Teoria generala a dreptului

Este o stiinta juridica complexa care studiaza statul si dreptul in interdependenta lor . Prin drept intelegem atat normele juridice in vigoare cat si raporturile juridice care se nasc in temeiul acestor norme . Pe langa stat si drept teoria generala a dreptului studiaza si constiinta juridica ( reprezentarile ; ideile ; atitudinile cetatenilor in raport cu normele juridice ) . In general termenul de drept in sensul teoriei generale a dreptului are 2 acceptiuni : I. Dreptul obiectiv adica ansamblul normelor de conduita in vigoare la un moment dat ( LOW) . II. Dreptul subiectiv aptitudinea subiectelor unui raport juridic de a pretinde celorlalte subiecte sa deruleze o anumita conduita ( sa faca sau sa nu faca ceva sau sad ea ceva) Dreptul obiectiv reprezinta creatia statului iar aplicarea lui este garantata prin fota coercitida a statului ( COERCITIDA = forta de constrangere ) CONCEPTUL DREPTULUI Aparitia dreptului se leaga de aparitia primelor reguli cutumiare ( obisnuielnice ) care s-au impus in comunitatile umane primitive . Orice comunitate sociala are nevoi de o anumita ordine sociala pentru a exista si a evolua comunitatile gentile si tribale au cunoscut cutume morale si religioase formate printr-o experienta indelungata si devenita obligatorie sedentarizarea populatiei ; stratificarea sociala , diviziune muncii au determinat aparitia unor categorii socio-profesionale insarcinate cu mentinerea ordinii sociale ; cu perceperea taxelor sau cu apararea teritoriului . Treptat aceasta categorie a devenit aparatul de stat insarcinat cu respectarea legilor. Se cunosc 3 cai de aparitie a dreptului : 1. Statele antice si feudale au preluat norme cutumiare pe care le-au investit cu forta etatica. 2. Edictarea unor norme in forma scrisa de catre monarhi . 3. Investirea cu titlul de norme obligatorii a unor solutii dispuse de instante laice sau religioase . ESENTA DREPTULUI Dreptul este un fenomen social bolutional . Esenta sa fiind strans legata de vointa oamenilor . In societatile democratice esenta dreptului este reprezentata de vointa generala a societatii . Pentru a devenii drept vointa generala trebuie sa se exprime ca vointa de stat . CONTINUTUL SI FORMA DREPTULUI Ca orice fenomen dreptul reprezinta o unitate intre continut si forma . Continutul ne arata elementele constitutive ale fenomenului ; structura sa interna ; partile laterale in timp ce forma ne arata aspectul sau exterior ; structura sa externa ; modul in care el se infatiseaza . Continutul dreptului ne arata esenta sa ( exprimare normative a vointei generale ) precum si totalitatea reglementarilor juridice structurate pe institutii si ramuri de drept .

FORMA DREPTULUI Releva aspectul exterior , haina juridical sub care se infatiseaza dreptul . Continutul dreptului ii determina forma in sensul ca in functie de felul reguli de conduit impusa de stat si de domeniul in care aceasta produce domeniul se allege forma exterioara a normei care poate fi constitutia ; lege organica ; lege ordinara ; decret ; hotarare de guvern ; ordin ; ordonanta ; instructiune . Formele dreptului mai poarta denumirea de izvoarele formale a dreptului sau formele de exprimare a dreptului . Acestea sunt : - Actele normative : constitutia ; legile ; decretele ; hotararile de guvernului ; ordinele ; ordonantele ; instructiunile . - Obiceiul juridic - Contractual normative DREPTUL ; CONSTIINTA JURIDICA SI POLITICA Dreptul contine elementele de natura ideologica , de natura relationala si de natura institutionala . Constiinta juridica reprezinta totalitatea ideilor , sentimentelor si volitiunilor cu privire la drept , la fenomenul juridic in general . Constiinta juridica reprezinta premiza ideologica a elaborarii dreptului. Nici-o norma juridica nu este elaborate si nu se aplica fara a trece prin constiinta juridica . Politica influenteaza dreptul in sensul ca obtinerea puterii politice creaza premizele pentru care o formatiune politica sa-si transforme dezideratele politice ( scopuri politice ) in norme juridice adica norme de conduita obligatorii . Din acest punct de vedere dreptul este un instrument al politicii si al statului . DEFINITIA SI TRASATURILE DREPTULUI Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul normelor stabilite sau recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat si a caror respectare este obligatorie fiind garantata de forta de constrangere a statului . Trasaturile dreptului este un fenomen social volutional intrucat in continutul lui intra vointa de stat si vointa generala a societatii . Afirmam ca dreptul are un caracter dublu volitional deoarece normele sale se adreseaza unor comportamente individuale care au ca temei vointa de a produce efecte juridice . Caracterul normativ consta in aceea ca dreptul este format din norme juridice care descriu reguli de conduita tipice si impersonale cu scopul de a reglementa comportamentul individual . Caracterul obligatoriu rezida in faptul dintre toate normele sociale doar cele juridice sunt garantate de forta coercitida a statului

DREPTUL IN SISTEMUL NORMELOR SOCIALE

SISTEMUL NORMELOR SOCIALE Conduita individului in cadrul social suporta simultan actiunea a numeroase norme . Termenul de norma desemneaza o regula generala , o unitate de masura , un standard , stabilit

de oameni pe baza unor experiente positive de viata si care reprezinta un indreptar pentru activitatea umana viitoare. Normele sociale sunt foarte diferite : - Normele tehnice reprezinta conduit oamenilor in procesul de productie , in raport cu obiectul muncii , mijloacele de productie si uneltele de munca . Ele exprima raportul dintre conduit umana si legile naturii . Scopul lor este de a se obtine un minim de effort , un rezultat maxim . Multe norme tehnice au fost incorporate in norme juridice dobandind forta obligatorie etapica de stat . - Obiceiul reprezinta o norma sociala aparuta spontan in urma unor indelungate experiente umane . A avut un rol important in societatile primitive , in present are o pondere redusa . Normele morale reprezinta un ansamblu de idei , conceptii si reguli despre ceeace este bine sau rau ; drept sau nedrept ; permis sau nepermis . Criteriile pentru bine rau ; permis nepermis difera de la o epoca la alta ; de la un popor la altul . Normele morale recomanda cetatenilor anumite conduite in raport cu idea de bine si de drept . Spre deosebire de normele juridice normele morale nu imbraca o forma scrisa iar respectarea lor nu este garantata de forta coercitiva a statului . NORMELE ORGANIZATIILOR SOCIALE Organizatiile sociale ca subiecte ale raporturilor juridice sunt de 2 feluri : - Statale - Nestatale Cele statale sunt : - statul - organele si organizatiile de stat ( legislativ ; executive si judecatoresti ) - regiile autonome Cele nestatale sunt : - societatile comerciale - firme particulare - partide politice - sindicatele - asociatiile stiintifice ; culturale si sportive Acestea din urma emit reguli ; aplicabile membrilor lor sau persoanelor care aspira sa devina membrii. Nerespectarea acestor norme atrage aplicarea sanctiunilor prevazute in statut . Cea mai grea sanctiune fiind excluderera Normele organizatiilor sociale produc efecte juridice doar atunci cand sanctionate de stat daca sunt incorporate in norme juridice .\ NORMELE JURIDICE DEFINITIE SI TRASATURI Norma juridica reprezinta particula elementara , celula dreptului ; ansamblul normelor juridice formeaza structura interna a dreptului . Reprezinta elementele structurale de baza ; norma juridica poate fi definita ca o regula de conduita generala si impersonala stabilita sau recunoscuta de stat si care exprima vointa acestuia si a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului . Trasaturile :

1. Generalitatea se refera la faptul ca norma juridica prevede o regula de conduita aplicabila la un numar nelimitat de cazurisi in mod impersonal se alica ori de cateori se realizeaza situatia descrisa in ipoteza sa . Conduita descrisa in norma este tipica ea trebuind sa fie urmata de toate persoanele la care norma se adreseaza . Norma juridica reprezinta un etalon , un standard prin care statul indruma ; dirijeaza conduita cetatenilor . In functie de prevederile normelor juridice unele conduite apar ca fiind licite legale iar altele apar ca fiind ilicite . Nu-si pierde caracterul general normele care se adreseaza doar unor anumite categorii de persoane : pensionari ; minori ; militari e.t.c. 2. Caracterul obligatoriu . Regulile de conduita descrisa in normele juridice sunt obligatorii Nerespectarea lor atragand aplicarea sanctiunii descrise in continutul lor NORMELE JURIDICE , PRINCIPII Reprezinta o categorie aparte de norme juridice avand un caracter de maxima generalitate . Ele descriu principiile care guverneaza intreaga ordine statala sau anumite domenii importante ale vietii sociale . Ele descriu institutiile fundamentale pentru stat sau pentru o ramura de drept ( constitutia ) . Principiile descrise in coduri : - codul penal - codul civil - codul fiscal - codul muncii NORMELE JURIDICE SI DISPOZITIILE INDIVIDUALE Dispozitiile juridice individuale reprezinta reguli de conduita obligatorie ( fixate ; intuitum persone ) care se refera la o singura persoana descrisa , individualizata in norma si care se aplica o singura data . Atat norma juridica cat si dispozitia individuala au caracter obligatoriu . STRUCTURA NORMEI JURIDICE Norma juridica are o structura dubla : pe deoparte o structura interna denumita logicojuridica si care ne indica continutul normei si pe dealta parte o structura externa denumita tehnico-juridica si carte ne arata forma externa sub care se infatiseaza norma . STRUCTURA LOGICO-JURIDICA ne indica elementele componente interdependente care alcatuiesc norma . Este o stuctura trihotomica in sensul ca norma este alcatuita din 3 parti : I. Ipoteza II. Dispozitia III. Sanctiunea I.Ipoteza este acea parte a normei care descrie imprejurarile de fapt , situatiile in care norma se aplica . Descrie si categoriile de subiecte la care se refera norma .Unele norme se adreseaza tuturor cetatenilor altele doar persoane fizice sau doar prersoane juridice , doar minorilor sau majorilor . In functie de precizia cu care este formulata ipoteza distingem : - ipoteze determinate care descriu precis ; exact conditiile in care se aplica dispozitia normei .

- ipoteze relativ determinate atunci cand imprejurarile sunt indicate generic iar cele concrete urmeaza a fi stabilite de organul de aplicare . In functie de inprejurarile de fapt descrise distingem : - ipoteze simple care prevad o unica imprejurare in prezenta careia se aplica dispozitia - ipoteze complexe care prevad mai multe imprejurari si care fie cumulativ , fie alternativ atrag aplicatea dispozitiei . II. DISPOZITIA este acea parte a normei juridice care ne indica ce conduita trebuie sa urmeze persoana careia i se adreseaza norma in ipoteza data . Dispozitia consta fie in obligatia savarsirii unei actiuni fie interzicerea savarsirii sau derularii unei conduite . Dupa felul conduitei descrise dispozitia poate fi determinata cand fixeaza clar , precis fara posibilitate de derogare drepturile subiectelor de drept sau relativ determinata . Atunci cand prevede mai multe variante de conduita posibile iar subiectele pot sa-si aleaga intre ele . III.SANCTIUNEA indica consecintele pe care le va suporta destinatarul normei . Ea arata masurile pe care statul le ia impotriva persoanelor care nu respecta normele juridice . Sanctiunile descrise in norme sunt extrem de diverse atat ca natura cat si ca gravitate . Clasificare : A) In functie de ramura de drept careia ii apartine norma care le prevede distingem : - sanctiuni penale - sanctiuni administrative - sanctiuni civile - sanctiuni de dreptul muncii , etc... Fiecare categorie dintre aceste sanctiuni se subdivid in mai multe subcategorii ; de pilda sanctiunile de drept penal sunt : - pedepsele - masurile educative - masurile de siguranta B) Dupa scopul lor distingem sanctiuni reparatorii cum ar fi : - anularea unui inscris - restituirea bunului - restabilirea situatiei anterioare - despagubirea in echivalentul banesc s.a.m.d. Sanctiuni cu scop preventiv si reeducativ continutul acestora este preponderent coercitiv reversiv : - pedepsele - sanctiuni administrative C) Dupa gradul de determinare distingem : Sanctiuni absolut determinate cand sunt fixate clar in norma iar organul de aplicare trebuie sa le aplice ca atare fara a putea marii sau micsora Sanctiuni relativ determinate pe care norma le descrie sub forma unui minim si maxim limite intre care organul de aplicare le va stabilii . Unele norme descriu sanctiuni alternative intre care organul de aplicare are rolul de a alege sanctiunea pe care o va aplica . In principiu functioneaza NON BISS IN IDEM nimeni nu poate sa raspunda de mai multe ori pentru o singura fapta , insa sanctiunile de drept public pot fi cumulate cu sanctiuni de drept privat .

Exista norme juridice cu o structura aparent dihotomica in sensul ca sunt descrise doar ipoteza si sanctiunea iar dispozitia se deduce de pilda normele de incriminare din partea speciala a codului penal . Structura tehnico-juridica releva forma exterioara cum se infatiseaza norma in textul actului normativ in care este incorporata . Ca forma exterioara norma juridica reprezinta o parte a unui act normativ . Orice act normativ este alcatuit din capitole ; sectiuni ; articole si alineate . Articolul reprezinta elementul structural de baza al actului normativ si care in mod obisnuit contine o reglementare autonoma adica o norma juridica . Exista situatii in care un articol coincide cu continutul integral al unei norme sau situatii in care un articol contine mai multe norme juridice . CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Normele juridice se impart in mai multe categorii , dupa mai multe criterii : 1) Dupa obiectul lor si metoda reglementarii juridice ditingem norme de drept public si norme de drept privat . Ramurile dreptului public sunt : - dreptul constitutional - dreptul penal - dreptul procesual penal - dreptul administrativ - dreptul financiar Ramurile dreptului privat sunt : - dreptul civil - dreptul comercial - dreptul familiei - dreptul muncii Fiecare dintre ramurile mentionate este formata din institutii juridice specifice si din norme juridice specifice . 2) Dupa forma juridica a actului normativ in care sunt continute distingem : - norme juridice constitutionale - norme juridice continute in legi organice - norme juridice continute in legi ordinare 3) Dupa sfera aplicarii si gradul de generalitate distingem : - norme generale - norme speciale - norme de exceptie Normele generale reprezinta dreptul comun si se aplica doar in masura in care intr-un domeniu nu se aplica o reglementare derogatorie . Legea generala ulterioara nu deroga de la o lege speciala anterioara doar daca prevede expres aceasta . Normele de exceptie se emit in situatii exceptionale si deroga atat de la normele speciale cat si de la cele generale .

Dupa modul de redactare distingem : - norme complete care au in continutul lor toate 3 elementele specifice - norme incomplete care contin doar unele elemente aflandu-se in alte norme la care fac trimitere . Dupa felul conduitei pe care o descriu si o pretind destinatarilor distingem : - norme juridice onerative care pretind destinatarilor sa deruleze o actiune ; sa faca ceva - norme prohibitive care interzic destinatarilor sa savarseasca o actiune . Majoritatea normelor de drept penal sau administrativ sunt prohibitive . - norme permisive care nici nu interzic si nici nu obliga la o anumita conduita . Ele descriu posibilitatea destinatarului de a uza de un drept . Normele permisive la randul lor sunt de mai multe feluri : - norme de imputernicire stabilesc capacitatea ; competenta unor subiecte de drept - norme supletive care descriu cateva variante de conduita intre care subiectele pot sa aleaga - norme de stimulare sunt norme care instituie decoratii si titluri de onoare pentru anumite fapte - norme de recomandare adica norme prin care statul nu obliga ci recomanda destinatarilor deobicei organizatiilor sociale sa aiba o anumita conduita . Normele supletive caracterizeaza ramurile dreptului privat . IZVOARELE DREPTULUI CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT Termenul izvor de drept are 2 sensuri : - izvoarele materiale ale dreptului adica sursele dreptului ; adica realitatile sociale si economice existente la un moment dat si care determina voita de stat sa elaboreze anumite reguli de drept . - izvoarele formale sau formele de exprimare al dreptului reprezinta modul in care se exteriorizeaza normele juridice edictate sau sanctionate de stat . Izvoarele formale ale dreptului : - Obiceiul juridic sau cutuma reprezinta norme generate spontan dupa o experienta indelungata repetitiva si in functie de care la nivelul unor colectivitati se deruleaza viata sociala. Obiceiul a avut un rol important ca izvor de drept in comuna primitiva si la inceputurile aparitiei statului de drept in epoca contemporana ; in sistemele de drept continental care apatine dreptului romanesc importanta obiceiului a scazut foarte mult . In prezent in Romania obiceiul este izvor de drept in ramura dreptului civil . Potrivit art.600 din cod civil judecatorul va hotarii in materie de granituire in functie de obiceiul locului . Potrivit art. 980 din cod civil dispozitiile indoioase dintr-un contract se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul . In sistemul de drept anglo-saxon denumit COMMON-LAW obiceiul este un important izvor de drept . Actele normative reprezinta principalul izvor al dreptului romanesc . Actele normative contin marea majoritate a normelor juridice . Actele normative sunt structurate intr-un sistem erarhic strict in varful careia se afla constitutia . Termenul lege are 2 sensuri : - sensul larg este orice act normativ

- sensul restrans ; stiintific se refera la legile organice sau ordine emanate de parlament . Precedentul judiciar sau juris-prudenta se intelege practica repetitiva anterioara a instantelor de judecata intr-o anumita materie in sistemul de drept romanesc . Precedentul judiciar nu este recunoscut ca izvor de drept in sensul ca o hotarare judecatoreasca definitiva produce efecte doar in raport de partile procesului si nu obliga instantele care vor solutiona acelasi gen de litigii sa tina seama de acea hotarare . Precedentul judiciar reprezinta un important izvor de drept in dreptul anglo-saxon . CONTRACTUL NORMATIV . In general prin contract intelegem o conventie incheiata intre 2 sau mai multe parti prin care acestea isi asuma drepturi si relatii corelative in vederea realizarii unui scop . Clauzele contractului devin obligatorii , devin lege pentru partile semnatare . La incheierea unui astfel de contract partile pot sa afirme posibilitatea altor persoane de a adera la clauzele contractului , moment in care contractul devine normativ . In dreptul intern contractul normativ are o semnificatie redusa ca izvor de drept in dreptul international public unde poarta denumirea acord ; carta ; pact ;tratat ; conventie . (Carta ONU) ACTIUNEA ACTELOR NORMATIV IN TIMP ; SPATIU SI ASUPRA PERSOANELOR ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN TIMP . Rolul actelor normative este de a modela relatiile sociale ; de a ocrotii se promova anumite valori sociale . Ele realizeaza acst rol atat timp cat sunt in vigoare , cat produc efecte in momentul intrarii in vigoare si momentul iesirii in vigoare . Intrarea in vigoare a actului normativ nu coincide cu momentul adoptarii actului si intotdeauna este ulterior acestuia din nevoia ca destinatarii lui sa ia cunostinta de continutul lui . Un act normativ intra in vigoare la data prevazuta in continutul sau si care trebuie sa fie obligatoriu ulterioara momentului publicarii lui . Daca in act nu se prevede data intrarii sale in vigoare acasta va fi art.78 din constitutia Romaniei la 3 zile de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei . Din momentul intrarii in vigoare functioneaza prezumtia absoluta ca toti cetatenii tarii cunosc continutul sau . Din momentul intrarii in vigoare a unui act normativ nimeni nu va putea fi exonerat de raspundere pe motiv canu a cunoscut legea care incrimina fapta sa . Legea produce efecte numai dupa momentul intrarii in vigoare . Principiul consacrat in art . 15 din Constitutia Romaniei dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile . Acest text consacra principiul neretroactivitatii legii romane . In doctrina se admit 2 exceptii de la regula neretroactivitatii legii romane : 1) Legea penala sau contraventionala mai favorabila se refera la situatia in care intre momentul comiterii faptei si momentul epuizarii procesului de tragere la raspuundere a unei persoane intervin mai multe legi . In aceasta situatie in mod obligatoriu se aplica legea care prevede tratamentul juridic cel mai bland pentru infractori sau contravenient . 2) Legile interpretative care sunt ulterioare si produc efecte de interpretare de la momentul intrarii in vigoare a actului interpretat .

Ultraactivitatea lege este situatia in care legea continua sa produca efecte si dupa ce a iesit din vigoare pentru faptele comise cat s-a aflat in vigoare . Ultraactiveaza legea penala sau contraventionala mai blanda precum si legile exceptionale sau temporare . IESIREA DIN VIGOARE A UNUI ACT NORMATIV Actele normative emise pe o perioada determinata ies din vigoare la momentul la care se implineste durata de timp pentru care au fost adoptate . Actele normative emise pe perioada nedeterminata ies din vigoare prin abrogare . Abrogarea poate fi expresa direct atunci cand un act normativ nou de aceeasi forta juridica prevede expres ca vechiul act normativ sau o parte din el se abroga . Abrogarea tacita sau implicita se realizeaza atunci cand noul act normativ nu abroga direct actele normative anterioare ci reglementeaza aceeasi materie in mod diferit . CADEREA IN DESUETUDINE Este o modalitate prin care actele normative de drept pot iesi din vigoare datorita faptului ca realitatile care au determinat adoptarea lor nu mai exista . Actiunea actelor normative in spatiu se refera la 2 situatii : I. Aplicarea legii romane pe teritoriul nostru national conform principiului suprematiei puterii in stat . Legea romana se aplica pe deplin pe teritoriul nostru national in mod egal cetatenilor romani ; apatrizilor sau cetatenilor straini care comit fapte pe teritoriul nostru national . Prin teritoriu national se intelege partea din globul pamantesc care cuprinde solul ; subsolul ; apele si coloana de aer deasupra solului si apelor asupra carora statul isi exercita puterea suverana . In notiunea de teritoriu national intra si marea teritoriala adica si suprafata de mare care corespunde litoralului romanesc pana la 12 mile marine spre larg . Exista o singura exceptie de la principiul aplicarii depline a legii romane pe teritoriul national si anume imunitatea diplomatica . Nu raspund potrivit legii romane pentru fapte comise pe teritoriul nostru national persoanele care in momentul comiterii acestora avea calitatea de diplomati sau personal tehnic legal acreditat ori membrii ai familiei acestora . Legea romana nu se aplica acestor persoane indiferent de locul comiterii faptei . Singura sanctiune aplicabila este declararea ca persona NON GRATA si expulzarea de pe teritoriul Romaniei . II. Aplicarea legii romane in afara teritoriului national . Legea romana se aplica si la bordul navelor si aeronavelor romanesti aflate in cursa . Legea penala romana urmareste pe cetateanul roman oriunde s-ar afla . Ea se aplica atat pentru faptele savarsite intr-un alt stat cat si pentru fapte savarsite pe teritorii nesupuse vreunei suveranitati . Aceasta regula este corectata de principiul NON BISS IN IDEM NORMELE DE DREPT PRIVAT In cazul normelor de drept privat in relatiile internationale in general se aplica principiul LOCUS REGIT ACTUM adica se aplica legea de la locul in care se incheie raportul juridic ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE ASUPRA PERSOANELOR Actele normative se aplica in mod egal fara discriminari persoanelor .