METODE SI PRACTICI BUGETARE CURS 1 20.02.

2012

Scopul, functiile si obiectivele previziunii financiare

Mentinerea echilibrului financiar, protejarea autonomiei si dezvoltarea firmei se sprijna pe anticiparea fluxurilor financiare, pe perioade scurte sau indelungate de timp spre a se proceda la ajustarea lor si a rentabilitatii, inainte ca, capitalurile sa fie imobilizate. Previziunea financiara implica prognozarea prealabila a operatiunilor privind miscarea fluxurilor reale. In procesul de previziune se aleg obiectivele activitatii viitoare, se precizeaza politicile economice si se precizeaza procedurile menite sa asigure conditiile pentru realizarea acestor politici. Prin documentatia de previziune se aleg obiectivele si proportiile privind ativitatea ec si fin si se concretizeaza strategia si tactica financiara, se reflecta mutatiile de valori generate de fluxurile reale,de bunuri si servicii care la randul lor dau nastere fluxurilor fin. Rolul previziunii fin este aceea ca prin instrumente proprii sa asigure acoperirea financiara, conducerea si controlul obiectivelor, programelor si fenomenelor ec-fin, in scopul realizarii rentabilitatii, a echilibrului si prevenirea riscurilor (ec, de faliment, financiar). La elaborarea programului financiar, agentul ec trebuie sa tina cont de organizarea rationala a activitatilor de productie, de investitii, de actiuni sociale si de folosire a intregului potential uman, tehnic si financiar, de conjunctura pietei interne si externe , de contractarea la timp a productiei sau serviciilor si de formarea si alocarea cu eficienta a resurselor financiare. Procesul de elaborare a programului de fin trebuuie sa se bazeze pe corelatii reale si precise existente intre obiectivele economice si sociale, pe de o parte, si cele fin , pe de alta parte, pe cresterea oprativivitatii si pe sporirea rolului activ al finantelor in realizarea obiectivelor economice ale firmei i mobilizrea resurselor de care dispune. Intocmirea realista a programului fin pp cunoasterea temeinica a economiei, a tehnicii si finantelor firmei, a legislatiei economice si fin care sta la baza proceselor de productie si a regulilor de organizare eficienta a muncii, productiei si a investitiilor. Sarcinile ce trebuie sa le implineasca previziunea fin sunt: a. b. c. d. e. f. Determinarea corecta a veniturilor, chelt, a rezultatelor si a resurselor fin Colecatrea capitalurilor in functie de nevoi, de costuri sau alte criterii Descoperirea si mobilizarea rezervelor interne Accelerarea circuitului capitalurilor Impulsionarea realizarii programelor ec Stabilirea echilibrului fin si a unei structuri financiare corespunzatoare Functiile bugetului de venituri si cheltuieli: a. Functia de planificare se refera la stabilirea cu anticipatie a veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor si a fondurilor; b. Functia de control se manifesta atat in faza de elaborare cat si in ea de executie a bugetului; In procesul de control, bugetul devine o parghie la dispozitia organelor de conducere prin intarirea ordinii disciplinei si a raspunderii; c. Functia de asigurarea a rentabilitatii, lichiditatii, echilibrului fin , de prevenire si inlaturarea a riscului fin. Scopul principal al previziunii fin consta in asigurarea unor destinatii si utilizari precise ale resurselor banesti de care dispune firma. In realizarea scopului, prin previziunea fin se urmaeste sa se rezolve probleme privind mentinerea si cresterea capitalului, categorii necesare de fonduri privind desfacerea activitatii curente si nivelul acestora pt viitor cat si realizarea unui profit maxim.

Principalele obiective ca si componente le stategiei adoptate de firma, urmarite in procesul de previzune financiara sunt: 1. Organizarea pe baze realiste a fluxurilor si ciclurilor fin 2. Executia optima a operatiunilor curente legate de incasari si plati in scopul asigurarii firmei numerarul necesar 3. Alocarea rationala a resurselor banesti care reclama evaluarea cheltuielilor pt noi investitii si masurarea eficientei lor spre a se evita imobilizarile de fonduri care nu sunt necesare. 4. Obtinerea rentabilitatii cat mai mari pe seama utilizarii resurselor banesti ale firmei Utilizarea fondurilor imprumutate ofera uneori anumite avantaje cu precizaea ca imprumuturile trebuie valorificate cu eficienta maxima. Nivelul optim al creditului depinde si de prectica urmata de celelalte firme din sectorul de piata respectiv cu mentiunea ca agentii economici care recurg la structuri financiare ce se abat de la cele specifice, de la sector de activitate, dau nastere la suspiciuni din partea beneficiarilor.

CURS 2 MARIAN TOLE 27.02.2012 FORME SI INSTRUMENTE DE PREVIZIUNE FINANCIARA

Conducerea unei firme are ca principala atributie previziune, iar previziunea financiara este cea mai importanta activitate de planificare. Instrumentele de realizare a previziunii financiare sunt bugetele firmei care traseaza directiile de urmat pentru atingerea scopului propus. Evenimentele ulterioare dirijate prin aceste previziuni vor evolua mai mult sau mai putin in aceste directii in functie de realismul previziunii financiare si de activitatea manageriala de realizare a acesteia. Gestiunea previonara comporta urmatoarele forme: 1. previziunea strategica (cea pe termen lung ) 2. previziune operationala (pe termen mediu) 3. previziunea pe termen scurt. Previziunea strategica consta in prospectarea pe o perioada indelungata a cadrului general de conducere si dezvoltare a firmei, in stransa legatura cu relatiile si cu mediul in care evolueaza. Obiectivele generale ale acestei previziuni sunt: produsele ce se fabrica, situatia pietelor de aprovizionare, a celor de desfacere, orientarea si modelarea generala a activitatilor si a structurii interne a firmei. In cadrul acestor prognoze se formuleaza strategiile economice, cele financiare, cele comerciale, si cele tehnologice. Previziunea operationala are ca obiect stabilirea diferitelor resurse materiale, umane si financiare necesare firmei de a se angaja pe caile strategice ce si le-a ales. Managerul financiar va elabora in acest cadru planul de investitii si de finantate cu resursele financiare si destinatiile acestora pe mai multe exercitii. Obiectul principal al acestei previziuni consta in a prevedea echilibrul financiar global corespunzator planului de dezvoltare a firmei. Previziunea pe termen scurt este cunoscuta in mod curent sub denumirea de bugete. Prin procesul de bugetare se stabileste afectarea resurselor si a responsabilitatilor pe fiecare activitate in parte. Bugetul este, deci, previziunea cifrica a alocarilor de resurse si asigurarilor de responsabilitati pentru realizarea obiectivelor firmei in conditii de rentabilitate. Un buget reprezinta expresia formala a planurilor si a obiectivelor conducerii unei firme. El exprima viziunea conducerii asupra asteptarilor pentru toate activitatile operationale intr-o perioada specificata. Desi acest lucru poate parea extrem de simplu, procesul si executia sa genereaza frustrari in ceea ce priveste formularea exacta a bugetelor. Motivul il constituie multitudinea variantelor necesare pentru a defini planurile si obiectivele companiei. Aceste variabile sunt generate atat de factori interni cat si de factori externi care afecteaza procesul de alocare bugetara in mai multe feluri. Atunci cand un factor se modifica ceilalti pot fi afectati semnificativ pe tot parcursul pregatirii bugetului. Factorii interni de regula sunt mai controlabili de catre conducerea firmei decat cei externi care pot fi imprevizibili. Factorii interni ii putem regasi in umatoarele categorii: 1. Obiective de risc atitudinea conducerii fata de risc va dicta cantitatea de bani si resurse umane care vor fi incluse in bugetul pentru segmente specific firmei. Spre exemplu firmele ce risca tind sa fie inovative in ceea

ce priveste produsele, in ceea ce priveste extinderea pietelor sau efectuarea de investitii de capital. 2. Abilitatile manageriale le implica pe cele de baza um ar fi ailitatea executantilor principali de a intelege afacerea pe care o administreaza. 3. Stilul managerial depinde deseori de aspecte ale pregatirii managerului cum ar fi experienta in domeniu, de aspiratiile personale, de agresivitate, de pasivitate si de structura organizationala in care el a fost obisnuit sau in care lucreaza. 4. Inovarea produselor conducerea trebuie sa fie capabila sa recunoasca etapa de productie a unui produs sau de piata. In plus conducerea trebuie sa recunoasca perioada de raspuns in care competitorii pot patrunde pe piata. 5. Stilul operational modul in care managerii isi administreaza segmentele de buget va influenta deseori felul in care sunt pregatite bugetele. Exemplu: cineva care deleaga autoritatea poate permite ca bugetul sa fie alcatuit de jos in sus. Iar un manager autoritar poate pregati singur bugetul departamentului respectiv. 6. Diferentele de atitudine apar de obicei in procesul de alocare bugetara reflectata de regula in bugetele respective, dar in care individul sau managerul are atitudunea responsabila si autoritara. Factori externi ce pot influenta executia bugetului sunt: furnizorii, creditorii, institutiile statului, terti externi. Coerenta unui sistem bugetar este asigurata de respectarea unor principii privind elaborarea si functionarea acestuia: 1. principiul totalitatii impune cuprinderea tuturor activitatilor firmeiintr-o coordonare unitara care sa asigure echilibrul intre diferitele servicii operaationale 2. principiul suprapunerii sistemului de bugete pe sistemul de autoritate din interiorul firmei 3. principiul supletei adica prin internediul bugetelor se permite adaptarea firmei la schimbarile mediului extern. 4. principiul solidaritatii adica sistemul bugetar trebuie sa indeparteze tendinta de supraevaluare a importantei unor departamente in defavoarea altora si sa contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale firmei 5. principiul corelarii cu politica de personal pentru a determina motivational personalul conform cu obiectivele firmei. Bugetele firmei pot fi clasificate in doua categorii principale: 1. bugete de exploatare 2. bugete financiare Bugetele de exploatare cuprind in structura lor printe altele bugetul vanzarilor( cel mai important buget), bugetul stocajului, bugetul de productie, bugetul cumpararilor. Bugetele de exploatare furnizeaza informatii necesare stabilirii contului previzional al exploatarii si deci excedentul brut. Bugetele financiare capata urmatoarele forme principale: bugetul general sau director care reflecta indicatori de sinteza privind toate categoriile de activitati, dde venituri, de cheltuieli, de rezultate, de resurse financiare si destinatii ale acestora. Acest buget se elaboreaza pe baza tuturor celorlalte sectiuni ale programului financiar avand menirea unui instrument de conducere generala a gestiunii financiare bugetul de investitii si de finantare a acestora cu mentiunea ca acest buget se desprinde din planul de investitii si finantare pe termen mediu si lung continand in plus si unele detalii. Bugetul de trezorerie care reprezinta o oglinda financiara ce regrupeaza toate fluxurile financiare, fluxuri ce decurg din celelalte bugete anuale. Altfel spus acest buget contine ansamblul incasarilor si platilor care determina nivelul valorilor de casa sau fac sa apara un deficit adica o nevoie de credite pe termen scurt. Un gol in trezorerie antreneaza intarzierea platilor catre furnizori, catre personalul angajat sau catre stat. Nu trebuie apelat pentru acoperirea golului de trezorerie la imprumuturi pe termen mediu sau lung deoarece acestea reduc rentabilitatea fondurilor angajate prin costurile mari pe care le reclama ca efect al duratei pentru care se acorda. Bugetul de trezorerie poate cuprinde atat trezoreria curenta cat si pe cea extraordinara. Cea curenta se refera la incasari si plati privind ciclul de exploatare dar si la altele din afara acestuia. Trezoreria curenta are legaturi cu activele circulante si cu datoriile pe termen scurt ale firmei respective.

METODE SI PRACTICI BUGETARE CURS 3 05.03.2012

Planificarea economico-financiara
Realizarea obiectivelor firmei pp stabilirea anumitor strategii tactici si metode care implica anumite eforturi si genereaza efecte care se cuantifica cu ajutorul unor tehnici adecvate. Sintetizarea obiectivelor in venituri si cheltuieli pe o perioada data este cunoscuta sub denumirea de buget iar compararea prevederilor cu realizarile efective de control bugetar, intreg acest proces constituie o metoda specifica de analiza, planificare si control financiar, aceea a conducerii prin bugete. Metoda conducerii prin buget definita ca o forma unitara de planificare si control a carei orientare este determinata de rezultatul ec-fin obtinut si de strategia adoptata de firma. Necesitatea si importanta elaborarii bugetului rezida din: Obligativitatea analizei activitatii si planificarii obiectivelor si evenimentelor viitoare la fiecare nivel de responsabilitate intr-un demers coerent cu strategia gen a firmei; Obligativitatea etapizarii logice si a stabilirii unor termene limita de realizare a obiectivelor, concretizate in rezultate asteptate comensurabile; Posibilitatea compararii prevederilor cu realizarile in scopul stabilirii performanetlor manageriale, a abaterii , a masurilor si corectiilor in timp util. Principiile fundamentate ale conducerii prin buget sunt: 1. Fundamentarea bugetului pornind de la obiectivele pe termen lung care directioneaza activitatea firmei in toate componentele sale pt a fi asigurata coerenta tuturor actiunilor; 2. Elaborarea bugetului anual ca etapa a celui pe termen lung cu structurarea detaliata a activitatii de exploatare si precizarea responsabilitatiilor pe niveluri manageriale; 3. Aplicarea conceptului de bugetare participativa, adica toate nivelurile de organizare sunt implicate in proces intr-o maniera interactiva, comunicarea fiind una dintre conditiile de baza ale reusitei metodei; 4. Realismul , adica rationalitatea nivelurilor normate prin buget si a termenelor limita care necesita o apreciere corecta si realizabila fara de care intreaga constructie bugetara devine contraproductiva; 5. Flexibilitatea apare ca o problema de rationalitate dar si de adaptare la conditiile concrete ce apar in perioada bugetara si consta in posibilitatea adaptarii dinamice a bugetului in functie de parametrii etapei si corectarii unor erori. Premisele succesului aplicarii acestei metode (prin buget) constau in: 1. Proiectarea amanuntita a structurii organizatorice a firmei si stabilirea clara a autoritatilor si responsabilitatilor si interdependetelor valabile in perioada bugetata 2. Cuprinderea tuturor obiectivelor si actiunilor prevazute de strategii 3. Existenta unei contabilitati manageriale functionale definite, ca sistem de raportare a informatiilor care structureaza datele financiare in functie de ariile de responsabilitate si emise rapoarte privind veniturile si cheltuielile pe fiecare dintre acestea 4. Utilizarea unor informatii exacte, relevante si organizate logic 5. Controlul permanent si corectarea operativa a abaterilor Tipologia bugetelor se poate stabili in functie de mai multe criterii precum: Aria de curpindere: a. Bugete ale activitatii de ansamblu b. Bugete pe functiuni (cercetarii-dezv, productiei, resurselor umane, functiunii comerciale si functiunii financiare) c. Bugete pe activitati - Al investitiilor

- Al vanzarilor - Al productiei - Al aprovizionarii - Al distributiei - Al cheltuielilor generale si de administratie - Al trezoreriei. d. Bugete ale unor operatiuni (actiuni, proiecte si programe) Dupa modul de construire: a. Bugete glisante actualizate permanent din mers , la un interval stabilit b. Bugete periodice Dupa perioada la care se refera: a. bugete pe termen lung (3-5 ani) b. bugete pe termen scurt (1 an) c. bugete operationale (decada, luna. Trimestru) dupa responsabilitati: a. bugete ale organizatiei b. bugete pe departamente sau functiuni c. bugete pe posturi.

Elaborarea bugetului si executia sa au la baza echilibrul fin respectiv corelatiile intre sursele de finantare si necesitatile de finantare, incasari si plati, venituri si cheltuieli per total si pe ciclul de activitati, urmarind asigurarea echilibrului fin, structural precum si echilibrul activitatii curente. Asigurarea dinamicii dezvoltarii ec a firmei depinde de calitatea chilibrului fin. Rpincipalele etape parcurse in procesul de elaborare a bugetului sunt: 1. stabilirea perioadei bugetare si delimitarea in cadrul acesteia a unor perioade (luni, trimestru) in functie de specificul activitatii 2. elaborarea bugetelor pe functiuni sau activitati, cum ar fi vanzare, productie, aprovizionare. Elaborarea se face pe baza documentelor specifice in functie de obiectivele si responsabilitatile fiecarei componente principale 3. elaborarea , pe baza bugetelor componente ale CPP, a bilantului previzionat, al bugetului trezoreriei si elaborarea planului de finantare 4. revizuirea datelor bugetare in functie de constrangeriile aparute 5. controlul modului de realizare a obiectivelor bugetare, pe subdiviziuni de timp si stabilirea masurilor ce trebuie intreprinse in vederea atingerii obiectivelor prevazute.

METODE SI PRACTICI BUGETARE CURS 4 12.03.2012

Bugetul vanzarilor

Logica opticii ec potrivita careia orice activitate trebuie orientata spre staisfacerea cerintelor consumatorilor finali este esentiala pt asigurarea dezv firmei si a societatii in ansamblu. Prioritatea acordata activitatii de marketing in cadrul filosofiei potrivit careia punctul central e beneficiarul, este justificata de faptul ca se produce pt satisfacerea anumitor cerinte si nevoi. Succesul realizarii oricarei functiuni a activitatii economice presupune luarea in consideratie a interdependentlor elementelor sale, pp integrarea activa in derularea intregului proces economic pornindu-se de la nivelul estimat al CA, astfel ca bugetul vanzarilor constituie baza pe care se construieste sistemul de bugete al unei firme. Bugetul vanzarilor se elaboreaza pe termen lung, anual sau in var operationale avand in vedere strategia de piata, de produs, de pret, de distributie. In elaborarea bugetului de vanzari se au in vedere: 1. Previziunile si prognozele 2. Rezultatele cercetarii de marketing 3. Strategii adoptate de firma Previziunea vanzarilor are la baza studii ale pietei actuale si potentiale, statistici si opinii profesionale pe baza carora se pot identifica diferite oportunitati si strategii de actiune. Prognoza economica - enuntarea unor concluzii asupra evolutiilor viitoare ale fenomenelor economice pe baza sistematizarii si analizei inf referitoare la mediile globale, sectoriale precum si a tendintelor acestora in scopul evitarii deciziilor gresite. Prognozele se bazeaza pe un volum mare de inf, de date statistice si interdependente intre fenomenele la care se refera acestea. Pentru elaborarea bugetelor (pe termen lung), pt companiile internationalizate este necesara studierea statisticilor si a prognozelor economice ale tarilor in care doresc sa se actioneze pt evaluarea vol de activitate pe care si-l prevad orientandu-si strategiile viitoare in functie de acele inf care au implicatii directe asupra activitatilor. Principalele optiuni strategice pe care o firma le poate adopta: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Limitarea la piata si portofoliul de produse actuale si cresterea ratei vanzarilor printre consumatorii actuali Majorarea cotei de piata prin cresterea nr de consumatori din randul non-consumatorilor Majorarea cotei de piata prin cresterea nr de consumatori din randul concurentilor Modificarea portooliului de produse in cadrul aceleasi piete Alocarea unor noi piete ponind de la potfoliul actual Schimbarea portofoliului de produse si al pietei in cadrul unei noi strategii

In functie de directiile alese firma trebuie sa isi elaboreze planuri de actiune complete si detaliate. Fundamentarea acestor strategii are la baza capacitatea actuala si potentiala a firmei atat pe plan extern (prin pozitia consumatorului sau pozitia concurentiala) si intern (capacitatea manageriala si cea de productie). Elaborarea bugetului in functie de obiectivele stabilite de firma va avea in vedere: a) b) c) d) Produsele din portofoliul perioadei bugetate Cantitatile din aceste produse estimate a fi vandute pe fiecare piata in parte si per total Preturile practicate pe fiecare piata in parte Valoarea vanzarilor p produse si pe piete

Bugetu vanzarilor se poate fundamenta pe evolutiile previzionate ale cantitatilor si preturilor produselor sau pe evolutiile estimate ale CA.

Metode de estimare a evolutiei vanzarilor cantitative: Estimarea cantitatii de produse sau servicii ce urmeaza a fi vandute constituie punctul initial al procesului bugetar. O firma poate oferi un nr mare de produse iar elaborarea bugetului, a celui pe termen lung, necesita o analiza aprofundata a portofoliului de produse si stabilirea acelora pe care firma le va mentine, produsele noi pe care doreste sa le lansee si produsele pe care trebuie sa le retraga. A. Metode de previziune a cantitatii de produse pe baza datelor istorice a) Ajustarea grafica este utilizata atunci cnd datele au o legatura coerenta.

x x

x Y=ax+b

Nu exista legaturi intre date

Legatura lineara

Y=b*xa

Y=a0+a1*x+a2*x2

Legatura exponentiala

Legatura parabolica

b) Metoda trendurilor imbina ajustarea grafica cu calculul coeficientilor de sezonalitate. Estimarea cantitatilor vandute se face utilizand y=ax+b, unde pe baza celor mai mici patrate se stabilesc relatiile de determinare a coeficientilor. c) Metoda mediilor mobile utilizand calculul mediei artimetice cu interval glisant.

METODE SI PRACTICI BUGETARE CURS 5 19.03.2012

Continuare Bugetul Vnzrilor

d) Metoda glisajului exponenial const n construirea vnzrilor plecnd de la un nivel dat la care se adaug variaia precedentului interval ponderat cu un coeficient de orecie cuprins ntre 0 si 1. Aceat metod permite o aplatizare mai evident a variaiilor dar i n acest caz datele translateazevoluiile unui interval asupra intervalului urmtor. e) Metoda ritmurilor conform acesteia pe baza ritmurilor anuale de cretere a cantitii vndute i a ponderii produselor n totalul acesteia, firma va lua decizii cu privire la evoluia i structura vnzrilor utiliznd de regul metoda analizei valorii sau metoda costului int. B. Metode de previziune a cantitilor de produse n funcie de datele prezente. Datele utilizate n previziunea volumului de activitate sunt furnizate de analiza SWOT, actualizat permanent, n care un rol determinant l are strategia aleas de firm. Exist mai multe metode de apreciere a evoluiei vnzrilor pe baz aanalizelor prezentului i anume: 1. 2. 3. 4. 5. Analiza opiniei vnztorilor i consumatorilor; Studii comandate unor experi externi Analogii cu realizrile concurenilor; Anchete printre consumatori Testri de produse i piee noi.

Importan deosebit n previzionarea vnzrilor revine analizei fazei ciclului de viat al produsului din portofoliul firmei i apecierea popularitii acestuia. Fazele ciclului de via sunt:

Volumul vnz.

maturitate

cercetarea

n funcie de etapa ciclului de via i de depistarea unor noi posibiliti de relansare, firma i poate stabili strategia curent pentru podusul respectiv. n faza de lansare, cu toate perturbaiile posibile, ca i n perioada de cretere, vnzrile de regul, au o evoluie ascndent, cantitile bugetate depinznd de rezultatele studiilor de mk i de capacitile de producie. n faza de maturitate, vz sunt relativ constante, creterile bugetate avnd n baz acapararea de noi segmente de pia sau de noi piee.

relansare

Cretere

lansarea

timp

declin

n faza de declin depinde de firm s gseasc nie pt relansarea poduselor sale meninnd vz la nivelul capacitii de producie sau reorientndu-se spre alte produse realizabile cu aceleasi dotri sau s converteasc treptat dotrile i fora de munc sau dezafecteze capacitile pe msura cererii.

Indicele de popularitate face parte tot dintre indicii de prevzionare a vanz i se stabilete pe baza raportului dintre indicele de vanz. i indicele de prezentare . Ir= Iv/Ip. La rndul su indicele de vanzare este dat de raportul dintre cantitatea vndut din produsul realizat (qi) i totalul cantitii vandute nmulit cu 100. Iv=qi/Qw * 100 Ip este dat de raportul dintre nr de prezentri ale produsului (pi) i totalul prezentrii de produse (P) *100. Ip=pi/P *100 Produs A B C Total Cantiti (qi) 130650 217428 193587 541665 Iv (%) 24 40 36 100% pi 45 25 30 100 Ip(%) 45 25 30 100% Ir 0,54 161 1,19 -

Iv1 = 130650//541665 *100= 24% Iv0 = 217428/541665 *100 = 40% IpA = 45/100 *100=045% IrA= 24%/45% = 0,54 Firma are urmtoarele opiuni:: 1. S cresc n limita capacitii cantitatea din produsul B si/sau s mreasc preul 2. Sa renune treptat la produsul A pt care a fcut cele mai multe prezentri, dar la care a obinut cele mai slabe rezultate 3. Sa produc n continuare aceai cantitate din prod C cu o eventual minim cretere 4. Ca perspectiv s extind capacitatea de producie pt produsul B n corelaie cu cerinele pieei. n funcie de resursele interne firma va cuprinde n buget prevederi conform opiunilor de mai sus. Aceast metod permite ca prin orientarea spre produsele cerute sa se asigure i o gestiune mai eficient a stocurilor. Analiza ciclului de via al unui produs poate s indice un declin accentuat n timp ce indicele de popularitate relev un reviriment de cerere al acestui produs. n aceast situaie firma trebuie s exploateze aceast oportunitate de piat.