Reglarea transcriptionala Reglarea transcriptionala implica interactiunea unor protein (factori transreglatori) cu secvente specific de pe AND (elemente cis

reglatoare). ACeasta interactiune determina transcriptia specifica a unei gene intr-un anumit tip cellular si intr-un anumit moment pentru a se produce o cantitate adecvata dintro anumita proteina. Fiecare gena poseda un system propriu de reglare alcatuit din mai multi factori transcriptionali care nu sunt inca specifici unei singure gene, actiunea lor particulara este produsa prin combinatia specifica a anmitor factori de transcriptie si elemente cis reglatoare ale genei. Elemente cis reglatoare Sunt secvente scurte de AND ale caror functii sunt limitate la o anumita gena. Ele faciliteaza fixarea unor factori transreglatori specifici care permit recunoasterea genei de catre ARN polimeraza si regleaza specificitatea si intensitatea transcriptiei adaptand-o la nevoile celulare. Prin interactiunea lor se produce o modificare a cromatinei, care creeaza o structura spatial ace permite ARN polimerazei sa se pozitioneze langa situsul de initiere a transcriptiei si sa declanseze procesul de transcriptie in anumite cellule si cu o anumita viteza. Factorii de transcriptie transreglatori Sunt protein reglatoare care se fixeaza pe elementele cis reglatoare ale AND si interactioneaza cu alte

protein determinand initierea sau reglarea transcriptiei. Factorii de transcriptie sunt vitali, esentiali pentru numeroase procese celulare (controlul ciclului cellular, diferentierea celulara si dezvoltarea organismului, raspunsul la semnalele inter, intra si extra celulare. Clasificarea factorilor de transcriptie: -generali, care interactioneaza cu miezul promotorului, fiind implicate in formarea complexului de preinitiere -specifici, care se fixeaza pe alte elemente cis reglatoare situate in amonte de promotor -constitutional active prezenti in toate celulele -conditional active, aici sunt inclusi factorii de dezvoltare celulara specifici si factori dependent de semnale externe sau de receptori de membrane. Reglarea transcriptiei ca raspuns la semnale extracelulare Toate activitatile celulare sunt reglate prin mecanisme care moduleaza transcriptia ca raspuns la semnale extracelulare, numiti generic liganzi. Ei se fixeaza pe receptorii celulari si produc, direct sau indirect, o activare temporara si reversibila a transcriptiei unor gene care determina o modificare a functiilor celulare (metabolism, proliferare, diferentiere, miscare, apoptoza).

CURS 1 Introducere Biologia molecular este domeniul biologiei care se ocup cu studiul bazelor moleculare ale activitii biologice. Acest domeniu se suprapune ntro msur mai mic sau mai mare cu alte domenii ale biologiei i chimiei, n primul rnd cu genetica i biochimia. Biologia molecular vizeaz n principal nelegerea interaciunilor dintre variatele sisteme ale unei celule incluznd interaciunile dintre diferitele tipuri de ADN, ARN i biosinteza proteic, precum i nelegerea modului n care sunt reglate aceste interaciuni. Printre procesele importante pe care le studiaz specialitii n biologia molecular se numr replicaia, transcripia, translaia i funcionarea celulei. Structura i organizarea celular a ADN ADN este molecula fundamental a vieii. Toate mecanismele prin care se realizeaz structura i funcionarea celulelor organizate n esuturi i organe precum i rspunsurile lor la aciunea mediului intern sau extern, sunt codificate i reglate de structura moleculei de ADN. n 1928 microbiologul englez Frederick Greefiths a fcut o observaie remarcabil n cursulu studiilor sale asupra morfologiei i patologiei diferitelor tulpini de pneumococ. Unele tulpini aveau o capsul polizaharidic i cultivate pe agar formau colonii netede (numite S),

iar altele erau necapsulate i formau colonii rugoase (numite R). Greefiths a observat c oarecii njectai cu pneumococi S au murit, iar cei injectai cu tulpina R au supravieuit. S-a tras concluzia c pneumococii S capsulai erau patogeni producnd septicemie i moarte. Patogenitatea determinat de prezena capsulei, se transmite ereditar. n mod surprinztor un amestec de pneumococi R nepatogeni vii i pneumococi S patogeni omorti prin tratament termic a avut efect letal. De la animalele moarte s-au izolat surprinztor pneumococi S vii. Singura explicaie a acestui fenomen era transformarea tulpinilor de pneumococi R vii n tulpini S vii, sub influena unor componente din structura pneumococilor S inactivai. Natura chimic a substanei care nu a produs transformarea nu a putut fi stabilit la vremea aceea. n 1944 Avery Macleod i Mcarty au reluat experienele lui Greefiths i au demonstrat c factorul transformat este ADN. Cei 3 au artat c transferul ADN extras de la o tulpin de pneumococi S capsulai (patogeni) la pneumococi R necapsulai (nepatogeni) determin transformarea lor n pneumococi RS. Aceast modificare nu era realizat de proteine sau de alte componente din structura pneumococilor S i era inhibat de enzima ADN-az. Odat produs, modificarea se transmite la generaiile urmtoare de pneumococi fiind deci ereditar. Pe aceast baz s-a presupus c ADN este materialul genetic.

Rolul genetic al ADN a fost mult timp negat. n 1952, ns, Alfred Herzshey i Martha Csheiz au demonstrat c transferul exclusiv al ADN de la bacteriofagi a fost la Esterichya coli, transform aceast bacterie n celule productoare de particule fagice cu o structur complet, inclusiv capsula proteic. Demonstrarea faptului c transferul ADN de la un microorganism la altul produce transformri permanente i ereditare ale primitorului, a constituit dovada decisiv definitiv c genele sunt alctuite din ADN. Experienele de transformare erediteaz produi de ADN alturi de numeroase alte dovezi au inaugurat revoluia molecular n biologie i n mod special n genetic. n anul 1953 Watson i Crick au propus un model al moleculei de ADN alctuit din 2 catene polinucleotidice legate complementar prin bazele azotate, nfurate ntr-o elice dubl rsucit spre dreapta. Se consider c modelul WatsonCrick al structurii ADN reprezint cea mai mare descoperire a biologiei moderne (1962 premiul Nobel). CURS 2 Dup descoperirea fenomenului de transformare genetic de ctre Avery i colaboratorii cercetrilor privind acizii nucleici ADN i ARN au luat o mare amploare, la aproape 1 deceniu de la acest moment de importan major pentru cercetarea n biologie i medicin. Watson Crick i Frederick reueau s descifreze structura molecular a ADN. Descoperirea modului de organizare structural al ADN a dus

la concluzia c informaia genetic a organismelor este nscris n secvena de nucleotide. ADN este purttorul informaiei genetice la toate organismele vii cu excepia unor virusuri cu genom ARN. Structura primar a acizilor nucleici Acizii nucleici sunt substane macromoleculare alctuite din uniti denumite nucleotide. O nucleotid este format dintr-o baz azotat, un zahar i un radical fosforic. Bazele azotate din molecula acizilor nucleici sunt de 2 tipuri: baza purinice i baze pirimidinice, ele rezultnd dintr-un nucleu comun denumit purin i respectiv pirimidin. Purina este o baz azotat alctuit dintr-un heterociclu de 9 atomi (5 at de C, 4 at de N). Pirimidina este o baz azotat cu alctuire mai simpl fiind format dintr-un heterociclu de 6 atomi (4 at de C, 2 at de N). Prin substituia atomilor de H se formeaz o multitudine de baze purinice i pirimidinice care intr n alctuirea acizilor nucleici din celulele tuturor organismelor vii. Bazele azotate purinice care intr n alctuirea acizilor nucleici sunt adenina (A) (6-aminopurina) i derivaii si (2-metil-adenina, 6metil-aminopurina, 6-dimetilaminopurina), respectiv guanina (G) (2-amino-6-oxipurina) i derivaii si (1-metil-guanina, 2-metilaminoguanina). Bazele azotate pirinice pot exista n diferite forme tautomerice i anume aminoimin pentru adenin i ceto-enolic pentru guanin. Bazele pirimidinice ce intr n alctuirea acizilor nucleici sunt

citozina, uracilul, tiamina dar i analogii lor mai rar ntlnii cum sunt: 5-metil-citozina, 5-hidroximetil-uracilul, etc. Bazele pirimidinice prezint de asemenea tautomerie. Dintre formele tautomere ale bazelor azotate n acizii nucleici sunt prezente numai formele ceto i amino, care sunt mai stabile i menin atomii de H necesari pentru imperecherea bazelor complementare. Prin nlocuirea unei baze normale cu forma sa tautomer pot s apar erori de mperechere (ex. A cu C i G cu T, acestea determin producerea de mutaii punctiforme. Zaharurile care intr n alctuirea acizilor nucleici sunt riboza i dezoxiriboza. Aceste 2 zaharuri sunt pentoze avnd 5 atomi de C. Radicalul fosforic ce intr n alctuirea acizilor nucleici are 3 hidroxili liberi care pot fi esterificai. n cazul acizilor nucleici are loc esterificarea a 2 hidroxili astfel c ei sunt fosfodiesteri. Prin unirea unor baze azotate cu un zahar rezult aa numitele nucleozide.Prin fosforilarea nucleozidelor se formeaz nucleotidele care sunt uniti de baz ale acizilor nucleici. Prin nnuirea nucleotidelor se obin oligonucleotide, care au pn la 10 nucleotide i polinucleotide sau acizi nucleici. Bazele azotate purinice i pirimidinice se pot afla sub 2 forme rezultate prin schimbarea poziiei unui atom de H. Existena tautomeriei are o importana foarte mare deoarece explic unele modificri spontane cum sunt mutaiile punctiforme care se produc n macromolecula acizilor nucleici.

Replicarea adnDescriind modelul structurii ADN, alcatuit din 2 catene polinucleotidice antiparalele, legate intre ele in mod complementar prin punti de H. Schematic dubla spriala a ADN se separa in cele doua catene, formand o structura in forma de Y numita furca de replicare. Cele mai multe studii ale mecanismului de replicare ADN au fost effectuate la PK, dar mecanismul de baza este similar si la EK. Replicarea ADN in celulele animale este insa un process f compelx datorita marimii enorme a genomului, fragmentarii sale in cromozomi, ascocierii cu protein histonice in nucleosome si compactarii prin spiralizare in fibre de cromatina. Proteinele implicate in replicarea ADN Replicarea ADN se face sub actiunea precisa si rapida a unui complex multiproteic denumit si sintesom. ADN polimerazele catalizeaza formarea legaturilor fosfodiesterice intre dezoxiribonucleotidele adiacente care vor forma catena de ADN. ADN polimerazele prezinta 2 caracteristici importante: toate Adn polim sintetizeaza numai in directia 5-3 deci fiecare nou nucleotid va fi adaugat la gruparea 3-OH a nucleotidului deja incorporat in catena polinucleotidica.

Secvena nucleotidelor alctuiete ceea ce se numete structura primar a acizilor nucleici, iar forma bicatenar alctuiete structura secundar. Forma pe care o ia catena singur sau molecula bicatenar, cu toate rsucirile pe care le sufer, alctuiete structura teriar, iar interaciunea ntre 2 sau mai multe molecule bicatenare formeaz structura cuaternar a acizilor nucleici. Structura secundar a ADN ADN este alctuit din 2 lanuri polinucleotidice paralele, ntre bazele azotate complementare de pe catenele opuse realizndu-se legturi de H i anume: adenina se mperecheaz cu tianina prin 2 puni de H, iar citozina cu guanina prin 3 puni de H. Raportul A+T/C+G are valori caracteristice pentru ADN provenit din surse diferite genetic i are valori apropiate la specii nrudite filogenetic.