Publicata in 1924 in Revista romana, poezia este inclusa in ciclul Uvedenrode din vol. de versuri Joc secund(1930).

Ciclul Uvedenrode este un termen creat de poet; este o creatie lexicala formata din uve (ou denumire a formei decorative de ou in arhitectura ), eden (paradis, rai terestru), roden (faramitat, pierdut), toate insemnand Ou, paradis pierdut. Ciclul este destinat erotismului vazut ca act de cunoastere. Subintitulata Balada, poezia apartine de etapa baledesca si de pitorescul balcanic. Este consoiderata de critica literara ca fiind Lucefarul intors. Impresia generala pe care o produce poezia este aceea ca ne aflam in fata unei povesti stranii si delicate de dragoste. In acorduri de solemnitate ceremonioasa, in realitate este vorba de o drama a cunoasterii in care erotismul este o cale de acce spre miezul lucrurilor. Lapona Enigel este un principiu feminin. Ea toarce verdeata, este un simbol al fertilitatii, exponent moral al unei ordini superioare. Ca atare, este intruparea unei lumi echilibrate, ea isi porneste renii catre soarele sudului, la pasunat. Miscarea spre miazazi, nu este nu numai un simplu proces de transhumanta, ea este aspiratia spre lumina, spiritualitate. Poetul imagineaza trei faze succesive ale cunoasterii, avand fiecare un simbol in plan astral: cunoasterea prin simturi (roata inimii pusa sub semnul Venerei) cunoasterea intelectuala, abstracta pusa sub semnul lui Mercur cunoaterea simbolica, poetica pusa sub semnul Soarelui. prea cuminte-i Enigel din acest text, arata ca este o fata

Portretul

linistita,ascultatoare,echilibrata, cu o intrupare a unei lumi superioare.