Alexandre Dumas Laleaua neagrã 1 UN POPOR RECUNOSCÃTOR La 20 august 1672, oraºul Haga, atât de plin de viaþã, atât de alb

, atât de îngrijit, încât ai fi zis cã fiecare zi e o duminicã, oraºul Haga, cu parcul sãu umbros, cu pomii înalþi aplecaþi peste casele în stil gotic, cu luciul întins al canalelor în care se oglindesc clopotniþele ºi cupolele aproape orientale, — oraºul Haga, capitala celor ºapte provincii unite, îºi revãrsa valul negru ºi roºu al locuitorilor grãbiþi, neliniºtiþi, care alergau gâfâind cu muscheta la umãr, ciomagul în mânã sau cuþitul la brâu spre Buytenhoff, sinistra închisoare ale cãrei ferestre zãbrelite se mai vãd încã ºi unde zãcea Corneille de Witt, fratele fostului prim-ministru al Olandei, acuzat de asasinat de cãtre chirurgul Tyckelaer. Dacã întâmplãrile din acea vreme ºi mai cu seamã cele din anul în care ne începem povestirea n-ar fi strâns legate de cele douã nume amintite mai sus, puþinele cuvinte de lãmurire pe care le adãugãm ar putea sã parã în afara subiectului; dar noi prevenim cititorul — acest vechi prieten, cãruia îi promitem totdeauna lucruri atrãgãtoare în primele pagini ºi faþã de care ne þinem mai mult sau mai puþin fãgãduiala în paginile urmãtoare, — îl prevenim, cum spuneam, cã aceastã explicaþie este necesarã atât pentru clarificarea povestirii noastre, cât ºi pentru înþelegerea marelui eveniment politic în care ea se încadreazã. Corneille1 sau Cornelius de Witt, Ruart de Pulten, adicã inspector al digurilor din acest þinut, fost primar al oraºului sãu natal, Dordrecht, ºi deputat în parlamentul statelor olandeze, avea patruzeci ºi nouã de ani când poporul olandez, sãtul de o republicã bazatã pe principiile lui Ioan de Witt, prim-ministru al Olandei, fu cuprins de o mare pasiune pentru stathuder2, funcþie pe care edictul impus de el, încã în vigoare în Provinciile Unite, a desfiinþat-o pentru totdeauna în Olanda. Cum rareori se întâmplã ca opinia publicã, în evoluþia sa capricioasã, sã nu vadã un om în spatele unui principiu. Poporul vedea în spatele acestei republici cele douã chipuri aspre ale fraþilor de Witt, acele figuri romane ale Olandei, care se fereau sã cultive sentimentul naþional, adepþi de neînduplecat ai unei libertãþi fãrã desfrâu ºi ai unui belºug fãrã prisos; iar dincolo de stadtholderat, poporul vedea fruntea înclinatã, gravã ºi gânditoare a tânãrului Wilhelm de Orania, pe care contemporanii sãi l-au poreclit "Taciturnul", nume adoptat ºi de posteritate. Cei doi de Witt cãutau sã-i intre în voie lui Ludovic al XIV-lea, cãci simþeau atât creºterea autoritãþii sale morale în faþa întregii Europe cât ºi superioritatea sa materialã asupra Olandei, dobânditã prin succesul eroicei campanii a Rinului, — campanie cântatã de Boileau, — care în trei luni a doborât puterea Provinciilor Unite ºi al cãrei erou demn de roman era contele de Guiche. Ludovic al XIV-lea era un vechi duºman al olandezilor, care îl insultau 1 Îl vom numi în tot cursul cãrþii Corneille, pentru a-l deosebi de finul sãu, Cornelius van Baerle. 2 Stathuder = conducãtor al republicii olandeze. ºi îºi bãteau joc de el în toate chipurile, ce e drept, mai totdeauna prin gura francezilor refugiaþi in Olanda. Orgoliul naþional fãcea din el un Mitridate al republicii. În jurul fraþilor de Witt se crease aºadar o atmosferã de dublã nemulþumire, pornitã atât din sfãrâmarea unei rezistenþe dârze ºi instaurarea unei puteri potrivnice aspiraþiilor naþiunii, cât ºi din oboseala fireascã tuturor popoarelor învinse, care sperã cã un nou conducãtor ar putea sã le salveze de la ruinã ºi ruºine. Acest alt ºef, gata sã-ºi facã apariþia, gata sã se mãsoare cu Ludovic al XIV-lea, cu un viitor ce se anunþa mãreþ, era Wilhelm, prinþ de Orania, fiu al lui Wilhelm al II-lea ºi nepot, prin Henrieta Stuart, al regelui Carol I al Angliei, copilul tãcut, pe care, aºa cum am mai spus, poporul îl vedea în funcþia de stathuder. În 1672 avea douãzeci ºi doi de ani. Ioan de Witt, preceptorul sãu, îl educase pentru a face din acest prinþ de viþã veche un bun cetãþean. În dragostea sa de patrie, mai puternicã decât dragostea pentru elev, el i-a

rãpit prin edictul sãu speranþa de a deveni stathuder. Dar Dumnezeu a râs de pretenþiile oamenilor de a înãlþa sau de a rãsturna stãpânirile de pe pãmânt, fãrã sã-l consulte; ºi profitând de capriciile poporului olandez ºi de groaza pe care o inspira Ludovic al XIV-lea, el a schimbat politica primului ministru, a abolit edictul încã în vigoare, restabilind funcþia de stathuder pentru Wilhelm de Orania, faþã de care avea anumite planuri, ascunse în tainele de nepãtruns ale viitorului. Primul ministru se plecã înaintea voinþei concetãþenilor sãi, dar Corneille de Witt, mai îndãrãtnic, refuzã sã semneze actul de restabilire a funcþiei de stathuder, cu toate ameninþãrile de moarte ale mulþimii orangiste, care l-a asediat în casa sa din Dordrecht. Numai insistenþele ºi lacrimile soþiei sale îl determinarã în cele din urmã sã semneze, dar adãugã la numele sãu aceste douã litere: V. C. — adicã Vi coactus, ceea ce înseamnã "Silit prin forþã". A fost o adevãratã minune cã a scãpat în ziua aceea de loviturile duºmanilor sãi. Cât despre Ioan de Witt, care ºi-a dat adeziunea mai repede ºi mai uºor sub presiunea voinþei concetãþenilor sãi, n-a avut nici el parte de o soartã mai fericitã. Dupã câteva zile a fost victima unei tentative de asasinat, prin lovituri de cuþit. N-a murit însã în urma rãnilor primite. Aceastã înfrângere i-a nemulþumit pe adepþii Casei de Orania. Viaþa celor doi fraþi era o continuã piedicã în calea planurilor lor; schimbarã tactica pentru moment, chiar dacã mai târziu aveau sã revinã la prima, încercând sã desãvârºeascã prin calomnie ceea ce nu izbutiserã cu pumnul. Se întâmplã destul de rar ca la un moment dat sã se gãseascã la îndemâna lui Dumnezeu un om care sã înfãptuiascã o acþiune mãreaþã; dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reþine numaidecât numele omului ales ºi îl impune posteritãþii. Când însã necuratul se amestecã în treburile muritorilor pentru a distruge o existenþã sau a rãsturna un imperiu, imediat se nimereºte ºi un ticãlos prin apropiere cãruia îi e destul sã-i ºopteascã un singur cuvânt, ca sã se ºi apuce de treabã. Ticãlosul, gata sã slujeascã spiritul rãului în aceastã împrejurare, se numea, dupã cum se pare c-am mai spus, Tyckelaer, ºi era de profesie chirurg. El îl acuzã pe Corneille de Witt, desperat de abrogarea edictului, dupã cum a dovedit-o de altfel prin apostila sa, ºi clocotind de urã împotriva lui Wilhelm de Orania, cã a însãrcinat pe un asasin sã scape republica de noul stathuder ºi cã acest asasin e el, Tyckelaer, care, chinuit de remuºcãri numai la ideea faptei ce i se ceruse, prefera sã dezvãluie crima decât s-o comitã. Acum, imaginaþi-vã explozia care izbucni în rândurile orangiºtilor când aflarã de acest complot. Procurorul fiscal porunci sã fie arestat Corneille chiar în casa sa, la 16 august 1672; inspectorul digurilor, nobilul frate al lui Ioan de Witt, fu supus torturii ca ºi cei mai mârºavi criminali, într-o salã din Buytenhoff, spre a i se smulge mãrturisirea pretinsului sãu complot împotriva lui Wilhelm. Dar Corneille nu era numai o minte luminatã, ci ºi un om foarte curajos. Fãcea parte din acei martiri care, având un ideal politic, precum strãmoºii lor avuseserã credinþa religioasã, ºtiau sã îndure caznele; surâse în timpul torturii, scandã cu voce sigurã prima strofã din "Justum et Tenacem" al lui Horaþiu ºi nu recunoscu nimic, zdruncinând astfel nu numai forþa dar ºi fanatismul cãlãilor sãi. Bineînþeles cã judecãtorii nu îl gãsirã nici pe Tyckelaer cu totul nevinovat, dar împotriva lui Corneille pronunþarã o sentinþã prin care i se retrãgeau toate funcþiile ºi demnitãþile; fu condamnat sã plãteascã cheltuielile de judecatã ºi exilat pe viaþã de pe teritoriul republicii. Aceastã sentinþã datã nu numai împotriva unui nevinovat ci ºi împotriva unui cetãþean de- vazã, însemna o oarecare satisfacþie acordatã poporului, pentru interesele cãruia Corneille de Witt îºi închinase întreaga sa viaþã. Totuºi, dupã cum se va vedea, el nu s-a mulþumit numai cu atât. Atenienii, despre care se dusese vestea cã nu ºtiu ce e recunoºtinþa, erau mai prejos

decât olandezii din acest punct de vedere. Ei s-au mulþumit doar sã-l exileze pe Aristide. La primele zvonuri în legãturã cu acuzarea fratelui sãu, Ioan de Witt îºi dãdu demisia din funcþia de prim ministru. ªi acesta fu la fel de bine rãsplãtit pentru devotamentul sãu cãtre þarã. Retrãgându-se din viaþa publicã, lua cu sine numai necazuri ºi suferinþe, singurele foloase trase îndeobºte de oamenii cinstiþi, vinovaþi doar de a fi muncit pentru patria lor, uitându-se pe ei înºiºi. În acest timp, Wilhelm de Orania, nu fãrã sã grãbeascã evenimentele prin toate mijloacele care-i erau la îndemânã, aºtepta ca poporul, al cãrui idol era, sã-i facã din trupurile celor doi fraþi treptele de care avea nevoie pentru a ocupa funcþia de stathuder. De aceea, la 20 august 1672, aºa cum am spus la începutul acestui capitol, tot oraºul alerga spre Buytenhoff pentru a fi de faþã la ieºirea din închisoare a lui Corneille de Witt ce pleca în exil, ºi pentru a privi urmele lãsate de torturã pe nobilul trup al omului care ºtia atât de bine versurile lui Horaþiu. Trebuie sã adãugãm cã aceastã mulþime, care se îndrepta spre Buytenhoff, nu era îndemnatã numai de nevinovata intenþie de a asista la un spectacol, ci ºi de dorinþa unora de a duce la bun sfârºit o misiune ce nu fusese împlinitã. Ne referim la misiunea de cãlãu. Erau ºi alþii, e drept, care alergau într-acolo cu intenþii mai puþin duºmãnoase. Pentru ei nu era vorba decât de un spectacol atrãgãtor, cãci vãzând cum se târãºte în praf cel ce deþinuse mult timp puterea, orgoliul lor era satisfãcut. Nu era oare Corneille de Witt omul despre care se spunea cã nu cunoaºte frica? Îl vor vedea închis, slãbit de cazne, palid, însângerat, acoperit de ruºine! Nu e acesta un triumf pentru burghezie, triumf de care orice bun burghez din Haga trebuie sã se bucure, cãci într-un anume fel burghezia e mai înverºunatã decât poporul împotriva nobilimii! "ªi apoi, — ziceau agitatorii orangiºti, strecuraþi cu dibãcie în mulþime, socotind s-o transforme într-un instrument ascuþit ºi zdrobitor, — nu se va ivi oare nici un prilej pe drumul de la Buytenhoff pânã la poarta oraºului, de a arunca puþin noroi, sau chiar câteva pietre, în acest Ruart de Pulten, care nu numai cã n-a acordat decât vi coactus funcþia de stadtholder prinþului de Orania, dar care a vrut sã mai punã la cale si uciderea lui?" "Ca sã nu mai vorbim, adãugau îndârjiþii duºmani ai Franþei, cã, de s-ar proceda cum se cuvine ºi cei din Haga ar fi curajoºi, Corneille de Witt n-ar trebui lãsat sã plece în exil, cãci odatã trecut peste graniþã, va complota mai departe cu Franþa ºi va trãi din aurul marchizului de Louvois, împreunã cu sceleratul sãu frate mai mare, Ioan." Se ºtie cã mulþimea stãpânitã de o asemenea stare de spirit mai curând aleargã decât merge. Iatã de ce locuitorii din Haga se îndreptau atât de grãbiþi spre Buytenhoff. În mijlocul lor alerga, cuprins de mânie ºi fãrã vreun plan, onestul Tyckelaer, pe care orangiºtii îl purtarã ca pe un erou al cinstei, al onoarei naþionale ºi al milei creºtineºti. Acest brav scelerat povestea, înflorind ºi folosind toate resursele imaginaþiei sale, cum a încercat Corneille de Witt sã-l corupã, ce sume de bani i-a fãgãduit ºi cât de diabolic a uneltit pentru a înlãtura din calea lui, din calea lui Tyckelaer, toate greutãþile asasinatului. Fiecare frazã a discursului sãu, ascultatã cu nesaþ de mulþime, stârnea urale ce exprimau dragoste entuziastã pentru prinþul Wilhelm ºi sãlbaticã mânie împotriva fraþilor de Witt. Mulþimea blestema pe judecãtorii nedrepþi, a cãror sentinþã lãsa sã scape viu ºi nevãtãmat un criminal atât de odios cum era ticãlosul de Corneille. Câþiva instigatori repetau cu voce scãzutã: — O sã plece! O sã ne scape! La care alþii rãspundeau: — O corabie îl aºteaptã la Schweningen, o corabie francezã. Tyckelaer a vãzut-o.

— Bravul Tyckelaer, cinstitul Tyckelaer! nu mai contenea mulþimea. — ªi fãrã îndoialã, se auzi o voce, cã în timpul fugii lui Corneille, Ioan, care nu a trãdat mai puþin decât fratele sãu, va fugi ºi el. — Puºlamalele or sã mãnânce în Franþa banii noºtri, banii aduºi de corãbiile noastre, de arsenalele noastre, de ºantierele noastre vândute lui Ludovic al XIV-lea. — Sã-i împiedicãm sã plece! strigã un patriot mai înverºunat. — La închisoare! La închisoare! repeta corul mulþimii. La auzul acestor strigãte, burghezii alergau mai repede, puºtile se încãrcau, topoarele luceau ºi ochii aruncau flãcãri. Totuºi încã nu se comisese nici o violenþã ºi linia cãlãreþilor care pãzeau împrejurimile închisorii Buytenhoff rãmânea rece, nepãsãtoare, tãcutã, dar mai ameninþãtoare prin calmul ei decât toatã mulþimea cu strigãtele, cu agitaþia ºi ameninþãrile ei; stãtea nemiºcatã sub privirea superiorului, cãpitanul cavaleriei din Haga, a cãrui spadã scoasã din teacã era îndreptatã în jos, cu vârful spre colþul scãrii de la ºa. Aceastã trupã, singurul zid de apãrare al închisorii, stãpânea prin atitudinea sa nu numai masele populare dezordonate ºi gãlãgioase, dar ºi detaºamentul gãrzii burgheze care, aºezat în faþa închisorii Buytenhoff pentru a menþine ordinea alãturi de cãlãreþi, îndemna pe rãzvrãtiþi, strigând: — Trãiascã de Orania, jos trãdãtorii! Într-adevãr, numai prezenþa lui de Tilly ºi a trupei sale mai þinea în frâu pe soldaþii burghezi; dar curând, înflãcãrându-se de propriile lor strigãte ºi punând pe seama timiditãþii tãcerea cãlãreþilor, fãcurã un pas spre închisoare, atrãgând pe urmele lor gloata poporului. Atunci, contele de Tilly încruntat, înaintã singur în faþa lor ºi ridicând spada îi întrebã: — Domnilor din garda burghezã, de ce vã apropiaþi ºi ce doriþi? Burghezii îºi agitarã muschetele repetând strigãtele: — Trãiascã de Orania! Moarte trãdãtorilor! — Trãiascã de Orania, fie, spuse domnul de Tilly, deºi eu prefer chipurile vesele celor posace. Þipaþi cât vã place! Moarte trãdãtorilor! dar dacã e vorba sã-i ucideþi cu adevãrat, sã ºtiþi cã mã aflu aici pentru a vã împiedeca. Apoi, întorcându-se cãtre soldaþi, comandã: — Sus armele, soldaþi! Soldaþii lui de Tilly executarã ordinul calm ºi cu precizie, obligându-i sã batã imediat în retragere ºi pe burghezi ºi pe cei din popor, într-o învãlmãºealã care-l fãcu sã zâmbeascã pe ofiþerul de cavalerie. — O, la, la, — spuse el pe un ton zeflemitor, obiºnuit celor din armatã, — nu vã fie teamã, burghezi; soldaþii mei nu vor strica nici un cartuº pe voi, dar nici voi nu veþi face nici un pas spre închisoare. — ªtiþi oare, domnule ofiþer, cã avem muschete? i se adresã plin de furie comandantul burghezilor. — Vãd al dracului de bine cã aveþi, spuse de Tilly, doar le vânturaþi destul în faþa noastrã; observaþi însã cã ºi noi avem pistoale, ºi pistolul þinteºte admirabil la cincizeci de paºi, iar voi nu sunteþi decât la douãzeci ºi cinci. — Moarte trãdãtorilor! strigã exasperatã compania burghezilor. — Uf, spuneþi mereu acelaºi lucru, e obositor! mormãi ofiþerul, reluându-ºi locul în fruntea trupei, în timp ce vuietul mulþimii creºtea necontenit în jurul închisorii Buytenhoff. Dar poporul înfierbântat nici nu bãnuia cã, în timp ce adulmeca sângele uneia dintre victime, cealaltã, ca ºi cum s-ar fi grãbit sã iasã în întâmpinarea soartei sale, trecea la o sutã de paºi de piaþã, prin spatele grupurilor ºi cãlãreþilor, pentru a se duce la Buytenhoff. Într-adevãr, Ioan de Witt tocmai coborâse din caleaºcã, însoþit de un servitor, ºi traversa liniºtit curtea din faþa închisorii. Se recomandã temnicerului, care de altfel îl cunoºtea, spunându-i: — Bunã ziua, Gryphus, vin sã-l iau ºi sã-l scot din oraº pe fratele meu, Corneille de Witt, condamnat, cum ºtii, la exil. ªi temnicerul, un soi de urs dresat sã deschidã ºi sã închidã poarta

închisorii, îl salutã ºi-l lãsã sã intre în clãdirea ale cãrei porþi se închiserã în urma lui. La zece paºi depãrtare întâlni o frumoasã fatã de ºaptesprezece-optsprezece ani, în costum de frizonã, care-i fãcu o graþioasã plecãciune. El îi spuse, apucând-o de bãrbie: — Bunã ziua, bunã ºi frumoasã Roza. Cum se simte fratele meu? — Oh! domnule Ioan, rãspunse fata, nu de rãul ce i s-a fãcut mã tem. Rãul ce i s-a fãcut a trecut. — ªi de ce te temi atunci, frumoasã fatã? — Mã tem de rãul pe care vor sã i-l facã, domnule Ioan. — Da, spuse de Witt, mulþimea asta adunatã aici, nu-i aºa? — O auziþi? — E într-adevãr foarte pornitã; dar când ne va vedea, cum nu i-am fãcut decât bine, poate cã se va potoli. — Din nenorocire nu e un motiv, murmurã tânãra fatã depãrtându-se, pentru a da ascultare semnului poruncitor pe care i-l fãcuse tatãl ei. — Nu, copila mea, nu; e adevãrat ce-ai spus. Apoi continuându-ºi drumul: — Uite, murmurã el, o fetiþã care nu ºtie probabil sã citeascã, ºi prin urmare n-a citit nimic, dar care totuºi a cuprins istoria lumii într-un singur cuvânt. ªi la fel de calm, dar poate ceva mai gânditor, fostul prim-ministru îºi continuã drumul spre camera fratelui sãu. II CEI DOI FRAÞI Dupã cum se temuse frumoasa Roza, care parcã presimþea ce avea sã se întâmple, în timp ce Ioan de Witt urca scara de piatrã spre închisoarea unde era întemniþat fratele sãu Corneille, burghezii fãceau totul pentru a îndepãrta din faþa închisorii trupa lui de Tilly. Poporul, care preþuia bunele intenþii ale gãrzii sale, striga cât îl þinea gura: — Trãiascã burghezii! Cât despre domnul de Tilly, acesta parlamenta, pe cât de prudent pe atât de hotãrât, cu garda burghezã, sub ameninþarea pistoalelor pregãtite ale escadronului sãu, încercând sã-i explice cât putea mai bine cã primise ordin din partea statului de a pãzi cu trei companii piaþa închisorii ºi împrejurimile ei. — Pentru ce un asemenea ordin? De ce sã pãzeºti închisoarea? þipau orangiºtii. — Ah! rãspunse domnul de Tilly, îmi cereþi sã vã spun lucruri pe care nici eu nu le ºtiu. Mi s-a spus: Pãzeºte! ºi eu pãzesc. Dumneavoastrã, domnilor, care sunteþi aproape militari, ar trebui sã ºtiþi cã un ordin nu se discutã. — Dar vi s-a dat acest ordin ca trãdãtorii sã aibã timpul de a pleca din oraº! — Tot ce se poate, de vreme ce trãdãtorii sunt condamnaþi la exil, rosti de Tilly. — Dar cine a dat acest ordin? — Statul, cine dracu? — Statul trãdeazã. — Nu ºtiu nimic despre asta. — ªi dumneata însuþi sãvârºeºti o trãdare. — Eu? — Da, dumneata. — Ei, asta-i! Sã ne înþelegem, domnilor burghezi; pe cine aº trãda eu? Statul? Nu pot sã-l trãdez, pentru cã sunt în. slujba lui ºi îi execut ordinele întocmai. ªi cum contele avea perfectã dreptate ºi nu putea fi contrazis în cele ce spunea, þipetele ºi ameninþãrile se înteþirã; proteste îngrozitoare, cãrora de Tilly le rãspundea cu multã bunãcuviinþã. — Dar, domnilor burghezi, pentru Dumnezeu, descãrcaþi muschetele; puteþi scãpa din întâmplare un glonte ºi dacã veþi rãni pe unul din cãlãreþii mei, vom rãspunde doborând douã sute de oameni, ceea ce nu ne-ar fi pe plac nici nouã, nici dumneavoastrã probabil.

— Dacã veþi trage voi, þiparã burghezii, vom deschide ºi noi focul asupra voastrã. — Da, dar chiar dacã ne veþi doborî de la primul pânã la ultimul, cei pe care îi vom fi ucis noi, vor fi rãmas tot morþi. — Atunci, cedaþi-ne locul ºi veþi dovedi cã sunteþi un bun cetãþean. — În primul rând eu nu sunt cetãþean, spuse de Tilly, eu sunt ofiþer, ceea ce e cu totul altceva; apoi, nu sunt olandez, sunt francez, ceea ce e iarãºi cu totul altceva. Eu nu cunosc decât statul care mã plãteºte; aduceþi-mi din partea statului ordinul de a ceda locul, ºi cu mare plãcere fac stânga-mprejur, cãci ºi aºa mã plictisesc groaznic aici. — Da! Da! strigarã o sutã de voci, la care se adãugarã de îndatã alte cinci sute. Sã mergem la primãrie! Sã mergem sã-i gãsim pe deputaþi! Haidem! Haidem! — Da, asta e, murmurã de Tilly, duceþi-vã la primãrie sã cereþi un lucru josnic ºi veþi vedea dacã vi se acordã; duceþi-vã, fraþilor, duceþi-vã. Domnul ofiþer se bizuia pe onoarea magistraþilor, care la rândul lor contau pe onoarea lui de soldat. Între timp, Ioan de Witt — pãrãsit de noi pe când urca scara de piatrã dupã discuþia avutã cu temnicerul Gryphus ºi cu fiica acestuia Roza, — ajunsese la uºa celulei unde zãcea pe o saltea fratele sãu Corneille, care, dupã cum se ºtie, fusese supus torturii pregãtitoare. Ulterior, sosind ordinul de exil, aplicarea torturii extraordinare deveni inutilã. Corneille ºedea întins pe pat, cu încheieturile mâinilor zdrobite, cu degetele rupte, pentru ca n-a mãrturisit o crimã pe care n-o comisese; acum, dupã trei zile de suferinþã, respira în sfârºit liniºtit aflând cã judecãtorii de la care aºtepta moartea au binevoit sã-l condamne la exil. Corpul sãu robust ºi sufletul de neînvins ar fi dezamãgit pe duºmanii sãi, dacã aceºtia s-ar fi obosit sã priveascã în adâncurile întunecoase ale celulei din Buytenhoff. Ar fi vãzut pe obrazul palid al condamnatului înflorind zâmbetul martirului care, întrezãrind minunãþiile cerului, uitã mocirla de pe pãmânt. Ruartul îºi redobândise prin puterea voinþei toate forþele ºi socotea cât timp îl vor mai reþine încã în închisoare formalitãþile justiþiei. Tocmai în acest moment, strigãtele detaºamentului burghez ºi ale poporului se ridicau împotriva celor doi fraþi ºi-l ameninþau pe cãpitanul de Tilly. Dar oricât de ameninþãtor era zgomotul ce rãzbãtea pânã la el, Corneille nu-i dãdu atenþie, sau poate nu se osteni sã priveascã prin fereastra îngustã ºi zãbrelitã, care lãsa sã pãtrundã lumina ºi murmurele de afarã. Se gândea la fratele sãu. Fãrã îndoialã apropierea lui se fãcea simþitã prin tainele pe care magnetismul le-a descoperit mai târziu. Pe când Ioan ocupa gândurile lui Corneille atât de intens încât aproape îi ºoptea numele, uºa se deschise, Ioan intrã ºi cu un pas grãbit se apropie de patul prizonierului; acesta întinse braþele strivite ºi mâinile bandajate spre gloriosul sãu frate, pe care reuºise sã-l întreacã, nu prin serviciile aduse þãrii, ci prin ura ce i-o purtau olandezii. Ioan îl sãrutã cu drag pe frunte ºi îi aºezã încetiºor mâinile bolnave pe saltea. — Corneille, bietul meu frate, întrebã el, suferi mult, nu-i aºa? — Acum nu mai sufãr, frate, de vreme ce eºti aici. — Oh! Bietul meu Corneille, frate iubit, te asigur cã sufãr eu în locul tãu, când te vãd aºa. — M-am gândit mai mult la tine decât la mine ºi în timp ce mã torturau, m-am plâns doar o singurã datã, ºi atunci pentru a te compãtimi: Bietul meu frate! Dar acum eºti aici, sã uitãm totul! Ai venit sã mã iei, nu-i aºa? — Da. — M-am vindecat. Ajutã-mã sã mã ridic, frate, ºi vei vedea cât de bine merg. — Nu ai mult de mers, prietene, cãci trãsura mea aºteaptã lângã

— În orice caz vom încerca. În clipa aceea. — Spune. ne vom salva trupul ºi în acelaºi timp vom redobândi popularitatea. frate. rãspunse Corneille. continuã Corneille. — Proºti mai sunt! — Sunt proºti. dar nu ºtiu dacã vei fi tot atât de iscusit sã-þi scoþi fratele din Buytenhoff. — Zarvã? rosti Corneille fixându-l cu privirea pe fratele sãu. — Tot ce spui e adevãrat. — Auzi. ar fi fost evitatã trecerea Rinului. — Nu. dar e ºi mai adevãrat cã. — Atunci asta am auzit adineauri. care se simþea stânjenit. iar Olanda s-ar fi putut considera încã ºi azi de neînvins în mijlocul mlaºtinilor ºi canalelor sale. — Dragul meu Ioan. frate. frate. dar în primul rând vreau sã-þi mai spun ceva. Mi-e scumpã gloria þãrii mele. corespondenþa ta cu domnul de Louvois dovedeºte cã în ultimul timp ai fost cel mai mare. rãspunse Ioan. — Atunci suntem pierduþi. — Dar dacã negocierile ar fi reuºit. — Atunci. de s-ar gãsi în momentul acesta corespondenþa noastrã cu domnul de Louvois. dar ne reproºeazã totuºi. Apoi întorcându-se cãtre fratele sãu: — E multã lume la Buytenhoff. în spatele puºcaºilor lui de Tilly. dar mai scumpã mi-e gloria ta.. Corneille. ca sã vii aici. cã printre alte calomnii stupide. nu-i aºa? spuse el. corespondenþa asta ne-ar putea pierde dacã ar cãdea în mâna orangiºtilor. Corneille. ar fi fost cruþaþi de înfrângerile de la Rees. oricât de bun navigator aº fi. ce? — Cum te-au lãsat sã treci? — ªtii bine. orangiºtii ne reproºeazã cã am negociat cu Franþa. n-aº putea salva în nici un chip luntriºoara atât de ºubredã care va purta pe cei doi de Witt. — Ai venit pe ascuns. Am venit pe strãzi dosnice. pentru gloria ei. de teamã ca nu cumva oamenii din Haga.. Corespondenþa asta care ar dovedi unor oameni cinstiþi cât de mult îmi iubesc þara ºi câte sacrificii eram gata sã fac eu însumi pentru libertatea ei. Zarvã? — Da. ºi m-am ferit sã ard aceastã corespondenþã. cã nu suntem deloc iubiþi. aº fi fericit sã aflu cã ai ars scrisorile înainte de a pãrãsi oraºul Dordrecht pentru a veni la Haga sã ne întâlnim. am adoptat procedeul folosit în politicã ºi pe mare. spuse deþinutul încet. eºti un mare navigator. cel mai generos ºi mai dibaci cetãþean din toate cele ºapte Provincii Unite. vãzându-te plecând. — Frate. vorbind parcã pentru sine. — Puºcaºii lui de Tilly? Pentru ce stau la eleºteu? — Ah! spuse primul ministru cu obiºnuitul sãu zâmbet trist. frate. învingãtorii noºtri. De aceea.eleºteu. ce mânioºi sunt oamenii? Împotriva ta? Sau împotriva mea? — Cred cã sunt împotriva amândurora. Strigãtele se auzirã din nou. — Dar atunci. De Tilly discuta cu garda burghezã. Orsay. cu averea lor. sã provoace zarvã. în afara Olandei. Ioan? — Cum trebuia sã ajung la tine fãrã întârziere. ca pe vremea când ai condus flota lui Tromp la Anvers în mijlocul adâncului fluviu Escaut. Voiam sã-þi spun. ºi poate cu ajutorul lui Dumnezeu vom izbuti. zgomotul urca mai furios din piaþã spre închisoare. când vântul e potrivnic: am ocolit. dragã Corneille. Vesel ºi Rheinberg. îi spuse primul ministru cu amãrãciune. pe o furtunã ca aceea de azi care a ridicat în uriaºe talazuri poporul. dimpotrivã. — Dar ce-ai fãcut cu scrisorile acelea? . Ioan. îi spuse Corneille. spuse liniºtit fostul prim-ministru apropiindu-se de fereastrã. — Da.

finul meu. dacã e slab. van Baerle nu cunoaºte natura ºi valoarea depozitului pe care i l-am încredinþat. — Dacã aº avea peniþã ºi cernealã. dragul meu. Corneille se ridicã din pat ºi luã mâna fratelui sãu. dacã e slab nu va ºti sã-l pãstreze. servitorul meu. Degetele care . — Ruartul de Pulten. spuse Corneille. ºi þine bine minte ce-þi va spune fratele meu. Deci. din pãcate. scump ºi naiv copil! Acest savant deºi ºtie atâtea lucruri. dacã e tare. sã-i înþeleg fiecare sentiment? Mã întrebi dacã e slab. cã înainte de toate. dar ce importanþã are cum e. mã întrebi dacã e tare. care a intrat cu mine în închisoare ca sã-þi ajute sã cobori scara ºi sã ne însoþeascã pe drum cãlare. nici alta. va divulga secretul. — fiindcã mai devreme sau mai târziu. înainte de a arde mãrturiile astea de valoare. — ªi de ce? — Pentru cã van Baerle nu va încredinþa scrisorile nimãnui ºi nu le va arde niciodatã. — Suntem noi. Rupe prima foaie. Ioan se întoarse surprins. — Uite un creion. Dacã e tare. credinciosul servitor aºtepta într-adevãr în prag. ai vedea cã sunt în stare! spuse Corneille. Ioan. deºi se aflã tocmai la Dordrecht. — O. — e un om politic crescut la ºcoala lui Ioan de Witt. frate. — Bine. — Gândeºte-te. fraþii de Witt trebuie sã-ºi salveze viaþa pentru a-ºi putea salva renumele. îþi repet. nu se gândeºte decât la florile care-l slãvesc pe Dumnezeu ºi la Dumnezeu care le face sã înfloreascã! Tocmai lui i-ai încredinþat scrisorile care aduc moartea. trebuie sã scriu. Ioan deschise uºa. se va teme de prietenia noastrã. — Moarte trãdãtorilor! urla norodul. nu. — Mã gândesc. — Unde e Craeke? — La uºa celulei tale. — Hârtie ai? Aici nu mi s-a lãsat nimic. — Prin cine sã-i trimitem ordinul? — Prin Craeke. care tresãri la atingerea bandajelor: — Oare nu-mi cunosc finul? Oare n-am învãþat sã-i citesc fiecare gând. cu surâsul sãu blajin. Dacã vom muri. — Dar vei putea scrie citeþ? — Ei. — Atunci sã ne grãbim! strigã Ioan. ridicând privirea spre cer ºi dând resemnat din umeri. Ioan întinse mâna spre Buytenhoff de unde se auzeau urcând în acel moment proteste înverºunate. — Biblia asta. — Înþelegi acum. preocupat de treburile lui ºi strãin de tot ce ni se întâmplã. da. — Oh! bietul bãiat. fãrã un ordin scris din partea mea. pe care-l cunoºti ºi care locuieºte la Dordrecht. se va lãuda cu noi.— Le-am încredinþat lui Cornelius van Baerle. ºi într-un caz ºi în altul. — Da. e pierdut ºi noi odatã cu el. asta-i tot ce pot sã-þi ofer. cine ne va apãra? Cine ne va fi înþeles mãcar? — Crezi deci cã ne-ar omorî dacã ar gãsi scrisorile astea? Fãrã sã-i rãspundã fratelui sãu. bãnuiesc. asta-i! spuse Corneille uitându-se la fratele sãu. tot va afla cum stau lucrurile —. Craeke. dar frate. Aud bine vuietul ãsta. — Dar vei putea oare sã scrii. viteazul meu Corneille. — continuã Corneille. mai avem timp sã trimitem ordinul de a arde scrisorile. dar ce înseamnã? Ioan deschise fereastra. dragul meu? întrebã Ioan. sã fugim cât mai avem timp. nu va fi de-ajuns sã spun. repetã Ioan de Witt. Nu e nici una. Principalul e cã va pãstra taina. — Vino. Corneille? — ªi trãdãtorii suntem noi! spuse prizonierul. sã fugim frate. la vederea bietelor mâini arse ºi strivite. — Atunci sã vinã aici. cãci va fi sau tare sau slab. fiindcã el nici nu o cunoaºte. Aºadar. sãrmanul Cornelius e pierdut! — Pierdut?! — Da.

Figura lividã. Tânãrul era simplu îmbrãcat ºi nu se observa cã e înarmat. amintea chipul unui stãpân bãnuitor sau. braþul lui slab dar nervos. Corneille. þâºneau din rãnile deschise. spre primãrie. frate. aºa cum am mai spus. avea motive sã nu doreascã a fi recunoscut. Cu lacrimi în ochi. dacã ar fi trãit în acea vreme. voinþa care a învins durerea se vor uni într-un efort comun ºi. Cu privirea pironitã ca a unei pãsãri de pradã. se sprijinea pe umãrul unui ofiþer care. pentru început. De pe tâmplele primului ministru curgeau ºiroaie de sudoare. în semn de mulþumire. III ELEVUL LUI IOAN DE WITT În timp ce urletele mulþimii adunate la Buytenhoff îl îndemnau pe Ioan de Witt sã grãbeascã plecarea fratelui sãu. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucid pe deþinãtor. Nu trecurã nici cinci minute ºi semnalul lung ºi puternic strãbãtu bolta de frunziº negru a ulmilor. pânã când tovarãºul sãu o pornise la drum ºi îl luase cu el. Ioan ridicã braþele spre cer. cu mâna uscatã. când voi auzi ºuieratul cunoscut al bunului nostru Craeke vom ºti cã e în afara gloatei. acest om ar fi oferit lui Lavater. corpul uscãþiv ºi suferind. Pe bandajele albe apãrurã picãturi de sânge care.. deschisã sau mai degrabã despicatã ca marginile unei rãni. spuse el. pe faþa cãruia suferinþa aºternuse o ºi mai pronunþatã paloare. arde-l fãrã sã-l deschizi. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. din cauza apãsãrii degetelor pe creion. omul cu faþa palidã îl împinse pe celãlalt la adãpostul unui oblon deschis ºi îºi fixã privirea pe balconul primãriei. Strãinul. Ioan ºterse o picãturã din nobilul sânge care pãtase foaia. Acea care existã între un ºoim ºi un vultur. o delegaþie de burghezi pornise. cu gura finã ºi dreaptã. De la Buytenhoff la Hoogstraet nu era departe. fereastra dinspre Hoogstraet se . Adio ºi pãstreazã-mi amintirea. acoperind vuietul din Buytenhoff. a unui hoþ frãmântat: un om al poliþiei ar fi fost desigur înclinat sã admitã ipoteza din urmã. mersul agitat al acestui tânãr. n-ar fi fost în avantajul sãu. zise el. — Acum. se îndrepta spre primãrie pentru a afla cu un minut mai devreme ce avea sã se întâmple. Fãrã îndoialã. lipsit de putere. care urma mulþimea întãrâtatã de la Buytenhoff la Hoogstraet. — pãrea slab. pentru a cere retragerea corpului de cavalerie al lui de Tilly. privise toate scenele de la Buytenhoff cu un interes uºor de înþeles. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. celãlalt neliniºtit. mai curând. ªi într-adevãr.. Va fi momentul sã plecãm ºi noi. La strigãtele îndârjite ale poporului. alãturi de ei putea fi vãzut un strãin care. cu nasul coroiat ºi lung. de partea cealaltã a eleºteului. Pãrea gata sã leºine. cãci îºi ascundea tot timpul faþa palidã ºi prelungã cu o batistã finã din pânzã de Friza. urmãrind cu interes desfãºurarea acestei scene. ºtergându-ºi neîncetat fruntea muiatã de sudoare sau buzele arse. — ªi acum. cu mâna pe sabie. Corneille de Witt 20 august 1672. Corneille luã creionul ºi scrise. ºi cu o ultimã povaþã o dãdu lui Craeke. un subiect de studii fiziologice care. având în vedere grija vãditã a acelui despre care vorbim de a se ascunde. sã plecãm. se întoarse apoi la Corneille. Corneille scrise: Dragã fine. dar albã ºi finã. — poate sã fi avut douãzeci ºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. Ce deosebire existã oare între chipul cuceritorului ºi al piratului? se întrebau anticii.au rezistat la feºtilele cãlãului. foarte tânãr. nici mãcar nu-mi va tremura mâna. fii liniºtit. Unul e senin. Ajuns în piaþa Hoogstraet.

numai Dumnezeu ºtie ce se petrece în inima oamenilor.deschise ºi un om înaintã pentru a discuta cu mulþimea. întrebã ofiþerul privind cu uimire pe cel cãruia îi spunea monseniore. vã repet cã în acest moment sunt numai cu domnul d'Asperen.. o repet Alteþei Voastre. colonele. Se pare cã deliberarea va avea loc înãuntru. continuã prinþul. care-l întrebã pe domnul Bowelt unde se aflau ceilalþi deputaþi. Ai dreptate. Dându-ºi seama cã nu se va putea face auzit. Domnul d'Asperen se ivi ºi el în balcon. — E deputatul Bowelt. Hai sã ascultãm discuþiile. — Sã mergem. — Cine a ieºit în balcon? întrebã tânãrul pe ofiþer.. îl fãcu sã roºeascã. — Om de treabã.. replicã ofiþerul. prinþul ºi însoþitorul sãu auzeau gãlãgia ºi tropãitul mulþimii pe scãrile primãriei. ca degetele unui pianist pe clape. monseniore. dar n-aº îndrãzni sã fac aceastã deosebire cu privire la un om pe care. — O sã vedem. ar fi de-ajuns ca unul singur sã vã recunoascã. i se vedeau doar braþele agitându-se în gesturi repetate ºi deznãdãjduite. vã rog sã mã iertaþi. — Dar. e un om de treabã sau un om curajos? — Ah! monseniore. Era deopotrivã un om de treabã ºi un om curajos acest ofiþer. rãspunse rece prinþul. bãnuiesc cã Alteþei Voastre nu-i trece prin minte nici mãcar o clipã cã deputaþii ar putea ordona cãlãreþilor lui de Tilly sã se depãrteze. — Ordinul. sã rãmânem pe loc. repetã cel ce fusese numit monseniore. ºi regretul de a se fi arãtat atât de grãbit în a-ºi îndeplini dorinþele. colegii sãi. prost ascunsã de privirea rece ºi întunecatã a chipului palid. — Ai dreptate. ceea ce þin mult sã ºtiu. ordinul! rãsunarã mai multe mii de voci. ºi nu pot lua nici o hotãrâre. Ofiþerul privi pe furiº chipul nepãsãtor al însoþitorului sãu ºi pãli. tânãrul lãsã sã-i scape un gest de nemulþumire atât de vãditã. . încât ofiþerul observã ºi se grãbi sã adauge: — Cel puþin aºa se spune. — Domnilor. În ce mã priveºte nu pot face nici o afirmaþie. — Dacã acest Bowelt e un om de treabã. Domnul Bowelt încercã sã vorbeascã. Din locul unde se oprirã.pentru a fi acuzat cã sunt instigatorul a tot ce se petrece aici. Ofiþerul înclinã capul în semn de aprobare ºi tãcu. se întoarse spre fereastra deschisã ºi-l chemã în ajutor pe domnul d'Asperen. se auzi glasul ºefului delegaþiei burgheze. arãtându-i numai din ochi pe vorbitor. în timp ce poporul nãvãlea prin poarta principalã. luaþi seama! — La ce? — Printre deputaþi sunt mulþi care au avut legãturi cu dumneavoastrã. Da. care pãrea foarte emoþionat ºi se sprijinea de balustradã. monseniore. spuse rece tânãrul. ai dreptate. trãda o vie nerãbdare. — Ah. unde fu salutat cu strigãte mai puternice decât cele destinate domnului Bowelt cu zece minute înainte. nu-i aºa? — De ce? întrebã cu rãcealã tânãrul. Auzind aceastã apreciere asupra caracterului lui Bowelt. De aici o sã-i vedem întorcându-se cu sau fãrã aprobare ºi vom afla în felul acesta dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. ºopti tânãrul. dar vorbele nu se auzeau. — Pentru cã un asemenea ordin ar însemna pur ºi simplu condamnarea la moarte a domnilor Corneille ºi Ioan de Witt. spuse pentru a doua oarã domnul Bowelt.. — . fiindcã nu-l cunosc personal. cel puþin aºa cred. nu-l cunosc decât din vedere. monseniore. — Ce fel de om e acest deputat Bowelt? Îl cunoºti? — E un om de treabã. sã aºteptãm ºi vom vedea. În sfârºit. ªi miºcarea nervoasã a mâinii sale care se agita fãrã voie pe umãrul însoþitorului. va privi ciudat cererea pe care aceºti furioºi i-au înaintat-o. monseniore. spuse tânãrul.

aceasta porni imediat ºi înaintã cu armele plecate în întâmpinarea cãlãreþilor contelui de Tilly. la dreapta! Apoi. În ceea ce mã priveºte. deasupra mâinilor crispate ºi a armelor strãlucitoare. cu jumãtate de voce. contele de Tilly auzi rumoarea crescândã pe care o fãcea gloata apropiindu-se ºi zãri primele valuri de oameni nãpustindu-se cu repeziciunea unei ape de munte ce curge la vale. sunt lãmurit. de teamã ca în îmbulzealã poporul sã nu-i azvârle peste balustradã. — Ei bine. pe care compania burghezilor îl primi cu rãcnete de bucurie. spuse el. De Tilly luã ordinul. Dar cãlãreþii lui de Tilly. fãrã îndoialã. — Au ordinul! murmurã ofiþerul uluit. În acelaºi timp zãri hârtia care flutura prin aer. un act ca acesta reprezintã un document ºi se pãstreazã. spuse: — Sã mergem la Buytenhoff. þipa el. fãrã sã clipeascã. încât vechiul edificiu se cutremurã pânã în temelii. apoi se înteþi ºi ajunse la o asemenea intensitate. în faþa ferestrelor. Nu e nici una. Contele rãmase la urmã. Ioan de Witt nu exagera pericolul când. În mâinile lor se afla într-adevãr ordinul. care câºtiga teren. torentul porni iar sã se rostogoleascã prin galerii ºi pe scãri. dragul meu colonel. În cele din urmã. Un urlet furios. scoþând þipete puternice. cred cã vom vedea un spectacol ciudat. fluturând o hârtie. sau dau comanda: înainte! — Iatã ordinul! vociferarã o sutã de glasuri pe un ton obraznic. un om cu faþa hidos desfiguratã de bucurie. Era chirurgul Tyckelaer.Pe urmã. îl grãbea sã plece. îl avem. ajutându-ºi fratele sã se scoale. amestec de urã însetatã ºi bucurie sãlbaticã. cred cã mizerabilii au obþinut ordinul. ºi mai ales cu dârzenie. zgomotul se auzi rãspândindu-se în toatã piaþa prin ferestrele deschise ale sãlii cu balcon unde apãruserã domnii Bowelt ºi d'Asperen. pentru nimic în lume n-aº vrea ca mâinile mele sã fi scris mãcar o singurã literã din acest ordin infam. continuând sã urmãreascã din privire. þinând piept pânã în ultima clipã mulþimii ameþite de succes. — Staþi! strigã el. mulþimea care se grãbea. Apoi se vãzurã umbre zgomotoase miºcându-se încoace ºi încolo. Sala de deliberãri se umplea. nici alta. pânã la poarta sub a cãrei boltã se revãrsã ca un puhoi. Împãturi hârtia. care. Dar contele nu era omul care sã-i lase sã se apropie peste mãsurã. o puse cu grijã în buzunarul vestonului sãu ºi întorcându-se cãtre trupã. Cãlãreþii defilau încet. — Puºlamale laºe! strigã locotenentul. colonele. reintrarã în clãdire. Dupã cum se vede. În fruntea primului grup alerga. Piaþa primãriei ºi împrejurimile închisorii erau luate cu asalt de mulþime. Ofiþerul se înclinã ºi îºi urmã stãpânul fãrã sã rãspundã. . Apoi. strigã: — Cãlãreþi ai lui de Tilly. Curând. Deodatã zgomotul încetã. — Ei. Nu ºtiai. treceþi la treabã. spuse liniºtit prinþul. ªi respingând cu mânerul sabiei pe omul care voia sã-i ia ordinul înapoi: — O clipã. pe mãsurã ce calul cãpitanului se retrãgea. aruncã asupra lui doar o privire ºi spuse cu voce tare: — Cei care au semnat acest ordin sunt adevãraþii cãlãi ai domnului Corneille de Witt. le însoþi plecarea. îndreptat spre Buytenhoff. îi þineau piept cu succes. spuse el sãltându-se în ºa ºi atingând pe locotenentul sãu cu mânerul sabiei. spuse el. dar totuºi destul de tare pentru ca vorbele sale sã fie auzite de cei aflaþi în apropiere: — ªi acum. staþi! Plecaþi din faþa cailor mei. ucigaºilor. — Îl avem. dacã domnul Bowelt e un om de treabã sau un om curajos. sau mai bine zis zbura. neclintiþi.

situaþia noastrã va fi cum nu se poate mai rea. Cei doi fraþi se privirã cu duioºie. — ªi atunci? — Atunci? Am prevãzut refuzul lui. Nu mã voi despãrþi de ea niciodatã. ara lãsat-o la poarta cea mare. — ªi de ce. Mi-am închipuit cã vizitiul dumneavoastrã e un om devotat. pe când vorbea prin fereastra temniþei cu puºcaºul. — Dacã-mi îngãduiþi v-aº da un sfat. Apoi privirile lor se oprirã pline de recunoºtinþã asupra tinerei fete. îi atrase atenþia Ioan. care dã într-o stradã pustie. copila mea. cred cã nu avem nici o clipã de pierdut. spuse tânãra frizonã. domnule Ioan. e ultimul dar al unui om cinstit. ºi i-am spus sã meargã sã vã aºtepte în faþa ieºirii secrete din subteranã. — Vai. continuã timid tânãra fatã. — Acum. — Fãrã îndoialã.Corneille coborî deci treptele care duceau în curte. rãspunse Corneille cu o expresie de hotãrâre neclintitã. spuse ea. — Voi încerca. — Nu mai e acolo. nu. se vãzurã în sfârºit de partea cealaltã a închisorii. dar atâta timp cât nu va fi revocat. domnule Corneille. — Dar garda burghezã? — Oh. — Ei bine. ei coborârã o scarã de vreo douãsprezece trepte. printr-un coridor interior. — Doar aþi venit cu trãsura! spuse fata. domnule Ioan. — Veniþi cu mine. domnule Ioan. — Dar fratele meu nu va putea sã meargã. sper cã-þi va aduce fericire. spuse fata tremurând toatã. dacã pleacã. — O. — Mulþumesc. — Copila mea. spuse Ioan. unde trãsura îi aºtepta cu scara lãsatã în jos. — Într-adevãr. Cãlãuziþi de Roza. copila mea? întrebã de Witt. de vreme ce cãlãreþii lui de Tilly sunt încã la postul lor? — Da. repede. Apoi vorbind ca pentru sine ºi suspinând: — Ce nenorocire cã nu ºtiu sã citesc! — Zarva se înteþeºte. aº ieºi prin uºa tainicã din subteranã. domnule Ioan. ordinul prevede ca ei sã rãmânã în faþa închisorii. — Te ascult. în afarã de biblia pe care o vei gãsi în camera mea. traversarã o curte cu metereze crenelate ºi. — Se spune cã s-au dus la Hoogstraet sã ia un ordin pentru a îndepãrta pe cãlãreþii contelui de Tilly. N-ar fi de mirare ca Dumnezeu sã-mi vorbeascã prin gura ta. rãspunse Ioan. — Ei bine! În momentul când veþi trece de garda lui de Tilly poporul se va arunca asupra dumneavoastrã. repede. fata mea. i-am luat cheia. n-am nimic sã-þi dãruiesc în schimbul serviciului pe care mi-l faci. trecând pe sub poarta boltitã. sprijinindu-se de braþul fostului prim-ministru. — Aveþi vreun ordin prin care urmeazã sã vã însoþeascã pânã afarã din oraº? — Nu. mai rãmâne de vãzut dacã Gryphus ne va deschide aceastã poartã. trãsura e aici. n-o sã vrea. — ªi e la tine cheia? — Iat-o. spuse Corneille. . — Ce-i de fãcut atunci? — În locul dumneavoastrã. fata mea. garda burghezã va sãri prima. spuse primul ministru. ce nenorocire! — Ce s-a întâmplat. ºi m-aº duce de-a dreptul spre poarta oraºului prin care vreþi sã ieºiþi. îi auziþi? strigã vizitiul înspãimântat. eu n-aº trece prin strada principalã. — Repede. stãpânii mei. ºi-i conduse pe cei doi fraþi în partea opusã închisorii. — Da. ºi adineauri. în strada pustie. Aici o gãsi pe frumoasa Roza care tremura toatã. cãci toatã lumea e adunatã în strada principalã ºi aºteaptã la intrare.

la moarte. Roza luã mâna pe care i-o întindea primul ministru ºi o sãrutã cu respect. Poporul nãvãli în închisoare strigând: — Moarte trãdãtorilor! Sã fie spânzurat Corneille de Witt. primul ministru se întoarse cãtre fatã: — Adio. ºtergându-ºi mereu fruntea ºi buzele cu batista.. refuza cu încãpãþânare s-o deschidã. oferea celor douã personagii. nemiºcat. spuse ea. aici erau închiºi câteodatã unii din marii vinovaþi. strigã Gryphus. — Ai deschide. copila mea? — Am sã cobor ºi eu cu tine. i-aº lãsa sã forþeze poarta. la moarte! IV ASASINII La adãpostul pãlãriei sale cu boruri mari. dupã ce evacuase piaþa din faþa închisorii. turbaþii? spuse el. se nãpustea acum asupra porþii.Dupã ce îl ajutã pe Corneille sã urce. — li aud aºa de bine. închise poarta în urma ei ºi azvârli cheia într-o fântânã. pierdut în umbra streºinii ce atârna în faþa unei prãvãlii . — Dumnezeu o sã vegheze asupra lor. spre marea bucurie a gloatei. de necrezut. — Da. ai dreptate. un adãpost sigur. Se întoarse ºi o vãzu pe Roza. o sã închidem uºa dupã noi ºi o sã ieºim din ascunzãtoarea noastrã dupã ce vor fi pãrãsit închisoarea. aceastã poartã. Temniþa în care Roza coborî împreunã cu tatãl ei. cum poarta începuse sã cedeze. — Plecaþi. Te încredinþãm lui Dumnezeu care îºi va aminti. tatã! îl grãbi ea. vino. bãrbatul cel tânãr stãtea sprijinit de braþul ofiþerului. cã în locul tãu. Gryphus îºi urmã fiica ºi trapa se închise deasupra capului lor. Roza îi urmãri pân ce trecurã de colþul strãzii. copila mea. Dar oricât de solidã ar fi fost. se pare cã forþeazã poarta. unde un mic vas îi aºtepta pe cei doi fraþi. nimic n-ar exprima pe deplin recunoºtinþa noastrã.. numitã carcera secretã. nu-i aºa? — Nu. Gryphus. palid ca un mort. — Unde? — În carcera secretã. luã loc alãturi de fratele lui si închise portiera strigând: — La Tol-Hek! Tol-Hek se numea poarta care ducea la portul Schweningen. Zgomotul ce trezise presimþirea Rozei era în adevãr al mulþimii care. iar mie dã-mi voie sã veghez asupra ta. plecaþi. — cãci temnicerul Gryphus. nefiind cunoscut decât de autoritãþi. — Fir-ar ai naibii. — Dar prizonierii? spuse Gryphus. când se simþi tras încetiºor de hainã. Roza deschise mica trapã. se întreba tocmai dacã nu era mai bine s-o deschidã decât sã lase mulþimea s-o sfãrâme. — tot n-ar fi putut rezista mult timp. sper. — Îi auzi. — Dar o sã mã omoare. din tot ce am putea sã-þi spunem. adãugã el. chiar în clipa în care poarta sfãrâmatã lãsa mulþimea sã se nãpusteascã în curtea închisorii. cã ai salvat viaþa a doi oameni. tatã. câtã minte se ascunde în capul ãsta mic. dacã o sã te gãseascã. trebuie s-o recunoaºtem spre lauda lui. — Dar cum sã nu mã gãseascã? — Ascunde-te. Jean de Witt urcã repede în trãsurã. Abia atunci se întoarse. tatã. — Vino. de teamã sã nu se organizeze vreo revoltã sau rãpire. — Dar tu. Trãsura porni în galopul a doi viguroºi cai flamanzi luând cu ea pe fugari. Apoi. pe care o sã fim siliþi sã le pãrãsim pentru o clipã. spuse tânãra fatã.

Trãsura îºi reluã cursa. monseniore? — Nu.. dar se simþea cã vizitiul nu-ºi mai îndemna caii cu aceeaºi încredere. el anunþã o veste bunã dacã ar fi adevãratã. rãspunse nepãsãtor Alteþa Sa. — Doamne! Doamne! strigã el. spuse el ofiþerului. — Oh! monseniore. convinsã de fuga lui Corneille de Witt din închisoare. nu mai e aici. din închisoare poate. Scoþând capul prin portierã. — Cred cã aveai dreptate. ar fi o veste foarte bunã dacã ar fi adevãratã. nu mai încãpeau în curtea ticsitã a închisorii. ce este?.. Ordinul pe care l-au semnat deputaþii este adevãrata sentinþã de condamnare la moarte a domnului Corneille. ca un tunet. vei vedea.. — Se pare cã au gãsit temniþa prizonierului. — Da. — Mergi înainte.. au evadat! I-au lãsat sã fugã. spuse Ioan. strigã vizitiul. un om apucase cu toatã nãdejdea gratiile de fier ale ferestrei de la celula pãrãsitã abia de zece minute ºi le scutura violent. — Mai bine uitaþi-vã. recomandând vizitiului sã încetineascã pasul cailor pentru ca trecerea trãsurii lor sã nu trezeascã nici o bãnuialã. Ioan de Witt se aplecã în afara trãsurii ºi vãzu într-adevãr grilajul închis. se pare cã domnul Corneille de Witt a fugit cu adevãrat.. — Haide. este. nu cred. nu e aceea fereastra celulei în care a fost închis domnul Corneille? De fapt. Ah! uite. ajunºi ultimii. fiindcã înþelese cã într-un fel sau altul prizonierul era pierdut. doar el singur privea spectacolul al cãrui deznodãmânt pãrea cã se apropie. cã bietul om va gãsi închisã poarta pe care o credea deschisã. Groaza înãbuºea vocea devotatului vizitiu. — Oh! Stãpânii mei. alte chipuri furioase. ªi poporul rãmas în stradã repeta blestemând îngrozitor: — Au fugit! Au evadat! Sã fugim dupã ei. grilajul e închis? De obicei în timpul zilei poarta nu se închide. În acest moment mulþimea. din colþul acela al închisorii Buytenhoff. — Este închis grilajul.închise.. dupã ce merseserã de-a lungul eleºteului. se arãtarã la ferestre strigând: — Au fugit. Într-adevãr. Deodatã se opri. Întrebã primul ministru. dar din nenorocire nu poate sã fie. pe cine bãnuiþi? — Existã fatalitãþi. fãrã îndoialã. Corneille ºi Ioan. probabil cã a fugit. — Cum nu mai e aici? întrebau cei din stradã care. grãbit sã . Portarul ne va deschide. — Cum. dar nu ºi din oraº. Cine sã fi dat acest ordin? — Ei bine. vorbeºte. vizitiul uitã de prudenþã ºi porni caii în galop. — Nu! Nu! repeta omul furios. — Totuºi. scrâºnind de mânie. — Ce s-a întâmplat? întrebã Ioan scoþând capul prin portierã. van Deken. Ofiþerul simþi un fior trecându-i prin ºira spinãrii. — Ce spune omul ãsta? întrebã prinþul pãlind. când simþi cã închisoarea ºi moartea au rãmas în urmã ºi cã înainte îi aºtepta viaþa ºi libertatea. vedeþi. Într-adevãr. spuse ofiþerul. Dar când ajunse pe la mijlocul strãzii ºi zãri de departe grilajul. Auzi ce larmã face poporul? Cumplit trebuie sã-i urascã pe domnii de Witt! — Într-adevãr. sã-i urmãrim! — Monseniore. o luaserã prin strada principalã care duce la Tol-Hek. spuse ofiþerul. n-am mai pomenit asemenea larmã. izbucni într-un rãcnet ce vui pânã departe. am la mine ordinul de comutare a pedepsei. Ioan de Witt fusese vãzut ºi recunoscut de cãtre un cârciumar care întârziase ºi acum închidea uºa prãvãliei. — Da. nu mai e aici. — Deci a fost dat ordinul de a închide porþile oraºului. ªi cei mai mari oameni cad uneori victimele acestor fatalitãþi. van Deken.

— ªi pentru ce i-ai dat-o? — Pentru cã avea un ordin semnat ºi pecetluit. mã tem sã nu se fi întâmplat vreo nenorocire. — Ah! spuse portarul. se vede. spuse portarul. ce pãrea sã fie trupul unui om rãsturnat. Scoase un strigãt de surpriza ºi fugi dupã alþi doi oameni care alergau înaintea lui. — Nu. Apoi. se aºezarã de-a curmeziºul strãzii. închiºi cum erau înãuntru. — La galop. Trãsura ºi oamenii se ciocnirã în sfârºit. mi-a fost luatã cheia. de domnii de la primãrie. pe care-l duc în exil. Aveai intenþia sã ne salvezi ºi în ochii lui Dumnezeu e ca ºi cum ai fi fãcut-o. — Cine? — Cineva care. ºi ia-o pe strada din stânga. Fraþii de Witt nu puteau vedea nimic. spuse liniºtit Corneille. opt persoane. e singura noastrã nãdejde.ajungã ºi el mai rqpede la Buytenhoff. Între timp. — Deschide! strigã vizitiull. trãsura ajunse la Tol-Hek. Ioan de Witt ºi pentru fratele meu Corneille. — Sã deschid. — Cum! nu ai cheia de la poartã? întrebã vizitiul. spuse primul ministru. . credeþi-mã. da. ar trebui s-o am. vizitiul opri brusc. Îi trecu un fior ºi avurã un moment de ºovãialã. — Oh! spuse Corneille tare. în timp ce vizitiul întorcea trãsura: — Mulþumesc pentru bunãvoinþã. — De cãtre cine? — De un tânãr cam de vreo douãzeci ºi doi de ani. uitaþi-vã acolo! — Treci în galop prin grupul acela. el se aplecã asupra lor ºi-i brãzdã cu pleznituri de bici. fã-o pentru mine. se mai adãugaserã alte ºapte. repezindu-se cãtre trãsurã. prietene. îi spuse el portarului. agitându-ºi braþele înarmate cu ciomege ºi strigând: "Opreºte! Opreºte!" Cât despre vizitiu. la galop. sã deschid. — Când? — Azi dimineaþã. în timp ce Ioan discuta cu portarul. — De cine? — Pãi. Dumnezeu porunceºte omului sã facã tot ce poate pentru a-ºi pãstra viaþa. Noii veniþi aveau în mod evident intenþii duºmãnoase faþã de cei din trãsurã. — Domnule de Witt. scoþând capul din trãsurã ºi riscând totul pentru tot. Grupul arãtat de Ioan avea în mijloc pe cei trei oameni care urmãriserã cu privirea trãsura. cu ce altceva? îi strigã vizitiul. palid ºi slab. ºi se depãrtarã însoþiþi de blesteme. dar cu ce? — Cu cheia. — Dar ce-ai fãcut cu ea? — Pãi. — Se pare cã suntem pierduþi cu adevãrat. spuse portarul apãrând în pragul casei sale. zise Ioan vizitiului. — Cu cheia. strigã Ioan vizitiului. — Haide. dar pe cinstea mea. — Ce este? întrebã Ioan. dar pentru asta. sunt desperat. — Prietene. mi-au luat-o. Vãzând caii venind în galop întins spre ei. — Nu ºtii dacã aceeaºi mãsurã a fost luatã peste tot? — Nu ºtiu. porneºte spre altã poartã. nefiind încã siguri pe cine ascunde. Dupã o sutã de paºi îi ajunse ºi le vorbi. Cei trei oameni se oprirã privind în urma trãsurii care se depãrta. apoi pornirã din nou. þinea ca nimeni sã nu iasã din oraº. strigã Ioan. Dar simþirã întâi caii cabrându-se. — Vedeþi? zise vizitiul. apoi o puternicã zguduiturã. trecând peste ceva rotund ºi flexibil. prietene. ºi la care. Dar în ciuda acestui ordin.

cu siguranþã. spuse el. — De fapt. În urma lui. îl trag afarã din trãsurã pe primul ministru. veniþi. Trãsura fu prinsã între cei ce fugeau dupã ea ºi cei care veneau în întâmpinarea ei. sãrise sã-i prindã de frâu ºi fusese rãsturnat. e chiar Corneille. decât bucuria de a nu fi de faþã la hidoasa asasinare a celui de-al doilea frate. sã nu-l asasineze ºi pe primul ministru. schingiuit. Toatã plebea din Buytenhoff îºi fãcea apariþia la extremitatea strãzii pe care trebuia sã treacã trãsura. — Oh! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! monseniore. — Într-adevãr. cãci el era. cãci Ruartul. suntem pierduþi. oamenii ãºtia trebuie sã fie însufleþiþi de o violentã indignare. În aceeaºi clipã. încã înainte de a atinge pãmântul. ajuns pe ultima treaptã a trãsurii. fixându-se asupra spectacolului din stradã. — Uitaþi-vã. iar ochii i se umbrirã pentru o clipã. monseniore. ºi înainta urlând. spuneþi-mi-1 ºi chiar dacã ar trebui sã-mi pierd viaþa. Nici nu închise bine uºa camerei.Ioan privi. care cãzu între curele. zise tânãrul cu acelaºi ton nepãsãtor ca ºi pânã acum. O clipã ea dominã mulþimea agitatã ca o insulã plutitoare. du-te te rog la trupele mele. Sã-ºi pregãteascã armele pentru orice eventualitate. care ºi aºa e bolnav. cu aceºti asasini? — Nu te neliniºti pentru mine mai mult decât mã neliniºtesc eu însumi. e inutil sã mergem mai departe. îl sfâºie. uite-i! Trãdãtorii! Criminalii! Asasinii! le rãspunserã cei care fugeau în urma trãsurii celor ce alergau în întâmpinarea ei. dar oricât stãrui stãpânul sãu. îl bat. uitaþi-vã! — Da. se clãtinã spunând: . fu lovit cu o rangã de fier care îi sparse capul. Vizitiul opri. ºi spuse: — Veniþi. ajuns printr-un efort suprem la peronul unei case situate aproape în faþa celei în care era ascuns elevul sãu. — Un lucru îngrozitor. oare nu s-ar putea sã fie salvat bietul om care a crescut-o pe Alteþa Voastrã? Dacã existã vreun mijloc. rãspunse acesta. unde putea fi urmãrit dupã dâra însângeratã pe care o lãsa. Chipul tânãrului deveni ºi mai palid încã. Uitaþi-vã. cu furia ºi viteza unui uragan. ce se va întâmpla? murmurã ofiþerul. — ªi s-o las pe Alteþa Voastrã singurã aici. când Ioan. Apoi se opri brusc. — Monseniore. Nu e bine sã-l trãdezi. spuse Ioan vizitiului. Ofiþerul scoase un strigãt slab ºi întoarse capul. de altfel primul pe care-l schiþase sobrul sãu tovarãº.. pline de bucurie. În spatele lui se ivi chipul ofiþerului. dar cãzu din nou. Ofiþerul observând gestul de milã. cei dintâi purtau pe braþe corpul zdrobit al unuia dintre tovarãºii lor. stinse fulgerul de mânie care-i strãlucea sub pleoape ºi rãspunse: — Colonele van Deken. încercã sã profite de acest moment de slãbiciune. Du-te! Ofiþerul se îndepãrtã cu o grabã ce dovedea mai puþin dorinþa de a fi supus. Wilhelm de Orania. într-adevãr. — Monseniore. oblonul unei ferestre se întredeschise ºi apãru obrazul livid ºi ochii întunecaþi ai tânãrului. care vrând sã opreascã goana cailor. îl trag afarã ºi pe Corneille.. el nu acceptã în ruptul capului sã fugã. valul mulþimii închidea drumul cu huiduieli puternice. — Opreºte ºi fugi. aproape la fel de palid ca al sãu. îºi încruntã cumplit fruntea. Dar tânãrul deschisese ochii. Era cel peste care cei doi fraþi simþiserã trecând trãsura. poporul acesta e neîndurãtor. lucru de necrezut. i-o retezã scurt prinþul. — Da. Un potcovar omorî cu o loviturã de baros pe unul din cei doi cai înhãmaþi. Apucându-l de picioare oamenii îl târârã prin mulþime. Se ridicã totuºi. — Uite-i! uite-i! strigarã deodatã cinci sute de voci.

— ªi de ce? întrebã tânãrul. alergase înapoi sã nu piardã ocazia de a face la fel ºi cu primul ministru. toþi aceºti mizerabili prinserã deodatã curaj ºi fiecare voia sã-ºi descarce arma asupra cadavrului. încât tânãrul prinþ lãsã în jos oblonul. sfâºiaþi. gãsind poarta închisã. — Domnule. nu-i nevoie fiindcã am sã þi-i crãp eu. îl lovi cu patul muschetei. Altul îi arãtã sângele care-i mânjea mâinile. colonele? N-ai plecat încã din Haga? Înseamnã cã-mi îndeplineºti ordinul cu întârziere. — Iatã. Atunci. ori de cuþit. Când. în sfârºit. — Dumneata eºti. tânãrul a vãzut sfârºitul acestei scene îngrozitoare. fiecare voia sã-i dea o loviturã de mãciucã. jupuiþi. care de data asta luã foc. N-am putea spune dacã prin crãpãtura aproape imperceptibilã a oblonului. De altfel n-ar mai fi avut cine ºtie ce de vãzut. — Poarta! Poarta! se auzi o voce care pãrea sã fie a unui om grãbit. prietene. el strãbãtea piaþa trecând prin mulþimea prea ocupatã cu plãcuta ei îndeletnicire ca sã se sinchiseascã de el ºi se îndrepta spre Tol-Hek. — Alteþa Sa doreºte calul meu? îl întrebã colonelul pe Wilhelm. cãruia el îi vorbise atât de familiar. dupã ce cãzuse. punându-i muscheta la tâmplã ºi trãgând piedica. norodul îi târî goi ºi însângeraþi spre o spânzurãtoare improvizatã. au fost siliþi sã se întoarcã ºi au nimerit în mijlocul urmãritorilor lor. — Alteþã. unde e fratele meu? Unul dintre furioºi îi zvârli jos pãlãria cu un pumn. Dar imediat. uite-o. Aºa. — Frate! strigã el cu o voce atât de jalnicã. rãspunse tânãrul. — Mulþumesc. îmi aduceþi cheia? — Da. prinzând-o cu amândouã mâinile de þeavã. ºi îi zburã creierii. dar chiar în clipa când cei doi martiri erau atârnaþi în spânzurãtoare. unde cãlãi voluntari îi atârnarã de picioare. cei doi fraþi furã cu totul striviþi. — Du-te de-l întâlneºte! urlã un alt asasin. spuse unul dintre soldaþii gãrzii burgheze. sã-i stoarcã o picãturã de sânge. cãci un al treilea asasin îºi descãrcã în faþa lui Ioan de Witt pistolul. Ei bine. Dar glontele nu porni. colonele. rãspunse colonelul. neîndrãznind sã loveascã în carne vie. Acum se apropiarã cei mai laºi care. încercând sã vadã prin valul de sânge care-l orbea ce se petrece cu fratele sãu. ªi scoþând din buzunar un fluier de aur. strigã portarul. cred cã mi s-a pregãtit unul pe aici prin apropiere. se adresã prinþul portarului care rãmãsese nãucit auzind titlul de Alteþã dat tânãrului palid. tãiarã fâºii din trupurile lipsite de viaþã ale celor doi fraþi ºi apoi plecarã în oraº sã le vândã cu zece bani bucata. — Corneille! Frate! strigã de Witt. — Ah! închizi ochii. e a treia poartã la care mã prezint. acest om de treabã o sã ne-o deschidã pe asta. care se urni scârþâind din þâþâni. acesta tocmai îl spintecase pe Corneille ºi în timp ce cadavrul celui mort era târât la spânzurãtoare. pe celelalte douã le-am gãsit închise. cu un efort suprem se ridicã. Ioan de Witt se prãbuºi pentru a nu se mai ridica niciodatã. de sabie. Pentru a-ºi repara greºeala. Prinþul se întoarse ºi-l recunoscu pe colonelul van Deken. ªi-i repezi suliþa în obrazul din care începu sã-i þâºneascã sângele. sau sã-i smulgã mãcar o fâºie din îmbrãcãminte. — ºuierã o datã ascuþit ºi . Acum.— Fratele meu. el se grãbi sã deschidã poarta. Ioan scoase un geamãt sfâºietor ºi-ºi acoperi ochii cu mâna. prietene. criminalul întoarse arma ºi. ce continua sã fie închis. — Ce nenorocire cã nu mi-aþi adus-o cu o jumãtate de orã mai devreme! suspinã portarul. Ioan de Witt se clãtinã ºi cãzu la picioarele acestuia. Deschide. — obiceiul epocii era de-aþi chema servitorul cu ajutorul acestui instrument. — Aº fi putut deschide domnilor de Witt.

de trestii ºi de ierburi înverzite în care pãºteau cu indolenþã la soare cirezi de vite grase. — rara avis. — îºi mânã zorit calul. trecând cu îndemânare pe drumuri scurte. zise trist colonelul. Soare. Prinþul îi fãcu semn sã vinã alãturi de el. mai îngrijit spãlatã ºi ceruitã în colþurile ascunse decât în cele aparente. — ce n-aº da sã vãd ce figurã va face Ludovic Soare când va afla în ce fel au fost trataþi bunii sãi prieteni. care îmbrãþiºau cu mângâierile lor umede insulele mãrginite de sãlcii. Vãzu frumoasele case roºii cu linii albe. Craeke. Era aºezatã ca într-o pâlnie. zise tânãrul. — înverºunat rival al marelui rege. cãlare ºi el pe un cal viguros. cãci în ea se nãscuserã tatãl ºi bunicul sãu. strãlucitoare. servitorul credincios. — Desigur cã ar fi fost mai bine. cum spune Juvenal. El locuia din copilãrie în casa pe care am descris-o.prelung. iar soarele învãluind-o. dând pinteni calului. V CULTIVATORUL DE LALELE ªI VECINUL SÃU În timp ce Wilhelm de Orania. cã aceºti golani l-au ucis ºi pe domnul Ioan de Witt aºa cum l-au ucis ºi pe Corneille? — Monseniore. vechi negustori . dupã ce se asigurase cã cei doi adversari ai sãi erau morþi. Acest fericit muritor. Dar în sfârºit. þinta cãlãtoriei sale. curatã. minunãþii ale Indiei ºi Chinei. ce s-a întâmplat. Acolo. purtatã de vântul dinspre râu. în ajun încã atât de puþin sigur de noua sa putere. ajunse pe drumul Leydei. aº fi preferat pentru dumneavoastrã sã fi rãmas ºi aceste douã dificultãþi încã de învins ca sã puteþi fi efectiv stadtholder al Olandei. finul lui Corneille. întrucât eu mã numesc Wilhelm Taciturnul. — Ah! ce n-aº da. strângând din buze ºi înfigând pintenii în burta calului. vesel. undiþe mari — capcane permanente pentru prins þiparii lacomi. scãldându-ºi în apã temelia de cãrãmidã ºi fluturându-ºi în balcoanele deschise spre fluviu covoarele de mãtase împodobite cu flori de aur. de îndatã se ivi un grãjdar cãlare þinând de frâu un cal. galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l gãsea puþin prea compãtimitor pentru a-i acorda ºi în viitor aceeaºi încredere. sã încãlzeascã sau chiar sã rodeascã ultimele dâre de ceaþã. Colonelul se înclinã. — murmurã cu rãutate Wilhelm de Orania încruntând din sprâncene. alerga pe drumurile strãjuite de arbori ce duceau afarã din oraº ºi din satele vecine. dar cãruia burghezii din Haga îi fãcuserã o trambulinã din cadavrele lui Ioan ºi Corneille. în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã. doi nobili prinþi atât în faþa oamenilor cât ºi a lui Dumnezeu. Casa se profila pe fondul întunecat al pãdurii de ulmi gigantici. formate de braþele sinuoase ale fluviului. ºi lângã aceste covoare. ea adãpostea un muritor fericit. Colonelul îl urma la distanþã de un cal. s-a întâmplat ºi nu suntem noi cauza. — era doctorul van Baerle. Craeke se îndreptã imediat spre casa pe care trebuie neapãrat sã o descriem cititorilor noºtri. te fereºte-þi razele! ªi acest tânãr principe. pentru a nu trezi bãnuieli. De îndatã ce se simþi în siguranþã. — ªtii. pentru a ajunge la Alphen înaintea înºtiinþãrii pe care guvernul mi-o va trimite cu siguranþã la tabãrã. clãdirea albã-trandafirie. Craeke zãri din barcã la poalele colinei. se întoarse. Wilhelm încãlecã fãrã sã foloseascã scara ºi. Sã dãm pinteni cailor. pe care vegetaþia densã nu o putea împiedica sã pãtrundã aici. sã nu se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat. spuse el fãrã sã se opreascã. îl lãsã pe prinþ sã treacã înainte ºi îºi reluã locul la distanþa pe care o pãstrase înainte de a i se fi adresat. domnii de Witt! Oh. acest stadtholder. pãrea cã vrea sã usuce. printre morile cu aripi ce se rotesc necontenit. Albã. iar crestele acoperiºului se pierdeau în frunziºul gãlbui al unei perdele de plopi. lãsã calul într-un grajd ºi îºi continuã liniºtit cãlãtoria pânã la Dordrecht pe un vapor. Strãin în mijlocul tumultului obiºnuit al oraºului. colonele. departe de a-ºi închipui îngrozitoarele evenimente care s-au petrecut de la plecarea lui. aºezat la poalele unei coline presãrate cu mori. Craeke recunoscu de departe oraºul Dordrecht. atraºi în preajma locuinþelor de resturile aruncate în apã zilnic de gospodine.

Domnul van Baerle. cu aceste nave. Cornelius. cã lupta trebuia mereu reluatã ºi cã numai un nume în plus. care se înmulþeau într-un ritm vertiginos. pe care nimeni nu i-a cântãrit vreodatã. La trei luni dupã funeraliile soþiei sale. aceºti patru sute de mii de florini nu erau decât banii de buzunar ai lui Cornelius van Baerle. îmbrãþiºându-i pentru ultima oarã: — Bea. pentru cã a trãi nu înseamnã sã lucrezi toatã ziua stând pe un scaun de lemn sau pe un fotoliu de piele. de teamã sã nu provoace gelozia lui . pentru a-ºi asculta naºul. se vor trezi pe mâna unui stãpân necunoscut. — când demnul cetãþean. simþind cã nava e în pericol de a fi distrusã. agonisise în comerþul cu India trei sau patru sute de mii de florini. pe care domnul van Baerle-fiul i-a moºtenit neatinºi în 1668. Dar mai ales nu-l imita pe naºul tãu Corneille de Witt. pe care se afla ducele de York. ºi se întoarse în casa sa de la Dordrecht. Cornelius îºi luã rãmas bun de la Ruyter. vestitul amiral avea sã cumpãneascã singur soarta Franþei ºi a Angliei. care s-a aruncat în politicã. — care pãrea cã a plecat înainte pentru a-i uºura drumul veºniciei. ceea ce dovedea cã erau florini ai lui van Baerle-tatãl ºi florini ai lui van Baerle-bunicul. tatãl. încât ducele de York. dacã vrei sã trãieºti cu adevãrat. aºa cum îi uºurase drumul vieþii. tot nu se putea hotãrî nimic. Cornelius începu sã studieze plantele ºi insectele. — în afarã de tatãl meu. una dintre cele mai elegante ºi mai costisitoare îndeletniciri. ci convingerea cã omul primeºte întotdeauna prea mult de la soartã ca sã fie fericit ºi destul ca sã nu fie. Condus de pilotul Léger. într-un laborator sau într-un magazin. din nobilul oraº Dordrecht. pe vremea când flamanzii ºi portughezii. cercetã toatã entomologia provinciei. de mine ºi de turnãtor — uimiþi. În zadar îi oferi naºul sãu Corneille slujbe în administraþia de stat. când vãzu vasul Contele de Sanwick explodând ºi pe cei patru sute de mateloþi pierind în valuri sau în foc. sãrutã genunchii primului ministru pe care-l venera. cãci proprietãþile sale din provincie dãdeau un venit de aproximativ zece mii de florini. cum se ºtie. culese ºi clasã toatã flora insulelor olandeze. iar florinii mei. iar alþii în 1610. florinii fuseserã bãtuþi unii în 1640. când calculã cât timp pierde ca sã-ºi astupe ochii ºi urechile un om care vrea sã reflecteze. tatãl lui Cornelius. practicând pe întrecute acest gen de horticulturã au ajuns sã divinizeze laleaua ºi sã facã din aceastã floare adusã din orient ceea ce nimeni n-a îndrãznit vreodatã sã facã din speþa umanã. Cornelius rãmase deci singur în casa cea mare. lãsându-l mâhnit pe Cornelius. ºeful sãu. deoarece fiecare îºi atribuia victoria. fu atât de brusc ºi de îndemânatic. fratele regelui Angliei. cãci îºi iubea foarte mult tatãl ºi mult mai puþin florinii. se pregãtea ºi el sã moarã. de la Ruartul de Pulten ºi de la glorie. cea mai ingratã dintre cariere ºi care va sfârºi cu siguranþã rãu. asupra cãreia redactã un tratat cu planºe desenate de mâna lui ºi în sfârºit. Era. În consecinþã. — South-wood-Bay. — a fost înscris în istoria bãtãliilor. la moartea bunilor ºi dragilor sãi pãrinþi. se îmbarcase cu de Ruyter pe vasul Cele ºapte provincii care avea sub comanda sa o sutã treizeci ºi nouã debastimente. în zadar încercã sã-l facã sã simtã gustul gloriei când. mãnâncã ºi cheltuieºte. se hotãrî sã-ºi clãdeascã fericirea în felul lui.nobili. Atacul lui de Ruyter. dar nu atât cei patruzeci de mii de florini capital ºi cei zece mii de florini venituri îl fãceau sã se simtã bogat. eroul acestei povestiri. neºtiind cu ce sã-ºi mai ocupe timpul ºi mai ales cum sã cheltuiascã banii. când vãzu cã dupã ce douãzeci de bastimente fuseserã fãcute þãndãri. chiar dacã semenii sãi se bombardeazã între ei. Apoi respectabilul domn van Baerle muri. Când Cornelius vãzu vasul Saint-Michel ieºind din poziþie sfãrâmat de ghiulele olandeze. numele nostru se va stinge. Îndrãgi lalelele. el ajunse la o bãtaie de puºcã de vasul Prinþul. trei mii de oameni omorâþi ºi cinci mii rãniþi. Vei muri ºi tu. i-a spus fiului sãu. n-avu decât timpul necesar sã se retragã pe bordul lui Saint-Michel. ºi dacã n-ai sã ai un fiu. Se simþea bogat gândindu-se la odihna dobânditã. la cei douãzeci ºi opt de ani ai sãi la sãnãtatea sa de fier ºi la vederea sa agerã. el îºi alese dintre nebuniile obiºnuite în þarã ºi în epoca sa.

— trebuie s-o spunem. mai neînduplecat. Încã de pe atunci. apoi în Portugalia.Dumnezeu. rãsadniþele furã vizitate la fel ca odinioarã galeriile ºi bibliotecile din Alexandria de cãtre iluºtrii cãlãtori romani. Din momentul în care începu sã se dedice culturii lalelelor. ºanþurile. fãrã sã ºtie. numite pasiuni politice. chiar cãutate. Cornelius . cunoºtea tãria vântului ºi îl lãsa sã pãtrundã atât cât sã nu dãuneze tijelor. oameni de treabã din Dordrecht. dar amatorii le pot gãsi cu siguranþã în cataloagele vremii. Pe cât de multã urã trezise Corneille de Witt. cum spunea Wilhelm de Orania. Corneille de Witt veni la Dordrecht unde urma sã locuiascã trei luni în bãtrâna casã a familiei sale. pentru concetãþenii sãi. el se emoþiona doar la simpla pronunþare a cuvântului tulban. Cum van Baerle era iubit de servitorii ºi de lucrãtorii sãi. locuia la Dordrecht. cu grijã ºi cu rãbdare în preajma casei sale din Dordrecht. cu vin din podgoriile oraºului. Dupã ce mulþumi concetãþenilor sãi. Erau frumoase. de îndatã ce atinse un anumit nivel de cunoºtinþe. dar cã ºi familia de Witt era originarã din acest oraº. În curând de la Dordrecht la Mons nu se mai vorbea decât despre lalelele domnului van Baerle. un duºman mult mai crud. Produsele sale începurã sã placã. o grãdinã potrivitã pentru culturã. Totuºi. ªi-a fãcut deci cu greu. care. Baerle dupã numele tatãlui sãu ºi Corneille dupã numele naºului sãu. Cornelius folosi în acest scop atât veniturile sale anuale cât ºi florinii rãmaºi de la tatãl sãu. Isaac simþea temperatura serelor sale pânã la diferenþe de zecimi de grad. — celelalte nume ne scapã. Boxtel nu avusese fericirea sã fie bogat ca van Baerle. se ºtie cã nu numai Corneille era nãscut la Dordrecht. Van Baerle începu prin a cheltui venitul sãu anual pentru a-ºi alcãtui colecþia. îl primirã dupã obiceiul locului. când sosi. camerele de uscat. numitã azi lalea. este primul nume în limba lui Chingulais folosit pentru a desemna capodopera naturii. neumbritã de nici un nor în timpul vieþii. gonit din Lisabona. chiar alãturi de el. pãtrunsese în Spania. Aceastã lalea strãbãtuse drumul gloriei. privind-o pe a lui Boxtel spuse: "Nu-i rea". neglijând cu totul întreþinerea relaþiilor politice. sa vinã sã se instaleze împreunã cu copiii. regele Don Alphons al VI-lea care. Corneille nu se bucura de popularitate. înainte ca doamna de Witt. soþia sa. adicã cel mai savant cunoscãtor al istoriei acestei flori. spre ruºinea omenirii. mai înverºunat. pe atât de multã simpatie îºi atrase van Baerle. unde se distra nu ca marele Condé stropind garoafe. absorbit fiind doar de cultura lalelelor. dupã cum susþine florarul francez. doar puþin nemulþumiþi de republicanismul sãu cam prea pur. decât avuseserã Ruartul ºi fratele sãu printre orangiºtii îndârjiþi împotriva acestei admirabile înþelegeri frãþeºti. dar mândri de valoarea lui personalã. Corneille se duse sã-ºi vadã bãtrâna casã pãrinteascã ºi porunci sã se facã unele reparaþii. nu-ºi putea închipui cã existã pe lume oameni care sã doreascã rãul altui om. Apoi Ruartul se îndreptã spre casa finului sãu. nutri aceeaºi pasiune. se continua prin devotament pânã dincolo de moarte. ci cultivând lalele. Pe vremea aceea. apoi luã din florinii lãsaþi de tatãl sãu pentru a o perfecþiona. poate singurul locuitor din Dordrecht care ignora încã prezenþa Ruartului în oraºul natal. — Cornelius van Baerle avea. în urma studiilor cãrora le închinase atâta vreme. ªi totuºi. munca îi fu rãsplãtitã cu un rezultat mãreþ. se retrãsese în insula Terceira. Boxtel lansase în lumea lui Linné ºi a lui Tournefort o lalea cu numele sãu. mânuind seminþele rãufãcãtoare. el realizã cinci noi specii pe care le numi Jeanne dupã numele mamei sale. Deodatã. Mai mulþi amatori veniserã sã-i viziteze grãdina. a amenajat terenul dupã indicaþiile primite ºi a dat straturilor exact atâta cãldurã ºi rãcoare cât cere codicele grãdinarilor. el nu era încã un scelerat bun de spânzurat. La începutul anului 1672. În sfârºit. cuvânt care. traversase Franþa. un burghez numit Isaac Boxtel care. iar straturile sale.

în afarã de asta. Boxtel nu putu rezista totuºi arzãtoarei curiozitãþi ce-l mãcina. privind.van Baerle fu cuprins de pasiune pentru lalele. nu pentru a picta lalele. în sfârºit. fãrã a mai pune la socotealã faptul cã oprea vântul ºi strica toate calculele ºi toatã economia horticolã a vecinului sãu. — era vecinã cu cea a lui Boxtel. expunere la sud-sud-est. ºi totul era înconjurat de borduri de gazon pentru a împiedica surparea straturilor. care fusese silit sã consacre în acest scop propria sa camerã de culcare. el sprijini o scarã de zidul care-l despãrþea de grãdina vecinului sãu ºi. care erau în aºa fel aºezate. prietenul sãu. cu lalele sãdite în pãmânt. o camerã luminoasã. cã mâinile i se lãsarã moi de-a lungul trupului. fãrã a lãsa sã intre ºoareci. el amenajã casa sa din Dordrecht. Pictorul a pus sã i se ridice atelierul cu un etaj mai sus. ridicând încã un etaj peste una din clãdirile aflate în curtea sa. desfigurându-le. Deºi vag. ºoareci de câmp ºi ºobolani. ci pentru lalele adevãrate îi lua van Baerle o jumãtate de grad de cãldurã. apãrate de grilajuri de fier care permiteau aerisirea. hârciogi. având de pictat interiorul unui cultivator de lalele. genunchii i se îndoirã ºi desperat. nu era expresia întreagã a gândului sãu. Îi fu deci aproape recunoscãtor. om cu o avere de patru sute de mii de florini capital. în schimb în grãdina lui Boxtel era cam cu o jumãtate de grad mai frig. — aºa cum am zis. era dreptul lui. Domnul van Baerle era pictor. Se ºtia cã van Baerle e prietenul a tot ce încântã ochiul. cu zece mii de florini rentã. el avea nevoie de soare pentru tablourile sale ºi lua o jumãtate de grad din cãldura lalelelor domnului Boxtel. tot aºa cum domnul Boxtel era florar. cutii cu dulãpioare compartimentate. Aºadar. Van Baerle nu era decât un pictor. adicã un soi de nebun care încearcã sã reproducã pe pânzã minunile naturii. în sfârºit. terminate ca acelea ale lui Gérard Dow. Noul etaj avea cam cu o jumãtate de grad mai multã cãldurã. van Baerle devenise cultivator de lalele. apã din belºug ºi la îndemânã. cu lalele în glastrã. pânã atunci acoperit de diferite plante. Bene sit. nu numai pentru a reuºi. Poate cã ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sãu van Baerle nu era chiar ceea ce credea. dar încã nu-ºi dãdea prea bine seama de nenorocirea care-l aºtepta. cu tot ce e necesar unui cultivator de lalele stãpânit de aceastã pasiune! Se vedeau pachete cu etichete. Aºadar. se convinse cã un enorm pãtrat de pãmânt. procedeu extrem de favorabil culturii lalelelor. gãrgãriþe. Fãrã îndoialã. aceastã nenorocire nu însemna nimic. ºi pentru ca respiraþia sa sã nu . Legea era de partea domnului van Baerle. a fost mutat. pentru a avea luminã mai bunã. Aveau umbrar pentru a cerne razele soarelui de prânz. ºi dispus în straturi. Boxtel ºi-l închipui de îndatã pe acest savant. o camerã spaþioasã pentru conservarea bulbilor ºi a mugurilor. curioºi amatori de lalele cu bulbul de douã mii de franci. El studia temeinic natura pentru a lucra la tablourile sale. Dar ce durere simþi nenorocosul Boxtel când vãzu geamurile noului etaj împodobindu-se cu bulbi. Boxtel rãmase înmãrmurit când vãzu tot acest material. condiþii optime. cultivator de lalele. cu muguri. ventilatã. lui Cornelius van Baerle cã i-a clãdit pe gratis un umbrar. Nu era oare posibil ca de Witt. dar ºi pentru a progresa. lux inaccesibil lui Boxtel. profesorul sãu ºi ale lui Miéris. care. folosind resursele sale morale ºi fizice pentru cultura lalelelor pe scarã mare. Sufletele mari gãsesc însã în filozofie resurse uimitoare pentru a depãºi catastrofele. De altfel. O datã cu lãsarea serii. încât primeau razele soarelui când rãsare ºi când apune. van Baerle urma sã aibã cea mai frumoasã dintre încãperile însorite ºi. lunecã jos de pe scarã. amestecat cu noroi de râu. el întrevãzu totuºi succesul vecinului sãu în viitorul apropiat ºi simþi o asemenea durere la acest gând. Boxtel a descoperit cã prea mult soare stricã lalelei ºi cã aceastã floare creºte mai bine ºi mai frumos coloratã în soarele cãlduþ al dimineþii sau al serii decât în bãtaia soarelui arzãtor de amiazã. sã fi adunat în noul sãu atelier decorul potrivit? Deºi legãnat de aceasã idee amãgitoare. Dar în ochii lui Boxtel. aerisitã.

numele sãu deveni atât de cunoscut încât Boxtel dispãru pentru totdeauna de pe lista cultivatorilor mai însemnaþi ai Olandei. Rãsfãþat de toþi cultivatorii de lalele din Europa. aforismul dezvoltat în 1653 de cãtre unul din adepþii ei: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu". înzestrat de naturã cu pricepere ºi inteligenþã. oraºe care oferã acestei culturi un pãmânt bun ºi un climat sãnãtos. necunoscut.dãuneze bulbilor ºi tuberculilor. el ghicea ce avea sã se întâmple. Cornelius reuºi sã schimbe culorile. Dupã cum ne putem închipui. Aºadar. al cãrui uzurpator era chiar el. modestul ºi inofensivul savant. care se mângâia cã a fost învins de Alexandru. Boxtel avea în mai micã mãsurã simþul umorului decât Porus. cea mai exclusivistã dintre ºcoli. afarã poate de Shakespeare ºi de Rubens. se resemna sã se culce în pod. Boxtel. Van Baerle. ce s-ar întâmpla dacã vreodatã van Baerle ar descoperi o lalea nouã ºi ar numi-o Ioan de Witt. sã multiplice speciile cu mai mult succes decât toþi ceilalþi cultivatori din Harlem ºi Leyda. un concurent. uda straturile ºi. sã modeleze formele. Deci. ai fi înþeles ce înseamnã un osândit uitat de Dante. deºi duºman de moarte al lui Baerle. în doi ani îºi acoperi straturile cu asemenea exemplare minunate. Astfel. Rumegând mereu nenorocirea pe care vecinul sãu urma sã i-o pricinuiascã. jigneºti mai mult pe Dumnezeu. cu atât. — nu vorbim de cei din Ceylon. din clipa în care van Baerle. premisã pe care ºcoala cultivatorilor de lalele. Cu cât o floare e mai frumoasã. van Baerle obþinu numeroase succese. dupã ce dãduse uneia numele de Corneille! Boxtel s-ar fi sufocat de ciudã! Astfel. el pierdu tot ceea ce dã vigoare ºi nobleþe corpului ºi sufletului omenesc în strãdaniile lor de a cultiva un ideal scump. eretici ºi demni de moarte mai multe sute de milioane de oameni care s-ar fi arãtat indiferenþi faþã de lalea. care se consacrase cu totul muncii sale. Urmãrindu-l pe Boxtel în acest rãstimp. din Franþa ºi din Portugalia. Dupã cum altoiul face sã rãsarã din ramura cea mai umilã mlãdiþa cea mai mândrã. adicã o celebritate. iar cultura lalelelor din Dordrecht fu reprezentatã prin Cornelius van Baerle. ºi acest rival nu era un oarecare grãdinar obscur. n-au creat atât. Într-adevãr. îndrepta. κi continua experienþele ºi prin urmare câºtiga mereu noi victorii. — ºi nu de un oarecare. nici nu bãnuia mãcar cã lângã el trãieºte un nenorocit detronat. îºi petrecea toatã vremea rãsãdind. îngrijind grãdina. — o celebritate. VI URA UNUI CULTIVATOR DE LALELE Din acest moment Boxtel avu o teamã în loc de o preocupare. îngenunchiat pe povârniºul de iarbã. cine dispreþuieºte laleaua jigneºte profund pe Dumnezeu". — ar fi pus întreg universul în afara legii ºi ar fi declarat schismatici. ci era finul domnului Corneille de Witt. Pe când van Baerle plivea. Chiar ºi casele regale pornesc uneori din coliba tãietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului. cu ajutorul acestui raþionament cei patru sau cinci mii de cultivatori de lalele din Olanda. n-ar fi mers sub acelaºi drapel cu el. un învingãtor poate. încât niciodatã. a folosit-o în 1653 pentru a alcãtui urmãtorul silogism: "A dispreþui florile înseamnã a jigni pe Dumnezeu. Boxtel avea sã aibã chiar alãturi de el un rival. plantând. se dedicã acestui scop. Boxtel petrecu cea mai îngrozitoare noapte ce se poate închipui. nimeni dupã Dumnezeu. din India ºi din China. Nu trebuie sã ne îndoim cã pentru o asemenea cauzã. izbuti sã creascã cele mai frumoase lalele. El aparþinea acelei ingenioase ºi naive ºcoli care avea ca devizã încã din secolul al VII-lea. tot aºa ºi mãcieºul cu cele patru petale incolore vesteºte parfumul ºi bogãþia trandafirului. în previziunea sa plinã de invidie. Dupã cum se vede. Laleaua este cea mai frumoasã dintre flori. dispreþuind-o. analiza fiecare viniºoarã a lalelei în . Dupã aceastã descoperire. profet al nenorocirii sale. Fiind de rea credinþã.

meditând la înfrumuseþãrile ce i se puteau aduce. laleaua Porumbac închis ºi Porumbac luminos. cu ajutorul cãruia putu sã urmãreascã. animalele speriate se rostogolirã întâi pe rãzoare. dupã perioada de cinci ani. cosirã cu frânghia florile în mijlocul cãrora se zbãteau. când ar fi vãzut stricãciunea. în sfârºit. neputând merge mai departe. când îi surprindea un surâs pe buze. — fiindcã nu putea sã-ºi înfrângã acest sentiment. miorlãind îngrozitor. la combinaþiile de culori pe care le putea încerca. Se frãmântã îndelung. mai treacã-meargã! Dar sã distrugi o lalea e o crimã îngrozitoare în ochii unui adevãrat horticultor! Treptat. o sclipire de bucurie în ochi. Marmorata. — sursã infamã de groaznice dureri. a cãror imagine nu poate fi redatã printr-o descriere. care abia atunci dau la ivealã comorile tainice ale caliciului lor. ascuns în spatele sicomorului sãu. Boxtel. urmãrea. fiecare pas. reuºind sã rupã firul care le încurca. ar fi fost descoperit ºi nu numai pedepsit de lege. golindu-se de fiere. nu vedea nimic din cauza întunericului nopþii. dacã acesta ar fi îndrãznit sã-ºi apere lalelele. sã sacrifice mâniei sale chiar pe proprietar. pânã în momentul în care. pãtrunzând în tulpinele florilor nu le ofileau. pânã când firul care le lega una de alta se întinse complet. cu ochii ieºiþi din orbite. apoi. în timpul chinurilor. dar în sfârºit gãsi soluþia. Ah! de câte ori nu vedea nenorocitul invidios. încât se gândi sã arunce pietre ºi ciomege în straturile de lalele ale vecinului sãu. furia lui Boxtel ajunsese la o asemenea culme. încât e de neconceput cum aceste suflãri otrãvite de invidie ºi de mânie. cu o sfoarã de zece picioare lungime. îºi rotunjeºte nobilul ºi graþiosul sãu cilindru cu nuanþe nesigure ºi se dezvoltã petalele. deºi ar fi operat noaptea. sã distrugã plantele. van Baerle ar fi povestit pãþania sa. când i se pãrea cã-l vede vesel. ºi din care îºi fãcuse un evantai. dispãrurã. lalele care îl orbeau prin frumuseþea lor. De câte ori. dupã un sfert de orã de luptã crâncenã. albã ca laptele. dar nu . evoluþia fiecãrei flori. dar ºi dezonorat pentru totdeauna în ochii Europei cultivatoare de lalele. El hotãrî sã foloseascã un procedeu care sã nu-l compromitã. rãul face progrese uimitor de rapide. ºi în secolul al XVII-lea pietrele ºi ciomegele nu mai cãdeau din cer ca pe timpul Amaleciþilor. dar. sã sfâºie bulbii cu dinþii. κi cumpãrã un telescop. atâtea ameninþãri furioase. ºi le aruncã de pe zid în mijlocul stratului cu cele mai frumoase flori.floare. unde creºtea nu numai laleaua Corneille de Witt. la fel de bine ca însuºi proprietarul. fiecare gest al vecinului sãu. îi arunca atâtea blesteme. auzind miorlãiturile furioase ale celor douã pisici. Boxtel n-a fost tentat sã sarã noaptea în grãdinã. cocoþat pe scarã. Într-o searã legã douã pisici. Boxtel. pe mãsurã ce van Baerle fãcea zilnic progrese în ºtiinþa pe care pãrea sã o intuiascã. îl sufocau prin perfecþiunea lor? Dupã ce le admira. în rãzoarele lui van Baerle. Deîndatã ce pune stãpânire pe un suflet omenesc. dar ºi Brabansona. încât rãmase ascuns pânã la ziuã pentru a se bucura de efectele luptei dintre cei doi motani. din primul an de când rãsare firavul vlãstar din pãmânt. atunci. ºi capodopera unui rival îl interesa. Dorinþa lui Boxtel de a vedea stricãciunea pricinuitã era atât de mare. Dar dându-ºi seama cã a doua zi. — Boxtel recurse la ºiretenie. cu spume la gurã. ascuns în spatele unui mic sicomor pe care-l plantase de-a lungul zidului. azurie cu roºu-stacojiu deschis. — începea sã-l roadã febra invidiei. Sã omori un om. fiecare de câte o labã de la spate. se umplea de satisfacþie. încercând sã fugã fiecare în altã parte. care nu se mulþumi numai sã-l observe pe van Baerle ci vru sã-i vadã ºi florile. Aºa se întâmplã ºi cu Boxtel. e adevãrat. purpurie ºi roºie. acest rãu care macinã pieptul ºi transformã inima în miriade de mici ºerpi ce se devorã unul pe altul. autorul crimei. începurã sã se rãsuceascã pe loc. din Rotre. În fond era un artist. Îl pãtrunsese ceaþa dimineþii ºi era îngheþat. Cãzând de sus. ºi Minunea din Harlem. îºi închipuia ce se întâmplã ºi inima sa. — ºi cum strada era departe.

altele frânte cu totul ºi veºtejite. rupte în bucãþi. apoi vãzu rândurile simetrice ale lalelelor sale. fãrã sã creadã însã în reuºitã. care îºi smulgea pãrul din cap la vederea crimei comise zadarnic. în timp ce el nu obþinuse decât culoarea cafeniu deschis. nu era chiar atât de mare cât ar fi putut sã fie. deplorând nenorocirea care îl lovise. Începând din anul urmãtor. — nu îndrãznim sã zicem fabricarea. i se . Seva curgea din rãnile lor. Dar nu un tratat despre lalele în general. nenorocire care de altfel. Era deajuns pentru a-l mângâia pe van Baerle. într-o gheretã. Durerea rivalului sãu avea sã-l rãsplãteascã de toate necazurile. din mila lui Dumnezeu. rãvãºite ca suliþele unui batalion în mijlocul cãruia cãzuse o bombã. — preþioasei lalele negre. seva pãmântului ºi adierea vântului. Câþiva amatori încercarã. pentru a evita ca pe viitor sã se mai repete o astfel de nenorocire. încât. problemã încã nerezolvatã ºi privitã ca fãrã soluþie pe atunci. cãci oricum ideea nu putea fi realizatã. Boxtel putu zãri în straturile lui van Baerle lalele de un brun perfect. Zãri deodatã gropi ºi moviliþe pe terenul ce fusese neted cu o searã înainte. De aceea se spune cã fondatorii premiului ar fi putut sã ofere la fel de bine douã milioane în loc de o sutã de mii de livre. dupã pãrul rãmas pe locul bãtãliei ºi pe care picãturile indiferente de rouã tremurau la fel ca pe frunzele unei flori rupte. Boxtel tresãri de bucurie. deºi considerau dinainte încercarea sortitã eºecului. dacã se þine seama cã la aceastã datã nu existau nici mãcar lalele brune. tot atât de himericã. Cam în acest timp. oricât de mult ne-am simþi atraºi de farmecul subiectului care se suprapune.simþea frigul. Alergã într-acolo din ce în ce mai palid. El vãzu construindu-se ghereta chiar în aceeaºi zi. nu putu sã-i ghiceascã cauza. Cincisprezece sau douãzeci de lalele smulse. De altfel. Van Baerle se numãra printre cultivatorii de lalele care adoptarã ideea. el porunci ca un ajutor de grãdinar sã doarmã noaptea în grãdinã. prospeþimea apei. Boxtel auzi când se dãdu ordinul. poate ar fi bine sã stabilim cã nimic nu e imposibil pentru un horticultor care pune la contribuþie. El se informã ºi aflã doar cã toatã noaptea s-au auzit miorlãituri îngrozitoare. aºteptã o ocazie mai prielnicã. învins încã o datã de superioritatea duºmanului sãu. Din momentul în care mintea perspicace ºi ingenioasã a lui van Baerle se puse în slujba realizãrii acestui scop. ci povestea unei lalele în particular ne-am hotãrât sã scriem. dar natura fanteziei horticultorilor are o asemenea putere. seva. ce surprizã! Ce bucurie pentru van Baerle! ªi ce durere de neexprimat pentru Boxtel! Nici una din cele patru lalele care constituiau obiectul atentatului nu era atinsã. Lui Boxtel. zãceau. Ele îºi înãlþau cu mândrie capul nobil deasupra celorlalte flori strivite. Boxtel fu dintre aceia care se gândirã s-o speculeze. pentru a se rãzbuna. ºi prea fericit cã nu a fost bãnuit. Odatã cu primele raze de soare. societatea cultivatorilor de lalele din Harlem propuse un premiu pentru descoperirea. aproape de straturi. de aceea ne vom opri la aceasta. speranþa rãzbunãrii îl încãlzea. cãzutã alãturi. el recunoscu trecerea pisicilor ºi dupã urmele lãsate de ghiarele lor. uºa casei albe se deschise ºi în prag apãru surâzând van Baerle. Van Baerle. el începu cu rãbdare semãnãturile ºi operaþiile necesare pentru a aduce de la roºu la cafeniu ºi de la cafeniu la cafeniu închis lalelele pe care le cultivase pânã acum. ca lebãda neagrã a lui Horaþiu ºi ca mierloiul alb al tradiþiei franceze. Dar. cu rãbdare ºi geniu. Poate cã ar fi important sã explicãm cititorilor frumoasele teorii care dovedeau cã laleaua împrumutã culorile de la elementele naturii. nu se mai puteau gândi decât la preþioasa lalea neagrã. dar mai pornit ca oricând împotriva norocosului horticultor. acest sânge preþios pe care van Baerle ar fi vrut sã-l rãscumpere cu al lui. era deajuns pentru a-l face sã moarã de necaz pe asasin. de intangibilã. focul soarelui. — unele îndoite. fãrã patã.

în timpul bãtãliei de la Southwood-Bay ºi la rândul sãu. urmaþi de câþiva servitori. Dar partea cea mai curioasã a îndeletnicirii nu se efectua în grãdinã. în luna ianuarie 1672. fruct al îmbinãrii dintre visarea copilãreascã ºi geniul matur. Îl privea selectând seminþele. VII UN OM FERICIT FACE CUNOªTINÞà CU NENOROCIREA Corneille veni în vizitã la finul sãu. aceastã muncã plinã de rãbdare. Cornelius mai mult intuia ce avea de fãcut atunci când încãlzea unele seminþe. aºa cum sunt toate fiicele Orientului. operaþie minuþioasã ºi la care se dovedea uimitor de îndemânatic. dulapuri. ora unu noaptea ºi van Baerle urca în laboratorul sãu. ºi cãuta cu degetul piedica pentru a slobozi glontele ce trebuia sã-l ucidã. Corneille îi mulþumi ca un pãrinte. o fãcea în oraºul sãu natal. oglindea în luciul apei pe cele care aveau sã devinã albe. lalelele sã moarã pe straturi ºi nu se mai preocupã decât de ceea ce se petrecea la van Baerle. aºezat aproape de foc. continuã. Casa rivalului sãu era aºezatã în plinã luminã. setea sa de rãzbunare. se urcã în laboratorul sãu. se hotãrî sã stea la pândã. Din toamna anului 1671. În timp ce trecea astfel în revistã comorile lui van Baerle. cel dintâi se adresã în ºoaptã gazdei sale: . vizita pe care Corneille de Witt. prinzândul pe van Baerle în telescopul sãu. Grãdina cu faþa spre soare. friguroase. nu se cultivã în pãmânt iarna. Cornelius van Baerle. apoi le combina cu altele printr-un soi de altoi. Corneille vizitã toatã casa. Ruart de Pulten. El primi mulþumirile finului pentru cã îi oferise prilejul de a fi pe puntea vasului amiral ªapte Provincii. Lalelele. dupã ce Corneille ºi Cornelius. þinea la întuneric pe cele care trebuiau sã dea culoarea neagrã. Suna ora unu. îl fãcea pe invidios sã-ºi închine telescopului toatã viaþa. Lucru ciudat! Atâta interes ºi atâta dragoste pentru artã nu izbutise sã stingã violenta invidie a lui Isaac. toatã iarna. unde telescopul lui Boxtel pãtrundea atât de bine. telescopul nu-i mai era de mare folos. cojile sã se usuce în rafturi. cãmãruþe cu geamuri strãvezii. la soare sau la lampã pe cele care trebuiau sã dea culoarea roºie. unde se instalã cu telescopul la ochi. Aceastã magie nevinovatã. în ciuda frigului pãtrunzãtor de acolo. îi trecea setea numai vãzând stropitoarea cu apã ºi se sãturã cu pãmântul moale ºi fin pe care-l presãra vecinul sãu peste bulbii atât de îndrãgiþi. Aici. vizitaserã încãperile. în faþa porþii omului fericit se adunase lume multã care privea plinã de curiozitate ºi cu respect. toatã nãdejdea sa. De aceea. în cabinetul cu geamuri. Numai arareori se ducea în camera cu bulbi. Uneori. iluminau ziduri ºi ferestre. Ele au nevoie de cãldura din interiorul casei. Dar e timpul sã legãm de aceastã perioadã de trudã a unui cultivator de lalele ºi de spionaj a altuia. pentru a deschide oblonul ºi a lãsa sã pãtrundã cele câteva raze de soare surprinse pe cer. stropindu-le cu substanþe care le modificau sau le colorau. le umezea. din clipa când luminile savantului. toatã gândirea. Boxtel îºi lãsã bulbii sã putrezeascã în cuiburi. În seara de care vorbim. de la atelier pânã la sere. pe jumãtate nebun. respira prin tijele lalelelor lui. înlocuind razele soarelui. în mijlocul cãrþilor ºi a tablourilor. ºi dupã ce aflã. Deºi destul de puþin priceput în horticulturã ºi tot atât de puþin artist. Zgomotul din stradã atrase atenþia lui Boxtel care mânca. îºi închipuia cã îl ocheºte cu o puºcã ce nu dã greº. pentru cã dãduse numele sãu unei minunate lalele. de patul moale al sertarelor ºi de dulcile mângâieri ale sobei. dupã ce îºi puse la punct treburile de familie. Cornelius o petrecea în laborator. cutii ºi etichete îngãduiau telescopului sã pãtrundã cu uºurinþã.fãcu lehamite sã mai cultive lalele ºi. de care Boxtel se simþea incapabil. cu amabilitate ºi bunãvoinþã. Boxtel vedea cum acþioneazã geniul inventiv al rivalului sãu. Se înnoptase. El se întrebã ce se întâmplã. de la tablouri pânã la lalele.

De altfel. doriþi sã vizitaþi ºi uscãtoria mea de lalele? Uscãtoria? Acest "templu pãgân" al cultivatorului de lalele. încredinþa finului sãu van Baerle un depozit de documente însemnate. dar apoi chibzui cã Ruartul se interesa prea puþin de lalele ºi nu se ocupa decât de om. aceastã "sfânta sfintelor". Apoi spuse cu voce tare: — Domnule. servitorii care purtau fãcliile aprinse se depãrtarã cu respect.— Fiul meu. era în afarã de orice bãnuialã ºi de bunã seamã cã nu spre el s-ar fi îndreptat cercetãrile. mare. Una dintre ele. ºi în sfârºit în strada încã plinã de oameni care voiau sã-l vadã pe Ruart urcând în trãsurã. Vãzu mai întâi luminându-se pereþii ºi geamurile. plantã pãcãtoasã. Numai cã. apoi în vestibul. nu mai îndrãznea sã punã ceapã în tocanã. numai la auzul cuvântului uscãtorie. dupã felul în care Cornelius îl luã ºi îl ascunse în dulap. încadrat de pãrul lung ºi negru care-i cãdea pe umeri. strãin de intrigile politice. Boxtel îºi cunoºtea vecinul. Dar de ce i s-ar încredinþa asemenea hârtii tocmai lui Cornelius. Cornelius nu lãsa sã pãtrundã aci decât mãtura inofensivã a fostei sale doici. Cornelius luã iute fãclia ºi trecu înainte pentru a lumina calea naºului sãu. Boxtel recunoscu obrazul palid al lui Corneille de Witt. dupã pãrerea sa. pecetluit cu grijã ºi-l întinse lui Cornelius. Trebuie sã adãugãm cã uscãtoria se afla tocmai în încãperea cu geamuri pe care Boxtel o fixa fãrã încetare cu telescopul sãu. simþind cã nu era pe placul compatrioþilor sãi. Cornelius nu s-ar fi putut stãpâni ºi ar fi cercetat cu atenþie valoarea darurilor primite. Dacã pachetul ar fi conþinut muguri. întrucât Cornelius. care. — de Witt încredinþase scrisorile lui van Baerle fãrã sã-l lase mãcar sã bãnuiascã importanþa lor politicã. fãrã îndoialã. împingându-l pânã la fund. Dupã ce spuse câteva cuvinte. Corneille. ce încântã mai puþin privirea ºi înfloreºte mai greu. Singura recomandare pe care i-o fãcuse era aceea de a nu înmâna depozitul nimãnui altcuiva decât lui sau unei persoane care ar avea scris un cuvânt din partea . Niciodatã pragul acestei încãperi n-a fost trecut de piciorul îndrãzneþ al vreunui valet. majestuoasã. Ruartul se dovedea îndemânatic procedând astfel. ca sã nu se vadã ºi ca sã nu ocupe prea mult loc din spaþiul rezervat bulbilor. Se gândi la început cã acest pachet preþios ar putea conþine câþiva muguri proaspãt aduºi din Bengal sau din Ceylon. severã. ar fi zis marele Racine. Invidiosul nu se înºelase de loc în presupunerile lui. o bãtrânã servitoare frizonã. Acesta stãtea ca de obicei la pândã. era interzisã profanilor. Cornelius luã lumânãrile din mâna primului servitor ºi trecu înaintea naºului sãu în camerã. Boxtel înþelese cã în el se aflau hârtii de cea mai mare importanþã. Depozitul încredinþat de cãtre Ruart lui van Baerle ºi pus cu grijã de acesta în sertar era corespondenþa lui Ioan de Witt cu domnul de Louvois. îndepãrteazã oamenii ºi fã în aºa fel ca sã rãmânem câteva clipe singuri. de altfel tot atât de obscurã. Ruartul de Pulten scoase de la piept un pachet alb. Corneille de Witt se ridicã. acest tabernacol. de când stãpânul ei se consacrase cultului lalelelor. la modã pe atunci. strânse mâinile finului sãu ºi se îndreptã spre uºã. al cãror sens invidiosul nu-l putu pricepe dupã miºcarea buzelor. Cornelius primise cu respect pachetul din mâinile Ruartului ºi tot cu respect îl aºezase într-un sertar. De îndatã ce pachetul fu ascuns în sertar. Reveni deci la ideea cã pachetul conþinea pur ºi simplu hârtii ºi cã aceste hârtii aveau desigur o însemnãtate politicã. ca ºi Delfi altãdatã. Astfel. de teamã sã nu cureþe ºi sã gãteascã chiar inima copilului pe care-l alãptase. se aºezã aproape de masa pe care Cornelius lãsase fãclia. apoi apãrurã douã umbre. care era cu totul strãin de aceastã ºtiinþã. ca ºi chimia sau chiar alchimia? Fãrã îndoialã. Lumina dispãru pe nesimþite din încãperea cu geamuri ºi reapãru pe scarã. Or dimpotrivã. — aºa cum îi spusese fratelui sãu. Cornelius se înclinã în semn de ascultare.

Cornelius se afla în uscãtorie. în timp ce la Haga avea loc evenimentul pe care l-am povestit. Barlaensis. ºi voi putea continua sã-mi îngrijesc rãzoarele. drapelele ºi proclamaþiile — toate lucruri bune numai sã tulbure sufletul unui om cinstit! "Dar iatã niºte muguri foarte frumoºi!" îºi spuse el.lui. va tresãri la auzul acestei veºti care va zbura ca vântul în cele patru puncte cardinale ale globului. — vreau. la care Boxtel. cât sunt de bine fãcuþi. Dupã plecarea Ruartului. E lucru hotãrât. "Cum se va numi aceastã fiicã a veghei mele. admirând trei muguri promiþãtori. van Baerle. Frumos nume! Toatã Europa cultivatoare de lalele. dimpotrivã. sã dau sãracilor numai cincizeci de mii de florini." ªi la acest cu toate cã. aºa cum mã ameninþã uneori cu voce joasã. Oh! dacã aº izbuti sã dau lalelei parfumul trandafirului. urmã el. "A fost descoperitã marea lalea neagrã! Numele ei? vor întreba amatorii. numai despre muschete. "Da. patria florilor frumoase. ªi chiar în ziua de 20 august 1672. van Baerle fãcu o pauzã ºi suspinã. aceasta este ambiþia mea. cultivatorul de lalele parcursese o parte din drumul cãtre þelul propus de societatea din Harlem: el trecuse de la laleaua brun-gãlbuie la laleaua de culoarea cafelei prãjite. — îºi continuã Cornelius gândurile.. "Când va înflori laleaua mea. Dar e mai bine sã nu te gândeºti la toate astea.. iar cu ceilalþi cincizeci de mii de florini voi face experienþe. se gândea mult. dacã aº putea reda reginei florilor mireasma naturalã pe care a pierdut-o în trecerea ei de pe tronul din Orient pe cel din Europa. drapele. când aflã cã am cumpãrat un bulb de douã sau trei sute de florini. Oh! cu siguranþã cã nici o patã nu va umbri rochia de doliu a florii care-mi datoreazã viaþa. care închide în el furtuna ºi care. Ioan de Witt. Corneille etc. voi da sãracilor cei o sutã de mii de florini pe care-i oferã societatea din Harlem ca premiu. ce aer melancolic au! Toate acestea prevestesc lalelei mele negrul de abanos! Nu se vãd cu ochiul liber nici mãcar nervurile prin care circulã seva. lunecând. a trudei mele. dupã pãrerea lui. iar Cornelius nu se mai gândi la acest pachet. Ei bine. Îl voi împãrþi sãracilor din Dordrecht. "Voi crea marea lalea neagrã. el vedea în acest pachet norul mic ºi depãrtat. — ºi voi lua premiul de o sutã de mii de florini. — îºi spunea Cornelius desprinzând mugurii. tobele. zgomotul ºi fãcliile se stinserã. ªi Cornelius. va creºte ºi se va dezlãnþui. acea mireasmã pe care o are probabil în . ªi despre Tulipa nigra Barlaensis se va mai vorbi chiar dacã naºul meu. a gândirii mele? Tulipa nigra Barlaensis. în felul acesta voi potoli ura pe care o trezeºte orice om bogat în timpul rãzboaielor civile. Cu aceºti cincizeci de mii de florini vreau sã dau viaþã lalelei parfumate. dacã liniºtea va fi revenit în Olanda. Apoi îºi întoarse privirea cãtre bulbii care. erau cu mult mai importanþi decât toate muschetele. fãrã sã mã tem de republicani sau de orangiºti. tobe ºi proclamaþii se vorbeºte astãzi!" Van Baerle ridicã ochii spre cer ºi suspinã din nou. cu picioarele sprijinite de bara mesei ºi coatele pe covor. închise pachetul în dulapul cu muguri preþioºi. asemenea unui pilot încercat. sau poate chiar un miros complet nou. "Muguri încântãtori!. Ea nu va supãra pe nimeni. dupã cum am vãzut. "Cu toate cã. — Cine-i acest van Baerle? — E acela care a mai creat pânã acum cinci specii noi: Jeanne. Nu voi mai avea motiv sã mã tem cã într-o zi de rãscoalã negustorii din Dordrecht ºi marinarii din port ar putea veni sã-mi smulgã bulbii pentru a-ºi hrãni familiile.. al garoafei. — De ce Barlaensis? Dupã numele inventatorului ei. se va rãspunde. la ora unu dupã amiazã. mi-ar fi plãcut sã cheltuiesc cei o sutã de mii de florini pentru a mãri parterul casei mele sau pentru a cãlãtori în Orient. Cât sunt de netezi. Totuºi. adicã toatã Europa cultã. ignorând ura ce o stârnise. acest sublim om politic. Cu toate cã.. la urma urmelor ºi atât e destul pentru un om care nu datoreazã nimãnui nimic. nu va mai fi cunoscut decât poate prin laleaua care-i poartã numele. — Tulipa nigra Barlaensis.

iatã. unul sub masa vecinã cu masa mare. Ce-nseamnã asta? Au înnebunit ai casei! — Domnule! Domnule! strigã servitorul care se nãpustise în uscãtorie cu obrazul mai palid ºi cu expresia mai îngrozitã decât cea a lui Craeke.. unul e neatins. avu o tresãrire a mâinii ce ocrotea mugurii. depunând hârtia pe masa cea mare unde rãmãsese al treilea bulb. uºa uscãtoriei fu zgâlþâitã atât de puternic ºi se deschise în aºa fel." ªi Cornelius se desfãta contemplându-i. sã intre astfel în uscãtoria mea! Sã-l vedem pe celãlalt acum. n-aº da gloria lui Cornelius van Baerle. rãspunse servitorul. ªi privindu-l cu o atenþie aproape pãrinteascã: — Neatins ca ºi primul. casa e plinã de gãrzile statului. — voi citi hârtia.India. valetul de încredere al domnului Ioan de Witt? Bine! Sã aºtepte. care se numeºte mânia. — Ah! domnule. celãlalt în cãmin. presimþi o nenorocire. la Madras ºi mai ales în insula care altãdatã. fugiþi repede! — Sã fug? Pentru ce? — Domnule. sunt însoþiþi ºi de un magistrat. în genunchi. bine. — numitã Ceylon! Ce triumf! Atunci. — Un sol de la Haga. — zise Craeke. Dragi muguraºi!. fugi fãrã sã priveascã înapoi. care vãzând dubla încãlcare a regulilor casei. a fost paradisul terestru. — Ei bine. îl puse în cãuºul palmei pentru a-l examina: — Bun! zise el. — Ce s-a mai întâmplat? întrebã el. dragul meu Craeke. ªi Craeke. ªi în acelaºi timp. Apoi. Deodatã. clopoþelul din faþa încãperii sunã mai tare ca de obicei. Chiar în clipa aceea. — Ce înseamnã asta? întrebã van Baerle strângând cei doi muguri în mânã ºi aruncând o privire îngrozitã spre scarã. — Ce vor? — Vã cautã. care din fericire era rece. Fãrã sã lase din mânã bulbul pe care-l ridicase. — Drace! exclamã Cornelius fugind dupã muguri. . — Pentru ce? — Ca sã vã aresteze. domnule. — Bine. — Craeke. Al dracului Craeke. examina al doilea mugur. e Craeke. ridicându-l. — nici pentru gloria lui Alexandru. la Bombay. pe mine? — Da. încât Cornelius simþi urcându-i în obraji ºi în urechi flacãra acelei rele sfãtuitoare. — Un sol de la Haga? Ce vrea? — Domnule. — o spun deschis. — Iatã-l ºi pe al doilea. — zise Cornelius. — ce s-a întâmplat. fugiþi. — cã sunteþi invitat sã citiþi hârtia aceasta fãrã sã pierdeþi nici o clipã. în timp ce Cornelius. la Goa. vãzându-l cum se nãpusteºte. se auzi o voce din coridor. Dupã o clipã descoperi al doilea mugur. gestul brusc fãcu sã se rostogoleascã doi din preþioºii bulbi.. Intrarea violentã a lui Craeke era o încãlcare atât de flagrantã a obiceiurilor stabilite în casa lui Cornelius van Baerle. întinzând un braþ sub masã pentru a urmãri bulbul preþios. trecând peste consemn. încât acesta. Cornelius tresãri. dupã cum spun cunoscãtorii. Craeke? — S-a întâmplat. — Nu pot sã aºtept. — Sã mã aresteze. începu sã pipãie cu vârful degetului cenuºa. Cezar sau Maxi-milian. domnule. Craeke nãvãli în uscãtorie. ce-i? întrebã Cornelius. întinse ocrotitor mâna spre muguri ºi se întoarse: — Cine-i acolo? întrebã el. van Baerle înaintã spre cãmin ºi. încã în genunchi. având senzaþia cã strãzile din Dordrecht manifestã simptomele unui tumult asemãnãtor celui pe care îl lãsase la Haga.

dovadã cã poliþia fusese perfect informatã. — Documentele instigatoare? repetã Cornelius. strigã doica intrând în uscãtorie. — Eu sunt. — N-am sã sar. atât de mare îi era tulburarea. deºi îl cunoºtea foarte bine pe tânãr. doctore. se apropie de fereastrã ºi o deschise. spre lauda nu a omului ci a cultivatorului de lalele. În aceeaºi clipã intrarã soldaþii. îi ascunse la piept ºi aºteptã liniºtit. spuse el ca un om lãmurit. — Nu faceþi pe miratul. dar vãzând ce stricãciuni ar putea aduce straturilor sale. — Atunci o sã vã ajut. printre zãbrelele grilajului începurã sã se vadã halebardele soldaþilor. ªi se dãdu un pas îndãrãt. daþi-ne documentele instigatoare pe care le ascundeþi la dumneavoastrã. spuse van Spennen. ºi eu nu am nici o hârtie de felul acesta. — E în ordine. — rãspunse Cornelius salutându-l respectuos. — Sãri pe fereastrã. precedaþi de un magistrat. ªi magistratul arãtã cu degetul exact al treilea sertar al unui dulap aºezat deasupra cãminului. — Ah. . Doar nu-mi aparþin: ele mi-au fost încredinþate cu titlul de depozit. — Atunci. maestre van Spennen. Lui Cornelius îi trecu fulgerãtor prin minte un gând. în numele Guvernului vã ordon sã deschideþi acest sertar ºi sã-mi daþi hârtiile închise în el. — Ah. cu totul nãucit de aceastã poruncã. ºi un depozit e sfânt. — Care camerã din casã se numeºte uscãtorie? întrebã el. nu-i aºa? — Bineînþeles. — E tocmai aceasta în care ne aflãm. Doica ridicã braþele spre cer.— Urcã. sari. vrednicul meu stãpân. doicã? întrebã van Baerle. — ºi dumneavoastrã o ºtiþi prea bine. — De la douãzeci ºi cinci de picioare?! — Vei cãdea pe un strat de pãmânt gras de ºase picioare! — Da. maestre van Spennen. rosti magistratul. negaþi? — Desigur. iubitul meu copil. Magistratul îºi aruncã ochii pe o micã notã aºezatã deasupra hârtiilor sale. înveli în ea cei trei muguri. Apoi întorcându-se cãtre Cornelius: — Vreþi sã-mi daþi aceste hârtii? — Dar nu pot. trebuie s-o spunem. dar voi cãdea pe lalelele mele! — N-are importanþã. o luã fãrã sã-ºi aminteascã cum ajunsese acolo. În acest moment. Ia aurul. — Vã jur. dar dumneavoastrã vorbeaþi de documente instigatoare. — Dumneavoastrã sunteþi doctorul Cornelius van Baerle? întrebã magistratul. — cã nu înþeleg despre ce este vorba. Magistratul se întoarse ºi cuprinse dintr-o privire toatã încãperea. maestre van Spennen. — Doctore Cornelius. Într-adevãr. se înspãimântã mai mult decât la vederea distanþei de la care trebuia sã sarã ºi se opri. Cãutã din ochi o hârtie în care sã-i înveleascã. singura sa preocupare era aceea de a-ºi apãra nepreþuiþii muguri. spuse magistratul: daþi-ne hârtiile pe care trãdãtorul Corneille de Witt le-a depus la dumneavoastrã în luna ianuarie a anului trecut. mi se pare cã începeþi sã vã amintiþi. bijuteriile ºi fugi. fugi! — Dar pe unde vrei sã fug. Cornelius luã al treilea mugur. urcã! strigã servitorul. — Iatã. Cât despre Cornelius van Baerle. zãri pe masa de uscat foaia din biblie depusã de Craeke. maestre van Spennen. — rãspunse Cornelius. hârtiile încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu se aflau în cel de-al treilea sertar.

n-ar fi pus cu totul stãpânire pe gândurile lui Boxtel ºi poate cã invidiosul n-ar fi cedat dorinþei de rãzbunare care îi rodea inima. Dupã ce fu închis în trãsurã ca un deþinut politic. dupã cum se poate uºor presupune. Cornelius. vãzându-l pe Cornelius cã rãmâne împietrit de uimire. n-ar fi apãrut ºi demonul lãcomiei. Magistratul rupse sigiliile. VIII O INVAZIE Tot ce se petrecuse era. deoarece nu trecuse destul timp de când era stadtholder. vã arestez. o mare tulburare. — Unde? — La Haga. rânduiþi ºi etichetaþi cu grijã. justiþia n-a primit o informaþie falsã. care urmãrea desfãºurarea evenimentelor politice cu mult mai multã atenþie decât vecinul sãu Cornelius." Dar poate cã acest raþionament. exact în starea în care fusese depus de cãtre nenorocitul Corneille de Witt. Cornelius van Baerle. se gândi cã. ºi strigã cu o voce îngrozitoare: — Aºadar. Cum Corneille de Witt e un rãu cetãþean. de îndatã ce îl vãzu pe acesta strângând cu grijã pachetul în sertarul în care þinea cei mai preþioºi bulbi. apoi pachetul cu hârtii. Dacã ar fi arestat Cornelius. iar în noaptea urmãtoare nu s-ar gândi nimeni sã vegheze lalelele din grãdinã. s-ar produce în casã. — Pentru cã în numele Statelor olandeze. el nu putu ascunde prietenilor sãi intimi convingerea aproape deplinã cã va câºtiga în anul 1673 premiul de o sutã de mii florini propus de Societatea de horticulturã din Harlem.— Va sã zicã nu vreþi? întrebã van Spennen. tocmai aceastã certitudine a lui Cornelius van Baerle îi dãdea lui Isaac Boxtel febra care-l rodea continuu. n-ar avea de spus decât o vorbã pentru ca o datã cu naºul sã fie arestat ºi finul. — Sã mã arestaþi. magistratul descoperi mai întâi vreo douãzeci de bulbi. domnule van Baerle. uluit. învinuit de înaltã trãdare. dãdu mâna cu servitorii care plângeau ºi-l urmã pe magistrat. ºi urmaþi-ne. Oricât de fericitã bãtea inima lui Boxtel. se înfiorã totuºi la gândul cã denunþul sãu ar putea duce la eºafod un om. Dar cum firile rele se deprind treptat cu ideile josnice. De aci se poate deduce cã Boxtel. dacã o datã cu demonul invidiei. Boxtel ar sãri zidul ºi cum el ºtia unde se aflã . aflând de arestarea lui Corneille de Witt. dar ce-am fãcut? — Asta nu mã priveºte de loc. este de datoria mea. a lui Isaac Boxtel. eu sunt un bun cetãþean. Oricât de modest era doctorul Cornelius. rãspunse magistratul. Deci. complicele sãu. pornirã în galop spre Haga. ºi cum e de datoria bunilor cetãþeni sã-i denunþe pe cei rãi. sfâºie plicul. Boxtel cunoºtea stadiul în care ajunsese van Baerle cu cercetãrile referitoare la valoroasa lalea neagrã. nu poate fi un cetãþean mai puþin rãu. ªi trãgând tot sertarul afarã. ªi în acea noapte. îºi sãrutã doica aproape leºinatã. opera diabolicã a lui mynheer Isaac Boxtel. — Dar ce s-a întâmplat? — Ah! nu mai faceþi pe nevinovatul. Ne amintim cã el a ghicit importanþa hârtiilor încredinþate de Ruartul de Pulten finului sãu. vã veþi explica în faþa judecãtorilor. Nu se fãceau încã arestãri în numele lui Wilhelm de Orania. Atunci îl voi deschide eu însumi. sã-l denunþ pe Cornelius van Baerle. doctore. cu siguranþã. strigã Cornelius. ciudat cum era. Or. — De ce sã vã urmez? strigã doctorul. aruncã o privire lacomã peste primele foi care-i cãzurã sub ochi. pentru cã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. fãrã îndoialã. mynheer Isaac Boxtel îºi dãdea curaj gãsindu-ºi justificarea în urmãtorul sofism: "Corneille de Witt e un rãu cetãþean dacã e acuzat de înaltã trãdare ºi arestat. Eu sunt un bun cetãþean pentru cã nu sunt acuzat de nimic în lume ºi pentru cã sunt liber ca pasãrea vãzduhului.

În consecinþã. dacã n-a sãrit jos din pat aflând o asemenea veste. în sfârºit. o visa. poate ai dreptate. Dar. ºi astfel ar primi el premiul de o sutã de mii de florini. Dar el asasinase cu un dublu scop. tot ce v-am povestit e adevãrat. domnule. — care invidia soarta servitorilor lui Cornelius. — Ah. strecuratã în gurile de bronz ale Veneþiei. Nici nu se clinti când unicul sãu servitor. vecinul dumneavoastrã. el îºi convocã imediat colegii pentru a doua zi dimineaþa. ca un olandez demn. — intrã în camerã. ar înflori la el. Isaac Boxtel nu avu curajul în ziua aceea sã îndrepte telescopul nici asupra grãdinii. el întocmi un denunþ anonim. l-au închis într-o trãsurã ºi l-au expediat chiar acum la Haga. domnule. e arestat. — Nu cred! murmurã Boxtel cu voce slãbitã. mai rãmânea de împlinit al doilea. care se achitã de aceastã datorie. n-o sã-i fie bine de loc. în loc sã înfloreascã la Cornelius. Când era treaz. Boxtel îi spuse: — Nu mã voi scula azi. o sã vã þin la curent. Se lãsã noaptea. Bietul van Baerle! ªtiþi. chiar fãrã sã priveascã. o sã mã informez din nou. de altfel nu cu mai puþinã amãrãciune decât invidia Boxtel soarta stãpânului. Boxtel se ascunse sub cuverturã. cel puþin aºa se spune. bãnuind totuºi cã vestea ce-o aducea îl va bucura pe stãpânul sãu. — Domnule. mynheer Isaac Boxtel trebuie sã fie tare bolnav. sau mai degrabã horcãi Boxtel închizând ochii pentru a alunga imaginea îngrozitoare ce îi apãrea în minte. arestându-l pe Cornelius tocmai în momentul în care orangiºtii din Haga sfâºiau cadavrele lui Corneille ºi Ioan de Witt. — Oh! murmurã. Într-adevãr. În sfârºit la 19 august. — ªi ce se spune? întrebã Boxtel. fie din ruºine. — Ah! dacã ai vãzut. — Ei bine! În clipa asta. fie din slãbiciune. domnule. nu se gândea decât la marea lalea neagrã. fãrã a mai pune la socotealã cinstea supremã de a numi noua floare Tulipa nigra Boxtellensis. Acesta ieºi ºi se întoarse dupã un sfert de orã. Cornelius van Baerle. a doua zi se adunarã. ce se petrece în clipa asta? — Cum vrei sã ºtiu? îngãimã Boxtel. În aceeaºi searã. — Cum asta? — Domnul van Baerle e arestat. el auzi în stradã gãlãgie ºi se înfiorã. Valetul intrã. domnule. strigã valetul. noaptea pe care o aºtepta Boxtel. tentaþia fu atât de puternicã încât mynheer Isaac nu mai putu sã-i reziste. — Pãi. în clipa aceea arãta mai palid ca un bolnav adevãrat ºi tremura mai tare decât ar fi avut febrã. El ºtia prea bine ce urma sã se întâmple în casa bietului doctor Cornelius. cãtre orele douã dupã amiazã. ºi fiþi liniºtit. Într-adevãr. aºa cum am vãzut. Când. Boxtel se mulþumi sã încurajeze zelul valetului sãu doar cu un semn. dar ºi satisfacerea lãcomiei sale. — La Haga?! — Da. hotãrârã arestarea lui van Baerle ºi încredinþarã executarea ordinului maestrului van Spennen. spuse Boxtel.bulbul lalelei negre. n-a produs un efect mai rapid ºi mai îngrozitor. dacã e adevãrat ce se spune. . Niciodatã o hârtie veninoasã. Nu se poate! — Pãi. l-ar putea fura. dar nu e sigur. nici asupra atelierului. spuse valetul. când dormea. Cãtre ora nouã. — Drace! exclamã valetul ieºind. sunt bolnav. magistratul primi înºtiinþarea. de altfel tocmai l-am vãzut intrând pe judecãtorul van Spennen cu oamenii lui. se spune. nici asupra uscãtoriei vecinului sãu. Obþinerea unui asemenea succes însemna nu numai rãzbunare. Primul fiind împlinit. înlocuind semnãtura cu precizia informaþiei ºi-l aruncã la poºtã. ºi acolo. — În orice caz. învinuit de înaltã trãdare. domnule. Isaac Boxtel era tare bolnav. bolnav ca un om care a comis un asasinat. cã la ora asta burghezii sunt probabil gata sã-i asasineze pe domnii Corneille ºi Ioan de Witt.

— Mugurii ãºtia. ajungând la locul ºtiut. nimeni nu se gândea sã pãzeascã grãdina. cu mâinile tremurând. Încãlecã zidul ºi rãmase o clipã pe loc. ºi mai cu greu o sprijini de zidul casei lui Cornelius. Acolo îi va gãsi. luã o scarã. în camerã devenea un hoþ. Ajuns în acest tabernacol. pãºind totuºi pe alei pentru a nu fi trãdat de urma paºilor. lalelele Joannis. Aceastã scarã era tocmai ceea ce-i trebuia lui. Într-adevãr. unsprezece. scormoni la stânga: nimic. s-ar zice cã în aer liber nici o proprietate nu poate fi strict respectatã. În grãdinã Boxtel nu era decât un borfaº. Witt. Nu gãsi nimic ºi crezu cã s-a înºelat. Fu cât pe ce sã înnebuneascã vãzând cã pãmântul fusese rãscolit chiar în dimineaþa aceea. de zidul ei era sprijinitã o scarã uriaºã. tot s-ar opri în faþa unei uºi sau a unei ferestre. laleaua de culoare brunã. O singurã luminã veghea în toatã casa. ªi totuºi. Boxtel nu se putea hotãrî sã pãrãseascã locul ºi rãvãºi cu mâinile sale o bunã parte din straturi. curajul îi reveni. cu faþa lividã. Aici era mult mai rãu decât în grãdinã. Deodatã îl strãfulgerã o nouã nãdejde: poate mugurii sunt în uscãtorie. cu inima zvâcnind. o sprijini de zid. În sfârºit. dacã nu cumva lucrãtorii o luaserã. ca într-o grãdinã botanicã. încãlecã zidul. Liniºtea ºi întunericul îi dãdurã curaj. cu o bucurie de tigru. Apoi se urcã în sicomorul sãu. am dezgropat bulbul marii lalele negre ºi l-am împãrþit în trei muguri perfecþi". nu era de loc greu. deschise ºi închise toate sertarele. — Oh. Scormoni alãturi: nimic. convins cã nu avea a se teme de nimic. Dar cãutã în zadar. aºa cum am vãzut. se întoarse la scarã. apoi. De altminteri. Scormoni înainte ºi înapoi: nimic. el se sculã. se opri sprijinindu-se de masã. cu mai multã grijã ºi exactitate decât registrul comercial al primelor case din Amsterdam. coborî din copac. unde a putut sã-i ascundã? Apoi deodatã îºi lovi fruntea. doar nu ajunsese pânã aici ca sã se înapoieze acasã cu mâinile goale. casa era vraiºte. în care fusese strâns cu grijã depozitul fatal lui Cornelius. nu era nicãieri. κi fãcuse bine socotelile. chiar ºi sertarul cu pricina. Totul era sã-ºi facã rost de o scarã destul de lungã. aduse scara de la Cornelius. O luã ºi o duse cu greu în grãdina sa. Cornelius van Baerle le ridicase chiar în dimineaþa aceea ºi nimeni nu se gândise sã le închidã. La miezul nopþii. picioarele nu-l mai þineau. laleaua de culoarea cafelei arse. apoi. Peste tot era liniºte. chiar dacã cineva ar sãri un gard viu sau ar escalada un zid. 20 august 1672. dar laleaua neagrã. îºi afundã mâinile în pãmântul moale. Era aceea a doicii. mai sã ºi-o turteascã.totul fu cuprins de întuneric. o scarã de douãzeci de picioare în loc de una de douãsprezece. îl împãrþise în trei muguri. Nici un zgomot nu tulbura tãcerea nopþii. nu mai avu nici o îndoialã asupra nenorocirii sale. ah. Auzi pe rând bãtând ora zece. þinut în dublu exemplar de cãtre van Baerle. Cum ºtia aproape la milimetru locul unde erau îngropaþi bulbii viitoarelor lalele negre. Nebun de furie. Scormoni la dreapta. de trei ori nenorocit! Se desparte . Scara atingea exact ferestruica. adicã mugurii în care ea dormea ascunsã. trecu scara din grãdina sa în grãdina lui Cornelius ºi coborî. rãvãºind totul în uscãtorie. Cornelius coborâse în grãdinã. inima îi bãtea sã-i spargã pieptul. dezgropase bulbul ºi. o aruncã în grãdina sa ºi coborî. Nu avea decât sã pãtrundã în uscãtorie. miezul nopþii. Boxtel observase pe strada pe care locuia o casã în reparaþie. în registrul seminþelor ºi al bulbilor. Totuºi. în timp ce Boxtel era în pat. alergã în direcþia lor. Boxtel puse un mic felinar aprins în buzunar. Tot timpul broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. mugurii ãºtia! urlã Boxtel. Boxtel citi aceste rânduri: "Astãzi. nenorocit ce sunt! strigã el. aºa cum pãtrunsese în grãdinã. Geamurile uscãtoriei se deschideau ca la sere. urcã pânã la penultima treaptã ºi ascultã. urcã scara ºi pãtrunse în uscãtorie. Alergã într-acolo ºi gãsi scara. gãsi etichetate.

intrã rãcnind în casa lui. o sã þi-o dãm. deci nici eu nu mai pot rãmâne la Dordrecht. om prevãzãtor. Câinele ieºi dintr-o cuºcã sãpatã în zid. cãci poarta era pe jumãtate sfãrâmatã. spuse el. Îl aduceau pe Cornelius van Baerle. Lucrurile se petrecurã aºa cum prevãzuse Roza. La miezul nopþii se auzirã bãtãi în poarta închisorii. ºopti cu obiºnuitul sãu zâmbet de temnicer: — Fin al lui Corneille de Witt! Ah. întredeschise ferestruica odãiþei în care locuia. mânia poporului atinse asemenea culmi. situatã chiar sub scarã. când ei sunt mugurii nepreþuitei lalele negre? A avut timp sã-i ia. ºi îl luã cu ea ºi pe tatãl ei. la un moment dat. la ce bun sã rãmâi în închisoare când oamenii erau sugrumaþi la Tol-Hek? Gryphus ieºi tremurând în urma curajoasei Roza. ca sã nu vadã odiosul spectacol. pentru a-l recunoaºte mai bine dacã i s-ar ordona sã-l sfâºie. alunecã în lungul scãrii. i-a luat la Haga! Ca un fulger îi trecu prin minte lui Boxtel gândul acesta ºi-ºi dãdu seama de inutilitatea crimei comise. închisoarea se golise ºi o liniºte de mormânt urmase îngrozitorului tunet de urlete ce se rostogolea pe scãri. în timp ce cu stânga îºi strângea cãmaºa albã de noapte pe piept. cu siguranþã cã ar fi plãtit în locul prizonierului sãu. spuse invidiosul. cu câteva ore înainte sãrmanul van Baerle admirase îndelung ºi cu atâta satisfacþie mugurii lalelei negre. În drumul ce trebuia sã-l parcurgã pentru a ajunge la aceastã celulã.. la urma urmelor. duse obiectul furat de unde îl luase ºi.oare cineva de mugurii sãi? Îi lasã la Dordrecht când pleacã la Haga? Oare poate trãi cineva fãrã muguri. încât dacã moº Gryphus s-ar fi aflat acolo. Se vedea cã pe aici trecuse torentul unei furii nestãvilite. tinere. chiar pe locul unde. IX CAMERA FAMILIEI Era aproape miezul nopþii când bietul van Baerle fu închis în temniþa din Buytenhoff. Cu lampa în mâna dreaptã. cãci sosirea neaºteptatã a lui Cornelius o trezise din primul somn. încadrat de un bogat pãr blond împletit în cozi groase. Cãtre ora patru se auzi din nou vin zgomot. închizând porþile oraºului. fãrã sã-i pese de imensele bogãþii pe care le pãrãsea. dar acest zgomot nu era de naturã sã-i îngrijoreze pe Gryphus ºi pe fiica lui: era al mulþimii care târa cadavrele celor doi fraþi spre piaþa unde se fãceau în mod obiºnuit execuþiile. ºi. Deci. atât era de obsedat de nepreþuita comoarã. dacã îi are. . scuturând un lanþ gros ºi îl mirosi pe Cornelius. La Haga. deznãdãjduitul cultivator de lalele nu auzi decât lãtratul unui câine ºi nu vãzu decât chipul unei tinere fete.. Gãsind celula lui Corneille goalã. dupã muguri! La Haga! ªi Boxtel. ieºi din ascunzãtoare. auzind cum scârþâie balustrada sub mâna obositã a deþinutului. care luase mãsuri de precauþie. ridicându-ºi faþa lividã. Roza profitã de acest moment. nu-i va putea pãstra decât atât cât va fi în viaþã. Când temnicerul Gryphus îl primi pe noul musafir ºi citi pe mandatul de arestare identitatea prizonierului. Sfârºitul gândului sãu hidos se pierdu într-un surâs îngrozitor. infamul! Îi are la el. Dar aceastã mânie se revãrsã din plin asupra celor doi fraþi. — Ei bine. Tânãra fatã. avem rezervatã aici tocmai camera familiei. — Mugurii sunt la Haga. asemenea unui animal de pradã. ieºi prin ferestruicã. în faþa acelor furioºi. ea îºi lumina fermecãtorul obraz trandafiriu. Roza se ascunse din nou. dar de data asta. Închisoarea era pustie. Se duserã sã închidã poarta cea mare. — sã închidã e un fel de a spune. pentru a-i spânzura. pe care asasinii îi prinseserã datoritã lui Wilhelm. Cãzu ca trãznit chiar pe masa.

ªi jos.Era un tablou frumos de pictat ºi demn întru totul de maestrul Rembrandt. Deschise uºa blestemându-i cumplit pe deþinutul care-i tulbura liniºtea în afara orelor în care avea obiceiul sã se deranjeze singur. lovi cu mâinile ºi cu picioarele uºa atât de puternic ºi de repede. la capãtul opus al pieþii. pornitã din lampa ce o þinea Roza în mânã ºi din felinarul lui Gryphus. aprinzându-se în bãtaia vântului de vest. dar. doi duºmani ai poporului. Dar când zorile argintarã coamele crestate ale caselor. încât Gryphus alergã furios. Cornelius scoase un strigãt de groazã ºi în spaima sa copleºitoare. cu faþa întunecatã a temnicerului în vârf ºi chipul melancolic al lui Cornelius. aruncarã fulgere intermitente pânã la fereastra închisorii. cu acea spiralã neagrã a scãrii luminate de felinarul roºiatic al lui Gryphus. Aceastã scenã durã o clipã doar. cu legãtura sa enormã de chei în mânã. cu totul în umbrã. pentru cã cititorul o cunoaºte mai dinainte. mult mai puþin decât ne-a trebuit nouã s-o descriem. asupra cãrora lumina. se apropie de fereastrã ºi-ºi roti privirea tristã de jur-împrejur. de unde privirea sa mângâia vag ºi trist umerii albi. el îi arãtã la capãtul pieþii spânzurãtoarea deasupra cãreia domina cinica inscripþie. Apoi Gryphus îºi continuã drumul iar Cornelius. Gryphus îºi luã felinarul ºi ieºi. sublimul maestru: expresia dureroasã care apãru pe chipul Rozei când îl vãzu pe tânãrul frumos ºi palid urcând încet scara ºi-l auzi pe tatãl ei spunându-i sinistrele cuvinte: "Vei avea camera familiei". Mãrinimoasa populaþie a oraºului Haga ciopârþise carnea victimelor sale. paºi grei de patrule se lovirã de caldarâmul rotund. conºtiincioasã. suavul obraz al Rozei. Gryphus începu sã râdã. tremurând ºi gâfâind. puþin contrariat la vederea lui Cornelius. atârna stropi strãlucitori de aur. pe care înscrisese pretextul dublei crime. intra cinci minute mai târziu. câþiva cai iuþi galoparã prin piaþa Buytenhoff. se trânti pe pat. pe o treaptã.. În timpul nopþii. Cornelius recunoscu spânzurãtoarea. Un singur lucru n-ar fi putut reda în tabloul sãu. întunecatã de ceaþa albãstruie a dimineþii. — spuse Cornelius apucându-l pe temnicer de braþ ºi trãgându-l spre fereastrã. gestul ei pudic. iatã unde ajungi . ai citit exact. Pe aceastã pancardã. care se afla mai sus. Ei bine. Cornelius. adusese la spânzurãtoare enorma pancardã. — Da. care nu erau decât scheletele încã sângerânde ale fraþilor de Witt. iar fitilurile archebuzelor. Palid. Cât despre Cornelius. o siluetã cu forme neprecise. rotunzi. nerãbdãtor sã afle dacã în jurul sãu mai trãia vreo fiinþã. din când în când. scumpul meu domn. vãzu astfel. acolo unde întunericul acoperã detaliile.. ca o mantie albã. încadrat de ferestruica luminatã. Dupã ce-i arãtã patul de suferinþã al martirului care murise chiar în dimineaþa aceea. care se pleca peste balustradã pentru a privi în jos. mânjite cu pensula groasã a vreunui mâzgãlitor de firme: "Aici atârnã spânzuraþi marele scelerat numit Ioan de Witt ºi micul ticãlos Corneille de Witt. — Ah. Cornelius izbuti sã citeascã urmãtoarele rânduri. silit sã-l urmeze. Nu-ºi luã nici o clipã privirea de la fereastra îngustã. fratele sãu. iar dedesubt. dar buni prieteni ai regelui Franþei". care dãdea spre Buytenhoff. domnule. asta-i! S-a înfuriat ºi ãstãlalt domn de Witt! strigã el. ardeau ochii de jãratec ai dulãului care trãgea de lanþul în inele. în celula pe care e inutil s-o descriem. cu zãbrele de fier. Dar aceºti de Witt au pe dracu în ei! — Domnule. prima razã de luminã pe care cerul o lãsa sã cadã pe pãmânt. De spânzurãtoare atârnau douã zdrenþe hâde. dincolo de pomi. ai tinerei fete. de îndatã ce rãmase singur. Peste casele palide se înãlþa. dar nu dormi deloc. cu ochii sãi buni de om tânãr. — e adevãrat ce-am citit eu acolo? — Unde acolo? — Pe pancarda aceea.

nici un bulgãre de pãmânt. ridicã asupra tânãrului frumoºii ei ochi umezi ºi-i spuse: — Iertaþi-mã. Dar lui nici mãcar nu-i trecu prin minte sã profite de acest accident. la neaºteptata apariþie. ºi dupã ce se asigurã cã în celulã era singur. în colþul cel mai întunecat al închisorii. Gryphus alunecã pe o lespede umedã ºi cãzu. când deschise uºa celulei pentru a da raþia de mâncare deþinutului. domnule. îi zise: — Nu-i nimic. scoase de la piept cei trei muguri ai lalelei negre ºi îi ascunse îndãrãtul gresiei pe care stãtea urciorul tradiþional. spuse Gryphus. el începu sã se roage întâi pentru sufletul naºului sãu. în sfârºit. Cornelius fu cuprins de o neagrã deznãdejde. chiar din momentul în care o cuprinse bãnuiala. Domnule. Dar. fetei îi fu ruºine de gândul ei. dar cum acesta nu bãnuia gravitatea accidentului. ºi îºi frânse braþul deasupra încheieturii. cãreia îi rãspunse strigãtul unei tinere fete. Înþelese cã avea braþul rupt ºi acest om. cãzuse în urma unei încãierãri. ci chiar leºinase. abia atunci simþi Gryphus durerea ºi scoase un strigãt. dupã ce. nu se gândea la altceva decât sã-i dea ajutor celui lovit. în singura întrevedere pe care o avuseserã. Cornelius roºi: — Nu-mi fac decât datoria de creºtin ajutându-mi semenul. Mâna lovi în gol. crezuse mai întâi cã Gryphus. aceasta e mai mult decât omenie. cu tot efortul sãu de a-ºi pãstra echilibrul. nici o razã de soare! La gândul acesta. e mai mult decât . ºi mai ales creºtin. camera familiei. ieºi. dar osul se îndoi. Dupã ce terminã ºi coborî din cer pe pãmânt. unde rãmase nemiºcat ºi rece. Cornelius se trezi singur ºi recunoscu celula în care se afla. ca un mort. cu ochii închiºi. Dupã zgomotul fãcut de Gryphus în cãdere ºi dupã geamãtul puternic ce-i scãpase. întors pe pãmânt. Cornelius scoase o exclamaþie de uimire. Care era aceastã împrejurare? Ne rezervãm plãcerea de-a o povesti în capitolul ce urmeazã. ªi încercã sã se ridice sprijinindu-se pe braþ. atât de dur cu alþii. dumneata spui cã au fost asasinaþi? Eu zic. oricât de rãu intenþionat pãruse acesta faþã de el. lãsându-se sã cadã pe pat.când te înþelegi cu duºmanii prinþului de Orania! — Domnii de Witt au fost asasinaþi! ºopti Cornelius cu fruntea acoperitã de sudoare. aºa cum va pieri ºi el! În aceastã închisoare nu gãseºti nici un fir de iarbã. trântind uºa cu violenþã ºi trãgând zãvoarele cu zgomot. Revenindu-ºi în fire. Vãzând însã cã deþinutul nu numai cã se liniºtise. În timpul acesta uºa închisorii rãmase deschisã iar Cornelius era aproape liber. nu te miºca. pe scarã se auzi urcând un pas grãbit. cum era filozof. Iertaþi-mã pentru ceea ce-am gândit ºi mulþumesc pentru ceea ce faceþi. Zadarnicã muncã de atâþia ani! Atâtea dulci speranþe distruse! Rodul muncii sale va pieri. celula fatalã. se resemnã sã primeascã el însuºi toate nenorocirile pe care Dumnezeu i le-ar fi trimis. Cea care þipase era frumoasa frizonã. apoi pentru cel al primului ministru ºi. — Da. X FIICA TEMNICERULUI În aceeaºi searã. dându-ºi seama de realitate dintr-o privire. aþi uitat insultele pe care vi le-a adus azi dimineaþã. — Domnii de Witt au fost pedepsiþi de justiþia poporului. executaþi. ºi mulþumesc. Cornelius fãcu o miºcare pentru a-l ajuta. aºa cum o numise Gryphus în batjocurã. cãzu leºinat pe pragul uºii. vãzându-ºi tatãl întins la pãmânt ºi pe deþinut aplecat asupra lui. Cornelius înþelese ce se petrecea în inima tinerei fete. cu braþele atârnânde. din care nu ieºi decât datoritã unei împrejurãri extraordinare. ºi ajutându-l astã-searã. a cãrui brutalitate o cunoºtea. prin care trebuia sã treacã pentru a ajunge la o moarte tristã. reveni în celula sa.

Aºa cã. domniºoarã? — Vreau sã spun cã sunt singurã. care trebuie sã vã ia interogatoriul mâine. Gryphus se aºezã. cazi din cauza grabei. a venit astãzi sã se informeze în care celulã vã aflaþi. zise Roza. adaptã scândurelele ºi strânse benzile. — Înseamnã cã judecãtorul. reveninduºi din leºin. cum este adevãrat cã sunt gata sã vã ajut în continuare. frumoasa mea copilã? întrebã Cornelius. La ultima miºcare. întunecându-se. pe care l-am gãsit strãduindu-se sã te ajute. Acum apropiaþi masa iar eu voi sprijini braþul tatãlui dumneavoastrã. — Deci veþi putea sã-mi îndreptaþi braþul? — Cât se poate de bine. acesta înconjurã gâtul tinerei fete cu braþul sãnãtos ºi fãcând un efort. Roza. serviciu contra serviciu. Dar nu avu timpul sã-i mãrturiseascã surpriza. se vede de aici spânzurãtoarea. tatã. dupã ce se asigurã cã tatãl ei e fãrã cunoºtinþã. spuse Gryphus. temnicerul leºinã a doua oarã. domnule? întrebã Roza. — Cei care atârnã acum acolo. spuse Cornelius. — Dumneavoastrã? Aºadar sunteþi medic? — E prima mea profesie. mutilaþi. domniºoarã. spânzuraþi. Cornelius puse braþul rupt deasupra în aºa fel încât sã stea perfect întins ºi cu o îndemânare desãvârºitã îndreptã fractura. cã dulãul are botniþã. lucrurile merg repede în vremurile de azi. ajutã-mã sã mã ridic! Parcã aº fi de plumb. în timp ce Cornelius. îi vom freca tâmplele ºi îºi va reveni. domniºoarã. iatã cum stau lucrurile: te grãbeºti sã aduci mâncare deþinutului. spuse Cornelius. e tocmai ce ne trebuie. Dar. ce vreþi sã spuneþi prin toate astea. — Ei bine. n-o sã ne coste nimic. iar poimâine veþi fi condamnat. — El? întrebã Gryphus neîncrezãtor. ºi cã. da. Haide. — De altfel. apoi se întoarse cãtre fiica sa: — Ei bine. cãci Gryphus. continuã Roza. în consecinþã. erau vinovaþi? — Ai dreptate. nimic nu vã împiedicã sã fugiþi. fata se apropie de el ºi-i spuse: — Domnule. vinovat sau nu. spuse deþinutul. cã tatãl meu e leºinat.credinþã. spuse Cornelius. Roza coborî ºi se întoarse dupã o clipã cu douã doage de butoiaº ºi o fâºie mare de pânzã. n-ai auzit? Du-te ºi adu ce þi s-a cerut. opinia publicã vrea sã fiþi vinovat. — Sunt bune. sfârtecaþi. Roza împinse masa. — Da. cã sunt slabã. este adevãrat. mirat cã aude ieºind din gura unei fete din popor o vorbã atât de nobilã ºi în acelaºi timp atât de compãtimitoare. — Da. procesul dumneavoastrã va începe mâine. . împingea cãtre el un scaun. se ridicã în picioare. — ªi ce vã trebuie pentru asta? — Douã scândurele de lemn ºi câteva fâºii de pânzã. spuse Cornelius privind obiectele aduse. — ªi ce pot sã-mi facã? întrebã Cornelius. Fugiþi deci. eºti nedrept cu acest tânãr domn. Roza îi oferi celui lovit umãrul ca sã se poatã sprijini. ceea ce mã face sã cred cã nu vã aºteaptã nimic bun. pentru a-l scuti de o parte din drum. ºi vorbi cu brutalitatea sa obiºnuitã: — Ah. prizonierul o sã-mi punã mâna la loc. Între timp. — Iatã. Cornelius scosese vesta temnicerului ºi îi suflecase mânecile cãmãºii. cãzând îþi frângi un braþ ºi drept mulþumire eºti lãsat sã zaci pe lespezi. — Auzi. — Nu vorbi aºa. — Dar nu sunt cu nimic vinovat. i s-a spus cã ocupaþi celula domnului Corneille de Witt ºi la acest rãspuns el a râs sinistru. Cornelius se uitã la frumoasa copilã. deschise ochii. în loc sã îndeplineascã ceea ce-i ceruse Cornelius. — Cãutaþi puþin oþet. — Ce înseamnã asta. iatã ce vreau sã spun.

Era o complicitate evidentã între Corneille ºi Cornelius. El nu negã. executat pe eºafod ºi poate asasinat. cel mai rãu lucru pentru fracturi e sã te înfierbânþi. — ªi de ce? — De ce? M-ar împiedica sã mai vin vreodatã aici. ea aduce nenorocire celor din familia de Witt. Luaþi seama. trezindu-se. sã pleci cât mai repede. Judecãtorii venirã a doua zi la Buytenhoff ºi-l interogarã pe Cornelius van Baerle. interogatoriul nu durã mult.— Ce spuneþi? — Spun cã n-am putut sã-l salvez pe domnul Corneille nici pe domnul Ioan de Witt ºi aº vrea sã vã salvez cel puþin pe dumneavoastrã. rãspunse Roza. V-ar acuza pe dumneavoastrã. nu vã fie teamã pentru mine ºi fugiþi din aceastã celulã blestematã. — Rãmâneþi! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! N-aþi înþeles deci cã veþi fi condamnat. ridicându-se ºi sprijinindu-ºi braþul drept cu cel stâng. Cornelius stãtea nemiºcat. — Sã tac.. cum au fost asasinaþi ºi ciopârþiþi domnul Ioan ºi domnul Corneille! În numele cerului. — Nu înþelegeþi? — Ba da. spuse Cornelius. Cornelius van Baerle nu mai trebuia sã apere pe nimeni. condamnat la moarte. de parcã n-ar fi auzit ce spune. Cornelius nu se limitã numai la aceastã declaraþie. — Ce importanþã are? spuse Roza roºind. copila mea. de asemenea. de aceºti mizerabili. grãbiþi-vã! Iatã. Dar cum de la moartea celor doi martiri. — Nimic. îndoielnic era numai faptul cã aceastã corespondenþã i-a fost datã de cãtre naºul sãu. frumoaso! — Care anume. dar. domnul îmi prescria regimul pe care îl ai de urmat.. sau dacã vii.. Apoi încet cãtre Roza: — Copila mea. — Dar? — Refuz. Aceastã mãrturisire îl implica pe fin în crima naºului. spuse Cornelius cu surâsul sãu blând. Mai staþi pe gânduri? Într-adevãr. fãcut bucãþi. privind-o pe Roza. dar povesti ºi cum. — Mulþumesc. nu numai cã nu tãgãdui cã depozitul i-a fost încredinþat de cãtre Corneille în persoanã. Corneille de Witt. i se pãru cã un strop de fericire licãrea în nenorocirea sa. ieºi înaintea mea ºi imediat! Roza ºi Cornelius schimbarã o privire. înþeleg. Cea a Rozei voia sã spunã: — Vezi?! Iar a lui Cornelius: — Facã-se voia Domnului! XI TESTAMENTUL LUI CORNELIUS VAN BAERLE Roza nu se înºelase deloc.. se adeveri cã van Baerle pãstrase la el corespondenþa fatalã a fraþilor de Witt cu Franþa. el spuse tot . În ochii judecãtorilor. de aceºti ticãloºi de Witt? — Nu vã mâniaþi. spuse tânãra fatã. — Ce?! strigã temnicerul. ºi tu ai unul de urmat. peste un minut va deschide ochii ºi va fi poate prea târziu. ºi de ce? — Nu e bine sã bãnuiascã tatãl meu cã am stat de vorbã.. în ce fel ºi în ce împrejurãri îl primise. tata începe sã respire normal. De altfel. — Regimul pe care trebuie sã-l urmez! Regimul pe care trebuie sã-l urmez! ªi tu.. tatã? — Sã nu mai vii în celula deþinuþilor. dar rãmân. voi aºtepta judecãtorii cu liniºtea ºi calmul unui om nevinovat. — Ei! Ce tot mormãiþi voi acolo? întrebã Gryphus. Cornelius primi aceastã naivã mãrturisire cu un surâs. Cine vorbeºte de aceste puºlamale. sunt nevinovat. — Tãceþi! spuse Roza. Dar.

Cornelius rãspunse cã e adevãrat. I se obiectã în privinþa aceasta cã lucrul nu era cu putinþã. alteori pe învingãtorul care ºi-a doborât adversarul ºi. Unul dintre ei. care nu putea fi logicã. La atât se rezuma toatã pledoaria lui Cornelius. declar în faþa lui Dumnezeu cã nu cunoºteam ºi nici acum nu ºtiu ce conþine. îºi aducea oarecum aminte cã. deoarece nu era posibil ca primind un asemenea depozit din mâna naºului sãu. servitorul domnului Ioan de Witt intrase în uscãtorie ºi îi dãduse o hârtie. primul meditând între timp la întoarcerea sa la Roma iar al doilea la . Mãrturisi indiferenþa sa faþã de politicã. întrucât hârtiile fuseserã închise într-un dulap în care se uita ºi umbla zilnic. sigur de victorie. de altfel acum. considerase un asemenea certificat inutil. folosirã faþã de el acea blajinã rãbdare ce-l caracterizeazã uneori pe magistratul înclinat sã-l ajute pe acuzat. În sfârºit. prin urmare.adevãrul cu privire la simpatiile sale. ºi cã sub mantia lui de gheaþã ce-i serveºte drept mascã. din ziua în care Corneille venise la Dordrecht ºi îi încredinþase aceste documente. depozitul nu fusese nici atins ºi nici mãcar privit de depozitar. dragostea pentru studiu. cã. naºului sãu nici nu-i trecuse prin minte cã depozitul ascuns într-un dulap. obiceiurile ºi intimitãþile sale. iar vestitul Condé stropea garoafele în donjonul din Vincennes. ar fi adãugat la pachet o declaraþie din care sã reiasã. ascunde o puternicã dorinþã de a rãzbuna pe domnii de Witt. În ceea ce priveºte hârtia. cã finul sãu e complet strãin de conþinutul depozitului. nu mai e nevoit sã-l asupreascã pentru a-l nimici. pentru artã. iar hârtia. Judecãtorii pãrãsirã sala pentru deliberare. cã servitorul dispãruse. rudele sale apropiate. o asemenea confidenþã neputând avea altã urmare decât aceea de a-l tulbura pe depozitar. stabili cã acest tânãr. Cornelius nu acceptã aceastã protecþie ipocritã ºi dãdu un ultim rãspuns. Cât despre Craeke. pentru orice eventualitate. care sã-i poatã servi drept justificare. încât nimeni nu se osteni mãcar s-o caute. ºi cã istoria a dovedit cã mulþi oameni foarte primejdioºi s-au ocupat de grãdinãrit ca ºi cum ar fi fost adevãrata lor profesie. cã abia în ziua arestãrii am aflat cã acest depozit cuprinde corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. adevãrul întreg. dacã se va cãuta atent. era atât de puþin probabil cã va fi gãsitã. pentru ºtiinþã ºi flori. care avea reputaþia de subtil observator. lucruri la care nu pot sã rãspund decât cu întregul adevãr. De pildã. Cornelius rãspunse cã. iatã-l: pachetul a ajuns la mine aºa cum v-am spus. dar cã despre aceastã întâmplare îi rãmãsese o amintire vagã aidoma unei halucinaþii. dar cã el nu punea mâna în sertar decât pentru a se convinge cã bulbii sunt uscaþi. Or. acesta pãrãsise Olanda ºi nu se putea da de urma lui. fãrã îndoialã. La care el rãspunse cã naºul sãu Corneille îl iubea prea mult ºi mai ales era un om prea înþelept ca sã-i vorbeascã de conþinutul depozitului. pe care toþi au interesul sã-l înãbuºe. servitorul domnului Corneille de Witt. poate va fi gãsitã. I se contestã pretinsa sa indiferenþã faþã de scrisori. sau în timpul procesului i-ar fi trimis o scrisoare. înaintea arestãrii sale. Judecãtorii voiau sã aibã aerul cã-l încurajeazã pe Cornelius sã se apere mai bine decât o fãcea. declar cã nu înþeleg cum s-a putut afla cã acest pachet se gãseºte la mine ºi mai ales cum mi se poate face o vinã din faptul cã am primit ceea ce îmi aducea ilustrul ºi nenorocitul meu naº. acesta sã nu-i fi adus la cunoºtinþã ºi importanþa lui. cu nobleþea unui martir ºi calmul unui om drept: — Mã întrebaþi. ar putea fi în primejdie acolo. Tarquinius cel Bãtrân cultiva maci la Gabies. socotit de toþi ai casei la fel de sfânt ca un tabernacol. ºi cã nu se uita decât pentru a se asigura cã bulbii încep sã încolþeascã. deºi în fond erau preocupaþi de cu totul altceva. Afirmã cã niciodatã. atât de flegmatic în aparenþã. trebuie sã fie foarte periculos în realitate. domnilor. Ei luarã în consideraþie urmãtoarele: Cã orice sãmânþã de disensiune civilã e primejdioasã deoarece ar reînvia un rãzboi. I se argumentã cã dacã domnul de Witt ar fi procedat astfel. Un altul afirmã cã dragostea de lalele se îmbinã perfect cu politica.

care-i dãdea febrã. îl opri în faþa uºii grele. Cornelius ascultã sentinþa cu o expresie mai mult miratã decât tristã.evadarea din închisoare. el ne-a minþit. mergând de-a-n-dãratelea. Sentinþa mai prevedea ca sus-numitul Cornelius van Baerle sã fie scos din închisoarea Buytenhoff ºi condus la eºafodul ridicat în piaþa cu acelaºi nume. Spunând aceste cuvinte. când un braþ alb. Apoi. Franþa. — Drace! spuse Cornelius. — obiºnuita podoabã a frumoaselor frizone. fiindcã s-a ocupat ºi de lalele. — ºi nu auzi . dar Roza ghici miºcarea ºi se trase înapoi. Cornelius se plecã sã vadã cine plânge. puþin stânjenit de tonul calm al condamnatului. grefierul îl salutã pe Cornelius van Baerle cu toatã consideraþia pe care acest soi de funcþionari o acordã marilor criminali de toate genurile. el se retrase. mai aveþi timp. Acolo veni sã-i citeascã sentinþa chiar grefierul. nu. — Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu. Jupân Gryphus cãzuse la pat din pricina braþului fracturat. Cornelius îl întrebã: — Domnule grefier. distrugând chiar ºi cea mai neînsemnatã sãmânþã de conspiraþie împotriva autoritãþii sale. — sub aparenþa nevinovatã a unui cultivator de lalele. acum douãzeci de minute. — ºi acesta e lucrul cel mai grav. ce rãmase în ungherul uºii. domnule. tremurând. Un hohot de plâns izbucni în spatele uºii. aºa cum o confirmã scrisorile gãsite la el. dacã aceasta i-ar simplifica administrarea celor ªapte Provincii. puteþi cere orice duhovnic vã place. Dupã ce terminã de citit. acuzatul e deci de naturã hibridã. În sfârºit. — faptul era doar dovedit. grefierul îl întrebã dacã are ceva de spus. ajutorul temnicerului era gata sã plece ºi el. — durase o jumãtate de orã. ºi într-un caz ºi în altul. — Cornelius van Baerle s-a ocupat în acelaºi timp ºi de politicã ºi de lalele. daþi ca exemplu puþin mai înainte. între cauzele morþii pe care un om încearcã sã le prevadã pentru a le ocoli. rãspunse grefierul. — Pe legea mea. — pe deþinut îl transportarã înapoi la închisoare. participase la odioasele intrigi ºi la îngrozitoarele comploturi ale domnilor de Witt împotriva Olandei. zise grefierul. Mãrturisesc numai cã. care. Dar când era tocmai pe punctul de a ieºi. Cheile le þinea unul dintre ajutoarele sale. N-am timp de pierdut. ºi intrase în legãturi secrete cu duºmanul ei. sau mai degrabã o completã analogie cu acele minþi luminate. de o structurã amfibie. judecãtorii se pronunþarã în unanimitate împotriva domnului Cornelius van Baerle. cu batista la gurã pentru a-ºi înãbuºi suspinele ºi hohotele de plâns. printre care se numãrã ºi Tarquinius cel Bãtrân ºi marele Condé. unde executorul sentinþei îi va tãia capul. frumoasa frizonã. domnule. judecãtorii au tras concluzia cã prinþul stathuder al Olandei ar fi fãrã îndoialã nespus de recunoscãtor magistraturii din Haga. Acest argument fu hotãrâtor: pentru a înãbuºi cu eficacitate germenele oricãrei conspiraþii. În urma lui venea Roza. cât ºi o oarecare. mi se pare cã am auzit sunând ora zece. salutându-l pânã la pãmânt. nu m-am gândit niciodatã la asta. ceea ce-i conferã trãsãturile caracteristice acelui soi de oameni periculoºi pentru liniºtea publicã. vã rog. mai întâi fiindcã s-a ocupat de politicã. sau iubeºte foarte mult politica. pentru ce zi e fixatã execuþia? — Pentru azi. dupã cum o dovedesc mugurii aflaþi asupra lui. — ªi la ce orã e execuþia? — La prânz. apoi. dedicându-se cu pasiune ºi în egalã mãsurã politicii ºi culturii lalelelor. În urma acestor raþionamente. Cornelius nu vãzu decât o bonetã lucratã în fir de aur cu urechiuºe de dantelã albã. Judecãtorul conchise prin urmãtoarea dilemã: — Domnul Cornelius van Baerle sau iubeºte foarte mult lalelele. care îl introduse pe grefier în celulã. Cum deliberarea fusese foarte serioasã.

sã ne grãbim. L-am adorat în creaþia sa. pentru dumneavoastrã.. ce doreºti de la mine? Acum nu mai pot face mare lucru pentru nimeni. propus de Societatea horticolã din Harlem. albaºtri. iartã-mã. — Da. nu mai am nici o putere. sã-mi împlinesc acest ultim gând. e pentru cã aº prefera ca plecând din viaþã. — Da. Oh! nu roºi. coborând câteva trepte. ºi izbutisem. este obiectul unui premiu de o sutã de mii de florini. n-ar avea nici o urmare. Haide. Tânãra fatã se lãsã în genunchi. — Mulþumesc. Roza tresãri. sã nu regret nimic. apãsându-ºi mâinile pe piept pentru a potoli bãtãile inimii sale zdrobite. scumpã copilã. — Ah. Cornelius înþelese. Roza! Lacrimile dumitale mã înduioºeazã mai mult decât apropiata mea moarte. mai greu chiar decât i se cuvenea. pot sã fac ºi eu. nu întoarce capul. — Acela care nu mai are de trãit decât o orã e un mare necumpãtat dacã îi mai trebuie ceva. Cornelius mirat.. la rândul meu. domnule Cornelius? — Te vãd. ªi doar ºtii cã un condamnat nevinovat trebuie sã moarã liniºtit. Aceºti o sutã de mii de florini. — Pe tatãl dumitale?! spuse. copila mea. Pe atunci nici nu ºtiam cã se poate iubi altceva. ºi cu ochii trupului ºi cu ochii sufletului. spuse ea. rãspunse Cornelius cu surâsul sãu blând. Roza. — Domnule. spuse Roza. Dumnezeu nu poate avea nimic împotriva mea. Gândul care mã frãmântã acum. frumoasa mea Roza. hârtia în care erau înveliþi cei trei muguri. ai frumoasei Roza. se aºezã în mijlocul scãrii. sã realizez marea lalea neagrã.. Ajutã-mã. ceasul bãtea ora unsprezece. biatã copilã. ai dreptate. — Iertaþi-l pe tatãl meu. i se adresã Cornelius miºcat. nu ºtiu dacã ai aflat. draga mea. cel puþin aºa cred. spuneþi-mi. l-am binecuvântat în voinþa sa. În timp ce deþinutul spunea aceste cuvinte. unde o ascunsese din nou de când nu se mai temea de percheziþie. — Dã-mi mâna ºi promite-mi cã n-ai sã râzi. ºi care. domnule Cornelius. — Oh! domnule. spuse el.decât un murmur ºoptit la urechea temnicerului!. dragã Roza. ºi îl iert. — aceºti o . Roza. Niciodatã n-am vãzut femeie mai frumoasã. Roza. am iubit mult florile. vã cer o favoare. Deci nu-þi voi cere un duhovnic. da.. — Nu mai plânge. Dar nu-ºi terminã gândul. zise Roza. Boneta de aur se întoarse repede ºi Cornelius recunoscu obrazul ud ºi ochii mari. — Sã râd?! strigã Roza desperatã. — Frumoasa mea prietenã. în turnul din Buytenhoff. Roza. ºi dacã din momentul acesta n-am sã te mai privesc. chiar bucuros. Deci iubeam florile. domnule! spuse ea. lucru socotit de toþi imposibil. pentru cã e un martir. Existã în piaþa Buytenhoff un anume oþel care peste ºaizeci de minute se va rãzbuna pe îndrãzneala mea. — Dar pentru dumneavoastrã. Acesta puse cheile grele în mâna albã întinsã spre el ºi. iar jos de câine. te rog. Tânãra fatã înaintã spre Cornelius. Roza. — ªi duhovnicul? — L-am adorat pe Dumnezeu toatã viaþa. are ca þel glorificarea lui Dumnezeu. vorbiþi. Scoase de la piept. Roza. dragã Roza. chiar dacã þi-aº face o declaraþie de dragoste. ceva pentru dumneavoastrã? — Poþi sã-þi ºtergi ochii tãi frumoºi. întinzând o mânã spre Cornelius ºi alta spre cer. — ºi Dumnezeu ºtie cã nu pe ei îi regret. nici suflet mai curat. pãzitã sus de el. sã râd în clipa asta! Dar nu mã vedeþi. nu a fost rãu în mod special cu dumneavoastrã. nu mai plânge ºi spune-mi care þi-e dorinþa. înecaþi în lacrimi.. ªi acum. a fost atât de aspru cu dumneavoastrã! Dar aºa e firea lui. vorbiþi! strigã tânãra fatã cu faþa toatã inundatã de lacrimi. Oricum. — Frumoasa mea copilã. aºa se poartã cu toatã lumea. — E pedepsit.. prin accidentul pe care l-a suferit.

W. Dar n-aþi avut nevoie pânã acum de acest ajutor. cãci în clipa asta dumneata eºti singura fiinþã care a venit în celula mea sã mã mângâie ºi sã mã ajute. Ea va înflori ºi va fi neagrã. ei vor fi câºtigaþi prin cei trei muguri pe care-i conþine. ai putea cu siguranþã sã uiþi acest cuvânt. iar zilele apãrând-o de soare. dupã convingerea mea. sã fim serioºi. El va cere congresului sã constate culoarea florii ºi þi se vor înmâna cei o sutã de mii de florini. Cornelius îl luã. nici frate. o sutã de mii de florini. ºi nu-þi cer în schimb decât fãgãduiala cã te vei cãsãtori cu un bãiat cumsecade. Cornelius îi luã mâna. Roza. — acum nu mai am nici o dorinþã. cãci natura v-a înzestrat din plin cu forþa necesarã. — lacrimã izvorâtã mai degrabã din durerea de a nu putea vedea minunata lalea neagrã înflorind. copila mea. Roza. e biblia bietului dumneavoastrã naº. Roza izbucni în hohote de plâns ºi-i întinse o carte legatã în piele de caprã. ceea ce veþi scrie va fi împlinit. Cornelius luã biblia ºi o sãrutã cu respect. cãci sunt sigur de mugurii mei. Sunt singur pe lume. Doresc sã încaseze în locul meu aceºti o sutã de mii de florini. iatã cum trebuie sã procedezi: vei lua pãmânt din grãdina mea de la Dordrecht. celelalte fiindu-mi confiscate. Îi vei avea. las moºtenire Rozei Gryphus singurul bun care mi-a mai rãmas dintre toate bunurile pãmânteºti. Roza suspinã adânc. — Acum. 23 august 1672. va rãsãri în luna mai a anului viitor marea lalea neagrã. — Cu ce sã scriu? întrebã el. — cãci ne amintim cã prima fusese ruptã. Cere-i lui Butruysheim. grãdinarul meu. adicã sã aminteascã în acelaºi timp ºi numele dumitale ºi al meu. L-am gãsit în ea ºi l-am pãstrat. — pregãtindu-se sã moarã. în calitate de unicã moºtenitoare. domnule Cornelius. n-am iubit pe nimeni. Roza. adicã peste ºapte luni.Scrieþi pe prima paginã ce aveþi de scris. Atunci sã-l vesteºti pe preºedintele Societãþii din Harlem. Cum nu ºtii latina. Roza Gryphus.. dragã Roza. . ºi deºi nu ºtiu sã citesc. las deci moºtenire Rozei Gryphus trei muguri din care. — Ah.. Corneille de Witt. voiam sã vi-o aduc azi. o sutã de mii de florini vor fi o zestre potrivitã pentru frumuseþea dumitale. ºi dacã cineva m-a iubit. nu faci rãu nimãnui.sutã de mii de florini îi am aici. cãci mi se pãrea cã în cartea asta se ascunde o forþã divinã.. — Ce-i asta? întrebã deþinutul. decât ca laleaua sã poarte numele de Roza Barlaensis. tânãr. copilã dragã. De altfel. Dumnezeu fie lãudat. n-am avut nici sorã. n-am ºtiut-o niciodatã. în aceastã hârtie. ºi pe care te rog sã-i iei. deºi sunt nevinovat. scrise cu o mânã nu mai puþin sigurã decât a naºului sãu: "Azi. Din ea ºi-a tras puterea de a suporta tortura ºi de a asculta fãrã sã pãleascã sentinþa ce i s-a dat. pãmânt din stratul numãrul 6: planteazã într-o ladã adâncã aceºti trei muguri. Nu mã întrerupe. urmã Cornelius ºtergându-ºi lacrima care-i tremura pe marginea pleoapei. pe care se puteau citi iniþialele C. obiectul premiului de o sutã de mii de florini propus de Societatea din Harlem. cã sunt pãrãsit. Era creionul pe care Ioan de Witt l-a împrumutat fratelui sãu ºi pe care nu s-a gândit sã-l mai ia înapoi. ei vor înflori în luna mai a anului viitor. decât din suferinþa de a pãrãsi viaþa. — În biblie este un creion. petrece-þi nopþile ferind-o de vânt. sunt sigur. pe care-l vei iubi ºi care sã te iubeascã aºa cum iubeam eu florile. Am gãsit-o în aceastã camerã dupã moartea martirului ºi am pãstrat-o ca pe-o relicvã. — Vai. nu mai am decât câteva minute. cãci þi-i dãruiesc. ºi de îndatã ce se va ivi floarea pe tijã. vei avea cei o sutã de mii de florini. cu puþin înainte de a urca pe eºafod. spuse Roza.. deci. Tatãl ºi mama mea au murit. continuã el. — Domnule Cornelius! — Oh! ia-i Roza. vezi bine. Biata fatã simþea cã o înãbuºe suspinele. — Dar domnule. ºi de a-mi încredinþa sufletul lui Dumnezeu. ºi pe a doua paginã. aºa cã ar fi mai bine sã-mi aduci un creion ºi o hârtie ca sã þi-l scriu. — Ascultã-mã.

adãugã ea în ºoaptã. dacã ar fi fost citite de Cornelius. ar fi salvat fãrã îndoialã un om ºi o lalea. Roza simþi cã i se moaie genunchii ºi cã e gata sã leºine de durere. cã te rog sã ascunzi cu mare grijã cei trei muguri ºi. copila mea. ªi ascunse la pieptul ei tresãltând nepreþuita comoarã a lui Cornelius. mi-e cu neputinþa. — Oh. — Accepþi condiþiile mele? întrebã deþinutul.având obligaþia doar de a se cãsãtori cu un tânãr cam de vârsta mea. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Nu mai aveþi nimic sã-mi spuneþi? ªi cãzu în genunchi. privind în grabã piaþa prin ferestruica zãbrelitã. — Îmi daþi cei o sutã de mii de florini ca zestre? — Da. Zgomotul pe care îl auziserã Cornelius ºi Roza era fãcut de grefier. de soldaþii desemnaþi sã formeze garda eºafodului ºi de obiºnuiþii curioºi ce se învârteau în preajma închisorii. iar ei sã-i dea sãnãtate! Cornelius van Baerle". — Doar atât. Dumnezeu sã-mi mântuie sufletul. v-am mai spus doar cã nu ºtiu sã citesc. domnule. Adio. bâlbâi ea. da. — Cu condiþia de a lua în cãsãtorie un om pe care-l voi iubi? — Bineînþeles. Apoi. rãmãºiþele batjocorite ale celor doi fraþi de Witt. Iar Roza. continua instinctiv sã ocroteascã preþiosul dar ce i-l încredinþase Cornelius. dar nu vãzu îndãrãtul sãbiilor ºi a halebardelor decât corpul ei întins lângã o bancã de lemn ºi obrazu-i livid. o jur. care o va iubi ºi pe care ea îl va iubi. Roza. Cornelius cãutã din ochi privirea îngereascã a Rozei. — Nu poþi. tânãrul zãri între degetele crispate ale Rozei foaia gãlbuie a bibliei pe care Corneille de Witt scrisese cu atâta greutate ºi cu atâta durere cele câteva rânduri care. Cornelius n-avea de fãcut nici trei sute de paºi. — Care? Eu credeam cã am fost de acord asupra acestui tratat de alianþã. . Pãrãsind celula. Atunci Cornelius îi citi Rozei testamentul. adicã numele ei ºi al meu împreunã. pe jumãtate acoperit de pãru-i lung. XII EXECUÞIA Ieºind din închisoare. Cornelius vru s-o ia în braþe. din ordinul prinþului stathuder. — Oh! nu pot. ºi de ce? — Pentru cã una din condiþii n-aº putea s-o îndeplinesc. din dragoste pentru mine. — Vin sã vã ia! strigã Roza frângându-ºi mâinile. Biata copilã suspina tot mai des. surâzând melancolic ºi sãrutând vârful degetelor tremurânde ale tinerei frizone. — Ei bine. urmat de executor. nu pot primi aceºti bani. dar tocmai atunci rãsunã pe scãri un pas apãsat. Nu voi iubi niciodatã pe nimeni ºi nu mã voi cãsãtori. ªi dupã ce cu greu izbuti sã rosteascã aceste cuvinte. acoperindu-ºi faþa cu palmele ºi încercând sã-ºi înãbuºe suspinele ºi lacrimile. îºi apãsa corsajul de catifea cu mâna ºi chiar în starea de inconºtienþã în care se gãsea. Numai cã n-am sã mã mãrit. Apoi dãdu Rozei biblia: — Citeºte! — Vai. am sã fac tot ce mi-aþi spus. Când trebui sã coboare pentru a urma garda. care se întorcea pentru a-l lua pe condamnat. cãci asta. ºi de a da noii specii de lalele numele de Roza Barlaensis. Fãrã slãbiciune. urmat de alte zgomote sinistre ºi de lãtratul Câinelui. el zãri eºafodul ºi spânzurãtoarea. spuse ea fãrã sã ridice capul. Când o vãzu cã devine palidã ºi cã e gata sã se prãbuºeascã. cãzând fãrã simþire. sã-i îngrijeºti dupã indicaþiile pe care þi le-am dat. de unde fuseserã desprinse. dar ºi fãrã fanfaronadã. domnule. Cornelius îi primi ca pe niºte prieteni ºi acceptã condiþiile impuse de aceºti oameni care-ºi îndeplineau datoria.

În sfârºit sosi ºi clipa când trebui sã facã ultimul gest: îºi sprijini bãrbia pe blocul umed ºi rece. nu urlând. Iatã pentru ce nu simþise nici durere. ºi aceleaºi puºlamale. convins cã se va trezi în faþa lui Dumnezeu. . temându-se ca cele ºaptesprezece livre de sânge ce curgeau în trupul lui van Baerle. "Treabã doar de o loviturã de sabie. Probabil cã dulãul îi recunoºtea pe cei condamnaþi ºi nu-i muºca decât pe cei care erau puºi în libertate. îºi spunea filozoful. Iatã pentru ce soarele continua sã râdã încã în azurul tern. Dar. aºteptau acum o nouã victimã. Nu vãzu nici o schimbare de nuanþe. Jos lângã scarã. eºafodul pãrea o insulã de care se izbeau valurile a patru sau cinci râuri. al urletelor ºi al vociferãrilor. ochii i se închiserã. nici la cãlãii sãi. ca domnului de Thou ºi ca altor oameni uciºi de niºte nepricepuþi. într-o lume alcãtuitã din altã luminã ºi din altã culoare. Se înþelege cã pe cât drumul de la poarta închisorii la picioarele eºafodului era mai scurt. pe atât era mai înþesat de curioºi. clãtinându-se doar puþin. nu fãrã sã simtã o puternicã bucurie. În tumultul ameninþãrilor. atunci când. cu o aproximaþie de câteva uncii. Alteþa Sa îi dãruise viaþa. îºi fãcu rugãciunea. — ca pasãrea funebrã în jurul capului lui Turnus3. cã punând capul pe butuc ºi lãsând ochii deschiºi. zburând de trei ori în jurul capului sãu. care trebuia sã moarã? Nu se gândea nici la duºmanii sãi. ªi acelaºi soare galben ºi palid. câinele îl privi trecând. van Baerle începu sã înþeleagã urmãtoarele: Cã monseniorul Wilhelm. ºi observã. Iatã de ce sabia care se ridicase cu o sclipire sinistrã. De îndatã ce apãru Cornelius. imediat. ºi frumosul meu vis va începe". adunaþi acum pentru a-l vedea. la fel ca domnului de Chalais. nici de lovire. fãrã sã-ºi dea seama cum. poate chiar de compãtimire. aºezat împreunã cu toþi nevinovaþii la dreapta lui Dumnezeu. prinþ de Orania. Erau aceiaºi curioºi care. în Ceylon. Drept urmare. în Bengal sau în altã parte. Un fulger luci pe podeaua eºafodului: cãlãul ridicase sabia. fu cuprins de milã pentru firea ºi aparenþele de nevinovãþie ale condamnatului. Rãmânea doar de ºtiut dacã. încã nesãtui de sângele bãut în urmã cu trei zile. vinovaþi de a se fi ocupat prea mult de politicã ºi unde urma sã fie sacrificat ºi domnul Cornelius van Baerle. În mijlocul mulþimii. nici la judecãtorii sãi. Dupã ce deschise ochii. va putea vedea pânã în ultima clipã fereastra zãbrelitã a închisorii Buytenhoff. sã nu încline balanþa dreptãþii divine. unde fuseserã mãcelãriþi domnii Ioan ºi Corneille de Witt. aceeaºi fereastrã zãbrelitã îl privea din înãlþimea închisorii. Oare la ce se gândea acest om drept. el le urcã mândru de a fi fost prietenul ilustrului Ioan ºi finul nobilului Corneille. se simþi ridicat cu oarecare blândeþe ºi se trezi stând pe propriile sale picioare. El îngenunchie. Redeschise ochii. al bolþii cereºti. îl priveau de jos. pentru a rezista cu mai multã tãrie groaznicei lovituri ce urma sã cadã asupra capului sãu ºi sã-l rãpunã. ci înmãrmurite. De trei ori simþi curentul rece al sãbiei înfiorându-i gâtul. Se gândea la frumoasele lalele pe care le va vedea din înaltul cerului. cineva citea un pergament pecetluit cu cearã roºie. strãlucea pe cer. dar plãcut. în stradã izbucni un urlet cumplit. îi ciopârþiserã ºi îi arseserã cu trei zile în urmã. e adevãrat. Aproape de el. dupã ce privi ºi ascultã. Indiferent de ceea ce simþea.pentru a ajunge la picioarele eºafodului. aºa cum trebuie sã arate soarele olandez. Van Baerle spuse adio marii lalele negre. din piaþã. fãrã voia lui. Dar ce surprizã! El nu avu nici senzaþia de durere. vinovat de a se fi gândit prea mult la lalele. Cornelius se adânci în propriile sale gânduri. lui Cornelius i se pãru cã citeºte în ochii dulãului o anumitã expresie de blândeþe. liniºtit. cãlãul nu-i rezerva ºi bietului cultivator de lalele mai mult decât o loviturã. va putea privi cu milã pe pãmânt. Apoi deodatã. van Baerle nu urcã mai puþin hotãrât treptele eºafodului. Totuºi. — nu se abãtu asupra gâtului sãu ºi îi lãsase neatinse vertebrele. adicã mai mult decât un martiriu. nici lovire. pe care derbedeii.

Roza nu va fi nici ea la Loevestein. cel mai decepþionat era cu siguranþã un anumit burghez. aºa cum am mai spus. dar se mângâie. Wilhelm. în faþa oraºului Gorcum. în generozitatea lor faþã de vestitul publicist. în rândul din faþã. Prin acest post-scriptum. mi se vor da cu mare greutate doisprezece bani ºi voi trãi anevoie. Cãci Leovestein. ªi apoi. lãsând sã-i cadã pe piept capul. teolog. aºa cum spunea cam pe vremea aceea doamna de Sévigné. mângâind pe unii ºi lovind pe alþii. Apoi. omorât de Enea în luptã. 3 Turnus = rege legendar al rutulilor. Cei mai îndârjiþi veniserã la Buytenhoff în zori. voi trãi. Era prea puþin vinovat pentru a muri. ºi de acolo ajunsese. în sfârºit. câte una de fiecare provincie. dar cu toate astea. Mulþi dintre spectatori se arãtaserã dornici de a vedea curgând sângele perfid al vinovatului Cornelius. miºcând cu o oarecare satisfacþie resorturile inteligente ale acestei pãrþi a corpului. vai! foarte departe. îi acordaserã pe zi suma de douãzeci ºi patru de bani olandezi pentru hranã. care sunt departe de a valora cât Grotius. stathuder al Olandei. spun geografii. apoi dupã prima senzaþie de nemulþumire izvorâtã din noua decepþie. poet. istoric. jurisconsult. se gândi: "Ei ºi! nu e totul pierdut. — Mie. Dar Cornelius se înºela. Van Baerle cunoºtea destul de bine istoria þãrii sale ca sã ºtie cã celebrul Grotius fusese închis în acest castel dupã moartea lui Barneveldt ºi cã statele Olandei. voind parcã sã-i spunã: — Ne-am înþeles. care-i va reda libertatea ºi straturile de flori din Dordrecht. pe care grecii o numeau trachelos ºi pe care noi francezii o numim cu modestie gât. încât ajunse sã fie despãrþit de eºafod doar prin rândul de soldaþi care înconjura instrumentul supliciului. petrecuse noaptea pe pragul închisorii. care nu avea deloc. pentru a ocupa un loc mai bun. îl condamna pe Cornelius van Baerle la închisoare pe viaþã. personaj din "Eneida".Cornelius. ºi cã pâinea deþinutului e mai ieftinã oriunde în altã parte decât la Haga. murmurã Cornelius. îºi spuse van Baerle. Va fi Roza acolo. luând-o înaintea lor. îmbrãcat curat ºi care de dimineaþã dãduse atât de bine din mâini ºi din picioare. îl trimitea sã-ºi execute pedeapsa în fortãreaþa Loevestein. foarte aproape de Dordrecht. burghezul. fu puþin dezamãgit. Când cãlãul îºi aduse condamnatul la eºafod. dar el. Cornelius ascultã deci acest post-scriptum. Cine era acest burghez care pãrea sã se înþeleagã atât de bine cu . care nãdãjduise sã se trezeascã lângã Dumnezeu. mijloace de a-l hrãni pe van Baerle la Haga. dar prea vinovat pentru a trãi liber. în capitalã. XIII CE SE PETRECEA ÎN ACEST TIMP ÎN SUFLETUL UNUI SPECTATOR Dintre toþi spectatorii pe care execuþia lui van Baerle îi atrãsese la Buytenhoff ºi apoi întorsãtura ce o luaserã lucrurile îi dezamãgise oarecum. îºi aminti un lucru îngrozitor: — Ce umed ºi înnorat e þinutul acesta ºi cât de neprielnic e terenul pentru cultivarea lalelelor! Iar Roza. Alteþa Sa Wilhelm. fãcu un semn cãlãului. exista un post-scriptum ºi lucrul cel mai important era cuprins în el. dar. cãruia nu-i lipsise mult sã cadã ceva mai jos. urcat pe marginea unei fântâni pentru a vedea ºi a fi vãzut mai bine. dar nici unul nu îºi exprimase aceastã funestã dorinþã atât de înverºunat ca burghezul despre care am pomenit. deodatã. Cornelius spera într-o graþiere completã. vor fi cei trei muguri ai lalelei negre!" Cornelius uita însã cã cele ºapte Provincii au ºapte închisori. e situatã pe limba de pãmânt a insulei formatã de Wahal ºi Meusa. Închisoarea pe viaþã are ºi o parte bunã. nu-i aºa? La care cãlãul îi rãspunse ºi el printr-un alt semn: — N-avea nici o grijã. dupã câte se pare. admirând panorama lalelelor din univers.

Cornelius va trãi. adicã dragostea. Aºa cã interpretase pe dos ura lui Boxtel. calculele invidiosului erau exacte. bãnuitor ºi colþos ca un buldog. cãlãul acceptã propunerea. încã de la primele propuneri ale lui Boxtel de a sustrage mugurii pe care Cornelius van Baerle îi ascundea cu siguranþã. în loc sã-l doboare? Dar când îl vãzu pe grefier luându-l pe condamnat de mânã ºi ridicându-l în timp ce scotea din buzunar un pergament. luându-l drept un prieten devotat al deþinutului. din strigãtul. când îl auzi citind graþierea acordatã de stadtholder. Isaac era convins cã van Baerle va muri cu mugurii pe inimã. De ce mai pierdea cãlãul timp fãcând sã luceascã sabia deasupra capului lui Cornelius. se dãdu drept bun prieten al condamnatului ºi. cu febrã ºi cu braþul frânt. în urma procesului rapid ce avusese loc. de la arestarea lui Cornelius. Fãrã Roza. Dar ce însemna o sutã de florini pentru un om aproape sigur cã în schimbul acestei sume obþine premiul Societãþii din Harlem? Cât priveºte pe cãlãu. crezând cã strigãtele scoase de mynheer Isaac erau strigãte de bucurie. dupã cum am vãzut. Dar ce însemnau câþiva pumni pe lângã durerea resimþitã de Boxtel! El vru sã fugã dupã trãsura care îl ducea pe Cornelius cu mugurii sãi. din gesturile lui. Se opri deci la sfatul pe care i-l dãduse Roza.vicleanul cãlãu ºi ce voia sã însemne schimbul acesta de gesturi? Nimic mai uºor de ghicit: burghezul era mynheer Isaac Boxtel. ignorând încã valoarea furtului ce i se propunea deºi i se oferea o recompensã atât de atrãgãtoare. execuþia o datã terminatã. Gryphus îi rãspunse dându-l pur ºi simplu afarã. Trebuia numai. acesta n-avea nimic sau aproape nimic de fãcut pentru a câºtiga cei o sutã de florini. nu observã o piatrã. pentru a-i înlesni o evadare. pentru a încerca sã punã mâna pe cei trei muguri ai lalelei negre. adicã indulgenþa. În grabã însã. în toatã simplitatea lor. imaginaþiei cititorilor. dar de data asta îl gãsi pe Gryphus în pat. se vede astfel silit sã le încredinþeze. care se intereseazã de lucruri fãrã importanþã. oferindu-i în schimbul celor trei muguri o bonetã din fir de aur curat. Furia tigrului. Boxtel încercase mai întâi sã-l atragã pe Gryphus de partea sa. Isaac n-avea rãgazul sã corupã pe nimeni. în vreun colþ al celulei. Reveni. Prin urmare. Pe Boxtel nu-l descurajã faptul cã-i rãmãsese între dinþii dulãului fundul pantalonilor. Wilhelm. care. Boxtel plãti înainte ºi aºteptã. Boxtel cãzu de pe marginea fântânii peste niºte orangiºti. care se îndreptã atunci cãtre Roza. Aceºtia. se împiedicã. îl burduºirã cum puturã mai bine. sã-l lase pe mynheer Boxtel sã urce pe eºafod împreunã cu servitorii sãi pentru a aduna rãmãºiþele neînsufleþite ale prietenului sãu. În afarã de Roza ºi de Wilhelm. Nobila fatã. Fãrã Wilhelm. Leºinat. Mynheer Boxtel se duse deci sã-l gãseascã pe cãlãu. va lua cu el în închisoare mugurii ºi poate cã va gãsi acolo o grãdinã unde laleaua neagrã va putea înflori. ba asmuþind asupra lui ºi câinele de sub scarã. Cornelius murea. a hienei ºi a ºarpelui þâºni din ochii lui. îºi pierdu . Nu vom începe sã descriem efectul ce l-a produs asupra acestui demn muritor oprirea executãrii sentinþei. la Haga. dar acesta era credincios. Boxtel deveni fiarã. Acest rãspuns îi sugerã lui Boxtel o idee. Cornelius murea cu mugurii pe inimã. Sunt unele catastrofe ce nu pot fi descrise de pana unui biet scriitor care. venise. porni sã-l caute pe cãlãu. De aceea. se clãtinã. Nici nu-l primi pe petiþionar. aceea de a fi plãtit înainte. el cumpãrã toate lucrurile viitorului mort pentru suma cam exageratã de o sutã de florini. îl trimise pe cel ce-o ispitea la cãlãu. s-ar fi aruncat asupra lui ºi l-ar fi asasinat. Cornelius se va duce la Loevestein. Aºadar. dacã nu la piept. care era nu numai ultimul judecãtor dar ºi ultimul moºtenitor al condamnatului. în afarã de bijuteriile de aur ºi de argint pe care le lãsa executorului sentinþei. nemulþumiþi ca ºi el de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. sentinþa fusese pronunþatã. Nu pusese decât o singurã condiþie. dacã van Baerle i-ar fi fost la îndemânã. Între timp. deoarece nu putea bãnui douã lucruri esenþiale: Roza.

încrezãtoare în porumbel. Se întoarse seara. Nu vom pierde deci timpul cu descrierea ei în amãnunt. pe care paznicii uitaserã s-o controleze. Îi trebuirã alte douã luni ca sã prindã ºi un porumbel. Apoi. ºi deci e foarte probabil cã se vor întoarce tot acolo. dupã un moment de visare: — Acest cineva voi fi eu. graþie imaginaþiei soþiei sale. vom pomeni doar iatacul special amenajat aici pentru doamna Grotius. a spatelui strivit ºi a mâinilor zgâriate. De îndatã ce se putu ridica în picioare. cãci. Într-o dimineaþã. van Baerle înjghebã o cursã pentru porumbei. oraºul sãu natal. Pe de altã parte. Dacã cineva ar agãþa o scrisoare de aripa unui porumbel. Dar o datã ajuns. dupã ce toatã plebea din Haga îl cãlcase în picioare. cãruia. viaþa era altceva decât un aparat respirator. un temnicer n-ar fi trebuit niciodatã sã lase un al doilea porumbel sã locuiascã în aceeaºi colivie din care primul îºi luase zborul atât de uºor. Aceastã încãpere avea o faimã proastã la castel de când. o mulþime de porumbei ce veneau sã poposeascã pe vârfurile caselor din Loevestein. Dacã am crede cã toate acestea i-au fost de ajuns lui Boxtel ne-am înºela. Boxtel îºi smulse cât putu mai mult pãr din cap ºi îl oferi ca jertfã sãlbãticiei ºi nesimþitoarei divinitãþi. morile din Dordrecht. ªi în aceastã împrejurare. strivit. vãzu înãlþându-se de acolo spre soare. Pentru van Baerle. stând lângã fereastrã. domnul Grotius evadase. Fãrã îndoialã. milostenia prinþului de Orania îl trimise pe cultivatorul de lalele van Baerle acolo. El ispiti aceste zburãtoare cu toate resursele sale de hranã. . nu are decât ºerpi în chip de pieptãnãturã. apoi îi închise împreunã. i le putea dãrui: o floare ºi o femeie. Se întâmplã ca tocmai încãperea ce fusese locuitã la Loevestein de ilustrul prieten al lui Barneveldt sã fie liberã când. cãtre începutul anului 1673.echilibrul ºi se rostogoli vreo zece paºi. lovit. nimic nu-i reuºea. pe care îl lãsã sã cloceascã în locul ei. a fost o jertfã pe placul zeiþei care. poate ceva mai înaltã. dãdu drumul porumbiþei. vin din Dordrecht. se ridicã. care îl privise cu un zâmbet pãrintesc în timp ce era dus la eºafod. adicã ºtii cã vei sta cam vreo douãzeci sau douãzeci ºi trei de mii de zile în închisoare. aºa cum spune mitologia. dupã pãrerea lui. ºi. acest cãlãtor liber. Este o celulã asemãnãtoare oricãrei alte celule. îºi spuse van Baerle. în spatele unei pãduri de hornuri. cu fâlfâit de aripi tremurãtor. bunul van Baerle se înºela! Dumnezeu. cea mai aventuroasã existenþã de care avusese parte vreodatã un cultivator de lalele. Bietul deþinut iubea mai mult decât maºina sa pneumaticã douã lucruri pe care numai gândul. XIV PORUMBEII DIN DORDRECHT Pentru Cornelius van Baerle era desigur o mare cinste sã fie închis în aceeaºi temniþã ale cãrei ziduri îl primiserã ºi pe savantul domn Grotius. în celula domnului Grotius. ce se numeºte Invidia. ce oferã prin fereastra zãbrelitã o priveliºte minunatã. aceasta. van Baerle socoti semn bun faptul cã i se dãdu aceastã celulã. Aºadar. ascunzându-se în vestita ladã de cãrþi. la închisoare îl aºtepta o cinste ºi mai mare. în valoare de optsprezece bani olandezi pe zi. cu bileþelul sub aripã. fu nenorocit din cauza hainelor rupte. ai rãbdare. îi rezerva chiar în închisoare. cu puþin noroc ar reuºi poate sã trimitã veºti despre el la Dordrecht. Este o încãpere istoricã. Boxtel. — amândouã pierdute pentru totdeauna. unde lumea îl plânge. — Aceºti porumbei. De altfel interesul povestirii noastre nu constã în descrierea unor interioare. îºi luã veselã zborul spre Dordrecht. dupã ce dobândi câteva ouã. — adicã doisprezece bani francezi. — ºi dupã o lunã de încercãri zadarnice prinse în sfârºit o porumbiþã. în ultima perioadã. Când ai douãzeci ºi opt de ani ºi eºti condamnat pe viaþã. pe când respira aerul proaspãt ce adia dinspre Wahal ºi admira profilându-se în depãrtare. Din fericire.

aºa cã servitorul primi cu mare bucurie. a aprobat cererea mea. În urma mea vine tata. Vãzând aceasta. Era vocea dulce ºi armonioasã a Rozei. am venit. Suma reprezenta valoarea dublã a porumbeilor. mai bine zis. ferestruica de la uºa celulei se deschise ºi Roza. nu numai telescopul. Dumnezeu. Roza. porumbeii emigrarã de pe acoperiºul lui Isaac Boxtel pe acoperiºul lui Cornelius van Baerle. dar ºi porumbeii. am stat acolo pânã a venit prinþul ºi atunci l-am rugat sã-i încredinþeze tatãlui meu funcþia de temnicer la fortãreaþa Loevestein. Servitorul. în timp ce vãlurile înserãrii coborau din cer lãsând în urma lor stelele abia rãsãrind. Doica deveni deci proprietara legitimã a porumbeilor invidiosului Boxtel. mynheer Isaac Boxtel îºi abandonã nu numai casa. domnule. . — Roza. nu numai postul de observaþie. care fãcuse cãlãtoria de la Haga la Loevestein. Cornelius auzi pe scara ce ducea spre turnuleþ o voce care îl fãcu sã tresarã. pe care-l lãsase fãrã bani. Biletul cãzu deci în mâinile doicii lui van Baerle. cu ºase bani olandezi bucata. O pãstrã astfel cincisprezece zile. a cãrui scrisoare ajunsese în mâinile bãtrânei sale doici. aºa. care e doica lui. Dar va gãsi ea oare ºi acum mijlocul fericit de a se strecura pânã la deþinut? În timp ce Cornelius. ªi iatã cum: Pãrãsind oraºul Dordrecht pentru Haga ºi Haga pentru Gorcum. privi cerul ºi scoase un strigãt de bucurie. fãrã îndoialã în cãutarea unui grâu de alt soi. o fermã mare. ea se oferi sã-i rãscumpere. El nu bãnuia ce scop urmãresc.Hârtia era în acelaºi loc. nu numai servitorul. Van Baerle adresase acest bileþel doicii sale. Roza! — Liniºte! Sã vorbim încet. care împrãºtie cu suflul sãu seminþele de mixandre pe zidurile vechilor castele ºi le face sã înfloreascã doar cu puþinã ploaie. clãdea soluþii peste soluþii. — Aºa încât. Ea se împrieteni cu porumbeii veniþi sã-i cearã ospitalitate ºi când servitorul lui Isaac Boxtel îi revendicã pe ultimii doisprezece sau cincisprezece pentru a-i mânca aºa cum îi mâncase ºi pe primii doisprezece sau cincisprezece. Loevestein. Doica era un suflet bun care simþea nevoia sã iubeascã pe cineva. scrisoare pe care din nefericire n-am putut s-o citesc ºi pe care mi-a citit-o doica dumneavoastrã. spunându-i: — Domnule. el pusese câteva rânduri ºi pentru Roza. supravegheazã animalele din aceastã fermã. — în închisoare. Cornelius întinse braþele. Aceºtia erau porumbeii care. în locul funcþiei de prim paznic al închisorii din Haga. Ca urmare. o sã încerc sã vã explic totul pe scurt: prinþul stadtholder are un conac la o leghe de Leyda. bãtrâna frizonã. gãtitã. mâncã mai întâi puþinul agonisit de el ºi apoi începu sã mãnânce porumbei. — Cornelius nu ºtia cum. într-una din primele zile ale lui februarie. dacã ar fi ºtiut. De cum am primit scrisoarea dumneavoastrã. sau a unei seminþe de cânepã cu alt gust. Roza care reuºise sã pãtrundã. e aici în curte. vizitau în peregrinãrile lor Haga. îºi lipi faþa de grilajul care-l închidea pe Cornelius. mai frumoasã din cauza durerii care în cele cinci luni îi pãlise obrajii. împreunã cu alþii. am alergat la mãtuºa mea. Mãtuºa mea. lângã scarã: primeºte instrucþiunile guvernatorului ºi o sã urce îndatã. — Tatãl dumitale? — Da. eºti aici. κi duse mâna la inimã ºi ascultã. — Instrucþiunile guvernatorului? — Ascultaþi. ea se întoarse în sfârºit fãrã hârtie. ºi ruga sufletele miloase ce îl vor gãsi sã i-l înmâneze cât mai repede cu putinþã. Dar a ºai-sprezecea zi. îl sprijini ºi pe van Baerle. strãlucind de bucurie. poate cã m-ar fi refuzat. Rotterdam. dimpotrivã. chinuit de gândul acesta. spre marea dezamãgire ºi apoi spre marea deznãdejde a lui van Baerle. În scrisoare. dorinþi peste neliniºti.

a cãrui execuþie am vãzut-o când eram copil. domnule Gryphus. Nu sunt rãu. vezi în mine pe noul dumitale temnicer. el se duse mârâind sã adulmece pulpele prizonierului. aici e celebra încãpere din care a evadat domnul Grotius. celãlalt era pentru mine un al doilea tatã.. scumpul meu domn Gryphus. — ªi te voi vedea în fiecare zi? — Cât de des se va putea. dar îmi amintesc cã ºi unul ºi altul au fost conspiratori. Alteþa Sa þi-a lãsat viaþa. — Ei. — ªi pentru ce? întrebã Cornelius. foarte bine! spuse Gryphus. spuse deþinutul. zise Roza. spuse Gryphus ºi ridicã felinarul. frumoasa mea Roza! Deci mã iubeºti puþin? — Puþin. Sunt ºeful temnicerilor ºi celulele sunt sub supravegherea mea.. — Iatã. Roza îi zâmbea îngereºte. vine tatãl meu! spuse tânãra fatã. domnule Gryphus.. îºi începu pe întuneric discursul sãu cãtre prizonier. pentru a-l consola. mulþumesc.. dar numai degetele lor se puturã atinge printre gratii. Alteþa Sa a fãcut o mare greºealã.. — Tatã. — Da. îþi voi face viaþa amarã. pentru a-ºi ascunde dezgustul. domnule Gryphus. Vezi ce liniºtiþi stau domnii de Witt acum? — E îngrozitor ce spui. Dar e tot una. cum se întâlnesc oamenii! — Da. cãci eu voi veghea.— Dupã cum vedeþi. era prieten cu netrebnicul de Barneveldt. — Fãrã îndoialã. garantez cã nu va mai evada nimeni dupã el. ªi-ºi întoarse capul. din spatele uºii. voi ãºtia savanþii aveþi legãturi cu diavolul. Gryphus încruntã sprâncenele. care urcase scara ºi ajunsese sus. ca la nevoie sã recunoascã deþinuþii. ªi apoi spun lucrurile astea din filantropie. oh! nu sunteþi destul de pretenþios. aºa! Explicã-mi ºi mie ce înseamnã din filantropie. l-ai cunoscut pe domnul Grotius? — Da. ºi constat cu mare plãcere.. fii atent cum te porþi. Uiþi cã unul dintre nenorociþii aceia îmi era prieten. — O. Cât despre câine. dacã aº fi rãmas. da. cã dacã m-am gândit un moment sã evadez. dar sunt neclintit în tot ceea ce priveºte disciplina. domnule Cornelius. Mulþumesc. eu nu þi-aº fi lãsat-o. spuse el.. Cornelius întinse mâinile cu pasiune. — Aºa se întâmplã. — Domnule. XV FERESTRUICA În urma lui Gryphus venea dulãul. intrând în cercul de luminã rãspânditã de felinar.. Nu înþeleg bine. dumneata erai.. Grotius! De aici a evadat. Dar frumoasa Roza îl chemã ºi dulãul veni la ea. Pe când aici.. n-ai mai fi avut de suferit. nu-þi ascund. — Te asigur. Îl lua cu el când îºi fãcea rondul. — Mulþumesc pentru fãgãduialã. Dacã ai fi rãmas pe butucul meºterului Harbruck. domnule van Baerle! Dumneata erai! Ia te uitã. cu aerul de a-l întreba cu ce drept mai este încã viu. — Ia te uitã. dragã domnule Gryphus. domnule Gryphus. acum sunt hotãrât sã n-o mai fac. — Dar te cunosc foarte bine. — Foarte bine. Ei bine. spuse van Baerle. încercând sã arunce puþinã luminã în jurul lui. spuse ea. în politicã se fac întotdeauna greºeli. Roza. — Ah. cã braþul dumitale merge de minune. — Lãsându-mi capul pe umeri?. — Da. ªi în timp ce deþinutul surâdea ironic spre bãtrânul temnicer. ªi deschizând uºa. ºi se avântã spre bãtrânul Gryphus. pentru cã poþi þine felinarul cu el. — Pentru cã eºti în stare sã încerci o nouã conspiraþie. ticãlosul de Grotius.. dupã ce îl vãzuse ieºind între grefier ºi cãlãu. iar celalalt. . Roza se depãrtã grãbitã de uºã. — Dacã ai fi rãmas.

înspãimântaþi. ai ºi comis o contravenþie! Porumbeii! Ah. — V-am adus mugurii de lalea. ar trebui mai întâi sã fie ai dumitale. încât Roza ºi-l retrase pe al ei. porumbeii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu! — Iatã. disearã. Sã nu spuneþi nimic nimãnui. încuie uºa de douã ori. dar dacã þi i-am dat. — Da. sunteþi mulþumit cã mã vedeþi? — Ce întrebare! Dar cum de-ai putut veni? Spune-mi. din fericire . — Oh! Îþi mulþumesc. Mai bine renunþa pentru totdeauna la ei decât sã primejduiascã viaþa celor cãrora le datora fericirea de a o fi revãzut pe Roza. tinere. zburarã din cuibul lor ºi. ieºi. jur cã nici ai dumitale nu vor putea fi. — Foarte frumoasã. rãspunse Cornelius. rãspunse Cornelius. o luã pe fiica sa de braþ. mi se pare cã erau ai tãi. nu auzi nimic. un pic zãpãcit de rachiu. între timp. deºi abuzurile sale îi erau cunoscute. Gryphus nu vãzu nimic. atunci îl culc. aºa cum promisese. cãci datoritã acestui somn voi putea veni în fiecare searã o orã sã stau de vorbã cu dumneavoastrã. curând. Vãzu ferestruica deschizându-se. — Iatã-mã. — Porumbeii mei! strigã temnicerul. Cornelius alergã la uºã ºi strânse mâna Rozei. Ultimul dangãt de bronz vibra încã în aer. — Ah. trase zãvoarele ºi se duse sã facã aceleaºi fãgãduieli unui alt deþinut. aºteptaþi-mã. Inima lui Cornelius tresãri. dispãrurã în ceaþã. ªi spunând aceste vorbe. Cornelius înaintã ºi-ºi apropie atât de mult obrazul de ferestruicã. i-ai pãstrat! — Doar mi i-aþi încredinþat ca pe un lucru ce vã este foarte scump! — Da. dupã ce zgomotul se stinse complet. alergã la fereastrã ºi nu se lãsã pânã ce nu sfãrâmã tot cuibul porumbeilor. speriaþi de apariþia ºi mai ales de vocea necunoscutului. tinere. nici întunecata perspectivã de a fi supravegheat de el. buna mea Roza! — Aºadar. — ºi nu mai târziu decât mâine am sã le sucesc gâtul. privind-o pe Roza. Dupã aceastã fãgãduialã plinã de rãutate. El nu îndrãznise s-o întrebe pe Roza ce fãcuse cu preþioasa comoarã pe care i-o încredinþase. — Tatãl meu adoarme în fiecare searã îndatã ce mãnâncã. domnule Gryphus. apoi. Preocupat de dorinþa de a prinde a doua zi porumbeii. — Pentru ca sã-i poþi fierbe. Cornelius se apropie de uºã ºi ascultã paºii care se depãrtau. ºi dupã ce închise fereastra. — Ce-i asta? întrebã temnicerul. nici ameninþãrile lui brutale. — Ce priveliºte se deschide de aici? întrebã temnicerul. ºi dacã dumneata vrei ca porumbeii aceºtia sã nu mai fie ai mei.Gryphus se duse la fereastrã. — Porumbeii mei. când Cornelius auzi pe scarã pasul uºor ºi rochia foºnitoare a frumoasei frizone. Cum dispãru el. grilajul uºii de pe care Cornelius nu-ºi dezlipea privirea se luminã. draga mea Roza. Roza. dar. — se înfurie temnicerul. Aºteptã cu nerãbdare sã sune ora nouã în turnul din Loevestein. În acest moment. — Ah. — Erau ai mei numai dupã moartea dumneavoastrã. gâfâind din pricina grabei de a urca scara. da. nu izbutirã sã tulbure plãcutele gânduri ale lui Cornelius ºi mai ales dulcea nãdejde pe care prezenþa Rozei o trezise în inima sa. spuse Cornelius. Era încã destulã luminã ºi orizontul îndepãrtat se pierdea într-o pâclã cenuºie. Gryphus se aplecã în afarã pentru a observa cum e alcãtuit cuibul. porumbeii mei! Oare unui deþinut îi aparþine ceva? — Eh. care îi ºopti: — La ora nouã. — Ceea ce amâni nu-i pierdut. Nici vizita temnicerului. se vede prea mult. cei doi porumbei. prea mult se vede. Roza spusese: la ora nouã. zise Roza. te previn cã nu mai târziu decât mâine pãsãrile astea vor fierbe în oala mea.

ca sã-l cercetez? — Chiar mâine. Am plecat de îndatã spre Leyda. pentru a lega de la început o discuþie serioasã. crezând cã-l va surprinde fãcând vreun lucru interzis. În ochii lui. La Loevestein nu se aflau decât cinci deþinuþi. Cornelius probabil cã ar fi rãmas sã locuiascã tot aici. iar de nu vom reuºi. — Cum. nu se apropia de el decât cu o faþã foarte încruntatã. eram hotãrâtã sã vã aduc mugurii. printre zãbrele. — Trebuie sã se gãseascã în aceastã fortãreaþã o grãdinã. Cornelius se mulþumi sã respire parfumul suav pe care-l rãspândise pãrul Rozei. Numai cã de data asta hotãrâse în sinea ei sã nu-ºi apropie prea mult faþa de gratii. spuse Roza. cã trebuie sã realizãm un lucru socotit pânã azi imposibil. numai cã nu ºtiam cum sã ajung pânã aici. Roza fãgãduise deþinutului cã va veni sã-l viziteze în fiecare searã la ora nouã. sarcina paznicului nu era deci greu de îndeplinit. ºi dupã cum am vãzut. — Poþi sã-mi aduci. chiar din prima zi s-a þinut de cuvânt. — Ascultã-mã. Pãstrând biblia naºului dumneavoastrã Corneille. dar nu mã gândeam decât la asta! În timp ce rostea aceste cuvinte. pentru a doua oarã. cei trei muguri. dumneata te gândeai înainte de a primi scrisoarea mea sã vii sã mã cauþi? — Dacã mã gândeam! rãspunse Roza. când doica îmi aduse scrisoarea. jupân Gryphus nu împãrtãºea nici pe departe bunãvoinþa fiicei sale faþã de finul lui Corneille de Witt. Cornelius se repezi cu fruntea ºi buzele spre grilaj. fãrã îndoialã." Intra de trei ori pe zi în celula lui Cornelius. Dar în zelul sãu. De aceea e necesar sã ne luãm toate mãsurile de prevedere. Luasem tocmai hotãrârea de a cere prinþului Wilhelm locul de temnicer la Gorcum pentru tatãl meu. Roza deveni atât de frumoasã încât. dar el renunþase la corespondenþã de când cea cãreia ar fi vrut sã-i scrie se afla lângã el. mãcar sã nu avem nimic a ne reproºa. ºi anume. închise ochii ei frumoºi ºi fugi apãsându-ºi pieptul cu mâinile pentru a-ºi stãvili bãtãile inimii. De altfel. întinse lui van Baerle. puþin pãmânt din grãdinã. Ah! Vã spun sincer cã am plâns mult împreunã! Dar aceastã scrisoare n-a fãcut decât sã-mi întãreascã hotãrârea. sau în lipsa grãdinii o curte oarecare. ea urcã la fel de tainic. o terasã. Dar.trãiþi. dacã i s-ar fi redat întreaga libertate ºi i s-ar fi îngãduit sã plece în orice alt loc. A doua zi. — Sã iei ºi de la umbrã ºi de la soare ca sã pot aprecia exact ce calitãþi . Restul îl ºtiþi. XVI PROFESOR ªI ªCOLÃRIÞà Dupã cum am putut constata. dragã Roza. zise Roza. a cãrei dragoste nu mai putea fi stãpânitã de pudoare. se întinde de-a lungul râului Wahal ºi e plinã de arbori frumoºi. Iatã cum am socotit eu cã ne putem atinge scopul. Mai mult chiar. apoi oftã. pentru a-i mulþumi frumoasei fete. ºi la fel de prevãzãtoare. spre marea mirare a Rozei. dragã Roza. Îi supraveghea fiece miºcare. cred cã am risca prea mult dacã am pune toatã averea noastrã într-un singur sac. scumpã Roza. devenind astfel cel mai periculos dintre toþi deþinuþii. Roza îºi plecã faþa roºind. încât uitã sã-i înapoieze lui Cornelius cei trei muguri ai lalelei negre. fiind mai mult un fel de sinecurã acordatã vârstei sale înaintate. Într-adevãr. Rãmas singur. sã facem sã înfloreascã marea lalea neagrã. — Avem o grãdinã foarte frumoasã. — Ascult. în lipsã de curte. van Baerle respinse mâna albã cu vârful degetelor sale. spuse el. învinuindu-l de ceea ce numea el "îngrozitoarea rãzvrãtire împotriva milosului stadtholder. Gândeºte-te. înveliþi în hârtia în care-i primise. Tânãrul se gândise între timp ce avea de fãcut. demnul temnicer exagerase pe mãsura fanteziei sale însemnãtatea sarcinii ce-i revenea. Fata fugise atât de grãbitã. alãturi de Roza ºi de mugurii sãi. bãtrâni. Cornelius cãpãtase proporþiile gigantice ale unui mare criminal.

— Ei bine! va trebui sã mã înºtiinþezi de îndatã ce s-ar ivi. urme pe alei sau pe straturi. e cu neputinþã sã nu câºtigãm cei o sutã de mii de florini pentru zestrea ta ºi sã nu atingem suprema fericire de a ne vedea opera înfãptuitã. Roza. lalelele nu trebuiesc îngropate înainte de o lunã. — continuã van Baerle.are când e pus în condiþii deosebite. — ªi dupã ce-l vei sãdi îmi vei spune tot ce ar putea avea influenþã asupra creºterii lalelei. în care nu te vãd. Îþi mãrturisesc cã pun slabã nãdejde în mugurele acesta ºi îl privesc ca pe un sacrificiu adus egoismului meu.. zise Roza. — În nopþile cu lunã. deci cu atât mai mult te poþi aºtepta sã se fure un mugur de lalea care valoreazã o sutã de mii de florini. Cât priveºte pãmântul pentru dumneavoastrã. pentru cã ai sã-l îngrijeºti dupã indicaþiile mele. nu-i aºa? — Vã fãgãduiesc. Sunt niºte rozãtoare foarte dãunãtoare ºi am vãzut cultivatori de lalele nenorociþi. în felul acesta îmi vor trece mai uºor dimineþile lungi. În aceastã mânã frumoasã. în celula mea. — Dupã ce voi alege pãmântul ºi-l voi amesteca. — Bine. ultima noastrã nãdejde. adicã de uscãciune ºi de umiditate. cum ar fi schimbãrile atmosferice. Vei veghea noaptea sã nu le calce pisicile. sau mai degrabã vei pãstra de rezervã al treilea mugur. care devenise bãnuitor de când stãtea la închisoare. Cornelius îi sãrutã cu pasiune vârful degetelor. — Le voi urma întocmai. dacã celelalte douã experienþe vor da greº. În serile cu lunã. dragã Roza. — Îþi mulþumesc. Roza îºi retrase capul ºi întinse mâna. dacã va fi nevoie. chiar ºi cea de la cenuºa pipei mele. — Am înþeles. voi fi nevoitã sã fac mai multe drumuri fiindcã nu voi putea aduce decât câte puþin. — Fiþi liniºtit. numai cã va fi necesar sã urmezi întocmai toate sfaturile mele. Oare îi strângea la piept pentru cã erau mugurii marii lalele negre. — Mã voi uita sã vãd dacã nu sunt pisici sau ºobolani. Mâine vã voi aduce pãmânt ºi-l veþi alege pe al dumneavoastrã ºi pe al meu. dragã Roza! Toate bucuriile îmi vin de la tine! ªi cum buzele lui van Baerle se apropiau de gratii tot atât de fierbinþi ca în seara precedentã ºi cum de altfel era timpul sã plece. Totuºi. Vei avea grijã. — Am sã veghez. nu e nici o grabã. — Îmi fãgãduieºti? — Vã jur. din camera dumitale se vede grãdina. unul îl vei lua dumneata ºi-l vei planta în ziua în care-þi voi spune eu. dragã Roza? Unii riscã sã intre la ocnã chiar ºi pentru un nenorocit de florin. Voi folosi fiecare strop de cãldurã. vom pãstra. soarele pãtrunde uneori ºi aici. se ascundea un mugur. draga mea? — Fereastra camerei mele de dormit dã în grãdinã. În sfârºit. Oricare ar fi însã rãspunsul. sau pentru cã veneau de la Cornelius van Baerle? Suntem de pãrere cã la aceastã întrebare ar fi mai uºor de rãspuns decât la prima. reproºând cu amãrãciune lui Noe cã a luat în arcã o pereche de ºobolani. va înflori cu siguranþã. Douã din aceste nenorocite animale mi-au stricat la Dordrecht straturile de flori. vom împãrþi cei trei muguri.. de care cocheta fatã avea o grijã deosebitã. dragã Roza. viaþa deveni plãcutã .. strângându-i cu grijã la piept. în pãmântul ales de mine. — Oh. sã te uiþi dacã din gãurile zidurilor nu ies ºobolani. Roza se îndepãrtã cu ceilalþi doi muguri. aºa voi face. În felul acesta. — apoi mai e un animal cu mult mai periculos decât pisica ºi ºobolanul! — Ce animal? — Omul! Înþelegi. din acel moment.. — Nimeni afarã de mine n-o sã intre în grãdinã. Apoi. — Alt mugur mi-l vei da mie ºi voi încerca sã-l cresc aici. Oare pentru cã aceastã mânã ocrotea unul din mugurii marii lalele negre? Sau pentru cã aceastã mânã era mâna Rozei? Lãsãm pe alþii mai savanþi decât noi sã ghiceascã. Avem destulã vreme.

prost rachiul ºi sã pãrãseascã fortãreaþa. tot n-am izbuti sã descriem de câtã grijã. — Oh! strigã Cornelius. Pentru un deþinut filozof. sã-ºi ia ºi fata. În prima zi frumoasã. pãmânt din porþiunea de grãdinã pe care o alesese el ºi care. ºi asupra cãruia revenea mereu: dependenþa Rozei faþã de tatãl ei. dumneata n-ai sã poþi nici citi ce îþi voi scrie eu. — rãspunse Roza. sau a unui cãlãu aproape? Cornelius încercã sã protesteze. A-i vorbi lui Cornelius despre lalea. fãrã un mugur. — Haide. Roza. care observa cât de mult se lãrgea cercul discuþiilor lor. îndemânare ºi viclenie dãdu dovadã Cornelius spre a sustrage ochiului ager al lui Gryphus bucuria muncii sale. draga mea Roza.— avem o orã în fiecare searã. el puse în urcior primul mugur. Mi-am pregãtit un pãtrat de pãmânt gol. cãtre începutul lunii aprilie. cã noi n-o folosim prea rãu. ºi astfel nu ne vom mai despãrþi niciodatã. fãrã o fãrâmã de piatrã. Un urcior larg. chiar ºi pe ea însãºi. — Stratul gata pregãtit nu mai aºteaptã decât semnalul dumneavoastrã. fericirea lui Cornelius atârna de acest om. Alteþa Sa nu vã va dãrui ºi libertatea? ªi nu veþi reintra în drepturile dumneavoastrã? Nu veþi fi din nou bogat? Când veþi fi liber ºi fericit. sau poate chiar mai înainte. o voi . Dar oricât de interesant ar fi fost subiectul acesta. departe de arbori ºi de ziduri. Aºa cã mai treceau ºi la alte subiecte. spuse Cornelius tinerei fete. pumn cu pumn. poate chiar tot atât cât îl neliniºteau mugurii sãi. — Bine. s-o petrecem cu folos. obþinând astfel un teren prielnic. sã vã uitaþi la micuþa Roza. pe care Cornelius îl spãrsese cu îndemânare. Roza? — Oh! eu am fãcut deocamdatã numai pregãtirile. Roza. viniºoarele mugurului se încãlzesc ºi se umflã. cu ochii la fel de scânteietori ºi cu rãsuflarea la fel de grãbitã ca în seara în care se apropiase cu atâta pasiune de chipul ºi inima Rozei. spre marea mirare a cultivatorului. ce-ai fãcut? o întrebã Cornelius. ºi nici sã-mi scrii ce gândeºti dumneata. — S-o folosim ºi mai bine. spune-mi. trecând cãlare sau în trãsurã. De fapt. o jumãtate de orã înseamnã un secol de senzaþii ºi de gândire. fu transformat într-un ghiveci potrivit. spuse Roza surâzând. — Dar dumneavoastrã veþi rãmâne toatã viaþa în închisoare? Oare dupã ce v-a dãruit viaþa. amestecat cu puþin nãmol de râu uscat. mai mult umed decât uscat. — ªi atunci la ce bun porumbeii cãlãtori. cu siguranþã ar fi fãcut-o din toatã inima ºi cu sinceritatea unui suflet cuprins de o dragoste profundã. veþi mai binevoi oare. procesul de fermentaþie a început. fiica unui temnicer. — Dar mi se pare. Roza surâse ºi ridicã uºor din umeri. un lucru îl îngrijora în mod special pe Cornelius. spuse el. În tot acest timp. când îmi veþi spune sã plantez mugurele. fiindcã. spuse zâmbind tânãra fatã. tot nu puteau vorbi numai despre lalele. Nu trecea zi în care Roza sã nu vinã la Cornelius. — Am fãcut lucruri mari. Învãþaþi-mã sã scriu ºi sã citesc. însemna pentru Roza mijlocul cel mai sigur de a-l face sã uite totul. În fiecare searã ea îi aducea. se vor putea observa primele protuberanþe ale germinãrii. El putea într-o bunã zi sã se plictiseascã de Loevestein. Apoi. — Destul de bine. îl umplu pe jumãtate cu pãmântul adus de Roza. era excelent. credeþi-mã. Dupã cum am vãzut. Oricât ne-am strãdui. reluã Cornelius. Lalelele. voi fi o elevã silitoare. peste opt zile. Roza îi dãduse unul din muguri. un strat aºa cum mi-aþi spus.pentru deþinut. care în fundul sufletului se temea de despãrþire tot atât cât ºi Cornelius . Dar a dumitale. decât dacã o vom dori noi înºine. atunci avem eternitatea în faþa noastrã. dar tânãra fatã îl întrerupse: — Cum îi merge lalelei dumneavoastrã? întrebã ea surâzând. pieliþa se înnegreºte. despre care ea trebuia sã înveþe tot ce se putea ºti. cãci în adâncul sufletului ei simþea dubla dragoste a deþinutului: pentru ea ºi pentru laleaua neagrã. în adevãr. ºi astfel Cornelius ºi Roza ar fi fost din nou despãrþiþi. — Ei bine. urmând întocmai sfaturile dumneavoastrã. bine. sã gãseascã neprielnic aerul. puþin nisipos. constituiau fondul conversaþiei lor.

care la Haga venea mereu sã-i cearã sã vadã închisoarea. fiindcã eu am norocul unor condiþii mai bune: aer liber. — Nu cred. ºtiþi doar cã trebuie sã-l plantez mai târziu decât dumneavoastrã. — Îl cunoºti mai bine? întrebã Cornelius mirat. spuse tânãra fatã. ºi ridicând cartea cu mâna stângã la înãlþimea lãmpii ce o þinea cu mâna dreaptã. — Nu.face. Ferestruica. acesta. Roza putu sã urmãreascã pe carte. pentru cã aºa mã numiþi. spuse Roza surâzând. ai dreptate. cu degetul. ora noastrã s-a terminat. — Nu. sã povesteascã întâmplãri vesele. — Sã nu uitaþi. acela nu este în nici un caz tatãl meu. ºi mai ales sã facã cinste când era vorba de un pãhãrel. singura deschizãturã prin care îndrãgostiþii comunicau. Tatãl meu a reluat la Loevestein prietenia cu un om de treabã. A doua zi. Sã nu fie vreun spion dintr-aceia trimiºi în închisori pentru a supraveghea ºi pe deþinuþi ºi pe gardieni. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. ne va aduce noroc. înarmat cu un pai în chip de indicator. mai are de învãþat încã ceva. Roza. spuneam. cã ºcolãriþa dumneavoastrã. Într-o searã ea veni cu o jumãtate de orã mai târziu ca de obicei. — Când începem? — Imediat. Mâine. înclinând capul. ochii ei albaºtri ºi adânci. vãdind acea viaþã misterioasã ce pulseazã sub piele. — Oh. . — Da. nu mã certa. o carte care. — eºti o bunã ºcolãriþã. îi plãcea sã bea câte puþin. Era un eveniment mult prea grav ca. literele ºi silabele pe care le pronunþa Cornelius. printr-una din despãrþiturile grilajului. soare ºi seva abundentã a pãmântului. era aºezatã prea sus pentru cei doi tineri. ºi eu doresc tot atât de mult ca ºi dumneata. — De ce mâine? — Pentru cã azi trebuie sã plec. nãdãjduiesc. Era cumsecade. — Aºa repede? Dar din ce vom citi? — Oh! spuse Roza. podoaba obiºnuitã a frizonelor. sã ºtii sã citeºti. dacã acest om cumsecade spioneazã pe cineva. Atunci începu între profesor ºi ºcolãriþã una din acele scene pline de farmec care încântã pana scriitorului când are fericirea sã le întâlneascã în calea sa. da. spuse râzând Roza. tânãra fatã trebui sã se sprijine de ferestruicã. Flacãra lãmpii lumina armoniosul colorit al Rozei. De aceea. pentru a nu se obosi. n-am întârziat din vina mea. Astfel. cu siguranþã vei câºtiga cei o sutã de mii de florini. Cornelius fixã lampa de zãbrele cu o batistã. înainte de toate. — Pe mâine deci? — Pe mâine. Roza reveni cu biblia lui Corneille de Witt. din care sângele cobora. clãtinând din cap neliniºtit. degetele ei ridicate în aer. în afarã de cultura lalelelor. — Ce-o fi cãutând? întrebã Cornelius. — Ai dreptate. am o carte. arãta ºcolãriþei atente cuvintele. cosiþele blonde ieºind de sub boneta de aur lucitor. cãci orice nou eveniment îi prevestea o altã nenorocire. — pânã acum mulþumiþi sã desluºeascã unul pe chipul celuilalt tot ce aveau a-ºi spune. Sunt abia vreo cincisprezece zile de când tatãl meu e încântat de acest nou prieten care-l viziteazã cu stãruinþã. rãspunse tânãra fatã. — ca sã poatã citi din cartea adusã de Roza. Cunoºtinþele Rozei se dezvoltau rapid în contact cu gândirea clarã ºi agerã a lui Cornelius. XVII PRIMUL MUGUR A doua zi. dobândeau o nuanþã pal-trandafirie în bãtaia luminii. frumoasã Roza. Cornelius sã nu se intereseze de pricina întârzierii. — rosti Cornelius bãtând din palme de bucurie.

spune. — Mulþumesc. — Pe când eram la Haga. Vei citi tot ce-þi voi scrie. Ah! Roza. nici vorbã nu poate fi de aºa ceva. aºteptând cu nerãbdare rãspunsul. El se ascunse. în afarã de buna mea Zug. Am sã încerc sã ghicesc cine e acest om ºi ce vrea. Apoi. cã niciunul dintre prieteni nu se intereseazã de dumneavoastrã? — Nu am prieteni. acest om poate deveni soþul dumitale. — Pe dumneata? — De ce nu? râse Roza. Roza. — În orice caz. fãrã ca el sã nu se uite. de exemplu. — Iatã pe ce mã bizui. — Tânãr. Roza. ieºea ºi el. m-a spionat. te rog. La Haga pretexta cã vine sã vã vadã pe dumneavoastrã. mi s-a . — Spune mai departe. — Ascult. Dimpotrivã. domnule Cornelius. frumos! strigã Roza izbucnind în râs.. — Oh! da. cu cât ieri. Vai! biata Zug ar veni ea singurã ºi n-ar umbla cu ºiretenii. cu atât mai mult. dupã ce am dat încet la o parte stratul de pãmânt care acoperã mugurele. cãci ai dreptate. la apusul soarelui. nu. — ªi cum îl cheamã? — Iacob Gisels. nici sã vorbeascã tare. Ar spune plângând tatãlui dumitale sau dumitale: "Dragã domnule. ceea ce e foarte probabil. suspinã Cornelius. l-am privit la soare ºi am vãzut rãsãrind vârful primei mlãdiþe. fârã îndoialã. — Ei bine! acum când începi sã ºtii sã citeºti. Nu ridicam grebla. mã întorc iar la ceea ce gândeam. e un curtezan. nici gând.. n-am prieteni. vedeþi cât sunt de desperatã. zise Cornelius. închipuie-þi ce bucurie am avut în dimineaþa asta. când ar putea sã se foloseascã de acelaºi motiv. Roza. Era omul nostru. lãsaþi-mã sã-l vãd numai o orã ºi am sã mã rog lui Dumnezeu toatã viaþa pentru dumneavoastrã". — ªi pe ce îþi întemeiezi bucuria? — Mai de grabã teama. despre zbuciumul geloziei ºi al singurãtãþii? — Voi citi dacã veþi scrie desluºit. pe care o cunoºti ºi te cunoaºte. se întorcea ºi el. n-o aveam decât pe doica mea. e frumos? ªi o privi cu nesaþ pe Roza. în timp ce lucram la stratul unde voi planta mugurele. da. dumneata nu-l iubeºti. dacã mã întorceam. întrebã: — Dar cum îi merge lalelei dumneavoastrã? — Roza. — Sunteþi sigur. — Ah! e adevãrat. Roza. de îndatã ce aþi fost închis. nu-i aºa? — Oh. sau dragã domniºoarã. M-am fãcut cã nu-l observ. domnule Cornelius. Îl auzeam ieri spunând tatãlui meu cã nu vã cunoaºte. e cocârjat. — Nu-l cunosc. dacã el te iubeºte. nu vei avea tot timpul pretendenþi în zadar. — Pe mine? — Oh! un pretext.— Pe cine atunci? — Pe mine. E tânãr. cum întorsãtura pe care o lua discuþia începea s-o tulbure pe Roza. copilul meu e aici. continuã Cornelius. nu. — Aºadar. am vãzut o umbrã strecurându-se prin poarta întredeschisã ºi ascunzându-se în spatele socului ºi al plopilor. — Nu spun cã nu. fiindcã azi. E hidos la chip.. vedeþi bine cã nu vine pentru dumneavoastrã. sau mai degrabã tatãl meu e din nou temnicerul dumneavoastrã. am sã-þi scriu. M-a vãzut rãsturnând pãmântul ºi cu siguranþã cã m-a urmãrit.. cãci sunteþi din nou prizonierul tatãlui meu. nu atingeam un firiºor de pãmânt. — Atunci vrei sã mã liniºtesc? — Chiar vã rog. te temi. omul acesta a venit de mai multe ori la Buytenhoff. — Aºa cã. nu-i aºa. Nu. Roza. se apropie de cincizeci de ani ºi nu îndrãzneºte sã mã priveascã în faþã. Dacã ieºeam.

. vezi dumneata. ca un spadasin care dã rãgaz adversarului sãu sã se punã în gardã. biet prizonier! — Cum. te-am prins! Un urcior. domnule Cornelius. se aude de departe. — Ce? — Parcã ar fi mers cineva pe scarã. — Ah. — Eu? nimic. nu poate fi Gryphus. — Vii atât de târziu ºi pleci atât de repede! — Tatãl meu ar putea deveni nerãbdãtor dacã aº sta prea mult. ca pe o comoarã. — sã se aºeze exact în mijlocul urciorului. ºi mai ales. Când fatalitatea începe sã sãvârºeascã o treabã urâtã.. nãdãjduiþi? întrebã Roza surâzând. când vine el. — Se aflã încã în aceeaºi hârtie în care l-aþi pus ºi aºa cum mi l-aþi dat. — Ce este? o întrebã van Baerle. dar aceastã întâmplare nu era pentru el decât preludiul necazurilor ce aveau sã vinã. pãstreazã cu grijã al treilea bulb. — Dar ar putea fi domnul Iacob. Uºa se deschise ºi temnicerul intrã pe neaºteptate. Cornelius rãmase foarte îngrijorat. Gryphus începuse sã scormoneascã pãmântul cu degetele sale încovoiate. aproape desperatã. Ah. fii atent! spuse Cornelius pãlind. S-a auzit scârþâind. nu e tata. Dar adio. te-am prins! ªi îºi înfundã mâna în pãmânt. Întâmplarea. — acea mânã fracturatã deasupra încheieturii. — Fii atent! Ai sã-l striveºti! ªi cu o miºcare rapidã. înspãimântat ca potârnichea gata sã-ºi piardã puii sub coasa se-cerãtorului. Neliniºtitã. se auzi o uºã închizându-se repede. mai ales scumpa mea. Dar Gryphus. — Oh! da. Roza deveni deodatã atentã. — Nu. domnule. se repezi la prizonierul sãu cu bâta ridicatã. — La ce dracu. dar. unui cunoscãtor. sunt sigurã. vãzând neclintita hotãrâre a . ascuns în fundul dulapului meu. — Dragã domnule Gryphus! se rugã van Baerle. Într-o dimineaþã. nimic! þipã Cornelius tremurând. Cornelius era absorbit în contemplarea mugurului care începuse sã încolþeascã. pãmânt! Aici se ascunde o tainã! Vom vedea îndatã care þi-e vina. i-ar fi de-ajuns sã examineze mugurele pentru a-i recunoaºte valoarea. vindecatã cu grijã de Cornelius. înainte ca ea sã fi avut timpul de a coborî primele zece trepte. imediat. iar curtezanul ar putea bãnui cã are un rival. sau poate dibãcia fatalã cu care geniul rãului înzestreazã uneori fiinþele nefaste. la ce? urlã temnicerul. nãdãjduiesc! — ªi eu când am sã plantez mugurele meu? — Când vom avea o zi prielnicã. — Domnule. dar mai ales sã nu laºi pe nimeni sã-þi ajute ºi nu încredinþa secretul dumitale nimãnui pe lume. încãpãþânat aºa cum sunt mulþi bãtrâni ºi din ce în ce mai convins cã descoperise o conspiraþie împotriva prinþului de Orania.. a fãcut ca mâna grea ºi asprã.topit inima de bucurie! — Atunci. sub dantele care îl þin uscat. ei smulse din mâinile temnicerului urciorul ºi-l acoperi cu braþele. cu urciorul între genunchi. fãrã sã-l apese. — Mi s-a pãrut cã aud ceva. aºa repede? — Trebuie. îþi voi spune. — Într-adevãr. pe porþiunea de pãmânt în care se afla preþiosul bulb. Roza se repezi spre scarã ºi într-adevãr.. Într-adevãr. spuse deþinutul. Gryphus se repezi la el cu o vitezã mai mare decât a uliului când se aruncã asupra prãzii sale. rar se întâmplã ca ea sã nu-ºi previnã cu milã victima. — Dar. — Ce-ai acolo? strigã el. Vãzând un obiect necunoscut în mâinile deþinutului.

care þi-a dãruit viaþa.. strivit. repeta Gryphus într-una. strigãtul bietei Roza. nu-i decât o lalea. Am trei sute în pod. palidã. Prin creierul cultivatorului de lalele trecu fulgerãtor ideea de a ucide pe omul acesta rãu. coboarã cât mai repede! — Nenorocitul. nenorocitul de mine! continuã Cornelius desperat. — La urma urmei. Cornelius lãsã urciorul sã cadã ºi acesta se sparse în mii de bucãþi cu un zgomot îngrozitor. Spuneam eu bine cã au greºit când nu þi-au tãiat gâtul. dacã poþi smulge unui biet deþinut singura sa mângâiere. — Dar îþi jur. — Blestematule. Dã-i drumul sau chem garda. tremurând. cã îþi voi face viaþa grea. încãlzindu-se. fãcut terci. Cunoaºtem noi ºireteniile domnilor puºcãriaºi. le-aº da pentru cea pe care ai strivit-o. — Dã drumul urciorului. dragã domnule Cornelius. cercetând cu degete tremurãtoare ultimele rãmãºeþe ale mugurului. frumosul meu prieten. urlã Cornelius în desperarea sa. zãri rãmãºiþele umede ale mugurului. neºtiind cã adversarul sãu poseda conþinutul. — Cheamã pe cine vrei. adãugã Gryphus puþin ruºinat. laleaua. care înþelese imensa durere a cultivatorului de lalele. Vezi bine cã nu la lalea þineai. blestematule. L-am distrus. — Îl vom planta pe celãlalt mâine. îºi înfundã degetele pentru a doua oarã în pãmânt ºi smulse mugurele negru. cu braþele ridicate spre cer. replicã bãtrânul. Gryphus azvârli cu violenþã mugurele moale care se turti pe lespede ºi dispãru aproape imediat. XVIII CURTEZANUL ROZEI . O sã þi se dea câte lalele vrei. da. îºi dãdu seama cã acesta tremura mult mai puþin pentru capul sau decât pentru urcior. Îl opri un strigãt plin de lacrimi ºi de groazã. spuse Cornelius. — Da. Gryphus. — Oh! trebuie sã fii foarte rãu ºi bãdãran. — Ei bine! Cu atât mai bine! Cu atât mai bine! repeta întruna Gryphus. Abia atunci înþelese Gryphus primejdia prin care trecuse ºi începu sã-l ameninþe groaznic. îi orbirã ºi cu ambele mâini ridicã urciorul greu de pãmântul acum nefolositor ce mai rãmãsese în el. Încã o clipã ºi urciorul ar fi cãzut asupra craniului chel al bãtrânului Gryphus. neroado? strigã bãtrânul fierbând de mânie ºi întorcânduse cãtre fiica sa. Vezi-þi de treabã ºi mai ales. dar nu-mi vei smulge aceastã sãrmanã floare decât o datã cu viaþa. l-am distrus! Voi face la fel ori de câte ori vei încerca sã cultivi lalele! Ah! te-am prevenit. Ele fac cât tine ºi tu cât ele. încercând sã stãvileascã cearta dintre tatãl ºi prietenul ei. tatã. exasperat. — Ah! spuse paznicul furios. — Vai. Încercã deci sã i-l smulgã cu forþa.. — La naiba cu lalelele tale! strigãCornelius. înþelese bucuria sãlbaticã a lui Gryphus ºi scoase un strigãt de deznãdejde ce ar fi miºcat ºi pe temnicerul asasin care omorâse pãianjenul lui Pellisson cu câþiva ani înainte. Van Baerle vãzu crima. ce se afla în dosul ferestruicii zãbrelite. Aceste dulci cuvinte au curs ca un balsam pe rana sângerândã a lui Cornelius. bãtând din picior. e o crimã ce-ai fãcut! — Ah. poate vreun mijloc de corespondenþã cu duºmanii Alteþei Sale. Ah! o sutã de miliarde de milioane dacã aº avea. tu eºti. de gheata grea a paznicului. îi ºopti Roza. cadavrul atâtor bucurii ºi nãdejdi. adãugã Roza. Furia ºi sângele i se urcarã la cap. — Lasã-mi laleaua! strigã van Baerle. — Tatã! Tatã! strigã Roza. Cu siguranþã cã în pretinsul bulb erau ceva vrãjitorii. — Aha! exclamã Gryphus triumfãtor. dar pe când van Baerle era fericit cã a salvat urciorul. va sã zicã te revolþi.deþinutului de a-ºi apãra ghiveciul de flori. un bulb de lalea.

e odios! E o crimã ce-ai fãcut!" a urlat Iacob. — ªi de unde ºtii? o întrebã deþinutul. Era desperat. N-a lipsit mult sã fiu asasinat de savantul ãsta. — Tatã. lipseºte cât poate mai puþin. care murmura deznãdãjduit: — Oh! m-ai asasinat. Bine. dar imediat i-a dat drumul. cãlãu bãtrân! N-am sã supravieþuiesc acestei nenorociri. — ªtiu pentru cã a spus-o. strivindu-l. ªi ea zâmbi în aºa fel. — Crezi cã nu era singurul? l-a întrebat tatãl meu. — E o mârºãvie. prietene Iacob! Gryphus ieºi luând-o pe Roza cu el ºi lãsându-l singur pe bietul Cornelius. i-a rãspuns tatãl meu. da. — Ei bine. Tata a rãmas înmãrmurit. cã de pe scarã se auzi o voce întrebându-l pe Gryphus ce se petrece. nu e cu putinþã sã fie judecat cineva. repeta fãrã încetare: — Mugurele strivit. E îngrijorat. — Oh. domniºoarã! spuse el. — Dar atunci de unde i-a venit? — Dacã ai ºti cum l-a certat prietenul lui! — Ah. adãugã Roza. tata a povestit la cinã întâmplarea cu laleaua. zise Roza. bietul deþinut s-ar fi îmbolnãvit. ºi frumoasa ispravã pe care a fãcut-o. auzi? — Ce? — Te cheamã domnul Iacob. Cornelius scoase un suspin care era mai mult un geamãt. pãrea cã vrea sã-l sugrume pe tata. a strigat Iacob. tânãra fatã se întoarse. un suflet ales. sau mai degrabã cu mugurele.Abia apucase Roza sã-i spunã cele câteva cuvinte de consolare lui Cornelius. Prima ei grijã fu sã-l anunþe pe Cornelius cã în viitor tatãl ei nu se va mai opune ca el sã cultive flori. Seara. îi pare rãu. — Dacã l-ai fi vãzut în clipa aceea pe domnul Iacob! continuã Roza. — ªi dumneata eºti nebun? l-a întrebat pe prietenul sãu. Apoi întorcându-se spre mine: — ªi ce-a zis bietul tânãr? întrebã el. am crezut cã va da foc fortãreþei! Ochii sãi erau ca douã torþe arzânde. — S-a fãcut atâta zgomot. "Ai fãcut asta? a strigat el. N-am ºtiut ce sã rãspund. dar prea târziu. luându-l pe tata de guler. vom cerceta dacã mai are ºi alþii. — ªi cum s-au petrecut lucrurile? întrebã Cornelius. cu un aer jalnic. — Poate pentru a mã înºela? — Nu. încât micul nor de gelozie care întunecase fruntea lui Cornelius se risipi. ªi închizând uºa: — Vino. — Oh! de treabã om acest Iacob. — Fapt e cã mai aspru decât l-a judecat el pe tatãl meu. — Pocãinþa asta nu a pornit de la el. — Sã cauþi dacã mai are ºi alþii. Dumnezeule. domnul Iacob! Aºadar. strivit! Oh Dumnezeul meu. strivit! Apoi s-a întors spre mine: — Era singurul mugur pe care-l avea? — A întrebat asta? rosti Cornelius ciulind urechea. domnul Iacob nu te pãrãseºte? — În orice caz. întrebat de prietenul sãu. fãrã acel echilibru pe care Providenþa i-l sortise în viaþã ºi care se numea Roza. pãrul i se ridicase mãciucã. spuse Gryphus. e o inimã cinstitã. Ai strivit mugurele? — Fãrã îndoialã. Într-adevãr. ºopti Cornelius. Apoi arãtându-i Rozei scara cu degetul: — Treci înainte. strângea din pumni. Dumneata mi-ai cerut sã nu las niciodatã . ªi într-adevãr.

— Ce? — Nu mi-ai povestit cã în ziua în care ai pregãtit stratul pentru flori. Ai fost atât de nedrept ºi de brutal! — Ei. Ei bine! Cred cã-i o cruzime sã-i rãpeºti singura distracþie. vai. — ªi la auzul acestor cuvinte. — Dar poate mai puþin preþios decât acesta! am rãspuns eu.. poþi cumpãra sute de bulbi cu un florin în piaþa din Gorcum. spuse Cornelius pãlind. — Vedeþi. într-adevãr. trebuie sã mãrturisesc. zise Cornelius. — Spune-mi. spuse Cornelius. — Vrei sã te convingi? — În ce fel? . cum ºi-a procurat bulbul? Mi se pare cã ar fi bine sã ºtim lucrul acesta. Dar am întâlnit privirea domnului Iacob. — Atunci. — Ah. Roza. — Dar poate cã nu are bulbii la el. a spus tata. Dar m-am oprit auzindu-l pe Iacob ºoptind tatei: — Nu-i lucru greu sã aflãm. de laleaua mea e îndrãgostit. în timp ce greblai? — Nici una. asta-i! Eºti nebunã? a þipat tata la rândul lui. eu mã pricep la lalele? ªtiu numai. — Dar pe cine urmãrea? — Nu de dumneata e îndrãgostit. crezi cã acest bulb era preþios? Mi-am dat seama imediat cã am fãcut o greºealã. acest om te-a urmãrit? — Da. Iacob ce-a zis? întrebã Cornelius.. am întors spatele ºi m-am apropiat de uºã.. Un gest de supãrare te scuteºte adesea de un rãspuns. frumoasã Roza. — ªi cã s-a strecurat ca o umbrã în spatele arborilor de soc? — Fãrã-ndoialã. — Da. din nenorocire. s-ar putea! strigã Roza. — Dar de cine atunci? — Mugurele meu îl urmãrea.. a început sã spumege. a spus tata. — Cum sã nu fi fost furios? i-am spus. ºi dacã mai are ºi alþi muguri. — Vai. fã-l sã coboare sub un pretext oarecare ºi în timpul acesta eu voi scotoci camera lui. — ºtiu cã pentru un condamnat orice mijloc de a-ºi trece timpul este preþios. Din fericire. fãrã sã-mi dau seama cã divulg un secret. Am ridicat din umeri. Erau atât de preocupaþi amândoi cã nu m-au vãzut. — Ce-a zis?. rosti el cu voce mieroasã. de obicei sunt trei. Dar asta n-a fost totul. M-am întors. tata m-a scos din încurcãturã. — fiindcã. suntem condamnaþi sã trãim laolaltã cu deþinuþii. — Ei bine? — Nu te-a urmãrit pe dumneata. — Dar mai întâi. continuã Cornelius gânditor. — Roza. — Cã n-a pierdut nici una din miºcãrile dumitale. L-am întrerupt. o sã-i gãsim. — Da. Mare nenorocire sã striveºti un bulb de lalea. Am întors capul pentru a ocoli privirea tatei. Bietul domn van Baerle se ocupa cu bulbul acela.sã se bãnuiascã interesul pe care îl porþi acestui mugur. zãu. dar e un ticãlos domnul Iacob al dumitale. — Trebuie sã-l scotocim. Ai fi zis cã voia sã-mi citeascã cele mai ascunse gânduri. — Trei! A spus cã am trei muguri? strigã Cornelius. — Ce ºtiu eu? am rãspuns într-o doarã. — La aceste cuvinte. — Mi-e teamã cã da. a mai spus ceva? — Aºadar. lucrul ãsta m-a surprins tot atât de mult ca ºi pe dumneavoastrã. ce. mi s-a pãrut cã ochii sãi aruncã flãcãri.

ºi dupã aceea? — Dupã aceea! Dupã cum va acþiona el. aºa vom acþiona ºi noi. — Ah! suspinã Roza. Roza simþi cum i se strânge inima ºi din ochi îi þâºnirã lacrimi. spre ruºinea eroului nostru ºi a horticulturii. fã-te cã îngropi un mugur. cã lucrurile spuse de dumneata trezesc bãnuielile tatãlui dumitale sau ale acestui îngrozitor Iacob.. Roza. de o mare bucurie.. dar uitã-te prin uºã. o vei cultiva dupã instrucþiunile mele. jurã-mi. — Primiþi câþiva bulbi. jurã-mi. Cornelius chibzui un moment. cã în loc de inele. sacrificã-mã imediat pe mine. — E-adevãrat. Dar cum am putea oare explica acest caracter bizar al cultivatorilor de lalele desãvârºiþi. Sacrificã-mã. — Spuneþi-mi cum? — Du-te mâine în grãdinã. ar fi o nebunie. nu! Mâine vom hotãrî ce avem de fãcut în legãturã cu laleaua dumitale. dacã tatãl dumitale era singur. aº face o greºealã de neiertat. Fãrã îndoialã. cã dintre cele douã iubiri ale sale. izbucnind în suspine. e foarte uºor. în locul acestei frumoase bonete de aur care îmbracã atât de minunat chipul tãu. — Ei bine. vãd cã iubiþi atât de mult lalelele. Cornelius o regreta mai mult pe Roza ºi când. spuse fata. spre . — Fiþi liniºtit. Cornelius petrecu o searã ºi o noapte îngrozitoare. aºa cã nu va mai avea veºti nici despre Roza ºi nici despre lalele. a cãror specie n-a dispãrut încã din lume? O mãrturisim. cã de când tatã! dumitale mi-a strivit mugurele. Poate nici nu va mai veni sã-l vadã. cum nu mai trãise pânã atunci. cã el va fi bogãþia noastrã! Pãstreazã-l! ªi dacã trãsnetul cerului ar cãdea pe Loevestein. vã iubiþi mult bulbii. spuse Roza cu un dulce amestec de tristeþe ºi gravitate în glas. cât despre al treilea mugur. ar fi fost bine aºa. — E adevãrat. zise Roza. cel al lalelei negre. — E-adevãrat. mi se pare cã o parte din mine a murit. spuse Cornelius încruntându-se. dorinþele dumneavoastrã sunt ordine pentru mine. — Cornelius suspinã adânc. — cã miºcãrile dumitale sunt supravegheate. cã vei lua cu tine mugurele lalelei negre. domnule Cornelius. lasã-l sã te urmãreascã. — Ce este? întrebã Cornelius. — ªi dacã vei observa cã eºti urmãritã.— Oh. dar celãlalt. în loc de bijuterii. — Care propunere? — V-a oferit bulbi de lalea cu sutele. Ar fi o slãbiciune. — pãstreazã-l la dumneata în dulap! Ceva îmi spune cã el e salvarea noastrã. — Vãd un lucru. Ce putea lesne vedea cã luptã împotriva unei mari dorinþe. — Ce vezi? — Vãd. — Vai! spuse ea. nu vreþi sã mai încercaþi ºi altceva? — Ce? — Sã primiþi propunerea tatei. nu te mai am decât pe dumneata pe lume. nu! strigã el cu un stoicism aproape antic. ar fi o laºitate! Dacã aº expune mâniei ºi invidiei ultima resursã ce ne rãmâne. Totuºi. domnule Cornelius. ºi o datã cu ei îl veþi putea creºte ºi pe al treilea. Nu! Roza. fiþi liniºtit. Roza se supãrase pe el ºi pe bunã dreptate. Roza. vãd. încât în inima dumneavoastrã nu mai e loc pentru altã afecþiune. — continuã tânãrul înfierbântându-se din ce în ce mai tare. fã aºa fel ca Iacob sã ºtie unde te duci. eu nu mai trãiesc decât prin dumneata. gândiþi-vã! Vã lipsiþi. ca ºi prima datã. apoi ieºi din grãdinã. Roza. spuse deþinutul oftând. acest Iacob care ne spioneazã. — Bine. ªi fugi. pe care-l dispreþuiesc. — Da. ªi ea rosti aceste cuvinte cu un surâs prin care rãzbãtea o uºoarã ironie. sã vezi ce face. Într-adevãr. înceteazã de a mã mai vedea. Dupã plecarea fetei. atunci. — Lãsaþi asta.

sã nu se rostogoleascã din ochii ei luminoºi pe obrazu-i palid. pe douã tonuri diferite. devenea mai desperatã. preocuparea devenea tot mai vie ºi mai puternicã. În camera lui Cornelius se auzea orologiul fortãreþei bãtând orele ºapte. cã e ora zece. apoi. nici un zgomot nu tulburã liniºtea coridorului. Roza însã. Apoi. puse stãpânire în întregime pe Cornelius. Cu cât întunericul creºtea. — ah. ºi ascultã. Aºa cã. nu ºtia cã laleaua neagrã fusese distrusã. nu putea ºti la cine sau la ce visa Cornelius. ªi pe mãsurã ce ora obiºnuitã a întâlnirii lor se apropia. dar ºi de poziþia ei socialã. apoi sunã ora nouã. Roza înþelese deci preferinþa lui pentru laleaua neagrã. Cornelius era savant. anunþã. deveni singurul sãu gând. în visul sãu marea lalea neagrã cedã locul ochilor albaºtri ºi blânzi ai blondei frizone. Cum n-avea cine sã-i spunã adevãrul. încât. apoi nouã ºi trei sferturi. De aceea. ea luã o hotãrâre. ea încercã sã priceapã realitatea. Zgomotul paºilor Rozei. sau în orice caz fusese înainte de a i se confisca bunurile. dar pe mãsurã ce înþelegea. pe care era scris testamentul lui Cornelius van Baerle. — Ah! ºopti ea recitind testamentul pe care nu-l termina niciodatã. ci plângea. o repetãm. Era însã o fiinþã nobilã. cu suflet drept ºi profund. . în timpul nopþii de insomnie pe care o petrecu. de la prima treaptã. vine Roza! În seara aceea însã. care se închisese în camera ei. operaþie în care fãcuse mari progrese. Decise sã nu mai revinã niciodatã la ferestruicã. se hotãrî ca pe viitor sã înveþe singurã sã citeascã ºi sã scrie. perlã a dragostei. ºi cum vorbele nechibzuite ale lui Cornelius pãtrunseserã în sufletul ei a niºte picãturi de otravã. în timpul acestei nopþi îngrozitoare. luã tocul ºi cu o înverºunare. Din cele ce-i spusese. pe atunci. îºi dãdea seama de calitãþile ei morale ºi fizice. nouã ºi jumãtate. orologiul bãtu ora nouã ºi un sfert. am crezut totuºi o clipã cã mã iubeºte. Niciodatã un timbru de bronz n-a avut ecou mai puternic în adâncul unei inimi. încât nu ar mai fi avut nevoie de profesor. Era ora la care de obicei Roza pleca de la Cornelius. Roza se apucã deci de citit cu înverºunare din biblia bietului Corneille de Witt. XIX FEMEIE ªI FLOARE Dar biata Roza. nu numai pe musafirii fortãreþei. Cornelius era bogat. hãrþuit de temeri. fãcu efortul de a învãþa sã scrie. pânã ce în sfârºit. cu timbrul sãu grav. Dar cunoscând dorinþa fierbinte a lui Cornelius de a primi veºti despre lalea. dar ºi pe locuitorii din Loevestein. prãpãdit de obosealã. nu mai puþin lãudabilã. când pentru el vizita Rozei devenise o necesitate vitalã. Roza nu visa. adicã sã renunþe sã-l vadã dacã era nevoie. ca acea bãtaie a ciocanului care anunþa ora nouã. el adormi. din fericire.orele trei dimineaþa. terminând de citit. Se întreba cum de a fost în stare sã-i cearã celei care îi alinase atâtea suferinþe sã-l sacrifice lalelei. Ora trecuse dar Roza încã nu venise. dacã acest profesor nu s-ar fi numit Cornelius. ªi totuºi Roza se înºela. fãrã ca o lacrimã. ea ajunsese într-un asemenea stadiu cu învãþãtura. cu atât vorbele pe care le spusese Rozei cu o searã înainte ºi care o mâhniserã erau tot mai prezente în cugetul sãu. el întâmpinã întunericul cu o puternicã bãtaie de inimã. citi a doua foaie. în sfârºit. devenitã acum prima de când cealaltã fusese ruptã. Astfel. Apoi se aºternu din nou liniºtea. Cornelius petrecu ziua urmãtoare temându-se cã Roza nu va veni în seara aceea ca de obicei. Roza era înclinatã sã creadã cã el visa mai mult la floare decât la ea. îºi spunea întotdeauna: — Ah. foºnetul rochiei pe treptele scãrii îi erau atât de familiare. Cornelius îºi duse mâna la inimã pentru a-i înãbuºi bãtãile. chinuit de remuºcãri. opt.

Van Baerle îºi petrecu noaptea într-o adevãratã deznãdejde. speranþa cã el era acela care o împiedica pe Roza sã vie. Auzise pasul greoi al lui Gryphus pe coridor ºi îºi dãdu perfect seama cã vine singur. Roza nu venea niciodatã peste zi. atunci. în seara urmãtoare. Noaptea fu lungã ºi tristã. Era ora ºapte seara. cu toatã paloarea lor. mai înverºunat ca de obicei. presimþirile nu-l înºelaserã. ºi spera în continuare. La ora opt dimineaþa. închizând uºa în nasul deþinutului. îmbrãcat cum era. Cu toate astea.Aºadar. Dacã Roza va lãsa sã treacã timpul plantãrii? Dacã la durerea de a nu o vedea pe tânãra fatã se va adãuga ºi aceea de a pierde mugurele pentru cã a fost plantat prea târziu. Venise tocmai acea perioadã din luna aprilie pe care grãdinarii pricepuþi o socotesc momentul cel mai potrivit pentru sãdirea lalelelor. dar Cornelius nici nu întoarse capul. Cornelius. mai brutal. ªi-l cuprinse o poftã sãlbaticã de a-l sugruma pe Gryphus. Timpul era bun ºi atmosfera. când am încercat s-o descriem. cu cât. oricât de ciudat i s-ar fi pãrut acest lucru tatãlui ei. ºi bine face dacã nu vine. orele se scurserã fãrã sã aducã imaginea blândã care lumina prin ferestruicã celula bietului Cornelius ºi care. dupã felul cum ciulea urechea spre uºã. dar mult mai intens decât în ajun. se mãrgini sã rãspundã: — Sunt bine. se simþea slaba lui nãdejde cã Roza se va abate totuºi de la obiceiurile sale. îngrijorarea îl cuprinse din nou. melancolia aceasta era cu atât mai sumbrã. Ca ºi cu o searã înainte. Totuºi. dar dacã îl sugruma. lãsa în urma ei atâta luminã. îºi spunea Cornelius. Deci. dar nici ziua nu aduse vreo nãdejde deþinutului. Temnicerul scãpã deci. Egoistul spera sã i se rãspundã cã fiica lui e bolnavã. fãrã voia lui. retrãgându-se. îi trecu prin gând. tare ar fi vrut sã-l descoase pentru a afla veºti despre Roza. toate legile cereºti ºi omeneºti ar fi oprit-o pe Roza de a-l mai vedea vreodatã. la miezul nopþii încetã sã mai spere. deºi un pic umedã. Nici mãcar nu se uitã la temnicer. sau poate chiar de loc? Primind în acelaºi timp douã asemenea lovituri. — Oh! mi-am meritat pedeapsa. rãmânea în camera ei. aº fi procedat la fel. fãrã sã bãnuiascã. Ascultã ºi aºteptã astfel pânã la miezul nopþii. în pofida tuturor antecedentelor. se duse sã se trânteascã pe pat. pãrãsindu-l. La a doua vizitã a lui Gryphus. Cornelius aºtepta. cu siguranþã. dupã privirea întoarsã iute ºi întrebãtor spre ferestruicã. în locul ei. supãratã. sau mai degrabã prin inimã. Neobiºnuit din partea lui Cornelius cu asemenea amabilitãþi. ºi aºa. Ea nu va mai veni. uºa se deschise. Roza. A doua zi. formulã altfel întrebarea: — Nu-i nimeni bolnav la Loevestein? — Nimeni! rãspunse Gryphus ºi mai laconic decât prima datã. dupã tresãririle subite. El îi spusese Rozei: îþi voi indica ziua în care trebuie sã pui mugurele în pãmânt. ªi totuºi. laconic ca un spartan. începea sã fie temperatã de primele raze ale soarelui de aprilie. de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse în viaþã. Urma sã fixeze aceastã zi. Gryphus i se pãru mai urât. Gryphus vãzu în noua atitudine a condamnatului începutul unei tentative de corupere. îl întrebã cu voce blândã pe bãtrânul temnicer. În afarã de cazul vreunui eveniment neobiºnuit. care par atât de blânde. încât ajungea pentru tot timpul absenþei sale. La a treia vizitã. în tot timpul zilei Cornelius nu aºteptã cu adevãrat. apoi veni ziua. Veni seara ºi desperarea lui Cornelius se transformã în melancolie. oricine putea sã-ºi . de sãnãtate. Fu cât pe ce sã-l întrebe. dar Gryphus. amintirea sãrmanei sale lalele se contopea cu durerea pe care o încerca. Cornelius rãmase singur.

Cornelius avea un creion ºi o bucatã de hârtie pe care i le adusese Roza. — Da. era o scriere pe care cu greu ar fi recunoscut-o ca fiind a Rozei. Acest "mâine" însemna a opta zi. ºopti ea. Cornelius zãri o hârtie ce fusese strecuratã sub uºã. Seara. în sfârºit. coborând dupã ultima vizitã. o deschise ºi o citi. tata mi-a spus cã nici nu vã mai sculaþi din pat. Roza tresãri. ridicându-se pentru a se târî pânã la fereastrã. cu urechile ciulite. — Ei. se afla la marginea râului. încercând sã zãreascã la stânga mica grãdinã de care îi vorbise Roza. Prin urmare scrise pe o hârtie asemãnãtoare celei pe care o primise: "Nu grija pentru lalea m-a îmbolnãvit. Liberã. înþeleg. cu riscul de a nu-ºi putea trage înapoi capul dintre bare. XX CE S-A PETRECUT ÎN TIMPUL ACESTOR OPT ZILE ªi într-adevãr. dar tresãri vãzându-l atât de trist ºi de palid: — Sunteþi suferind. la ora obiºnuitã. Roza gãsea în propria ei voinþã forþa de a nu veni sã-l vadã pe cel ce murea de durere cã nu o poate vedea. Aºadar Roza nu era de loc bolnavã. mã doare ºi sufletul ºi trupul. nu-i auzi nici pasul nici foºnetul rochiei. aplecându-se peste fereastra zãbrelitã. Roza era jignitã. O sã iasã de aici ca ºi domnul Grotius. ºi al cãrei zid. Ceea ce i se întâmplã ºi lui Cornelius în a patra zi. cele douã dragoste ale sale pierdute. atunci v-am scris. Se repezi asupra hârtiei. zise Gryphus. dar cã nu va veni sã-l ia decât la noapte. într-o ladã. el nu fu mai puþin sensibil la ironie. nu fiindcã era silitã nu mai venea. Bun! Cred cã o sã ne descotorosim de savant. Cornelius nu se sculase din pat toatã ziua. rãspunse Cornelius. Roza deveni palidã ca moartea. a doua zi. A doua zi. ci durerea cã nu te pot vedea. Roza îl aºtepta cu lampa în mânã. domniºoarã. aºa cum avea obiceiul sã facã Roza în zilele bune ale prieteniei lor." Dupã ce ieºi Gryphus. cã nu mâncaþi deloc. nu mai mãnâncã ºi nu se mai scoalã. numai cã lada asta o sã fie un sicriu. atât de mult progresase în timpul acestei absenþe de ºapte zile: "Fiþi liniºtit. spuse Iacob. abia începutã. dupã spusele ei. Gryphus luã înapoi hrana de prânz ºi de searã a lui Cornelius. van Baerle auzi râcâind la ferestruica sa. ci de bunã voie rãmânea departe de el. Þi se rupea inima sã-l vezi. mut de durere ºi palid de nemâncare. spuse Gryphus. Opt zile în care Cornelius ºi Roza nu se vãzuserã de loc.piardã pofta de mâncare ºi de bãut. Luã un toc ºi o hârtie ºi toatã noaptea desenã litere. — Bine. domnule. deºi rãmase la pândã încordat. E îngrijorat de lalea. ªi cu inima grea. domnule Cornelius? întrebã ea. pentru a vã informa de soarta . — Oh. Laleaua dumneavoastrã e bine!" Deºi bileþelul Rozei calmã în parte durerile lui Cornelius. E uºor de ghicit cã nici Cornelius nu se afla departe de uºa prin al cãrei grilaj avea sã vadã. Apoi ascultã. se ridicã ºi plecã în camera ei. neatinsã. A doua zi nu mâncã de loc ºi Gryphus se întoarse cu mâncarea destinatã celor douã mese. nu auzi decât o voce slabã ca un suflu ºi dulce ca o mângâiere aruncându-i prin ferestruicã aceste douã cuvinte: — Pe mâine. El înþelese cã tânãra fatã aºtepta un rãspuns. — Am vãzut. Cornelius aºteptã sã se însereze ºi strecurã hârtia sub uºã. Dar. Spera sã descopere la lumina primelor raze ale soarelui de aprilie pe tânãra fatã sau laleaua. încân-tãtorul chip de care fusese lipsit atâta vreme. ºi cum asta? — Nu mai bea.

— Da. forþa ºi libertatea de a te miºca. îl urãsc. — Oh! iartã-mã. îþi cunosc bunãtatea ºi cinstea sufletului. Zelosul cultivator de lalele nu înþelegea tot ce ascunde sub vãlul indiferenþei biata copilã. dupã cum ºtiu. înºelându-se. spuse ea. nu venea pentru mine. Am fãcut deci aºa cum m-aþi îndemnat. cã îl urãºti pe acest om? — Da. Dumnezeul meu! Ce s-a întâmplat? Roza îl privi cu o blândã compãtimire. — Aºa e. de ºiretenia pe care m-aþi îndemnat s-o folosesc pentru a mã convinge dacã eu sau laleaua îl interesa pe acest om odios. Mi-am cerut iertare pentru acele vorbe nechibzuite ºi-mi cer iertare din nou.. Roza trecu peste scuza deþinutului ºi continuã: — Din momentul în care am recunoscut în omul ce m-a urmãrit în grãdinã pe Iacob. odios. O voi face oare mereu în zadar? — A doua zi dupã ultima noastrã întâlnire. îndrãgostitul. laleaua neagrã. nu þi-am spus. spuse el. am primit-o. de viaþã. Nu numai cã citeºti curgãtor. — ªi eu. fie cã nu vru s-o înþeleagã. cã ai primit scrisoarea mea. Roza pronunþã aceste puþine cuvinte pe un ton îngheþat care-l fãcu pe Cornelius sã tresarã. judecata. dragã Roza. de zi.. dupã expresia chipului ei. — De data asta nu vei putea spune cã nu ºtii sã citeºti. dacã de fapt i se întinsese una. tânãra fatã rãspunse grav: — Am sã vã vorbesc numai despre lalea. Roza îi vãzu spaima ºi Cornelius îºi dãdu seama.. de cãldurã. De aceea am venit: sã vãd dacã nu existã vreun mijloc de a vã reda sãnãtatea. iarãºi! Roza. — Da. cea mai importantã preocupare a dumneavoastrã. devenind mai palid la aceastã veste. iartã-mã. iarãºi.. la ce se gândeºte.. Simþea cã ceea ce doreºte ea e peste puterile acestui om ºi cã trebuie sã-l accepte cu slãbiciunea lui. . spuse Cornelius. dar te cunosc. acel Iacob.. nu are nici un mijloc de apãrare. — Ah. aºadar dumneata poþi sã te aperi. — Pentru lalea. Dumnezeu þi-a dat gândirea. Fie cã nu înþelese privirea aceasta. Roza. chiar a doua zi. Roza surâse melancolic.preþiosului obiect care vã neliniºteºte atât. — Într-adevãr. Pretendentul. decât fusese cu cincisprezece zile înainte. spuse ea. dar ºi mai neliniºtitã am fost eu. crezuse cã Iacob venea pentru ea. e slabã. atunci când ne-am vãzut ultima datã. zise Roza.. cã prin absenþa dumitale mã lipseai de aer. am primit. spuse el. pe când biata lalea ameninþatã. martor mi-e Dumnezeu. care e. aducându-mi aminte de sfatul dumneavoastrã. e aºa cum aþi bãnuit. reluã Roza. aþi fost neliniºtit. — Un pericol atât de mare! strigã el tremurând tot.. de luminã. — Sãnãtatea? strigã Cornelius. Cornelius o întrerupse. Ai sã-mi dai deci o veste bunã? ªi tânãrul îºi fixã asupra Rozei ochii scânteind de nãdejde. — Roza. vãzându-te venind din nou. — Oh! exclamã Cornelius. cãci din cauza lui am suferit mult în ultimele opt zile! — Ah! ai suferit deci ºi dumneata? Mulþumesc pentru vorba dumitale bunã. Am greºit spunându-þi ceea ce þi-am spus. când Roza. cã numai lipsa dumitale m-a îmbolnãvit. ºi am citit biletul dumneavoastrã. veºnic în luptã cu rivala ei. cã nu m-am gândit decât la dumneata. te rog încã o datã. Credeam. Nu-i aºa. dar ai progresat ºi la scris foarte mult. — ªi atunci pentru cine venea? întrebã Cornelius neliniºtit. — Ah! murmurã Cornelius. laleaua dumneavoastrã a trecut printr-un pericol atât de mare! Cornelius tresãri fãrã voie ºi se lãsã prins în cursã. þi-am rãspuns. Roza.

ca ºi cum apa. aerul ºi convins cã e absolut singur. a privit în toate pãrþile. cã nu îl vede nimeni. — Apoi. izolat. în ce pãmânt trebuie sãditã laleaua. are soare toatã ziua. — Oh! mizerabilul. a cercetat fiecare fereastrã a caselor vecine. nu-i aºa? Iar prin crãpãturi sau prin gaura cheii puteai vedea ce face. ºi ºi-a înfipt ambele mâini în pãmântul moale. Dar în ce pãmânt. ce imprudenþã! Unde e? În ce pãmânt este? E bine sau rãu expus? Nu-l poate fura acest îngrozitor Iacob? — Nu existã pericol de a fi furat. Oh! v-am auzit atât de des pe dumneavoastrã ºi pe acest infam de Iacob. a luat o parte. în ce vas l-ai plantat? Sper cã n-ai încercat sã-l faci sã încolþeascã în apã ca bunele femei din Harlem ºi din Dordrecht. Roza. l-am dibuit. apoi a ieºit cu paºi de lup din ascunzãtoare. cerul. Oh! Dumnezeul meu. s-a apropiat de strat dupã un lung ocol.. spuse Cornelius. plouat. ºi un sfert pãmânt de pe stradã. — Unde? Cum? strigã Cornelius. s-a calmat. pentru a vã liniºti. pânã când. Dar când va ieºi din pãmânt. adicã în faþa locului unde pãmântul era proaspãt întors. pãmântul. — Când e senin. încât ºtiu lucrul ãsta la fel de bine ca cel mai bun grãdinar din Harlem! — Acum mai rãmâne sã-mi spui. nu-i aºa? întrebã Cornelius. Roza? — Da. — Mugurul e de ºase zile în pãmânt. — Ah! rãsuflu liniºtit. ajungând în sfârºit la þelul sãu. a fãcut cale-întoarsã spre poartã. ruºinat. cum îl numiþi. e în camera dumitale. — El a aºteptat o clipã. O voi expune pe fereastra mea de la rãsãrit. e puþin cam savant pentru mine. continuã Roza.. ºtergându-ºi picãturile de sudoare care-i ºiroiau pe frunte. fãrã îndoialã ca sã se asigure cã nu mã întorc.. strãlucindu-i printre ramurile copacilor. — Ah. s-a oprit cu un aer indiferent. amintindu-ºi în amãnunt sfatul pe care i-l dãduse Rozei. puþin mai liniºtit. — Te-ai fãcut cã nu-l vezi. ºopti Cornelius. În timpul ãsta? — Îi vedeam ochii arzãtori ca de tigru.. — Da. care se încãpãþâneazã sã creadã cã apa ar putea înlocui pãmântul. — Dar numai în spatele porþii. luat din cel mai bun loc din grãdinã. Roza. dupã ce-ai plecat. cã mugurul nu e în apã. uitându-mã mereu în urmã sã vãd dacã ºi de data asta eram urmãritã. el. e la dumneata. prefãcându-mã cã mi-am terminat treaba. Oh! mizerabilul. am coborât în grãdinã ºi m-am apropiat de rãzorul unde trebuia sã sãdesc laleaua. m-am retras. începând sã priceapã cã poate a fost pãcãlit. decât dacã Iacob forþeazã uºa camerei mele. dragã domnule Cornelius. — Ei bine! aceeaºi umbrã s-a strecurat între poartã ºi zid ºi a dispãrut în spatele arborilor de soc. a luat grebla. ce-ai fãcut cu el? Vai! acum e puþin cam prea târziu ca sã-l mai plantezi. Mã voi mulþumi deci sã vã rãspund. Dar ce-þi spun eu aici.— A doua zi. în sfârºit. poate sã înlocuiascã. care e compusã din treizeci ºi trei pãrþi oxigen ºi din ºaizeci ºi ºase pãrþi hidrogen. a nivelat terenul pentru a-l lãsa în aceeaºi stare în care se gãsea înainte de a-l fi scormonit ºi. ce expunere are. exact de lãrgimea urciorului în care l-aþi îngropat pe al dumneavoastrã. Dar mugurul. Roza.. — Ei bine? întrebã Cornelius. — E într-o oalã bunã de gresie. rãspunse surâzând tânãra fatã. ºi m-am aplecat asupra stratului pe care îl sãpam. s-a repezit la rãzor. — ªi el. pe care a sfãrâmat-o încet între degete pentru a vedea dacã mugurele e acolo. într-un teren compus din trei pãrþi pãmânt obiºnuit. deci. ca ºi cum aº fi plantat mugurele. a iscodit fiecare colþ al grãdinii. luând aerul nevinovat al unui om ce se plimbã. soarele va fi mai cald ºi atunci voi proceda la fel ca dumneavoastrã. de la opt la unsprezece dimineaþa ºi pe fereastra de la apus de la ora trei dupã amiazã . — Vezi.. apoi a repetat de trei ori aceeaºi miºcare dar de fiecare datã cu mai multã râvnã. vezi? spuse Cornelius.

Mã gândesc numai cã îngrijirea lalelei mele o sã-þi rãpeascã tot timpul. au trecut ºase zile de când mugurul e în pãmânt? — Da. pentru a gãsi fericirea! Roza îl privea pe Cornelius cu un surâs pe care acesta nu-l vedea. decât singura durere profundã pe care am resimþit-o din ziua când mi s-a spus la Buytenhoff cã veþi fi condamnat la moarte. cã mai întâi þi-a plãcut sã asculþi povestea bucuriilor ºi a necazurilor mele. spuse Roza. privindu-l pe Cornelius pieziº. Cornelius continuã cu un suspin: — M-ai pãrãsit. — Nu-þi place. dar ce importanþã are? Laleaua dumneavoastrã e fiica mea. e adevãrat. dar cred cã mâine va rãsãri. Nu e ca acele grãdini frumoase. În sfârºit. ai mângâiat floarea tinereþii noastre. Grãdina speranþelor ºi a plãcerilor unui deþinut nu are decât un singur anotimp. Ai fãcut bine. vorbindu-mi despre dumneata. Roza. am foarte multe lucruri de fãcut. dar cu totul altfel mã intereseazã mama. dupã o clipã de tãcere. ºase zile.pânã la cinci. reluã Cornelius. dar a mea s-a veºtejit la umbrã. cum spuneai mai adineauri. întrerupând tãcerea. mâine nu ºtiu dacã o sã pot veni. în timp ce Cornelius cãuta printre gratii mâna Rozei. nu-þi . îmi vei da veºti ºi despre el. dulcea mea Roza. — În sfârºit. Îi dau timpul pe care l-aº dãrui copilului meu. frumoasa mea Roza. — Mâine. — Pe când eu n-am decât unul singur. Roza? Sunt îngrijorat din pricina fiicei. rãspunse Roza. — Nu vã reproºez nimic. — Bunã ºi dragã Roza! ºopti Cornelius aruncând tinerei fete o privire în care se citea mai mult dragostea pentru ea însãºi decât pasiunea horticultorului. continuã van Baerle. — Ce vreþi sã spuneþi? întrebã Roza. nu fac tot ce-ar putea sã vã facã plãcere. — ªi n-a încolþit? — Nu. e foarte bine aºa. iasomia. domnule Cornelius. izbucnind în lacrimi. — Bine. nu mã plâng. adãugã Roza surâzând. însorite. Apoi. iar albinele care dezmiardã violetele ºi mixandrele alintã apoi cu aceeaºi dragoste caprifoiul. dacã aº fi mamã. eu?! — Vai. el se uita spre cer. nu-i aºa. Dupã ce recolta de mai a înflorit. domnule Cornelius. dacã mã laºi sã mor aici? — Dar. rãspunse tânãra fatã. cu aripi diafane. nu mã ocup de laleaua dumneavoastrã? — Sunt amãrât. de tristeþe. sã vã iubiþi laleaua. fug de frig. cu antene de aur. — Da. Îmi reproºezi singura bucurie curatã pe care am avut-o în lumea asta. Roza. — Doamne! de ce nu poþi veni mâine? — Domnule Cornelius. zise Roza. ceea ce o consolã puþin. e foarte bine! strigã Cornelius. — Da. trandafirul. care ºi-o retrãgea mereu: — Aºadar. Nu vã sunt credincioasã?! Nu v-am fost credincioasã. în aer liber. — Vreau sã spun. pot înceta a-i mai fi rivalã. Numai devenindu-i mamã. dupã ce a fost adunatã. crisantema ºi muºcata. Eºti un grãdinar perfect. — Sã te iubesc pe dumneata. albinele cu talia suplã. domniºoarã. de singurãtate. fãrã sã se oboseascã sã-i mai ascundã lui Cornelius roua de perle ce se rostogolea pe obrajii ei. aºadar mâine. spuse Roza. ca sã te bucuri de plãcerile celor patru anotimpuri. totul se schimbã în naturã: florilor de primãvarã le urmeazã alte flori. albinele ca tine. ºopti Cornelius. trec printre gratii. — Eh. ce drept aveam eu sã-þi pretind sã-mi fii credincioasã? — Nu vã sunt credincioasã?! strigã Roza. înseamnã cã îmi eºti credincioasã dacã mã pãrãseºti. domniºoarã Roza. Roza clãtinã din cap. Roza. pentru a afla în altã parte mireasmã ºi adiere mai caldã. Din nou se fãcu liniºte. domnule Cornelius. Roza.

dorinþele dumneavoastrã.. — Nu mã supãrã cã le iubiþi. Iacob. sã nu te mãriþi. pretindeþi de la o biatã fatã ca mine. dar nu-mi lua vocea dumitale.cã dând atenþie adoratorilor. Ea surâse. rosti Cornelius. priveºte cât e de palidã fruntea mea. iar apoi. Iubiþi o fatã. sunt. Caut un asemenea tânãr. Nu vã gândiþi decât la ea. Roza. domnule. nici un ofiþer. cãci nu te iubesc decât pe dumneata. certitudinea dragostei dumitale care-mi mângâie tot timpul inima: iubeºte-mã. — Fie! Dar nu vã obligã prea mult aceastã dragoste? — Prea puþin.. nu ºtiu dacã e adevãrat.place cã iubesc florile. când ºtiu sã citesc. un biet deþinut. cã citind bileþelele ce mi se scriu. — De frumoasa cea neagrã. sacrificiul viselor sale. n-o visaþi decât pe ea. buna mea Roza. — Dar despre ce fatã e vorba. ºi chiar mulþi. domnule Cornelius. — Ah! dragã. Ei bine. cu talie mlãdioasã. pentru cã. cã ºtii sã citeºti. floare geloasã pe alte flori. — Sã vã cred? — Cum crezi în Dumnezeu. le cautã pe ale mele. ofiþerii. spuse Roza. spuse ea. sau mai degrabã curtezanul meu. sunteþi condamnat la moarte ºi în drum spre eºafod îi dãruiþi ultimul suspin. nu o datã. nu-mi lua focul ochilor dumitale în coridorul întunecat. comisii din Haga? Ei bine. rupe mugurele lalelei negre. Roza? spuse Cornelius. dar mie mi se pare cã mâinile dumitale. — O frumoasã nãscocitã. — Ah! iatã cum sunteþi voi. dar asta te obligã pe dumneata. dragostea mea. al ambiþiilor sale. — Înainte de orice. Cornelius suspinã gândindu-se cã lui. — Dar. dar mã întristeazã gândul cã le iubiþi mai mult decât pe mine. continuã Roza oftând la rândul ei. tiranii. Roza. — Cum. gesturile. Îþi aminteºti ce mi-ai spus despre studenþii. Roza.. cãutând în zadar în amintirile sale o femeie la care ea sã poatã face aluzie. uitã-te la mâinile mele cum tremurã. — ªi acum. ale cãrei mâini cãlduþe ºi mângâietoare consimþirã în sfârºit sã se dãruiascã printre gratii buzelor lui Cornelius. — Care scriu? — Care scriu. aþi uitat testamentul pe care l-aþi scris pe biblia domnului Corneille de Witt? Eu nu uit? Cãci acum. la Loevestein nu-i nici un comis. în timp ce dumneata. nu sunt tulburat pentru cã laleaua neagrã îmi surâde ºi mã cheamã. pentru cã îþi înclini fruntea spre mine. nimiceºte speranþele nãscute din aceastã floare. Cornelius surâse. suspinã tânãra fatã. — Pe mine? întrebã Roza. la ce mã obligã? — Mai întâi. eºti înconjuratã de atâþia adoratori. a graþioaselor elegante! Sã nu mai fie flori pentru a satisface capriciile cereºti! Ia-mi toate astea. trebuie sã-mi lãsaþi . ºi chiar de douã ori. nici un student? — Oh! ba da. spuse Roza. fie! Sã nu se mai poarte flori la hainele scumpe! Sã nu mai fie floarea podoaba veºmintelor bogate. îl recitesc în fiecare zi. din nenorocire. Nu! ci pentru cã dumneata îmi zâmbeºti. În sfârºit vorbesc de floarea dumneavoastrã. ascultã cum bate inima mea. dragã Roza. stinge dulcea luminã a visului pur ºi atrãgãtor pe care m-am obiºnuit sã-l þes în fiecare zi. aþi uitat. —Dupã laleaua neagrã. deºi fug. ºi pentru cã simt cãldura frumosului dumitale obraz în spatele gratiilor reci. ºi cum toatã dimineaþa îmi este consacratã lalelei dumneavoastrã. nu fac decât sã împlinesc dorinþele dumneavoastrã. Ei bine. cu înfãþiºare nobilã. zgomotul paºilor pe scara grea. scumpã iubitã. mi se pare. domnule Cornelius. fãrã sã-l socotim pe curtezanul dumitale.. în acest testament îmi porunciþi sã iubesc ºi sã iau în cãsãtorie un tânãr frumos între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. cu picioare fine. îi datora Roza privilegiul de a putea citi bileþelele dulci pe care le primea. dorinþele mele? — Da.

vino. Cornelius se felicitã cã nu a acceptat sã ia el cel de-al treilea mugur. de ce nu? întrebã van Baerle. bucuria. Gryphus se întoarse. Roza. Asta îl fãcu pe Gryphus. — Care conspiraþie? întrebã Cornelius. Cornelius vru sã-l îmblânzeascã. — Bun! ªtim noi ce ºtim. — N-o sã mai fie vorba niciodatã. ca ºi persoana mea. care cunoºtea fãptaºii. între hainã ºi vestã. ca un om care se teme sã nu fie luat cu asalt. Au cãutat între cearºafuri. Roza. vom veghea.seara timp sã-l gãsesc: — Ah. Gryphus îl privi chiorâº. prietene Cerber. poate chiar libertatea. domnule savant. Au cãutat în buzunarele lui Cornelius. — Hm! fãcu el. ea îºi apropie atât de mult obrazul tânãr de gratii. în saltea. vegheazã! Conspiraþia mea. — Vegheazã. — Iatã dejunul dumitale. testamentul l-am fãcut crezând cã voi muri. nu trebuie sã ceri imposibilul. sau gângurind drãgãstos pe acoperiºul vecin. vine tocmai la timp. Atunci. dimineaþa asta? Gryphus se uitã din nou strâmb la el. spuse Gryphus. da. e la dispoziþia dumitale. — La prânz. N-au gãsit nimic. pãtrund în întunecata lui încãpere. Roza. cãci mi-e tare foame. cãci de fapt aºtepta ora nouã seara. — Ei. — Ia te uitã. cum se simt? Gryphus scrâºni din dinþi. ºi o sã vin sã vã vãd. — Aici! Acum. þi-e foame? spuse Gryphus. îl gãsi în picioare. Pentru Cornelius era uºor sã-ºi umple timpul pânã la prânz. Roza scoase un strigãt uºor în care vibra dragostea ºi apoi dispãru. Cornelius alergã la fereastrã ºi o deschise. Ora douãsprezece sunã ºi pe scarã se auzi nu numai pasul lui Gryphus. Când se trezi. vino! — Cu o singurã condiþie. dar vom veghea. de data asta singur. dar Gryphus mârâi. ce-o fi vrut sã spunã? Fie. între vestã ºi cãmaºã. iar zorile vesteau o zi frumoasã. — Ah. cum ne simþim în. ªi ca din nebãgare de seamã. între cãmaºã ºi piele. fii liniºtit. — Câinele. spuse el. — Mulþumesc. vom vedea atunci. Cornelius zãri o razã de soare jucându-se printre gratii. dacã doreºti. ªi ieºi. sã cãutãm. îºi arãtã colþul pe care-l avea într-o parte a gurii ºi ieºi de-a-ndãratelea. sã aºteptãm prânzul. i se pãru cã viaþa. — Se pare cã merge bine conspiraþia. sunt în viaþã. — Ah. Uºa se deschise. prietene Gryphus! spuse van Baerle. spuse Gryphus. repetã Cornelius. — Vom vedea asta la prânz. — Ca timp de trei zile sã nu mai fie vorba de laleaua neagrã. XXI AL DOILEA MUGUR Noaptea se aºternu seninã ºi înstelatã. în pat. porumbei despicând aerul cu aripile întinse. în loc sã-l gãseascã morocãnos ºi culcat ca în alte zile. ºi. sã-i strige . — E acceptatã dinainte. Gryphus intrã. Când Gryphus intrã în celula deþinutului. La ora ºase. slavã cerului. N-au gãsit nimic. odatã cu raza de soare. — Eh bine! Deci nu-l voi cãuta pe acest tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani. fredonând o arie de operã. zise deþinutul. introduse oamenii ºi apoi trase uºa în urma lor. domnul Iacob ºi frumoasa noastrã Roza. încât Cornelius putu sã-l atingã cu buzele. Cornelius izbucni în râs. — Oh! spuse tânãra fatã. ci ºi paºii a trei sau patru soldaþi care urcau împreunã cu el.

Cornelius se bucurã nespus ºi întrebãrile se .printre gratii: — Bine. cel puþin sã aºtearnã tãcerea în locul ºoaptelor. dar tot atâtea ore rãpite horticultorului. Despre ce au vorbit cei doi tineri în seara aceea? Despre lucrurile de care vorbesc îndrãgostiþii din Franþa în pragul uºii. ºtii? — Da. Roza veni la ora nouã. — Numai la ea. Cãci Roza. — A rãsãrit? Ce? Cine? întrebã Cornelius neîndrãznind sã creadã cã Roza scurta ea însãºi durata încercãrii. rãutãcioaso ªi Cornelius izbuti sã prindã degetele tinerei fete. apoi se legã floarea. deci? — Da! spuse Roza cu tonul unei mame duioase. — Cum. dacã nu sã schimbe subiectul conversaþiei. care permite o bucurie copilului ei. O vãd din patul meu. ºi mulþumitã ei o sã mã pot cãsãtori cu un tânãr de douãzeci ºi ºase-douãzeci ºi opt de ani pe care-l voi iubi. ºi ea era spionatã mai mult ca oricând de Iacob. simþea cã atingerea aceasta neaºteptatã o speriase pe Roza. În seara aceea. Cel care trebuia sã râdã la urmã. Roza? Bagã de seamã. sau bãiatul de jos cu fata de pe terasã. La ora zece. N-o scap din ochi. Nu mai avea nevoie de ea. — Dreaptã ca un fus. Nu mã gândesc decât la ea. îmi dai voie. se despãrþirã. fiecare zi însemnã un progres în dezvoltarea lalelei ºi în dragostea celor doi tineri. strigã Cornelius. dar fãrã lampã. Erau ºaptezeci ºi douã de ore dãruite iubitului. — Oh! Roza. iar el vorbi despre lalea atât cât îi fãcu plãcere. a rãsãrit. În sfârºit. mâna. cu acea privire pe care o simþi chiar dacã n-o vezi: — Ei bine. — Sã am mai multã grijã? întrebã Roza. într-o searã. în mãsura în care poate fi fericit un cultivator de lalele cãruia nu i s-a spus nimic despre laleaua lui. — Ai dreptate. Roza. în noapte. fruntea. ca de obicei. el se simþi cel mai fericit dintre muritori. Roza scoase un þipãt slab. râde mai bine. — A rãsãrit dreaptã? între el. iar Cornelius suportã cu stoicism acest canon. mã tem s-o mai pãrãsesc. e primul obiect pe care-l 146 privesc când deschid ochii ºi ultimul când adorm. Cornelius înþelese cã trebuia sã continue repede discuþia. cãci de când e în camera mea. spuse Roza. în speranþa de a-i atinge obrazul. La auzul acestei veºti. cãci o aºtepta pe Roza. Fericitul atinse buzele întredeschise ale Rozei. — Laleaua. reuºind astfel. dupã ce schimbarã câteva cuvinte. îi interzise sã mai vorbeascã despre floare timp de trei zile. în sfârºit. cei din Spania de o parte ºi de alta a unui balcon. acum ºtia sã citeascã. spuse Roza. E adevãrat cã cele trei zile au trecut repede. ceva. când mã trezesc. Lumina putea s-o trãdeze. — Ah. — Dar ºtiþi bine cã a mã gândi la ea înseamnã a mã gândi la dumneavoastrã. era Cornelius. am sã devin ºi eu la rândul meu gelos. Din acest moment. La început se deschiserã frunzele. în Orient. — Taci. sub pedeapsa de a nu mai veni. Ziua mã aºez ºi lucrez lângã ea. Roza! exclamã Cornelius întinzându-ºi buzele printre gratii. Roza îºi lãsã mâna într-a lui. la luminã se vedea prea bine când roºeºte. în seara aceea cel puþin. ai grijã de ea ºi vei vedea cât de iute va creºte. — ªi e înaltã? — Înaltã de cel puþin douã ºchioape. e zestrea dumitale. bine! Cine râde la urmã. Cornelius era fericit. ºi apoi. ea îl privi pe Cornelius printre gratii.

Roza. — Destui? întrebã Cornelius. — Mai închisã. cum îþi sãrut pãrul. în acelaºi moment chiar. Dumnezeul meu! exclamã el. eºti fiinþa cea mai perfectã pe care a creat-o Dumnezeu pe pãmânt. ci dumneata însãþi trebuie sã mergi la Harlem. Roza? Roza surâse. scumpa mea. Dumnezeul meu! ce . aºa cum îþi sãrut þie mâinile. Roza îºi apropie obrazul. se poate distinge?! ªi deþinutul se opri gâfâind. floarea. — Am trei sute de florini. trimite pe cineva la Harlem sã-l previnã pe preºedintele Societãþii de horticulturã cã marea lalea neagrã a înflorit. Cornelius ameþit de bucurie fu silit sã se rezeme de ferestruicã. dacã laleaua a ajuns la acest stadiu. Înþelegi cã nu trebuie sã te desparþi o clipã de ea? — Dar dacã nu mã despart deloc de ea. spuse el împreunându-ºi mâinile. rãspunse Roza. Roza. Roza. strigã Cornelius. — Da. Dar. — A apãrut. Cornelius dormi puþin. închisã ca. cel târziu. da! spuse ea. — Într-adevãr! spuse ea. — Dar în timpul ãsta. Roza! strigã Cornelius. — Ei. spuse Roza întristatã. totuºi? — Ah. vârfurile sunt verzi? — Ovalul e aproape de-o ºchioapã ºi se înalþã ca un ac. mâine sau poimâine. a apãrut! — A apãrut! repetã Roza. din milã pentru mine. cilindrul se umflã. mai închisã! Îþi mulþumesc. — Deschise. ºi n-am s-o sãrut ca pe o minune a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o adori. domnul Cornelius. dar cu bani ai sã gãseºti un mesager. nu-mi strica bucuria. Dupã douã zile. pune-o la umbrã. — Oh! ai sã iei floarea cu dumneata. — Am s-o culeg dacã. ai fãcut atâta pentru mine. — Dupã lalea. cilindrul e plin. ea va înflori? — Da.. taci. în douã sau trei zile. vrei! spuse Roza. Roza. mai închisã. laleaua mea o sã înfloreascã. ci cu bunã ºtiinþã. Ai bani. dacã ai trei sute de florini. bunã Roza. — Închisã ca cerneala ce am folosit-o când v-am scris. vârfurile sunt gata sã se deschidã. strigã Cornelius. Roza.. nu existã înger sã i te pot asemui. e foarte închisã. — Ah! rãspunse Roza. e adevãrat. Închisã ca abanosul.. aceea. da. — Brunã? — Oh. Apoi întorcându-se cãtre Roza: — Ovalul e regulat. sã nu trimiþi un mesager. S-a deschis! Dar atunci se vede. ºi va ii neagrã. spune-mi Roza. rãutãcioase Taci. se poate vedea un firicel de culoare închisã. — Da. ai muncit atât de mult. când din întâmplare se aflã aproape de ferestruicã. buzele tânãrului se lipirã cu nesaþ. Roza îi aduse vestea cã vârfurile erau deschise. cum îþi sãrut obrajii. Apoi. surâzând în faþa acestei exaltãri. Cornelius scoase un strigãt de bucurie nebunã. — Ah. — Ah! nu! nu! De îndatã ce se va deschide. cãci se gândea la momentul suprem când laleaua va înflori.succedarã cu o repeziciune ce dovedea câtã însemnãtate aveau pentru el. — Oh! ºi n-am s-o vãd. — Oh. oprindu-se deodatã: — Oh. În noaptea. — ªi culoarea? întrebã Cornelius emoþionat.. Roza. mã despart de dumneavoastrã. Harlem e departe. subþire ca un fir de pãr. Roza. draga mea Roza. deloc din întâmplare. dându-se îndãrãt. ºtii bine. ºi în acelaºi moment. — Roza.

ce le-am fãcut. Roza cea uºoarã ca o pasãre. laleaua va înflori. cãci dumneavoastrã aþi fixat-o între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. — Ei bine? întrebã Cornelius. — Ce vei face? — Dacã o sã se deschidã noaptea. dar. mai întâi la dumneata. mai fericitã decât el. la rândul ei. fiþi liniºtit. du-te! Roza plecã întristatã. aceastã minune a minunilor. am sã viu. Se lãsã iar întunericul ºi odatã cu el se ivi Roza. iatã. — ªi va fi neagrã? — Neagrã ca tãciunele. XXII ÎNFLORIREA Cornelius petrecu o noapte plãcutã. Unul dintre adoratorii mei. — Sper cã nu e vorba de Iacob? — Nu. iatã ce am hotãrât. — Da.ºi apoi la ceea ce avem de fãcut. mâine sau poimâine searã veþi ºti. îºi apropie faþa de ferestruicã: nu era nimeni. Dar e adevãrat cã trebuia sã vegheze asupra lalelei negre. am sã viu chiar eu sã vã spun. Fãrã îndoialã. — ªi? — Ei bine. da! zise Gornelius. Ei bine. pustiu. Roza clãtinã uºor din cap. am sã trec prin faþa uºii ºi-am sã vã strecor un bilet. spuse Roza râzând. I se pãru mereu cã vocea dulce a Rozei îl cheamã.. Roza cea veselã. deþinutul? Cât de mândru ar fi respins Cornelius pe oricine ar fi venit acum sã-i propunã libertatea în schimbul lalelei sale! Ziua începu fãrã veºti. sã cauþi un om de încredere. — Totul merge de minune. — Drace! — Calmaþi-vã. da! Du-te. vei trimite pe cineva la Harlem. în semn de neîncredere. Ce-ar zice lumea dacã ar afla cã laleaua neagrã a fost creatã. Dupã ce laleaua va înflori ºi se va constata cã e neagrã. l-am ºi gãsit. n-are încã vârsta la care ar putea fi primejdios. nu numai necunoscutã încã. — Dacã-i numai atât. Cornelius aproape o alungase. un bãiat isteþ de douãzeci ºi cinci-douãzeci ºi ºase de ani.. da! un cuvânt de la dumneata care sã-mi anunþe vestea asta înseamnã o dublã fericire. Roza. — . Apoi. Roza? Voi muri de nerãbdare. se duse la uºã. — Fãrã nici o patã de altã culoare? — Fãrã nici o patã. murmurã cu voce tremurândã: — Roza! Roza! dar dacã n-o sã fie neagrã? — Pãi. ºî de ce m-au lipsit de libertate? Ai dreptate. n-aº putea sã trãiesc fãrã dumneata. E luntraºul închisorii Loevestein. — Sã aºtept pânã seara ca sã aflu asta. oprindu-se deodatã. am petrecut toatã noaptea visând. absolut neagrã. fãrã doar ºi poate. cã ea existã ºi cã cel care a realizat-o e van Baerle. dar în a cãrei existenþã nu credea nimeni. — Iatã. . iar coridorul. fie pe sub uºã. e ora zece ºi trebuie sã vã pãrãsesc. o sã vinã el însuºi la Loevestein sã vadã laleaua. se trezi brusc. Laleaua nu înflorise încã. deºi agitatã. pe legea mea! Minunea e destul de mare pentru ca preºedintele sã se deranjeze. între prima ºi a doua inspecþie a tatei. N-am putea sã stabilim un semnal? — Am sã fac mai mult.. Roza. În noaptea asta.. Dimineaþa se scurse ca ºi noaptea. — E un om sigur? — Un om de care rãspund. ea veghea nobila floare. — Oh! Roza. Roza veghea. fie prin ferestruicã. — Doamne! Roza. Dacã o sã se deschidã ziua.rãi sunt oamenii.

crezi cã te poþi bizui pe acest tânãr? — Ca pe mine însãmi. iubit. dar fãrã amãrãciune. eu sunt un biet condamnat ºi s-ar putea crede cã e vorba de o conspiraþie. Roza fugi. acest bãiat poate sã fie în zece ore la Harlem. Roza. Acolo. Privea cerul ºi asculta pãmântul. dã-mi. — Oh! prietene. Roza.— În sfârºit. Dumnezeule mare! Dacã cineva ar vedea laleaua neagrã. Atinge-o uºor. — Comparaþi-mã cu laleaua neagrã ºi voi fi foarte mãgulitã. nu. de ce nu s-ar fura o sutã de mii? — Voi veghea cu grijã. prietene. aºteptând sã se întâmple minunea dintr-o clipã într-alta. chiar dacã va sosi peste o zi sau douã. sunt sigur. cu urechea la pândã. prietene". iubit. Laleaua neagrã. dacã i-aº porunci. spuse Roza. se aflã floarea misterioasã. îmbãtatã. — Oh! — Nu mi-ai spus dumneata însãþi ce temeri ai cu privire la Iacob? Dacã se furã cu uºurinþã un florin. Anunþã-l imediat pe preºedinte. iar laleaua i-o vei încredinþa lui. se deschide. îºi apropie buzele de caliciul deschis. deschise fereastra ºi contemplã îndelung albastrul fãrã nor al cerului ºi luna ce arginta fluviul ºerpuind de partea cealaltã a colinelor. preºedintele va veni. te rog. Dar cum îþi spuneam. Roza. Respirã adânc umplându-ºi plãmânii cu aerul proaspãt ºi pur. Vei scrie preºedintelui Societãþii de horticulturã ºi. Roza. Roza suspinã. nu mai ºtiu cu ce minune din cer sau de pe pãmânt sã te asemui. concentrându-ºi toate simþurile într-unul singur. Dar cel mai important lucru e sã n-o vadã nimeni înaintea preºedintelui. O atinge cu gingãºie. dupã ce va afla vestea.. dacã se deschide. nu pierde nici un moment.. ca o femeie care începe sã înþeleagã o slãbiciune. — Atunci. fiþi liniºtit. — Iubit. fericit cum n-a mai fost altul pe pãmânt. — La revedere. S-ar arunca din barca sa în Wahal sau în Meusa. Bietul bolnav era vindecat.. dacã ai zis iubit. Cornelius se înãbuºea de fericire. care trãieºte. veþi fi prevenit. dumneata. Roza. ar fura-o!. mintea cu gânduri plãcute ºi sufletul cu recunoºtinþã ºi admiraþie cucernicã. Doar din când în când întorcea privirea spre coridor spunându-ºi: — Acolo e Roza. — Dacã înfloreºte în timp ce tu eºti aici? — Capricioasa! Ar fi în stare.. — Ah! spune-mi "la revedere. în clipa asta. un iubitor de lalele ca el nu va pierde nici o orã. sau mai degrabã în douã. domnule van Baerle. rosti Roza cu inima zvâcnind. sã ne spunem deci la revedere. poate chiar sã se deprindã cu ea. Poate. — Mã întorc la lalea. sub ochii Rozei. în aceeaºi clipã va porni ºi scrisoarea. cãci era tot numai ochi ºi urechi. Roza care vegheazã ca ºi mine. Roza þine tija lalelei între degetele ei delicate ºi calde. înfloreºte. Dupã ce preºedintele o va vedea ºi procesul-verbal va fi întocmit. da. Copleºit. nebunã de fericire.. — Dacã o gãseºti deschisã când te întorci? — Ei bine? — Ah! Roza. bietul prizonier se simþea liber! O parte din noapte. — Dar dacã întârzie? — În cel mai rãu caz va sosi peste o zi sau douã. da... Va porni neîntârziat la drum ca sã vadã a opta minune a lumii. înþeleg. iubit. Cornelius rãmase atârnat de gratiile ferestrei. te rog fierbinte. poþi spune ºi cel mai fericit om. nici un minut. poate. spuse Roza oarecum mângâiatã. domnule Cornelius. ia aminte. — Ei bine. mai degrabã scrie dumneata. vã jur. — ªi pe dumneavoastrã. — Spune: prietene iubit. tot va gãsi laleaua în toatã splendoarea ei. ºi îndatã ce se va deschide. aºa cum bãnuie ºi tatãl dumitale. vei pãstra o copie a procesului-verbal. dar nu mai târziu. sau mai bine toc ºi cernealã ºi voi scrie. un creion ºi o hârtie. dupã bunul meu plac. — Roza. nu-i aºa? — Iubit.. cu .

Roza. Roza Gryphus. Cornelius scoase un þipãt ºi crezu cã leºinã. veniþi. cãci nu voiam sã pierdem nici o clipã. ca de silfidã. Scrisoarea asta e perfectã. prietene. prin care vã rog sã veniþi în persoanã s-o luaþi din fortãreaþa Loevestein. Dar deocamdatã. — Oh! murmurã el. ºi o voce binecunoscutã spunându-i: — Cornelius. primar ºi preºedinte al Societãþii horticole din Harlem.. tânãrul.. cele douã iubiri ale mele se mângâie una pe alta sub privirea lui Dumnezeu. Laleaua neagrã va înflori în zece minute poate. strãbãtu întinderea ce despãrþea orizontul de fortãreaþã ºi se prãbuºi pe Loevestein. — Roza. ºi era în întregime neagrã ºi strãlucitoare ca tãciunele. cu o mânã tremurândã. XXIII INVIDIOSUL În adevãr. Tocmai s-a deschis. aidoma unei bãtãi de aripi. Domnul Preºedinte. Cornelius tresãri.. ca ºi cum ar fi fost în adevãr un semn. ºi sã ne ocroteascã Domnul care ne-a apãrat ºi pânã acum. Roza! Buzele tale ard. Þinându-ºi rãsuflarea. — Ah! spuse el. Dã-mi scrisoarea. — Sãrut-o. Poate chiar acum. Cornelius scrise: "Cãtre mynheer Peters van Systens. Roza. La Congres vei da toate lãmuririle ce þi se vor cere. — Adevãrat?! — În timp ce laleaua se deschidea. Roza ridicã la înãlþimea ferestruicii un felinar aprins.. ªi. Roza.. Laleaua era frumoasã. spuse Cornelius. N-aº fi scris-o niciodatã cu atâta simplitate. este cu desãvârºire neagrã. Nu voi putea deci sã vã aduc eu însãmi aceastã minune. nu avem nici o clipã de pierdut. dragul meu Cornelius. vã voi trimite aceastã scrisoare. De îndatã ce floarea se va deschide.. splendidã. dã-mi-o.grijã. e foarte cunoscut. primarul oraºului Harlem. În acest moment.. Dumnezeul meu. spuse Roza. Iatã scrisoarea ºi spune-mi dacã o gãseºti bunã. o stea strãluci spre miazãzi. cum am sãrutat-o ºi eu adineauri. Niciodatã nu fuseserã mai aproape de deznãdejde ca în clipa când . fãcând sã înfloreascã la ferestruica închisorii mele aceste douã flori. eu scriam. minunata lalea. domnule preºedinte. prietene iubit ºi fericit. iar cu cealaltã. Cornelius luã scrisoarea ºi o citi. Prea plecata dumneavoastrã slugã. — Care este numele preºedintelui? — Dã-mi sã scriu eu adresa. floarea se ridica în mijlocul a patru frunze verzi. aproape la fel de prizonierã ca ºi prizonierii tatãlui meu.. Se vedea cât de mult progresase Roza de când primise de la ea cele câteva cuvinte. foarte bine. Dorinþa mea e ca laleaua sã se numeascã Roza Bar-laensis. vino repede! Cornelius nu fãcu decât un salt de la fereastrã la uºã. netede. scumpã Roza. niciodatã un sãrut nu îl tulburã atât. iatã cã Dumnezeu trimite viaþã florii mele.. — E scrisã. E mynheer van Systens. n-avem nici un minut de pierdut. Sunt fiica temnicerului Gryphus. drepte ca vârful de lancie. — Foarte bine. De aceea îndrãznesc a vã implora sã veniþi dumneavoastrã s-o luaþi. du-te. vino. bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. Dumnezeul meu! Mã rãsplãteºti pentru nevinovãþia ºi captivitatea mea. du-te.. spuse Cornelius gâfâind. mesagerul. minunatã. Roza. foºnetul unei rochii. ªi." — Acum. tulpina avea mai mult de optsprezece degete4 înãlþime. Sã 4 un deget = 27 mm scriem scrisoarea. Oh. Cornelius atinse cu vârful buzelor corola florii. aproape în aceeaºi clipã deþinutul auzi pe coridor paºi uºori. Veniþi. Cu o mânã.

lucru ciudat. De aceea a început s-o spioneze ºi s-o urmãreascã pe Roza nu numai în grãdinã. Numai cã nu era deloc uºor. aºa cum am vãzut. Cum nu ne îndoim de agerimea cititorului nostru. o odãiþã destul de depãrtatã ca sã nu poatã fi recunoscut cu ochiul liber. Dimineaþa. El i-a potolit bãnuielile. L-am regãsit. privind prin telescop. împrietenindu-se cu Gryphus. Boxtel fu pe deplin convins. . dupã ce îi mãgulise orgoliul de tatã. Cãci ne închipuim. Dupã spusele falsului lacob. vasul de faianþã se afla la fereastrã ºi. Roza veghea asupra lalelei cum vegheazã o mamã asupra copilului ei. de care nu era foarte sigur. zugrãvindu-i în cele mai întunecate culori pe savantul condamnat. Am vãzut cum imprudenþa de a o urmãri pe Roza în grãdinã 1-a demascat în ochii tinerei fete ºi cum temerile instinctive ale lui Cornelius i-au pus pe cei doi tineri în gardã. tot aºa cum pândise la Dordrecht ce se întâmplã în uscã-toria lui Cornelius. El conþinea al doilea mugur. exceptând ziua în care i se pãru Rozei cã vede ceva ca o umbrã strecurându-se pe scarã. iubirea celor doi tineri nu scãpase ochiului atent al lui Boxtel. când acesta gãsise mugurele ºi-l strivise. O vãzu spãlându-ºi cu multã apã mâinile frumoase pline de pãmântul ce-l plãmãdise pentru a-i pregãti lalelei un culcuº cât mai bun. nici auzit. — cititorul trebuie sã-ºi mai aminteascã. de la o vreme. Ceea ce îl neliniºtise îndeosebi pe deþinut. Dar când floarea se înãlþã din pãmânt dreaptã ca o suliþã. pentru ca. aºa cã nu mai putea fi nici vãzut. Apoi. cãci. O vãzu pe Roza ducând un vas mare de faianþã din bucãtãria tatãlui în camera ei. Acum.credeau mai siguri de fericirea lor. închirie într-un pod o camerã ce dãdea spre fereastra Rozei. o urmãrea noaptea. sã poatã urmãri ce se petrece la Loevestein în camera tinerei fete. îi stimula instinctul de temnicer. — a fost mânia neobiºnuitã pe care o manifestase Iacob faþã de Gryphus. lipsit fiind de orice veste despre Roza ºi lalea. ºi nebãnuind cã aceastã comedie a fost jucatã cu scopul de a-l sili sã se demaºte. chipul Rozei apãrea încadrat de primele rãmurele înverzite ale viþei sãlbatice ºi ale caprifoiului. aidoma fermecãtoarelor femei din Mieris ºi Metzu. dându-i iluzia unei cãsãtorii cu Roza. nu mai pleca nici seara. Cornelius încheiase un pact cu satana pentru a-i face rãu Alteþei Sale Prinþul de Orania. iar pe al doilea îl încredinþase dragostei ºi îngrijirii Rozei. suntem convinºi cã el a recunoscut în Iacob pe vechiul nostru duºman. adicã suprema nãdejde a deþinutului. þinut sub lacãt de Gryphus. mai fericit sub numele de Iacob decât sub cel de Isaac. a cãrui ospitalitate a stropit-o timp de câteva luni cu cel mai bun rachiu fabricat vreodatã de la Texel la Anvers. Fata se uita la acel vas cu o privire ce-i dezvãlui lui Boxtel reala valoare a obiectului îngropat în el. ca o porumbiþã care-ºi cloceºte ouãle. Era însã prea târziu sã se mai fereascã. În acel moment. Roza nu pãrãsea camera toatã ziua.. Trebuia deci sã gãseascã un mijloc de a îndepãrta al doilea mugur de îngrijirile Rozei ºi de dragostea lui Cornelius. care se prefãcu a-l îngropa în pãmânt. Nu era instalat nici de trei zile în podul lui când nu mai avu nici o îndoiala. dar îndeajuns de aproape. de îndatã ce rãsãrea soarele. Era în timpul celor ºapte zile de supãrare care îl fãcuserã pe Cornelius atât de nefericit. dar chiar ºi pe coridoare. ba chiar mai mult. furia lui Boxtel crescu în mãsura în care îl bãnuia pe Cornelius de tãinuirea unui al doilea mugur. Gryphus era neîncrezãtor. cu picioarele goale. Cititorul a ghicit desigur cã Boxtel a plecat de la Buytenhoff la Loevestein pentru a urmãri pe cei ce fãceau obiectul dragostei ºi al urii sale: laleaua neagrã ºi Cornelius van Baerle. Cornelius poseda doi muguri. fãrã a fi ºi el la rândul lui spionat. el îºi dublã precauþiile ºi folosi toatã viclenia de care era capabil pentru a continua sã-i spioneze pe ceilalþi. În sfârºit. Pãcãlit de ºiretenia Rozei. Boxtel aflase chiar din gura deþinutului de existenþa celui de-al doilea mugur. Isaac Boxtel.

deºi dupã aparenþe era foarte probabil. pânã la ultimul amãnunt. dar a cãrei cheie o avea numai Roza. cum vreþi sã-i spuneþi. laleaua ar fi ajuns în faþa judecãtorilor înainte de a fi revendicatã. Aºadar.Oare Roza va rãmâne veºnic supãratã pe Cornelius? Asta ar fi îngreunat furtul mai mult decât prevãzuse mynheer Isaac. Dar Boxtel nu era un hoþ obiºnuit. cum el va fi posesorul lalelei. dar cum ambele aveau aceeaºi semnificaþie. cãci Isaac se oprise pur ºi simplu la proiectul de a fura laleaua. dar în afarã de faptul cã nu era un lucru simplu sã scotoceºti în buzunarul tinerei fete. supravegheat. fãrã efort. mai ales dupã cele petrecute în grãdinã. strãinã de toate amãnuntele horticulturii. Spunem furt. el chibzui cã ar fi mai bine. pentru cã tot avea o cheie de la camera Rozei ºi putea intra acolo când voia. dacã floarea nu va fi neagrã sau va avea o patã oarecare. tinerii n-au schimbat decât câteva cuvinte ºi Cornelius a trimis-o în grabã pe Roza sã vegheze asupra lalelei. iar Boxtel ar fi comis astfel o imprudenþã zadarnicã. Boxtel înþelese cã laleaua a înflorit sau cã e gata . Boxtel nu avea altceva de fãcut decât sã urmãreascã aceastã amprentã cu tãiºul unei pile înguste. furtul ar fi inutil. ea observând dispariþia. gândi cã nu era încã suficient de dezvoltatã pentru a avea certitudinea cã va înflori neagrã. — iar în materie de bunuri mobile ºi alte obiecte transportabile posesiunea face dovada proprietãþii. Roza ar fi trebuit sã iasã din camerã. — ar obþine cu siguranþã premiul. iar laleaua nu s-ar numi Tulipa nigra Barlaensis. Mynheer Isaac nu era încã hotãrât pe care din cele douã nume sã-l dea lalelei negre. — sau Isaac. Boxtel adunã toate cheile pe care le putu gãsi ºi în timp ce Roza ºi Cornelius petreceau la ferestruicã una din orele lor fericite. cunoscut cultivator de lalele. Douã intrarã în broascã. De aceea. Astfel. iar cei doi tineri o ascundeau de toatã lumea. la numai zece minute dupã ce plecase. Dar. n-ar mai fi ieºit din camerã decât dupã ce ar fi schimbat broasca. Deci nu era de schimbat mare lucru la aceastã cheie. ar putea acuza de furt pe oricine va îndrãzni sã-l reclame. cã s-ar face cercetãri ºi cã oricât de bine ar ascunde laleaua. nu acesta era lucrul cel mai important. sã aºtepte ziua când laleaua va înflori. Vãzând cã Roza se întoarce în camera ei atât de repede. Era un plan bine gândit ºi întru totul demn de cel care-l concepuse. el le încercã pe toate. iar el. cã zvonul despre acest furt s-ar rãspândi. aºa cã el reflectã. ºi care ar protesta din fundul celulei sale. Deocamdatã. Privind laleaua la lumina felinarului sãu opac. ca de briceag. Obstacolul pe care îl întâlni cheia la a doua învârtiturã îºi lãsã urma pe cearã. sau decât un deþinut condamnat pentru crimã de înaltã trãdare. în fiecare searã. În seara de care vorbim. Uºa Rozei se deschise fãrã zgomot. pentru a urmãri dezvoltarea lalelei negre. el. Se închidea bine ºi de douã ori. Uºa se închidea. una dintre ele descuie o datã ºi se opri la a doua învârtiturã. el urma sã intre ca de obicei. spionat. Un hoþ obiºnuit ar fi luat vasul sub braþ ºi ar fi plecat. Boxtel o unse cu un strat subþire de cearã ºi încercã din nou. Boxtel. — pe cei doi tineri reluând obiºnuitele lor întâlniri de searã. pentru ca Boxtel sã o poatã fura. ci Tulipa nigra Boxtellensis ori Boxtellea. pãzit. în timpul acelei ore încântãtoare pe care tinerii o petreceau la ferestruica închisorii. s-o ia cu o orã înainte de a se deschide. faþã în faþã cu laleaua. ar fi fost mai degrabã crezut decât o tânãrã. deoarece existenþa ei era o tainã. Boxtel se gândi sã-i fure Rozei cheia. cu realã bucurie vãzu Iacob. În sfârºit. cu ajutorul unei broaºte simple. Era deci mai bine sã procedeze altfel. Boxtel intra în camera tinerei fete. Socoti cã. tot ar putea fi gãsitã. cã hoþul ar fi bãnuit. iar Boxtel se gãsi în camera tinerei fete. El începu a se folosi de lipsa Rozei pentru a-i studia uºa. dealtfel. ar fi bineînþeles încununat în locul lui Cornelius. el se afla în posesia unei chei potrivite. Dupã douã zile de lucru. dar. sau cu o orã dupã ºi sã plece imediat la Harlem. lucrul cel mai important era sã fure laleaua. dupã cum ºtim.

îngrozit. Boxtel se putea considera aproape stãpânul casei. O vãzu pe Roza stingând felinarul ºi înapoindu-se în camerã. La ora douã noaptea. e lesne de înþeles. spuse Roza.. ªi în aceastã mânã. XXIV ÎN CARE LALEAUA NEAGRà ΪI SCHIMBà STÃPÂNUL Cornelius rãmase nemiºcat pe locul unde îl lãsase Roza. De îndatã ce Gryphus ar fi fost ameþit. — Ce e? Dumnezeul meu! întrebã prizonierul. ce-i? — Cum sã-þi spun ce s-a întâmplat? — Spune. picioarele i se muiarã ºi cãzu în genunchi. deodatã tresãri brusc auzind paºi ce urcau scara ºi strigãte ce se apropiau de el. Apoi. noaptea. explicã-mi. ne-au furat-o! — Ne-au luat-o. cu toate recomandãrile mele. þinea cheia falsã ce descuia uºa Rozei cu aceeaºi uºurinþã ca cea originalã. — Doar o clipã. Primele raze ale zilei. atinse broasca de la uºa fetei. O auzi chemându-l pe Cornelius. cum s-a întâmplat? — Parcã eu ºtiu? Am dat scrisoarea mesagerului ºi m-am întors acasã.sã înfloreascã. au furat-o. spune. fãrã voia ei. apãru în faþa sa chipul palid ºi descompus al Rozei. În noaptea aceasta urma deci sã joace cartea cea mare. întoarse de douã ori cheia în broascã. — Ai lãsat-o singurã! spuse Cornelius cu un glas jalnic. vãzu laleaua deschisã. pe malul râului Wahal. biatã copilã! — Nu. albãstrui ºi proaspete. au luat-o. spune. Cu picioarele goale ºi pe vârfuri. Uºa era închisã. — Ne-au luat-o. — Cornelius! strigã ea gâfâind. Se dãdu înapoi. Când Roza. se prezentã la Gryphus cu o provizie de rachiu. ªi. neagrã ca noaptea care îl ascundea. Biata Roza! Nu mai îndrãznea sã zicã: iubitule. nu. ajunse la ultima treaptã a scãrii. Auzi proiectul stabilit de Cornelius ºi Roza de a trimite un sol la Harlem. Roza.. Boxtel o vãzu pe Roza ieºind din camera ei. care dispãruse. La lumina felinarului opac. el o urmãri pe Roza. o asemenea cãlãtorie. Cu siguranþã cã cineva ºi-a procurat o cheie a camerei . — Da. sprijinindu-se de uºã ca sã nu cadã. Da. Trecuse o jumãtate de orã. prietene. De ce încuia uºa cu atâta grijã? Pentru cã în spatele acestei uºi se afla laleaua neagrã. — Atunci. — Cornelius! Laleaua.. cu pasul ei vioi. Boxtel. Se ducea numai sã-i arate lui Cornelius laleaua? Probabil. cu o mânã dibace. în timp ce Roza cobora o treaptã a etajului de mai jos. Aproape în aceeaºi clipã. zece minute mai târziu. dublã decât cea obiºnuitã. cãutând în el forþa de a suporta emoþia dublei sale bucurii. ai lãsat cheia în uºã. pãtrundeau printre gratiile ferestrei în celula lui Cornelius. — Ei. am þinut-o în mânã strâns de parcã m-aº fi temut sã nu-mi scape. — Dar cum s-a întâmplat? întrebã Cornelius. ne-au furat-o! strigã Cornelius. La ora unsprezece. la etajul superior camerei Rozei. coborî o treaptã a etajului la care se afla el.. Cheia a fost tot timpul la mine. Dar ce voia sã facã? Va pleca imediat la Harlem cu laleaua? Nu era posibil ca o tânãrã fatã sã întreprindã singurã. vedea toate astea. fiecare obiect era la locul Iui. o vãzu ieºind din camerã ºi încuind uºa cu grijã. nu. Gryphus era beat mort. cât sã-l anunþ pe tânãrul ce locuieºte nici la cincizeci de paºi. þinând în braþe un obiect pe care îl purta cu grijã. cu excepþia lalelei. — Oh! nu din vina mea. O vãzu intrând în camerã. care stãtea ascuns pe palier. Iatã pentru ce am spus la începutul acestui capitol cã bieþii tineri aveau mare nevoie sã fie ocrotiþi de Dumnezeu. Obiectul acesta era fãrã nici o îndoialã laleaua neagrã care tocmai înflorise. O vãzu apropiindu-se de ferestruicã. În camerã. — ªi în acest timp. Boxtel. Spune-mi.

da. Vei vedea cã am sã descopãr hoþul. ah. am sã-i vãrs sângele. — Mai încet. îi voi lua cheile. iertare! strigã Roza. nebunã de groazã ºi desperare. trebuie sã-l urmãrim. deschide-mi aceastã uºã ºi vei vedea ce sunt în stare. cã un urlet ce izbucni în faþa ei îi întrerupse fraza. Am sã mor! La aceastã ameninþare. dacã nu-mi deschizi. — Oh! domnule Cornelius. mai încet. domnule savant. Cunoaºtem noi legile. sunt deci într-o peºterã de hoþi! Ah. copilul dragostei noastre? Roza. da. dar cum i-aº putea rosti numele cu certitudine? — Oh! atunci îl rostesc eu: e acest infam de Iacob. — Prietene. trebuie sã-l gãsim. prietene. Ea se sufoca. al veghei noastre. nepãsându-i de rãsunetul vocii sale ce se spãrgea ca un tunet de spirala scãrii sonore. spuse Roza tremurând toatã. mizerabilul e complicele lui Iacob. cã dãrâm celula. — Ah! continuã Gryphus trecând de la tonul înfierbântat de mânie la ironia rece a învingãtorului. sã coborâm. ai sã bei sângele meu? Foarte bine! ªi numai atât? Ba chiar în înþelegere cu fiica mea! Isuse! Aºadar mã aflu într-o vãgãunã de tâlhari. nenorocirea e mare. Ah! Infamul ãsta! Monstrul ãsta! Conspiratorul ãsta bun de spânzurat e Cornelius al tãu! Va sã zicã ne înþelegem cu deþinuþii politici! Bravo! Roza îºi lovi mâinile cu desperare. o sã-mi iei cheile. Roza. Nenorocitul începea sã-ºi piardã minþile. infamul tãu tatã. lacrimile îi tãiau vorba. O prinse cu violenþã pe fiica lui de încheietura mâinii. ah! Domnul e un savant blând! Aha! Ai sã mã mãcelãreºti. prinþul stadtholder va afla mâine. . furatã. asculta aproape fãrã sã înþeleagã. domnul cultivator de lalele e nevinovat. atât de puþin liberã. încercã zadarnic sã potoleascã aceastã furtunã dezlãnþuitã. Doar cunoaºtem hoþul. luminatã de un gând brusc. Sunt pierdut. bãtrânul Gryphus urcase scãrile fãrã ca cei doi tineri sã-l fi auzit. — Ei bine. da. în numele cerului! — Oh! Roza. — Vai. cãruia mânia îi înzecea forþele. strigã: — Roza. dar reparabilã poate. furatã. Roza. conteazã pe mine. apoi. iar Alteþa Sa.mele. piatrã cu piatrã. o femeie atât de puþin priceputã. domnul guvernator va afla totul chiar în dimineaþa asta. mizerabilul. Cornelius dragã. fiicã denaturatã. dragul meu Cornelius. la revedere! Roza. dar calmeazã-te. iertare. ºoptind doar: — Furatã. fãrã îndoialã. fie-þi milã! — Iþi spun. îngrozitã. n-ai fi liber de mult? — Tatãl tãu le are. îþi voi deschide. ªi dumneata. Roza. nemiºcat. vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi mãrturiseascã vina. — Gryphus. ticãlosul! În mijlocul acestui zgomot. Tatãl ei o urmã urlând. cãlãul care mi-a strivit ºi primul mugur de lalea. urlã van Baerle. trimise un sãrut prietenului ei. Oh. zgâlþâia uºa cu ambele mâini. cu trãsãturile descompuse. — Dar cum sã înfãptuim toate astea. — Aºa. — Tata! strigã Roza. da. urla van Baerle. se repezi pe scarã strigând: — Nu e încã totul pierdut. pot eu sã-þi deschid? Sunt cheile la mine? Dacã le-aº avea. sfãrâm zãbrelele astea ºi distrug tot ce gãsesc în închisoare. sau ºi-a fãcut una falsã. — Vai. fãrã sã afle tatãl meu cã suntem înþeleºi? Cum aº putea eu. þipã Cornelius în culmea furiei. ªi nenorocitul. da. sã fac ceea ce poate nici tu n-ai reuºi? — Roza. dar trebuie oare sã ne lãsãm doborâþi pentru asta? Nu. spuse el cu voce înãbuºitã de mânie. e adevãrat. Cornelius. Vei vedea cã am sã-l fac sã-ºi cearã iertare în genunchi. Nici nu terminã bine. O sã-l lãsãm sã ducã la Harlem rodul muncii noastre. Cornelius apucã zãbrelele ferestruicii ºi strângându-le cu furie. aºa cum a vãrsat ºi el sângele lalelei mele. ne-au furat. Hai. spuse Roza izbucnind în suspine. — Îþi spun cã am sã-l ucid pe ticãlosul de Gryphus. dar calmeazã-te.

þinându-ºi floarea neatinsã. ªi acolo aºteptã. Într-adevãr. Roza luã o hotãrâre: sau îi va aduce înapoi laleaua pe care o furase Iacob. prãpãdit de obosealã. În mai puþin de o orã. fãrã sã-l anunþe pe prietenul Gryphus de plecarea sa în pripã. Temându-se sã nu ajungã prea devreme. aruncã o ultimã privire în jur ca sã vadã dacã nu s-a înºelat ºi dacã laleaua nu era cumva în vreun colþ care a scãpat privirilor ei. Boxtel ieºi din fortãreaþã prin uºa deschisã chiar de Roza. dar triumfãtor. scotoci sub dantele. deoarece Gryphus descoperise acum secretul iubirii ºi al întâlnirilor lor. — dacã cititorul e de acord. când îl zãri grãbind pasul. pe care l-ar fi luat cu ea drept cãlãuzã ºi sprijin. Într-adevãr. — Furatã! Mi-au furat-o! Între timp. Roza fu deci silitã sã ia un cal ce i-a fost încredinþat cu uºurinþã. ºoptind. despãrþirea lor era inevitabilã. acolo unde ºtia cã a dosit al treilea mugur. cu laleaua neagrã ascunsã sub o manta largã. coborî scara. sau . comandã la Delft o cutie cãptuºitã de jur împrejur cu muºchi frumos ºi proaspãt. capul i se plecã. ªi acum. adicã toatã averea ei. sparse vasul de faianþã ale cãrui cioburi le aruncã într-un canal. fãrã sã punã în primejdie preþioasa comoarã. Ea grãbi calul ºi îl ajunse. ieºi din închisoare prin poarta pe unde cu o orã mai înainte ieºise Boxtel. el fãcuse o leghe ºi jumãtate. pe un drum plãcut ce se întindea de-a lungul unui râu. trimise preºedintelui Societãþii horticole o scrisoare prin care îl anunþa cã tocmai sosise la Harlem cu o lalea perfect neagrã ºi se instalã. un bãiat bun ºi de treabã. ochii i se rotirã în orbite ºi cãzu cu toatã greutatea pe lespedea celulei. Tânãra fatã se întoarse în camera ei. — pânã la capãtul cãlãtoriei sale. el dãdu drumul puþin câte puþin gratiilor pe care degetele sale crispate le strângeau cu putere. cea pe care o luase Boxtel în ajun ºi care se afla acum în drum spre Delft. devenit acum inutil. cãci omul o cunoºtea ca fiind fiica temnicerului de la Loevestein. Roza fãcea parte din acele femei pe care un fleac le doboarã. Omul nu avea decât o trãsurã. XXV PREªEDINTELE VAN SYSTENS Pãrãsindu-l pe Cornelius. nici pe drum drept distanþa n-ar fi fost mai micã. El ajunse a doua zi dimineaþã la Harlem. vasul se rezema pe moale chiar dacã s-ar fi aplecat. Acest bãiat de treabã ignora însemnãtatea scrisorii ce i se încredinþase. fãgãduindu-i cã va þine pasul calului. Spuneam spre Delft. Roza îºi fãcu un mic pachet din lucruºoarele care-i erau absolut trebuincioase. cãci nu putea zbura ca vântul fãrã sã nu-i dãuneze lalelei negre. dar care devin puternice în faþa unei nenorociri mari. se aruncã într-o briºcã pregãtitã la Gorcum ºi dispãru. Laleaua era furatã. El mergea încetiºor. iar aer avea de ajuns. nu fãcuse nici o leghe. luã cei trei sute de florini economisiþi. în care aºezã laleaua: astfel. într-un han bun. schimbã ghiveciul lalelei pentru a face sã disparã orice urmã de furt. se duse la un om ce închiria cai ºi ceru sã i se închirieze o trãsurã. fãrã nãdejde. aºa încât briºca putu sã porneascã în galop. Roza îi luã biletul. Luntraºul acceptã rugãmintea. Fata nãdãjduia sã-l ajungã din urmã pe mesagerul ei. încuie uºa de douã ori ca sã prelungeascã timpul necesar pentru a fi deschisã în momentul când se va afla de fuga sa. îl vom urmãri. laleaua lipsea ºi acum. numai sã-l lase sã-ºi sprijine mâna pe crupa animalului. pe de-o parte. Dar cãutã în zadar. dar mergea ca ºi cum ar fi cunoscut-o. cãci de la Loevestein la Harlem drumul fãcea un mare ocol. Pe de altã parte. a bietului deþinut. ºi îi explicã pe larg cum ar putea sã o ajute. ªi oricum. Ea înþelese îndoita desperare. sau nu-l va mai vedea niciodatã. îl ascunse cu mare grijã la piept. gãsind chiar în acea nenorocire forþa necesarã de a o înlãtura sau mijlocul de a o îndrepta.Cât despre bietul cultivator de lalele. bineînþeles. speranþele ce le nutrise timp de ºapte ani Cornelius van Baerle fuseserã nãruite.

dar nu ei. Dar Roza nu se descurajã. o mare nenorocire. îºi impuse o misiune ºi jurase în sinea ei sã nu se lase doborâtã nici de refuzuri grosolane. Tulipa Nigra era o personalitate de prim rang. spui cã vii din partea lalelei negre? Pentru domnul preºedinte al Societãþii horticole. În aceeaºi searã dormi la Delft ºi a doua zi ajunse la Harlem. eroinele celebrelor poeme epice "Orlando Furioso" de Ariosto (Bradamante) ºi "Ierusalimul eliberat" de Tasso ( Clorinda ). ºi putea foarte bine. Aºa se explicã de ce Gryphus n-o gãsi în bucãtãrie. Chiar în clipa aceea. dar acest nume. aflã cã fiica sa închiriase un cal ºi. Roza nu rãspunse. în calitatea ei de reginã a lalelelor. îl înjurã. Cornelius. fãrã a spune unde se duce. Trimise pe unul din paznici s-o cheme. nu mai puþin magice ca faimosul: Sesam deschide-te. dupã cercetãrile fãcute prin împrejurimi. numai sã nu întârzie. mãrunþel. spuse ea. — Ce? I s-a întâmplat cumva vreo nenorocire? — Da. oricât de sonor ar pãrea. urcã din nou la van Baerle. înjurat. tânãra fatã pornise din nou la drum. nici de brutalitãþi. . ameninþat. plecase ca o adevãratã aventurierã. care deschise uºa. Mulþumitã lor. degeaba. patru ore dupã sosirea lui Boxtel. nu îi era cunoscut preºedintelui ºi Roza nu fu primitã. cã vin sã-i vorbesc în legãturã cu laleaua neagrã. Gryphus îl cãutã pe Iacob. domnule. Cei doi cãlãtori plecaserã de cinci ore ºi fãcuserã mai mult de opt leghe. þarã a digurilor ºi a stãvilarelor. Tânãra fatã îi îngãdui sã se sprijine de animal dacã era nevoie. cum acesta veni sã-l anunþe cã a cãutat-o ºi a strigat-o în zadar. — Se dezvoltã bine? întrebã van Systens cu un surâs de tandrã veneraþie. se lãsã maltratat. rãmânând întunecat. i-au servit drept paºaport. firav la trup. ci mie. Se anunþã simplu sub numele ei de Roza Gryphus. Închipuiþi-vã mânia temnicerului când. furios. care se ridicã ºi veni curtenitor în întâmpinarea ei. ea pãtrunse pânã în biroul preºedintelui van Systens. Roza venea atât de puþin la tatãl ei de când îngrijea laleaua. nici de injurii. nu ºtiu. aºa cum nici Roza nu gãsise laleaua. spuse Roza. Dupã ce o cãutã pe Roza în toate pãrþile. insensibil la ameninþãri. simþind cã-i e foame. Am spus cã se numea van Systens.pe greabãn. Roza intra în Rotterdam. apoi. — Anunþã-l pe domnul preºedinte. — Vai! domnule. dupã cum n-o gãsise nici în camerã ºi nici în grãdinã. scuturã tot mobilierul sãu sãrac. Era un om de treabã. i se adresã el. al cãrei caliciu îl forma capul. indiferent la furie. hotãrî s-o caute ºi s-o strige el însuºi. Gryphus. fãrã ca moº Gryphus sã bãnuiascã mãcar cã tânãra fatã a pãrãsit fortãreaþa. cum nu-l gãsi nici pe el cum n-o gãsise nici pe fiicã-sa. domnule. — Domniºoarã. Gryphus bãgã de seamã cã fata stãtea prea de mult timp îmbufnatã. vin mãcar sã vã vorbesc despre ea. încât abia la ora prânzului. rãspunse Roza. Chemã lãcãtuºul închisorii. — Da. Se duse mai întâi la camera ei ºi bãtu. ºi 5 Femei rãzboinice. braþele subþiri ºi atârnânde aduceau cu frunza dublã ºi lunguiaþã a lalelei. dar Gryphus n-o gãsi înãuntru pe Roza. din 1001 de Nopþi. sã trimitã ambasadori. E greu sã treci peste consemne în Olanda. În acest timp. ca Bradamante sau Clorinda5. Roza ceru mai întâi sã fie condusã la preºedintele Societãþii horticole. bãnui cã i-a rãpit-o Iacob. dupã ce fãcuse un popas de douã ore la Rotterdam. maestrul van Systens. o anumitã legãnare în mers întregea asemãnarea cu aceastã floare când se pleacã în bãtaia vântului. Aceste cuvinte. semãnând destul de mult cu tulpina unei flori. îl ameninþã cu temniþa grea ºi carcera. nemiºcat. îl ameninþã cu foamea ºi verigile.

desigur. — Atunci laleaua dumitale e cea pe care a adus-o domnul Boxtel. vin sã reclam aici în faþa dumneavoastrã. care se dã drept proprietarul lalelei negre. e bunul meu. tremurând toatã. copila mea? Deci nu dumitale. domnule. — Dar drept cine mã luaþi. domnule. domnule. e lãsatã aici? — Nu.— Care? — Mi-a fost furatã. — Fãrã patã? — Fãrã o singurã patã. — Neliniºtit. hoþul nu poate fi departe. cã mi s-a furat laleaua neagrã. dar nu îndrãznesc încã sã acuz. da. cocârjat.. ºi aveai ºi dumneata o lalea neagrã? — Dar mai existã o alta? întrebã Roza. — Chel? — Da. — Cu privirea rãtãcitã? — Cred cã da. — ªi vii sã-mi spui ce? — Vin sã vã spun. cã nu ºtiu cine este domnul Boxtel ºi cã aud prima datã pronunþându-se acest nume. dupã cât se pare. nu eºti în serviciul domnului Isaac Boxtel? — Eu? — Dumneata. nu sunt nici douã ore. Ce. — ªi dumneavoastrã aveþi laleaua asta. — La stãpânul meu? — Da. laleaua e într-un vas de faianþã albastrã pictat cu flori gãlbui aºezate într-un coº? — Ah! de asta sunt mai puþin sigur. primar al oraºului Harlem ºi preºedinte al Societãþii horticole. domnule. vii sã reclami aici laleaua domnului Boxtel? Doamne! Eºti o cumãtrã îndrãzneaþã. strigã Roza. descrii trãsãturã cu trãsãturã portretul domnului Boxtel. — Vã repet. nu . am privit mai mult omul decât vasul. — De ce nu poate fi departe? — Pentru cã am vãzut-o. cu picioarele strâmbe? — Într-adevãr. — Domnule. — ªtii cine þi-a furat-o! — Oh! bãnuiesc. e laleaua mea. spuse Roza. dar va fi adusã. — Cum e? — Neagrã. — ªi care e într-adevãr. De ce nu explici limpede. — E cea a domnului Boxtel. domniºoarã. — Domnule. acest Boxtel.. — Domnule. vã iau. — Domnule. repezindu-se cãtre domnul van Systens. nu-i cumva un om slab? — Da.. — Dar unde? — La stãpânul dumitale. ci domnului Boxtel i s-a furat laleaua. domnule? — Dar dumneata drept cine mã iei? — Domnule. drept cine sunteþi. — Cum te vãd. cãci trebuie sã o prezint în faþa comitetului înainte ca premiul sã fie decernat. — Cum asta? — Dacã nu e mult de când þi s-a furat. — Dar lucrul va fi uºor de verificat. — Nu ºtii cine e domnul Boxtel. acest Isaac Boxtel. — Domnule. — Aþi vãzut laleaua neagrã? strigã Roza. adicã onorabilul domn van Systens. sper. puþin tulburatã de aceastã apostrofare. domnule. — Þi-a fost furatã laleaua neagrã? — Da.. e cea care mi-a fost furatã. privind-o pe Roza. fãrã cel mai mic punct. la dracu. — Oh! Oh! fãcu domnul van Systens.

Roza izbuti cu greu sã intre din nou la domnul van Systens. urmatã ºi acum de barcagiu. În acest timp. cine ºtie ce se va întâmpla? În timp ce noi ne vom certa. Oamenii alergau. trebuia neapãrat sã fereascã laleaua. dimpotrivã. se simþi emoþionat la auzul cuvântului magic: laleaua neagrã. în stare sã devoreze el singur zece ca Boxtel. ci numai laleaua. dacã acest Boxtel nu e Iacob. Du-te. mã voi mulþumi sã-mi fac raportul. — Ei bine. aºadar vestea se rãspândise în oraº. cu o panã din cele mai bune. Când o recunoscu însã pe Roza. Dar ajunsã la Grote-Markt. — A dumitale? — Da. era hotãrât sã loveascã ºi el. tânãrã ºi cum nu eºti încã pervertitã cu totul. laleaua va muri! Oh! sfântã fecioarã. . care. Oh! eu pierdutã. — Ah! domnule. tulburatã. uºile se deschideau. du-te. O luarã pe strãduþa Paille. continuã van Systens. se îndreptã spre hanul "Lebãda Albã". primeºte sfatul meu: fii prudentã în povestea asta. îl cuprinse mânia ºi vru s-o dea afarã. care ºi el a izbutit sã creeze laleaua neagrã. Pe drum ea îi aduse la cunoºtinþã barcagiului tot ce aflase. bãiat voinic din Friza. numai Roza rãmânea indiferentã la toatã aceastã agitaþie. pe care o socotea o nebunã. deodatã un gând îi fulgerã prin minte: — Dumnezeul meu! ºopti ea. domnule! insistã Roza. am fãcut o greºealã enormã. continuã raportul întrerupt. numai cã. Dar Roza îºi împreunã mâinile ºi-i spuse cu un accent de profundã sinceritate. Domnul Isaac Boxtel. la hanul "Lebãda Albã". e vorba de bietul deþinut care poate îºi dã sufletul în acest moment. laleaua. dar laleaua! Rãmase un moment pe gânduri. spun cã vin sã o cer pe a mea. ºi pe mine! Am dat alarma! Nu sunt decât o biatã femeie ºi aceºti bãrbaþi se pot uni împotriva mea ºi atunci sunt pierdutã. pe care am crescut-o eu singurã. copila mea.spun cã vin sã cer laleaua domnului Boxtel. sau a trecut în alte mâini ºi nu recunosc omul. dar Cornelius. sau dacã laleaua mea a fost furatã de un altul decât cel pe care-l bãnuiesc. aci îl gãsirã cãznindu-se sã scrie cât mai frumos. — Copila mea. Roza aºteptã pioasã inspiraþia pe care o cerea cerului. XXVI UN MEMBRU AL SOCIETÃÞII HORTICOLE Roza. — Trebuie sã mã întorc la preºedinte. n-ar fi nimic. raportul început. în numele cerului! Nu mã alungaþi. sau chiar mai rãu. descurcã-te cu el. murmurã ea. ªi domnul van Systens. lumineazã-mã! E vorba de soarta mea." Dupã ce-ºi terminã rugãciunea. ca ºi prima oarã. care îi duse drept la locuinþa domnului van Systens. ascultaþi ce vreau sã vã spun ºi dacã nu mã veþi putea ajuta sã mi se facã dreptate. Roza se opri brusc. l-am pierdut poate pe Cornelius. mai mult. ºi cum n-am pretenþia de a fi atât de înþelept pe cât a fost el. du-te ºi cautã-l pe domnul Boxtel la hanul "Lebãda Albã". Roza nu auzea vorbindu-se decât despre laleaua neagrã ºi despre premiul de o sutã de mii de florini. spuse barcagiul. care merge la inimã: — Domnule. cea pe care am plantat-o. în acest caz. Peste tot pe unde trecea. Cât despre mine. reluându-ºi frumoasa panã. — Dacã mã duc la acest Boxtel ºi nu-l cunosc. sã constat existenþa lalelei negre ºi sã ordonanþez suma de o sutã de mii de florini pentru creatorul ei. cum sã dovedesc cã e laleaua mea? "Sau chiar dacã — sã zicem — îl recunosc pe acest Boxtel ca fiind falsul Iacob. dacã s-ar fi iscat o bãtaie. cãci avem un tribunal ºi o închisoare la Harlem. — Sã ne întoarcem. copila mea. dacã e un alt cultivator. cum cazul mi se pare la fel de greu de judecat ca ºi acela care a fost deferit rãposatului rege Solomon. cum eºti drãguþã. dinspre Grote-Markt se auzea vâlvã mare. Adio. suntem extrem de susceptibili în ceea ce priveºte onoarea lalelelor. aproape nebunã de bucurie ºi de teamã la ideea cã a dat de urma lalelei negre.

raportul meu asupra lalelei negre! — Domnule. raportul dumneavoastrã asupra lalelei negre va fi bazat. Domnul van Systens ascultã aceste aclamaþii pe care Roza la început nici nu le bãgase în seamã. Abia ajuns în anticamerã. ce glorie pentru Societate. dar a ºi furat-o? Poate cã accentul Rozei a stârnit o anumitã convingere în inima lui van Systens. înaintea mea ºi a dumneavoastrã. Ei bine. monseniore. Vã implor. — domnule. am venit sã cer informaþii preºedintelui Societãþii de horticulturã. — ªi unde e? — La proprietarul ei. — Dar raportul meu! strigã el. ºi dacã veþi acorda premiul unui om pentru o operã pe care nu numai cã n-a creat-o el. când din stradã se auzi un zgomot puternic. fãrã sã se mai preocupe de Roza. domnule. domnule. dar cãruia nu-i dãduse nici o atenþie. dacã nu mã ascultaþi. bineînþeles. aproape sã se prosterne în faþa noului sosit. Îmi place apa. ºi care acum nu erau pentru ea decât un zgomot obiºnuit. — Vai. spuse van Systens încântat. — Floarea se aflã aici? întrebã prinþul care. cu un pas rar ºi sigur. — Ce vreþi sã spuneþi? — Te întreb ce va dovedi faptul cã îi vei recunoaºte? — Dar. treptele de piatrã. cauza rumorii ce se auzise pânã sus.cel puþin sã nu aveþi a vã reproºa într-o zi în faþa lui Dumnezeu cã aþi fost complice la o faptã rea. nu. dacã lucrãrile ei o intereseazã pe Alteþa Voastrã. fãcându-ºi loc printre servitorii speriaþi. brodatã cu fir de argint. pe care o lãsã în cabinetul sãu. Aclamaþii zgomotoase zguduirã casa. în sfârºit. era a doua oarã cã Roza îl deranja în cursul unei redactãri. Un tânãr îmbrãcat simplu. În urma lui mergeau doi ofiþeri. ºi dupã ce m-am asigurat cã acest lucru e adevãrat. în care lãsa sã pãtrundã ceva din orgoliul sãu de primar ºi de preºedinte al Societãþii horticole. sunteþi un om cinstit. urca însoþit. cãci îi rãspunse bietei fete cu ceva mai multã blândeþe. cu o seninãtate care îi înlocuia surâsul. veni sã se încline. — Oh! monseniore. monseniore. deºi de necrezut. sau pe neadevãruri. strãlucitoare ºi albe de curãþenie. — ªi cum îl cheamã? . — Cine e acest proprietar? — Un om de treabã cultivator de lalele din Dordrecht. berea ºi florile. uneori chiar ºi acea brânzã al cãrei gust îl apreciazã atât francezii. domnul van Systens scoase un strigãt de uimire vãzând spectacolul de pe scara plinã de lume pânã în vestibul. neavând puterea de a o trezi din ruga-i fierbinte. Van Systens începuse sã batã din picioare de nerãbdare. sunt un adevãrat olandez. — Din Dordrecht? — Da. cu o hainã de catifea liliachie. prefer. monseniore. care pãrea sã fie acelaºi pe care Roza îl auzise mai înainte la Grote-Markt. lalelele. altul de cavalerie. spuse Roza desperatã. sau mai degrabã urmat de mulþime. — continuã Roza cu firescul nevinovãþiei ºi al dreptãþii. ce se aude? E posibil oare. fãrã îndoialã. Alteþa Voastrã la mine! Onoare ce va lumina în veci umila mea casã! — Dragã domnule van Systens. începuse sã se cãiascã de-a fi vorbit prea mult. — Pe dracu! Frumoasã propunere! spuse van Systens. pe acþiuni criminale. acest domn Boxtel. unul de marinã. strigã el. — Ce-i asta? strigã primarul. Van Systens. care susþin eu cã e domnul Iacob ºi jur pe Dumnezeu sã-i las proprietatea asupra lalelei dacã nu voi recunoaºte floarea ºi pe proprietarul ei. Dintre flori. La Leyda am auzit spunându-se cã oraºul Harlem posedã în sfârºit laleaua neagrã. am auzit eu bine? ªi se repezi spre anticamerã. trimiteþi sã fie adus aici. — Monseniore. spuse Wilhelm de Orania. nu o am aici.

— Boxtel. — Unde locuieºte? — La "Lebãda Albã"; trimit sã-l cheme ºi dacã, între timp Alteþa Voastrã vrea sã-mi facã cinstea de a intra în salon, Boxtel ºtiind cã sunteþi aici, se va grãbi sã aducã laleaua. — Bine, cheamã-l. — Numaidecât, Alteþã, dar... — Ce este? — Oh! nimic important, monseniore. — Totul are importanþã în lumea asta, domnule van Systens. — Ei bine, monseniore, s-a ivit o încurcãturã. — Care? — Aceastã lalea a ºi început sã fie revendicatã de uzurpatori. E adevãrat cã valoreazã o sutã de mii de florini. — Într-adevãr? — Da, monseniore, de uzurpatori, de falsificatori. — Asta e o crimã, domnule van Systens. — Da, Alteþã. — ªi ai probele crimei? — Nu, monseniore, vinovata... — Vinovata, domnule... — Vreau sã zic, cea care reclamã laleaua, monseniore, e aici, în camera de alãturi. — Ei, ce pãrere ai, domnule van Systens? — Cred, monseniore, cã mirajul celor o sutã de mii de florini a tentat-o. — ªi revendicã laleaua? — Da, monseniore. — ªi ce probe aduce în sprijinul afirmaþiilor ei? — Tocmai urma s-o interoghez când a intrat Alteþa Voastrã. — S-o ascultãm, domnule van Systens, s-o ascultãm; sunt primul magistrat al þãrii, voi asculta pricina ºi voi face dreptate. — Iatã cã l-am gãsit pe regele Solomon, spuse van Systens, înclinânduse ºi arãtând prinþului drumul. Acesta era gata s-o ia înaintea celui ce-l conducea, când, oprindu-se brusc, spuse: — Treci dumneata înainte, ºi adreseazã-mi-te cu "domnule". Intrarã în cabinet. Roza se afla tot în acelaºi loc, sprijinitã de fereastrã, privind prin geam în grãdinã. — Ah! Ah! o frizonã, spuse prinþul, observând boneta ºi fustele roºii ale Rozei. Auzind zgomot, Roza se întoarse, dar abia îl vãzu pe prinþ, care se aºezã în colþul cel mai întunecat al camerei. Toatã atenþia ei, se înþelege, era concentratã asupra importantului personagiu care se numea van Systens ºi nu asupra modestului strãin care-l urma pe stãpânul casei ºi al cãrui nume probabil n-avea nici o însemnãtate. Strãinul luã o carte din bibliotecã ºi-i fãcu semn lui van Systens sã înceapã interogatoriul. Dând curs invitaþiei tânãrului în costum violet, van Systens aºezându-se la rândul lui, întrebã foarte fericit ºi mândru de sarcina ce i se încredinþase: — Fata mea, îmi fãgãduieºti sã spui adevãrul, numai adevãrul despre laleaua aceasta? — Vã fãgãduiesc. — Ei bine, vorbeºte deci faþã de domnul; domnul este membru al Societãþii horticole. — Domnule, spuse Roza, ce aº mai putea adãuga la cele ce v-am spus pânã acum? — Atunci? — Atunci am sã repet rugãmintea ce v-am fãcut.

— Ce anume? — Sã-l aduceþi aici pe domnul Boxtel cu laleaua lui; dacã n-o recunosc ca fiind a mea, voi spune cinstit; dar dacã o recunosc, am s-o cer. Chiar de-ar trebui sã mã duc înaintea Alteþei Sale, prinþul stadtholder, cu dovezi în mâini. — Ai deci dovezi, frumoasã copilã? — Dumnezeu care ºtie cã am dreptate mã va ajuta sã le gãsesc. Van Systens schimbã o privire cu prinþul care, de la primele cuvinte ale Rozei, încerca sã-ºi aminteascã în ce împrejurãri a mai auzit aceastã voce dulce, care i se pãrea oarecum cunoscutã. Un ofiþer plecã sã-l caute pe Boxtel. Van Systens continuã interogatoriul. — ªi pe ce, spuse el, îþi bazezi afirmaþia cã eºti proprietara lalelei negre? — Pe un lucru foarte simplu; eu am plantat-o ºi am cultivat-o în propria mea camerã. — În camera dumitale?! ªi unde e camera dumitale? — La Loevestein. — Eºti din Loevestein? — Sunt fiica temnicerului de la fortãreaþã. Prinþul fãcu un gest uºor care însemna: "Ah! asta e, acum îmi amintesc." ªi prefãcându-se în continuare cã citeºte, o privi pe Roza cu ºi mai multã atenþie. — ªi îþi plac florile? continuã van Systens. — Da, domnule. — Atunci, eºti o florãreasã priceputã? Roza ºovãi o clipã, apoi, cu o voce în care se simþea cã-ºi pune tot sufletul, spuse: — Domnilor, vorbesc unor oameni de onoare? Accentul era atât de sincer, încât van Systens ºi prinþul rãspunserã amândoi în acelaºi timp cu o miºcare afirmativã din cap. — Ei bine, nu! Eu nu sunt o florãreasã priceputã, nu! Nu sunt decât o biatã fatã din popor, o biatã þãrancã din Friza, care, nu sunt nici trei luni de atunci, nu ºtia nici mãcar sã scrie ºi sã citeascã. Nu! Nu singurã am izbutit sã obþin laleaua neagrã. — Dar cine atunci? — Un deþinut nenorocit din Loevestein. — Un deþinut din Loevestein? întrebã prinþul. La sunetul acestei voci fu rândul Rozei sã tresarã. — Deci un deþinut politic, urmã prinþul, cãci la Loevestein nu sunt decât deþinuþi politici. ªi începu din nou sã citeascã, sau cel puþin se prefãcu din nou cã citeºte. — Da, ºopti Roza tremurând, da, un deþinut politic. Van Systens pãli auzind rostindu-se o astfel de mãrturisire în faþa unui asemenea martor. — Continuaþi, spuse rece Wilhelm preºedintelui Societãþii horticole. — Oh! domnule, spuse Roza, adresându-se celui pe care-l credea adevãratul ei judecãtor, ºtiu cã asupra mea va cãdea o gravã învinuire. — Într-adevãr, rosti van Systens, deþinuþii politici trebuie sã fie complet izolaþi la Loevestein. — Vai, domnule! — ªi din cele ce spui, s-ar pãrea cã ai profitat de calitatea dumitaile de fiicã de temnicer ºi ai comunicat cu un deþinut pentru a cultiva flori? — Da, domnule, ºopti Roza pierdutã; da, sunt silitã sã mãrturisesc, îl vedeam în fiecare zi. — Fiinþã nenorocitã! strigã domnul van Systens. Prinþul înãlþã capul ºi observã groaza Rozei ca ºi paloarea preºedintelui. — Asta, — spuse el cu vocea lui clarã ºi intenþionat accentuatã, — asta nu priveºte pe membrii Societãþii horticole; ei au de judecat cui aparþine laleaua neagrã ºi nu delictele politice. Continuã, fetiþo, continuã.

Van Systens mulþumi în numele lalelelor, printr-o privire elocventã noului membru al Societãþii horticole. Roza, liniºtitã de încurajare, povesti tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, tot ce a fãcut, tot ce a suferit. A povestit de asprimea lui Gryphus, de felul cum a fost distrus primul mugur, de durerea destinului, de precau-þiunile luate pentru ca cel de-al doilea mugur sã se dezvolte bine, de rãbdarea deþinutului, de chinurile din timpul despãrþirii; povesti cã deþinutul a încercat sã moarã de foame pentru cã nu mai putea primi veºti despre laleaua lui, ca ºi bucuria pe care a simþit-o când s-au împãcat, în sfârºit, despre deznãdejdea amândorura când au vãzut cã laleaua care înflorise abia de o orã le-a fost furatã. Toate acestea au fost spuse cu un accent de sinceritate care nu-l miºcã totuºi pe prinþ, în aparenþã cel puþin, dar care nu întârzie sã-ºi facã efectul asupra domnului van Systens. — Dar, spuse prinþul, e mult de când îl cunoºti pe deþinut? Roza deschise ochii sãi mari ºi-l privi pe necunoscut, care se adânci ºi mai mult în umbrã, vrând parcã sã ocoleascã aceastã privire. — De ce mã întrebaþi, domnule? întrebã Roza la rândul ei. — Pentru cã nu sunt decât patru luni de când temnicerul Gryphus ºi fiica sa se aflã la Loevestein. — E adevãrat, domnule. — Dacã nu cumva ai cerut mutarea tatãlui dumitale pentru a urma pe un deþinut care fusese transportat de la Haga la Loevestein... — Domnule... fãcu Roza roºind. — Spune tot, o îndemnã prinþul. — Mãrturisesc, l-am cunoscut pe deþinut la Haga. — Fericit deþinut! spuse Wilhelm surâzând. În acest moment intrã ofiþerul care fusese trimis dupã Boxtel ºi-l anunþã pe prinþ cã cel chemat se aflã aici, împreunã cu laleaua. XXVII AL TREILEA MUGUR Abia fu anunþatã sosirea lui Boxtel, cã acesta ºi intrã în salonul domnului van Systens, urmat de doi oameni purtând într-o ladã preþioasa povarã, pe care o depuserã pe o masã. Prinþul, prevenit, pãrãsi cabinetul, trecu în salon, admirã laleaua ºi se întoarse în tãcere sã-ºi reia locul în colþul întunecat, unde el singur îºi aºezase fotoliul. Roza, cu inima zvâcnindu-i, palidã de spaimã, aºtepta sã fie invitatã la rândul ei s-o vadã. Deodatã auzi vocea lui Boxtel. — El e! strigã ea. Prinþul îi fãcu semn sã se ducã sã priveascã prin uºa întredeschisã în salon. — E laleaua mea, strigã Roza, e ea, o recunosc. O, bietul meu Cornelius! ªi izbucni în plâns. Prinþul se ridicã, se duse pânã la uºã, unde rãmase o clipã în luminã. Ochii Rozei se oprirã asupra lui. Mai mult ca niciodatã era sigurã cã nu-l vedea pentru prima oarã pe acest strãin. — Domnule Boxtel, spuse prinþul, veniþi aici. Boxtel veni aproape în fugã ºi se gãsi faþã în faþã cu Wilhelm de Orania. — Alteþa Sa! strigã el dându-se înapoi. — Alteþa Sa! repetã Roza zãpãcitã cu totul. La aceastã exclamaþie pornitã din stânga sa, Boxtel se întoarse ºi o zãri pe Roza. Vãzând-o, tot corpul invidiosului se scuturã de parcã ar fi venit în atingere cu o pilã Volta. — Ah! ºopti prinþul, vorbindu-ºi sie însuºi, e tulburat. Dar Boxtel reuºi sã se stãpâneascã printr-un puternic efort ºi îºi reveni imediat. — Domnule Boxtel, spuse Wilhelm, se pare cã ai gãsit secretul lalelei

cãci prinþul îl prezentase pe Cornelius ca pe un mare vinovat. n-o cunoaºteþi pe aceastã tânãrã fatã? îl întrebã prinþul. monseniore. de când cultiv lalele la Dordrecht. îl cunosc pe domnul Iacob. monseniore. monseniore. însuºindu-ºi premiul de o sutã de mii de florini pe care sper cã îl voi câºtiga. e un om al cãrui nume va dovedi Alteþei Voastre câtã încredere se poate avea în cinstea lui. reluã prinþul. cel care se numeºte acum Isaac Boxtel se dãdea drept domnul Iacob. Acest prizonier e un criminal de stat. apoi o rãcealã ca de moarte cuprinse din nou faþa sa neclintitã. închis în fortãreaþa Loevestein. Din privirea sa calmã þâºni o flacãrã. — ªi care se numeºte? Roza îºi ascunse capul între mâini cu un gest care-i trãda deznãdejdea. negi cã m-ai urmãrit în grãdinã. am câºtigat chiar o oarecare reputaþie în aceastã artã. — Dar. Cu privirea fixã ºi scrutãtoare. întorcându-se cãtre prinþ spuse: — Sunt douãzeci de ani. — Ce vrei sã spui? — Vreau sã spun cã la Loevestein. monseniore. — Ah! strigã Roza indignatã la culme. Dar. — Liniºte! spuse prinþul. mulþumitã dreptãþii pe care o veþi face dumneavoastrã. — Nu. — Nu pot sã neg cã am fost la Loevestein. Boxtel surâse dispreþuitor ºi ridicã din umeri. întorcându-se spre Boxtel: — ªi cine e deþinutul care spui cã e iubitul acestei tinere fete? Roza era gata sã leºine. dar în zadar. — Aºadar. — Ce spuneþi de asta. îl cunoºti pe domnul Boxtel? — Nu. tânãrã fatã. Acum iatã adevãrul: aceastã tânãrã fatã ºtia cã am creat laleaua neagrã ºi în înþelegere cu iubitul ei. — Care se numeºte Cornelius van Baerle. — ªi tu. Se apropie de Roza ºi-i fãcu semn cu degetul sã ia mâinile de pe faþã. — Neg. Roza ascultã. — Pentru a urma deci pe acest om. iatã o tânãrã fatã care pretinde cã l-a gãsit ºi ea. ai venit la Leyda sã-mi ceri . ºi este finul ticãlosului Corneille de Witt. în ziua în care îmi pregãteam stratul unde trebuia sã îngrop mugurele? Negi cã m-ai urmãrit în grãdinã în ziua când m-am prefãcut cã-l plantez? Negi cã îndatã dupã ieºirea mea în seara aceea. rãspunse Boxtel cu o voce prin care mai rãzbãtea încã puþin din tulburarea de adineauri. spuse Boxtel. — Negi cã ai fost vreodatã la Loevestein? Boxtel ºovãi. încearcã sã mã ruineze. monseniore.negre? — Da. prinþul îl împiedicã sã mintã. unul din hibrizii mei poartã în catalog un nume ilustru. L-am dedicat regelui Portugaliei. Prinþul tresãri. E drept cã aceastã tulburare putea fi provocatã ºi de emoþia pe care cultivatorul de lalele a simþit-o recunoscându-l pe Wilhelm. — Acest deþinut. ºi încã din camera mea! strigã Roza indignatã. negi toate astea? Boxtel nu gãsi de cuviinþã sã rãspundã la aceste multiple întrebãri. te-ai repezit spre locul unde sperai sã gãseºti mugurele. — Mi-ai furat-o. dar neg cã am furat laleaua. Wilhelm îi urmãrea toate miºcãrile cu un interes ºi o curiozitate demne de luat în seamã. nu-l cunosc pe domnul Boxtel. — Ascultã. cã ai scormonit pãmântul cu mâinile. Nimic nu-i putea fi mai agreabil lui Boxtel decât aceastã întrebare. condamnat o datã la moarte. Apoi. domnule Boxtel? — Spun cã aceastã fatã minte. slavã Domnului! cãci nu era decât o viclenie de a mea pentru a-þi verifica intenþiile? Spune. dar parcã fãrã sã vadã. ca o femeie supusã unei puteri magnetice. monseniore.

în calitate de complice al lui Corneille de Witt. monseniore. Va fi pedepsit pentru cã te-a sfãtuit sã procedezi aºa. . a arãtat-o unor persoane pe care le va chema ca martori. m-am îndrãgostit de fiica lui. s-au gândit sã mã piardã. fiþi liniºtit. l-am cunoscut pe bãtrânul Gryphus. — Un de Witt! strigã Boxtel. ºoptind: — Da. deºi o credea vinovatã. mi-a fost furatã de aceastã tânãrã fatã ºi dusã în camera ei. Oh! monseniore. — Sã fure! strigã Roza. dar imprudent. cã l-ai ascultat pe iubitul tãu. fiindcã iubitul ei se ocupase la Dordrecht de cultivarea lalelelor cu scopul de a trece neobservate comploturile pe care le urzea. am mai spus-o. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Infamul! gemu Roza înecânduse în lacrimi ºi aruncându-se la picioarele prinþului. atât de chinuitã sufleteºte. Oare acest suflet nobil ar putea sã aibã un secret faþã de mine? Nu. domnule Boxtel. tânãrã fatã. ca sã n-o fac pe aceastã fatã sã roºeascã de ingratitudinea ei. cu ajutorul lui Dumnezeu o voi dovedi. dar adevãratul vinovat va plãti pentru amândoi. ºi de a doua ca de prima. Cornelius nu e mai vinovat de prima crimã ca de a doua. monseniore. nu. — Nu mai am nimic de adãugat. — Nu e vinovat de a te fi sfãtuit. se va face dreptate. el ar muri dacã ar auzi vorbele dumneavoastrã. — Liniºte. dar nu sã fure. continuã Wilhelm de Orania. Apoi. pentru a justifica aceastã speranþã. o jur. Apoi întorcându-se spre Boxtel: — Laleaua era a dumitale? — Da. cu inima plinã de bucurie ºi primi felicitãrile preºedintelui.. Am venit la Loevestein pentru cã mã chemau acolo afaceri. Boxtel salutã. da. ai fost pe punctul de a face o crimã. Cornelius nu e vinovat. dar ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. el nu ºtia cã e deþinãtorul acestei corespondenþe. i-am împãrtãºit nãdejdea mea cã voi încasa o sutã de mii de florini. Dumnezeu mi-e martor.mutarea tatãlui tãu? Roza plecã faþa ºi se prãbuºi zdrobitã. luaþi seama. Dar din fericire. spuse rece Boxtel. i-am arãtat laleaua neagrã. Fãrã îndoialã cã în timpul celor câteva ore cât o pãstrat-o în camera ei. Dacã a fost un furt.. spuse Roza cu energie. monseniore. — De prima. o ignora în întregime. iatã ce nu voiam sã spun. spuse prinþul. încât vreau sã cred cã rãul vine de la el ºi nu de la tine. Monseniorul îl cunoaºte foarte bine. de unde am avut fericirea s-o iau înapoi în momentul în care avea îndrãzneala sã trimitã un mesager pentru a face cunoscut domnilor de la Societatea de horticulturã cã obþinuse marea lalea neagrã. — Ei bine. Asta vrei sã spui. chiar sã trãdeze. nu sunt de resortul Societãþii horticole din Harlem. Wilhelm fãcu o miºcare. o repet. nu te voi pedepsi. — Dovedeºte-o. sã fure! El. — Ei bine. Acum. omul acesta l-a comis. corespondenþa primului ministru cu marchizul de Louvois. ºi ºtii care a fost aceastã crimã? ªtii de ce a fost el acuzat ºi dovedit vinovat? De a fi ascuns. am cerut-o în cãsãtorie. Alteþa Voastrã ºtie tot.. Oh! dacã l-aþi cunoaºte pe Cornelius al meu. — Monseniore! Monseniore! strigã Roza. — Oh. Eºti atât de tânãrã ºi pari atât de cinstitã. Cornelius. acum sunteþi prevenit împotriva acestei intrigante ºi a martorilor ei. monseniore. — Ai fãcut rãu. pentru cã i-a dãruit o datã viaþa. ºi cum nu eram bogat. se adresã prinþul lui Boxtel. În ajunul zilei când laleaua urma sã înfloreascã. Atunci. Problemele de stat. cã nu este mai vinovat de a doua crimã ce i se atribuie decât este de prima. Un om de rangul sãu poate sã comploteze. mi-ar fi spus-o. cãruia îi era milã de biata fatã. monseniore. — Continuã. monseniore. monseniore. — Tu. nu-i aºa? — Vreau sã spun. chiar dacã îmi atrag mânia dumneavoastrã.. adãugã el. încruntând sprâncenele: — Cât despre lalea. tânãrã fatã.

ridicând capul cu greutate: — Du-te. despachetând mugurele. — Unde sunt?. a dat laleaua neagrã. Cornelius van Baerle mi i-a dat pe toþi trei. Adio! Toatã lumea se înclinã ºi prinþul ieºi. în aceeaºi hârtie în care a fost învelit împreunã cu ceilalþi doi. îngrijit de mine. celãlalt a dat laleaua neagrã. Arde-i ºi astfel îi vei fi salvat pe Ioan ºi pe Corneille. la Loevestein sau la Dordrecht? — La Dordrecht. spuse Boxtel. Apoi cãtre preºedinte: — Dumneata. vãzându-ºi speranþa spulberatã. iar în ochii sãi se ivi o expresie de groaznicã durere ºi milã. Deodatã. Roza ºi prinþul schimbarã o singurã privire. iatã-l. aceastã fatã a putut sã mi-l fure aºa cum mi-a furat ºi laleaua. ca sã-l roage pe Cornelius sã ardã corespondenþa primului ministru cu Louvois. Monseniore. citiþi! Wilhelm trecu cel de-al treilea mugur preºedintelui. Secretele de felul aceluia pe care-l ascunde ucide pe deþinãtor. adevãrata poveste a acestor trei muguri am sã v-o spun eu. ºi scoþând un strigãt. zise el. bâlbâi Boxtel. — Minþi! strigã Roza. dragul meu domn van Systens. El îndoi încet hârtia. Arde depozitul pe care þi l-am încredinþat. mesagerul fratelui sãu Ioan. unde-i? — Al treilea e la mine. dar înþelese cã fata n-ar fi pus aceastã întrebare dacã ar fi existat numai doi muguri. Abia îºi aruncã ochii pe foaie cã se clãtinã. Rugãmintea sa. care îl luã în mâini ºi îl examinã. era conceputã în aceºti termeni: "Dragã fine. spunând: — Oh! citiþi. — tânãra fatã îl scoase de la piept. — Unde sunt aceºti muguri? întrebã Roza. întovãrãºit de aclamaþiile poporului. Poftim. Adio ºi pãstreazã-mi amintirea Corneille de Witt" 20 august. ºi acest om o ºtie prea bine. ochii fetei se aprinserã. poftim. Apoi. întorcându-se cãtre prinþ. în momentul urcãrii pe eºafod. adãugã ea. înspãimântat de modul atent în care prinþul examina mugurele ºi mai ales de cel în care Roza citea niºte rânduri scrise pe hârtia rãmasã în mâinile ei.. Primul a fost strivit de tatãl meu în camera deþinutului. monseniore. cãci voia sã ºi-l însuºeascã. ultimul. Al doilea. în numele cerului.. iar al treilea. pe care îl socotea vinovat. o întinse prinþului.. — Trei. ne amintim. arde-l fãrã sã-l deschizi. Aceastã scrisoare era deopotrivã dovada nevinovãþiei lui van Baerle ºi titlul sãu de proprietate asupra mugurilor lalelei. Aceastã foaie pe care i-o înmânase Roza era pagina din biblie trimisã de Corneille de Witt la Dordrecht prin Craeke. — La dumneata. cu faþa plecatã. — Dar. îl întinse prinþului. atunci când. — ªi al treilea? — Al treilea? — Al treilea. gata parcã sã lase sã-i scape hârtia. 1672. — al treilea. adãugã el. Unul a fost distrus. ªi Roza. monseniore. ea reciti cu rãsuflarea tãiatã hârtia aceea misterioasã. Cea a Rozei voia sã spunã: "Acum vedeþi ºi dumneavoastrã!" Cea a prinþului însemna: "Fii liniºtitã ºi aºteaptã!" Wilhelm de Orania îºi ºterse o picãturã de sudoare rece care i se prelingea de pe frunte pe obraz. a fost pe punctul de a se certa cu tatãl meu. spuse Boxtel foarte tulburat. . unde. lãsându-ºi privirea sã se adânceascã împreunã cu gândurile în prãpastia aceea nesfârºitã ºi fãrã de scãpare ce se numeºte cãinþã ºi ruºine pentru greºelile din trecut. domnule Boxtel.— Câþi muguri avea? Boxtel ºovãi o clipã. þine-o aici pe tânãra fatã ºi laleaua. mâna începu sã-i tremure. spuse el. monseniore. ca sã-þi rãmânã þie însuþi necunoscut conþinutul lui. am fãgãduit. se va face dreptate.. luã hârtia ºi citi.

fãrã îndoialã cã nu Gryphus s-ar fi ostenit sã-i transmitã scrisoarea. o sete neînþeleasã de a trage pumni. aspira cu nesaþ aerul. El plãnui chiar ºi o evadare. asta se întâmpla în a treia zi de la dispariþia lui Iacob ºi a Rozei. suferea din cauza lui Gryphus toate mizeriile pe care le poate îndura un deþinut de la un temnicer hotãrât sã joace rolul cãlãului. cu privirea fixã. Mã mãnâncã straºnic palmele. cã soldaþii au devenit mai vigilenþi ca niciodatã. De altfel. Nu mai am rãbdare de când am pierdut bucuria de a fi împreunã cu Roza ºi mai ales de când am pierdut lalelele. Cornelius se opri o clipã. Întorcea pe toate feþele în cugetul sãu un gând care-i surâdea. ºoptind: — Dumnezeul meu! Mãcar tu ºtiai în ce scop m-a învãþat bunul meu Cornelius sã citesc! Da. într-o bunã dimineaþã. pentru cã el e acela care pedepseºte ºi rãsplãteºte pe oameni dupã meritele lor. uitat în camera sa din fortãreaþa Loevestein. nici de la Iacob. se destãinui lui Dumnezeu. Roza! Doamne. cu privirea pierdutã în orizontul ceþos pe care morile din Dordrecht îl bãteau cu aripile lor. fie atentând direct la persoana mea. o împãturise ºi o pusese în buzunar cu atâta grijã. se convinse cã toate nenorocirile sale sunt opera diavolului ºi cã doctorul Cornelius van Baerle e trimisul lui pe pãmânt. fie lovind în amorul meu propriu. Dar unde era Roza? Se gândi apoi sã scrie la Haga pentru a preîntâmpina eventualele furtuni pe care Gryphus. Fãrã îndoialã cã mai curând sau mai târziu Gryphus mã va ataca. de unde a fugit ºi domnul Grotius? Nu s-au luat toate mãsurile de când a evadat el? Ferestrele sunt zãbrelite! Uºile sunt duble sau chiar triple! Soldaþii din gardã sunt de atunci de zece ori mai vigilenþi! Apoi. îmi va face vreo mârºãvie. denunþându-i. Dar pe mãsurã ce se gândea mai mult. de ce nu i-aº lua cheile? De ce sã nu cobor scara ca ºi cum aº fi împlinit cea mai virtuoasã faptã? De ce sã nu mã duc s-o caut pe Roza în camera ei? De ce sã nu-i explic fapta ºi apoi sã sãrim. cu ambele coate sprijinite de fereastrã. destul de tulburat. — Ei. fãrã îndoialã. pe care Wilhelm o primise din mâinile Rozei. pentru a-ºi înãbuºi lacrimile ºi a-ºi stãpâni gândurile. am o poftã grozavã de bãtaie. cu faþa prinsã în mâini. pe atât evadarea i se pãrea mai imposibilã. Ca urmare. Apoi lui Cornelius îi trecurã prin minte toate micile viclenii folosite de deþinuþi. lucru la care nu se gândise atâta timp cât avusese prilejul s-o vadã pe Roza în fiecare zi. simt în mine o putere ciudatã. Dumnezeu ºtia. nu am un pãzitor ce nu dã greº niciodatã? Gryphus este un spion cu atât mai periculos cu cât este slujit de ochii urii! Într-o bunã zi. trei zile dupã întâmplarea . mai înainte. Gryphus. neprimind nici o veste de la Roza. ºi dupã ce îl voi sugruma pe Gryphus. prin fereastrã.Boxtel se întoarse la "Lebãda Albã". în Wahal? Doar ºtiu sã înot destul de bine pentru doi. pe care o citise. XXVIII CÂNTEGUL FLORILOR În timp ce aveau loc evenimentele povestite. nestãpânitã. De când am fost închis. acest Gryphus e tatãl ei ºi nu mã va aproba niciodatã. gata sã izbucneascã. îºi continuã Cornelius ideea. cu buzele contractate. Roza se apropie de lalea ºi sãrutându-i cu pioºenie frunza. cã uºile sunt duble. O sã sar la bãtrânul ticãlos. împreunã. Hârtia aceea. El plãnui sã-i scrie Rozei. Cornelius. o sã-i pun mâinile în gât ºi o sã-l sugrum! Închipuindu-ºi acest ultim moment. chiar de ar fi avut ºi una ºi alta. în afarã de faptul cã ferestrele sunt zãbrelite. Dar atunci ce sã fac ºi cum s-o regãsesc? Aceste gânduri îl preocupau pe Cornelius. aceastã hârtie îl neliniºtea. — Cum ar fi cu putinþã. sã gãsesc un mijloc de a fugi din Loevestein. îºi spunea Cornelius. Dar cu ce sã scrie? Gryphus îi luase creioanele ºi hârtia. el urcã în camera lui Cornelius mai furios ca de obicei. nenorocitul van Baerle. fie bãtându-ºi joc de dragostea mea. va încerca sã le abatã asupra capului sãu.

de efortul pe care-l fãcea pentru a se stãpâni. jupâne Gryphus. Obosit. gura spumegândã a bãtrânului paznic. încercã sã-i atragã atenþia printr-un puternic: — Hm! Hm! Dar Cornelius fredona printre dinþi cântecul florilor. ªi îºi reluã cântecul. ºi chiar un ciomag gros. — ªi cu ce? — Mai întâi. vãzu obrazul descompus. — Ah. o clãtinare a corpului îi trãda relele intenþii ºi întreaga lui fiinþã tãcutã respira proasta dispoziþie. ªi în timp ce spunea aceste cuvinte. te ameninþ! strigã temnicerul. El þinea în mânã un ciomag enorm. aºa crezi! ªi de ce. dragul meu domn Gryphus? întrebã Cornelius. suntem mai mult decât nebun. Dar ºi-ale aurorei ce-n rouã se scaldã. — Ah. nu mã auzi? Cornelius se întoarse. dar presupun cã nu cu el vrei sã mã ameninþi. ghici cã este el. Dar van Baerle nu se sperie: — Va sã zicã. Iubindu-ne. priveºte ce þin în mânã. cântec trist dar nespus de frumos: Noi suntem fiicele focului tainic. stând cu ambele coate sprijinite de fereastrã. suntem furios. cãtre cer. mã rog? . întorcându-se. a cãrui melodie tihnitã ºi dulce îi accentua melancolia tristã. Acest cântec. tot mai sus. Aºa cum am mai spus. El lovi lespedea cu bâta. Cornelius continuã: Cãci cerul ne este întâiul pãrinte. spuse el. spuse el încruciºându-ºi braþele. exact în momentul în care l-am descris cititorului. — Bunã ziua. domnule cântãreþ.. — Cred cã e un ciomag.nenorocitã ce a determinat-o pe Roza sã fugã de la tatãl ei. Nimic nu e mai neplãcut pentru omul care fierbe de mânie decât nepãsarea aceluia care a provocat-o. Noi suntem legate de pãmânt printr-un fir ªi firul acesta e chiar viaþa noastrã. Noi suntem fiicele apei ªi-ale aerului cuib de luminã. spuse Cornelius liniºtit. se pare cã mã ameninþi. ochii îi scãpãrau de gânduri josnice. ªi Gryphus vãzându-l pe Cornelius cã nu schiþeazã nici un gest. El sufletul har ni l-a dat ªi tot cãtre cer zboarã sufletul nostru. vrãjitor blestemat! Mi se pare cã îþi baþi joc de mine! strigã Gryphus.. Adicã al nostru parfum. efort de a cãrui necesitate se convinsese. strigând: — Ei. oamenii viaþa ne curmã. ªtia cã de data aceasta Roza nu va veni în urma lui. Dar braþele noastre se-nalþã În sus. — Exact. dar nici mãcar nu întoarse capul. ochii strãlucitori. Gryphus se apropie de prizonier: — Dar nu vezi cã am la îndemânã mijlocul potrivit pentru a te cuminþi ºi a te obliga sã-mi mãrturiseºti crimele pe care le-ai sãvârºit? — Ai înnebunit oare. un zâmbet hain îi crispa buzele. Dar mai înainte de toate Fiicele cerului suntem. — Drace. Gryphus intrã tocmai în acea clipã. pe cât se pare! Gryphus începu sã învârteascã bâta ameninþãtor. Ale focului care-nfioarã pãmântul. Cornelius îl auzi pe Gryphus intrând. îl scoase din sãrite pe Gryphus. aºa cum am vãzut.

crezi cã mã faci sã sufãr. — ªi? Porumbeii sunt o fripturã bunã. — Foarte bine! — Vezi cã n-am nimic în mânã? — Da. — ªtii cã de obicei dimineaþa când urc scara nu vin cu mâna goalã. mãrturiseºti cã eºti vrãjitor? — Zãu cã sunt! N-o spun faþã de toþi pentru cã asta m-ar putea duce pe rug. bãtându-ºi joc de el. care mã satisface mai mult decât prãjiturile ºi atunci am o dublã plãcere: mai întâi aceea de a mânca dupã gustul meu. — A doua. ªtiu cã dându-mi pâine rea. ºi chiar cu satisfacþie. nu e înscrisã în regulament. mugi Gryphus. învârti ciomagul. ca pe Ganfredy sau Urbain Grandier. cum ºtii ºi tu. inspectorul sau gardianul care va ridica mâna asupra unui deþinut politic va fi dat afarã din slujbã". uºor de înþeles. vei trãi oricum. bine. — Da. — Aºadar. Gryphus. — E adevãrat cã nu þi-o dau ca sã-þi fiu pe plac. de obicei îmi aduci cea mai rea supã sau cea mai nenorocitã mâncare ce se poate închipui. de sabie va pieri". dar când nu suntem decât noi doi. cât despre mine. dar dacã un vrãjitor face pâine albã din pâine neagrã. schimbã în pâine mobilele din camerã. — Cu plãcere. "Cine loveºte cu ciomagul. continuã Gryphus. prefac pâinea ta rea într-o pâine minunatã. nu risca sã-þi pierzi slujba. Pentru cã eºti un vrãjitor atât de priceput. — Mai încet. Dacã eºti vrãjitor. — Deci n-am sã-þi mai aduc pâine de loc. Gryphus urlã de mânie. nu mãnânc decât pâine ºi pâinea. uite. nu vãd nici un motiv sã mã ascund. Cornelius se repezi asupra lui. când focul e elementul lui? . — Dar e un asasinat! þipã Cornelius. e adevãrat. rãspunse Gryphus. cuprins de o senzaþie de groazã. vãd. cu ciomagul va fi bãtut". din ce în ce mai enervat de tonul calm ºi sigur al lui Cornelius. stârnitã de aceastã oribilã moarte. Dar asta nu-i o pedeapsã pentru mine. ridicând din umeri. dar în momentul în care îl înãlþã. dar se gãseºte în evanghelie: "Cine scoate sabia. zise: — Oare nu m-ai vãzut ademenind aici porumbei? — ªi? spuse Gryphus. — ªi cum se explicã? — Oh. spuse Cornelius. — Mâna. începând de azi. dar ciomagul. am sã pun eu altfel mâna pe tine. i-l smulse din mâini ºi îl puse sub braþ. ºi apoi aceea de a te înfuria peste mãsurã. bine. Cornelius îºi reluã aerul vesel ºi. — Cu atât îþi pare þie mai bunã? — Da. o sã câºtig zilnic cei optsprezece gologani ce mi se dau pentru hrana ta. — ªi foc? spuse Gryphus. vrãjitorul nu moare de foame dacã n-are pâine de loc? — Cum? rosti Cornelius. — Foc! Dar ºtii bine cã am fãcut un pact cu diavolul. banditule! — Ei bine. rosti Gryphus. beat de mânie. e foarte simplu! — Spune atunci.— Pentru cã temnicerul care loveºte un deþinut se expune la douã pedepse: prima. cu cât þi se pare þie mai rea. despre ciomag regulamentul nu vorbeºte. bãtrâne. — Bine. Gryphus urla de mânie. Cornelius pãli. — De ce? continuã Gryphus. eu care sunt vrãjitor. sã vedem ce þi se va întâmpla în opt zile. cu atât îmi pare mie mai bunã. Crezi cã diavolul o sã mã lase fãrã foc. continuã Cornelius. — Ah! vrãjitorule. — ªi asta. articolul IX al regulamentului din Loevestein: "Temnicerul.

Dar se rãzgândi: — Aºa? Ei bine. Apoi. Am sã-l omor ºi pe stãpânul lor. — Îmi place destul de mult peºtele. — spuse el ducând mâna la buzunar. dar când o sã mã plictisesc de porumbei. ai sã vezi. care îl surprinserã pe Cornelius cu bâta în mânã lovind ºi . ºi strigãtele sale rãsunarã multã vreme. pe care mi-ai rãpit-o cu vicleºugurile taie de demon. dar prin aruncare arma putea sã i se înfigã în piept. Gryphus învârtea cuþitul acela mare ameninþându-l îngrozitor. palid. ΪI ÎNCHEIE SOCOTELILE CU GRYPHUS Amândoi rãmaserã o clipã locului. S-au fãcut ºi pariuri pe tema asta. Apoi. Vreau sã mi-o dai pe fiica mea Roza. — Ah. Te mai întreb o datã. rãspunse Gryphus. un cuþit! þipã Cornelius pregãtindu-se sã se apere cu ciomagul. dacã nu ºtii. — dacã mã obligi la asta. — Ticãlosule. iar cei care au susþinut cã se poate au pierdut. Cuþitul îi cãzu pe jos ºi Cornelius puse piciorul deasupra. spuse Cornelius. cum i-am ucis pe ei. — Vezi acest cuþit? Aflã cã am omorât cu el mai mult de cincizeci de cocoºi negri.— Un om. bombãni Gryphus. ticãlosule! — Aºteaptã tu. cu buzele tremurând sub impulsul nebuniei care-l nãpãdea. continuã Cornelius. Aºa cã o sã profit de faptul cã vrei sã mã ucizi prin înfometare ºi am sã mã delectez cu peºte. cum situaþia se putea prelungi la nesfârºit. Dar înainte de a o cere. — Roza nu-i la Loevestein? întrebã Cornelius. cu mintea rãtãcitã din cauza furiei. Roza! Roza. Gryphus nu întârzie sã cearã îndurare. Gryphus în ofensivã. Deodatã apãrurã doi paznici. Cornelius îºi dãdu seama cã de la o asemenea distanþã nu putea fi ajuns cu mâna. cu un sânge rece demn de un erou. ªi scoase un cuþit pe care îl deschise. alegându-ºi de fiecare datã locul unde urma sã cadã temutul ciomag. spuse Cornelius. înfiorând pe toþi slujitorii fortãreþei. va sã zicã îmi întinzi o cursã. El fãcu un pas spre Cornelius ºi-i arãtã arma ce strãlucea în mâna sa.. Gryphus. Deci nu pierdu timpul ºi cu bâta pe care o pãstrase cu mare grijã. care nu avu decât timpul sã se arunce înapoia mesei. am sã-þi spun imediat. am sã aduc aici peºtii din Wahal ºi Meusa. — Fiica ta! strigã Cornelius. aºadar eºti hotãrât sã mã asasinezi? — Vreau sã-þi deschid inima ca sã vãd acolo înãuntru unde ai ascunso pe fiica mea. cum Gryphus pãrea cã se înverºuneazã într-o luptã în care durerea pricinuitã de lovitura de ciomag ºi ruºinea de a fi fost dezarmat de douã ori îl fãceau sã piardã orice urmã de milã. spune-mi unde e! Atitudinea lui Gryphus devenea din ce în ce mai ameninþãtoare. — Bine. Aºteaptã tu. van Baerle în defensivã. se repezi la Cornelius. diavolul. Gryphus era gata sã leºine de mânie. îl pocni cu toatã puterea pe Gryphus peste mâna în care þinea cuþitul. un inspector ºi trei sau patru dintre soldaþii de gardã. ghiceºte. sau poate chiar de fricã. Gryphus deschise ochii mari. XXIX ÎN CARE VAN BAERLE. vrei sã mi-o dai pe Roza? — Bun. ce mai vrei? — Ce vreau. — Pentru ultima datã. nu poate trãi mâncând doar câte un porumbel în fiecare zi. ªi spunând acestea. Tu nu m-ai servit niciodatã. Cornelius întrebã: — Ei bine. oricât de robust ar fi. haide. vrei sã-mi spui unde mi-e fata? — Ei. — O ºtii prea bine. pentru a evita prima loviturã. — Da. ÎNAINTE DE A PÃRÃSI FORTÃREAÞA LOEVESTEIN. Cornelius luã o hotãrâre importantã: îl snopi în bãtaie pe temnicer. el strigã. îngroziþi.. aºteaptã numai.

Acolo i s-au legat mâinile. pe care ºi el le cunoºtea la fel de bine. pe urmã a fost invitat sã facã o genuflexiune. ºtergându-ºi obrazul în urma acestei abluþiuni. loviturile care-i umflau umerii ºi spatele. Mathias a murit pe loc. cu tot curajul sãu. a cãrui prezenþã devenise inutilã. Ei îi povestirã cum s-a aplicat acest regulament în cazul prizonierului Mathias. — Aici e numãrul 11? întrebã el. a cãrui inimã zvâcnea în faþa primei spaime a morþii. pregãtitã cu mult timp înainte. comisese un act de rãzvrãtire cu mult mai neînsemnat decât acela pe care ºi-l permisese Cornelius. spuse Cornelius.acoperind cuþitul cu piciorul. În urmãtoarele douãsprezece ore. întrucât dãduse toate informaþiile necesare. ºi îl informau cu oarecare milã despre obiceiurile ºi tradiþiile de la Loevestein. domnule. susþinut. a cãrui priveliºte minunatã cuprinde unsprezece leghe. ªi dupã ce o ascultã. Pe loc se întocmi un proces-verbal în care au fost consemnate actele de violenþã exercitate de un deþinut asupra paznicului sãu. — Da. — Da. fu coborât cu ajutorul celor doi paznici în camera sa. — Ah. unde rãmase gemând. legat la ochi. unde a fost trecut în registru ca ieºit de la Loevestein. Acesta intrã în camera lui Cornelius. în numãr de doisprezece. ca tot atâtea coline presãrate pe creºtetul unui munte. a recitat trei rugãciuni. — Mulþumesc. dupã câte îmi amintesc. în douãsprezece ore? — Da. domnule colonel. adresândui-se de data asta direct. Soldaþii din gardã se dãdurã în lãturi pentru a face loc unui ofiþer. domnule. Toate aparenþele erau împotriva lui. Gryphus. — Aºadar. aici e celula deþinutului Cornelius van Baerle? — Aici. Cornelius era acuzat cu înverºunare de tentativã de asasinat. a avut neplãcerea sã ia ºi o parte din piele. — Atunci urmeazã-mã. Cornelius se simþi pierdut. — Dumneata eºti domnul Cornelius van Baerle? întrebã el. Între tâmp. aºadar comisã cu premeditare. — ce repede se fac treburile la fortãreaþa Loevestein. cum se spune în ziua de azi. ridicat. Pe când se întocmeau aceste acte oficiale împotriva lui Cornelius. De marginile tocite ale treptelor se loveau pinteni. ºi de rãzvrãtire. spuse: — Ah. iar Gryphus înconjurat. deci numai cu cinci ani în urmã. soldaþii din gardã îl luaserã în primire pe Cornelius. Într-o secundã Cornelius fu dezarmat. fãrã posibilitate de scãpare. — spuse Cornelius. încã nu se împliniserã douãsprezece ore. Mathias a fost scos din celulã ºi condus la locuinþa temnicerului. zdrobit de lovituri. cãci la intrarea sa în închisoare i se citise regulamentul iar unele articole îi rãmãseserã perfect întipãrite în memorie. La apariþia acestor martori ai îngrozitoarei fapte pe care o comisese ºi ale cãrei circumstanþe atenuante. un glonte de muschetã în corp. apoi. redactat sub influenþa lui Gryphus. Mathias gãsise cã supa era prea fierbinte ºi o vãrsase în capul paznicului ºef care. cu multã îndemânare. ªi . Nici nu dispãruse bine de pe chipul soldatului de gardã surâsul graþios ce-i sublinia povestirea. domnule colonel. i-au trimis fiecare. rãspunse subofiþerul. — Iatã-mã. când pe scarã rãsunã un pas apãsat. în 1668. Ca urmare. rãcnind de mânie. Cornelius asculta cu mare atenþie aceastã istorisire neplãcutã. putu sã numere. — Unde e deþinutul. apoi a fost dus pe platoul din faþa fortãreþei. iar soldaþii de gardã din Loevestein. la un semn al sergentului. care. în timp ce scribul din Loevestein încheia procesul-verbal. nu le cunoºtea nimeni. rãspunse Cornelius pãlind puþin.

mai curând se putea spune cã ºuºoteau între ei. lasã-l sã vorbeascã. pe când strãbãtea drumul ce trebuia sã-l conducã la capãtul ultimei mari cãlãtorii. domnule. care vorbeau între ei. purtare ce lui Cornelius i se pãru nedemnã faþã de gravitatea unor asemenea evenimente. — Cum asta? — Mi-ai promis douãsprezece ore. cele trei bunuri din care Dumnezeu cere mãcar unul dupã cât se pare. ceea ce era aproape o compensaþie. dând din umeri a nepãsare. Aici. nici unei cãrþi. decât cã discutau. "Mi-a fost scris. Se pare cã l-ai snopit în bãtaie. unde mergem? Ofiþerul îi arãtã o trãsurã la care erau înhãmaþi patru cai. Deodatã. întrerupt din exerciþiul funcþiunii. sprijinindu-se într-o cârjã. — zise Cornelius. cred cã nu se cuvine sã fiu astfel insultat de acest om. — Dar. Drace! Bietului Mathias nu i s-a fãcut o asemenea onoare. gândi bietul Cornelius. ºi încã unul din cei mai apropiaþi. finul lui Corneille de Witt. Cornelius numãrã treptele care duceau la locul viran din faþa fortãreþei. fãrã sã i se clinteascã nici un muºchi. ca de pisicã. nici nu erau aliniaþi. procesul-verbal nu e încã terminat. sã nu dau în lumea asta numele meu nici unui copil. amintindu-i . tot atâtea gloanþe ca acel oarecare Mathias. Ce-þi mai pasã acum? O sudoare rece acoperi fruntea lui Cornelius auzind acest rãspuns. ªi îl urmã pe ofiþer. — Bine! replicã scribul. domnule. Roza. mai ales din partea unui ofiþer despre care i se spusese cã este în garda personalã a prinþului. — sã arãtãm acestor oameni cã un burghez. — Spuneþi-mi. cã nu mai are prieteni ºi se resemnã. ce þi-am spus? ºopti la ureche soldatul care-i povestise despre Mathias. domnul van Deken. Gryphus apãru ºchiopãtând. dar a venit un aghiotant al Alteþei Sale.caraghiosul ãsta care îmi vorbea de douãsprezece ore! — Vezi. — Ei. hotãrât ºi demn. care-i pãru o ironie puþin cam prea brutalã. neºtiind încotro sã-ºi îndrepte privirea pentru a o regãsi?! Cornelius privi în zadar la dreapta ºi la stânga. poate primi. Ochii sãi bãtrâni ºi cenuºii. regretând cã nu-l întrebase pe soldatul din gardã câte erau. ªi. scânteiarã într-o ultimã privire de urã intensã aruncatã condamnatului. în faþa locuinþei sale. dacã va muri fãrã sã-i fi spus un ultim rãmas bun? Dacã va muri fãrã sã afle nimic despre laleaua neagrã ºi se va trezi acolo sus. Cornelius cãutã curajos din ochi soldaþii care urmau sã-l execute ºi vãzu într-adevãr vreo zece strânºi laolaltã. clãtinându-se. e foarte natural ca acestui om de treabã sã-i fie necaz pe dumneata. aºa cum socotea el. ºi mai ales într-un asemenea moment. lucru pe care în amabilitatea lui îndatoritoare i l-ar fi spus cu siguranþã. de la fiecare om cât de cât organizat. pe care binevoieºte a-l lãsa sã se bucure pe pãmânt de proprietatea unui suflet ºi de uzufructul unui corp". De fapt. rãspunse ofiþerul. Apoi izbucni într-un torent de blesteme atât de îngrozitoare. Dar aceºtia stãteau de vorbã paºnic ºi n-aveau muschete. domnule colonel van Deken. umplându-ºi pieptul cu o mare cantitate de aer. m-am apãrat. se simþea stãpânit de teama cã îl va vedea pe Gryphus ºi nu o va vedea pe Roza. strângându-ºi cu înþelepciune hârtiile ºi pana într-un portofel uzat ºi jegos. fãrã sã-l fi zãrit pe Gryphus. încât Cornelius se adresã ofiþerului: — Domnule. trecu în faþa grefierului care. — Ascultã. — Eh! spuse colonelul. — Ah! da. îndrãzni sã spunã ofiþerului: — Dar. biata fatã. — Nu meritã osteneala sã-l termini. mândru. Nenorocitul înþelese cã nu mai are ce spera. Dar. spuse ofiþerul râzând. nici unei flori. ajunse pe platou fãrã s-o fi zãrit pe Roza. — O minciunã.

— sã citeascã în gândul stãpânului. ogarul veni înaintea Rozei. domniºoarã. împãrþea ordine. ridicând ochii ºi vãzând-o pe Roza în picioare. aºa cã cel ce îi povestise cazul lui Mathias ºi care pãrea sã facã parte din garda sa îl auzi. Cornelius trecuse de Leyda. Cornelius puse câteva întrebãri ofiþerului care-l însoþea ºi îl avea sub paza sa. ca ºi cum credinciosul animal ar fi încercat sã facã ceea ce nu reuºea nici un om. atât de îndatoritor. Prinþul îºi terminã scrisoarea. ca douã orfane. chiar înaintea eroului nostru. dar oricât de prudent i se adresã. — Ah! ah! fãcu Wilhelm cãtre câine. venea din partea Alteþei Sale s-o invite pe Roza la primãrie. Trãsura porni. — Urcã înãuntru. într-o împrejurare asemãnãtoare. Petrecurã noaptea în trãsurã. îi ºopti: — Unii condamnaþi au fost conduºi în propriul lor oraº ºi executaþi în faþa porþii casei lor. Wilhelm continuã sã scrie încã o clipã. Apoi. Cãtre searã. la preºedintele van Systens. Roza înaintã câþiva paºi spre masã. având marea Nordului la stânga ºi marea dinspre Harlem la dreapta. Fãrã îndoialã. pânã ce evenimentele îl vor lãmuri. în timp ce ofiþerul. tãie Rotterdamul ºi ajunse la Delft. aºeazã-te. o examinã ºi se gudurã. Dar nu la fel vom proceda ºi cu cititorul. Ai simþit îndatã cã e o compatrioatã. Roza ascultã. care are dreptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplã. ca douã surori. el se crezu dator sã-i dea noi informaþii lui Cornelius. o recunoºti. se pare cã mie nu-mi vor face onorurile pe acest platou! El pronunþã aceste cuvinte destul de tare. o îndemnã prinþul. XXX UNDE ÎNCEPEM Sà BÃNUIM CE CHIN ÎL AªTEPTA PE CORNELIUS VAN BAERLE Trãsura îl purtã toatã ziua. spuse: . ºi îl vom lãsa în aceastã ignoranþã. A doua zi în zori. spuse ea oprindu-se. Roza nu primi nici o veste de la stadtholder înainte de sfârºitul zilei. La ora cinci seara strãbãtuserã cel puþin douãzeci de leghe. Adio. Iatã-l cum pleacã fãrã sã-mi dea înapoi fata. banditule. — Aºa. aºezat în stânga drumului. Acolo fu introdusã într-o salã de consfãtuiri. Dar abia îºi întoarse prinþul ochii spre hârtia sa. Apoi cãtre sine: — Iatã un bãiat care nu uitã niciodatã sã consoleze pe cineva. voi vedea dacã bietele rãzoare au fost rãvãºite. cãci prinþul o privea. spuse el. — Ah! murmurã Cornelius. Am vãzut cã Roza ºi laleaua fuseserã lãsate de cãtre Wilhelm de Orania. dacã se iveºte prilejul. Cornelius nu ºtia nimic despre tot ce se petrecuse aici. un ofiþer intrã la van Systens. — Ah! ticãlosule. Cornelius regretã cã nu se mai afla lângã el soldatul din gardã. prietene. vorbea fãrã sã se lase rugat. — Dacã voi fi dus la Dordrecht. Pe cinstea mea. trecând prin faþa casei mele.de trãsura care. Dupã trei ore intra în Harlem. care. — Monseniore. îi atrãsese privirea ºi la Buytenhoff. spre marea lui pãrere de rãu nu primi nici un rãspuns. cu piciorul pe scarã. unde îl gãsi pe prinþ scriind. îi spuse fãrã sã-ºi întrerupã scrisul: — Apropie-te. întorcându-se spre Roza ºi fixând asuprã-i privirea lui scrutãtoare ºi sumbrã. În acest timp. Lãsã în urmã Dordrechtul. Asta depinde de la caz la caz. îºi spuse Cornelius. aproape de uºã. pentru ca pilda sã fie mai puternicã. cã ea se ºi retrase foarte ruºinatã. Era singur ºi la picioarele sale se odihnea un ogar mare de Friza care îl privea fix. apoi. Cornelius schiþã un gest în semn de mulþumire. cãci se apropie de portierã ºi. urlã Gryphus arãtând pumnul victimei sale care îi scãpa. îþi rãmân îndatorat.

aºa cã ar fi fost mai potrivit sã-i spunã "sora mea". — Domnule van Deken. — Hm! Prinþul pecetlui scrisoarea pe care o terminase ºi chemã pe unul din ofiþerii sãi. care... — Speri în mine. Ofiþerul salutã. — Dar nu-i reproºezi cã maltrateazã în special pe unul? — Tatãl meu maltrateazã în special pe domnul van Baerle. — Fata mea. monseniore. Prinþul avea abia douãzeci ºi trei de ani. care îngheþa pe toþi cei ce se apropiau de el.. în mod atât de îngrozitor. fata mea. — Monseniore. nu suntem decât noi doi aici. a cãror privire inteligentã cãuta sã trezeascã îndurarea mocnindã în adâncul acestei inimi întunecate. îngânã ea. fruntea i se încreþi. domnul prim-ministru Ioan ºi fratele sãu Corneille. dar e bine sã nu-l minþi pe prinþul tãu. — ªi de ce nu-þi iubeºti tatãl? — E rãu. le vei executa. — În vocea dumitale se simte vibrând totuºi speranþa. el reluã: — Dar la ce-þi foloseºte sã iubeºti un om sortit sã trãiascã ºi sã moarã în închisoare? — Îmi va folosi. Dupã un moment de tãcere. Roza optsprezece sau douãzeci. vreau ca ziua . — Dar ce? — Nu îndrãznesc sã spun. Roza plecã ochii. rãspunse ea cu mândrie. iar pleoapele îi ascunserã o clipã ochii. Roza începu sã tremure din tot corpul. — De mult? — Din ziua când l-am vãzut. — E rãu sã nu-þi iubeºti tatãl. — Care e iubitul dumitale.. — Fiica mea. — ªi când l-ai vãzut? — A doua zi dupã ce au fost uciºi. — ªi ai accepta sã fii soþia unui deþinut? — Aº fi cea mai mândrã ºi mai fericitã dintre creaturile umane dacã aº deveni soþia domnului van Baerle. — Pe toþi? — Pe toþi. dacã trãieºte ºi moare în închisoare. monseniore. du la Loevestein acest mesaj. spuse el cu acel accent deosebit de impunãtor. ºi nu dupã mult timp se auzi rãsunând sub bolta casei galopul unui cal. vei lua notã de ordinele ce le dau guvernatorului ºi. — Ai un tatã la Loevestein? — Da. — Ah! Înþeleg. sã-l ajut sã trãiascã ºi sã moarã. Roza surâse împreunând mâinile. în ceea ce te priveºte. cel puþin nu-l iubesc aºa cum ar trebui sã-ºi iubeascã o fiicã tatãl. monseniore. spuse prinþul. copila mea. duminicã e sãrbãtoarea lalelei ºi duminicã e poimâine. spuse el. deºi întreaga fizionomie a prinþului vãdea doar bunãvoinþã. urmã prinþul. sã stãm de vorbã. monseniore. cufundatã parcã într-un somn ca de moarte. monseniore. monseniore. — Da.— Haide. Roza fãcu un pas înapoi. ia-i ºi fã-te frumoasã. ce speri? Ea îºi ridicã spre Wilhelm ochii ei frumoºi ºi limpezi. Iatã cinci sute de florini. — Pe care-l iubesc. Buzele prinþului se strânserã. — Cum se manifestã rãutatea lui? — Tatãl meu maltrateazã prizonierii. dar. — Nu-l iubeºti? — Nu-l iubesc.

Statele Olandei îºi atribuiau onoarea de a arãta francezilor cã. prin magazine ºi bazare. XXXI HARLEM Harlem. nedorind sã rãmânã mai prejos. ºi sã rosteascã eventual un discurs. care se mândreºte. spre gloria sa. temelia republicii batave este încã atât de solidã încât se poate dansa pe ea în acompaniamentul bubuiturilor de tun al flotelor. ºi îl cãutau pe eroul solemnitãþii. În timp ce alte oraºe doreau sã strãluceascã prin arsenale ºi ºantiere. prietenii sau duºmanii acestora vor întotdeauna sã vadã licãrind. Demnul bãrbat fãcuse toate eforturile pentru a semãna cu floarea favoritã. sau cred cã pot desluºi. spuse Wilhelm. chiar ºi în discursurile cele mai lipsite de importanþã ale oamenilor politici. menitã sã strãluceascã doar o zi ºi sã distreze în timpul acestei zile femeile. Astfel cã. militarii ºi nobilii. nu te-ar fi putut împiedica sã admiri caracterul acestor olandezi cumsecade. Societatea horticolã din Harlem s-a dovedit demnã de titlul pe care-l purta. Dacã acest erou ar fi apãrut în urma discursului pe care am vãzut cã-l redactase bunul van Systens cu atâta conºtiinciozitate. erau ferm hotãrâþi sã nu-i aplaude cu acest prilej nici pe eroi. cãci avea de sãrbãtorit o triplã solemnitate: laleaua neagrã fusese creatã. iar mai la o parte. domina laleaua neagrã purtatã pe o targã învelitã în catifea albã cu ciucuri de aur. orãºenii manifestau un asemenea entuziasm încât nici zâmbetul rãutãcios al francezilor. mulþimea era atât de grãbitã. împodobit cu cele mai de preþ haine ale sale. laleaua neagrã. unde am intrat acum trei zile cu Roza ºi apoi din nou cu deþinutul. se aflau adunaþi oamenii de vazã ai oraºului: magistraþii. — Cum vrea Alteþa Voastrã sã fiu îmbrãcatã? ºopti Roza. pãrintele acestei lalele. gata sã-ºi cheltuiascã banii la fel de bine pentru a construi un vas destinat luptei împotriva inamicului. oferind o sutã de mii de florini pe un bulb de lalea. o razã din gândirea lor. ca ºi pentru a rãsplãti apariþia unei flori noi. a votat o sumã aproape egalã. deasupra cãrora se aplecau. teiul ºi castanul. Într-adevãr. cã e una din cele mai umbroase aºezãri olandeze. adicã pentru a susþine onoarea naþiunii. ce a fost încredinþatã notabilitãþilor pentru a se sãrbãtori înmânarea acestui premiu naþional.asta sã fie o mare sãrbãtoare ºi pentru dumneata. Dar pentru noi punctul de atracþie al zilei nu îl constituie venerabilul discurs al prietenului nostru van Systens. care ar fi fost urmãrit în special de prietenii ºi de duºmanii sãi. oricât de elocvent ar fi fost el. în formã de boltã. În centrul cortegiului. Se stabilise ca însuºi prinþul stadtholder sã decerneze premiul de o sutã de mii de florini. — Pune-þi costumul mireselor frizone. a izbutit perfect. În fruntea notabililor ºi a Comitetului horticol se distingea domnul van Systens. e un oraº frumos. în sfârºit. în duminica festivitãþii. obiºnuiþi sã râdã de toate ºi peste tot. savanþii ºi curioºii. în ciuda unui rãzboi dezastruos cum a fost acela din 1672. prin plopii zvelþi ºi mai ales prin promenadele umbroase. nici pe savanþi. nici tinerele aristocrate gãtite de duminicã. pestriþ ca o pajiºte. fapt socotit pânã acum imposibil. Harlem dobândise întâietatea în Olanda prin frumoºii sãi ulmi stufoºi. înºiruiþi de-a lungul arborilor umbroºi ai pãdurii. poporul. stejarul. pe bunã dreptate. parfumat ca o primãvarã. sã ne grãbim s-o spunem. care au impus acestei neobosite mame sã dea naºtere lalelei negre. ar fi produs cu siguranþã un efect mai puternic decât însuºi prezenþa prinþului stadtholder. atât de mult aºteptata zi de 15 mai 1673 sosise ºi toþi locuitorii oraºului Harlem. În spatele comitetului. Oraºul. ca ºi cei din împrejurimi. nici . eveniment de interes general. prin eleganþa întunecatã ºi severã a veºmântului sãu ºi. prinþul Wilhelm de Orania asista la ceremonie ca un adevãrat Olandez ce era ºi. ci doar pe cuceritorii naturii. muºcând din prãjiturile lor. Toate privirile erau aþintite spre eroina sãrbãtorii. paºnic ºi parfumat. îþi va sta foarte bine. Harlem trãia în aceastã zi o triplã bucurie. În sfârºit.

el îndrãzni totuºi o ultimã întrebare cu privire la tãrãboiul din jur. pretinsa sa fiicã. acea strãlucire a splendorilor umane ºi naturale îl zãpãcirã pe prizonier. — Dupã cum puteþi vedea. faþã de care. dominã în curând adunarea care o aclamã. El ciupeºte din valoarea fiecãruia câte puþin ca sã-ºi încropeascã o valoare a lui. obositã. unde arborii impunãtori fuseserã decoraþi cu ghirlande ºi inscripþii. sãrbãtoare! spuse Cornelius. laleaua neagrã. menit sã se bucure de neasemuita cinste de a umbri discursul lui van Systens ºi prezenþa prinþului stadtholder. Atenþia noastrã e îndreptatã spre figura strãlucitoare ºi radioasã care merge în mijlocul membrilor Comitetului de horticulturã. dupã o clipã de tãcere. — Ah. iar la stânga. pentru noi. la dreapta. Dupã cum. spre acel personaj cu flori la centurã. poate nesatisfãcãtor. orgolioasã. pe când trãsura înainta câþiva paºi. Deºi ofiþerul îi rãspunse cu toatã rezerva când îl întrebase ce soartã îl aºteaptã. iar cortegiul. o trãsurã trecea pe drumul ce mãrgineºte pãdurea. XXXII O ULTIMà RUGÃMINTE În acest moment solemn. aºa cum înainte furase Rozei laleaua.fãptuitã o minune. pe care stã scris numele creatorului ei ºi va recunoaºte oficial. domnule colonel? întrebã el pe ofiþerul din escortã. ce se petrece aici. . — Vã rog. — E într-adevãr o sãrbãtoare în care florile joacã rolul principal. Cortegiul se opri în centrul unei pieþe rotunde. nici poporul de jos. ca un fulger care ar fi pãtruns în celula sa. vedea desfãºurându-se spectacolul ce l-am înfãþiºat. cedând locul acestei rivale adoratã de mulþime. — Ah. care nu ºi-au pãrãsit niciodatã casele.bieþii plebei. fãcând sã rãsune oraºul de aplauze nesfârºite. al lui Boxtel. întrebã: — E sãrbãtorit patronul oraºului? Vãd multe flori. De altfel. va lua un pergament frumos împodobit. cititorilor noºtri. interesul nu se aflã aici. care înghite castraveþi muiaþi în saramurã pentru a se rãcori. care. plãcute miresme! Frumoase culori! exclamã Cornelius. însetat. peste un sfert de orã va sosi prinþul. îmbrãcat în stacojiu. În trãsura aceasta. scârþâind din osii. Apoi. Nu. va face un ultim popas. domnule. Acest personaj triumfãtor. Din timp în timp. sclivisit. ºi unde rãsuna o muzicã asurzitoare. la prima vedere. periat. tinerele fete din Harlem apãrurã ca sã escorteze laleaua pânã la soclul ridicat pe estradã. Mulþimea. beat de fericire. purtatã pe o pernã de catifea. lângã fotoliul de aur al Alteþei Sale. aºa cã bucuria lui a fost deplinã. Boxtel grãbeºte pasul ca sã se frece de cotul lui van Systens. dominat de laleaua neagrã purtatã cu mare cinste. din când în când. prin portiera deschisã. era închis nenorocitul van Baerle. prin intermediul lui. înaintând ou greu printre copiii împinºi în afara aleii de îmbulzeala femeilor ºi a bãrbaþilor. prinþul stadtholder. a silit natura sã producã o floare neagrã ºi cã aceastã floare se va numi de acum înainte Tulipa nigra Boxtellea. pe jumãtate goi mestecând þipari afumaþi. Boxtel pãrãseºte din ochi pentru o secundã laleaua ºi punga ºi cerceteazã timid mulþimea. zgomotul. e Isaac Boxtel. culoare ce-i accentuiazã pãrul negru ºi tenul gãlbui. înaintea lui. cei o sutã de mii de florini. care mergând vede. Dar pe Roza n-o zãri. nici gospodarii graºi ºi bondoci. i se pãrea a fi cu totul strãin. Cu toate acestea. pe când aplauzele rãsunau pânã departe. acest erou al zilei. nu ne intereseazã nici frumoasele olandeze cu tenul trandafiriu ºi sânul alb. înãlþatã pe piedestalul ei. prinþul. cã Olanda. într-o pungã mare. cu tonul acela indiferent al omului cãruia nici o bucurie de pe pãmânt nu-i mai aparþine de mult. pentru a-ºi fãuri gloria ºi averea sa. e sãrbãtoare. spre care îºi strecoarã mereu privirea pentru a nu le pierde nici o clipã din ochi. ca niºte batoane de vanilie. ªi laleaua. în frumoase monezi de aur strãlucitor. prãfuitã. cãci se teme mai mult ca de orice sã nu zãreascã acolo figura palidã a frumoasei frizone. cu voce clarã ºi sonorã cã a fost în. nici cãlãtorii slabi ºi galbeni veniþi din Ceylon sau din Java.

cãci avea o bãnuialã dureroasã. — Oh! fie-vã milã. nu poate fi perfectã. — Cum doriþi. — Oh! fiþi îngãduitor. sã-þi dai seama cã e perfectã. s-ar putea sã fie laleaua mea. Vai! viaþa mea. — Atunci... o voi vedea! — Tãceþi ºi intraþi repede în trãsurã! Iatã. întrebã el cu voce ºovãielnicã. pot eu sã fac aºa ceva? — Vã implor. cãci ceea ce tot oraºul Harlem contemplã acum e chiar floarea pe care o socotiþi de negãsit. domnule? ªi ofiþerul fãcu din nou gestul de a porunci soldatului sã porneascã la drum. cã e o capodoperã a artei ºi a naturii ºi s-o pierzi. cel mult. domnule. un fior îi trecu prin tot corpul. pe piedestal. — Oh! vã mulþumesc. e adevãrat. — Laleaua neagrã-. domnule. aºa cã vã rog cruþaþi-mã. dar pe mine bucuria altora mã face sã sufãr. toatã viaþa mea atârnã de un semn de milã din partea dumneavoastrã. aºa cum nu se întâlneºte decât la militari. cãci nu vor vedea marea solemnitate la care sunt invitaþi. dar o voi vedea. unde e? — Acolo. cãci. eroii ce urmau sã fie premiaþi. domnule. ucideþi-mã apoi dacã vreþi. nu va fi probabil lungã. trebuie sã mã duc s-o vãd. ceea ce vãd acolo e laleaua neagrã. laleaua neagrã nu va fi gãsitã decât de acel cineva pe care îl cunosc eu. — Lalelele! strigã van Baerle. Poruncisem sã opreascã pentru cã aºa mi-aþi cerut. cea care i s-a furat Rozei! Oh! domnule. se adresã ofiþerul soldatului de pe caprã. aºadar azi se dã premiul? — Premiul lalelei negre. Ah! de-aþi ºti cât sufãr. pentru cã treceaþi drept un om care iubeºte florile. — Dar uitaþi cã sunteþi deþinut? — Sunt deþinut. sã vadã ºi domnul. aþi vãzut-o? Trebuie sã aibã pete. ªi ofiþerul se pregãti sã dea ordin de pornire. Apoi gândind cã fãrã el ºi laleaua lui sãrbãtoarea va eºua neîndoios. acum trebuie sã plecãm. cu o milã plinã de blândeþe. vã rog. urmã Cornelius cu desperare. lãsaþi-mã sã cobor. s-o pierzi pentru totdeauna! Oh! Trebuie sã ies. ºi apoi. spuse ofiþerul. înduraþi-vã. Cornelius îl opri încã o datã. poate e numai vopsitã în negru. Dar Cornelius îl opri. aº ºti sã spun. chiar neagrã. acel cineva pe care îl cunoaºteþi a gãsit-o. domnule. domnule. fiþi generos. — ªi ce flori sunt sãrbãtorite azi. sau. — Ce vreþi sã spuneþi. de-aþi ºti tot ce frãmântã acum mintea ºi inima mea. sã mergem. ºi pe onoarea mea cã nu voi fugi ºi nici mãcar nu voi încerca sã fug. da. strigã van Baerle. Atunci sã mergem. — Domnule. rosti Cornelius aruncându-se în fundul trãsurii. înþelegeþi ce înseamnã sã creezi laleaua neagrã. spuse ofiþerul. domnule. mai ales acelea care sunt sãrbãtorite azi. domnule. strigã van Baerle. domnule? — Niciodatã. Oh! Nu mã luaþi de aici! Lãsaþi-mã sã mai privesc! Cum. aruncându-se pe jumãtate în afara portierii. dar pentru cã acest spectacol nu vã face plãcere. pentru bunãvoinþã. Azi e sãrbãtoarea lalelelor? — Da. Obrajii lui Cornelius se îmbujorarã. cãci vor lipsi omul ºi floarea. domnule. — Sunteþi nebun. iar pe frunte îi apãrurã broboane de sudoare.— Opreºte. domnule? — Lalelele. s-o vezi o clipã. vedeþi? — Vãd! — Sã mergem! Domnule. spuse: — Vai! toþi aceºti oameni de treabã vor fi la fel de nenorociþi ca ºi mine. dar sunt un om de onoare. lãsaþi-mã numai sã privesc floarea! — Dar ordinele pe care le-am primit. vine escorta Alteþei Sale . e posibil? Oh! domnule. lãsaþi-mã s-o vãd de aproape. reluã melancolic van Baerle. oh! dacã aº fi acolo. unde. o vor vedea incompletã.

El ajunse curând la estradã. Van Baerle. însoþit de cele mai entuziaste aclamaþii. îi preziceau nu numai o pedeapsã sigurã. el oferi prinþului acel spectacol impresionant al desperãrii naive. o sorbea mai cu nesaþ din priviri. ci ºi un refuz. care meritã privitã mãcar o datã în viaþã. — Ce vrea? — Cere cu stãruinþã sã oprim o clipã aici. voi muri dacã nu se poate altfel. caii sãi. mai speriat pentru însoþitorul sãu decât pentru el însuºi. e deþinutul politic pe care. o vãzu în spatele tinerelor fete care formau o gardã de onoare acestei regine a nobleþei ºi a puritãþii. fremãtând pe picioarele lor puternice.prinþul stadtholder ºi se va încruciºa cu trãsura noastrã. Wilhelm îl privi cu rãcealã pe Cornelius ºi ascultã rugãmintea lui fierbinte. strigã van Baerle împreunânduºi mâinile. unul pregãtindu-se sã urce pe tron. ca apoi sã disparã pentru totdeauna. întrebã el. dar nu avu astâmpãr nici o jumãtate de minut. aºa cum a dorit Alteþa Voastrã. rãspunse el. — Oh! exclamã Cornelius. nepãsãtor ºi firesc. Era. când palid. ªi totuºi. de umbrã ºi de luminã. sãrise din trãsurã. fiecare la portiera trãsurii sale. care. se ducea în piaþã pentru a-ºi împlini datoria de preºedinte. care trecea tocmai în momentul acela. atotºtiutor ºi infailibil. dupã ce o voi fi vãzut. ÎNCHEIERE Van Baerle. ca de obicei. un spectacol ciudat sã-i vezi pe cei doi oameni. strãbãtu mulþimea ºi. ºi implorându-l pe prinþ. gata sã leºine de bucurie ºi clãtinându-se pe scara trãsurii. — Monseniore. O privi de la ºase paºi. prinþul stadtholder dãdu ordin sã opreascã. din ordinul Vostru. se retrase în trãsurã. dacã prinþul ar auzi zgomot sau scandal. monseniore! ªi se sufocã. Wilhelm. cã el se ºi apropie din nou de portierã. celãlalt socotindu-se gata sã urce pe eºafod. spuse prinþul. care prin îmbinarea tainicã de cald. îi savurã perfecþiunea ºi graþia. ar fi vai de mine ºi de dumneavoastrã. înconjurat de garda sa. cu cât se convingea mai mult de perfecþiunea florii. aflase crima. cu atât îºi simþea inima mai sfârºitã. — Acest om. — Ca sã vãd laleaua neagrã. Chipul sãu blând ºi cinstit devenea când roºu. — Ce se întâmplã? îl întrebã prinþul pe ofiþer care. probabil printr-un mesager secret ºi nevãzut de restul oamenilor. dupã ce voi fi aflat ceea ce trebuie sã ºtiu. — Daþi voie deþinutului sã coboare. gesticulând. l-am adus de la Loevestein la Harlem. sau recunoscându-l poate pe ofiþerul care-l însoþea. celãlalt nenorocit. pe mãsurã ce se apropia de laleaua neagrã. care se afla închis în trãsurã. auzind ordinul. monseniore. fãrã braþul ofiþerului drept sprijin. Vãzându-l pe omul care gesticula ºi implora. nu încercã sã se apere. unul atotputernic. ºi acum se apropia respectuos de el. Nu încercã sã protesteze. abia trecurã primii douãzeci de cãlãreþi. Cuvintele acestui prinþ atotputernic. în bubuitul tunului ce rãsunã pierzânduse în orizontul nesfârºit. în adevãr. condus de patru soldaþi ce îºi croiau drum. dar murind voi binecuvânta pe Alteþa Voastrã îndurãtoare. bietul Cornelius ar fi mulþumit cu siguranþã Alteþei sale în genunchi ºi cu fruntea în praf. În sfârºit vãzu unica floare. În aceeaºi clipã. de frig. Oh. Cãutã în jurul lui pe cineva . ºi sã meargã sã vadã laleaua neagrã. ºi apoi. prinþul îºi continuã drumul pe alee. e deþinutul rãzvrãtit care a vrut sã-l omoare pe temnicerul de la Loevestein? Cornelius suspinã ºi-ºi plecã ochii. care va îngãdui ca opera mea sã fie dusã la bun sfârºit ºi glorificatã. Dupã ce dãdu acest ordin. trebuia sã rãsarã o zi. foarte uºor de înþeles ºi emoþionant pentru o inimã atât de bunã ºi un suflet atât de nobil ca acela care îl contempla. se oprirã la ºase paºi de van Baerle.

la picioarele preºedintelui van Systens cãdea un alt om. fiica lui. pe care o credeam cea mai bunã prietenã a mea! — Oh! gemu ºi Boxtel. Cornelius pierdut. leºinase. spuse: — ªtiþi în ce scop aþi fost chemaþi aici: s-a fãgãduit un premiu de o sutã de mii de florini aceluia care va izbuti sã creeze laleaua neagrã. Îl vãzu. tânãrã fatã. palid. în aceeaºi clipã. se ridicã ºi îºi plimbã privirea domoalã asupra mulþimii încântate. a cãrei frumuseþe fu salutatã printr-un murmur general. strigaserã amândoi deodatã: "Roza! Roza!" — Aceastã lalea e a dumitale. preocupat fiind doar de prinþ. Atunci. cu rãsuflarea tãiatã. oprindu-le pânã ºi suflarea de pe buze. Povestea naºterii sale ºi numele autorului ei vor fi înscrise în cartea de onoare a oraºului. De altfel. Îl vãzu pe Cornelius schiþând un gest involuntar. vãzându-ºi speranþele distruse. Prinþul. i se controlã inima: era mort. La unul din unghiuri se afla Boxtel. finã. fãrã puteri ºi cu ochii înlãcrimaþi. Fu ridicat. din trei interese ºi trei drame diferite. de florini. deoarece nici preºedintele. dar din care nu se pierdea nici o notã datoritã acelei tãceri pioase ce se lãsase deodatã asupra celor cincizeci de mii de spectatori. mai degrabã. de ea. Cornelius se dãdu înapoi îngrozit: în hoþul lalelei. care se sprijinea. conducândo sau. Laleaua neagrã a fost creatã ºi întruneºte toate calitãþile cerute de programul Societãþii horticole din Harlem. privea surâzând spectacolul oferit de douã inimi fericite. nu-i aºa? întrebã prinþul. din înaltul cerului azuriu. la picioarele tronului. ce fremãta de nerãbdare. Sã se apropie persoana care e stãpâna lalelei negre. deºi slabã. trãdat de ea. în al treilea unghi. În sfârºit. în falsul Iacob. Îl vãzu pe Boxtel repezindu-se de pe treapta pe care se afla. stãtea în picioare pe o treaptã. pe ofiþerul însãrcinat sã se ocupe de Roza. lovit de o emoþie cu totul diferitã. dupã numele lui van Baerle. Laleaua neagrã! Aceastã minune a Olandei se aflã aici. — Laleaua aceasta. ochiul sãu pãtrunzãtor se opri pe rând asupra celor trei extremitãþi ale unui triunghi format în faþa lui. egalã. copleºit de fericire. pe umerii cãreia cãdeau în valuri dantele din boneta ei de aur. ce rãzbãtea din mulþime. mut. înaintea ochilor voºtri. de braþul unuia dintre ofiþerii lui Wilhelm. La altã extremitate se gãsea Cornelius. nici prinþul nu pãrurã a se ocupa prea mult de el. una singurã. centrul atenþiei generale. nãucit. brodat cu fir de argint. vãzând în sfârºit toþi auditorii sãi instalaþi. va purta deci numele creatorului ei. în puritatea . urmã prinþul. cu o voce calmã. i se luã pulsul. Dar peste tot. aºadar m-a minþit cã i s-a furat floarea. neavând ochi. îmbrãcatã într-un costum de lânã roºie. salutând rând pe rând pe prinþ. o frumoasã frizonã. bâlbâi Roza.cãruia sã-i poatã pune o întrebare. el îl recunoscu pe adevãratul Isaac Boxtel. din dreapta ºi din stânga prinþului se auzi câte un strigãt: Boxtel. Iatã pentru ce a pãrãsit fortãreaþa Loevestein! Oh! nenorocitul de mine! Uitat. la rândul lui. inimã. sunt pierdut. — Oh! ºopti Cornelius. prinþul. ªi rostind aceste vorbe. feþe necunoscute. pe logodnicã ºi pe Dumnezeu care. Boxtel. acest incident nu continuã sã tulbure sãrbãtoarea. îºi plimbã privirea limpede asupra celor trei capete ale triunghiului. în sfârºit. monseniore. Wilhelm. de laleaua neagrã ºi de comitet. dragoste decât pentru laleaua neagrã. pentru a judeca efectul produs. În acelaºi timp. Toþi îºi îndreptau ochii spre tronul pe care se aºezase prinþul. vecinul lui. împingând-o în faþa tronului. care va fi de acum înainte ºi numele de soþie al acestei tinere fete. desfãcu încet sulul de pergament ºi. Era Roza. — Da. trãsnit. Spunând acestea. Wilhelm luã mâna Rozei ºi o puse în mâna unui om ce se aruncã. printre fecioarele din Harlem. viaþã. pe care. ºi va fi înscrisã în catalogul florilor sub titlul de Tulipa nigra Roza Barlaensis.

Roza. trimisã în calitate de ambasador. o mare fericire pentru Boxtel cã Dumnezeu i-a trimis la momentul potrivit acest atac fulgerãtor de apoplexie. deveni din ce în ce mai învãþatã ºi. cãci proprietatea lui Boxtel. ea a crescut-o ºi a fãcut-o sã înfloreascã. oftând. încât puteau sfida toate telescoapele din Dordrecht. numãrul lor urca. prinþul stadtholder. în sunetul trompetelor. omorând ºoarecii de câmp ºi gonind albinele prea înfometate. vor înþelege cã el s-a împãcat greu cu ginerele sãu. dar sfârºi prin a accepta situaþia. . se urcã în trãsurã ºi plecã. mulþumitã Rozei. care se rotunjirã atât de mult. le numãrase dupã vânãtãi. Cornelius aºtepta sã afle unde vrea sã ajungã prinþul. ar fi nedrept. e darul oraºului Harlem fãcut lalelei. eºti finul domnului Corneille de Witt ºi prietenul domnului Ioan. s-a constatat cã ai fost întemniþat pentru o crimã pe care n-ai comis-o. Deoarece aflase povestea lui Boxtel ºi era furios cã falsul Iacob îl trãsese pe sfoarã. pânã la patruzeci ºi unu. victorioºi. Aºadar. distruse el însuºi observatorul ridicat odinioarã de invidios în spatele sicomorului. îl preveni pe tatãl ei de tot ce se întâmplase. întinse mâinile celor doi soþi. dupã ce pronunþã aceste cuvinte cu o voce ce trãda emoþie. doar cã Boxtel era mort. Pãstreazã tradiþia meritelor lor. Acesta continuã: — Îi dau Rozei o sutã de mii de florini pe care i-a câºtigat cu prisosinþã ºi pe care va putea sã þi-i ofere. aºa cã n-o sã þi-i dea ca zestre. prin bãtrâna Zug. prinþul îi întinse lui Cornelius faimoasa foaie din biblie. * La rândul lui. fu alipitã rãzoarelor lui Cornelius. toate bunurile îþi vor fi înapoiate. prinþul îi arãtã cu degetul. procesiunea porni din nou. datoritã povestirii noastre. iar Cornelius ºi Roza. cãci dacã dumneata ai gãsit metoda de a crea laleaua neagrã. cãci voi. dar cã. dupã cum afirma el. fãrã ca ceva sã se fi schimbat în ceremonialul ei. Merita sã-l vezi urmãrind fluturii periculoºi. dumneata sau Roza. spuse: — Vai! Sunteþi într-adevãr fericiþi. lui Cornelius. Domnule van Baerle. domnule. vândutã la licitaþie. Nu putea uita loviturile de ciomag primite. greºit judecaþi. au fost doi mari cetãþeni. ªi. în ciuda obiceiului sãu. din ce în ce mai frumoasã. cunosc caracterul bãtrânului Gryphus. spunând: — Nu se ºtie prea bine cine a câºtigat aceºti bani. al curajului ºi al cinstei ei. dupã ce fusese paznic de oameni. Aceia care. care îngenunchearã lângã el sã i le sãrute. Cât despre dumneata. Rãmâi demn de numele pe care unul þi l-a încredinþat la botez ºi de prietenia pe care celãlalt þi-a acordat-o mai târziu. Prinþul.sufletului sãu. nu numai cã eºti liber. care a adus dovada nevinovãþiei dumitale — ºi. mânã în mânã. pe care îi scrisese Corneille de Witt ºi pe care el o folosise pentru a înveli cel de-al treilea mugur — cât despre dumneata. Apoi. Cornelius plecã în aceeaºi zi la Dordrecht împreunã cu Roza. nu cãutaþi sã cuceriþi decât noi culori de lalele. Apoi. fiind nevinovat. pentru a nu fi mai puþin generos decât Alteþa Sa. visând poate sã aduceþi Olandei adevãrata glorie ºi adevãrata fericire. A fost. Devenind paznic de lalele. mergeau alãturi. punga cu o sutã de mii de florini de aur. nu-l bãnuise nici mãcar o clipã de o faptã atât de josnicã. de altfel. Când au ajuns la primãrie. aruncând o privire în direcþia Franþei. spunând aceste cuvinte. de care Olanda e mândrã astãzi. sunt preþul dragostei ei. care. el fu cel mai aprig pãzitor de flori din câþi s-au întâlnit vreodatã în Flandra. nici bunurile dumitale nu pot fi confiscate. Asta înseamnã. cãci aceºti domni de Witt. ca ºi cum ar fi vãzut alþi nori îngrãmãdindu-se într-acolo. greºit pedepsiþi într-un moment de rãtãcire a poporului. De altfel. care l-a scutit de a asista în continuare la evenimente atât de dureroase pentru orgoliul ºi lãcomia lui.

dupã doi ani de cãsãtorie. Condiþie care a fost riguros împlinitã. ºtia sã citeascã ºi sã scrie atât de bine. încât putu sã se ocupe singurã de educaþia celor doi copii frumoºi nãscuþi în luna mai 1674 ºi 1675. aºa cum fãcuse cu mynheer Isaac Boxtel. luna lalelelor. el a scris deasupra porþii sale versul pe care Grotius îl sãpase în ziua evadãrii. ºi tocmai pentru cã n-a murit. de care Providenþa n-ar fi avut poate rãgazul sã-l fereascã. Principalele ornamente din salonul sãu. În sfârºit. pe zidul închisorii: "Ai suferit uneori destul pentru a avea dreptul sã nu spui niciodatã . Van Baerle a rãmas credincios Rozei ºi lalelelor sale. scrisese el însuºi testamentul prin care lãsa Rozei moºtenire mugurele lalelei negre. iar al doilea. datoritã cãreia a gãsit un mare numãr de varietãþi înscrise ºi azi în catalogul olandez. care s-o iubeascã ºi pe care sã-1 iubeascã. cel de Roza." SFÂRªIT . naºul sãu îi scrisese sã ardã corespondenþa marchizului de Louvois. cu condiþia ca cei o sutã de mii de florini pe care-i va primi ca premiu sã-i foloseascã drept zestre pentru a se cãsãtori cu un bãiat frumos. încadrate în rame mari de aur.Sunt prea fericit. erau cele douã foi din biblia lui Corneille de Witt. ne amintim. pe una. care i-au pricinuit mai puþine griji decât vestita floare cãreia îi datora existenþa lor. Este de la sine înþeles cã un copil era bãiat ºi celãlalt fatã. deºi Cornelius n-a murit. Toatã viaþa s-a ocupat de fericirea soþiei ºi de cultura florilor. Pe cealaltã. între douãzeci ºi ºase ºi douãzeci ºi opt de ani. cã primul primi numele de Cornelius. pentru a împiedeca apariþia altor eventuali invidioºi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful