochii mari. oricât de robust ar fi. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa. spuse Cornelius. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. se repezi la Cornelius. ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. — Îmi place destul de mult peºtele. Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. cu un sânge rece demn de un erou. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. Te mai întreb o datã. continuã Cornelius. — Da. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. — spuse el ducând mâna la buzunar. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. aºteaptã numai. Dar înainte de a o cere. diavolul. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer. Gryphus. Apoi.

fãrã posibilitate de scãpare. — Unde e deþinutul. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. un glonte de muschetã în corp. — Da. ridicat. domnule colonel. — Aºadar. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului. în 1668. cu multã îndemânare. Între tâmp. ªi dupã ce o ascultã. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. iar Gryphus înconjurat. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. rãcnind de mânie. Gryphus.acoperind cuþitul cu piciorul. la un semn al sergentului. — Iatã-mã. aºadar comisã cu premeditare. care. Acolo i s-au legat mâinile. — Aici e numãrul 11? întrebã el. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. rãspunse Cornelius pãlind puþin. — Mulþumesc. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. zdrobit de lovituri. legat la ochi. De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. spuse Cornelius. domnule. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. Toate aparenþele erau împotriva lui. în numãr de doisprezece. i-au trimis fiecare. unde rãmase gemând. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. — Ah. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. ºi de rãzvrãtire. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. dupã câte îmi amintesc. Acesta intrã în camera lui Cornelius. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. a recitat trei rugãciuni. — Da. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. adresândui-se de data asta direct. apoi. domnule. în douãsprezece ore? — Da. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. În urmãtoarele douãsprezece ore. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. a cãrui prezenþã devenise inutilã. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. — spuse Cornelius. Mathias a murit pe loc. redactat sub influenþa lui Gryphus. Ca urmare. rãspunse subofiþerul. Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. cum se spune în ziua de azi. ªi . Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. deci numai cu cinci ani în urmã. Cornelius se simþi pierdut. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. pregãtitã cu mult timp înainte. cu tot curajul sãu. domnule colonel. iar soldaþii de gardã din Loevestein. susþinut. putu sã numere. — Atunci urmeazã-mã. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune. spuse: — Ah. nu le cunoºtea nimeni.

domnule. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. spuse ofiþerul râzând. ªi îl urmã pe ofiþer. lasã-l sã vorbeascã. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare. clãtinându-se. care vorbeau între ei. de la fiecare om cât de cât organizat. domnule colonel van Deken. — O minciunã. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. mândru. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. — Dar. decât cã discutau. unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. domnule. poate primi. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil. procesul-verbal nu e încã terminat. — Bine! replicã scribul. — Ah! da. dând din umeri a nepãsare. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. m-am apãrat. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. Deodatã. în faþa locuinþei sale. ªi. Gryphus apãru ºchiopãtând. Aici. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. ºi mai ales într-un asemenea moment. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. ºi încã unul din cei mai apropiaþi. tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. — Eh! spuse colonelul. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. trecu în faþa grefierului care. — Nu meritã osteneala sã-l termini. ceea ce era aproape o compensaþie. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete. neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. sprijinindu-se într-o cârjã. — Ascultã. — Ei. gândi bietul Cornelius. De fapt. — zise Cornelius. — Spuneþi-mi. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. nici unei flori. mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. amintindu-i . "Mi-a fost scris. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. finul lui Corneille de Witt. domnul van Deken. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. Roza. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. Dar. nici unei cãrþi. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. biata fatã. ca de pisicã. nici nu erau aliniaþi. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. rãspunse ofiþerul. hotãrât ºi demn. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. aºa cum socotea el. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera.

tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. Pe cinstea mea. împãrþea ordine. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. unde îl gãsi pe prinþ scriind. cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. aºezat în stânga drumului. — Urcã înãuntru. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. prietene. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. Petrecurã noaptea în trãsurã. întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. domniºoarã. ogarul veni înaintea Rozei. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. chiar înaintea eroului nostru. o îndemnã prinþul. ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. — sã citeascã în gândul stãpânului. îþi rãmân îndatorat. îºi spuse Cornelius. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. într-o împrejurare asemãnãtoare. voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. Roza ascultã. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. Trãsura porni. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. cãci se apropie de portierã ºi. aºeazã-te. Lãsã în urmã Dordrechtul. care. în timp ce ofiþerul. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. Asta depinde de la caz la caz. banditule. cãci prinþul o privea. apoi. Adio. vorbea fãrã sã se lase rugat. — Ah! murmurã Cornelius. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. Dupã trei ore intra în Harlem. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. o examinã ºi se gudurã. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. spuse: . se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare. A doua zi în zori. o recunoºti. dacã se iveºte prilejul. un ofiþer intrã la van Systens. spuse el. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. ca douã surori. În acest timp. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. Fãrã îndoialã. Apoi. la preºedintele van Systens. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. aproape de uºã. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. dar oricât de prudent i se adresã.de trãsura care. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. trecând prin faþa casei mele. cu piciorul pe scarã. — Aºa. ca douã orfane. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri. atât de îndatoritor. spuse ea oprindu-se. Cãtre searã. Prinþul îºi terminã scrisoarea. Cornelius trecuse de Leyda. — Monseniore. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. — Ah! ticãlosule.

dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. spuse el. — Pe care-l iubesc. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. — Monseniore. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. în ceea ce te priveºte. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc. spuse prinþul. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. le vei executa. rãspunse ea cu mândrie. el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi. monseniore. — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el. Roza începu sã tremure din tot corpul. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu. Roza plecã ochii.. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate. — Pe toþi? — Pe toþi. copila mea. vreau ca ziua . cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl.— Haide. monseniore. fata mea. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. du la Loevestein acest mesaj. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor. ia-i ºi fã-te frumoasã. îngânã ea. dacã trãieºte ºi moare în închisoare. monseniore.. — Ah! Înþeleg. Roza optsprezece sau douãzeci. monseniore. Roza surâse împreunând mâinile. care. urmã prinþul. Buzele prinþului se strânserã. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine.. sã stãm de vorbã. — Domnule van Deken. Roza fãcu un pas înapoi. — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. Dupã un moment de tãcere. — Speri în mine. — Fiica mea. nu suntem decât noi doi aici. aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". — De mult? — Din ziua când l-am vãzut. fruntea i se încreþi. dar. — Da. — Fata mea. monseniore. Ofiþerul salutã. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi. monseniore. vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa. cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. — ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle. — Care e iubitul dumitale.. în mod atât de îngrozitor. Iatã cinci sute de florini. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani.

laleaua neagrã. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor. Oraºul. a izbutit perfect. stejarul. spre gloria sa. oricât de elocvent ar fi fost el. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. În spatele comitetului. nici pe savanþi. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. ci doar pe cuceritorii naturii. Astfel cã. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. care se mândreºte. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. prin magazine ºi bazare. pe bunã dreptate. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. o razã din gândirea lor. în sfârºit. parfumat ca o primãvarã.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. ca ºi cei din împrejurimi. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. Într-adevãr. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional. deasupra cãrora se aplecau. e un oraº frumos. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. savanþii ºi curioºii. a votat o sumã aproape egalã. muºcând din prãjiturile lor. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. nici . nedorind sã rãmânã mai prejos. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. mulþimea era atât de grãbitã. ºi sã rosteascã eventual un discurs. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. — Pune-þi costumul mireselor frizone. îþi va sta foarte bine. pestriþ ca o pajiºte. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. sã ne grãbim s-o spunem. XXXI HARLEM Harlem. eveniment de interes general. în duminica festivitãþii. militarii ºi nobilii. în formã de boltã. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. teiul ºi castanul. spuse Wilhelm. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. fapt socotit pânã acum imposibil. pãrintele acestei lalele. poporul. paºnic ºi parfumat. În centrul cortegiului. În sfârºit. sau cred cã pot desluºi. iar mai la o parte. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale.

periat. scârþâind din osii. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. orgolioasã. Mulþimea. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. peste un sfert de orã va sosi prinþul. De altfel. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. va face un ultim popas. i se pãrea a fi cu totul strãin. prin intermediul lui. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. care mergând vede. acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier.fãptuitã o minune. e sãrbãtoare. iar cortegiul. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea. dupã o clipã de tãcere. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. ce se petrece aici. al lui Boxtel. cã Olanda. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. dominã în curând adunarea care o aclamã. — Dupã cum puteþi vedea. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. purtatã pe o pernã de catifea. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. la prima vedere. — Vã rog. pentru noi. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. nici gospodarii graºi ºi bondoci. Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens. beat de fericire. cei o sutã de mii de florini. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. prãfuitã. sclivisit. într-o pungã mare. înaintea lui. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. va lua un pergament frumos împodobit. din când în când. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. în frumoase monezi de aur strãlucitor. cititorilor noºtri. însetat. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. e Isaac Boxtel. laleaua neagrã. interesul nu se aflã aici. era închis nenorocitul van Baerle. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele. înãlþatã pe piedestalul ei. care. aºa cum înainte furase Rozei laleaua. Dar pe Roza n-o zãri. sãrbãtoare! spuse Cornelius. el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. ªi laleaua. prinþul. pe când trãsura înainta câþiva paºi. — Ah. În trãsura aceasta. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã. ca niºte batoane de vanilie. îmbrãcat în stacojiu. — Ah. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa.bieþii plebei. acest erou al zilei. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii. poate nesatisfãcãtor. pretinsa sa fiicã. Dupã cum. prinþul stadtholder. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. Cu toate acestea. la dreapta. obositã. faþã de care. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. prin portiera deschisã. Acest personaj triumfãtor. . zgomotul. domnule. iar la stânga. Nu. Din timp în timp. spre acel personaj cu flori la centurã. Apoi. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor. nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java. nici poporul de jos.

cãci avea o bãnuialã dureroasã. — Cum doriþi.. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. o vor vedea incompletã. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. e adevãrat. domnule. unde e? — Acolo. sã-þi dai seama cã e perfectã. oh! dacã aº fi acolo. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. s-o vezi o clipã. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. domnule. urmã Cornelius cu desperare. Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. cu o milã plinã de blândeþe. ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. vine escorta Alteþei Sale . ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã.. domnule. unde. — Oh! fie-vã milã. aº ºti sã spun. lãsaþi-mã sã cobor. poate e numai vopsitã în negru. domnule. domnule. — Domnule. cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. un fior îi trecu prin tot corpul. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. — Laleaua neagrã-. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. — Atunci. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. dar sunt un om de onoare. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. întrebã el cu voce ºovãielnicã. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. domnule? — Lalelele. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. sã vadã ºi domnul. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. cel mult. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. nu poate fi perfectã. domnule. sau. cãci vor lipsi omul ºi floarea. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare. strigã van Baerle. dar o voi vedea. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. înduraþi-vã. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. s-ar putea sã fie laleaua mea. acum trebuie sã plecãm. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit. domnule. sã mergem. spuse ofiþerul. spuse ofiþerul. Cornelius îl opri încã o datã. chiar neagrã. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. Atunci sã mergem. — Lalelele! strigã van Baerle. strigã van Baerle. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. nu va fi probabil lungã. reluã melancolic van Baerle. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. e posibil? Oh! domnule. cãci. fiþi generos. — Oh! vã mulþumesc. pentru bunãvoinþã. — Oh! fiþi îngãduitor. da. Vai! viaþa mea. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete. ºi apoi. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. pe piedestal. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. — Sunteþi nebun. — Ce vreþi sã spuneþi. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies. vã rog. eroii ce urmau sã fie premiaþi. domnule? — Niciodatã.— Opreºte. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. domnule. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum. trebuie sã mã duc s-o vãd. Dar Cornelius îl opri.

monseniore! ªi se sufocã. nu încercã sã se apere. caii sãi. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. monseniore. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. prinþul îºi continuã drumul pe alee. dupã ce o voi fi vãzut. e deþinutul politic pe care. care se afla închis în trãsurã. Van Baerle. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. ºi implorându-l pe prinþ. strãbãtu mulþimea ºi. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. ªi totuºi. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. în adevãr. ºi apoi. de frig. fiecare la portiera trãsurii sale. ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. înconjurat de garda sa. din ordinul Vostru. auzind ordinul. trebuia sã rãsarã o zi. El ajunse curând la estradã. spuse prinþul. unul atotputernic. rãspunse el. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. O privi de la ºase paºi. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. se oprirã la ºase paºi de van Baerle. Era. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. ci ºi un refuz. de umbrã ºi de luminã. În sfârºit vãzu unica floare. — Oh! exclamã Cornelius. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. Dupã ce dãdu acest ordin. ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. Oh. l-am adus de la Loevestein la Harlem. care. bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. Cãutã în jurul lui pe cineva . cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. întrebã el. cã el se ºi apropie din nou de portierã. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. voi muri dacã nu se poate altfel. celãlalt nenorocit. ca de obicei. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. aflase crima. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. Wilhelm. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. — Ca sã vãd laleaua neagrã. fremãtând pe picioarele lor puternice. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. În aceeaºi clipã. dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. atotºtiutor ºi infailibil. gesticulând. sãrise din trãsurã. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. când palid. — Acest om. el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. ºi acum se apropia respectuos de el. nepãsãtor ºi firesc. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici. care prin îmbinarea tainicã de cald. care trecea tocmai în momentul acela. Nu încercã sã protesteze. — Daþi voie deþinutului sã coboare. — Monseniore. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii. se retrase în trãsurã. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. ÎNCHEIERE Van Baerle. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin.

Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. una singurã. vãzându-ºi speranþele distruse. La altã extremitate se gãsea Cornelius. trãdat de ea. În sfârºit. ªi rostind aceste vorbe. o frumoasã frizonã. din trei interese ºi trei drame diferite. inimã. viaþã. în falsul Iacob. — Da. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. mut. împingând-o în faþa tronului. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. brodat cu fir de argint. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. salutând rând pe rând pe prinþ. — Oh! ºopti Cornelius. Era Roza. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis. urmã prinþul. nãucit. De altfel. ce rãzbãtea din mulþime. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. lovit de o emoþie cu totul diferitã. cu rãsuflarea tãiatã. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. care se sprijinea. dupã numele lui van Baerle. Atunci. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. preocupat fiind doar de prinþ. mai degrabã. în puritatea . de laleaua neagrã ºi de comitet. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. la rândul lui. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. în al treilea unghi. Spunând acestea. în sfârºit. nu-i aºa? întrebã prinþul. feþe necunoscute. în aceeaºi clipã. Îl vãzu. sunt pierdut. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. Wilhelm. conducândo sau. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. palid. la picioarele tronului. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. desfãcu încet sulul de pergament ºi. finã. cu o voce calmã. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. pentru a judeca efectul produs. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. Dar peste tot. Fu ridicat. vecinul lui. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. Prinþul. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. — Laleaua aceasta. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. din înaltul cerului azuriu. În acelaºi timp. Cornelius pierdut. prinþul. copleºit de fericire. printre fecioarele din Harlem. dragoste decât pentru laleaua neagrã. centrul atenþiei generale. monseniore. leºinase. de florini. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. va purta deci numele creatorului ei. tânãrã fatã.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. La unul din unghiuri se afla Boxtel. Boxtel. i se luã pulsul. înaintea ochilor voºtri. stãtea în picioare pe o treaptã. neavând ochi. i se controlã inima: era mort. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. deoarece nici preºedintele. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. pe care. bâlbâi Roza. egalã. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. trãsnit. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. fiica lui. de ea. ce fremãta de nerãbdare. deºi slabã. la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om.

lui Cornelius. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. De altfel. Cât despre dumneata. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului. Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. Când au ajuns la primãrie. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. Asta înseamnã. dar cã. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. în ciuda obiceiului sãu. au fost doi mari cetãþeni. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. de altfel. procesiunea porni din nou. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. Prinþul. dumneata sau Roza. punga cu o sutã de mii de florini de aur. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate. ar fi nedrept. trimisã în calitate de ambasador. Apoi. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. victorioºi. * La rândul lui. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. . dar sfârºi prin a accepta situaþia. pânã la patruzeci ºi unu. prin bãtrâna Zug. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. sunt preþul dragostei ei. întinse mâinile celor doi soþi. care. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. Devenind paznic de lalele. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. A fost. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. cãci voi. aruncând o privire în direcþia Franþei. iar Cornelius ºi Roza. datoritã povestirii noastre. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. greºit judecaþi. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. Aceia care. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. cãci proprietatea lui Boxtel. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. numãrul lor urca. Apoi. domnule. vândutã la licitaþie. mergeau alãturi. fiind nevinovat. care se rotunjirã atât de mult. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. mulþumitã Rozei. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. Roza. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. de care Olanda e mândrã astãzi. Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. oftând.sufletului sãu. ªi. spunând aceste cuvinte. mânã în mânã. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. se urcã în trãsurã ºi plecã. cãci aceºti domni de Witt. Domnule van Baerle. din ce în ce mai frumoasã. prinþul îi arãtã cu degetul. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. le numãrase dupã vânãtãi. al curajului ºi al cinstei ei. prinþul stadtholder. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. Aºadar. nu numai cã eºti liber. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. dupã ce fusese paznic de oameni. în sunetul trompetelor. doar cã Boxtel era mort. ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. dupã cum afirma el.

Principalele ornamente din salonul sãu.Sunt prea fericit. naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã. iar al doilea. Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. ºi tocmai pentru cã n-a murit. ne amintim. cã primul primi numele de Cornelius. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel.dupã doi ani de cãsãtorie. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt. între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. deºi Cornelius n-a murit. încadrate în rame mari de aur. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre. cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos. pe una. cel de Roza. luna lalelelor. de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã. Pe cealaltã. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi. Condiþie care a fost riguros împlinitã. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã ." SFÂRªIT . datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. În sfârºit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful