Introducere Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare

, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare. Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor. Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere. Stocul de producţie reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri şi al unei oferte, al unui mod de organizare a activităţii de asigurare a activităţii de asigurare materială şi care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenţei acestuia este determinată de: • necoincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului de resurse; • existenţa anumitor incertitudini în ce priveşte asigurarea cu resurse şi care fac necesară existenţa unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi: • stocul de siguranţă - pentru incertitudini în ce priveşte consumul, cantităţile livrate şi timpul de livrare; stocurile creşterii preţurilor etc.
• •

speculative

-

pentru

eliminarea

unor

influenţe negative ale

existenţa unor ritmuri diferite dintre producţie (consum) şi asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp Această remarcă ne-ar îndemna să credem, la prima vedere, că procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfăşura fără stocuri sau cu stocuri foarte mici. Însă, o aprovizionare "în timp real" sporeşte considerabil cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare etc.).Pe de altă parte, gestiunea modernă a stocurilor este departe de a mai considera evidentă formarea de stocuri mari peste necesităţile rezonabile ale exploatării. Stocurile supranormative sunt însoţite, pe plan financiar, de pierderi prin imobilizarea inutilă a capitalurilor în aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazionează,
1

prin dobânzi peste cele curente, prin deteriorare şi degradări de stocuri etc. In general, pot fi avute în vedere două politici de aprovizionare: un număr mic de comenzi axate pe cantităţi mari. In acest caz, stocul este mare, ca şi costul de stocare; dimpotrivă, cheltuielile de derulare a comenzilor sunt mai scăzute, iar condiţiile de cumpărare mai bune;

un număr de comenzi axate pe cantităţi mici. Această situaţie implică stoc şi cost de stocaj diminuate, dar cheltuielile cu derularea comenzilor şi livrarea cresc. Cantităţile comandate trebuie să fie calculate de aşa manieră, încât să minimizeze ansamblul acestor costuri şi să evite rupturile de stoc. Aceste relevari vor fi argumentate in teza, printr-un sir de exemple elocvente si argumente teoretice si practice. In capitolul I al lucrarii voi vorbi despre notiunea de stoc si importanta stocurilor ca active circulante in activitatea de producer a intreprinderii. In capitolul II voi imbina mai multe tipuri de clasificare a stocurilor in viziunea a mai multi autori cu scopul de a realize un studiu amplu asupra temei. In capitolul III voi caracteriza metodele de gestiune a stocurilor la intreprindere, aducind diferite exemple practice si teoretice.

In procesul elaborarii tezei am utilizat un sir de modalitati de cercetare: 1.cercetare de birou a literaturii de specialitate, a regulamentelor in vigoare, a legislatiei, bazelor de date actuale, informatiilor statistice, a revistelor si ziarelor de specialitate. 2.cercetare de teren care presupune studiul temei vizate prin realizarea unor cercetari in cadrul diferitor societati comerciale autohtone

2

1.1Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere

Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstraredepozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului stocurilor în cadrul întreprinderii. Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului. Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii, în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii. Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate. Efectul imobilizării de resurse materiale şi financiare în stocuri, privit în ansamblul său,
3

pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp?". aprovizionare şi utilizare a resurselor materiale. uneori nu este economic. determină formarea stocurilor de iarnă. perturbaţii în livrările de la furnizori sau în transport determină formarea de stocuri de siguranţă la beneficiari. situaţiile de forţă majoră (seisme. Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea sezonieră a cererii. distribuitori şi clienţi. Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari între furnizori. Aşadar. Astfel. Practic această orientare nu este posibilă decât în cazuri de excepţie. în procesul de furnizare. pentru o mărime sau alta sunt condiţionate de răspunsul la întrebarea: "ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puţin. determină intervale de timp mai mari decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse. de mutaţiile în structura consumului sau în potenţialul de furnizare a lor. Indiferent de situaţie sau de factorul de influenţă. stare de necesitate. agenţii economici trebuie să stabilească tipurile de stocuri pentru fiecare resursă materială/produs şi nivelul acestora. caracterul deficitar al resurselor) determină formarea de stocuri sub forma rezervei de stat la resurse strategice şi de altă natură. > variaţiile cererii de vânzări. Natura situaţiilor şi factorilor specifici determină şi tipologia stocurilor care se constituie. întreruperea exploatării sau a transportului. Opţiunile pentru un tip sau altul de stoc. vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. în timpul perioadei de reaprovizionare. apariţia unor dereglări. astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a clienţilor.recomandă ca functie ideală acţiunea de evitare a formării şi deţinerii lor. Răspunsul constă în analiza rolului pe care trebuie să-1 îndeplineascâ stocurile. periodicitatea producţiei la furnizor sau a transportului determină formarea de stocuri curente la utilizatori. stocurile tampon sau rezervele sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare: > incertitudinea performanţei fumizorului. Această metodă este folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale cauzate de aceste schimbări. care nu pot fi întâmpinate prin reprogramare. 2) Anticiparea. depozite. urmare a condiţiilor naturale şi de climă. Aceasta pentru că. Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii: 1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. acţiunea nu exclude efectuarea de analize şi calcule economice care să contureze strategia şi politica în domeniul formării stocurilor de la o etapă la alta în funcţie de noile condiţii care apar pe piaţa internă şi internaţională de resurse materiale. 3) Transportul. necesitatea condiţionării materialelor înaintea trecerii în consum presupune constituirea stocurilor de pregătire sau condiţionare. intervine influenţa multor situaţii şi factori cu acţiune permanentă sau conjuncturală care condiţionează necesitatea formării de stocuri. inundaţii. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc de viteza 4 . Stocurile de siguranţă.

drept rată de actualizare. costuri de administrare. Acumulările de stoc în avans pot fi profitable dacă se fac achiziţii avantajoase. Dimensionarea stocurilor este operaţiunea prin intermediul căreia se stabileşte necesarul optim destocuri. Fluxurile de lichiditate periodice viitoare. Evident. pierderi evitate. pe o perioada de timp egală cu durata investirii în stocuri. a stocurilor. la fel se procedează şi în cazul cheltuielilor cu amortizarea instalaţiilorde depozitare. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate este speculativă. pentru a reduce costurile de transport. 5 . cu dobândă compusă.de deplasare a stocurilor. 5) Mărimea lotului. cantităţile de produse şi costurile de constituire a stocurilor. Stocurile formate din produse afiate în lucru sunt dependente de timpul de prelucrare indiferent dacă ele sunt prelucrate în lotun mici sau man Aşadar. care nu provoacă ieşiri de casă. se exclude suma capitalului investit în stocuri de producţie neter-minată şi semifabricate. pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a profita de reducerile de preţ. Suma capitalului investit în stocuri se stabileşte pe baza lichidităţii efective imobilizate. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele imediate. pozitive şi negative. ceea ce implică un compromis între costurile de transport şi nivelul activităţii întreprinderii. pentru o anumită perioadă de timp (un exerciţiu financiar) exprimat valoric. fluxurile de lichidităţi periodice viitoare şi fluxul final actualizate. păstrare etc. investiţia în stocuri este oportună întrucât aduce mai mult beneficiu decât dacă acelaşi capital ar fi fost plasat la o bancă. VAN=Invest in stoc±Cash Flow actualize+Valoarea actualizata a stocului Dacă valoarea actuală netă este pozitivă. pornind de la suma investită în stocuri. reprezintă câştiguri nete directe. costuri de întreţinere etc. Există tipuri de stocuri care nu sunt afectate de schimbarea nivelului comcnzii sau al lotului. precum şi costul de oportunitate al capitalului investit. decizia de investire în stocuri se va lua ţinând seama de criteriul rentabilităţii. 4) Stocurile de protectectie împotriva riscului. Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de ritmul consumului. în vederea realizării în bune conditii a obiectului şi volumului previzionat al activităţii. de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea angajamentelor.

apariţia unor înlocuitori calitativi. de caracteristicile proceselor tehnologice. în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc. stabilirea mărimii stocuiui. evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime. de condiţionare. 6 . Imobilizarea unei părţi importante din capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii sau împrumutate. la nivelul unui agent economic se constituie trei categorii de stocuri: a) stocuri de resurse materiale. exprimată în unităţi fizice. La nivelul acestor unităţi se prevede constituirea în mod obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ. In general.2 Clasificarea stocurilor Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific. la care se impune lansarea unei noi comenzi. precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în managementul stocurilor. mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o preocupare majoră pentru managerul oricărei întreprinderi.. unde P. pierderi din degradări fizice sau morale etc. de organizarea structurală a subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora. în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad. In condiţii de certitudine. exprimat în unităţi fizice. de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ. de transport intern şi de iarnă. a) stocuri de resurse materiale Pentru desfăşurarea normală a activitâţii specifice.cererea medie zilnică. nu mărimea comenzii. Constituirea unor stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici poate avea influenţe diverse: pozitive. orice întreprindere îşi constituie diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare. de producţie sau desfacere. punctul de reaprovizionare se poate determina utilizând următoarea relaţie: P=D*T. Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda. b) stocuri de producţie neterminată. Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi) reprezintă. de natura resurseior materiale. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii diferite. şi negative. de fapt. D . c) stocuri de distribuţie (de produse finite). Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de aprovizionare.1. Formarea de stocuri optime.reprezintă punctul de reaprovizionare.

b) stocuri de producţie neterminată Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost finalizat. Sm . stocul de producţie neterminată asigură desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ). iar SS este stocul de siguranţă exprimat in unităti fizice. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării). pentru a deveni marfă. deşi din punct de vedere tehnologic s-a încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create.funcţia costului global. unde Fcg .cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare). • de siguranţă. In condiţii de incertitudine. pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de stocuri: • de ciclu. reprezintă acumulări de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. exprimat în zile. Insă. Supradimensionarea stocurilor de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant. probabilitatea întârzierii). D şi T au aceeaşi seninificatie. produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea acceptârii şi vânzării lor pe 7 . relaţia fund următoarea: P = D * T + SS unde P.T- mărimea intervalului de reaprovizionare. Dar vânzarea produselor nu este posibilă imediat după încheierea procesului de fabricaţie. costul lipsei de materie primă. Cd . Stocurile de produse finite. gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de apariţie a întârzierilor în aprovizionare. denumite şi stocuri de distribuţie. • circulant.speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă . Printr-o dimensionare corectă. existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu menţinerea unor stocuri mari de produse finite. iar subdimensionarea acestora conduce la întreruperea procesului de producţie. In situaţii de incertitudine. In general. Feg = Cd + Sm. c) stocuri de distribuţie (de produse finite). In general.

în general. efectuarea unor operaţii de montaj. • anticipate . asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi. mecanizarea. Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt. automatizarea şi robotizarea operaţiilor. Există anumite produse. In concluzie. Tehnologia de fabricatie. totdeauna. la diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare. în vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. simplificarea şi automatizarea evidenţei tehnico-operative). apar două situaţii contradictorii: pe de o parte. realizarea simultană a sortimentelor sau produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. se impune staţionarea temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele consumatorilor. produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere ale producătorilor sub denumirea de produse finite. care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului circulant. ambalarea pentru protecţie şi prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului.Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare pentru servirea clienţilor. cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea loturilor de livrare. care să fie livrat câtre client. întocmirea formelor de livrare. pot fi constituite stocuri anticipate de produse finite în scopul 8 . produsele finite constituie resurse neactive. Astfel. trecerea cat mai rapidă a acestora în consum. programul de lansare în producţie. formarea loturilor de livrare. iar pe de altă parte. asamblarea. fie pe perioade mai scurte. unele produse sau sortimente vor trebui stocate un timp. până când sunt realizate şi celelalte. marcarea. alături de stocurile obişnuite.De asemenea. pentru a forma un lot complet. condiţionarea produselor.piaţă. Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele producătorilor. a timpului necesar efectuării acestora. Pe timpul stocării. Astfel. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a fi vândute clienţilor. următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie. înregistrarea acestora în evidenţă. permite aplicarea unor măsuri care să ducă la reducerea perioadei de stocare. etichetarea. încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor. se constituie şi • stocuri de siguranţă . fie pe întregul an. la care. din care se livrează în mod curent. utilizarea optima a capacităţilor de producţie nu permit. sortarea.Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc nivelul previzionat • sezoniere . la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare.

ambele fiind componente ale strategiei generale de dezvoltare a oricărui agent economic. strategia stocurilor este influenţată de strategia de vânzări. în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare. retehnologizare.In funcţie de natura produsului. unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ. asimilarea în fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele). b) care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de sezonalitatea cererii.3Metode de gestionare a stocurilor 9 . schimbarea profilului de fabricaţie. 1. de potenţialul de producţie. de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare. dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte: a) care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea. faţă de pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc. • de conjunctură. In concluzie.satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei (remont. La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit maxim. comparativ cu extinderea acestora. Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă producătorul cu piaţa. c) care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi de producţie.

în mod concret. preocupări însotite de creşteri ale costului procurării capitalurilor necesare. de creanţe şi de lichidităţi) şi (2) determinarea modalităţii de finanţare a necesarului de active circulante (a fondului de rulment. se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite ale rentabilităţii şi riscului: (1)O politică agresivă. a lipsei de lichidităţi. Rentabilitatea va fi. iar gestiunea pasivelor circulante urmăreşte cel mai redus cost al procurării capitalurilor necesare. în acest caz. Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului. Principala caracteristică a activelor circulante este lichiditatea ridicolă a acestora şi deci posibilitatea acoperirii operative din încasări a datoriilor. a datoriilor de exploatare: furnizori. gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate. (1) determinarea necesarului de active circulante (de stocuri. a concursurilor bancare: credite de trezorerie. In privinţa pasivelor circulante se urmăreşte permanenţa surselor de finanţare. a efectuării unor plasamente de trezorerie şi a păstrării unei rezerve lichide în cont şi în casă. Există un raport specific fiecărei întreprinderi între vânzări (cifra de afaceri) şi nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora.).Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricărei investiţii de capital: cea mai eficientă alocare a capitalului în condiţii de diminuare a riscului. Pentru a răspunde nevoii de rentabilitate. afectată de cosrurile suplimentare ale prudenţei în asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatare. (2) O politică defensivă. gestiunea activelor circulante urmăreşte realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante. Având în vedere aceste cerinţe ale optimizării relaţiei rentabilitate . preocupare însoţită de creşterea costurilor de exploatare şi de diminuare a rentabilităţii. gestiunea activelor circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc. (3) O politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre rentabilitate şi risc. Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc se realizează în cea mai mare parte în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizabile pentru finanţarea acesteia. creditori etc. 10 .. de lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. Rentabilitatea ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa de stoc. Pornind de la acest raport. credite de scont etc.risc. autonomia financiară a ciclului de exploatare.

Necesarul în stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cat mai eficientă a acestor valori. Rentabilitatea şi riscul ce ar însoţi formarea activelor şi pasivelor circulante au sensuri contrare şi se neutralizează într-o oarecare măsură. accentul cade în principal pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare.). Necesarul de stocuri trebuie să exprime nevoile reale de fonduri. care au costuri de procurare mult mai mari. Politica defensivă (2) are în vedere finanţarea activelor circulante în principal. creşteri de capital prin noi emisiuni de acţiuni sau de împrumut pe termen scurt. Fondul de rulment ar reprezenta marja de siguranţă pentru finanţarea activelor circulante şi pentru autonomia financiară a întreprinderii. la dobânzi mai mari sau chiar riscul unei lipse de capital. nerealizarea volumului 11 . O politică neutră (3) constă în sincronizarea perfectă dintre scadenţele activelor şi pasivelor pe termen scurt. abaterile de la criteriul realităţii due la greutăţi financiare: imobilizări în cazul supradimensionării necesităţilor. Dimensionarea stocurilor este punctul de plecare in determinarea fondurilor băneşti acoperitoare. credite bancare etc. pentru reducerea absolută sau relativă a stocurilor. dar şi o acoperire suficientă împotriva riscului de reînnoire a creditelor şi a creşterii ratei dobânzilor. care au cele mai mici costuri de procurare a lor. în mobilizarea tuturor factorilor care să conducă la accelerarea vitezei de rotaţie. din surse permanente (fondul de rulment). Volumul stabilit reprezintă baza unor relaţii financiare ocazionate de autofinanţare. dar care determină şi o preocupare stresantă de a reînnoi creditele pe termen scurt.In ceea ce priveste finantarea activelor circulante într-o politică agresivă (1). bancar sau comercial.

determinarea necesarului pentru stocuri nu se poate face în afara altor active şi pasive de exploatare (ct. împreună cu necesarul celor-lalte elemente de active circulante. respectiv creşterea sau descreşterea soldului contului clienţi. în principal. ca diferenţa între activele de exploatare şi pasivele de exploatare. Se pot reţine mai multe metode de dimensionare a stocurilor: metoda extrapolării. legătură ce poate fi exprimată sub forma raportului FR/CA. neţinând seama de alţi factori: natura relaţiilor cu clienţii. furnizori). După cum se observă. Pentru o unitate cu activitate continuă previzionarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare se efectuează. ponderat cu volumul previzionat al CA pentru anul curent. şi cifra de afaceri. rezultă fondul de rulment necesar pentru finanţarea stocurilor. astfel: 12 .activităţii în cazul subdimensionării lor. respectiv creşterea sau scăderea soldului acestui cont şi chiar de evoluţia stocurilor. Exemplu: FR0 = 40000 CA0 = 100000 CA1 = 125000 FR1 = FR0 / CA0 * CA1 FR1 = (40000/100000)*125000=50000 Această metoda leagă evoluţia fondului de rulment numai de cifra de afaceri. admitem că şi pentru anul curent se poate păstra acelaşi raport FR/CA care. Presupunând că în exerciţiile financiare anterioare s-a observat o stabilitate a raportului FR/CA şi că în cursul anului curent nu se întrezăresc schimbări mari faţă de anii anteriori. Metoda extrapolării Dimensionarea stocurilor după metoda extrapolării sau metoda globală porneşte de la ideea unei legături directe între fondul de rulment. global. metoda standard. respectiv creşterea sau scăderea acestora în funcţie de viteza de rotaţie. Nevoile de finanţat pentru active circulante depind de sectorul economic din care face parte întreprinderea. metoda analitică etc. Necesarul se determină prin metoda extrapolării. de condiţiile producţiei şi reglementarea plăţilor. ca sursă permanentă de finantare. natura relaţiilor cu furnizorii. clienţi. ct. de caracterul continuu sau sezonier al activităţii.

6 mil 13 .Capital propriu…. adică pe termen lung..durata stocurilor: . ceea ce face ca metoda extrapolării să nu fie adecvată.. Se porneşte de la faptul că necesarul de finanţat al ciclului de exploatare rezultă din decalajul dintre încasări şi plăţi. Metoda standard Metoda standard sau metoda termenelor de plată vizează determinarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare exprimate initial în zile/cifră de afaceri şi abia în etapa a doua.Datorii la termen…….10 mil. avansuri acordate personalului. avansuri acordate furnizorilor. exprimată în număr de zile de flux... datorii către personal. Exemplu . legat de diferite operaţiuni ca: aprovizionare. .durata creditului-client. In prima etapă se evaluează durata de rotaţie a fiecărui post din activul de exploatare şi pasivul de exploatare.. . . ambalare..5 mil. semifabricate. avansuri primite de la clienţi.în zile ale ciclului de producţie pentru producţia neterminată. Condiţiile de exploatare evoluează însă. La activele de exploatare putem îngloba: stocuri. coeficientul de conversiune depinzând de ponderea structurii costurilor. In etapa a doua se estimează toate nevoile ciclului de exploatare în funcţie de un indicator unic al activităţii .. Fiecare durată de rotaţie se converteşte în zile/cifră de afaceri.. creanţe clienţi. Când există decalaj permanent între încasări şi plăţi întreprinderea trebuie să apeleze la resurse permanente. mărfuri etc.Stocuri. de la un an la altul. în număr de zile/cumpărări..5.Nevoi de finanţat = [Active de exploatare] .. Pasiv . pentru producţia finită. debitori diverşi. producţie..…12 mil .. în număr de zile/vânzări.. în volum valoric.Situaţia bilanţieră a unei societati comerciale la sfirsitul exercitiului expirat se prezintă astfel: Activ . iar în pasivele de exploatare: furnizori. respectiv trebuie să-şi constituie fond de rulment.. astfel: . .. desfacere. creditori diverşi. .durata creditului furnizor. stocaj.[Pasive de exploatare]. In consecinţă.în zile sortare. materiale.cifra de afaceri sau volumul vânzărilor.... pentru determinarea nevoilor de finanţare a activelor circulante se impune o analiză mai precisă a acestora..în zile de cumpărare pentru materiî prime.Imobilizări..

. Denumirea sistemului Kanban vine din faptul că se plasează un carton în uzine pentru a cere noi piese. General Motors. de asemenea...... ceea ce reprezinta 27.7 zile Fond de rulment sume=(30*99....7 + 36 .....pentru exerciţiul curent întreprinderea îşi propune: ♦ cifra de afaceri.3..36. Suma stocurilor este redusă la minimum..7)/360=8308333. Ideea de bază a sistemului constă în aceea că intreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal. Determinarea necesarului de finanţat pentru active de exploatare. General Electric etc...5 mil....69% din CA Metoda KANBAN Această metodă a fost dezvoltată în Japonia de firma Toyota..... Sistemul Kanban modifică ipotezele modelului clasic: 14 ...21 mil.. un sistem de gestiune...5 mil .35 = 99. ...... Acest sistem este mai larg decât un sistem de gestiune a stocurilor....2.Clienţi.0 zile Fond de rulment în zile = 98......Credit furnizor (50 x 70%) 35....... de asemenea.. ca şi timpul şi distanţa dintre diferitele operaţiuni... Această metodă este acum utilizată în SUA (IBM... metoda stocului zero sau metoda de producţie în flux continuu....5*360/14=141 zile • durata creditului client=(create client*360)/cifra de afaceri=3*360/30=36zile • durata creditului furnizor=furnizori*360/cumparatori=2..............2.98...Furnizori………….... (70% din CA) ♦ cumpărări de mărfuri.. ♦ costul mărfurilor.....0 mil. . se realizează în felul următor: a) Calcularea duratei în zile a elementelor ciclului de exploatare: • durata stocajului=(Stocuri*360)/costul marfii=2..........5*360/18=50 zile b) Nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare: -Stocaj ... trebuie ca ea să întreţină relaţii urmărite cu furnizorii săi şi să existe o buna coordonare..... Pentru ca firma să poată livra rapid.0 mil. dar pentru aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la timp piesele care îi sunt necesare întreprinderii.5 mil Total P 20..31 mil...18 mil. Total A 20. Este.) şi în Europa.... (41 x 70%)... după metoda standard......Disponibil.7 zile -Credit client. Ea este denumită....0 zile .

corectate (eventual) pentru a le face comparabile cu condiţiile exerciţiului curent. .diminuează stocul de securitate. I = impozitul pe profit.) • Stocul final de mărfuri se determină pornind de la doi indicatori: volumul desfacerilor (D) şi norma de stoc în zile (Sz) sau stoc/zile desfaceri. R = rabatul comercial. Sf = stocul final de mărfuri anual. urmând ca în final să se însumeze. materiale şi piese de schimb) şi stocuri pentru producţie (materii prime. trimestru. materiale. o parte mai mult sau mai puţin importantă a nivelului bilanţului întreprinderilor. Nmf=Sf-R-I + Cc N. Stocurile constituie. care poate fi utilizată pentru noi investiţii. Acest sistem permite degajarea trezoreriei. producţie neterminată etc. combustibil. alte active (obiecte de inventar. impozit. după sectoare. stocul respectiv trebuie recalculat în preţuri de reaprovizionare. Modelul clasic este bazat pe faptul că anumite costuri (costuri de stocaj) cresc atunci când stocurile se măresc. Cc = cheltuieli aferente stocurilor. în acelaşi timp. ameliorând relatiile dintre întreprindere şi furnizorii săi. Metoda Kanban consideră că aceste costuri pot fi minimizate graţie unei mai bune localizări şi coordonări între întreprinderi. ambalaje. Volumul absolut al elementelor de recalculare se stabileşte prin aplicarea cotelor medii de rabat.descărcării etc. adică scăzând elementele de acumulare (rabat. cheltuieli la stocurile finale de mărfuri. Ele utilizează tot mai mult instrumente informatice. Acesta poate fi obţinut printr-o localizare judicioasă a unităţilor de producţie. Acesta poate fi obţinut. Previzionarea cotelor medii se face în funcţie de realizările preliminate ale exerciţiului anterior. Metoda analitică Metoda analitică vizează determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element în parte.nf = necesarul de mărfuri. încărcării . pe când altele (costul de comandă) se diminuează în acelaşi timp. după formula următoare: Sf=(D*Sz)/T Stocul final determinat în manieca arătată este exprimat în preţuri cu amă-nuntul. echipament şi materiale de protecţie. un stoc puternic crescut antrenează costuri Numeroase metode de gestiune a stocurilor au fost puse la punct. Pentru a stabili necesarul de finanţat. Prin urmare. impozit) şiadunând cheltuielile aferente transportului.-diminuează costul de comandă al stocurilor. 15 . se va stabili necesarul pentru mărfuri.

dar care deţin o pondere mare ca număr de articole. Sfmf0 = stocul final mărfuri în exerciţiul curent şi în anul de bază. în acest scop.Necesarul de ambalaje. urmărirea şi controlul detaliat al stocurilor de valoare mica. O strategie eficientă de gestiune a stocurilor a fost fundamentată de "Metoda ABC" care împarte stocurile de active circulante în trei grupe: 16 . metode globale. din punct de vedere financiar. folosindu-se. Cea mai importantă categorie de ambalaje o constituie ambalajele de circulaţie şi care se caracterizează printr-o circulaţie pe principiul vânzării . Necesarul ambalajelor de circulaţie se obţine înmulţind stocul final curent de mărfuri cu ponderea ambalajelor faţă de mărfuri obţinute în exerciţiul precedent: Na1=(Sfmf * Pa0)/100 Pa0=(Sa0/Sfmf0)/100 Na1= necesarul de ambalaje exercitiul curent Sfmf1 . s-a observat că circa 70% din numărul articolelor existente în stocuri reprezintă numai circa 10% din valoarea totală a acestora. întrucât ponderea obţinută în anul de bază se menţine şi pentru anul în curs Metoda ABC de gestiune a stocurilor In cadrul preocupărilor de determinare a mărimii optime a stocurilor. activitatea de planificare economică şi financiară a trebuit să rezolve o altă relaţie contradictorie. In această situaţie. la fel ca şi mărfurile pe care le însoţesc. în timp ce aproximativ alte 10% din numărul articolelor deţin circa 70% din valoarea totală a stocurilor. Pao = ponderea ambalajelor faţă de mărfuri în bază. Sao = stocul de ambalaje preliminat în anul de bază. urmărind distribuţia după valoare a stocurilor de active circulante din majoritatea întreprinderilor.cumpărării. nu se mai justifica. După cum se observă. Astfel. necesarul ambalajelor de circulaţie variază numai în funcţie de creşterea sau descreşterea stocului de mărfuri.

de produse.o urmărire detaliată a stocurilor din grupele A.-grupa A (puţine.). de produse în curs. -grupa C ("multe. mărimea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare şi păstrare a stocurilor (cheltuielile de transport-aprovizionare. amortizare etc. dar valoroase): articole de active circulante de valoare mare pe unitatea de măsură. Pentru aceste grupe se justifica folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de funcţionare pe tipuri de stocuri (curente.) se defineşte prin calculul influenţei a doi factori: 17 . pentru a reduce. pe categorii de stocuri (de materiale. pentru perioade mari de timp. Nevoia de finantare a stocurilor (Nfs) este determinată de totalitatea cheltuielilor de formare şi păstrare a stocurilor de active circulante în toate fazele ciclului de exploatare. în acest fel. retribuţii. dar mărunte"): articole de valoare mica pe unitatea de măsură.o urmărire globală a stocurilor din grupa C (materiale şi produse diverse) care se vor aproviziona în loturi mari. cheltuielile de transport . de produse finite) şi chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale. de siguranţă etc. -grupa B: articole de active circulante de valoare medie şi cu pondere medie în numărul total de articole. dar cu pondere ridicată în numărul total de articole. în curs de produse finite). Metoda ABC permite: .aprovizionare. astfel încât să se asigure desfăşurarea continuă şi ritmică a producţiei. B şi o determinare a mărimii matematice optime a acestora. Din motive de simplificare a calculului. astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea şi păstrarea lor să fie minim. dar cu pondere mica în numărul total de articole. .

echipament şi materiale de protecţie.. ele se dimensionează separat.medii zilnice cu elementul respectiv de stoc. cum ar fi: materiale şi piese de schimb. desfacere etc. -intervalul de timp (t) dintre două reconsntituiri succesive ale stocurilor.---------k * t 360 Determinarea stocurilor pentru alte active. In grupa "alte active" se încadrează anumite elemente cu o pondere mai mica în totalul activelor circulante. s-au preluat la nivelul realizărilor din anii anteriori. Având în vedere viteza de circulaţie mai redusă a acestor elemente în raport cu mărfurile şi ambalajele.cheltuielile . existând deosebiri în modul de determinare a necesităţilor pentru diferitele elemente componente. care se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a parcului de transport şi a dotării cu utilaje în anul curent. obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. eventual corectate şi aduse în condiţiile anului curent. faţă de anul de bază: N=S0(1±P/100) P=(TU1/TU0)/100 în care: 18 . determinate pe baza cheltuielilor anuale din planul costurilor de producţie şi pe baza unor coeficienţi (K) de corectare (la mp şi la produsele în curs de fabricaţie). anuale Nfs =-----------------------. producţie. Necesarul pentru materiale şi piese de schimb se calculează pe baza stocurilor finale preliminate ale anului de bază. stabilit prin normele tehnice care reglementează desfăşurarea proceselor de aprovizionare. Cheltuielile de prod.

Pentru cheltuielile anticipate privind reparaţiile capitale necesarul se stabileşte în funcţie de volumul reparaţiilor prevăzute şi cota ce urmează să se recupereze prin trecere pe cheltuieli în perioada curentă. faţă de anul de bază. necesarul se stabileşte astfel: se însumează soldul contului clienţi preliminat pentru sfârşitul trimestrului expirat. faţă de anul de bază. în felul următor: stocul preliminat la sfârşitul anului de bază se diminuează cu uzura aferentă obiectelor de inventar în folosinţă. necesarul se stabileşte prin analiza economică cu preocuparea ca în anul curent cheltuielile să nu depăşească. Sf = stocul de obiecte de inventar în folosinţă . respectiv în anul de bază. diminuat cu uzura aferentă echipamentului în folosinţă. Necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată se determină ţinând cont de stocul valoric preliminat al anului de bază. Pentru alte categorii de active circulante. în curs de încasare. So = stocul preliminat de materiale şi piese de schimb al anului de bază. din totalul obţinut se scad avansurile legale depuse de cumpărători şi ratele prevăzute a se încasa de la clienţi pentru mărfuri vândute cu plata în rate. necesarul de active circulante se stabileşte înmulţind volumul livrărilor cu ridicata cu numărul de zile necesar pentru 19 . se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a personalului operativ comercial în anul curent.SCo = suprafaţa comercială în anul curent. cu vânzările prevăzute de mărfuri cu plata în rate şi cu dobânzile aferente creditelor bancare acoperitoare. respectiv anul de bază. de gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă şi de suprafaţa pe care o deservesc. abonamentelor de radio. cu deosebire că stocul preliminat la sfârşitul anului de bază. P = creşterea relativă (+) sau descreşterea (-) parcului auto şi a dotării cu utilaje în anul curent. telefon. nivelurile atinse în anul de bază. P = gradul de creştere a suprafeţei comerciale în anul curent. Pentru mărfurile expediate. cum sunt cheltuielile anticipate ocazionate de plata chiriei. N=(S0-Sf*U/100)* (1±P/100) P=(SC1/SC0)*100 în care: N = necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. presă etc. So = stocul final preliminat de obiecte de inventar al anului de bază. faţă de anul de bază. Necesarul pentru echipamentul şi materialele de protecţie se stabileşte în acelaşi fel ca în cazul obiectelor de inventar. rezultatul urmând să fie influenţat de creşterea sau descreşterea suprafeţei comerciale în anul curent. SC1. U = gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă. pe cat posibil. TUo = parcul de transport auto şi volumul dotării cu utilaje în anul curent.N = necesarul de materiale şi piese de schimb. TU1. televiziune. Pentru clienţi din mărfuri vândute cu plata în rate.

Viteza de rotaţie a activelor circulante şi. supra perioada de timp. V= CA SxT Acelaşi rezultat se obţine raportând perioada de timp (T). iar la numitor. an sau trimestru.un an). NC=CA/S sau NC=T/V In vederea obţinerii acestor indicatori. în prealabil. a stocurilor reprezintă un indicator calitativ al activităţii unităţilor economice exprimând eficienţa folosirii acestora. • Viteza de rotaţie în zile (V) se determină ca un raport în care la numărător înscriem produsul dintre stocul mediu (S) şi numărul de zile din an sau trimestru (T). Optimul investirii în stocuri Ponderea mare a stocurilor în totalul mijloacelor circulante implică necesitatea folosirii rationale. Modul în care se desfăşoară rotaţia stocurilor are o mare însemnătate pentru economia fiecărei societăţi comerciale. care să se reflecte pozitiv în rezultatele financiare. în cazul că se cunoaşte acest din urmă indicator. stocurile medii după următoarele formule: Str=(Si+Sf)/2 în care: 20 San=∑Str/4 . expedierea documentelor la bancă şi termenul contractual de acceptare. prin urmare.întocmirea. fie ca raport între cifra de afaceri (CA) şi stocul mediu ( S). unităţile economice calculează. cu atât întreprinderea îşi va putea rezolva sarcinile economice propuse cu un volum mai redus de active circulante. eficiente a acestora. volumul cifrei de afaceri (CA) anual sau pe trimestre. V=T/NC Coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg activele circulante într-o perioadă de timp (NC) se calculează. va apela la credite într-o măsură mai mica şi deci va plăti un cuantum mai redus de dobânzi. fie ca raport între perioada de timp (T) şi viteza de rotaţie în zile (V). la coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite (NC). cu cat se realizează o viteză de rotaţie mai accelerată. ea se exprimă prin intermediul a doi indicatori: viteza de rotaţie în zile sau durata în zile a unui circuit şi coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg mijloacele circulante într-o perioadă de timp (de obicei.

Sf= stocul final trimestrial. Viteza de rotaţie este un indicator mediu. Iucrează rentabil şi este solvabilă. pentru a se interveni pe linia impulsionării cifrei de afaceri şi reducerii stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare. în aceste condiţii. de fapt. poate ascunde abated în plus sau în minus ale elementelor componente. reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de desfaceri cu un volum mai redus de active circulante. Cum o parte însemnată a activelor circulante este acoperită prin credite bancare pe termen scurt. viteza calculată este media vitezeîor de rotaţie ale diferitelor categorii de stocuri şi. San. Eliberarea absolută are loc atunci când întreprinderea. adică gradul de lichiditate a stocurilor de mărfuri. în general. cat şi viteza pe diferite grupe de stocuri. comparand gradul de lichiditate a activelor cu gradul de exigibilitate a datoriilor. Eliberarea relativă a activelor circulante are loc în condi-ţiile când se realizează o creştere a volumului cifrei de afaceri cu un volum constant de active circulante. posibilitatea vânzării şi transformării lor rapide în bani.Str = stocul mediu trimestrial. Separat de indicatorii vitezei de rotaţie. accelerarea vitezei de rotaţie poate avea drept consecinţe eliberări relative sau absolute de active circulante. optimul investirii în active circulante se mai poate urmări şi prin intermediul altor indicatori. In eventualitatea că întreprinderea nu realizează cifra de afaceri prevăzută şi nu-şi poate onora la timp obligaţiile asumate faţă de terţi (bănci. conform necesităţilor reclamate de activitatea de buna gestionare. O problemă deosebit de importantă pentru optimul investirii în stocuri o constituie structura şi calitatea acestora. aceasta nu se poate realiza decât în măsura în care poate să-şi desfacă operativ stocurile achiziţionate. alţi operatori) ea intră în incapacitate de plată şi poate fi pusă în stare de lichidare judiciară chiar dacă. Primul indicator exprimă eficienţa mai ales sub aspect cantitativ. întreprinderea este pusă în situaţia de a face faţă în orice moment angajamentelor asumate faţă de bănci. = stocul mediu anual. Rezultă interesul întreprinderilor de a studia atent situaţia lichidităţii. este necesar a se analiza cu atenţie atât viteza volumului total al stocurilor pe întreprindere. care exprimă mişcarea întregului stoc de mărfuri de care dispune întreprinderea. In afara influenţei pozitive pe care o are asupra profitului şi ratei rentabilităţii. sau când se realizează o creştere a cifrei de afaceri într-un ritm mai accelerat decât creşterea volumului activelor circulante. Si = stocul initial al trimestrului. De aceea. fondurile eliberate se pot utiliza de întreprindere în alte scopuri. or. ambalaje şi alte active. accelerând viteza de rotaţie. cum ar fi: 21 . ca orice indicator mediu. în timp ce la al doilea exprimă eficienţa sub aspect calitativ. cum ar fi: volumul cifrei de afaceri la 1 000 lei stocuri sau volumul profiturilor la 1 000 lei stocuri. înpractică pot fi utilizaţi diverşi indicatori. furnizori.

.Tc) Se caracterizează printr-un consum constant în timp drept. pentru întreprinderi..cerere în perioada "n". Deci: T1 =T2= . în anumite conjuncturi economice. este avantajos şi mai sigur să-şi acopere o parte cat mai mare prin capital permanent..Tn N1 =n2= .intervalul de timp pentru care se asigură consumul din cadrul stocului (la care se reînnoieşte stocul).Datorii pe termen scurt = Fondul de rulment Cu cat fondul de rulment este mai mare. decât prin credite pe termen scurt. Tn . cu atât mai scăzute vor fi datoriile pe termen scurt în totalul activelor circulante.Gradul de lichiditate generală = Total active circulante Total datorii pe termen scurt Un indicator expresiv din punct de vedere al lichidităţii se poate obţine şi prin diferenţa factorilor cuprinşi în raportul de mai sus: Total active circulante . vor rezulta patru tipuri de gestiune a stocurilor.In funcţie de cei doi factori. în care la intervale egale de timp se cer (se comandă) cantităţi egale. Sistemul cu cerere constantă la intervale egale (Cc . 22 . Sisteme de gestiune a stocurilor de producţie Sistemele de gestiune a stocurilor se diferenţiază în funcţie de natura consumului (constant sau variabil) şi de intervalul de timp la care se manifestă cererea de reaprovizionare (intervalul dintre două aprovizionări succesive) care la rândul lui poate fi constant sau variabil. nn Nn ..

ceea ce face ca pentru perioade de timp egale să se consume cantităţi diferite. ce deter-mină cantităţi variabile necesare pentru completarea stocului.Sistemul cu cerere constantă la intervale variabile Se caracterizează printr-un consum variabil în timp. 23 . Sistemul cu cerere variabilă la intervale constante de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum neuniform în timp. dar la intervale neegale de timp. Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul punctului de comandă. drept pentru care se pot comanda (cere) cantităţi egale.

stocul existent în momentul sosirii unei noi comenzi.Deci:T1=T2 = T3 = .Tn N1 ≠ n2 ≠n3 .... ceea ce face ca pentru recom-pletarea stocului să se folosească cantităţi variabile. există două sisteme de reaprovizionare 24 . Comenzile se lansează la intervale de timp constante. Cantităţile comandate la un anumit moment sunt egale cu stocul pentru perioada respectivă (Si) minus stocul existent (Siex): Ni=Si-Siex Sisteme de reaprovizionare Aşa cum a rezultat din analiza sistemelor de comandă. Sistemul cu cerere variabilă la intervale variabile de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum variabil pe unitatea de timp şi cu o cerere variabilă în timp. comandânduse cantităţi variabile. nn deoarece: Ni = S – Siex. Deci: T1≠T2≠…≠Tn N1≠n2≠…nn S1≠S2≠…Sn Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul unor puncte de comandă. în care: S .stocul de producţie normat. Siex .. Aceasta determină ca în funcţie de consumul corespunzător anumitor perioade să existe un nivel variabil al stocului.

unde: q .punct de comandă. punctul de comandă se va calcula astfel: q = cmz • tc . cuprinde: • timp de pregătire comandă. Sistemul de reaprovizionare cu punct de comandă Conform acestui sistem. Grafic. Ambele sisteme au la bază următoarele cerinţe: 1.mărimea comenzilor lansate anterior. lansarea unei noi comenzi pentru o nouă perioadă se face în momentul când nivelul stocului a atins un nivel critic. numit punct de comandă. în general. Acest nivel critic trebuie astfel calculat încât să permită asigurarea consu-mului pe perioada de timp până la sosirea noii comenzi: q = tc • cmz.n + Ssig. dacă tc < T. în condiţiile în care tc > T. • timp de recepţie comandă şi fabricate. atunci: q = cmz • tc + Ssig.consum mediu zilnic. • sistemul la intervale egale de timp.n. unde: n . acest sistem de reaprovizionare se prezintă astfel: 25 . cmz . comandă şi recepţie la consummator • cantitatea existentă în stoc în momentul comenzii trebuie să satisfacă consumul până în momentul sosirii unei noi comenzi. • timp de transport. In condiţiile în care tc > T.timp de asigurare a comenzii. Dacă există şi stoc de siguranţă. tc . punerea la dispoziţia consumului a unei cantităţi de resurse necesită o anumită perioada de timp (tc) care. • timp de transmitere comandă. respectiv q = cmz • tc .(recompletare a stocului): • sistemul cu punct de comandă.

lansarea comenzilor se face la anumite intervale de timp (tc). Grafic. acest sistem se prezintă astfel. 26 . Fundamentarea intervalelor de timp (tc) se face avându-se în vedere nece-şitatea asigurării unui timp care să facă posibilă punerea la dispoziţia consumului a unei noi comenzi până în momentul epuizării celei precedente.Sistemul de reaprovizionare la intervale egale de timp Conform acestui sistem de reaprovizionare. Timpul dintre două comenzi (tc) este definit prin momentele de comandă a două perioade successive.

costul cu derularea a x comenzi va fi C*a/Q' Costul total de aprovizionare.Tv). Cc . Q . adică cheltuielile generate de stocarea unei unităţi monetare timp de un an. şi "s".mărimea comenzii. Rezultă că stocul mediu valoric este Q*P/2 şi costul de stocare Q*p*s/2.costul cu derularea unei comenzi. Costul cu aprovizionarea.consumul anual al materialului de aprovizionat. . • Sistemul celor două depozite (S. s .s): conform acestui sistem. Numărul de comenzi fiind C/Q= x. au apărut anumite sisteme mixte: • Sistemul la intervale egale.Tv. altfel se amână lansarea comenzii. în timp ce sistemul la anumite intervale de timp este eficient pentru sistemele de gestiune cu cerere la intervale de timp constante. Indicele de păstrare (s) este aplicat la valoarea stocului mediu. va fi: y = Q*p*s/2+C*a/Q 27 . Pentru introducerea unor relatii de calcul. din care se consumă în mod curent. pe care îl notăm cu y. din care se consumă pe perioada punerii la dispozitia consumului a unei noi comenzi. Presupunem că o cantitate Q corespunde stocului la începutul perioadei şi că stocul final este nul (fără stoc de siguranţă). p . care trebuie minimizat.Analizând aceste două sisteme de reaprovizionare rezultă că sistemul cu punct de comandă se aplică în cazul unor cereri la intervale variabile (Cv .indicele de păstrare anual. Pornind de la cele două sisteme de bază folosite în reaprovizionare. stocul este împărţit în două părţi: "S".preţul unitar de aprovizionare. dacă s-a atins nivelul critic. dar se lansează o comandă numai dacă Sex < q. recurgem la următoarele notaţii: C . se verifică nivelul stocului la anumite intervale de timp (tc). este compus din costul de stocare (sau costul de păstrare) şi din costul cu derularea comenzilor. a .

în primul rând. de deplasarea salariaţilor pentru aprovizionări. problematica datoriilor pe termen scurt preocupă din ce în ce mai mult gestiunea financiară a întreprinderilor. La nivelul unei comenzi se poate stabili însă un cost unitar fix (Ca). de control a mărfurilor şi de analiză a eşantioanelor. îndeosebi a celor de mărime mica şi mijlocie. de ponderea ridicată (de pesţe 50%) a activelor (si pasivelor) circulante în totalul bilanţului întreprinderii. precum şi de costul capitalului necesar pentru procurarea lor. asupra rentabilităţii întreprinderii. In aceste condiţii. cu un mare grad de repetabilitate şi cu o reflectare imediată asupra situaţiei financiare. manipularea. respectiv: C/Q=x si x2=C2/Q2= C*p*s/2a X=√C*p*s/2a iar intervalul între aprovizionări (comenzi) –“I” va fi : i=QT/C în care T = 360 zile/an. operaţiile ciclului de exploatare sunt cotidiene. variabile în funcţie de mărimea stocurilor. degradarea şi deteriorarea stocurilor. în raport cu mărimea stocurilor. Cheltuielile (Ca) determinate de declanşarea unei noi aprovizionări (unei noi comenzi) sunt cele ocazionate de studiul pieţei. depozitarea. mărimea optima a stocurilor este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare (Ca). care variază în funcţie de numărul de aprovizionări şi cele de depozitare (Cd) variabile. Se demonstrează uşor că această mărime optima a stocurilor este cea care minimizează cheltuielile totale (CT) cu formarea stocurilor şi maximizează rentabilitatea activităţii de exploatare. In sfârşit. In al doilea rând. 28 . vor fi cu atât mai mici cu cat mărimea comenzilor va fi mai mare. sunt ocazionate de transportul. numite şi de antrepOzitare).Acest cost este minim atunci când derivata de Q a funcţiei se anulează. respectiv: y’= p*s/2 –C*a/Q2 de unde: Q2= 2C*a/p*s si Q = √2C*a/p*s Este astfel posibil să se calculeze numărul de comenzi x care corespund mărimii comenzii Q. Cheltuielile de depozitare (Cd. de întocmirea documentaţiilor de aprovizionare. Cheltuielile totale de pregătire a comenzilor. într-un exerciţiu financiar. Relevanţa gestiunii ciclului de exploatare este data. Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secţiune a gestiunii financiare a întreprinderii. cat şi din stocuri excesive. Cheltuielile suplimentare inutile în gestiunea stocurilor pot rezulta atât din stocuri insufiriente.

precum şi intervale optime ale ciclurilor de fabricatie şi de expediere a produselor. Graficul următor ilustrează acest lucru: 29 . Dacă cantitatea cerută la fiecare reaprovizionare este Q. de zile calendaristice din perioada considerată (Tan=360 zile). în condiţii de minimizare a costurilor ce însoţesc formarea şi păstrarea stocurilor de produse în curs şi a celor de produse finite. Variabilele Ca şi Cd au semnificaţii apropiate: Ca = cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse în curs şi de pregătire a fabricaţiei acestora şi. Ca = costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aprovizionări. Cd = cheltuielile de păstrare a stocurilor de produse în curs şi finite şi costul de oportunitate al capitalurilor imobilizate pe durata de staţionare a acestor stocuri. Prin aplicarea modelului se obţin mărimi optime ale loturilor de fabricat şi ale celor de livrare. cheltuielilevde antrepozitare sunt o medie a cheltuielilor din prima şi a constituirii stocului şi a celor din ultima zi de existenţă a acestuia (practic. costul pe unitatea de stoc – Cd se corectează cu coef. In continuare se pot determina numărul de comenzi de aprovizionare (Nr) şi intervalul dintre aprovizionări (i) Nr=N/S i= S*T/N în care: T = nr. atunci stocul mediu va fi Q/2. N = necesarul anual din materialul. Modelul Wilson-Whitin care optimizează mărimea stocului porneşte de la relaţia costului total pentru formarea stocului: CT=CA+Cd= A/S* Ca+S*pa/2*cd Minimul costului total se obţine în punctul în care derivata întâia a costului în raport cu mărimea stocului este egală cu zero: dCT/dS=0 S= 2*n*c*a/pa*cd în care: S = mărimea optima a stocului. cd = costul de depozitare pe unitatea de stoc. pa = preţ unitar de aprovizionare. 1 /2). produsul sau marfa de aprovizionat. Acest model poate fi extins şi pentru optimizarea stocurilor de produse în curs de fabricatie si a celor de produse finite.Cum stocurile sunt epuizabile prin darea lor în consum sau prin vânzare.

numite şi costuri de comandă. deoarece. Costurile totale de aprovizionare-livrare sunt egale cu produsul dintre suma fiecărei comenzi şi costul unitar al comenzii. deteriorare.livrare este egal cu: N/Q*C 30 . costul total de depozitare a stocurilor este: C*Q/2 Costul total de depozitare creşte atunci când cantitatea cerută de fiecare aprovizionare creşte. Dacă "c" este costul de depozitare unitar al stocurilor. asigurări. luat în consideraţie. ele ar fi putut fi investite în alte active mai productive. de asemenea. dacă capitalurile nu erau imobilizate în stocuri. atunci costul total de aprovizionare . Acest ultim tip de cost trebuie. Costuri de aprovizionare-livrare Acestea sunt costurile de reaprovizionare şi de livrare. de asemenea.Stocurile implică două categorii de costuri: -costuri de deţinere (depozitare) -costuri de aprovizionare – livrare Costuri de depozitare Costurile de depozitare a stocurilor sunt multiple: costuri de stocaj. depredere. Dacă se desemnează prin: -N = volumul anual al necesarului de aprovizionat (livrat) -C = costul unitar al comenzii. costul capitalului imobilizat. Ele sunt.

egal cu: Qx=2N*C/Tc T=360 zile Costul total de stocaj este: CT=N/Q*C+Q/2*c Dacă se diferenţiază costul total de stocaj în raport cu cantitatea Q se obţine: dCT/dQ= C/2. adică. pornind de la ecuaţia: CT=N/Q*C+Q/2*c se ajunge la cantitatea optimală Qx de comandat.Costul total de aprovizionare-livrare se diminuează pe măsură ce cantitatea cerută creşte. Aceasta trece imediat prin punctul minim care corespunde cantităţii Qx optimale de comandat apoi creşte din nou.nc*/Q2 Costul total este minimal atunci când această primă derivată este nulă. atunci când: c/2= NC/Q2 de unde Qx= 2*N*C/ Tc T= 360 zile Data unei noi comenzi Intreprinderea trece la o nouă comandă atunci când stocul s-a diminuat şi a atins un punct minimal. 31 . Costul total de stocaj este deci egal cu: CT=N/Q*C+Q/2*c Graficul următor ilustrează evoluţia costului total de stocaj: când costul total de stocaj se diminuează atund cantitatea cerută de fiecare reaprovizionare creşte. Se demonstrează că. Politica optimală a stocurilor trebuie să tindă spre minimizarea sumei costurilor de depozitare si de aprovizionare-livrare.

Dacă o întreprindere vinde în medie 150 unităţi dintr-un produs în fiecare zi şi îi trebuie un termen de 6 zile pentru reaprovizionare şi dacă stocul de securitate dorit de întreprindere este de 8 zile. 32 .Acesta este egal cu stocul de securitate crescut cu stocurile utilizate în timpul perioadei de comandă. Dacă se desemnează prin: T = timpul între o comandă şi o livrare m = numărul de zile de stocuri de securitate fixate de întreprindere. atunci nivelul stocurilor care declanşează o nouă comandă este egal cu: (m x T) + (m x n). n = numărul de produse stocate utilizate zilnic. firma trebuie să se reaprovizioneze atunci când stocul său atinge: (150 x 6) + (150 x 8) = 2 100 unităţi.

pe de o parte. o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare. 33 . chel-tuieli de antrepozit. Intr-o întreprindere industrială. desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor. pe calea supleţei condiţiilor de credit. o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a producţiei.produse finite -Nivelul stocurilor de materii prime El depinde: -de previziunile producţiei întreprinderii. procesul de producţie este îndelungat şi. de producţie şi de vânzare. Dacă cursurile sunt scăzute. . Stocajul permite. Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere. producţie neterminată şi produse finite. în plus. neîntreruperea producţiei. Nivelul stocurilor de produse finite El depinde de coordonarea între producţie şi vânzări. eie regrupează trei categorii de bunuri: materii prime. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în principal constitute din mărfuri. de asemenea. rise de deteriorare. -pe de altă parte. . . Se pot distinge: -materii prime -producţia neterminată. reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare. întreprinderea va cumpăra cantităţi suplimentare. asigurarea de stocuri. dar această politică comportă limite Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri. Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibili-tatea de a disocia operaţiile de aprovizionare. Modele studiate au ca scop de a determina cantitatea pentru fiecare in comenzi ţinând cont: -de costuri fixe de trimitere şi recepţie a comenzii.de preţul materiilor prime. de asemenea. deoarece stocurile reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. Nivelul stocurilor de productie neterminată El depinde în principal de durata proceselor de producţie.Concluzie: Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare. -de cifra de afaceri. stocurile de producţie neterminată sunt ridicate.de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare. atunci când e vorba de produse precum petrolul etc. Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite.

cererea se presupune a fi cunoscută. Ea se exprimă în volum. Se pun anumite ipoteze: . aprovizionările vor avea loc la intervale regulate.-de costul de imobilizare unitar al stocurilor. -nu este luat în calcul în acest model un stoc minim de securitate. -intervalele (termenele) de livrare se presupun a fi constante. -vânzările se presupun a fi constante de-a lungul anului. Dacă se consideră o întreprindere care are vânzări regulate în timp. 34 .

Lequin Y. Bucuresti. Paris. Floricel C Moneda-credit-banci. Ilie Finantele intreprinderilor. Paris. Adochitei M. 2001 10. 6. Bucuresti. 1995 12. Le febre. Cristea H. 1992. Bran P. Paris.Depallens. lonascu I. Basno C. Financement des entreprises.. Bucuresti. 1996 16. Sirey. Editura Didactica si Pedagogica. M. Raffegeau J. Editura Economica. La practique de la gestion financière. Bucuresti. Adochitei M.Bucuresti. 1998 3. Paris.Leiritz A. Bases de la gestion financière. Paris. 17. Charreaux G. Bran P.Gestion financière. 1996. Comptabilite de l'entreprise. The Theory of Finance. Financial Structure and Development. La révue banque editor. Choinel A.Yale University Press.1998 11.Gestiunea financiara a intreprinderii. Holt. New York.Fama Eugene Miller H. 2003 13. 1999 2. Neagoe I. 1989. Addison-Wesley Publishing Company. 19. 1999 9. 2004 35 .Copeland Thomas. Paris.Ferrandier R. Le banque et l'entreprise .FeleagaN.Finantele intreprinderii. La gestion financièr e de l'entreprise. études de cas. DUNOD.Bibliografie: 1. 1999 18. 1988. New Haven. 1997. Bucuresti. Editura Economica. SEDIFOR.G G. Koen V. Editura Didactica si Pedagogica. V. Dardac N. Marches de capitaux et techniques financières.Technique actuelles de financement. Conso P. 1993. Bucuresti. Jobard Jean-Pierre Gestion financiere de l'entreprise. Paris. solutions. 4 volume. 1998 4. Rouyer G.Leiritz A. Bied-Charreton F. 7. Editura Didactica si Pedagogica. Gestion financière-principes. 2004 5. 14. Masson. E. Economica. Sirey. Relatii financiare si monetare internationale. Paris.Ilie V. Bistriceanu Gh.Goldsmith R. Paris. Weston Fred Financial Theory and Corporate Policy. Dumitrescu D. Negrea Finantele agentilor economici. Rinchart & Winston. 1998 8. W. Paris. Contabilitate financiara. SEDIFOR. 1995 15. LITEC. Editura Economica. Guy on C La function financière dans l'entreprise . 20. Antoniu N. Editura Economica.

Corporation Finance and the Theory of Investment.Modigliani F.Diagnosticul economicofinanciar.48. Teoria pietelor flnanciare. Bucuresti. 1997. 23. Niculescu M. Bucuresti.2005 22.. no.21. Robu V.The Cost of Capital.Margulescu D. American Economic Review. Analiza si gestiunea financiara.Stancu I. Editura Economica. Finantele tntreprinderilor. 1997. Finante. Editura Romcart. 36 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful