concept al autoeficacitatii este relationat cu judecatile indivizilor privind

capacitatea lor de a actiona intr-o sarcina sau situatie specifica. In opinia

lui Bandura, judecatile privind autoeficacitatea influenteaza alegerea
situatiilor in care ne implicam, cantitatea de efort depusa intr-o anumita
situatie, timpul cat persistam intr-o sarcina si reactiile emotionale din
timpul anticiparii situatiei sau al implicarii in acea situatie. Este evident
faptul ca gandim, simtim si ne comportam diferit in situatii in care ne
simtim siguri de capacitatile noastre, comparativ cu situatiile in care ne
simtim nesiguri sau incompetenti. In esenta, autoperceptiile privind
eficacitatea influenteaza gandirea, motivatia, performanta si activarea
emotionala.

Strategiile de cercetare microanalitica

Se refera la modalitatile de evaluare a autoeficacitatii percepute.

Conform acestei strategii, se efectueaza masuratori detaliate ale
autoeficacitatii percepute inainte de angajarea efectiva intr-un
comportament specific. Astfel, subiectilor li se solicita sa desemneze intr-o
situatie specifica acele sarcini pe care le pot realiza si sa evalueze aditional
gradul de certitudine cu privire la probabilitatea indeplinirea cu succes a
acestora. Aceasta strategie reflecta conceptia ca judecatile referitoare la
autoeficacitate sunt situational-specifice si nu reprezinta dispozitii globale
care sa poata fi masurate de chestionarele de personalitate. Prin urmare
teza unui sine global este respinsa deoarece este inconsistenta cu
complexitatea perceptiilor de autoeficienta care sunt sensibil diferite in
functie de activitatile in care este antrenat individul, de gradul lor de
complexitate precum si de circumstantele situationale.

5.2. Procesele

Teoria social-cognitiva se diferentiaza de alte teorii ale personalitatii

prin aceea ca pune accent pe doua procese distincte: invatarea
observationala si autoreglarea. Invatarea observationala se refera la
capacitatea de a invata comportamente complexe prin observarea altora.
Autoreglarea se refera la capacitatea individului de a-si influenta propriul
comportament, mai mult decat de a reactiona mecanic la influentele
externe. Atat invatarea observationala cat si autoreglarea implica
participarea proceselor cognitive si ambele sunt influentate de recompense
si pedepse, fara a fi insa determinate de ele.

1. Invatarea observationala