Introducere Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare

, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare. Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor. Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere. Stocul de producţie reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri şi al unei oferte, al unui mod de organizare a activităţii de asigurare a activităţii de asigurare materială şi care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenţei acestuia este determinată de: • necoincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului de resurse; • existenţa anumitor incertitudini în ce priveşte asigurarea cu resurse şi care fac necesară existenţa unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi: • stocul de siguranţă - pentru incertitudini în ce priveşte consumul, cantităţile livrate şi timpul de livrare; stocurile creşterii preţurilor etc.
• •

speculative

-

pentru

eliminarea

unor

influenţe negative ale

existenţa unor ritmuri diferite dintre producţie (consum) şi asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp Această remarcă ne-ar îndemna să credem, la prima vedere, că procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfăşura fără stocuri sau cu stocuri foarte mici. Însă, o aprovizionare "în timp real" sporeşte considerabil cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare etc.).Pe de altă parte, gestiunea modernă a stocurilor este departe de a mai considera evidentă formarea de stocuri mari peste necesităţile rezonabile ale exploatării. Stocurile supranormative sunt însoţite, pe plan financiar, de pierderi prin imobilizarea inutilă a capitalurilor în aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazionează,
1

prin dobânzi peste cele curente, prin deteriorare şi degradări de stocuri etc. In general, pot fi avute în vedere două politici de aprovizionare: un număr mic de comenzi axate pe cantităţi mari. In acest caz, stocul este mare, ca şi costul de stocare; dimpotrivă, cheltuielile de derulare a comenzilor sunt mai scăzute, iar condiţiile de cumpărare mai bune;

un număr de comenzi axate pe cantităţi mici. Această situaţie implică stoc şi cost de stocaj diminuate, dar cheltuielile cu derularea comenzilor şi livrarea cresc. Cantităţile comandate trebuie să fie calculate de aşa manieră, încât să minimizeze ansamblul acestor costuri şi să evite rupturile de stoc. Aceste relevari vor fi argumentate in teza, printr-un sir de exemple elocvente si argumente teoretice si practice. In capitolul I al lucrarii voi vorbi despre notiunea de stoc si importanta stocurilor ca active circulante in activitatea de producer a intreprinderii. In capitolul II voi imbina mai multe tipuri de clasificare a stocurilor in viziunea a mai multi autori cu scopul de a realize un studiu amplu asupra temei. In capitolul III voi caracteriza metodele de gestiune a stocurilor la intreprindere, aducind diferite exemple practice si teoretice.

In procesul elaborarii tezei am utilizat un sir de modalitati de cercetare: 1.cercetare de birou a literaturii de specialitate, a regulamentelor in vigoare, a legislatiei, bazelor de date actuale, informatiilor statistice, a revistelor si ziarelor de specialitate. 2.cercetare de teren care presupune studiul temei vizate prin realizarea unor cercetari in cadrul diferitor societati comerciale autohtone

2

1.1Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere

Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstraredepozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului stocurilor în cadrul întreprinderii. Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului. Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii, în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii. Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate. Efectul imobilizării de resurse materiale şi financiare în stocuri, privit în ansamblul său,
3

inundaţii. vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. în procesul de furnizare. stocurile tampon sau rezervele sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare: > incertitudinea performanţei fumizorului. urmare a condiţiilor naturale şi de climă. Răspunsul constă în analiza rolului pe care trebuie să-1 îndeplineascâ stocurile. Practic această orientare nu este posibilă decât în cazuri de excepţie. Aşadar. depozite. Astfel. întreruperea exploatării sau a transportului. Indiferent de situaţie sau de factorul de influenţă. Aceasta pentru că. Opţiunile pentru un tip sau altul de stoc. intervine influenţa multor situaţii şi factori cu acţiune permanentă sau conjuncturală care condiţionează necesitatea formării de stocuri. aprovizionare şi utilizare a resurselor materiale. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc de viteza 4 . uneori nu este economic. în timpul perioadei de reaprovizionare. perturbaţii în livrările de la furnizori sau în transport determină formarea de stocuri de siguranţă la beneficiari. situaţiile de forţă majoră (seisme. necesitatea condiţionării materialelor înaintea trecerii în consum presupune constituirea stocurilor de pregătire sau condiţionare. acţiunea nu exclude efectuarea de analize şi calcule economice care să contureze strategia şi politica în domeniul formării stocurilor de la o etapă la alta în funcţie de noile condiţii care apar pe piaţa internă şi internaţională de resurse materiale. Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari între furnizori. Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea sezonieră a cererii. care nu pot fi întâmpinate prin reprogramare. periodicitatea producţiei la furnizor sau a transportului determină formarea de stocuri curente la utilizatori. stare de necesitate. de mutaţiile în structura consumului sau în potenţialul de furnizare a lor. Natura situaţiilor şi factorilor specifici determină şi tipologia stocurilor care se constituie. 2) Anticiparea. agenţii economici trebuie să stabilească tipurile de stocuri pentru fiecare resursă materială/produs şi nivelul acestora. pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp?". 3) Transportul. apariţia unor dereglări. > variaţiile cererii de vânzări. determină formarea stocurilor de iarnă. astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a clienţilor. Stocurile de siguranţă. caracterul deficitar al resurselor) determină formarea de stocuri sub forma rezervei de stat la resurse strategice şi de altă natură. Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii: 1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. distribuitori şi clienţi. determină intervale de timp mai mari decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse. Această metodă este folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale cauzate de aceste schimbări. pentru o mărime sau alta sunt condiţionate de răspunsul la întrebarea: "ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puţin.recomandă ca functie ideală acţiunea de evitare a formării şi deţinerii lor.

pentru a reduce costurile de transport. 5 . fluxurile de lichidităţi periodice viitoare şi fluxul final actualizate. pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a profita de reducerile de preţ. ceea ce implică un compromis între costurile de transport şi nivelul activităţii întreprinderii. se exclude suma capitalului investit în stocuri de producţie neter-minată şi semifabricate. Dimensionarea stocurilor este operaţiunea prin intermediul căreia se stabileşte necesarul optim destocuri. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate este speculativă. pentru o anumită perioadă de timp (un exerciţiu financiar) exprimat valoric. pierderi evitate. costuri de întreţinere etc. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele imediate. păstrare etc. în vederea realizării în bune conditii a obiectului şi volumului previzionat al activităţii. pozitive şi negative. care nu provoacă ieşiri de casă. drept rată de actualizare. VAN=Invest in stoc±Cash Flow actualize+Valoarea actualizata a stocului Dacă valoarea actuală netă este pozitivă. Există tipuri de stocuri care nu sunt afectate de schimbarea nivelului comcnzii sau al lotului. Stocurile formate din produse afiate în lucru sunt dependente de timpul de prelucrare indiferent dacă ele sunt prelucrate în lotun mici sau man Aşadar. pe o perioada de timp egală cu durata investirii în stocuri. Fluxurile de lichiditate periodice viitoare. decizia de investire în stocuri se va lua ţinând seama de criteriul rentabilităţii. investiţia în stocuri este oportună întrucât aduce mai mult beneficiu decât dacă acelaşi capital ar fi fost plasat la o bancă. Acumulările de stoc în avans pot fi profitable dacă se fac achiziţii avantajoase. de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea angajamentelor. reprezintă câştiguri nete directe. 4) Stocurile de protectectie împotriva riscului. Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de ritmul consumului. Suma capitalului investit în stocuri se stabileşte pe baza lichidităţii efective imobilizate. costuri de administrare. cu dobândă compusă. pornind de la suma investită în stocuri. cantităţile de produse şi costurile de constituire a stocurilor. Evident. precum şi costul de oportunitate al capitalului investit. la fel se procedează şi în cazul cheltuielilor cu amortizarea instalaţiilorde depozitare. a stocurilor. 5) Mărimea lotului.de deplasare a stocurilor.

în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc. de condiţionare. c) stocuri de distribuţie (de produse finite). exprimat în unităţi fizice. şi negative. Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de aprovizionare. nu mărimea comenzii. In general. a) stocuri de resurse materiale Pentru desfăşurarea normală a activitâţii specifice. D . apariţia unor înlocuitori calitativi. In condiţii de certitudine. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii diferite.2 Clasificarea stocurilor Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific.1. de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ. Imobilizarea unei părţi importante din capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii sau împrumutate. Formarea de stocuri optime. de caracteristicile proceselor tehnologice. b) stocuri de producţie neterminată. la care se impune lansarea unei noi comenzi. stabilirea mărimii stocuiui. mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o preocupare majoră pentru managerul oricărei întreprinderi. punctul de reaprovizionare se poate determina utilizând următoarea relaţie: P=D*T. în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad. de transport intern şi de iarnă. la nivelul unui agent economic se constituie trei categorii de stocuri: a) stocuri de resurse materiale. pierderi din degradări fizice sau morale etc. exprimată în unităţi fizice. de natura resurseior materiale. Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi) reprezintă. Constituirea unor stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici poate avea influenţe diverse: pozitive. de organizarea structurală a subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora. La nivelul acestor unităţi se prevede constituirea în mod obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ. evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. orice întreprindere îşi constituie diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare. precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în managementul stocurilor. de producţie sau desfacere.reprezintă punctul de reaprovizionare. modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime. Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda..cererea medie zilnică. unde P. de fapt. 6 .

pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de stocuri: • de ciclu. In general.cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare). Printr-o dimensionare corectă. probabilitatea întârzierii). In situaţii de incertitudine. relaţia fund următoarea: P = D * T + SS unde P. stocul de producţie neterminată asigură desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea acceptârii şi vânzării lor pe 7 . pentru a deveni marfă. c) stocuri de distribuţie (de produse finite). In condiţii de incertitudine. iar SS este stocul de siguranţă exprimat in unităti fizice. Dar vânzarea produselor nu este posibilă imediat după încheierea procesului de fabricaţie. denumite şi stocuri de distribuţie. b) stocuri de producţie neterminată Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost finalizat. deşi din punct de vedere tehnologic s-a încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create. gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de apariţie a întârzierilor în aprovizionare. iar subdimensionarea acestora conduce la întreruperea procesului de producţie. Supradimensionarea stocurilor de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant. pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ). Sm . exprimat în zile. reprezintă acumulări de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.funcţia costului global. costul lipsei de materie primă. Cd . Stocurile de produse finite. unde Fcg . existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu menţinerea unor stocuri mari de produse finite. D şi T au aceeaşi seninificatie. • circulant. In general. Insă.speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă . Feg = Cd + Sm. • de siguranţă. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării).T- mărimea intervalului de reaprovizionare.

Pe timpul stocării. asamblarea. formarea loturilor de livrare. realizarea simultană a sortimentelor sau produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. în general. a timpului necesar efectuării acestora. înregistrarea acestora în evidenţă. trecerea cat mai rapidă a acestora în consum. din care se livrează în mod curent. simplificarea şi automatizarea evidenţei tehnico-operative). următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie. până când sunt realizate şi celelalte. alături de stocurile obişnuite. la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare. utilizarea optima a capacităţilor de producţie nu permit. unele produse sau sortimente vor trebui stocate un timp. Astfel. Tehnologia de fabricatie. produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere ale producătorilor sub denumirea de produse finite.De asemenea. asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi. produsele finite constituie resurse neactive. întocmirea formelor de livrare. la diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare. condiţionarea produselor. • anticipate . care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului circulant. cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea loturilor de livrare. se impune staţionarea temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele consumatorilor.Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare pentru servirea clienţilor. etichetarea. încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor. programul de lansare în producţie. totdeauna. Există anumite produse. Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele producătorilor. fie pe întregul an.piaţă. efectuarea unor operaţii de montaj. marcarea. în vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. apar două situaţii contradictorii: pe de o parte. In concluzie. se constituie şi • stocuri de siguranţă . permite aplicarea unor măsuri care să ducă la reducerea perioadei de stocare. Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt. pentru a forma un lot complet. sortarea. la care. fie pe perioade mai scurte. pot fi constituite stocuri anticipate de produse finite în scopul 8 .Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc nivelul previzionat • sezoniere . mecanizarea. Astfel. automatizarea şi robotizarea operaţiilor. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a fi vândute clienţilor. care să fie livrat câtre client. iar pe de altă parte. ambalarea pentru protecţie şi prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului.

b) care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de sezonalitatea cererii. asimilarea în fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele). • de conjunctură. de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare. schimbarea profilului de fabricaţie. Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă producătorul cu piaţa. dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte: a) care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea. ambele fiind componente ale strategiei generale de dezvoltare a oricărui agent economic.In funcţie de natura produsului. In concluzie. c) care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi de producţie. de potenţialul de producţie. comparativ cu extinderea acestora. în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare. faţă de pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc.3Metode de gestionare a stocurilor 9 . La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit maxim. 1. unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ.satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei (remont. strategia stocurilor este influenţată de strategia de vânzări. retehnologizare.

creditori etc.). (1) determinarea necesarului de active circulante (de stocuri. 10 . în acest caz. a concursurilor bancare: credite de trezorerie. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. a lipsei de lichidităţi. gestiunea activelor circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc.risc. In privinţa pasivelor circulante se urmăreşte permanenţa surselor de finanţare. Rentabilitatea ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa de stoc. Există un raport specific fiecărei întreprinderi între vânzări (cifra de afaceri) şi nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora. Principala caracteristică a activelor circulante este lichiditatea ridicolă a acestora şi deci posibilitatea acoperirii operative din încasări a datoriilor. Pentru a răspunde nevoii de rentabilitate. autonomia financiară a ciclului de exploatare. de lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii. Având în vedere aceste cerinţe ale optimizării relaţiei rentabilitate . de creanţe şi de lichidităţi) şi (2) determinarea modalităţii de finanţare a necesarului de active circulante (a fondului de rulment. a efectuării unor plasamente de trezorerie şi a păstrării unei rezerve lichide în cont şi în casă. iar gestiunea pasivelor circulante urmăreşte cel mai redus cost al procurării capitalurilor necesare. Rentabilitatea va fi. (3) O politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre rentabilitate şi risc. credite de scont etc. preocupări însotite de creşteri ale costului procurării capitalurilor necesare. (2) O politică defensivă. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. în mod concret. gestiunea activelor circulante urmăreşte realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante. preocupare însoţită de creşterea costurilor de exploatare şi de diminuare a rentabilităţii.. a datoriilor de exploatare: furnizori. Pornind de la acest raport. Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului. se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite ale rentabilităţii şi riscului: (1)O politică agresivă. afectată de cosrurile suplimentare ale prudenţei în asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatare. gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate. Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc se realizează în cea mai mare parte în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizabile pentru finanţarea acesteia.Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricărei investiţii de capital: cea mai eficientă alocare a capitalului în condiţii de diminuare a riscului.

pentru reducerea absolută sau relativă a stocurilor. Rentabilitatea şi riscul ce ar însoţi formarea activelor şi pasivelor circulante au sensuri contrare şi se neutralizează într-o oarecare măsură. la dobânzi mai mari sau chiar riscul unei lipse de capital. Volumul stabilit reprezintă baza unor relaţii financiare ocazionate de autofinanţare. credite bancare etc. Dimensionarea stocurilor este punctul de plecare in determinarea fondurilor băneşti acoperitoare. nerealizarea volumului 11 . dar şi o acoperire suficientă împotriva riscului de reînnoire a creditelor şi a creşterii ratei dobânzilor. O politică neutră (3) constă în sincronizarea perfectă dintre scadenţele activelor şi pasivelor pe termen scurt. din surse permanente (fondul de rulment). Fondul de rulment ar reprezenta marja de siguranţă pentru finanţarea activelor circulante şi pentru autonomia financiară a întreprinderii. Necesarul de stocuri trebuie să exprime nevoile reale de fonduri. care au costuri de procurare mult mai mari. Politica defensivă (2) are în vedere finanţarea activelor circulante în principal. dar care determină şi o preocupare stresantă de a reînnoi creditele pe termen scurt. bancar sau comercial. care au cele mai mici costuri de procurare a lor. abaterile de la criteriul realităţii due la greutăţi financiare: imobilizări în cazul supradimensionării necesităţilor. creşteri de capital prin noi emisiuni de acţiuni sau de împrumut pe termen scurt. în mobilizarea tuturor factorilor care să conducă la accelerarea vitezei de rotaţie. Necesarul în stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cat mai eficientă a acestor valori.). accentul cade în principal pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare.In ceea ce priveste finantarea activelor circulante într-o politică agresivă (1).

respectiv creşterea sau scăderea soldului acestui cont şi chiar de evoluţia stocurilor. rezultă fondul de rulment necesar pentru finanţarea stocurilor. Presupunând că în exerciţiile financiare anterioare s-a observat o stabilitate a raportului FR/CA şi că în cursul anului curent nu se întrezăresc schimbări mari faţă de anii anteriori. Nevoile de finanţat pentru active circulante depind de sectorul economic din care face parte întreprinderea. şi cifra de afaceri. respectiv creşterea sau descreşterea soldului contului clienţi. metoda analitică etc. Exemplu: FR0 = 40000 CA0 = 100000 CA1 = 125000 FR1 = FR0 / CA0 * CA1 FR1 = (40000/100000)*125000=50000 Această metoda leagă evoluţia fondului de rulment numai de cifra de afaceri. neţinând seama de alţi factori: natura relaţiilor cu clienţii. ca diferenţa între activele de exploatare şi pasivele de exploatare. ca sursă permanentă de finantare.activităţii în cazul subdimensionării lor. Metoda extrapolării Dimensionarea stocurilor după metoda extrapolării sau metoda globală porneşte de la ideea unei legături directe între fondul de rulment. de condiţiile producţiei şi reglementarea plăţilor. Necesarul se determină prin metoda extrapolării. metoda standard. ct. astfel: 12 . global. respectiv creşterea sau scăderea acestora în funcţie de viteza de rotaţie. legătură ce poate fi exprimată sub forma raportului FR/CA. După cum se observă. clienţi. Pentru o unitate cu activitate continuă previzionarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare se efectuează. natura relaţiilor cu furnizorii. admitem că şi pentru anul curent se poate păstra acelaşi raport FR/CA care. de caracterul continuu sau sezonier al activităţii. ponderat cu volumul previzionat al CA pentru anul curent. împreună cu necesarul celor-lalte elemente de active circulante. în principal. Se pot reţine mai multe metode de dimensionare a stocurilor: metoda extrapolării. furnizori). determinarea necesarului pentru stocuri nu se poate face în afara altor active şi pasive de exploatare (ct.

...Imobilizări. Pasiv .. avansuri acordate furnizorilor.Nevoi de finanţat = [Active de exploatare] .durata stocurilor: . Se porneşte de la faptul că necesarul de finanţat al ciclului de exploatare rezultă din decalajul dintre încasări şi plăţi.în zile sortare. coeficientul de conversiune depinzând de ponderea structurii costurilor. respectiv trebuie să-şi constituie fond de rulment. ambalare.Datorii la termen……. Când există decalaj permanent între încasări şi plăţi întreprinderea trebuie să apeleze la resurse permanente..5.în zile de cumpărare pentru materiî prime. stocaj.. In consecinţă.. pentru determinarea nevoilor de finanţare a activelor circulante se impune o analiză mai precisă a acestora.... iar în pasivele de exploatare: furnizori. . avansuri primite de la clienţi.. exprimată în număr de zile de flux. debitori diverşi. adică pe termen lung... în număr de zile/cumpărări.durata creditului furnizor.Capital propriu…. Metoda standard Metoda standard sau metoda termenelor de plată vizează determinarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare exprimate initial în zile/cifră de afaceri şi abia în etapa a doua. de la un an la altul.6 mil 13 . .. astfel: . . mărfuri etc. La activele de exploatare putem îngloba: stocuri..5 mil.Situaţia bilanţieră a unei societati comerciale la sfirsitul exercitiului expirat se prezintă astfel: Activ . ceea ce face ca metoda extrapolării să nu fie adecvată. materiale. creditori diverşi.. în volum valoric. datorii către personal.…12 mil .[Pasive de exploatare].Stocuri. pentru producţia finită.. semifabricate.cifra de afaceri sau volumul vânzărilor. producţie.. Condiţiile de exploatare evoluează însă. . desfacere. creanţe clienţi.durata creditului-client. . avansuri acordate personalului.în zile ale ciclului de producţie pentru producţia neterminată. Exemplu . Fiecare durată de rotaţie se converteşte în zile/cifră de afaceri.. In etapa a doua se estimează toate nevoile ciclului de exploatare în funcţie de un indicator unic al activităţii . în număr de zile/vânzări..10 mil. In prima etapă se evaluează durata de rotaţie a fiecărui post din activul de exploatare şi pasivul de exploatare. legat de diferite operaţiuni ca: aprovizionare.

Acest sistem este mai larg decât un sistem de gestiune a stocurilor.. (70% din CA) ♦ cumpărări de mărfuri. un sistem de gestiune.5*360/14=141 zile • durata creditului client=(create client*360)/cifra de afaceri=3*360/30=36zile • durata creditului furnizor=furnizori*360/cumparatori=2..... (41 x 70%)..... Denumirea sistemului Kanban vine din faptul că se plasează un carton în uzine pentru a cere noi piese...... Total A 20.. . Sistemul Kanban modifică ipotezele modelului clasic: 14 ..31 mil.. General Motors..21 mil.. de asemenea. ceea ce reprezinta 27.....5 mil Total P 20.Furnizori………….98.....7)/360=8308333.. Ea este denumită....... trebuie ca ea să întreţină relaţii urmărite cu furnizorii săi şi să existe o buna coordonare.......5 mil ..pentru exerciţiul curent întreprinderea îşi propune: ♦ cifra de afaceri.....0 mil....... General Electric etc. ca şi timpul şi distanţa dintre diferitele operaţiuni.... după metoda standard.0 zile . Pentru ca firma să poată livra rapid........2.....5 mil..... ♦ costul mărfurilor.Credit furnizor (50 x 70%) 35. Ideea de bază a sistemului constă în aceea că intreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal.... .... metoda stocului zero sau metoda de producţie în flux continuu. se realizează în felul următor: a) Calcularea duratei în zile a elementelor ciclului de exploatare: • durata stocajului=(Stocuri*360)/costul marfii=2...3.0 zile Fond de rulment în zile = 98......Clienţi.18 mil....7 zile -Credit client..5*360/18=50 zile b) Nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare: -Stocaj ..36..35 = 99.. dar pentru aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la timp piesele care îi sunt necesare întreprinderii..69% din CA Metoda KANBAN Această metodă a fost dezvoltată în Japonia de firma Toyota.....7 + 36 ....0 mil.. de asemenea. Este..) şi în Europa... Determinarea necesarului de finanţat pentru active de exploatare.. Această metodă este acum utilizată în SUA (IBM..Disponibil.7 zile Fond de rulment sume=(30*99..... Suma stocurilor este redusă la minimum....2.

Acesta poate fi obţinut. Sf = stocul final de mărfuri anual. impozit. se va stabili necesarul pentru mărfuri. după formula următoare: Sf=(D*Sz)/T Stocul final determinat în manieca arătată este exprimat în preţuri cu amă-nuntul. pe când altele (costul de comandă) se diminuează în acelaşi timp. impozit) şiadunând cheltuielile aferente transportului. Pentru a stabili necesarul de finanţat. R = rabatul comercial. Stocurile constituie. Previzionarea cotelor medii se face în funcţie de realizările preliminate ale exerciţiului anterior. Metoda Kanban consideră că aceste costuri pot fi minimizate graţie unei mai bune localizări şi coordonări între întreprinderi. încărcării . producţie neterminată etc. Modelul clasic este bazat pe faptul că anumite costuri (costuri de stocaj) cresc atunci când stocurile se măresc. Cc = cheltuieli aferente stocurilor. alte active (obiecte de inventar.nf = necesarul de mărfuri. Ele utilizează tot mai mult instrumente informatice. în acelaşi timp.diminuează stocul de securitate. materiale şi piese de schimb) şi stocuri pentru producţie (materii prime. cheltuieli la stocurile finale de mărfuri. stocul respectiv trebuie recalculat în preţuri de reaprovizionare. un stoc puternic crescut antrenează costuri Numeroase metode de gestiune a stocurilor au fost puse la punct. Acesta poate fi obţinut printr-o localizare judicioasă a unităţilor de producţie. trimestru. ameliorând relatiile dintre întreprindere şi furnizorii săi. urmând ca în final să se însumeze. Volumul absolut al elementelor de recalculare se stabileşte prin aplicarea cotelor medii de rabat. echipament şi materiale de protecţie. combustibil. o parte mai mult sau mai puţin importantă a nivelului bilanţului întreprinderilor. Metoda analitică Metoda analitică vizează determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element în parte. .-diminuează costul de comandă al stocurilor. Nmf=Sf-R-I + Cc N. I = impozitul pe profit.descărcării etc. după sectoare.) • Stocul final de mărfuri se determină pornind de la doi indicatori: volumul desfacerilor (D) şi norma de stoc în zile (Sz) sau stoc/zile desfaceri. materiale. Acest sistem permite degajarea trezoreriei. 15 . Prin urmare. care poate fi utilizată pentru noi investiţii. corectate (eventual) pentru a le face comparabile cu condiţiile exerciţiului curent. adică scăzând elementele de acumulare (rabat. ambalaje.

In această situaţie. Cea mai importantă categorie de ambalaje o constituie ambalajele de circulaţie şi care se caracterizează printr-o circulaţie pe principiul vânzării . urmărirea şi controlul detaliat al stocurilor de valoare mica. După cum se observă. în timp ce aproximativ alte 10% din numărul articolelor deţin circa 70% din valoarea totală a stocurilor. Sao = stocul de ambalaje preliminat în anul de bază. la fel ca şi mărfurile pe care le însoţesc. urmărind distribuţia după valoare a stocurilor de active circulante din majoritatea întreprinderilor. necesarul ambalajelor de circulaţie variază numai în funcţie de creşterea sau descreşterea stocului de mărfuri. Astfel. s-a observat că circa 70% din numărul articolelor existente în stocuri reprezintă numai circa 10% din valoarea totală a acestora.cumpărării. Sfmf0 = stocul final mărfuri în exerciţiul curent şi în anul de bază. întrucât ponderea obţinută în anul de bază se menţine şi pentru anul în curs Metoda ABC de gestiune a stocurilor In cadrul preocupărilor de determinare a mărimii optime a stocurilor. nu se mai justifica. folosindu-se. din punct de vedere financiar. dar care deţin o pondere mare ca număr de articole. metode globale. activitatea de planificare economică şi financiară a trebuit să rezolve o altă relaţie contradictorie.Necesarul de ambalaje. Necesarul ambalajelor de circulaţie se obţine înmulţind stocul final curent de mărfuri cu ponderea ambalajelor faţă de mărfuri obţinute în exerciţiul precedent: Na1=(Sfmf * Pa0)/100 Pa0=(Sa0/Sfmf0)/100 Na1= necesarul de ambalaje exercitiul curent Sfmf1 . O strategie eficientă de gestiune a stocurilor a fost fundamentată de "Metoda ABC" care împarte stocurile de active circulante în trei grupe: 16 . Pao = ponderea ambalajelor faţă de mărfuri în bază. în acest scop.

de produse finite) şi chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale.aprovizionare. mărimea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare şi păstrare a stocurilor (cheltuielile de transport-aprovizionare. astfel încât să se asigure desfăşurarea continuă şi ritmică a producţiei.-grupa A (puţine. dar mărunte"): articole de valoare mica pe unitatea de măsură. dar valoroase): articole de active circulante de valoare mare pe unitatea de măsură. Din motive de simplificare a calculului. pentru perioade mari de timp. Nevoia de finantare a stocurilor (Nfs) este determinată de totalitatea cheltuielilor de formare şi păstrare a stocurilor de active circulante în toate fazele ciclului de exploatare.o urmărire detaliată a stocurilor din grupele A. cheltuielile de transport . amortizare etc. Metoda ABC permite: . . de produse. astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea şi păstrarea lor să fie minim. dar cu pondere ridicată în numărul total de articole.o urmărire globală a stocurilor din grupa C (materiale şi produse diverse) care se vor aproviziona în loturi mari. dar cu pondere mica în numărul total de articole. de produse în curs. -grupa B: articole de active circulante de valoare medie şi cu pondere medie în numărul total de articole. pe categorii de stocuri (de materiale. pentru a reduce. în acest fel. B şi o determinare a mărimii matematice optime a acestora. Pentru aceste grupe se justifica folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de funcţionare pe tipuri de stocuri (curente. de siguranţă etc.).) se defineşte prin calculul influenţei a doi factori: 17 . în curs de produse finite). -grupa C ("multe. retribuţii.

s-au preluat la nivelul realizărilor din anii anteriori. Necesarul pentru materiale şi piese de schimb se calculează pe baza stocurilor finale preliminate ale anului de bază. faţă de anul de bază: N=S0(1±P/100) P=(TU1/TU0)/100 în care: 18 . anuale Nfs =-----------------------. eventual corectate şi aduse în condiţiile anului curent. -intervalul de timp (t) dintre două reconsntituiri succesive ale stocurilor. echipament şi materiale de protecţie.medii zilnice cu elementul respectiv de stoc. stabilit prin normele tehnice care reglementează desfăşurarea proceselor de aprovizionare. existând deosebiri în modul de determinare a necesităţilor pentru diferitele elemente componente.cheltuielile . Având în vedere viteza de circulaţie mai redusă a acestor elemente în raport cu mărfurile şi ambalajele. care se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a parcului de transport şi a dotării cu utilaje în anul curent.---------k * t 360 Determinarea stocurilor pentru alte active. In grupa "alte active" se încadrează anumite elemente cu o pondere mai mica în totalul activelor circulante. obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. determinate pe baza cheltuielilor anuale din planul costurilor de producţie şi pe baza unor coeficienţi (K) de corectare (la mp şi la produsele în curs de fabricaţie).. Cheltuielile de prod. desfacere etc. cum ar fi: materiale şi piese de schimb. ele se dimensionează separat. producţie.

necesarul se stabileşte prin analiza economică cu preocuparea ca în anul curent cheltuielile să nu depăşească. televiziune. cu vânzările prevăzute de mărfuri cu plata în rate şi cu dobânzile aferente creditelor bancare acoperitoare. faţă de anul de bază. SC1. Pentru mărfurile expediate. presă etc. pe cat posibil. în felul următor: stocul preliminat la sfârşitul anului de bază se diminuează cu uzura aferentă obiectelor de inventar în folosinţă. So = stocul preliminat de materiale şi piese de schimb al anului de bază. TUo = parcul de transport auto şi volumul dotării cu utilaje în anul curent. Necesarul pentru echipamentul şi materialele de protecţie se stabileşte în acelaşi fel ca în cazul obiectelor de inventar. Necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată se determină ţinând cont de stocul valoric preliminat al anului de bază. TU1. în curs de încasare. Pentru alte categorii de active circulante. Sf = stocul de obiecte de inventar în folosinţă . diminuat cu uzura aferentă echipamentului în folosinţă. faţă de anul de bază. faţă de anul de bază. N=(S0-Sf*U/100)* (1±P/100) P=(SC1/SC0)*100 în care: N = necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. necesarul se stabileşte astfel: se însumează soldul contului clienţi preliminat pentru sfârşitul trimestrului expirat. din totalul obţinut se scad avansurile legale depuse de cumpărători şi ratele prevăzute a se încasa de la clienţi pentru mărfuri vândute cu plata în rate. nivelurile atinse în anul de bază. cum sunt cheltuielile anticipate ocazionate de plata chiriei. necesarul de active circulante se stabileşte înmulţind volumul livrărilor cu ridicata cu numărul de zile necesar pentru 19 . Pentru cheltuielile anticipate privind reparaţiile capitale necesarul se stabileşte în funcţie de volumul reparaţiilor prevăzute şi cota ce urmează să se recupereze prin trecere pe cheltuieli în perioada curentă. Pentru clienţi din mărfuri vândute cu plata în rate.SCo = suprafaţa comercială în anul curent. de gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă şi de suprafaţa pe care o deservesc. cu deosebire că stocul preliminat la sfârşitul anului de bază. telefon. So = stocul final preliminat de obiecte de inventar al anului de bază. abonamentelor de radio. rezultatul urmând să fie influenţat de creşterea sau descreşterea suprafeţei comerciale în anul curent. P = gradul de creştere a suprafeţei comerciale în anul curent. respectiv în anul de bază. U = gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă. respectiv anul de bază.N = necesarul de materiale şi piese de schimb. se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a personalului operativ comercial în anul curent. P = creşterea relativă (+) sau descreşterea (-) parcului auto şi a dotării cu utilaje în anul curent.

prin urmare. volumul cifrei de afaceri (CA) anual sau pe trimestre. iar la numitor. NC=CA/S sau NC=T/V In vederea obţinerii acestor indicatori. Modul în care se desfăşoară rotaţia stocurilor are o mare însemnătate pentru economia fiecărei societăţi comerciale. stocurile medii după următoarele formule: Str=(Si+Sf)/2 în care: 20 San=∑Str/4 . Viteza de rotaţie a activelor circulante şi. care să se reflecte pozitiv în rezultatele financiare. ea se exprimă prin intermediul a doi indicatori: viteza de rotaţie în zile sau durata în zile a unui circuit şi coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg mijloacele circulante într-o perioadă de timp (de obicei. supra perioada de timp. a stocurilor reprezintă un indicator calitativ al activităţii unităţilor economice exprimând eficienţa folosirii acestora. va apela la credite într-o măsură mai mica şi deci va plăti un cuantum mai redus de dobânzi. Optimul investirii în stocuri Ponderea mare a stocurilor în totalul mijloacelor circulante implică necesitatea folosirii rationale. în cazul că se cunoaşte acest din urmă indicator. an sau trimestru. fie ca raport între perioada de timp (T) şi viteza de rotaţie în zile (V).întocmirea. • Viteza de rotaţie în zile (V) se determină ca un raport în care la numărător înscriem produsul dintre stocul mediu (S) şi numărul de zile din an sau trimestru (T). la coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite (NC). fie ca raport între cifra de afaceri (CA) şi stocul mediu ( S). expedierea documentelor la bancă şi termenul contractual de acceptare. unităţile economice calculează.un an). V= CA SxT Acelaşi rezultat se obţine raportând perioada de timp (T). cu atât întreprinderea îşi va putea rezolva sarcinile economice propuse cu un volum mai redus de active circulante. cu cat se realizează o viteză de rotaţie mai accelerată. în prealabil. V=T/NC Coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg activele circulante într-o perioadă de timp (NC) se calculează. eficiente a acestora.

înpractică pot fi utilizaţi diverşi indicatori. Viteza de rotaţie este un indicator mediu. care exprimă mişcarea întregului stoc de mărfuri de care dispune întreprinderea. accelerarea vitezei de rotaţie poate avea drept consecinţe eliberări relative sau absolute de active circulante. adică gradul de lichiditate a stocurilor de mărfuri. cum ar fi: 21 . Iucrează rentabil şi este solvabilă. Eliberarea absolută are loc atunci când întreprinderea. De aceea. ambalaje şi alte active. Rezultă interesul întreprinderilor de a studia atent situaţia lichidităţii. comparand gradul de lichiditate a activelor cu gradul de exigibilitate a datoriilor. optimul investirii în active circulante se mai poate urmări şi prin intermediul altor indicatori. O problemă deosebit de importantă pentru optimul investirii în stocuri o constituie structura şi calitatea acestora. cum ar fi: volumul cifrei de afaceri la 1 000 lei stocuri sau volumul profiturilor la 1 000 lei stocuri. aceasta nu se poate realiza decât în măsura în care poate să-şi desfacă operativ stocurile achiziţionate. In afara influenţei pozitive pe care o are asupra profitului şi ratei rentabilităţii. In eventualitatea că întreprinderea nu realizează cifra de afaceri prevăzută şi nu-şi poate onora la timp obligaţiile asumate faţă de terţi (bănci. posibilitatea vânzării şi transformării lor rapide în bani. conform necesităţilor reclamate de activitatea de buna gestionare. de fapt. sau când se realizează o creştere a cifrei de afaceri într-un ritm mai accelerat decât creşterea volumului activelor circulante. furnizori. Primul indicator exprimă eficienţa mai ales sub aspect cantitativ. pentru a se interveni pe linia impulsionării cifrei de afaceri şi reducerii stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare. Sf= stocul final trimestrial. alţi operatori) ea intră în incapacitate de plată şi poate fi pusă în stare de lichidare judiciară chiar dacă. = stocul mediu anual. în general.Str = stocul mediu trimestrial. cat şi viteza pe diferite grupe de stocuri. Cum o parte însemnată a activelor circulante este acoperită prin credite bancare pe termen scurt. poate ascunde abated în plus sau în minus ale elementelor componente. reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de desfaceri cu un volum mai redus de active circulante. întreprinderea este pusă în situaţia de a face faţă în orice moment angajamentelor asumate faţă de bănci. San. accelerând viteza de rotaţie. or. Separat de indicatorii vitezei de rotaţie. Si = stocul initial al trimestrului. este necesar a se analiza cu atenţie atât viteza volumului total al stocurilor pe întreprindere. ca orice indicator mediu. fondurile eliberate se pot utiliza de întreprindere în alte scopuri. Eliberarea relativă a activelor circulante are loc în condi-ţiile când se realizează o creştere a volumului cifrei de afaceri cu un volum constant de active circulante. viteza calculată este media vitezeîor de rotaţie ale diferitelor categorii de stocuri şi. în timp ce la al doilea exprimă eficienţa sub aspect calitativ. în aceste condiţii.

Tc) Se caracterizează printr-un consum constant în timp drept. în anumite conjuncturi economice.. decât prin credite pe termen scurt.intervalul de timp pentru care se asigură consumul din cadrul stocului (la care se reînnoieşte stocul). este avantajos şi mai sigur să-şi acopere o parte cat mai mare prin capital permanent.In funcţie de cei doi factori.Datorii pe termen scurt = Fondul de rulment Cu cat fondul de rulment este mai mare.Tn N1 =n2= .. cu atât mai scăzute vor fi datoriile pe termen scurt în totalul activelor circulante. 22 . Deci: T1 =T2= . în care la intervale egale de timp se cer (se comandă) cantităţi egale. Sistemul cu cerere constantă la intervale egale (Cc .cerere în perioada "n"... Sisteme de gestiune a stocurilor de producţie Sistemele de gestiune a stocurilor se diferenţiază în funcţie de natura consumului (constant sau variabil) şi de intervalul de timp la care se manifestă cererea de reaprovizionare (intervalul dintre două aprovizionări succesive) care la rândul lui poate fi constant sau variabil. Tn . pentru întreprinderi. vor rezulta patru tipuri de gestiune a stocurilor. nn Nn .Gradul de lichiditate generală = Total active circulante Total datorii pe termen scurt Un indicator expresiv din punct de vedere al lichidităţii se poate obţine şi prin diferenţa factorilor cuprinşi în raportul de mai sus: Total active circulante .

drept pentru care se pot comanda (cere) cantităţi egale. dar la intervale neegale de timp. Sistemul cu cerere variabilă la intervale constante de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum neuniform în timp. 23 . ceea ce face ca pentru perioade de timp egale să se consume cantităţi diferite. ce deter-mină cantităţi variabile necesare pentru completarea stocului.Sistemul cu cerere constantă la intervale variabile Se caracterizează printr-un consum variabil în timp. Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul punctului de comandă.

Aceasta determină ca în funcţie de consumul corespunzător anumitor perioade să existe un nivel variabil al stocului. ceea ce face ca pentru recom-pletarea stocului să se folosească cantităţi variabile. Comenzile se lansează la intervale de timp constante.stocul existent în momentul sosirii unei noi comenzi. Siex .Tn N1 ≠ n2 ≠n3 . Cantităţile comandate la un anumit moment sunt egale cu stocul pentru perioada respectivă (Si) minus stocul existent (Siex): Ni=Si-Siex Sisteme de reaprovizionare Aşa cum a rezultat din analiza sistemelor de comandă.. Deci: T1≠T2≠…≠Tn N1≠n2≠…nn S1≠S2≠…Sn Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul unor puncte de comandă.. nn deoarece: Ni = S – Siex. Sistemul cu cerere variabilă la intervale variabile de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum variabil pe unitatea de timp şi cu o cerere variabilă în timp.. există două sisteme de reaprovizionare 24 . în care: S .. comandânduse cantităţi variabile.stocul de producţie normat.Deci:T1=T2 = T3 = .

• timp de recepţie comandă şi fabricate. Sistemul de reaprovizionare cu punct de comandă Conform acestui sistem. în general. Dacă există şi stoc de siguranţă.n + Ssig. cmz .timp de asigurare a comenzii. dacă tc < T. punctul de comandă se va calcula astfel: q = cmz • tc .mărimea comenzilor lansate anterior. unde: q .consum mediu zilnic. • timp de transport. tc . Ambele sisteme au la bază următoarele cerinţe: 1. Acest nivel critic trebuie astfel calculat încât să permită asigurarea consu-mului pe perioada de timp până la sosirea noii comenzi: q = tc • cmz.n. In condiţiile în care tc > T. comandă şi recepţie la consummator • cantitatea existentă în stoc în momentul comenzii trebuie să satisfacă consumul până în momentul sosirii unei noi comenzi. • timp de transmitere comandă. respectiv q = cmz • tc . • sistemul la intervale egale de timp. punerea la dispoziţia consumului a unei cantităţi de resurse necesită o anumită perioada de timp (tc) care. Grafic. lansarea unei noi comenzi pentru o nouă perioadă se face în momentul când nivelul stocului a atins un nivel critic.(recompletare a stocului): • sistemul cu punct de comandă.punct de comandă. unde: n . acest sistem de reaprovizionare se prezintă astfel: 25 . cuprinde: • timp de pregătire comandă. atunci: q = cmz • tc + Ssig. numit punct de comandă. în condiţiile în care tc > T.

lansarea comenzilor se face la anumite intervale de timp (tc). Timpul dintre două comenzi (tc) este definit prin momentele de comandă a două perioade successive.Sistemul de reaprovizionare la intervale egale de timp Conform acestui sistem de reaprovizionare. acest sistem se prezintă astfel. Fundamentarea intervalelor de timp (tc) se face avându-se în vedere nece-şitatea asigurării unui timp care să facă posibilă punerea la dispoziţia consumului a unei noi comenzi până în momentul epuizării celei precedente. Grafic. 26 .

indicele de păstrare anual. au apărut anumite sisteme mixte: • Sistemul la intervale egale.Tv.preţul unitar de aprovizionare. din care se consumă în mod curent. Pornind de la cele două sisteme de bază folosite în reaprovizionare. este compus din costul de stocare (sau costul de păstrare) şi din costul cu derularea comenzilor. p .mărimea comenzii. Cc . a . dacă s-a atins nivelul critic. s . şi "s". Numărul de comenzi fiind C/Q= x. pe care îl notăm cu y. din care se consumă pe perioada punerii la dispozitia consumului a unei noi comenzi. . Pentru introducerea unor relatii de calcul. Costul cu aprovizionarea. care trebuie minimizat. • Sistemul celor două depozite (S. dar se lansează o comandă numai dacă Sex < q.Tv). Rezultă că stocul mediu valoric este Q*P/2 şi costul de stocare Q*p*s/2. altfel se amână lansarea comenzii. Indicele de păstrare (s) este aplicat la valoarea stocului mediu. va fi: y = Q*p*s/2+C*a/Q 27 . în timp ce sistemul la anumite intervale de timp este eficient pentru sistemele de gestiune cu cerere la intervale de timp constante. Presupunem că o cantitate Q corespunde stocului la începutul perioadei şi că stocul final este nul (fără stoc de siguranţă). adică cheltuielile generate de stocarea unei unităţi monetare timp de un an. costul cu derularea a x comenzi va fi C*a/Q' Costul total de aprovizionare.costul cu derularea unei comenzi. recurgem la următoarele notaţii: C .consumul anual al materialului de aprovizionat. Q .Analizând aceste două sisteme de reaprovizionare rezultă că sistemul cu punct de comandă se aplică în cazul unor cereri la intervale variabile (Cv . stocul este împărţit în două părţi: "S". se verifică nivelul stocului la anumite intervale de timp (tc).s): conform acestui sistem.

de ponderea ridicată (de pesţe 50%) a activelor (si pasivelor) circulante în totalul bilanţului întreprinderii. de întocmirea documentaţiilor de aprovizionare. 28 . Se demonstrează uşor că această mărime optima a stocurilor este cea care minimizează cheltuielile totale (CT) cu formarea stocurilor şi maximizează rentabilitatea activităţii de exploatare. Cheltuielile totale de pregătire a comenzilor. Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secţiune a gestiunii financiare a întreprinderii. manipularea. degradarea şi deteriorarea stocurilor. La nivelul unei comenzi se poate stabili însă un cost unitar fix (Ca). cat şi din stocuri excesive. respectiv: y’= p*s/2 –C*a/Q2 de unde: Q2= 2C*a/p*s si Q = √2C*a/p*s Este astfel posibil să se calculeze numărul de comenzi x care corespund mărimii comenzii Q. care variază în funcţie de numărul de aprovizionări şi cele de depozitare (Cd) variabile. problematica datoriilor pe termen scurt preocupă din ce în ce mai mult gestiunea financiară a întreprinderilor.Acest cost este minim atunci când derivata de Q a funcţiei se anulează. sunt ocazionate de transportul. In aceste condiţii. în raport cu mărimea stocurilor. numite şi de antrepOzitare). Cheltuielile suplimentare inutile în gestiunea stocurilor pot rezulta atât din stocuri insufiriente. asupra rentabilităţii întreprinderii. In sfârşit. Cheltuielile (Ca) determinate de declanşarea unei noi aprovizionări (unei noi comenzi) sunt cele ocazionate de studiul pieţei. în primul rând. In al doilea rând. într-un exerciţiu financiar. mărimea optima a stocurilor este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare (Ca). de deplasarea salariaţilor pentru aprovizionări. respectiv: C/Q=x si x2=C2/Q2= C*p*s/2a X=√C*p*s/2a iar intervalul între aprovizionări (comenzi) –“I” va fi : i=QT/C în care T = 360 zile/an. depozitarea. variabile în funcţie de mărimea stocurilor. Cheltuielile de depozitare (Cd. precum şi de costul capitalului necesar pentru procurarea lor. operaţiile ciclului de exploatare sunt cotidiene. vor fi cu atât mai mici cu cat mărimea comenzilor va fi mai mare. îndeosebi a celor de mărime mica şi mijlocie. cu un mare grad de repetabilitate şi cu o reflectare imediată asupra situaţiei financiare. de control a mărfurilor şi de analiză a eşantioanelor. Relevanţa gestiunii ciclului de exploatare este data.

N = necesarul anual din materialul. Dacă cantitatea cerută la fiecare reaprovizionare este Q. cd = costul de depozitare pe unitatea de stoc. Cd = cheltuielile de păstrare a stocurilor de produse în curs şi finite şi costul de oportunitate al capitalurilor imobilizate pe durata de staţionare a acestor stocuri. Acest model poate fi extins şi pentru optimizarea stocurilor de produse în curs de fabricatie si a celor de produse finite. Prin aplicarea modelului se obţin mărimi optime ale loturilor de fabricat şi ale celor de livrare. produsul sau marfa de aprovizionat. în condiţii de minimizare a costurilor ce însoţesc formarea şi păstrarea stocurilor de produse în curs şi a celor de produse finite. atunci stocul mediu va fi Q/2. 1 /2). de zile calendaristice din perioada considerată (Tan=360 zile). Graficul următor ilustrează acest lucru: 29 . cheltuielilevde antrepozitare sunt o medie a cheltuielilor din prima şi a constituirii stocului şi a celor din ultima zi de existenţă a acestuia (practic. Modelul Wilson-Whitin care optimizează mărimea stocului porneşte de la relaţia costului total pentru formarea stocului: CT=CA+Cd= A/S* Ca+S*pa/2*cd Minimul costului total se obţine în punctul în care derivata întâia a costului în raport cu mărimea stocului este egală cu zero: dCT/dS=0 S= 2*n*c*a/pa*cd în care: S = mărimea optima a stocului. In continuare se pot determina numărul de comenzi de aprovizionare (Nr) şi intervalul dintre aprovizionări (i) Nr=N/S i= S*T/N în care: T = nr. costul pe unitatea de stoc – Cd se corectează cu coef. Variabilele Ca şi Cd au semnificaţii apropiate: Ca = cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse în curs şi de pregătire a fabricaţiei acestora şi. Ca = costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aprovizionări.Cum stocurile sunt epuizabile prin darea lor în consum sau prin vânzare. pa = preţ unitar de aprovizionare. precum şi intervale optime ale ciclurilor de fabricatie şi de expediere a produselor.

Costurile totale de aprovizionare-livrare sunt egale cu produsul dintre suma fiecărei comenzi şi costul unitar al comenzii. costul capitalului imobilizat. Costuri de aprovizionare-livrare Acestea sunt costurile de reaprovizionare şi de livrare. deteriorare.Stocurile implică două categorii de costuri: -costuri de deţinere (depozitare) -costuri de aprovizionare – livrare Costuri de depozitare Costurile de depozitare a stocurilor sunt multiple: costuri de stocaj. de asemenea. asigurări. deoarece. depredere. atunci costul total de aprovizionare . Dacă "c" este costul de depozitare unitar al stocurilor. costul total de depozitare a stocurilor este: C*Q/2 Costul total de depozitare creşte atunci când cantitatea cerută de fiecare aprovizionare creşte. Acest ultim tip de cost trebuie.livrare este egal cu: N/Q*C 30 . luat în consideraţie. Dacă se desemnează prin: -N = volumul anual al necesarului de aprovizionat (livrat) -C = costul unitar al comenzii. ele ar fi putut fi investite în alte active mai productive. dacă capitalurile nu erau imobilizate în stocuri. Ele sunt. numite şi costuri de comandă. de asemenea.

Costul total de stocaj este deci egal cu: CT=N/Q*C+Q/2*c Graficul următor ilustrează evoluţia costului total de stocaj: când costul total de stocaj se diminuează atund cantitatea cerută de fiecare reaprovizionare creşte. adică. 31 .Costul total de aprovizionare-livrare se diminuează pe măsură ce cantitatea cerută creşte. egal cu: Qx=2N*C/Tc T=360 zile Costul total de stocaj este: CT=N/Q*C+Q/2*c Dacă se diferenţiază costul total de stocaj în raport cu cantitatea Q se obţine: dCT/dQ= C/2. Se demonstrează că. Aceasta trece imediat prin punctul minim care corespunde cantităţii Qx optimale de comandat apoi creşte din nou. atunci când: c/2= NC/Q2 de unde Qx= 2*N*C/ Tc T= 360 zile Data unei noi comenzi Intreprinderea trece la o nouă comandă atunci când stocul s-a diminuat şi a atins un punct minimal. Politica optimală a stocurilor trebuie să tindă spre minimizarea sumei costurilor de depozitare si de aprovizionare-livrare. pornind de la ecuaţia: CT=N/Q*C+Q/2*c se ajunge la cantitatea optimală Qx de comandat.nc*/Q2 Costul total este minimal atunci când această primă derivată este nulă.

atunci nivelul stocurilor care declanşează o nouă comandă este egal cu: (m x T) + (m x n). n = numărul de produse stocate utilizate zilnic. Dacă se desemnează prin: T = timpul între o comandă şi o livrare m = numărul de zile de stocuri de securitate fixate de întreprindere. Dacă o întreprindere vinde în medie 150 unităţi dintr-un produs în fiecare zi şi îi trebuie un termen de 6 zile pentru reaprovizionare şi dacă stocul de securitate dorit de întreprindere este de 8 zile. 32 .Acesta este egal cu stocul de securitate crescut cu stocurile utilizate în timpul perioadei de comandă. firma trebuie să se reaprovizioneze atunci când stocul său atinge: (150 x 6) + (150 x 8) = 2 100 unităţi.

Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibili-tatea de a disocia operaţiile de aprovizionare. Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite. deoarece stocurile reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. asigurarea de stocuri. . în plus. procesul de producţie este îndelungat şi.Concluzie: Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare. producţie neterminată şi produse finite. chel-tuieli de antrepozit. pe calea supleţei condiţiilor de credit.pe de o parte. Modele studiate au ca scop de a determina cantitatea pentru fiecare in comenzi ţinând cont: -de costuri fixe de trimitere şi recepţie a comenzii. Dacă cursurile sunt scăzute. 33 . Nivelul stocurilor de productie neterminată El depinde în principal de durata proceselor de producţie. stocurile de producţie neterminată sunt ridicate. de asemenea. dar această politică comportă limite Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri. rise de deteriorare. de producţie şi de vânzare. atunci când e vorba de produse precum petrolul etc. . Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere. Nivelul stocurilor de produse finite El depinde de coordonarea între producţie şi vânzări. reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare. -de cifra de afaceri. Intr-o întreprindere industrială. întreprinderea va cumpăra cantităţi suplimentare. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în principal constitute din mărfuri. eie regrupează trei categorii de bunuri: materii prime.de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare. o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare. de asemenea. desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor.de preţul materiilor prime. -pe de altă parte.produse finite -Nivelul stocurilor de materii prime El depinde: -de previziunile producţiei întreprinderii. neîntreruperea producţiei. Stocajul permite. Se pot distinge: -materii prime -producţia neterminată. . o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a producţiei.

Ea se exprimă în volum.cererea se presupune a fi cunoscută.-de costul de imobilizare unitar al stocurilor. 34 . -nu este luat în calcul în acest model un stoc minim de securitate. -intervalele (termenele) de livrare se presupun a fi constante. -vânzările se presupun a fi constante de-a lungul anului. Dacă se consideră o întreprindere care are vânzări regulate în timp. Se pun anumite ipoteze: . aprovizionările vor avea loc la intervale regulate.

The Theory of Finance. Bucuresti. Paris.Finantele intreprinderii. Paris. Editura Economica. Addison-Wesley Publishing Company.Fama Eugene Miller H. Paris. Dardac N. solutions. New York. études de cas. Editura Economica. 1996 16. Koen V. Bistriceanu Gh. Financial Structure and Development. Paris. Marches de capitaux et techniques financières. Comptabilite de l'entreprise. Gestion financière-principes. Bran P. V. 2004 35 . Weston Fred Financial Theory and Corporate Policy.FeleagaN. Le banque et l'entreprise . 1998 3. Adochitei M. La practique de la gestion financière. Bucuresti. 1997. Bucuresti. Paris. Financement des entreprises. Dumitrescu D. 1995 15. Antoniu N.Ilie V. Choinel A. 1999 9. Editura Didactica si Pedagogica. Cristea H. Rouyer G.Copeland Thomas. 1996.G G. 1995 12. Relatii financiare si monetare internationale. Adochitei M. SEDIFOR. Paris. Ilie Finantele intreprinderilor.1998 11. 1999 18. Masson. 6. 17. Charreaux G. Raffegeau J. Paris. Bran P. DUNOD.Technique actuelles de financement.Lequin Y. Editura Didactica si Pedagogica. SEDIFOR. 20. Contabilitate financiara. Bucuresti. 1988. Editura Economica. 7. 2001 10.Goldsmith R. 1992. LITEC. Editura Didactica si Pedagogica. Sirey. Bases de la gestion financière. Bied-Charreton F. Floricel C Moneda-credit-banci.. Bucuresti. lonascu I. La révue banque editor. 1998 8.Yale University Press.Gestion financière. Paris.Gestiunea financiara a intreprinderii. Negrea Finantele agentilor economici. Neagoe I. 1998 4. Bucuresti.Depallens. Editura Economica. Sirey. Holt.Bibliografie: 1. Guy on C La function financière dans l'entreprise . 2004 5. 1999 2. Paris.Leiritz A. Basno C. Le febre. 19. Jobard Jean-Pierre Gestion financiere de l'entreprise. Rinchart & Winston. La gestion financièr e de l'entreprise. Paris.Leiritz A. 4 volume. 14. 1989. E. 1993. Conso P. 2003 13. M. W.Ferrandier R.Bucuresti. New Haven. Economica.

21. Teoria pietelor flnanciare.48. Finante. Analiza si gestiunea financiara. Editura Economica. Bucuresti.Margulescu D. American Economic Review.. Editura Romcart. 1997. Niculescu M.Modigliani F. 1997. 23. no.2005 22. 36 . Bucuresti. Corporation Finance and the Theory of Investment. Robu V. Finantele tntreprinderilor.Diagnosticul economicofinanciar.The Cost of Capital.Stancu I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful