Sunteți pe pagina 1din 9

Fiziologie 1.

) Manifestarile materiei vii : metabolismul , miscarea , ieitabilitatea , cresterea si diferentierea , reproducerea si ereditatea , rezistenta active si adaptarea , imbatranirea si moartea . Metabolismul - schimb reciproc si permanent de substanta si energie dintre organism si mediu inconjurator . 2 cai anabolica reprezinta sinteza cu consum de energie a substantelor proprii organismului pe baza componentelor mediului si predomina la animalele tinere in crestere . - catabolismul consta in utilizarea substantelor proprii organismului avand ca rezultat materie lipsita de viata si energie , este proprie animalelor aflate la maturitate sau in faza de imbatranire . Miscarea forma de raspuns a organismului la actiunea factorilor de mediu , este prezente de la nivel celuar la macro-organisme . Iritabilitatea organismele reactioneaza la factorii de m ediu extern sau intern prin modificari a intensitatii si sensului proceselor metabolice . Este propriu celulei nervoase , musculare si glandulare . Cresterea si diferentierea Cresterea este rezultatul acumularii de substanta in interiorul celulelor ( predomina anabolismul ) avand ca effect o hipertrofiere si o multiplicare a celulelor . - Diferentierea apar modificari morfologice si functionale calitative care duc la diferentiere si la dezvoltarea organismului . Reproducerea si ereditatea organismele ajunse la un anumit grad de dezvoltare sunt capabile sa produca organisme asemanatoare . Rezistenta activa si adaptarea Rezistenta activa este capacitatea organismului de-a reactiona la actiunea factorilor de mediu prin modificari metabolice si/sau functionale . - Adaptarea rezultat al acestor modificari , organismul realizeaza supravietuirea ca individ si ca specie . Imbatranirea si moartea sunt datorate fenomenului de apoptoza si a acumularii de metaboliti ( dezasimilatii ) . 2.)Propietatile neuronilor : excitabilitatea , conductibilitatea , nemultiplicarea , degenerarea , secretia de mediatori chimici , neurocrinia . Excitabilitatea proprietatea de-a reactiona la un stimul prin producerea de potential de actiune numit influx nervos . Conductibilitatea - capacitatea neuronilor de-a conduce specific prin structurile lor , influxul nervos , sensul conducerii excitatiei este : in dentrite celuliped , in axon celulifug . Nemultiplicarea - neuronii si celulele musculare sunt intr-un numar fix la momentul nasterii unui individ . In timpul existenteti individului , neuronii care mor nu se ma refac , nu mai sunt inlocuiti de alti neuroni ci de celule gliale . Degenerarea prelungirilor dentritice si/sau axonice care si-au pierdut legaturile cu pericarionul = degenerescenta walleriana .

Secretia de mediator chimic substanta chimica secretata la nivelul butonului terminal axonic al unui neuron activ ( prezinta potential de actiune ) si are rolul in transmiterea influxului nervos prin sinapsa la neuronul vecin sau la glande si muschi care reprezinta organe efectuare . Neurocrinia specifica unor neuroni din hipotalamus medulosuprarenala , din sistemul nervos gastro-intestinal si consta in secretia de neurohormon cand sunt activati neuronii din structurele respective . 3.) Proprietatile nervilor. Excitabilitatea capacitatea nervului de a genera influx nervos ( potential de actiune ) la actiunea unui stimul care poate fi liminal ( de prag ), sau supraliminal. Exista si stimul subliminal care, insa, nu dezvolta influx nervos. Nervul raspunde la stimulul liminal si la cel supraliminal prin acelasi potential de actiune ( influx nervos ): legea tot sau nimic. Pentru a provoca un raspuns, stimulul trebuie sa aiba o anumita bruschete prag de hlimaliza. Conductibilitatea capacitatea nervului de a propaga influxul nervos prin structurile sale de la un segment activ la altul vicin, inactiv. Propagarea influxului nervos se realizeaza din aproape in aproape in fibrele amielinice si saltatoriu in fibrele mielinice ( de la o strangulatie Ranvier la alta ). Mecanismul autopropagari infuxului nervos consta in proprietatea sarcinilor pozitive de a se deplasa spre cele negative. In segmentul excitat al unui nerv are loc negativarea la exterior si pozitivarea la interior, respectiv aparitia potentialului de actiune. Deplasarea sarcinilor pozitive spre cele negative se realizeaza la suprafata nervului din segmentul neexcitat spre zona excitata; in interiorul nervului, de la zona excitata, sarcinile pozitive se deplaseaza in zona aflata inca in repaus. Se formeaza astfel curenti locali Hermann care vor deplasa influxul nervos ca pe o unda de negativare. Infatigabilitatea nervu nu oboseste. Labilitatea capacitatea nervului de a raspunde la fiecare stimul prin crearea unui potential de actiune. 4.) Functile nervilor. Trofica asupra organelor interne organele s-ar atrofia daca s-ar intrerupe legaturile lor cu nervi de care depind. Conducerea specifica a influxului nervos. - nervii formati din prelungirile dendritice ale neuronilor sunt nervi senzitivi si conduc influxul nervos centripet. - nervii formati din prelungirile axonice ale neuronilor sunt nervi motori si conduc influxul nervos centrifug - nervii micsti care prezinta fibre nervoase care conduc influxul nervos in ambele sensuri, dar separat de fiecare categorie de fibre in parte. Conducerea influxului nervos in nerv se face: - in sens unic ( de la receptor la efectuor ) - fara decrement ( aceeasi intensitate ) - izolata pt. fiecare fibra in parte ( infuxul nervos nu trece de la o fibra la alta ) - se face cu viteze diferite in functie de tipul de fibra nervoasa ( dar in fibra nervoasa viteza este constanta )

- in fibrele axonice groase cu viteza mare de 70 120 m/s; in fibrele motorii, fibrele mielinice, nervii somatici - viteza mica, intre 0,5 2 m/s, in fibrele axonice subtiri, in fibrele senzitive, fibrele amielinice si nervii vegetativi. 5.) Functiile celulelor gliale ( nevrogliile ) - sustinerea si protectia mecanica a neuronilor - coopereaza metabolic cu neuronii - nutritia neuronilor prin transferul substantelor nutritive din capilarele sanguine catre nervii din SNC - realizeaza bariera hematoencefalica, protejand neuronii din SNC impotriva substantelor toxice, bacterii, metaboliti, etc. - fagocitoza prin care elimina microbii sau neuronii morti neuronofagie. - se pot multiplica ocupand spatiile ramase libere prin moartea neuronilor si asigura reanoirea populatiilor de celulele gliale. - au un grad ridicat de reactivitate, intervenind rapid in inflamatii si infectii. 6.) Mecanismul transmiterii excitatiei prin sinapsele excitatoare. Transmiterea influxului nervos prin sinapsa se realizeaza cu participarea fenomenelor bioelectrice si biochimice. Potentialul de actiune ajuns la butonul terminal axonic al unui neuron excitat determina depolarizarea membranei presinaptice marindu-i permeabilitatea pt. ionii de Na si Ca, acestia patrunzand in interior. Sub influenta lor, veziculele presinaptice elibereaza mediatorul chimic ( acetilcolina [A]) in spatiul sinaptic. A se fixeaza pe receptorii specifici ai membranelor postsinaptice facand-o permeabila pt. ionii de Na care patrund prin membrana postsinaptica, determinand depolizarea acesteia in aproximativ 1 ms, cu aparitia potentialului de actiune postsinaptic excitator ( PPSE ) care este un curent local de 1030 mV. 7.) Mecanismul transimterii excitatiei prin sinapsele inhibitorii. Un mecanism activ in care mediatorul chimic inhibitor ( saponina sau GABA ) realizeaza o hiperpolarizare ( hiperpozitivizare ) a membranei postsinaptice a unui pericarion, ca urmare a patrunderii in interior a ionilor de Cl si K PPSI. 8.) Proprietatile sinapselor. - transmiterea in sens unic a influxului nervos, de la neuronul presinaptic la neuronul postsinaptic; ca urmare, influxul nervos se transmite de la receptor catre centrii nervosi si de aici spre organele efectoare. - transmiterea intarziata a influxului nerovs, deoarece procesele biochimice ale mediatorilor chimici se desfasoara mai lent decat cele biochimice. - oboseala sinaptica, ca urmare a epuizarii madiatorului chimic ( nervul este considerat infatigabil, iar sinapsa fatigabila ). - transmisia nedistorsionata a informatiilor la nivelul sinapsei. 9.) Arcul reflex somatic: partile componente si rolul lor.

- Receptorii: - exteroceptivi ( din piele si mucoase ) vin in contact cu exteriorul. - interoceptivi ( din viscere; specializati pt. presiune si durere ) - proprioceptori ( din ligamente, muschi, la nivelul articulatiilor ). - Calea aferenta reprezentata de fibrele nervoase senzitive ( dendrite ) care conduc potentialul de receptor sub forma de influx nervos senzitiv spre centrii nervosi. - Centrii nervosi grupuri de pericarioni aflati in legaturi prin sinapse ( legaturi de continuitate ), care analizeaza influxul nervos senzitiv si elaboreaza influxul nervos motor. - Calea motorie reprezentata de prelungirile axonice ale neuronilor motori care conduc potentialele de actiune la organele efectoare. - Organele efectoare muschi striati, netezi, glande, muschiul cardiac. 10.) Clasificarea reflexelor - dupa localizarea receptorilor: - exterioceptive ( receptorii se gasesc in piele, mucoase ) - interoceptive - proprioceptive ( la nivelul articulatiilor, oaselor, muschilor ) - dupa oraganul efector: - somatice mioreflexele tendinoase - vegetative musculatura neteda a organelor - dupa momentul aparitiei reflexelor in dezvoltarea autogenetica a individului sau a organismului: - inascute ( neconditionate ) se gasesc la toti indivizii speciei respective, se transmite ereditar si apar inca de la nastere, contin centri nervosi situati in diferite nivele corticale, asigura supravietuirea. - dobandite ( conditionate ) caracteristice prin aparitia la anumiti indivizi dintro populatie, nu se transmite ereditar, se formeaza pe seama celor inascute, iar in urma asocierii indelungate a stimulului neconditionat cu cel conditionat, centrii nervosi sunt intotdeauna pe scoarta cerebrala si ele pot sa dispara daca nu se mai asociaza cu cei 2 excitanti. 11.) Reflexe somatice medulare. - au centrii nervosi situati in coarnele ventrale ale substantei cenusii. - Rotulian ( patelar ) prin lovirea ligamentului tibiopatelar. - Supratarsian lovirea tendonului muschiului tibial anterior si extensor al falangelor. - Achilian lovirea tendonului muschiului triceps sural si flexor superficial. - Supracarpian lovirea tendoanelor muschiului extensor carporadial si extensor comun al degetelor. - Tricepsului brahial lovirea tendonului cu insertie olecraniana. Dupa nr. de centrii nervosi: - monosinaptice formate dintr-un singur neuron senzitiv si un singur neuron motor in legatura prin sinapsa ( rotulian, achilian ). - polisinaptice majoritatea reflexelor; contin mai multi neuroni motori localizati fie in ganglionii vegetativi paravertebrali, fie in maduva spinarii, fie in encefal, aflati in legatura sinaptica. Dupa sediul receptorilor:

exteroceptive grebanului, abdominal, scrotal, cremasterian, mamar ( la vaca ), anal, plantar, palmar, vulvar ( iapa, vaca ), al cozii ( la cal ). Proprioceptive rotulian, achilian, al tricepsului brahial.

12.) Reflexe vegetative medulare. Defecatia cresterea presiunii intrarectale ( peste 30 mm/Hg ) prin acumulare de fecale eliminarea fecalelor consecutiv relaxarii sfincterului ( alb ) si contractiei musculaturii rectului si colonului. Mictiunea cresterea presiunii intravezicale prin acumulare de urina evacuarea urinei consecutiv relaxarii sfincterului vezical si contractia musculaturii vezicii. Erectia excitatii tactile ale penisului si aferentei cordicale ( vizuale, olfactive, acustice ) cresterea turgescentei si volumului penisului consecutiv afluxului sanguin crescut in tesutul cavernos. Ejacularea excitarea receptorilor tactili din gland eliminarea spermei prin contractia muschilor ischio si bulbo cavernosi si canalului deferent si ejaculator. Digestive numeroase. 13.) Caile ascendente ale sensibilitatii. Sensibilitatea exteroceptiva sau superficiala determinata de actiunea factorilor ( excitantilor ) din mediul extern asupra receptorilor de la suprafata corpulu, este la randul ei de 3 tipuri: tactila, termica, dureroasa. Sensibilitatea tactila fina, condusa de fasciculele Goll si Burdach, existente in cordonul dorsal al maduvei spinarii. Compusa din 3 neuroni senzitivi: protoneuronul, deutoneuronul, releul talamo-cortical. Sensibilitatea tactila difuza ( protopatica ) condusa printr-o cale formata din inlantuirea a 3 serii de neuroni senzitivi: protoneuronul, releul spino-talamic, releul talamo-cortical. Sensibilitatea termica si dureroasa condusa pe o cale formata din sinaptizarea a 3 serii de neuroni protoneuronul, deutoneuronul, releul talamo-cortical. Sensibilitatea proprioceptiva: constienta si inconstienta. Este indusa de excitarea receptorilor din aparatul locomotor, prin vibratii, tensiuni musculare, greutatea corpului, etc. - sensibilitatea proprioceptiva constienta este condusa de fasciculele Goll si Burdach. - sensibilitatea proprioceptiva inconstienta este condusa pe o cale formata de sinaptizarea a 2 serii de neuroni senzitivi: protoneuronul, releul medulo-cerebelos, fasciculul spino-cerebelos direct ( dorsal ) Flechsig; fasciculul spino-cerebelos incrucisat ( ventral ) Gowers. - sensibilitatea interoceptiva indusa de excitatii transmise de la viscere, nu are cai medulare proprii. 14.) Caile descendente ale motricitatii. Motilitatea proprietatea organului de a efectua miscari in mod activ sau pasiv, este de 2 tipuri: voluntara si involuntara. - motilitatea voluntara: se realizeaza prin conducerea influxului nervos de la ariile motori ale scoartei cerebrale la neuronii motori din coarnele ventrale ale maduvei spinarii si de aici in muschi. Asigurata de 2 fascicule cortico-spinale: fasciculul piramidal direct ( Tuck ) si fasciculul piramidal incrucisat ( cortico-spinal lateral )

motilitatea involuntara asigurata de conducerea influxului nervos pe caile extra piramidale. Miscarile de orietnare ( acustica si auditiva ), tonusul muschilor flexori si extensori, postura.

15.) Centrii nervosi vitali bulbari Sunt stimulati de modificari chimice si / sau de cele de presiune hidrostatica a sangelui. - Inspirator chemoreceptorii bulbari pt. CO2 sanguini neuroni bulbari nervii spinali ai muschilori inspiratori contractia muschilor inspiratori. - Expirator ( Herring si Breuer ) receptori de intindere peribranhici nervul vag nervii spinali ai muschilor respiratori contractia muschilor expiratori. - Cardioinhibator baroreceptori din endocard, sinus carotic si carja aortica nervul depresor nervul vag reducerea frecventei cardiace. - Vasomotor. 16.) Centrii nervosi ai hipotalamusului. - al foamei localizata in nucleii ventro laterali. Stimularea lui induce ingestia de alimente, iar distrugerea lui determina incetarea indigestiei ( anorexie ) si slabire progresiva urmata de moarte. - al satietatii localizata in nucleii ventro-mediani. Stimularea lui induce ingestia de alimente iar distrugerea lui este urmata de ingestia excesiva de alimente si obezitate. - al setei este situat in hipotalamusul anterior. Stimularea neuronilor sai de catre cresterea presiunii osmotice a sangelui genereaza senzatia de sete si induce ingestia de apa. - termogenie situat in hipotalamusul posterior. Pe baza integrarii informatiilor primite de la termoreceptori, el trimite stimuli la centrii spinali ( simpatici si neuromotori ) care declanseaza reflexe termogene ( frison ) sau care limiteaza deperdictia calorica ( prin vasoconstrictie cutanata, horipilatie, horiplumatie ). - termolitic situat in partea anterioara a hipotalamusului. Pe baza integrarii informatiilor primite de la termoreceptorii cutanati si din peretii vaselor sanguine care iriga hipotalamusul, el declanseaza reflexe care intensifica pierderile calorice ale organismului ( prin vasodilatatie cutanata, transpiratie, poplinee ). 17.) Functiile hipotalamusului. - Reglarea activitatii veghe-somn starile veghe-somn sunt induse de stimuli generati in nucleii hipotalamici ( nuclei componenti ai zonei diencefalice a formatiunii reticulate ): - hipotalamusul posterior stimuleaza starea de veghe ( vigilenta ), distrugerea lui este urmata de somnolenta. - hipotalamusul anterior intretine starea de somn, atropina ( blocant parasimpatic ) provoaca insomnie. - Reglarea sistemului nervos vegetativ se realizeaza prin centrii nervosi simpatici si parasimpatici ai hipotalamusului. - hipotalamusul anterior intretine tonusul parasimpatic - hipotalamusul posterior intretine tonusul simpatic. - Reglarea comportamentului instinctual:

- activitatea sexuala controlata prin hormonii de eliberare a hormonilor gonadotropi hipofizari, care, la randul lor, controleaza activitatea gonadelor. - ejectia laptelui din glanda mamara este provocata de oxitocina secretata preponderent in nucleul paraventricular, acumulata posterohipofiza si transportata la mamela prin intermediul sangelui. - Reglarea activitatilor endocrine prin legatura dintre glanda hipofiza si hipotalamus care intervine reglarea respiratiei, circulatiei, metabolismului energetic, protidic, glucidic, lipidic si echilibrul hidro-electrolitic, etc. La randul sau hipotalamusul este controlat de scoarta emisferelor cerebrale. 18.) Efectele produse de stimularea nervoasa simpatica asupra organelor inervate de acestea. Muschii radiari ai irisurui contractie urmata de dilatarea pupilei. Muschii circulari ai irisului nu are efecte asupra lor. Muschii ciliari contractia muschilor radiari pt. vederea la distanta. Glandele lacrimale vasoconstrictie; diminuarea secretiei. Glandele salivare vasoconstrictie; secretie de saliva vascoasa ( mucina ). Bronhii bronhoditalator. Inima si vase cardioaccelerator; dilatator al vaselor coronare. Stomacul si intestinul scaderea tonusului si motilitatii; constrictia sfincterelor; inhibarea secretiei si digestiei. Pancreas nu are efecte asupra lui. Vezica urinara relaxarea muschiului vezical si contractia sfincterului vezical intern Vasele din tegument vasoconstrictie periferica. Vasele din muschi si creier vasul dilatatie; vasoconstrictie usoara. Termoreglare termogeneza. 19.) Efectele produse de stimularea nervoasa parasimpatica asupra organelor inervate de acestea. Muschii radiari ai irisului nu are efecte asupra lor. Muschii circulari ai irisului contractie, urmata de micsorarea pupilei. Muschii ciliari contractia muschilor circulari pt. vederea de aproape. Glandele lacrimale vasodilatatie si secretie. Glandele salivare vasodilatatie; secretie apoasa abundenta. Bronhii bronhoconstrictor. Inima si vase cardiomoderator; coronaroconstrictie. Stomacul si instestinul cresterea tonusului si motilitatii; relaxarea sfincterelor; stimularea secretiei si digestiei. Pancreas cresterea secretiei endocrine si exocrine. Vezica urinara contractia muschiului si relaxarea sfincterului intern. Vasele din tegument vasodilatatie in unele zone. Vasele din muschi si creier nu are efecte asupra lor. Termoreglare termoliza. 20.) Actiuni fiziologice si reglarea secretiei hormonului somatotrop STH.

Somatotropul ( STH ), numit hormonul de crestere, stimuleaza cresterea oaselor lungi si sinteza proteinelor, contribuie impreuna cu alti hormoni ( tiroidieni, gonadali, etc. ) la cresterea organismului. Sub actiunea STH sunt diminuate eliminarile de N, P, K , Ca, Na si creste continutul de proteine a organismului; STH stimuleaza transportul aminoacizilor in celule si activeaza incorporarea lor in noi proteine, actiuni care explica cresterea scheletului si a diferitelor viscere. STH influenteaza si metabolismul glucidic, stimuland descarcarea de glucoza in ficat si diminuand consumul tisular de glucoza, ceea ce are ca rezultat cresterea glicemiei; mobilizeaza acizii grasi din depozitele lipidice ale organismului si stimuleaza sinteza de corpi cetonici ( cetogeneza ), furnizand astfel energia necesara sintezelor proteice. Secretia de STH este controlata de hipotalamus prin 2 neurohormoni: unul stimuleaza secretia, iar celalalt o inhiba. Hormonul de crestere se secreta in tot cursul vietii, iar inanitia, hipoglicemia, cresterea concentratiei aminoacizilor plasmaticisi starile de stres produc descarcari crescute de STH. Insuficienta secretiei in perioada de crestere are ca rezultat nanismul hipofizar ( piticismul ), caracterizat printr-o dezvoltare somatica redusa, dar armonioasa si o dezvoltare psihica normala. Excesul de STH in perioada de crestere a organismului este urmat de gigantism, iar daca survine la adult provoaca acromegalia, caracterizata prin cresterea extremitatilor si a volumului visceral. 21.) Activitati fiziologice si reglarea secretiei hormonului tirotrop TSH. Tirotropina ( TSH ) stimuleaza secretia tiroideana. Secretia de TSH este controlata atat printr-un mecanism de feedback negativ, exercitat de concentratiile crescute de hormoni tiroidieni asupra adenohipofizei, cat si printr-un mecanism nervos care actioneaza prin descarcarea unui hormon eliberator de tirotropina din hipotalamus ( TRH ). Astfel, schimbari survenite in mediul intern sau extern produc modificari adecvate ale secretiei tiroidiene. 22.) Activitati fiziologice si reglarea secretiei hormonului adenocorticotrop ACTH. Corticotropina ( ACTH ) stimuleaza secretia corticosuprarenalei ( glucocorticoizi, iar in mica masura si secretia de mineralocorticoizi ). Secretia de ACTH este controlata de centri hipotalamici prin intermediul unui neurohormon hormonul eliberator de corticotropina -, care ajunge la nivelul adenohipofizei prin vasele sistemului port. Cresterea concentratiei plasmatice a glucocorticoizilor liberi, printr-un mecanism de feedback negativ, scade secretia de ACTH, prin actiune atat asupra hipotalamusului cat si asupra hipofizei, iar diminuarea nivelului glucocorticoizilor liberi plasmatici activeaza sinteza si descarcarile de ACTH ( de exemplu, in insuficienta corticosuprarenaliana cronica ). 23.) Activitati fiziologice si reglarea secretiei hormonului foliculostimulant FSH si de luteinizare LH. Gonadotropinele regleaza activitatea gonadelor atat la femele cat si la masculi. Adenohipofiza secreta 2 hormoni gonadotropi: hormonul foliculostimulant ( FSH ) si hormonul luteinizant ( LH ), care actioneaza intr-o corelatie stransa, controland scretia hormonilor sexuali si formarea gametilor. Secretia gonadotropinelor este controlata, de asemenea, de centrii hipotalamici.

24.) Efectele fiziologice si reglarea secretiei hormonului antidiuretic ADH si ocitocinei. ADH si ocitocina sunt secretai de neuronii hipotalamici anteriori si apoi transportati prin axonii acestor neuroni pana in lobul posterior hipofizar. Din aceste terminatii nervoase hormonii se elibereaza direct in sange. ADH are ca actiune principala conservarea apei in organism prin scaderea eliminarilor hidrice renale, datorita cresterii permeabilitatii partii terminale a nefronului. Sub actiunea ADH volumul urinar scade si concentratia urinara creste. In doze mari hormonul produce cresterea tensiunii arteriale prin actiunea sa asupra musculaturii netede din peretii arteriolari si de aceea mai este denumit vasopresina. Descarcarea de ADH din neurohipofiza se face sub influenta impulsurilor provenite de la nivelul osmoreceptorilor si al baroreceptorilor, printr-un mecanism de feedback. Variatiile volumului lichidelor extracelulare influenteaza secretia de ADH , iar lezarea nucleilor hipotalamici sau a lobului posterior hipofizar provoaca diabetul insipid. Sindromul, datorat deficitului de ADH, se manifesta prin eliminarea unor mari cantitati de urina diluata, concomitent cu ingestia unor cantitati de apa corespunzatoare celor pierdute. Ocitocina are ca efect principal contractia celulelor mioepiteliale din peretii canalelor galactofore, urmata de ejectia laptelui; de asemenea, provoaca contractia musculaturii netede a uterului, efect slab pe uterul negestant si din ce in ce mai puternic pe uterul gestant, pe masura ce gestatia se apropie de termen. In timpul travaliului creste secretia de ocitocina, descarcarile crescute de ocitocina contribuind la realizarea expulziei fetale.