Introducere Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare

, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare. Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor. Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere. Stocul de producţie reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri şi al unei oferte, al unui mod de organizare a activităţii de asigurare a activităţii de asigurare materială şi care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenţei acestuia este determinată de: • necoincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului de resurse; • existenţa anumitor incertitudini în ce priveşte asigurarea cu resurse şi care fac necesară existenţa unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi: • stocul de siguranţă - pentru incertitudini în ce priveşte consumul, cantităţile livrate şi timpul de livrare; stocurile creşterii preţurilor etc.
• •

speculative

-

pentru

eliminarea

unor

influenţe negative ale

existenţa unor ritmuri diferite dintre producţie (consum) şi asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp Această remarcă ne-ar îndemna să credem, la prima vedere, că procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfăşura fără stocuri sau cu stocuri foarte mici. Însă, o aprovizionare "în timp real" sporeşte considerabil cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare etc.).Pe de altă parte, gestiunea modernă a stocurilor este departe de a mai considera evidentă formarea de stocuri mari peste necesităţile rezonabile ale exploatării. Stocurile supranormative sunt însoţite, pe plan financiar, de pierderi prin imobilizarea inutilă a capitalurilor în aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazionează,
1

prin dobânzi peste cele curente, prin deteriorare şi degradări de stocuri etc. In general, pot fi avute în vedere două politici de aprovizionare: un număr mic de comenzi axate pe cantităţi mari. In acest caz, stocul este mare, ca şi costul de stocare; dimpotrivă, cheltuielile de derulare a comenzilor sunt mai scăzute, iar condiţiile de cumpărare mai bune;

un număr de comenzi axate pe cantităţi mici. Această situaţie implică stoc şi cost de stocaj diminuate, dar cheltuielile cu derularea comenzilor şi livrarea cresc. Cantităţile comandate trebuie să fie calculate de aşa manieră, încât să minimizeze ansamblul acestor costuri şi să evite rupturile de stoc. Aceste relevari vor fi argumentate in teza, printr-un sir de exemple elocvente si argumente teoretice si practice. In capitolul I al lucrarii voi vorbi despre notiunea de stoc si importanta stocurilor ca active circulante in activitatea de producer a intreprinderii. In capitolul II voi imbina mai multe tipuri de clasificare a stocurilor in viziunea a mai multi autori cu scopul de a realize un studiu amplu asupra temei. In capitolul III voi caracteriza metodele de gestiune a stocurilor la intreprindere, aducind diferite exemple practice si teoretice.

In procesul elaborarii tezei am utilizat un sir de modalitati de cercetare: 1.cercetare de birou a literaturii de specialitate, a regulamentelor in vigoare, a legislatiei, bazelor de date actuale, informatiilor statistice, a revistelor si ziarelor de specialitate. 2.cercetare de teren care presupune studiul temei vizate prin realizarea unor cercetari in cadrul diferitor societati comerciale autohtone

2

1.1Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere

Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstraredepozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului stocurilor în cadrul întreprinderii. Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului. Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii, în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii. Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate. Efectul imobilizării de resurse materiale şi financiare în stocuri, privit în ansamblul său,
3

3) Transportul. Răspunsul constă în analiza rolului pe care trebuie să-1 îndeplineascâ stocurile. care nu pot fi întâmpinate prin reprogramare. vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. situaţiile de forţă majoră (seisme. determină formarea stocurilor de iarnă. intervine influenţa multor situaţii şi factori cu acţiune permanentă sau conjuncturală care condiţionează necesitatea formării de stocuri. Practic această orientare nu este posibilă decât în cazuri de excepţie. în timpul perioadei de reaprovizionare. Astfel. Indiferent de situaţie sau de factorul de influenţă. Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii: 1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. uneori nu este economic. depozite. urmare a condiţiilor naturale şi de climă. > variaţiile cererii de vânzări. de mutaţiile în structura consumului sau în potenţialul de furnizare a lor. aprovizionare şi utilizare a resurselor materiale. Aceasta pentru că. întreruperea exploatării sau a transportului. Această metodă este folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale cauzate de aceste schimbări. Opţiunile pentru un tip sau altul de stoc. apariţia unor dereglări. 2) Anticiparea. distribuitori şi clienţi. inundaţii. agenţii economici trebuie să stabilească tipurile de stocuri pentru fiecare resursă materială/produs şi nivelul acestora.recomandă ca functie ideală acţiunea de evitare a formării şi deţinerii lor. pentru o mărime sau alta sunt condiţionate de răspunsul la întrebarea: "ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puţin. Natura situaţiilor şi factorilor specifici determină şi tipologia stocurilor care se constituie. pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp?". acţiunea nu exclude efectuarea de analize şi calcule economice care să contureze strategia şi politica în domeniul formării stocurilor de la o etapă la alta în funcţie de noile condiţii care apar pe piaţa internă şi internaţională de resurse materiale. în procesul de furnizare. necesitatea condiţionării materialelor înaintea trecerii în consum presupune constituirea stocurilor de pregătire sau condiţionare. Stocurile de siguranţă. Aşadar. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc de viteza 4 . stare de necesitate. determină intervale de timp mai mari decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse. astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a clienţilor. periodicitatea producţiei la furnizor sau a transportului determină formarea de stocuri curente la utilizatori. caracterul deficitar al resurselor) determină formarea de stocuri sub forma rezervei de stat la resurse strategice şi de altă natură. perturbaţii în livrările de la furnizori sau în transport determină formarea de stocuri de siguranţă la beneficiari. Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari între furnizori. Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea sezonieră a cererii. stocurile tampon sau rezervele sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare: > incertitudinea performanţei fumizorului.

de deplasare a stocurilor. care nu provoacă ieşiri de casă. de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea angajamentelor. Dimensionarea stocurilor este operaţiunea prin intermediul căreia se stabileşte necesarul optim destocuri. pentru a reduce costurile de transport. pentru o anumită perioadă de timp (un exerciţiu financiar) exprimat valoric. la fel se procedează şi în cazul cheltuielilor cu amortizarea instalaţiilorde depozitare. pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a profita de reducerile de preţ. Există tipuri de stocuri care nu sunt afectate de schimbarea nivelului comcnzii sau al lotului. Acumulările de stoc în avans pot fi profitable dacă se fac achiziţii avantajoase. fluxurile de lichidităţi periodice viitoare şi fluxul final actualizate. pozitive şi negative. Fluxurile de lichiditate periodice viitoare. pornind de la suma investită în stocuri. 4) Stocurile de protectectie împotriva riscului. ceea ce implică un compromis între costurile de transport şi nivelul activităţii întreprinderii. Stocurile formate din produse afiate în lucru sunt dependente de timpul de prelucrare indiferent dacă ele sunt prelucrate în lotun mici sau man Aşadar. reprezintă câştiguri nete directe. Evident. se exclude suma capitalului investit în stocuri de producţie neter-minată şi semifabricate. investiţia în stocuri este oportună întrucât aduce mai mult beneficiu decât dacă acelaşi capital ar fi fost plasat la o bancă. VAN=Invest in stoc±Cash Flow actualize+Valoarea actualizata a stocului Dacă valoarea actuală netă este pozitivă. 5) Mărimea lotului. Suma capitalului investit în stocuri se stabileşte pe baza lichidităţii efective imobilizate. pe o perioada de timp egală cu durata investirii în stocuri. păstrare etc. pierderi evitate. costuri de întreţinere etc. cu dobândă compusă. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele imediate. drept rată de actualizare. a stocurilor. decizia de investire în stocuri se va lua ţinând seama de criteriul rentabilităţii. Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de ritmul consumului. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate este speculativă. precum şi costul de oportunitate al capitalului investit. cantităţile de produse şi costurile de constituire a stocurilor. 5 . costuri de administrare. în vederea realizării în bune conditii a obiectului şi volumului previzionat al activităţii.

cererea medie zilnică. de organizarea structurală a subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora.reprezintă punctul de reaprovizionare. nu mărimea comenzii. Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi) reprezintă. unde P. de fapt. precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în managementul stocurilor. de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ. apariţia unor înlocuitori calitativi.2 Clasificarea stocurilor Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific. de producţie sau desfacere. de natura resurseior materiale. b) stocuri de producţie neterminată. în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad. Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de aprovizionare. de caracteristicile proceselor tehnologice. D . Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda. Formarea de stocuri optime. în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc. modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime. de transport intern şi de iarnă. mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o preocupare majoră pentru managerul oricărei întreprinderi. In condiţii de certitudine. şi negative. la care se impune lansarea unei noi comenzi. exprimată în unităţi fizice. c) stocuri de distribuţie (de produse finite).1.. La nivelul acestor unităţi se prevede constituirea în mod obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ. Imobilizarea unei părţi importante din capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii sau împrumutate. 6 . evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. orice întreprindere îşi constituie diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare. punctul de reaprovizionare se poate determina utilizând următoarea relaţie: P=D*T. Constituirea unor stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici poate avea influenţe diverse: pozitive. pierderi din degradări fizice sau morale etc. la nivelul unui agent economic se constituie trei categorii de stocuri: a) stocuri de resurse materiale. de condiţionare. exprimat în unităţi fizice. In general. stabilirea mărimii stocuiui. a) stocuri de resurse materiale Pentru desfăşurarea normală a activitâţii specifice. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii diferite.

probabilitatea întârzierii). Stocurile de produse finite. pentru a deveni marfă. Sm . reprezintă acumulări de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. D şi T au aceeaşi seninificatie. Cd . produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea acceptârii şi vânzării lor pe 7 . b) stocuri de producţie neterminată Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost finalizat.speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă . iar SS este stocul de siguranţă exprimat in unităti fizice.funcţia costului global. pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de stocuri: • de ciclu. In general. c) stocuri de distribuţie (de produse finite). unde Fcg . pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ). Dar vânzarea produselor nu este posibilă imediat după încheierea procesului de fabricaţie. stocul de producţie neterminată asigură desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării). costul lipsei de materie primă. In situaţii de incertitudine. Feg = Cd + Sm.T- mărimea intervalului de reaprovizionare. In general. In condiţii de incertitudine. existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu menţinerea unor stocuri mari de produse finite. • de siguranţă. • circulant. iar subdimensionarea acestora conduce la întreruperea procesului de producţie.cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare). denumite şi stocuri de distribuţie. deşi din punct de vedere tehnologic s-a încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create. Insă. relaţia fund următoarea: P = D * T + SS unde P. gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de apariţie a întârzierilor în aprovizionare. exprimat în zile. Printr-o dimensionare corectă. Supradimensionarea stocurilor de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant.

alături de stocurile obişnuite. permite aplicarea unor măsuri care să ducă la reducerea perioadei de stocare. apar două situaţii contradictorii: pe de o parte.De asemenea. încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor. până când sunt realizate şi celelalte. sortarea. efectuarea unor operaţii de montaj. fie pe întregul an. Tehnologia de fabricatie. care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului circulant. automatizarea şi robotizarea operaţiilor.Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc nivelul previzionat • sezoniere . în general. la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare. înregistrarea acestora în evidenţă. care să fie livrat câtre client. programul de lansare în producţie. realizarea simultană a sortimentelor sau produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. Astfel. se constituie şi • stocuri de siguranţă . din care se livrează în mod curent. pentru a forma un lot complet. întocmirea formelor de livrare. Astfel. la care.Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare pentru servirea clienţilor. următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie. pot fi constituite stocuri anticipate de produse finite în scopul 8 . condiţionarea produselor. Există anumite produse. unele produse sau sortimente vor trebui stocate un timp. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a fi vândute clienţilor. produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere ale producătorilor sub denumirea de produse finite. In concluzie. Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele producătorilor. ambalarea pentru protecţie şi prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului. totdeauna. Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt. simplificarea şi automatizarea evidenţei tehnico-operative). etichetarea. fie pe perioade mai scurte. marcarea. asamblarea. • anticipate . a timpului necesar efectuării acestora. asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi. la diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare. produsele finite constituie resurse neactive. utilizarea optima a capacităţilor de producţie nu permit.piaţă. în vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. mecanizarea. trecerea cat mai rapidă a acestora în consum. Pe timpul stocării. formarea loturilor de livrare. se impune staţionarea temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele consumatorilor. iar pe de altă parte. cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea loturilor de livrare.

faţă de pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc. La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit maxim. unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ. Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă producătorul cu piaţa. c) care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi de producţie.In funcţie de natura produsului. schimbarea profilului de fabricaţie. retehnologizare. In concluzie.3Metode de gestionare a stocurilor 9 . • de conjunctură. în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare. comparativ cu extinderea acestora.satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei (remont. asimilarea în fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele). dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte: a) care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea. strategia stocurilor este influenţată de strategia de vânzări. de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare. b) care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de sezonalitatea cererii. de potenţialul de producţie. 1. ambele fiind componente ale strategiei generale de dezvoltare a oricărui agent economic.

în mod concret.risc. gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate. Rentabilitatea va fi. de lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii. Rentabilitatea ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa de stoc. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. preocupări însotite de creşteri ale costului procurării capitalurilor necesare. credite de scont etc. Există un raport specific fiecărei întreprinderi între vânzări (cifra de afaceri) şi nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora. gestiunea activelor circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. de creanţe şi de lichidităţi) şi (2) determinarea modalităţii de finanţare a necesarului de active circulante (a fondului de rulment. autonomia financiară a ciclului de exploatare. a datoriilor de exploatare: furnizori. Pornind de la acest raport. Având în vedere aceste cerinţe ale optimizării relaţiei rentabilitate . se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite ale rentabilităţii şi riscului: (1)O politică agresivă. Pentru a răspunde nevoii de rentabilitate.Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricărei investiţii de capital: cea mai eficientă alocare a capitalului în condiţii de diminuare a riscului.. In privinţa pasivelor circulante se urmăreşte permanenţa surselor de finanţare. iar gestiunea pasivelor circulante urmăreşte cel mai redus cost al procurării capitalurilor necesare. a efectuării unor plasamente de trezorerie şi a păstrării unei rezerve lichide în cont şi în casă. (3) O politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre rentabilitate şi risc. (1) determinarea necesarului de active circulante (de stocuri. a lipsei de lichidităţi. Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului. afectată de cosrurile suplimentare ale prudenţei în asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatare.). creditori etc. Principala caracteristică a activelor circulante este lichiditatea ridicolă a acestora şi deci posibilitatea acoperirii operative din încasări a datoriilor. gestiunea activelor circulante urmăreşte realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante. 10 . Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc se realizează în cea mai mare parte în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizabile pentru finanţarea acesteia. în acest caz. (2) O politică defensivă. preocupare însoţită de creşterea costurilor de exploatare şi de diminuare a rentabilităţii. a concursurilor bancare: credite de trezorerie.

creşteri de capital prin noi emisiuni de acţiuni sau de împrumut pe termen scurt. Fondul de rulment ar reprezenta marja de siguranţă pentru finanţarea activelor circulante şi pentru autonomia financiară a întreprinderii. Necesarul de stocuri trebuie să exprime nevoile reale de fonduri. Necesarul în stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cat mai eficientă a acestor valori. care au cele mai mici costuri de procurare a lor. care au costuri de procurare mult mai mari. Volumul stabilit reprezintă baza unor relaţii financiare ocazionate de autofinanţare. dar care determină şi o preocupare stresantă de a reînnoi creditele pe termen scurt. bancar sau comercial. din surse permanente (fondul de rulment). la dobânzi mai mari sau chiar riscul unei lipse de capital.). abaterile de la criteriul realităţii due la greutăţi financiare: imobilizări în cazul supradimensionării necesităţilor. Dimensionarea stocurilor este punctul de plecare in determinarea fondurilor băneşti acoperitoare. Politica defensivă (2) are în vedere finanţarea activelor circulante în principal. dar şi o acoperire suficientă împotriva riscului de reînnoire a creditelor şi a creşterii ratei dobânzilor. credite bancare etc. nerealizarea volumului 11 . pentru reducerea absolută sau relativă a stocurilor. accentul cade în principal pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare. în mobilizarea tuturor factorilor care să conducă la accelerarea vitezei de rotaţie. O politică neutră (3) constă în sincronizarea perfectă dintre scadenţele activelor şi pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea şi riscul ce ar însoţi formarea activelor şi pasivelor circulante au sensuri contrare şi se neutralizează într-o oarecare măsură.In ceea ce priveste finantarea activelor circulante într-o politică agresivă (1).

neţinând seama de alţi factori: natura relaţiilor cu clienţii. împreună cu necesarul celor-lalte elemente de active circulante. respectiv creşterea sau scăderea soldului acestui cont şi chiar de evoluţia stocurilor. în principal. respectiv creşterea sau descreşterea soldului contului clienţi. Necesarul se determină prin metoda extrapolării. ponderat cu volumul previzionat al CA pentru anul curent. de caracterul continuu sau sezonier al activităţii. Exemplu: FR0 = 40000 CA0 = 100000 CA1 = 125000 FR1 = FR0 / CA0 * CA1 FR1 = (40000/100000)*125000=50000 Această metoda leagă evoluţia fondului de rulment numai de cifra de afaceri. ct. Pentru o unitate cu activitate continuă previzionarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare se efectuează. astfel: 12 . rezultă fondul de rulment necesar pentru finanţarea stocurilor. determinarea necesarului pentru stocuri nu se poate face în afara altor active şi pasive de exploatare (ct. Nevoile de finanţat pentru active circulante depind de sectorul economic din care face parte întreprinderea. Metoda extrapolării Dimensionarea stocurilor după metoda extrapolării sau metoda globală porneşte de la ideea unei legături directe între fondul de rulment. legătură ce poate fi exprimată sub forma raportului FR/CA. Presupunând că în exerciţiile financiare anterioare s-a observat o stabilitate a raportului FR/CA şi că în cursul anului curent nu se întrezăresc schimbări mari faţă de anii anteriori. global. ca diferenţa între activele de exploatare şi pasivele de exploatare. metoda analitică etc. După cum se observă. furnizori).activităţii în cazul subdimensionării lor. de condiţiile producţiei şi reglementarea plăţilor. natura relaţiilor cu furnizorii. metoda standard. ca sursă permanentă de finantare. respectiv creşterea sau scăderea acestora în funcţie de viteza de rotaţie. şi cifra de afaceri. Se pot reţine mai multe metode de dimensionare a stocurilor: metoda extrapolării. clienţi. admitem că şi pentru anul curent se poate păstra acelaşi raport FR/CA care.

Exemplu . respectiv trebuie să-şi constituie fond de rulment....…12 mil .Datorii la termen……. în număr de zile/vânzări.[Pasive de exploatare]. debitori diverşi. Pasiv . Se porneşte de la faptul că necesarul de finanţat al ciclului de exploatare rezultă din decalajul dintre încasări şi plăţi.Situaţia bilanţieră a unei societati comerciale la sfirsitul exercitiului expirat se prezintă astfel: Activ . în volum valoric. stocaj.. creanţe clienţi. In prima etapă se evaluează durata de rotaţie a fiecărui post din activul de exploatare şi pasivul de exploatare. In etapa a doua se estimează toate nevoile ciclului de exploatare în funcţie de un indicator unic al activităţii . materiale... în număr de zile/cumpărări.Nevoi de finanţat = [Active de exploatare] .. ambalare.în zile sortare.Capital propriu…..5. pentru determinarea nevoilor de finanţare a activelor circulante se impune o analiză mai precisă a acestora. semifabricate.Imobilizări.durata stocurilor: . desfacere.10 mil... de la un an la altul. La activele de exploatare putem îngloba: stocuri..în zile de cumpărare pentru materiî prime. legat de diferite operaţiuni ca: aprovizionare. In consecinţă. mărfuri etc. exprimată în număr de zile de flux. datorii către personal. ceea ce face ca metoda extrapolării să nu fie adecvată. . coeficientul de conversiune depinzând de ponderea structurii costurilor. producţie. . . Când există decalaj permanent între încasări şi plăţi întreprinderea trebuie să apeleze la resurse permanente. creditori diverşi..durata creditului furnizor. . avansuri acordate furnizorilor.. astfel: . Condiţiile de exploatare evoluează însă. avansuri acordate personalului.. Fiecare durată de rotaţie se converteşte în zile/cifră de afaceri.Stocuri.. pentru producţia finită.cifra de afaceri sau volumul vânzărilor.. avansuri primite de la clienţi. adică pe termen lung. ..5 mil.6 mil 13 .în zile ale ciclului de producţie pentru producţia neterminată...durata creditului-client. iar în pasivele de exploatare: furnizori.. Metoda standard Metoda standard sau metoda termenelor de plată vizează determinarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare exprimate initial în zile/cifră de afaceri şi abia în etapa a doua.

.5*360/14=141 zile • durata creditului client=(create client*360)/cifra de afaceri=3*360/30=36zile • durata creditului furnizor=furnizori*360/cumparatori=2.3.. Determinarea necesarului de finanţat pentru active de exploatare.. General Electric etc. ...5*360/18=50 zile b) Nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare: -Stocaj ...... Total A 20....Disponibil..21 mil... (70% din CA) ♦ cumpărări de mărfuri.) şi în Europa..98. un sistem de gestiune...... după metoda standard.. Acest sistem este mai larg decât un sistem de gestiune a stocurilor...Credit furnizor (50 x 70%) 35..... trebuie ca ea să întreţină relaţii urmărite cu furnizorii săi şi să existe o buna coordonare.2.. Pentru ca firma să poată livra rapid..7)/360=8308333... Sistemul Kanban modifică ipotezele modelului clasic: 14 ....2...35 = 99....0 zile . Această metodă este acum utilizată în SUA (IBM... de asemenea.... (41 x 70%).... Denumirea sistemului Kanban vine din faptul că se plasează un carton în uzine pentru a cere noi piese.. de asemenea.Clienţi.0 zile Fond de rulment în zile = 98.5 mil.pentru exerciţiul curent întreprinderea îşi propune: ♦ cifra de afaceri.. ceea ce reprezinta 27.... metoda stocului zero sau metoda de producţie în flux continuu..5 mil . ca şi timpul şi distanţa dintre diferitele operaţiuni.0 mil..... . Este...... dar pentru aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la timp piesele care îi sunt necesare întreprinderii.7 zile -Credit client..0 mil..7 zile Fond de rulment sume=(30*99............. Ea este denumită..7 + 36 .18 mil... Ideea de bază a sistemului constă în aceea că intreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal...............31 mil.5 mil Total P 20..69% din CA Metoda KANBAN Această metodă a fost dezvoltată în Japonia de firma Toyota..Furnizori…………. ♦ costul mărfurilor..... se realizează în felul următor: a) Calcularea duratei în zile a elementelor ciclului de exploatare: • durata stocajului=(Stocuri*360)/costul marfii=2. Suma stocurilor este redusă la minimum..36.... General Motors......

ambalaje. Stocurile constituie.) • Stocul final de mărfuri se determină pornind de la doi indicatori: volumul desfacerilor (D) şi norma de stoc în zile (Sz) sau stoc/zile desfaceri. Acest sistem permite degajarea trezoreriei. Metoda analitică Metoda analitică vizează determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element în parte. ameliorând relatiile dintre întreprindere şi furnizorii săi. materiale şi piese de schimb) şi stocuri pentru producţie (materii prime. adică scăzând elementele de acumulare (rabat. pe când altele (costul de comandă) se diminuează în acelaşi timp.diminuează stocul de securitate. alte active (obiecte de inventar. Acesta poate fi obţinut printr-o localizare judicioasă a unităţilor de producţie. încărcării . impozit. după formula următoare: Sf=(D*Sz)/T Stocul final determinat în manieca arătată este exprimat în preţuri cu amă-nuntul. se va stabili necesarul pentru mărfuri. materiale.-diminuează costul de comandă al stocurilor. Previzionarea cotelor medii se face în funcţie de realizările preliminate ale exerciţiului anterior. cheltuieli la stocurile finale de mărfuri. stocul respectiv trebuie recalculat în preţuri de reaprovizionare. urmând ca în final să se însumeze. Ele utilizează tot mai mult instrumente informatice.descărcării etc. în acelaşi timp. Modelul clasic este bazat pe faptul că anumite costuri (costuri de stocaj) cresc atunci când stocurile se măresc. Volumul absolut al elementelor de recalculare se stabileşte prin aplicarea cotelor medii de rabat. Sf = stocul final de mărfuri anual. Metoda Kanban consideră că aceste costuri pot fi minimizate graţie unei mai bune localizări şi coordonări între întreprinderi. 15 . trimestru. o parte mai mult sau mai puţin importantă a nivelului bilanţului întreprinderilor. Prin urmare. corectate (eventual) pentru a le face comparabile cu condiţiile exerciţiului curent. combustibil. Pentru a stabili necesarul de finanţat. producţie neterminată etc. care poate fi utilizată pentru noi investiţii. Acesta poate fi obţinut. I = impozitul pe profit. Nmf=Sf-R-I + Cc N. Cc = cheltuieli aferente stocurilor. impozit) şiadunând cheltuielile aferente transportului. după sectoare.nf = necesarul de mărfuri. R = rabatul comercial. . echipament şi materiale de protecţie. un stoc puternic crescut antrenează costuri Numeroase metode de gestiune a stocurilor au fost puse la punct.

dar care deţin o pondere mare ca număr de articole. activitatea de planificare economică şi financiară a trebuit să rezolve o altă relaţie contradictorie. Necesarul ambalajelor de circulaţie se obţine înmulţind stocul final curent de mărfuri cu ponderea ambalajelor faţă de mărfuri obţinute în exerciţiul precedent: Na1=(Sfmf * Pa0)/100 Pa0=(Sa0/Sfmf0)/100 Na1= necesarul de ambalaje exercitiul curent Sfmf1 . Sao = stocul de ambalaje preliminat în anul de bază. în timp ce aproximativ alte 10% din numărul articolelor deţin circa 70% din valoarea totală a stocurilor. urmărind distribuţia după valoare a stocurilor de active circulante din majoritatea întreprinderilor. folosindu-se. Sfmf0 = stocul final mărfuri în exerciţiul curent şi în anul de bază. Pao = ponderea ambalajelor faţă de mărfuri în bază. In această situaţie.cumpărării. După cum se observă. în acest scop. necesarul ambalajelor de circulaţie variază numai în funcţie de creşterea sau descreşterea stocului de mărfuri. la fel ca şi mărfurile pe care le însoţesc. Cea mai importantă categorie de ambalaje o constituie ambalajele de circulaţie şi care se caracterizează printr-o circulaţie pe principiul vânzării . nu se mai justifica. s-a observat că circa 70% din numărul articolelor existente în stocuri reprezintă numai circa 10% din valoarea totală a acestora. din punct de vedere financiar. urmărirea şi controlul detaliat al stocurilor de valoare mica.Necesarul de ambalaje. întrucât ponderea obţinută în anul de bază se menţine şi pentru anul în curs Metoda ABC de gestiune a stocurilor In cadrul preocupărilor de determinare a mărimii optime a stocurilor. metode globale. Astfel. O strategie eficientă de gestiune a stocurilor a fost fundamentată de "Metoda ABC" care împarte stocurile de active circulante în trei grupe: 16 .

Pentru aceste grupe se justifica folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de funcţionare pe tipuri de stocuri (curente. pentru perioade mari de timp. -grupa B: articole de active circulante de valoare medie şi cu pondere medie în numărul total de articole. dar mărunte"): articole de valoare mica pe unitatea de măsură.). Nevoia de finantare a stocurilor (Nfs) este determinată de totalitatea cheltuielilor de formare şi păstrare a stocurilor de active circulante în toate fazele ciclului de exploatare.-grupa A (puţine.) se defineşte prin calculul influenţei a doi factori: 17 . mărimea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare şi păstrare a stocurilor (cheltuielile de transport-aprovizionare. pentru a reduce. pe categorii de stocuri (de materiale. de produse. de produse în curs. dar cu pondere mica în numărul total de articole. dar valoroase): articole de active circulante de valoare mare pe unitatea de măsură.aprovizionare. în curs de produse finite). în acest fel.o urmărire globală a stocurilor din grupa C (materiale şi produse diverse) care se vor aproviziona în loturi mari.o urmărire detaliată a stocurilor din grupele A. cheltuielile de transport . astfel încât să se asigure desfăşurarea continuă şi ritmică a producţiei. . -grupa C ("multe. B şi o determinare a mărimii matematice optime a acestora. dar cu pondere ridicată în numărul total de articole. retribuţii. amortizare etc. de produse finite) şi chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale. de siguranţă etc. Metoda ABC permite: . astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea şi păstrarea lor să fie minim. Din motive de simplificare a calculului.

care se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a parcului de transport şi a dotării cu utilaje în anul curent. -intervalul de timp (t) dintre două reconsntituiri succesive ale stocurilor. stabilit prin normele tehnice care reglementează desfăşurarea proceselor de aprovizionare. ele se dimensionează separat. Având în vedere viteza de circulaţie mai redusă a acestor elemente în raport cu mărfurile şi ambalajele. obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată.---------k * t 360 Determinarea stocurilor pentru alte active. echipament şi materiale de protecţie.medii zilnice cu elementul respectiv de stoc. eventual corectate şi aduse în condiţiile anului curent.. determinate pe baza cheltuielilor anuale din planul costurilor de producţie şi pe baza unor coeficienţi (K) de corectare (la mp şi la produsele în curs de fabricaţie). s-au preluat la nivelul realizărilor din anii anteriori. Necesarul pentru materiale şi piese de schimb se calculează pe baza stocurilor finale preliminate ale anului de bază.cheltuielile . producţie. Cheltuielile de prod. existând deosebiri în modul de determinare a necesităţilor pentru diferitele elemente componente. faţă de anul de bază: N=S0(1±P/100) P=(TU1/TU0)/100 în care: 18 . desfacere etc. cum ar fi: materiale şi piese de schimb. anuale Nfs =-----------------------. In grupa "alte active" se încadrează anumite elemente cu o pondere mai mica în totalul activelor circulante.

cu deosebire că stocul preliminat la sfârşitul anului de bază. P = gradul de creştere a suprafeţei comerciale în anul curent. televiziune. So = stocul preliminat de materiale şi piese de schimb al anului de bază. Necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată se determină ţinând cont de stocul valoric preliminat al anului de bază. So = stocul final preliminat de obiecte de inventar al anului de bază. se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a personalului operativ comercial în anul curent. Pentru mărfurile expediate. Necesarul pentru echipamentul şi materialele de protecţie se stabileşte în acelaşi fel ca în cazul obiectelor de inventar. rezultatul urmând să fie influenţat de creşterea sau descreşterea suprafeţei comerciale în anul curent. abonamentelor de radio. diminuat cu uzura aferentă echipamentului în folosinţă. nivelurile atinse în anul de bază. în felul următor: stocul preliminat la sfârşitul anului de bază se diminuează cu uzura aferentă obiectelor de inventar în folosinţă. în curs de încasare. Sf = stocul de obiecte de inventar în folosinţă . presă etc. necesarul de active circulante se stabileşte înmulţind volumul livrărilor cu ridicata cu numărul de zile necesar pentru 19 . necesarul se stabileşte prin analiza economică cu preocuparea ca în anul curent cheltuielile să nu depăşească. respectiv anul de bază. din totalul obţinut se scad avansurile legale depuse de cumpărători şi ratele prevăzute a se încasa de la clienţi pentru mărfuri vândute cu plata în rate. pe cat posibil. faţă de anul de bază. SC1. Pentru clienţi din mărfuri vândute cu plata în rate. N=(S0-Sf*U/100)* (1±P/100) P=(SC1/SC0)*100 în care: N = necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. P = creşterea relativă (+) sau descreşterea (-) parcului auto şi a dotării cu utilaje în anul curent. U = gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă. cum sunt cheltuielile anticipate ocazionate de plata chiriei. cu vânzările prevăzute de mărfuri cu plata în rate şi cu dobânzile aferente creditelor bancare acoperitoare. faţă de anul de bază. faţă de anul de bază. de gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă şi de suprafaţa pe care o deservesc. necesarul se stabileşte astfel: se însumează soldul contului clienţi preliminat pentru sfârşitul trimestrului expirat. TUo = parcul de transport auto şi volumul dotării cu utilaje în anul curent. Pentru cheltuielile anticipate privind reparaţiile capitale necesarul se stabileşte în funcţie de volumul reparaţiilor prevăzute şi cota ce urmează să se recupereze prin trecere pe cheltuieli în perioada curentă.SCo = suprafaţa comercială în anul curent. Pentru alte categorii de active circulante. respectiv în anul de bază. TU1. telefon.N = necesarul de materiale şi piese de schimb.

cu atât întreprinderea îşi va putea rezolva sarcinile economice propuse cu un volum mai redus de active circulante. supra perioada de timp. expedierea documentelor la bancă şi termenul contractual de acceptare. va apela la credite într-o măsură mai mica şi deci va plăti un cuantum mai redus de dobânzi. Optimul investirii în stocuri Ponderea mare a stocurilor în totalul mijloacelor circulante implică necesitatea folosirii rationale. volumul cifrei de afaceri (CA) anual sau pe trimestre. prin urmare. • Viteza de rotaţie în zile (V) se determină ca un raport în care la numărător înscriem produsul dintre stocul mediu (S) şi numărul de zile din an sau trimestru (T). în cazul că se cunoaşte acest din urmă indicator. ea se exprimă prin intermediul a doi indicatori: viteza de rotaţie în zile sau durata în zile a unui circuit şi coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg mijloacele circulante într-o perioadă de timp (de obicei. a stocurilor reprezintă un indicator calitativ al activităţii unităţilor economice exprimând eficienţa folosirii acestora. care să se reflecte pozitiv în rezultatele financiare. în prealabil. Viteza de rotaţie a activelor circulante şi.întocmirea. Modul în care se desfăşoară rotaţia stocurilor are o mare însemnătate pentru economia fiecărei societăţi comerciale. unităţile economice calculează. V=T/NC Coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg activele circulante într-o perioadă de timp (NC) se calculează. V= CA SxT Acelaşi rezultat se obţine raportând perioada de timp (T).un an). iar la numitor. cu cat se realizează o viteză de rotaţie mai accelerată. NC=CA/S sau NC=T/V In vederea obţinerii acestor indicatori. stocurile medii după următoarele formule: Str=(Si+Sf)/2 în care: 20 San=∑Str/4 . eficiente a acestora. la coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite (NC). fie ca raport între cifra de afaceri (CA) şi stocul mediu ( S). an sau trimestru. fie ca raport între perioada de timp (T) şi viteza de rotaţie în zile (V).

aceasta nu se poate realiza decât în măsura în care poate să-şi desfacă operativ stocurile achiziţionate. Cum o parte însemnată a activelor circulante este acoperită prin credite bancare pe termen scurt. în timp ce la al doilea exprimă eficienţa sub aspect calitativ. poate ascunde abated în plus sau în minus ale elementelor componente. In eventualitatea că întreprinderea nu realizează cifra de afaceri prevăzută şi nu-şi poate onora la timp obligaţiile asumate faţă de terţi (bănci. care exprimă mişcarea întregului stoc de mărfuri de care dispune întreprinderea. de fapt. Rezultă interesul întreprinderilor de a studia atent situaţia lichidităţii. viteza calculată este media vitezeîor de rotaţie ale diferitelor categorii de stocuri şi. ca orice indicator mediu. este necesar a se analiza cu atenţie atât viteza volumului total al stocurilor pe întreprindere. fondurile eliberate se pot utiliza de întreprindere în alte scopuri. cum ar fi: volumul cifrei de afaceri la 1 000 lei stocuri sau volumul profiturilor la 1 000 lei stocuri. optimul investirii în active circulante se mai poate urmări şi prin intermediul altor indicatori. sau când se realizează o creştere a cifrei de afaceri într-un ritm mai accelerat decât creşterea volumului activelor circulante. O problemă deosebit de importantă pentru optimul investirii în stocuri o constituie structura şi calitatea acestora. furnizori. Primul indicator exprimă eficienţa mai ales sub aspect cantitativ. adică gradul de lichiditate a stocurilor de mărfuri. în general. Viteza de rotaţie este un indicator mediu. înpractică pot fi utilizaţi diverşi indicatori. posibilitatea vânzării şi transformării lor rapide în bani. accelerând viteza de rotaţie. Si = stocul initial al trimestrului. Sf= stocul final trimestrial. cum ar fi: 21 . = stocul mediu anual. pentru a se interveni pe linia impulsionării cifrei de afaceri şi reducerii stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare. alţi operatori) ea intră în incapacitate de plată şi poate fi pusă în stare de lichidare judiciară chiar dacă. ambalaje şi alte active. San. întreprinderea este pusă în situaţia de a face faţă în orice moment angajamentelor asumate faţă de bănci. De aceea. accelerarea vitezei de rotaţie poate avea drept consecinţe eliberări relative sau absolute de active circulante. cat şi viteza pe diferite grupe de stocuri. Separat de indicatorii vitezei de rotaţie. or. Eliberarea relativă a activelor circulante are loc în condi-ţiile când se realizează o creştere a volumului cifrei de afaceri cu un volum constant de active circulante. conform necesităţilor reclamate de activitatea de buna gestionare. reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de desfaceri cu un volum mai redus de active circulante. Eliberarea absolută are loc atunci când întreprinderea. Iucrează rentabil şi este solvabilă. comparand gradul de lichiditate a activelor cu gradul de exigibilitate a datoriilor. în aceste condiţii.Str = stocul mediu trimestrial. In afara influenţei pozitive pe care o are asupra profitului şi ratei rentabilităţii.

. 22 . este avantajos şi mai sigur să-şi acopere o parte cat mai mare prin capital permanent. vor rezulta patru tipuri de gestiune a stocurilor. Sistemul cu cerere constantă la intervale egale (Cc .Datorii pe termen scurt = Fondul de rulment Cu cat fondul de rulment este mai mare.In funcţie de cei doi factori.. Sisteme de gestiune a stocurilor de producţie Sistemele de gestiune a stocurilor se diferenţiază în funcţie de natura consumului (constant sau variabil) şi de intervalul de timp la care se manifestă cererea de reaprovizionare (intervalul dintre două aprovizionări succesive) care la rândul lui poate fi constant sau variabil. Tn . Deci: T1 =T2= ..cerere în perioada "n". pentru întreprinderi. în care la intervale egale de timp se cer (se comandă) cantităţi egale.intervalul de timp pentru care se asigură consumul din cadrul stocului (la care se reînnoieşte stocul).Tc) Se caracterizează printr-un consum constant în timp drept. nn Nn . decât prin credite pe termen scurt.. în anumite conjuncturi economice.Gradul de lichiditate generală = Total active circulante Total datorii pe termen scurt Un indicator expresiv din punct de vedere al lichidităţii se poate obţine şi prin diferenţa factorilor cuprinşi în raportul de mai sus: Total active circulante . cu atât mai scăzute vor fi datoriile pe termen scurt în totalul activelor circulante.Tn N1 =n2= .

Sistemul cu cerere variabilă la intervale constante de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum neuniform în timp. Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul punctului de comandă. ceea ce face ca pentru perioade de timp egale să se consume cantităţi diferite.Sistemul cu cerere constantă la intervale variabile Se caracterizează printr-un consum variabil în timp. drept pentru care se pot comanda (cere) cantităţi egale. 23 . dar la intervale neegale de timp. ce deter-mină cantităţi variabile necesare pentru completarea stocului.

ceea ce face ca pentru recom-pletarea stocului să se folosească cantităţi variabile. Siex . în care: S .. există două sisteme de reaprovizionare 24 . nn deoarece: Ni = S – Siex. Aceasta determină ca în funcţie de consumul corespunzător anumitor perioade să existe un nivel variabil al stocului. Comenzile se lansează la intervale de timp constante.. Sistemul cu cerere variabilă la intervale variabile de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum variabil pe unitatea de timp şi cu o cerere variabilă în timp.stocul de producţie normat. Deci: T1≠T2≠…≠Tn N1≠n2≠…nn S1≠S2≠…Sn Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul unor puncte de comandă..Tn N1 ≠ n2 ≠n3 . comandânduse cantităţi variabile.Deci:T1=T2 = T3 = .. Cantităţile comandate la un anumit moment sunt egale cu stocul pentru perioada respectivă (Si) minus stocul existent (Siex): Ni=Si-Siex Sisteme de reaprovizionare Aşa cum a rezultat din analiza sistemelor de comandă.stocul existent în momentul sosirii unei noi comenzi.

tc . • timp de recepţie comandă şi fabricate. Sistemul de reaprovizionare cu punct de comandă Conform acestui sistem. • sistemul la intervale egale de timp. • timp de transport. unde: q . punctul de comandă se va calcula astfel: q = cmz • tc . Acest nivel critic trebuie astfel calculat încât să permită asigurarea consu-mului pe perioada de timp până la sosirea noii comenzi: q = tc • cmz. • timp de transmitere comandă. Ambele sisteme au la bază următoarele cerinţe: 1. acest sistem de reaprovizionare se prezintă astfel: 25 . punerea la dispoziţia consumului a unei cantităţi de resurse necesită o anumită perioada de timp (tc) care. unde: n .consum mediu zilnic. lansarea unei noi comenzi pentru o nouă perioadă se face în momentul când nivelul stocului a atins un nivel critic. numit punct de comandă. atunci: q = cmz • tc + Ssig. respectiv q = cmz • tc . Grafic. In condiţiile în care tc > T. comandă şi recepţie la consummator • cantitatea existentă în stoc în momentul comenzii trebuie să satisfacă consumul până în momentul sosirii unei noi comenzi. cuprinde: • timp de pregătire comandă. Dacă există şi stoc de siguranţă. cmz . dacă tc < T.n.(recompletare a stocului): • sistemul cu punct de comandă.timp de asigurare a comenzii.n + Ssig. în condiţiile în care tc > T. în general.punct de comandă.mărimea comenzilor lansate anterior.

Fundamentarea intervalelor de timp (tc) se face avându-se în vedere nece-şitatea asigurării unui timp care să facă posibilă punerea la dispoziţia consumului a unei noi comenzi până în momentul epuizării celei precedente. Grafic. 26 .Sistemul de reaprovizionare la intervale egale de timp Conform acestui sistem de reaprovizionare. acest sistem se prezintă astfel. Timpul dintre două comenzi (tc) este definit prin momentele de comandă a două perioade successive. lansarea comenzilor se face la anumite intervale de timp (tc).

mărimea comenzii. şi "s".s): conform acestui sistem. Pornind de la cele două sisteme de bază folosite în reaprovizionare. p . costul cu derularea a x comenzi va fi C*a/Q' Costul total de aprovizionare. Q . .preţul unitar de aprovizionare. Indicele de păstrare (s) este aplicat la valoarea stocului mediu. pe care îl notăm cu y.Analizând aceste două sisteme de reaprovizionare rezultă că sistemul cu punct de comandă se aplică în cazul unor cereri la intervale variabile (Cv .consumul anual al materialului de aprovizionat. • Sistemul celor două depozite (S.Tv. în timp ce sistemul la anumite intervale de timp este eficient pentru sistemele de gestiune cu cerere la intervale de timp constante. altfel se amână lansarea comenzii.costul cu derularea unei comenzi. din care se consumă pe perioada punerii la dispozitia consumului a unei noi comenzi. din care se consumă în mod curent. care trebuie minimizat. a . recurgem la următoarele notaţii: C . Costul cu aprovizionarea. Numărul de comenzi fiind C/Q= x. dacă s-a atins nivelul critic. dar se lansează o comandă numai dacă Sex < q. este compus din costul de stocare (sau costul de păstrare) şi din costul cu derularea comenzilor. se verifică nivelul stocului la anumite intervale de timp (tc).Tv). stocul este împărţit în două părţi: "S". au apărut anumite sisteme mixte: • Sistemul la intervale egale.indicele de păstrare anual. s . Presupunem că o cantitate Q corespunde stocului la începutul perioadei şi că stocul final este nul (fără stoc de siguranţă). adică cheltuielile generate de stocarea unei unităţi monetare timp de un an. Cc . va fi: y = Q*p*s/2+C*a/Q 27 . Rezultă că stocul mediu valoric este Q*P/2 şi costul de stocare Q*p*s/2. Pentru introducerea unor relatii de calcul.

variabile în funcţie de mărimea stocurilor. de ponderea ridicată (de pesţe 50%) a activelor (si pasivelor) circulante în totalul bilanţului întreprinderii. de deplasarea salariaţilor pentru aprovizionări. cu un mare grad de repetabilitate şi cu o reflectare imediată asupra situaţiei financiare. Se demonstrează uşor că această mărime optima a stocurilor este cea care minimizează cheltuielile totale (CT) cu formarea stocurilor şi maximizează rentabilitatea activităţii de exploatare. In al doilea rând. sunt ocazionate de transportul. în primul rând. asupra rentabilităţii întreprinderii. precum şi de costul capitalului necesar pentru procurarea lor. manipularea. Cheltuielile de depozitare (Cd. La nivelul unei comenzi se poate stabili însă un cost unitar fix (Ca). numite şi de antrepOzitare). mărimea optima a stocurilor este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare (Ca). operaţiile ciclului de exploatare sunt cotidiene. respectiv: y’= p*s/2 –C*a/Q2 de unde: Q2= 2C*a/p*s si Q = √2C*a/p*s Este astfel posibil să se calculeze numărul de comenzi x care corespund mărimii comenzii Q. vor fi cu atât mai mici cu cat mărimea comenzilor va fi mai mare. Cheltuielile totale de pregătire a comenzilor. depozitarea. Cheltuielile suplimentare inutile în gestiunea stocurilor pot rezulta atât din stocuri insufiriente. de control a mărfurilor şi de analiză a eşantioanelor. In aceste condiţii. de întocmirea documentaţiilor de aprovizionare. In sfârşit. care variază în funcţie de numărul de aprovizionări şi cele de depozitare (Cd) variabile. în raport cu mărimea stocurilor. Relevanţa gestiunii ciclului de exploatare este data. îndeosebi a celor de mărime mica şi mijlocie. degradarea şi deteriorarea stocurilor. cat şi din stocuri excesive. 28 . într-un exerciţiu financiar. problematica datoriilor pe termen scurt preocupă din ce în ce mai mult gestiunea financiară a întreprinderilor. Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secţiune a gestiunii financiare a întreprinderii. Cheltuielile (Ca) determinate de declanşarea unei noi aprovizionări (unei noi comenzi) sunt cele ocazionate de studiul pieţei. respectiv: C/Q=x si x2=C2/Q2= C*p*s/2a X=√C*p*s/2a iar intervalul între aprovizionări (comenzi) –“I” va fi : i=QT/C în care T = 360 zile/an.Acest cost este minim atunci când derivata de Q a funcţiei se anulează.

de zile calendaristice din perioada considerată (Tan=360 zile). costul pe unitatea de stoc – Cd se corectează cu coef. 1 /2). cd = costul de depozitare pe unitatea de stoc. Dacă cantitatea cerută la fiecare reaprovizionare este Q. pa = preţ unitar de aprovizionare. In continuare se pot determina numărul de comenzi de aprovizionare (Nr) şi intervalul dintre aprovizionări (i) Nr=N/S i= S*T/N în care: T = nr. Cd = cheltuielile de păstrare a stocurilor de produse în curs şi finite şi costul de oportunitate al capitalurilor imobilizate pe durata de staţionare a acestor stocuri. cheltuielilevde antrepozitare sunt o medie a cheltuielilor din prima şi a constituirii stocului şi a celor din ultima zi de existenţă a acestuia (practic.Cum stocurile sunt epuizabile prin darea lor în consum sau prin vânzare. Ca = costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aprovizionări. în condiţii de minimizare a costurilor ce însoţesc formarea şi păstrarea stocurilor de produse în curs şi a celor de produse finite. Acest model poate fi extins şi pentru optimizarea stocurilor de produse în curs de fabricatie si a celor de produse finite. Prin aplicarea modelului se obţin mărimi optime ale loturilor de fabricat şi ale celor de livrare. precum şi intervale optime ale ciclurilor de fabricatie şi de expediere a produselor. N = necesarul anual din materialul. produsul sau marfa de aprovizionat. atunci stocul mediu va fi Q/2. Variabilele Ca şi Cd au semnificaţii apropiate: Ca = cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse în curs şi de pregătire a fabricaţiei acestora şi. Graficul următor ilustrează acest lucru: 29 . Modelul Wilson-Whitin care optimizează mărimea stocului porneşte de la relaţia costului total pentru formarea stocului: CT=CA+Cd= A/S* Ca+S*pa/2*cd Minimul costului total se obţine în punctul în care derivata întâia a costului în raport cu mărimea stocului este egală cu zero: dCT/dS=0 S= 2*n*c*a/pa*cd în care: S = mărimea optima a stocului.

numite şi costuri de comandă. deoarece. de asemenea. asigurări. Dacă "c" este costul de depozitare unitar al stocurilor. Costurile totale de aprovizionare-livrare sunt egale cu produsul dintre suma fiecărei comenzi şi costul unitar al comenzii. atunci costul total de aprovizionare . de asemenea. Costuri de aprovizionare-livrare Acestea sunt costurile de reaprovizionare şi de livrare. costul capitalului imobilizat. dacă capitalurile nu erau imobilizate în stocuri. Ele sunt.livrare este egal cu: N/Q*C 30 . costul total de depozitare a stocurilor este: C*Q/2 Costul total de depozitare creşte atunci când cantitatea cerută de fiecare aprovizionare creşte. Acest ultim tip de cost trebuie.Stocurile implică două categorii de costuri: -costuri de deţinere (depozitare) -costuri de aprovizionare – livrare Costuri de depozitare Costurile de depozitare a stocurilor sunt multiple: costuri de stocaj. ele ar fi putut fi investite în alte active mai productive. depredere. Dacă se desemnează prin: -N = volumul anual al necesarului de aprovizionat (livrat) -C = costul unitar al comenzii. luat în consideraţie. deteriorare.

31 . Se demonstrează că. atunci când: c/2= NC/Q2 de unde Qx= 2*N*C/ Tc T= 360 zile Data unei noi comenzi Intreprinderea trece la o nouă comandă atunci când stocul s-a diminuat şi a atins un punct minimal. egal cu: Qx=2N*C/Tc T=360 zile Costul total de stocaj este: CT=N/Q*C+Q/2*c Dacă se diferenţiază costul total de stocaj în raport cu cantitatea Q se obţine: dCT/dQ= C/2.nc*/Q2 Costul total este minimal atunci când această primă derivată este nulă. Politica optimală a stocurilor trebuie să tindă spre minimizarea sumei costurilor de depozitare si de aprovizionare-livrare. pornind de la ecuaţia: CT=N/Q*C+Q/2*c se ajunge la cantitatea optimală Qx de comandat. Aceasta trece imediat prin punctul minim care corespunde cantităţii Qx optimale de comandat apoi creşte din nou.Costul total de aprovizionare-livrare se diminuează pe măsură ce cantitatea cerută creşte. adică. Costul total de stocaj este deci egal cu: CT=N/Q*C+Q/2*c Graficul următor ilustrează evoluţia costului total de stocaj: când costul total de stocaj se diminuează atund cantitatea cerută de fiecare reaprovizionare creşte.

Dacă se desemnează prin: T = timpul între o comandă şi o livrare m = numărul de zile de stocuri de securitate fixate de întreprindere. atunci nivelul stocurilor care declanşează o nouă comandă este egal cu: (m x T) + (m x n). 32 . Dacă o întreprindere vinde în medie 150 unităţi dintr-un produs în fiecare zi şi îi trebuie un termen de 6 zile pentru reaprovizionare şi dacă stocul de securitate dorit de întreprindere este de 8 zile. firma trebuie să se reaprovizioneze atunci când stocul său atinge: (150 x 6) + (150 x 8) = 2 100 unităţi.Acesta este egal cu stocul de securitate crescut cu stocurile utilizate în timpul perioadei de comandă. n = numărul de produse stocate utilizate zilnic.

dar această politică comportă limite Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri. stocurile de producţie neterminată sunt ridicate. Nivelul stocurilor de produse finite El depinde de coordonarea între producţie şi vânzări. neîntreruperea producţiei. chel-tuieli de antrepozit. desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor. . .de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare. Stocajul permite. eie regrupează trei categorii de bunuri: materii prime. Modele studiate au ca scop de a determina cantitatea pentru fiecare in comenzi ţinând cont: -de costuri fixe de trimitere şi recepţie a comenzii. Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în principal constitute din mărfuri. procesul de producţie este îndelungat şi. .de preţul materiilor prime. -pe de altă parte. Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibili-tatea de a disocia operaţiile de aprovizionare. de asemenea. o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare. de asemenea. reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare. de producţie şi de vânzare. atunci când e vorba de produse precum petrolul etc.Concluzie: Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare. rise de deteriorare. asigurarea de stocuri. Intr-o întreprindere industrială. Se pot distinge: -materii prime -producţia neterminată.pe de o parte. deoarece stocurile reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. -de cifra de afaceri. producţie neterminată şi produse finite. pe calea supleţei condiţiilor de credit. 33 .produse finite -Nivelul stocurilor de materii prime El depinde: -de previziunile producţiei întreprinderii. întreprinderea va cumpăra cantităţi suplimentare. în plus. Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere. Nivelul stocurilor de productie neterminată El depinde în principal de durata proceselor de producţie. o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a producţiei. Dacă cursurile sunt scăzute.

Dacă se consideră o întreprindere care are vânzări regulate în timp. aprovizionările vor avea loc la intervale regulate.-de costul de imobilizare unitar al stocurilor.cererea se presupune a fi cunoscută. 34 . Se pun anumite ipoteze: . -nu este luat în calcul în acest model un stoc minim de securitate. Ea se exprimă în volum. -intervalele (termenele) de livrare se presupun a fi constante. -vânzările se presupun a fi constante de-a lungul anului.

La practique de la gestion financière. 1993. Editura Didactica si Pedagogica. Comptabilite de l'entreprise. Sirey.1998 11. V.Depallens. 2001 10. Editura Economica.Technique actuelles de financement. Paris. Paris. 1999 9. Editura Economica. Bucuresti. Bied-Charreton F. Weston Fred Financial Theory and Corporate Policy. LITEC. solutions. 1989. 1996. 4 volume.Yale University Press. 20. W.FeleagaN. La révue banque editor. Negrea Finantele agentilor economici. Bucuresti. 1999 2. Bases de la gestion financière. Bucuresti. Paris.Finantele intreprinderii. Marches de capitaux et techniques financières. Paris. Holt. Paris. Gestion financière-principes. Paris. 19. Bistriceanu Gh. Financial Structure and Development. 1995 12. Editura Didactica si Pedagogica.Goldsmith R. Ilie Finantele intreprinderilor.Bucuresti.Fama Eugene Miller H. Paris.Gestiunea financiara a intreprinderii. Basno C. Neagoe I. 1996 16. Raffegeau J. Financement des entreprises. 1997. 1995 15.Ferrandier R.Lequin Y. SEDIFOR. Sirey. 1998 4. Editura Economica. 1998 3. lonascu I. SEDIFOR. Relatii financiare si monetare internationale. M.Bibliografie: 1. Economica. Editura Didactica si Pedagogica. Choinel A. Floricel C Moneda-credit-banci. Bucuresti. 17. études de cas. New York. Bran P. Dumitrescu D.Leiritz A.Copeland Thomas. Koen V. Dardac N. 1992. Guy on C La function financière dans l'entreprise . 1988. 7. 2003 13.Ilie V. Editura Economica. Adochitei M. 1999 18. Le banque et l'entreprise . Bucuresti. Rouyer G..G G. Rinchart & Winston. Conso P. La gestion financièr e de l'entreprise. The Theory of Finance.Leiritz A. E. 2004 5. 14. Paris.Gestion financière. Jobard Jean-Pierre Gestion financiere de l'entreprise. Contabilitate financiara. Bran P. 6. New Haven. Paris. Le febre. 1998 8. Antoniu N. Paris. 2004 35 . Charreaux G. Addison-Wesley Publishing Company. DUNOD. Bucuresti. Adochitei M. Cristea H. Masson.

Modigliani F. Teoria pietelor flnanciare. Editura Romcart. no.Stancu I.48.2005 22. Analiza si gestiunea financiara. Niculescu M.Margulescu D. Robu V.. Bucuresti. 1997.The Cost of Capital.21. 23. 1997. American Economic Review. Corporation Finance and the Theory of Investment. Bucuresti. Editura Economica. 36 . Finantele tntreprinderilor.Diagnosticul economicofinanciar. Finante.