PSALMUL 101 (RUGCIUNEA UNUI NECJIT) 1. Doamne, auzi rugciunea mea, i strigarea mea la Tine s ajung! 2.

S nu ntorci faa ta de la mine; n orice zi m necjesc, pleac spre mine urechea Ta! 3. n orice zi Te voi chema, degrab auzi-m! 4. C s-au stins ca fumul zilele mele i oasele mele ca uscciunea s-au fcut. 5. Rnit este inima mea i s-a uscat ca iarba; c am uitat s-mi mnnc pinea mea. 6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. 7. Asemnatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnia din drmturi. 8. Privegheat-am i am ajuns ca o pasre singuratic pe acoperi. 9. Toat ziua m-au ocrt vrjmaii mei i cei ce m ludau , mpotriva mea se jurau. 10. C cenu am mncat, n loc de pine, i butura mea cu plngere am amestecat-o, 11. Din pricina urgiei Tale i a mniei tale; c ridicndu-m eu, m-ai surpat. 12. Zilele mele ca umbra s-au plecat i eu ca iarba m-am uscat. 13. Iar Tu, Doamne, n veac rmi i pomenirea Ta din neam n neam. 14. Sculndu-te, vei milui Sionul, c vremea este s-l miluieti pe el, c a venit vremea. 15. C au iubit robii ti pietrele lui i de rna lui le va fi mil. 16. i se vor teme neamurile de numele Domnuluii toi mpraii pmntului de slava Ta. 17. C va zidi Domnul Sionul i se va arta ntru slava Sa. 18. Cutat-a spre rugciunea celor smerii i n-a dispreuit cererea lor. 19. S se scrie acestea pentru neamul ce va s vin i poporul ce se zidete va luda pe Domnul; 20. C a privit din nlimea cea sfnt a Lui, Domnul din cer pe pmnt a privit, 21. Ca s aud suspinul celor ferecai, s dezlege pe fiii celor omori, 22. S vesteasc n Sion numele Domnului i lauda Lui n Ierusalim, 23. Cnd se vor aduna popoarele mpreun i mpriile ca s slujeasc Domnului. 24. Zis-am ctre Dumnezeu n clea triei Lui: vestete-mi puintatea zilelor mele. 25. Nu m lua la jumtatea zilelor mele, c anii Ti, Doamne, sunt din neam n neam. 26. Dintru nceput Tu, Doamne, pmntul l-ai ntemeiat i lucrul minilor Tale, sunt cerurile. 27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rmne i toi ca o hain se vor nvechi i ca un vemnt i vei schimba i se vor schimba. 28. Dar Tu acelai eti i anii Ti nu se vor mpuina. 29. Fiii robilor Ti vor locui pmntul lor i seminia lor n veac va propi.