Edmondo de Amicis

Cuore
Inimă de copil

OCTOMBRIE

Luni, 17.

Lucrul a
—
Î
Î
Profesoarele

Profesorul nostru.

—
—
—
Î
—
Tocmai atunc
— meu!

O nenorocire.
Vineri, 21.

un profesor ce s-a întâmplat.

n de artilerie.

— Vino încoace! îi
— d trece un steag tricolor.
Î

Camarazii mei.

botul de iepure
Vecinul meu din stânga e un tip ciudat — Stard
Miercuri, 26.

.
—
se cu glasul potolit:
—
—
—
—!

Joi, 27.

Vineri, 28.

—
—
i.
sa? Nu-l striga!
—
—

Vineri, 28.

crie.
Î

Micul patriot padovan

soldat netrebnic;
"Micul patriot padovan".
Cu toate acestea, trei
C

NOIEMBRIE

Noiembrie, 1.

u razul
Î
—
— Cici de lire.
—
— Doamna directoare!
Noiembrie, 2.

Mama ta.

Prietenul meu, Garrone.

Vineri, 4.

—
Orice lucruri i s-ar c
—
—.

Luni, 7.

Betti
— Ai spus tu vorbele acestea?
— Cere-i iertare!
— Nu, nu, domnule! Dar domnul Nobis
—
—
—
—

Profesoara fratelui meu.

Joi, 10.

—
—
—
—
—
—
— Tr
—

Mama.
Joi, 10.

Camaradul meu, Coretti.

— Ce faci Coretti, îl întrebai eu.

—
zi.
—
u risipite pe podea.
—
— geamantane, sipete. lui caligrafie.
—Î
—
— E cafeaua mamei, îmi zise
— Hai la mama!
—
Îap.
—Î
—Î
fac hamuri de cal.
—
Coretti este
—
tl
aceea, întorcându-se, spre mine, îmi zise:
—
—
—

Directorul.
Vineri, 18.

Î
—

ea un regiment de infanterie.
—
—
Acesta este un regiment ve
Î
—
Î
—

lui.
—
— Dom
—

Vineri, 25.

orul i-a zis ieri:

— Dumnezeu te-a înzestrat cu multe daruri: vezi, nu le risipi.
Profesorul i-

În anul 1850, pe timp

ia. La una din festrele casei atârna un steag tricolor.
— alul.
—
—
—
— De trei zile încoace n-a mai trecut niciunul!

— Ai ochi buni, b
—
— Te-ai putea urca în vârful acestui copac?
—
— mult praf în sus?
—
—
—
— Suie-te dar!
— St
Î
—
ce vrea.
—
Î
—
—
—
— La
—
— Vin încoace?
— Nu, stau pe loc.
—
—
— Oameni, vezi?
—
— i aflu nimica!
—
—
— Dar la stânga ce mai vezi?
— La stânga?
— Da, la stânga.
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
-

Î
—
—Î
ejesc dealul San-Martino.

Saracii.

DECEMBRIE

Negustorul.
Joi, 1.

î
Coretti,
—

Luni, 9.

necioplitul!
— Este de argint poleit? îl întrebai eu.
—
— Dar argint?
—
—
—
—
— racul!
—
Orbul, care
— Nu e nimic!

Cea dintâi ninsoare.

opiilor la vederea iernii.

Î
Î
la mama cum cosea.
—
"Este murdar!"

Vineri, 16.

Ninge întruna.
— ochi.
Î
—
—
Atunci auzii pe Garrone zicând încet lui Garoffi:
—
—
—
—
— Cine a fost? Cine a putut
—
—!
—
—Î
Î
— Nu, domnilor!
—
— Acum, zise directorul lui Garoffi, cere-i iertare!
—
—
—
—
—

Profesoarele.

fiii ei este bolnav.

Când ies co.

—
—
—
—
—
Garoff
— Î bine.
—
— Eu? Nu, nu vreau nimic!...
—
Î
—

Un editor de ziare
Giulio îi zise într-o zi:
Î
Î
Giulio o sfl
— Giulio nu te mai cunosc, te-ai schimbat cu totul,
—
Bietul copil pri
Luc
Î
.
Î
—
—
Astfel mergea înainte.
Î
—
— Mustra
—
—
Î
vreunui câine; iar el scria, scria înainte.
—
Mama îl strânse la piept, apoi zise:
—
—
Dar
—

Miercuri, 28.

Î
—
oricând.
—
zi.

care un om îl poate da unui alt om.

IANUARIE

Profesorul suplinitor.
Miercuri, 4.

—
—
t, aproape înecat de lacrimi:
—
—
:
—Î

Biblioteca lui Stardi

—
Î
—
—
—
—

—
—
e.
ie.
—

Î
Î

Înmormântarea regelui Victor Emanuel.

—
—
—
—
—
—
—
—

Î
Ac
u mâinile.
Î
—
—
—
—

—Î
"Nu" u
—
"ura!"
Î are drumul spre Mincio.
—
—
—
Î
—
Iubirea de patrie.

Invidie.
Miercuri, 25.

— Derossi, media 10 cu prima medalie!

— Votini, re mari:
az.
—
—

Mama lui Franti.

—
— necaz lui Derossi.
—
—

— Franti, o omori pe mama ta!

Frumos a fost,
utat ieri!"
Mama ta.

FEBRUARIE

— Vino aici! îi zise inspectorul.

—
—
—
a mâna pe medalia lui, fiecare îi spunea câte ceva.

—N
î

Micul drum de fier.

Vineri, 19.

Precossi a venit ier

—
mereu:
Î
—Î
—
—

Îngâmfare.

Carol Nobis e de o îngâmfare nemaip

—
re!
—
— Nu, domnule!
—

Nenorocirile ce le aduce munca.

Luni, 24.

nici pe unul, nici pe altul.

timp:
—
cra.
Î
—
— A murit, a murit!
—
—
—

Arestatul.
Vineri, 17.

n îi zise:
Î
anii de osâ
Î
în lacrimi.
—
ani!
"Infirmierul tatii",

Infirmierul tatii.

—
—
—
—
— Sunt vreo cinci zile, mi se pare!
Infirmierul st
—
— Vino cu mine!
—
—
—
—
El se gândea:
—
Î
—
—
—
—
Î
Î
—
—
—
—
—
—
jba lui de infirmier.
Dup
Î
Doctorul dete d
e:
—
pe patul bolna
—
—
—
—
.
—
—
atul se întoarse spre patul bolnavului.
—
—
— Cine este?
—
Îi
Bolnavul s
— Moare! zise internul.
i.
—
—
torcându-se spre mort:
.

mb pentru jurnale vechi!

—
— Da,
Copilul
—
—
—
 —
—

Micul clovn.
Luni, 20.

—
—
Pictorului îi veni o idee.

Ziarul era lipit la intrarea circului.

—
ane?
—
—

Î
1

—
Î
—
De un sfert de ceas, biata femeie dispera în c
—

Copii orbi.
Joi, 24.

V-a, care a fost la institutul de copii orbi.

a despre copiii orbi.
— Institutul orbilor nu e în strada Nizza?
— N-ub ferestrele noastre!
Garffi întrerupse pe profeso
—
treilea, al doilea cu al pat
Orbii sunt foarte statorn
— Le place m
—
Cea ma
i, pe profesor.

Profesorul bolnav.

l lui cel blând:

—
—
—
afii, ce erau atârnate pe perete.
—
— E un dar de bolnav.

1
—
—
—

—
—
Nu întâmplarea l-a adus acolo; el însu

MARTIE

Luni, 6.

Adesea vin
lor.
"Era grea pr

Miercuri, 8.

154
N
—
mamei.
—
—
—
—
—
—

Luni, 13.

.
Î
—
Mititelul

Ajunul lui 14 martie.

Cal
—
— Tata!
Martie, 14.

Tot teatrul era î

în locul orchestrei.
Î
Ziar
team.
Iuliu Robetti!
—
oaie de flori.

Luni, 20.

N-am avut necaz pe el, dar nici dreptate n-am avut.

—
îmi zise:
—
—
m foarte bine.
Îojicia aceea.
"N-ai avut dreptate! Nu! Cere-i iertare."
lte lemne.
Î
—
—
—
— fiul unui soldat!

Sora mea.
Vineri, 24.

Sânge Romaniol
Sora ta, Silvia.
N
Enrico.

Sânge Romaniol.

Î
Î
—
El trase cu urechea.
bunica.
—
—
—
—
—
—
Cel dintâi zise:
—
—
— Dincolo... în dulap.
— Vino cu mine! zise omul
— Î
—
— Vino!
—

— Mozzoni!
—
—
—
i paralizase limba.
— Au plecat?
— Da!
—
—
— banii; dar tata luase mai tot cu el.
—
— i fi fost! Ah! Milostive Dumnezeule!

î
—
—
pentru ce:
—
—
—
—
—
tul de iepure!
—
Mama sa izbucni în plânsete.
—
—
—
Coborâsem numai câteva trepte, când a
— Garrone, Garrone!
t nobil are!

Contele Cavour.

Miercuri, 22.
El a petrecut
— de lucruri serioase.
pei.

APRILIE
— E mai bine!
—

Regele Umberto.
Luni, 3.

—
—
—
Î
entului cânta.
—
Î
—
i:
—
— are.
—
î
—
—
—
At
— Batalionul 49!
— l, îi zise:
— Asta e o mângâiere de rege!
—
—

Azilul de copii.

— Înainte!
Î
Î
—
—
— Mâinile sus! Ce frumos
Mâncau, care d
Erau vreo
Î
— Adio! Adio!
—

Profesorul zise:
—
—
Nelli se opin
—
—
N
—
— i.
.

—
—
—
mbat în patruzeci de ani!
Î
—
— Eu sunt!
—Î
— Alberto Bottini? Fiul inginerul
Î
Î
Î
—
—
scris: Albert Bottini, Dictando, 3 aprilie, 1838.
—tl
—.
—
—
Tata îi întrerupse vorba
—
—
—
—.
—
—Î
—Î
Î
i aduc aminte de dumneata, cum mi-am adus aminte eu, totdeauna.
— Nu mai spune asta, domnule, nu te mai gând
— Adio, bunul meu profesor!
—
—
—
— e cer.

Joi, 20.

Prieteni muncitori.
Joi, 20.

le.
de vei fi senator al regatului.
 Mama lui Garrone.

—
— Nu mai plân

Giuseppe Mazzini.

ânsa, de la tine!

Virtutea c

În dosul
Institutul fiicelor de militari,
fiicelor de militari.
— Gino! Gino! Ginetto!
—
Î
Î
— Amintirea acestei zile atât de glorioase pentru tine, atât de fer
—
fiicelor de militari,

MAI

Copiii rahitici.
Vineri, 5.

Nu
spune ce au suferit la cea dintâi deformare a tru
În
Mama ta.

Jertfa.

—
—
cutia cu culori, iar Silvia, evantaiul.

Incendiul2.
Joi, 11.

2 Faptul acesta s-a petrecut în Turin la 27 ianuarie, 1880

"Pompierii", Balbo.
— Ard de vii! Ajutor! Pompierii!
— La etajul al treilea! La etajul al treilea!
—
—
—
Deoda puse piciorul drept pe ciubucele ferestrei, cel stân
—
— Strânge mâna caporalului Robbino!
—

Î
—
lo?
Zicea:
Î
Î
Î

Când adorme
— Mama ta a murit!
—
— Ce face mama?
— Atunci
d peste câteva minute?
—
— lui Francisco Merelli?
—
— De când a murit?
—
—
—
— Îete, mai am ceva gologani.
— A stat
— A plecat la Cordova.
rviciul lor? Mama? Servitoarea era mama mea! Au luat-o cu ei?
—
—
—
—
—
—
— re de aici.
—
Î
—
—
— câteva lire. Du-te cu Dumnezeu!
Î
—
Î
—
— Dar su
—
— Cum, dumneata aici?
—
—
—
—
— Vino cu mine!
—
atunci.
—
—
— În s
Î
Î
i.
Î
Î
—
—
— Dar
— aici.
—
—
—
— N-am loc pentru tine!
—
—
—
—
—
— Drumul e greu!
—
—
—
— Bine!
— Buenas noches
Î
—
—
a.
Î
Î
Biat
e acestor cuvinte.
u e departe, e în împrejurimile Tucumanului.
—
Marco izbucni tot

***

Noaptea
Femeile care o îngri

***
***

Î
—
Doctorul, descurajat
teptând.
— Mai bi
—
lt!
—
Marco se r
Marco
— orul?
—
—
— A murit mama!
—
—
—

Vara.
Miercuri, 21.

M
Par

Poezie.
Vineri, 26.

se râs, pricinuite de glumele vreunui profesor vesel... Lu

"Numai opt? Zece cu

—
Plecând de la noi,
Gheorghe se înveseli.
Tata îmi spuse:
Tata îl întrerupse zicându-i:
—
—
—
Î
— Fetele sunt în
Î
—
—
— Este tata!
—
—
—
—
—
—
Profesoara zâmbi, apoi zise:
—
—Î
—
—
— Antonia.
— Dar pe surioara ta?
— Adelaida.
—
—
—
—
e.
—
—Î
e curând în institut.
—
o.
— Nu, spuse profesoara, nu este bine.
e.
c d,
— Ai în
—
—
Î
— Caterina Giordano!
—
Surdo-muta mângâia mereu pe mica Gigia, surâzân
—
—
— Nu, nu, domnule! zise profesoara
— Ce soare frumos!

IUNIE

Garibaldi.

Armata.

—
câte ori, într-o serbare, vei auzi strigând:

Patria.
Vineri, 26.

—
vezi.
r.
— Coretti!
— Nu te dojenesc, copilul meu; tu nu dormi de lene, ci dormi de obose

Tata.

mâine.
Mama ta.

Luni, 19.

—
e aur sau argint.
Nu mai pu
—
ind:
Noi
—
— Am întâlnit pe profesoara mea!
—
—

muncitori.
La
e clasa a II-a.
Î
Î

Moartea profesoarei mele.

Scumpei lor profesoare, vechile eleve din clasa a IV-a.

—

Miercuri, 29.

Naufragiul.
(Ultima povestire

ii erau englezi.
—
—
—
—
—
—
— Nu te iubesc?
—
—
Î
—
—
—
— ndu-se de el.
—
—
—
—
—
—
—
—
a.
—
—
— nul.
—
—
—
—
tice.
— Lua
—

IULIE

A trecut
Mama ta.

Examenul.

Î minute.
—
—
— Te rog, domnule, zise el tatii, te rog, spune-mi totalul.
—
—

Vineri, 7.
—
—
—
—
— Desigur! îi
—
—
— sa a treia?
—
Î
Pe

Adio.

ul I.
— Garoffi, Garrone, Calabr
— Stardi, promovat!
e foarte dichisit.
— Da
— La revedere, domnule Perboni!
lutau.
Î
—?
—
—
—
—
—
Eu nu putui
-----------------------