P. 1
Analiza Stocurilor La Intreprindere

Analiza Stocurilor La Intreprindere

|Views: 209|Likes:
Published by la.rose_noire

More info:

Published by: la.rose_noire on Jun 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/22/2015

pdf

text

original

Introducere Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare

, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare. Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor. Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere. Stocul de producţie reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri şi al unei oferte, al unui mod de organizare a activităţii de asigurare a activităţii de asigurare materială şi care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenţei acestuia este determinată de: • necoincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului de resurse; • existenţa anumitor incertitudini în ce priveşte asigurarea cu resurse şi care fac necesară existenţa unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi: • stocul de siguranţă - pentru incertitudini în ce priveşte consumul, cantităţile livrate şi timpul de livrare; stocurile creşterii preţurilor etc.
• •

speculative

-

pentru

eliminarea

unor

influenţe negative ale

existenţa unor ritmuri diferite dintre producţie (consum) şi asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp Această remarcă ne-ar îndemna să credem, la prima vedere, că procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfăşura fără stocuri sau cu stocuri foarte mici. Însă, o aprovizionare "în timp real" sporeşte considerabil cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare etc.).Pe de altă parte, gestiunea modernă a stocurilor este departe de a mai considera evidentă formarea de stocuri mari peste necesităţile rezonabile ale exploatării. Stocurile supranormative sunt însoţite, pe plan financiar, de pierderi prin imobilizarea inutilă a capitalurilor în aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazionează,
1

prin dobânzi peste cele curente, prin deteriorare şi degradări de stocuri etc. In general, pot fi avute în vedere două politici de aprovizionare: un număr mic de comenzi axate pe cantităţi mari. In acest caz, stocul este mare, ca şi costul de stocare; dimpotrivă, cheltuielile de derulare a comenzilor sunt mai scăzute, iar condiţiile de cumpărare mai bune;

un număr de comenzi axate pe cantităţi mici. Această situaţie implică stoc şi cost de stocaj diminuate, dar cheltuielile cu derularea comenzilor şi livrarea cresc. Cantităţile comandate trebuie să fie calculate de aşa manieră, încât să minimizeze ansamblul acestor costuri şi să evite rupturile de stoc. Aceste relevari vor fi argumentate in teza, printr-un sir de exemple elocvente si argumente teoretice si practice. In capitolul I al lucrarii voi vorbi despre notiunea de stoc si importanta stocurilor ca active circulante in activitatea de producer a intreprinderii. In capitolul II voi imbina mai multe tipuri de clasificare a stocurilor in viziunea a mai multi autori cu scopul de a realize un studiu amplu asupra temei. In capitolul III voi caracteriza metodele de gestiune a stocurilor la intreprindere, aducind diferite exemple practice si teoretice.

In procesul elaborarii tezei am utilizat un sir de modalitati de cercetare: 1.cercetare de birou a literaturii de specialitate, a regulamentelor in vigoare, a legislatiei, bazelor de date actuale, informatiilor statistice, a revistelor si ziarelor de specialitate. 2.cercetare de teren care presupune studiul temei vizate prin realizarea unor cercetari in cadrul diferitor societati comerciale autohtone

2

1.1Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere

Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstraredepozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului stocurilor în cadrul întreprinderii. Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului. Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii, în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii. Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate. Efectul imobilizării de resurse materiale şi financiare în stocuri, privit în ansamblul său,
3

acţiunea nu exclude efectuarea de analize şi calcule economice care să contureze strategia şi politica în domeniul formării stocurilor de la o etapă la alta în funcţie de noile condiţii care apar pe piaţa internă şi internaţională de resurse materiale.recomandă ca functie ideală acţiunea de evitare a formării şi deţinerii lor. Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea sezonieră a cererii. Opţiunile pentru un tip sau altul de stoc. Răspunsul constă în analiza rolului pe care trebuie să-1 îndeplineascâ stocurile. stare de necesitate. Astfel. în timpul perioadei de reaprovizionare. pentru o mărime sau alta sunt condiţionate de răspunsul la întrebarea: "ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puţin. urmare a condiţiilor naturale şi de climă. stocurile tampon sau rezervele sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare: > incertitudinea performanţei fumizorului. perturbaţii în livrările de la furnizori sau în transport determină formarea de stocuri de siguranţă la beneficiari. inundaţii. de mutaţiile în structura consumului sau în potenţialul de furnizare a lor. depozite. vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. Stocurile de siguranţă. determină formarea stocurilor de iarnă. determină intervale de timp mai mari decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse. aprovizionare şi utilizare a resurselor materiale. Această metodă este folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale cauzate de aceste schimbări. periodicitatea producţiei la furnizor sau a transportului determină formarea de stocuri curente la utilizatori. Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari între furnizori. întreruperea exploatării sau a transportului. care nu pot fi întâmpinate prin reprogramare. intervine influenţa multor situaţii şi factori cu acţiune permanentă sau conjuncturală care condiţionează necesitatea formării de stocuri. Natura situaţiilor şi factorilor specifici determină şi tipologia stocurilor care se constituie. situaţiile de forţă majoră (seisme. astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a clienţilor. 2) Anticiparea. necesitatea condiţionării materialelor înaintea trecerii în consum presupune constituirea stocurilor de pregătire sau condiţionare. distribuitori şi clienţi. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc de viteza 4 . Practic această orientare nu este posibilă decât în cazuri de excepţie. Aceasta pentru că. caracterul deficitar al resurselor) determină formarea de stocuri sub forma rezervei de stat la resurse strategice şi de altă natură. apariţia unor dereglări. Aşadar. pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp?". 3) Transportul. în procesul de furnizare. Indiferent de situaţie sau de factorul de influenţă. agenţii economici trebuie să stabilească tipurile de stocuri pentru fiecare resursă materială/produs şi nivelul acestora. > variaţiile cererii de vânzări. Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii: 1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. uneori nu este economic.

Evident. Există tipuri de stocuri care nu sunt afectate de schimbarea nivelului comcnzii sau al lotului. costuri de întreţinere etc. VAN=Invest in stoc±Cash Flow actualize+Valoarea actualizata a stocului Dacă valoarea actuală netă este pozitivă. pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a profita de reducerile de preţ. investiţia în stocuri este oportună întrucât aduce mai mult beneficiu decât dacă acelaşi capital ar fi fost plasat la o bancă. se exclude suma capitalului investit în stocuri de producţie neter-minată şi semifabricate. cantităţile de produse şi costurile de constituire a stocurilor. 4) Stocurile de protectectie împotriva riscului. Stocurile formate din produse afiate în lucru sunt dependente de timpul de prelucrare indiferent dacă ele sunt prelucrate în lotun mici sau man Aşadar. care nu provoacă ieşiri de casă. 5 . Dimensionarea stocurilor este operaţiunea prin intermediul căreia se stabileşte necesarul optim destocuri. pornind de la suma investită în stocuri. reprezintă câştiguri nete directe. pozitive şi negative. Acumulările de stoc în avans pot fi profitable dacă se fac achiziţii avantajoase. Suma capitalului investit în stocuri se stabileşte pe baza lichidităţii efective imobilizate. păstrare etc. fluxurile de lichidităţi periodice viitoare şi fluxul final actualizate. costuri de administrare. a stocurilor. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele imediate. drept rată de actualizare. pe o perioada de timp egală cu durata investirii în stocuri.de deplasare a stocurilor. decizia de investire în stocuri se va lua ţinând seama de criteriul rentabilităţii. 5) Mărimea lotului. la fel se procedează şi în cazul cheltuielilor cu amortizarea instalaţiilorde depozitare. cu dobândă compusă. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate este speculativă. de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea angajamentelor. pierderi evitate. în vederea realizării în bune conditii a obiectului şi volumului previzionat al activităţii. precum şi costul de oportunitate al capitalului investit. pentru o anumită perioadă de timp (un exerciţiu financiar) exprimat valoric. pentru a reduce costurile de transport. Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de ritmul consumului. Fluxurile de lichiditate periodice viitoare. ceea ce implică un compromis între costurile de transport şi nivelul activităţii întreprinderii.

de producţie sau desfacere. de organizarea structurală a subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora.. exprimat în unităţi fizice. în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc. D . la nivelul unui agent economic se constituie trei categorii de stocuri: a) stocuri de resurse materiale. de fapt. In condiţii de certitudine. b) stocuri de producţie neterminată. evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. de natura resurseior materiale. exprimată în unităţi fizice. apariţia unor înlocuitori calitativi. de condiţionare.cererea medie zilnică. nu mărimea comenzii. la care se impune lansarea unei noi comenzi. Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi) reprezintă. precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în managementul stocurilor.reprezintă punctul de reaprovizionare. c) stocuri de distribuţie (de produse finite). stabilirea mărimii stocuiui. 6 . a) stocuri de resurse materiale Pentru desfăşurarea normală a activitâţii specifice. In general. pierderi din degradări fizice sau morale etc. de caracteristicile proceselor tehnologice. de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ. şi negative. punctul de reaprovizionare se poate determina utilizând următoarea relaţie: P=D*T. unde P. mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o preocupare majoră pentru managerul oricărei întreprinderi. în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad.1. Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de aprovizionare. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii diferite. Formarea de stocuri optime. Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda. orice întreprindere îşi constituie diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare. de transport intern şi de iarnă. Constituirea unor stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici poate avea influenţe diverse: pozitive. La nivelul acestor unităţi se prevede constituirea în mod obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ.2 Clasificarea stocurilor Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific. Imobilizarea unei părţi importante din capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii sau împrumutate. modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime.

unde Fcg . D şi T au aceeaşi seninificatie. produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea acceptârii şi vânzării lor pe 7 . costul lipsei de materie primă. stocul de producţie neterminată asigură desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. probabilitatea întârzierii). Feg = Cd + Sm. In situaţii de incertitudine. In general. reprezintă acumulări de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. relaţia fund următoarea: P = D * T + SS unde P.speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă . Stocurile de produse finite. pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ).cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare). Cd . exprimat în zile.funcţia costului global. • de siguranţă. b) stocuri de producţie neterminată Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost finalizat. Supradimensionarea stocurilor de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant. iar subdimensionarea acestora conduce la întreruperea procesului de producţie. pentru a deveni marfă.T- mărimea intervalului de reaprovizionare. • circulant. gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de apariţie a întârzierilor în aprovizionare. denumite şi stocuri de distribuţie. Insă. Printr-o dimensionare corectă. existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu menţinerea unor stocuri mari de produse finite. Sm . deşi din punct de vedere tehnologic s-a încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create. iar SS este stocul de siguranţă exprimat in unităti fizice. c) stocuri de distribuţie (de produse finite). Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării). pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de stocuri: • de ciclu. In condiţii de incertitudine. In general. Dar vânzarea produselor nu este posibilă imediat după încheierea procesului de fabricaţie.

ambalarea pentru protecţie şi prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului. la diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare. Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele producătorilor. etichetarea. pot fi constituite stocuri anticipate de produse finite în scopul 8 . la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare.De asemenea. efectuarea unor operaţii de montaj. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a fi vândute clienţilor.Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare pentru servirea clienţilor. simplificarea şi automatizarea evidenţei tehnico-operative). în general. Astfel. care să fie livrat câtre client. produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere ale producătorilor sub denumirea de produse finite. asamblarea. asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi. mecanizarea. trecerea cat mai rapidă a acestora în consum. Astfel. marcarea. unele produse sau sortimente vor trebui stocate un timp. automatizarea şi robotizarea operaţiilor. din care se livrează în mod curent. permite aplicarea unor măsuri care să ducă la reducerea perioadei de stocare. programul de lansare în producţie. totdeauna. apar două situaţii contradictorii: pe de o parte. Există anumite produse. condiţionarea produselor. la care. până când sunt realizate şi celelalte. pentru a forma un lot complet. în vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit.Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc nivelul previzionat • sezoniere .piaţă. următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie. alături de stocurile obişnuite. se constituie şi • stocuri de siguranţă . realizarea simultană a sortimentelor sau produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului circulant. întocmirea formelor de livrare. se impune staţionarea temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele consumatorilor. Pe timpul stocării. produsele finite constituie resurse neactive. • anticipate . încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor. cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea loturilor de livrare. Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt. fie pe întregul an. formarea loturilor de livrare. Tehnologia de fabricatie. In concluzie. iar pe de altă parte. a timpului necesar efectuării acestora. înregistrarea acestora în evidenţă. sortarea. utilizarea optima a capacităţilor de producţie nu permit. fie pe perioade mai scurte.

1. retehnologizare.In funcţie de natura produsului.3Metode de gestionare a stocurilor 9 . de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare. de potenţialul de producţie. în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare. Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă producătorul cu piaţa.satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei (remont. La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit maxim. dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte: a) care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea. • de conjunctură. ambele fiind componente ale strategiei generale de dezvoltare a oricărui agent economic. faţă de pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc. strategia stocurilor este influenţată de strategia de vânzări. unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ. c) care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi de producţie. asimilarea în fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele). In concluzie. b) care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de sezonalitatea cererii. comparativ cu extinderea acestora. schimbarea profilului de fabricaţie.

în acest caz. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. a efectuării unor plasamente de trezorerie şi a păstrării unei rezerve lichide în cont şi în casă. autonomia financiară a ciclului de exploatare. credite de scont etc. de lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii. Principala caracteristică a activelor circulante este lichiditatea ridicolă a acestora şi deci posibilitatea acoperirii operative din încasări a datoriilor. (2) O politică defensivă. a lipsei de lichidităţi. Există un raport specific fiecărei întreprinderi între vânzări (cifra de afaceri) şi nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora. a datoriilor de exploatare: furnizori. creditori etc. Rentabilitatea va fi.risc. în mod concret. Rentabilitatea ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa de stoc. preocupare însoţită de creşterea costurilor de exploatare şi de diminuare a rentabilităţii.Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricărei investiţii de capital: cea mai eficientă alocare a capitalului în condiţii de diminuare a riscului.). de creanţe şi de lichidităţi) şi (2) determinarea modalităţii de finanţare a necesarului de active circulante (a fondului de rulment. afectată de cosrurile suplimentare ale prudenţei în asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatare. Pornind de la acest raport. Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc se realizează în cea mai mare parte în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizabile pentru finanţarea acesteia. 10 .. Având în vedere aceste cerinţe ale optimizării relaţiei rentabilitate . gestiunea activelor circulante urmăreşte realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante. Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului. gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate. (3) O politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre rentabilitate şi risc. gestiunea activelor circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc. a concursurilor bancare: credite de trezorerie. Pentru a răspunde nevoii de rentabilitate. preocupări însotite de creşteri ale costului procurării capitalurilor necesare. care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. (1) determinarea necesarului de active circulante (de stocuri. se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite ale rentabilităţii şi riscului: (1)O politică agresivă. In privinţa pasivelor circulante se urmăreşte permanenţa surselor de finanţare. iar gestiunea pasivelor circulante urmăreşte cel mai redus cost al procurării capitalurilor necesare.

care au costuri de procurare mult mai mari. pentru reducerea absolută sau relativă a stocurilor. dar care determină şi o preocupare stresantă de a reînnoi creditele pe termen scurt. nerealizarea volumului 11 . credite bancare etc.). Rentabilitatea şi riscul ce ar însoţi formarea activelor şi pasivelor circulante au sensuri contrare şi se neutralizează într-o oarecare măsură. Necesarul în stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cat mai eficientă a acestor valori. Necesarul de stocuri trebuie să exprime nevoile reale de fonduri. Fondul de rulment ar reprezenta marja de siguranţă pentru finanţarea activelor circulante şi pentru autonomia financiară a întreprinderii. Dimensionarea stocurilor este punctul de plecare in determinarea fondurilor băneşti acoperitoare. Politica defensivă (2) are în vedere finanţarea activelor circulante în principal. O politică neutră (3) constă în sincronizarea perfectă dintre scadenţele activelor şi pasivelor pe termen scurt. care au cele mai mici costuri de procurare a lor. din surse permanente (fondul de rulment). abaterile de la criteriul realităţii due la greutăţi financiare: imobilizări în cazul supradimensionării necesităţilor. Volumul stabilit reprezintă baza unor relaţii financiare ocazionate de autofinanţare. la dobânzi mai mari sau chiar riscul unei lipse de capital. creşteri de capital prin noi emisiuni de acţiuni sau de împrumut pe termen scurt.In ceea ce priveste finantarea activelor circulante într-o politică agresivă (1). în mobilizarea tuturor factorilor care să conducă la accelerarea vitezei de rotaţie. bancar sau comercial. dar şi o acoperire suficientă împotriva riscului de reînnoire a creditelor şi a creşterii ratei dobânzilor. accentul cade în principal pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare.

După cum se observă. ca diferenţa între activele de exploatare şi pasivele de exploatare. metoda analitică etc. global. metoda standard.activităţii în cazul subdimensionării lor. admitem că şi pentru anul curent se poate păstra acelaşi raport FR/CA care. legătură ce poate fi exprimată sub forma raportului FR/CA. Metoda extrapolării Dimensionarea stocurilor după metoda extrapolării sau metoda globală porneşte de la ideea unei legături directe între fondul de rulment. respectiv creşterea sau scăderea acestora în funcţie de viteza de rotaţie. ponderat cu volumul previzionat al CA pentru anul curent. Presupunând că în exerciţiile financiare anterioare s-a observat o stabilitate a raportului FR/CA şi că în cursul anului curent nu se întrezăresc schimbări mari faţă de anii anteriori. Exemplu: FR0 = 40000 CA0 = 100000 CA1 = 125000 FR1 = FR0 / CA0 * CA1 FR1 = (40000/100000)*125000=50000 Această metoda leagă evoluţia fondului de rulment numai de cifra de afaceri. împreună cu necesarul celor-lalte elemente de active circulante. rezultă fondul de rulment necesar pentru finanţarea stocurilor. clienţi. ca sursă permanentă de finantare. natura relaţiilor cu furnizorii. ct. furnizori). Pentru o unitate cu activitate continuă previzionarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare se efectuează. determinarea necesarului pentru stocuri nu se poate face în afara altor active şi pasive de exploatare (ct. neţinând seama de alţi factori: natura relaţiilor cu clienţii. respectiv creşterea sau scăderea soldului acestui cont şi chiar de evoluţia stocurilor. de condiţiile producţiei şi reglementarea plăţilor. de caracterul continuu sau sezonier al activităţii. şi cifra de afaceri. Se pot reţine mai multe metode de dimensionare a stocurilor: metoda extrapolării. respectiv creşterea sau descreşterea soldului contului clienţi. în principal. astfel: 12 . Necesarul se determină prin metoda extrapolării. Nevoile de finanţat pentru active circulante depind de sectorul economic din care face parte întreprinderea.

adică pe termen lung. în număr de zile/vânzări. mărfuri etc. .10 mil... Pasiv ..durata creditului-client. Exemplu .. pentru determinarea nevoilor de finanţare a activelor circulante se impune o analiză mai precisă a acestora.Stocuri..5 mil. La activele de exploatare putem îngloba: stocuri. astfel: .în zile de cumpărare pentru materiî prime. .. datorii către personal.. în volum valoric. în număr de zile/cumpărări.[Pasive de exploatare].5. creditori diverşi.Nevoi de finanţat = [Active de exploatare] .în zile sortare. ceea ce face ca metoda extrapolării să nu fie adecvată. Fiecare durată de rotaţie se converteşte în zile/cifră de afaceri. .în zile ale ciclului de producţie pentru producţia neterminată.6 mil 13 . debitori diverşi.Imobilizări.…12 mil . In consecinţă. .durata creditului furnizor. creanţe clienţi..durata stocurilor: .. de la un an la altul... respectiv trebuie să-şi constituie fond de rulment. ambalare..cifra de afaceri sau volumul vânzărilor. Când există decalaj permanent între încasări şi plăţi întreprinderea trebuie să apeleze la resurse permanente.. iar în pasivele de exploatare: furnizori. desfacere. In etapa a doua se estimează toate nevoile ciclului de exploatare în funcţie de un indicator unic al activităţii . semifabricate.Capital propriu…. Se porneşte de la faptul că necesarul de finanţat al ciclului de exploatare rezultă din decalajul dintre încasări şi plăţi.. avansuri acordate personalului.Situaţia bilanţieră a unei societati comerciale la sfirsitul exercitiului expirat se prezintă astfel: Activ . Condiţiile de exploatare evoluează însă. Metoda standard Metoda standard sau metoda termenelor de plată vizează determinarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare exprimate initial în zile/cifră de afaceri şi abia în etapa a doua. avansuri acordate furnizorilor.. materiale. In prima etapă se evaluează durata de rotaţie a fiecărui post din activul de exploatare şi pasivul de exploatare. exprimată în număr de zile de flux.Datorii la termen……. .. producţie.. avansuri primite de la clienţi. legat de diferite operaţiuni ca: aprovizionare. stocaj.. coeficientul de conversiune depinzând de ponderea structurii costurilor. pentru producţia finită...

.7 + 36 ....36.. Ea este denumită..0 zile Fond de rulment în zile = 98.... ca şi timpul şi distanţa dintre diferitele operaţiuni. ♦ costul mărfurilor..5*360/18=50 zile b) Nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare: -Stocaj ...5 mil ...... (41 x 70%)..5*360/14=141 zile • durata creditului client=(create client*360)/cifra de afaceri=3*360/30=36zile • durata creditului furnizor=furnizori*360/cumparatori=2....0 mil..0 zile ..... Sistemul Kanban modifică ipotezele modelului clasic: 14 . General Motors..3..Disponibil..31 mil.. de asemenea.. General Electric etc.Furnizori…………...... Ideea de bază a sistemului constă în aceea că intreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal...) şi în Europa... Această metodă este acum utilizată în SUA (IBM.. Acest sistem este mai larg decât un sistem de gestiune a stocurilor....7 zile -Credit client..98....7 zile Fond de rulment sume=(30*99..69% din CA Metoda KANBAN Această metodă a fost dezvoltată în Japonia de firma Toyota..... Determinarea necesarului de finanţat pentru active de exploatare.... dar pentru aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la timp piesele care îi sunt necesare întreprinderii..18 mil....... trebuie ca ea să întreţină relaţii urmărite cu furnizorii săi şi să existe o buna coordonare....0 mil..... .... metoda stocului zero sau metoda de producţie în flux continuu. un sistem de gestiune.21 mil.35 = 99.. ceea ce reprezinta 27. Suma stocurilor este redusă la minimum. după metoda standard..........Credit furnizor (50 x 70%) 35.2. (70% din CA) ♦ cumpărări de mărfuri..2...... ..5 mil Total P 20. se realizează în felul următor: a) Calcularea duratei în zile a elementelor ciclului de exploatare: • durata stocajului=(Stocuri*360)/costul marfii=2.Clienţi.. Denumirea sistemului Kanban vine din faptul că se plasează un carton în uzine pentru a cere noi piese.....7)/360=8308333...5 mil... Este.. Total A 20.....pentru exerciţiul curent întreprinderea îşi propune: ♦ cifra de afaceri....... de asemenea. Pentru ca firma să poată livra rapid.

-diminuează costul de comandă al stocurilor. Acesta poate fi obţinut. după sectoare. încărcării . ambalaje. Ele utilizează tot mai mult instrumente informatice. după formula următoare: Sf=(D*Sz)/T Stocul final determinat în manieca arătată este exprimat în preţuri cu amă-nuntul. Acesta poate fi obţinut printr-o localizare judicioasă a unităţilor de producţie. Stocurile constituie. impozit) şiadunând cheltuielile aferente transportului. Volumul absolut al elementelor de recalculare se stabileşte prin aplicarea cotelor medii de rabat. stocul respectiv trebuie recalculat în preţuri de reaprovizionare. corectate (eventual) pentru a le face comparabile cu condiţiile exerciţiului curent. Pentru a stabili necesarul de finanţat. trimestru. pe când altele (costul de comandă) se diminuează în acelaşi timp. Cc = cheltuieli aferente stocurilor. care poate fi utilizată pentru noi investiţii. cheltuieli la stocurile finale de mărfuri. alte active (obiecte de inventar. echipament şi materiale de protecţie. adică scăzând elementele de acumulare (rabat. Modelul clasic este bazat pe faptul că anumite costuri (costuri de stocaj) cresc atunci când stocurile se măresc. se va stabili necesarul pentru mărfuri. impozit. Metoda analitică Metoda analitică vizează determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element în parte. R = rabatul comercial. I = impozitul pe profit. .diminuează stocul de securitate. o parte mai mult sau mai puţin importantă a nivelului bilanţului întreprinderilor. Previzionarea cotelor medii se face în funcţie de realizările preliminate ale exerciţiului anterior. în acelaşi timp. materiale. Acest sistem permite degajarea trezoreriei. producţie neterminată etc.) • Stocul final de mărfuri se determină pornind de la doi indicatori: volumul desfacerilor (D) şi norma de stoc în zile (Sz) sau stoc/zile desfaceri. Metoda Kanban consideră că aceste costuri pot fi minimizate graţie unei mai bune localizări şi coordonări între întreprinderi. Prin urmare.descărcării etc. combustibil. materiale şi piese de schimb) şi stocuri pentru producţie (materii prime. Sf = stocul final de mărfuri anual. Nmf=Sf-R-I + Cc N. ameliorând relatiile dintre întreprindere şi furnizorii săi. un stoc puternic crescut antrenează costuri Numeroase metode de gestiune a stocurilor au fost puse la punct. urmând ca în final să se însumeze. 15 .nf = necesarul de mărfuri.

Pao = ponderea ambalajelor faţă de mărfuri în bază. nu se mai justifica. urmărirea şi controlul detaliat al stocurilor de valoare mica. s-a observat că circa 70% din numărul articolelor existente în stocuri reprezintă numai circa 10% din valoarea totală a acestora. necesarul ambalajelor de circulaţie variază numai în funcţie de creşterea sau descreşterea stocului de mărfuri. activitatea de planificare economică şi financiară a trebuit să rezolve o altă relaţie contradictorie. Sao = stocul de ambalaje preliminat în anul de bază. dar care deţin o pondere mare ca număr de articole. la fel ca şi mărfurile pe care le însoţesc. în timp ce aproximativ alte 10% din numărul articolelor deţin circa 70% din valoarea totală a stocurilor. După cum se observă. O strategie eficientă de gestiune a stocurilor a fost fundamentată de "Metoda ABC" care împarte stocurile de active circulante în trei grupe: 16 . în acest scop. din punct de vedere financiar. folosindu-se. Cea mai importantă categorie de ambalaje o constituie ambalajele de circulaţie şi care se caracterizează printr-o circulaţie pe principiul vânzării . In această situaţie. Astfel. urmărind distribuţia după valoare a stocurilor de active circulante din majoritatea întreprinderilor.cumpărării. întrucât ponderea obţinută în anul de bază se menţine şi pentru anul în curs Metoda ABC de gestiune a stocurilor In cadrul preocupărilor de determinare a mărimii optime a stocurilor. Sfmf0 = stocul final mărfuri în exerciţiul curent şi în anul de bază. metode globale.Necesarul de ambalaje. Necesarul ambalajelor de circulaţie se obţine înmulţind stocul final curent de mărfuri cu ponderea ambalajelor faţă de mărfuri obţinute în exerciţiul precedent: Na1=(Sfmf * Pa0)/100 Pa0=(Sa0/Sfmf0)/100 Na1= necesarul de ambalaje exercitiul curent Sfmf1 .

mărimea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare şi păstrare a stocurilor (cheltuielile de transport-aprovizionare. -grupa C ("multe. dar mărunte"): articole de valoare mica pe unitatea de măsură. pe categorii de stocuri (de materiale.aprovizionare. Nevoia de finantare a stocurilor (Nfs) este determinată de totalitatea cheltuielilor de formare şi păstrare a stocurilor de active circulante în toate fazele ciclului de exploatare. dar cu pondere ridicată în numărul total de articole. Metoda ABC permite: . în acest fel.o urmărire detaliată a stocurilor din grupele A. cheltuielile de transport .) se defineşte prin calculul influenţei a doi factori: 17 . retribuţii. amortizare etc. Din motive de simplificare a calculului. . B şi o determinare a mărimii matematice optime a acestora. în curs de produse finite). dar valoroase): articole de active circulante de valoare mare pe unitatea de măsură. -grupa B: articole de active circulante de valoare medie şi cu pondere medie în numărul total de articole. astfel încât să se asigure desfăşurarea continuă şi ritmică a producţiei. de siguranţă etc. de produse în curs. de produse. astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea şi păstrarea lor să fie minim. de produse finite) şi chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale.-grupa A (puţine. pentru perioade mari de timp. pentru a reduce. dar cu pondere mica în numărul total de articole. Pentru aceste grupe se justifica folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de funcţionare pe tipuri de stocuri (curente.).o urmărire globală a stocurilor din grupa C (materiale şi produse diverse) care se vor aproviziona în loturi mari.

cum ar fi: materiale şi piese de schimb. Necesarul pentru materiale şi piese de schimb se calculează pe baza stocurilor finale preliminate ale anului de bază. Cheltuielile de prod..cheltuielile . obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. eventual corectate şi aduse în condiţiile anului curent.medii zilnice cu elementul respectiv de stoc. care se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a parcului de transport şi a dotării cu utilaje în anul curent. desfacere etc. -intervalul de timp (t) dintre două reconsntituiri succesive ale stocurilor. s-au preluat la nivelul realizărilor din anii anteriori. stabilit prin normele tehnice care reglementează desfăşurarea proceselor de aprovizionare.---------k * t 360 Determinarea stocurilor pentru alte active. In grupa "alte active" se încadrează anumite elemente cu o pondere mai mica în totalul activelor circulante. faţă de anul de bază: N=S0(1±P/100) P=(TU1/TU0)/100 în care: 18 . ele se dimensionează separat. anuale Nfs =-----------------------. determinate pe baza cheltuielilor anuale din planul costurilor de producţie şi pe baza unor coeficienţi (K) de corectare (la mp şi la produsele în curs de fabricaţie). Având în vedere viteza de circulaţie mai redusă a acestor elemente în raport cu mărfurile şi ambalajele. existând deosebiri în modul de determinare a necesităţilor pentru diferitele elemente componente. producţie. echipament şi materiale de protecţie.

SC1. se influenţează cu creşterea sau descreşterea relativă a personalului operativ comercial în anul curent. diminuat cu uzura aferentă echipamentului în folosinţă. cu vânzările prevăzute de mărfuri cu plata în rate şi cu dobânzile aferente creditelor bancare acoperitoare. So = stocul preliminat de materiale şi piese de schimb al anului de bază. faţă de anul de bază. pe cat posibil. Necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată se determină ţinând cont de stocul valoric preliminat al anului de bază. Pentru cheltuielile anticipate privind reparaţiile capitale necesarul se stabileşte în funcţie de volumul reparaţiilor prevăzute şi cota ce urmează să se recupereze prin trecere pe cheltuieli în perioada curentă. în felul următor: stocul preliminat la sfârşitul anului de bază se diminuează cu uzura aferentă obiectelor de inventar în folosinţă. respectiv anul de bază.SCo = suprafaţa comercială în anul curent. TU1. abonamentelor de radio. Necesarul pentru echipamentul şi materialele de protecţie se stabileşte în acelaşi fel ca în cazul obiectelor de inventar. necesarul de active circulante se stabileşte înmulţind volumul livrărilor cu ridicata cu numărul de zile necesar pentru 19 . faţă de anul de bază. telefon. Pentru mărfurile expediate. U = gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă. N=(S0-Sf*U/100)* (1±P/100) P=(SC1/SC0)*100 în care: N = necesarul de obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă durată. nivelurile atinse în anul de bază. Pentru clienţi din mărfuri vândute cu plata în rate. So = stocul final preliminat de obiecte de inventar al anului de bază.N = necesarul de materiale şi piese de schimb. P = creşterea relativă (+) sau descreşterea (-) parcului auto şi a dotării cu utilaje în anul curent. P = gradul de creştere a suprafeţei comerciale în anul curent. Sf = stocul de obiecte de inventar în folosinţă . în curs de încasare. Pentru alte categorii de active circulante. rezultatul urmând să fie influenţat de creşterea sau descreşterea suprafeţei comerciale în anul curent. necesarul se stabileşte prin analiza economică cu preocuparea ca în anul curent cheltuielile să nu depăşească. necesarul se stabileşte astfel: se însumează soldul contului clienţi preliminat pentru sfârşitul trimestrului expirat. televiziune. presă etc. din totalul obţinut se scad avansurile legale depuse de cumpărători şi ratele prevăzute a se încasa de la clienţi pentru mărfuri vândute cu plata în rate. de gradul de uzură al obiectelor de inventar în folosinţă şi de suprafaţa pe care o deservesc. faţă de anul de bază. cum sunt cheltuielile anticipate ocazionate de plata chiriei. TUo = parcul de transport auto şi volumul dotării cu utilaje în anul curent. respectiv în anul de bază. cu deosebire că stocul preliminat la sfârşitul anului de bază.

un an). supra perioada de timp. unităţile economice calculează. expedierea documentelor la bancă şi termenul contractual de acceptare. iar la numitor. fie ca raport între perioada de timp (T) şi viteza de rotaţie în zile (V). cu atât întreprinderea îşi va putea rezolva sarcinile economice propuse cu un volum mai redus de active circulante. NC=CA/S sau NC=T/V In vederea obţinerii acestor indicatori. V= CA SxT Acelaşi rezultat se obţine raportând perioada de timp (T). • Viteza de rotaţie în zile (V) se determină ca un raport în care la numărător înscriem produsul dintre stocul mediu (S) şi numărul de zile din an sau trimestru (T). în prealabil. Viteza de rotaţie a activelor circulante şi. fie ca raport între cifra de afaceri (CA) şi stocul mediu ( S). Modul în care se desfăşoară rotaţia stocurilor are o mare însemnătate pentru economia fiecărei societăţi comerciale. volumul cifrei de afaceri (CA) anual sau pe trimestre. care să se reflecte pozitiv în rezultatele financiare. a stocurilor reprezintă un indicator calitativ al activităţii unităţilor economice exprimând eficienţa folosirii acestora. va apela la credite într-o măsură mai mica şi deci va plăti un cuantum mai redus de dobânzi. an sau trimestru. stocurile medii după următoarele formule: Str=(Si+Sf)/2 în care: 20 San=∑Str/4 . ea se exprimă prin intermediul a doi indicatori: viteza de rotaţie în zile sau durata în zile a unui circuit şi coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg mijloacele circulante într-o perioadă de timp (de obicei. prin urmare. V=T/NC Coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg activele circulante într-o perioadă de timp (NC) se calculează. cu cat se realizează o viteză de rotaţie mai accelerată. eficiente a acestora. la coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite (NC). în cazul că se cunoaşte acest din urmă indicator.întocmirea. Optimul investirii în stocuri Ponderea mare a stocurilor în totalul mijloacelor circulante implică necesitatea folosirii rationale.

accelerând viteza de rotaţie. poate ascunde abated în plus sau în minus ale elementelor componente. cum ar fi: volumul cifrei de afaceri la 1 000 lei stocuri sau volumul profiturilor la 1 000 lei stocuri. San. Cum o parte însemnată a activelor circulante este acoperită prin credite bancare pe termen scurt. în general. Rezultă interesul întreprinderilor de a studia atent situaţia lichidităţii. Iucrează rentabil şi este solvabilă. în timp ce la al doilea exprimă eficienţa sub aspect calitativ. care exprimă mişcarea întregului stoc de mărfuri de care dispune întreprinderea. reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de desfaceri cu un volum mai redus de active circulante. posibilitatea vânzării şi transformării lor rapide în bani. viteza calculată este media vitezeîor de rotaţie ale diferitelor categorii de stocuri şi. ca orice indicator mediu. Eliberarea relativă a activelor circulante are loc în condi-ţiile când se realizează o creştere a volumului cifrei de afaceri cu un volum constant de active circulante.Str = stocul mediu trimestrial. De aceea. de fapt. ambalaje şi alte active. Viteza de rotaţie este un indicator mediu. Primul indicator exprimă eficienţa mai ales sub aspect cantitativ. alţi operatori) ea intră în incapacitate de plată şi poate fi pusă în stare de lichidare judiciară chiar dacă. în aceste condiţii. or. In eventualitatea că întreprinderea nu realizează cifra de afaceri prevăzută şi nu-şi poate onora la timp obligaţiile asumate faţă de terţi (bănci. = stocul mediu anual. accelerarea vitezei de rotaţie poate avea drept consecinţe eliberări relative sau absolute de active circulante. optimul investirii în active circulante se mai poate urmări şi prin intermediul altor indicatori. In afara influenţei pozitive pe care o are asupra profitului şi ratei rentabilităţii. cat şi viteza pe diferite grupe de stocuri. conform necesităţilor reclamate de activitatea de buna gestionare. sau când se realizează o creştere a cifrei de afaceri într-un ritm mai accelerat decât creşterea volumului activelor circulante. pentru a se interveni pe linia impulsionării cifrei de afaceri şi reducerii stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare. aceasta nu se poate realiza decât în măsura în care poate să-şi desfacă operativ stocurile achiziţionate. cum ar fi: 21 . Separat de indicatorii vitezei de rotaţie. comparand gradul de lichiditate a activelor cu gradul de exigibilitate a datoriilor. O problemă deosebit de importantă pentru optimul investirii în stocuri o constituie structura şi calitatea acestora. Si = stocul initial al trimestrului. adică gradul de lichiditate a stocurilor de mărfuri. este necesar a se analiza cu atenţie atât viteza volumului total al stocurilor pe întreprindere. fondurile eliberate se pot utiliza de întreprindere în alte scopuri. înpractică pot fi utilizaţi diverşi indicatori. Eliberarea absolută are loc atunci când întreprinderea. furnizori. Sf= stocul final trimestrial. întreprinderea este pusă în situaţia de a face faţă în orice moment angajamentelor asumate faţă de bănci.

intervalul de timp pentru care se asigură consumul din cadrul stocului (la care se reînnoieşte stocul).In funcţie de cei doi factori.Gradul de lichiditate generală = Total active circulante Total datorii pe termen scurt Un indicator expresiv din punct de vedere al lichidităţii se poate obţine şi prin diferenţa factorilor cuprinşi în raportul de mai sus: Total active circulante .. pentru întreprinderi. cu atât mai scăzute vor fi datoriile pe termen scurt în totalul activelor circulante.. Deci: T1 =T2= .Tc) Se caracterizează printr-un consum constant în timp drept..cerere în perioada "n". în care la intervale egale de timp se cer (se comandă) cantităţi egale.Tn N1 =n2= . Sisteme de gestiune a stocurilor de producţie Sistemele de gestiune a stocurilor se diferenţiază în funcţie de natura consumului (constant sau variabil) şi de intervalul de timp la care se manifestă cererea de reaprovizionare (intervalul dintre două aprovizionări succesive) care la rândul lui poate fi constant sau variabil. Tn . vor rezulta patru tipuri de gestiune a stocurilor. 22 . nn Nn . în anumite conjuncturi economice.. decât prin credite pe termen scurt. Sistemul cu cerere constantă la intervale egale (Cc . este avantajos şi mai sigur să-şi acopere o parte cat mai mare prin capital permanent.Datorii pe termen scurt = Fondul de rulment Cu cat fondul de rulment este mai mare.

Sistemul cu cerere variabilă la intervale constante de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum neuniform în timp. drept pentru care se pot comanda (cere) cantităţi egale. 23 . ce deter-mină cantităţi variabile necesare pentru completarea stocului. ceea ce face ca pentru perioade de timp egale să se consume cantităţi diferite.Sistemul cu cerere constantă la intervale variabile Se caracterizează printr-un consum variabil în timp. dar la intervale neegale de timp. Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul punctului de comandă.

stocul de producţie normat. în care: S .. nn deoarece: Ni = S – Siex.stocul existent în momentul sosirii unei noi comenzi... comandânduse cantităţi variabile.Deci:T1=T2 = T3 = . Siex . Deci: T1≠T2≠…≠Tn N1≠n2≠…nn S1≠S2≠…Sn Comenzile se lansează în momentul în care nivelul stocului se situează la nivelul unor puncte de comandă.Tn N1 ≠ n2 ≠n3 . Aceasta determină ca în funcţie de consumul corespunzător anumitor perioade să existe un nivel variabil al stocului.. Comenzile se lansează la intervale de timp constante. există două sisteme de reaprovizionare 24 . ceea ce face ca pentru recom-pletarea stocului să se folosească cantităţi variabile. Sistemul cu cerere variabilă la intervale variabile de timp Se caracterizează prin existenţa unui consum variabil pe unitatea de timp şi cu o cerere variabilă în timp. Cantităţile comandate la un anumit moment sunt egale cu stocul pentru perioada respectivă (Si) minus stocul existent (Siex): Ni=Si-Siex Sisteme de reaprovizionare Aşa cum a rezultat din analiza sistemelor de comandă.

Grafic. lansarea unei noi comenzi pentru o nouă perioadă se face în momentul când nivelul stocului a atins un nivel critic. In condiţiile în care tc > T. atunci: q = cmz • tc + Ssig. punerea la dispoziţia consumului a unei cantităţi de resurse necesită o anumită perioada de timp (tc) care. cuprinde: • timp de pregătire comandă.n + Ssig. Ambele sisteme au la bază următoarele cerinţe: 1. comandă şi recepţie la consummator • cantitatea existentă în stoc în momentul comenzii trebuie să satisfacă consumul până în momentul sosirii unei noi comenzi. Acest nivel critic trebuie astfel calculat încât să permită asigurarea consu-mului pe perioada de timp până la sosirea noii comenzi: q = tc • cmz. acest sistem de reaprovizionare se prezintă astfel: 25 .n. în general. cmz . numit punct de comandă. • timp de transport. tc .punct de comandă. • timp de recepţie comandă şi fabricate.timp de asigurare a comenzii. unde: q .consum mediu zilnic. • sistemul la intervale egale de timp. respectiv q = cmz • tc .mărimea comenzilor lansate anterior. punctul de comandă se va calcula astfel: q = cmz • tc .(recompletare a stocului): • sistemul cu punct de comandă. • timp de transmitere comandă. Sistemul de reaprovizionare cu punct de comandă Conform acestui sistem. Dacă există şi stoc de siguranţă. dacă tc < T. unde: n . în condiţiile în care tc > T.

acest sistem se prezintă astfel. Grafic. Fundamentarea intervalelor de timp (tc) se face avându-se în vedere nece-şitatea asigurării unui timp care să facă posibilă punerea la dispoziţia consumului a unei noi comenzi până în momentul epuizării celei precedente. Timpul dintre două comenzi (tc) este definit prin momentele de comandă a două perioade successive. lansarea comenzilor se face la anumite intervale de timp (tc). 26 .Sistemul de reaprovizionare la intervale egale de timp Conform acestui sistem de reaprovizionare.

s): conform acestui sistem.mărimea comenzii. p . în timp ce sistemul la anumite intervale de timp este eficient pentru sistemele de gestiune cu cerere la intervale de timp constante. care trebuie minimizat.consumul anual al materialului de aprovizionat. Rezultă că stocul mediu valoric este Q*P/2 şi costul de stocare Q*p*s/2. Q .costul cu derularea unei comenzi. pe care îl notăm cu y. costul cu derularea a x comenzi va fi C*a/Q' Costul total de aprovizionare. altfel se amână lansarea comenzii. Pornind de la cele două sisteme de bază folosite în reaprovizionare. s . Costul cu aprovizionarea.Tv). este compus din costul de stocare (sau costul de păstrare) şi din costul cu derularea comenzilor.Analizând aceste două sisteme de reaprovizionare rezultă că sistemul cu punct de comandă se aplică în cazul unor cereri la intervale variabile (Cv . recurgem la următoarele notaţii: C .Tv. . • Sistemul celor două depozite (S. adică cheltuielile generate de stocarea unei unităţi monetare timp de un an.preţul unitar de aprovizionare. Cc . Pentru introducerea unor relatii de calcul. dacă s-a atins nivelul critic. dar se lansează o comandă numai dacă Sex < q. din care se consumă pe perioada punerii la dispozitia consumului a unei noi comenzi. Numărul de comenzi fiind C/Q= x. au apărut anumite sisteme mixte: • Sistemul la intervale egale.indicele de păstrare anual. se verifică nivelul stocului la anumite intervale de timp (tc). va fi: y = Q*p*s/2+C*a/Q 27 . din care se consumă în mod curent. a . şi "s". stocul este împărţit în două părţi: "S". Indicele de păstrare (s) este aplicat la valoarea stocului mediu. Presupunem că o cantitate Q corespunde stocului la începutul perioadei şi că stocul final este nul (fără stoc de siguranţă).

de control a mărfurilor şi de analiză a eşantioanelor. Relevanţa gestiunii ciclului de exploatare este data. numite şi de antrepOzitare). degradarea şi deteriorarea stocurilor. depozitarea. de deplasarea salariaţilor pentru aprovizionări. îndeosebi a celor de mărime mica şi mijlocie.Acest cost este minim atunci când derivata de Q a funcţiei se anulează. Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secţiune a gestiunii financiare a întreprinderii. în raport cu mărimea stocurilor. precum şi de costul capitalului necesar pentru procurarea lor. cu un mare grad de repetabilitate şi cu o reflectare imediată asupra situaţiei financiare. 28 . într-un exerciţiu financiar. In aceste condiţii. de ponderea ridicată (de pesţe 50%) a activelor (si pasivelor) circulante în totalul bilanţului întreprinderii. Cheltuielile totale de pregătire a comenzilor. Se demonstrează uşor că această mărime optima a stocurilor este cea care minimizează cheltuielile totale (CT) cu formarea stocurilor şi maximizează rentabilitatea activităţii de exploatare. Cheltuielile de depozitare (Cd. asupra rentabilităţii întreprinderii. respectiv: y’= p*s/2 –C*a/Q2 de unde: Q2= 2C*a/p*s si Q = √2C*a/p*s Este astfel posibil să se calculeze numărul de comenzi x care corespund mărimii comenzii Q. sunt ocazionate de transportul. In al doilea rând. vor fi cu atât mai mici cu cat mărimea comenzilor va fi mai mare. operaţiile ciclului de exploatare sunt cotidiene. respectiv: C/Q=x si x2=C2/Q2= C*p*s/2a X=√C*p*s/2a iar intervalul între aprovizionări (comenzi) –“I” va fi : i=QT/C în care T = 360 zile/an. problematica datoriilor pe termen scurt preocupă din ce în ce mai mult gestiunea financiară a întreprinderilor. de întocmirea documentaţiilor de aprovizionare. Cheltuielile suplimentare inutile în gestiunea stocurilor pot rezulta atât din stocuri insufiriente. In sfârşit. manipularea. în primul rând. care variază în funcţie de numărul de aprovizionări şi cele de depozitare (Cd) variabile. variabile în funcţie de mărimea stocurilor. La nivelul unei comenzi se poate stabili însă un cost unitar fix (Ca). Cheltuielile (Ca) determinate de declanşarea unei noi aprovizionări (unei noi comenzi) sunt cele ocazionate de studiul pieţei. mărimea optima a stocurilor este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare (Ca). cat şi din stocuri excesive.

Dacă cantitatea cerută la fiecare reaprovizionare este Q. de zile calendaristice din perioada considerată (Tan=360 zile). 1 /2). Graficul următor ilustrează acest lucru: 29 . In continuare se pot determina numărul de comenzi de aprovizionare (Nr) şi intervalul dintre aprovizionări (i) Nr=N/S i= S*T/N în care: T = nr. costul pe unitatea de stoc – Cd se corectează cu coef. cheltuielilevde antrepozitare sunt o medie a cheltuielilor din prima şi a constituirii stocului şi a celor din ultima zi de existenţă a acestuia (practic. precum şi intervale optime ale ciclurilor de fabricatie şi de expediere a produselor. pa = preţ unitar de aprovizionare. produsul sau marfa de aprovizionat. Acest model poate fi extins şi pentru optimizarea stocurilor de produse în curs de fabricatie si a celor de produse finite. Ca = costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aprovizionări. Cd = cheltuielile de păstrare a stocurilor de produse în curs şi finite şi costul de oportunitate al capitalurilor imobilizate pe durata de staţionare a acestor stocuri. Modelul Wilson-Whitin care optimizează mărimea stocului porneşte de la relaţia costului total pentru formarea stocului: CT=CA+Cd= A/S* Ca+S*pa/2*cd Minimul costului total se obţine în punctul în care derivata întâia a costului în raport cu mărimea stocului este egală cu zero: dCT/dS=0 S= 2*n*c*a/pa*cd în care: S = mărimea optima a stocului. în condiţii de minimizare a costurilor ce însoţesc formarea şi păstrarea stocurilor de produse în curs şi a celor de produse finite. N = necesarul anual din materialul. atunci stocul mediu va fi Q/2. cd = costul de depozitare pe unitatea de stoc. Prin aplicarea modelului se obţin mărimi optime ale loturilor de fabricat şi ale celor de livrare. Variabilele Ca şi Cd au semnificaţii apropiate: Ca = cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse în curs şi de pregătire a fabricaţiei acestora şi.Cum stocurile sunt epuizabile prin darea lor în consum sau prin vânzare.

numite şi costuri de comandă. Ele sunt. Dacă "c" este costul de depozitare unitar al stocurilor. deoarece. Dacă se desemnează prin: -N = volumul anual al necesarului de aprovizionat (livrat) -C = costul unitar al comenzii. deteriorare.Stocurile implică două categorii de costuri: -costuri de deţinere (depozitare) -costuri de aprovizionare – livrare Costuri de depozitare Costurile de depozitare a stocurilor sunt multiple: costuri de stocaj. Costurile totale de aprovizionare-livrare sunt egale cu produsul dintre suma fiecărei comenzi şi costul unitar al comenzii.livrare este egal cu: N/Q*C 30 . luat în consideraţie. asigurări. de asemenea. costul capitalului imobilizat. Acest ultim tip de cost trebuie. ele ar fi putut fi investite în alte active mai productive. de asemenea. Costuri de aprovizionare-livrare Acestea sunt costurile de reaprovizionare şi de livrare. depredere. costul total de depozitare a stocurilor este: C*Q/2 Costul total de depozitare creşte atunci când cantitatea cerută de fiecare aprovizionare creşte. atunci costul total de aprovizionare . dacă capitalurile nu erau imobilizate în stocuri.

adică. Aceasta trece imediat prin punctul minim care corespunde cantităţii Qx optimale de comandat apoi creşte din nou. pornind de la ecuaţia: CT=N/Q*C+Q/2*c se ajunge la cantitatea optimală Qx de comandat.Costul total de aprovizionare-livrare se diminuează pe măsură ce cantitatea cerută creşte. Politica optimală a stocurilor trebuie să tindă spre minimizarea sumei costurilor de depozitare si de aprovizionare-livrare. 31 .nc*/Q2 Costul total este minimal atunci când această primă derivată este nulă. Costul total de stocaj este deci egal cu: CT=N/Q*C+Q/2*c Graficul următor ilustrează evoluţia costului total de stocaj: când costul total de stocaj se diminuează atund cantitatea cerută de fiecare reaprovizionare creşte. egal cu: Qx=2N*C/Tc T=360 zile Costul total de stocaj este: CT=N/Q*C+Q/2*c Dacă se diferenţiază costul total de stocaj în raport cu cantitatea Q se obţine: dCT/dQ= C/2. Se demonstrează că. atunci când: c/2= NC/Q2 de unde Qx= 2*N*C/ Tc T= 360 zile Data unei noi comenzi Intreprinderea trece la o nouă comandă atunci când stocul s-a diminuat şi a atins un punct minimal.

Acesta este egal cu stocul de securitate crescut cu stocurile utilizate în timpul perioadei de comandă. atunci nivelul stocurilor care declanşează o nouă comandă este egal cu: (m x T) + (m x n). n = numărul de produse stocate utilizate zilnic. firma trebuie să se reaprovizioneze atunci când stocul său atinge: (150 x 6) + (150 x 8) = 2 100 unităţi. Dacă se desemnează prin: T = timpul între o comandă şi o livrare m = numărul de zile de stocuri de securitate fixate de întreprindere. 32 . Dacă o întreprindere vinde în medie 150 unităţi dintr-un produs în fiecare zi şi îi trebuie un termen de 6 zile pentru reaprovizionare şi dacă stocul de securitate dorit de întreprindere este de 8 zile.

Concluzie: Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare. asigurarea de stocuri. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în principal constitute din mărfuri. dar această politică comportă limite Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri.de preţul materiilor prime. o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a producţiei. o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare. de asemenea. Intr-o întreprindere industrială. rise de deteriorare. eie regrupează trei categorii de bunuri: materii prime. desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor. în plus. . . Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibili-tatea de a disocia operaţiile de aprovizionare. -de cifra de afaceri.de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare. Nivelul stocurilor de produse finite El depinde de coordonarea între producţie şi vânzări. de producţie şi de vânzare. atunci când e vorba de produse precum petrolul etc. Stocajul permite. . Modele studiate au ca scop de a determina cantitatea pentru fiecare in comenzi ţinând cont: -de costuri fixe de trimitere şi recepţie a comenzii. deoarece stocurile reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. procesul de producţie este îndelungat şi. Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere. -pe de altă parte. neîntreruperea producţiei. Dacă cursurile sunt scăzute. Se pot distinge: -materii prime -producţia neterminată. stocurile de producţie neterminată sunt ridicate. reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare. 33 .produse finite -Nivelul stocurilor de materii prime El depinde: -de previziunile producţiei întreprinderii. producţie neterminată şi produse finite. întreprinderea va cumpăra cantităţi suplimentare. pe calea supleţei condiţiilor de credit. Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite. Nivelul stocurilor de productie neterminată El depinde în principal de durata proceselor de producţie. chel-tuieli de antrepozit. de asemenea.pe de o parte.

cererea se presupune a fi cunoscută.-de costul de imobilizare unitar al stocurilor. Se pun anumite ipoteze: . -intervalele (termenele) de livrare se presupun a fi constante. -nu este luat în calcul în acest model un stoc minim de securitate. 34 . aprovizionările vor avea loc la intervale regulate. -vânzările se presupun a fi constante de-a lungul anului. Dacă se consideră o întreprindere care are vânzări regulate în timp. Ea se exprimă în volum.

2004 5. Paris. 6. Bases de la gestion financière. Paris.Lequin Y. 19. 1998 4.Leiritz A. lonascu I. SEDIFOR. 14. Koen V. Le febre. Bran P.Technique actuelles de financement. Paris.Yale University Press. 1999 2. Le banque et l'entreprise . 2004 35 . Sirey.Gestion financière. Editura Economica. Paris. Relatii financiare si monetare internationale. Bucuresti. Bran P. Dumitrescu D.Finantele intreprinderii. Charreaux G. Choinel A. Financial Structure and Development. Paris. Rouyer G. Bucuresti.Leiritz A. Contabilitate financiara.Depallens. solutions. Bucuresti. Guy on C La function financière dans l'entreprise . 1996.G G. Raffegeau J.FeleagaN. Paris. Financement des entreprises. 2001 10. 1989. 7. Weston Fred Financial Theory and Corporate Policy. 1997. Adochitei M.Copeland Thomas. Dardac N. M. Floricel C Moneda-credit-banci. Editura Economica. 1995 12. Neagoe I. Marches de capitaux et techniques financières.Goldsmith R. 1998 3. New Haven. 1999 18. Gestion financière-principes. New York.Fama Eugene Miller H. 20. Bied-Charreton F. Paris. Economica. E. Holt. La practique de la gestion financière. Comptabilite de l'entreprise. 1993. Masson. Editura Economica. Bucuresti. Ilie Finantele intreprinderilor. 1999 9. DUNOD.1998 11. Basno C. Paris. 1988. Antoniu N. Negrea Finantele agentilor economici. Rinchart & Winston. Sirey. Cristea H. Bistriceanu Gh. W. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti. Adochitei M. Paris. Editura Economica. La révue banque editor. Editura Didactica si Pedagogica. LITEC. The Theory of Finance. 2003 13. Conso P. Jobard Jean-Pierre Gestion financiere de l'entreprise. études de cas. 4 volume.Ferrandier R. 1995 15. Bucuresti.Gestiunea financiara a intreprinderii. 1996 16. SEDIFOR. Editura Didactica si Pedagogica. 1992. 17. La gestion financièr e de l'entreprise.Ilie V. Paris. 1998 8. V.Bucuresti.. Addison-Wesley Publishing Company.Bibliografie: 1.

Corporation Finance and the Theory of Investment. 1997.48. Bucuresti. 1997. Editura Romcart. American Economic Review.. Niculescu M. 36 . Teoria pietelor flnanciare. Finante. Bucuresti. Robu V. Finantele tntreprinderilor.2005 22.The Cost of Capital. no. Editura Economica.Margulescu D.Diagnosticul economicofinanciar. 23. Analiza si gestiunea financiara.Modigliani F.Stancu I.21.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->