Sunteți pe pagina 1din 2

Intrebare Va rugam sa ne comunicati punctul dumneavoastra de vedere cu privire la legalitatea contractelor de prestari servicii incheiate in baza art.

942 din Codul civil. Care sunt conditiile legale de incheiere a acestor contracte? Raspuns Potrivit art. 942 din Codul civil, contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic. Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga in conformitate cu art. 962 din acelasi cod. Conventia civila, intalnita in practica si sub numele de contract de colaborare sau conventie de prestari servicii a constituit in decursul timpului subiect de controversa in primul rand in privinta legalitatii desfasurarii muncii in baza acesteia. In Codul civil in vigoare este reglementat contractul de locatiune a lucrarilor, care constituie temeiul legal al incheierii conventiilor/contractelor de prestari servicii. Astfel, obiect al contractului de locatiune poate fi un lucru sau o lucrare, dupa cum stipuleaza art. 1410 din Codul civil. Cand obiectul contractului de locatiune este o lucrare, vorbim de un contract civil de locatiune a lucrarilor. Art. 1412 din acelasi cod prevede ca locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalta parte. De asemenea, art. 1413 din cod mentioneaza ca locatiunile sunt de mai multe feluri si au regulile lor proprii. Se cheama inchiriere, locatiunea edificiilor si aceea a miscatoarelor; Arendarea, locatiunea fondurilor rurale; Prestatia lucrarilor, locatiunea muncii si a serviciului; Antrepriza, luarea savarsirii unei lucrari drept un pret determinat, cand materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare. In plus, dispozitii specifice ale contractului de locatiune de lucrari sunt prevazute in Capitolul V Despre locatiunea lucrarilor, Titlul VII. Despre contractul de locatiune, Cartea a III-a din Codul civil (art. 1470-1490). Astfel, conventia pentru prestarea unor activitati incheiata potrivit Codului civil are in vedere contractul de locatiune a lucrarilor reglementat in cuprinsul Codului civil. Conventiile civile se incheie in scris si cuprind: datele de identificare ale partilor; denumirea sau obiectul lucrarii; conditiile de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca lucrarea; termenul de predare a acesteia; suma cuvenita prestatorului pentru lucrarea efectuata, precum si modul de plata; raspunderea partilor pentru neexecutare/executare necorespunzatoare. Persoanele fizice neautorizate pot realiza activitati in baza conventiilor civile care trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

?au caracter ocazional; ?exclud subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia; ?nu se realizeaza in timp (prin prestatii succesive), ci se realizeaza uno ictu (dintr-o data). Disputele create in jurul conventiilor civile au fost generate de faptul ca aceste conventii civile sunt vazute de catre organele de control in domeniul muncii sau fiscal ca fiind forma mascata a unui contract individual de munca. Din punctul de vedere al acestora, conventia civila/contractul civil de prestari servicii se incheie doar pentru activitati cu caracter ocazional, intamplator, conjunctural, si nu pentru prestarea de servicii care constituie obiectul principal de activitate al societatii. Totodata, indiferent cum au calificat partile contractul lor, el va fi considerat ca fiind de munca daca din continutul sau rezulta caracteristicile unui astfel de contract. Astfel, daca activitatea ce urmeaza a fi prestata tradeaza natura dependenta a raportului juridic, se impune incheierea unui contract individual de munca, si nu a unei conventii civile. Criteriile de identificare a relatiei de dependenta sunt prevazute in Codul fiscal. Astfel, art. 7 pct. 2.1 din Codul fiscal prevede ca orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii: ? beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru; ? in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu; ? platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura; ? platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit. In cazul in care oricare dintre criteriile de mai sus este indeplinit, raportul juridic respectiv este unul de munca dependenta, iar contractul va fi calificat ca fiind de munca. Astfel, organul fiscal va putea reconsidera raportul juridic ca fiind de munca dependenta, situatie in care impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre platitorul si beneficiarul de venit. In acest caz se aplica regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate in afara functiei de baza.