Ezechiel

Cap. 1
1. ¶ În al treizecilea an,
în a cincea zi a lunii a patra,
pe cînd eram între
prinşii de război
de la rîul Chebar,
s'au deschis cerurile,
şi am avut vedenii
2. În a cincea zi a lunii,
era în anul al cincilea
al robiei împăratului
Ioiachin,
 3. Cuvîntul Domnului
a vorbit lui Ezechiel,
fiul lui Buzi, preotul,
în ţara Haldeilor,
lîngă rîul Chebar;
şi acolo a venit
mîna Domnului peste el.
 4. ¶ M'am uitat,
şi iată că a venit
de la mează-noapte
un vînt năpraznic, un nor
gros,
şi un snop de foc,
care răspîndea de
jurîmprejur
o lumină strălucitoare,
în mijlocul căreia lucea
5. Tot în mijloc, se mai
vedeau
patru făpturi vii,
a căror înfăţişare
avea o asemănare
omenească.
 6. Fiecare din ele
avea patru feţe,
şi fiecare avea patru aripi.
 7. Picioarele lor erau
drepte,
şi talpa picioarelor lor
era ca a piciorului unui
viţel,
şi scînteiau
ca nişte aramă lustruită.
 8. Supt aripi, de cele
patru părţi ale lor,
aveau nişte mîni de om;
şi toate patru aveau feţe şi
aripi.
9. Aripile lor erau prinse
una de alta. Şi cînd
mergeau,
nu se întorceau în nicio
parte,
ci fiecare mergea drept
înainte.
10. Cît despre chipul feţelor
lor
era aşa: înainte,
toate aveau o faţă de om;
la dreapta lor, toate patru
aveau cîte o faţă de leu,
la stînga lor, toate patru
aveau cîte o faţă de bou,
iar înapoi, toate patru
 11. Aripile fiecăreia erau
întinse în sus, aşa că
două din aripile lor
ungeau pînă la cele învecinate
ar două le acopereau trupurile
 . Fiecare mergea drept înaint
i anume încotro le mîna duhu
ă meargă, într'acolo mergeau
iar în mersul lor
nu se întorceau în nici o parte
 13. În mijlocul acestor
făpturi vii
era ceva ca nişte cărbuni
de foc aprinşi, cari ardeau;
şi ceva ca nişte făclii
umbla încoace şi încolo
printre aceste făpturii vii;
focul acesta arunca
o lumină strălucitoare,
14. Făpturile vii însă cînd
alergau şi se întorceau,
erau ca fulgerul.
15. ¶ Mă uitam la aceste
făpturi vii,
şi iată că pe pămînt,
afară de făpturile vii,
era o roată la fiecare
din cele patru feţe ale lor.
 16. Înfăţişarea acestor
roate
şi materialul din care erau
făcute,
păreau de hrisolit, şi toate
patru aveau aceeaş
întocmire.
Înfăţişarea şi alcătuirea lor
erau de aşa fel încît
17. Cînd mergeau, alergau
pe toate cele patru laturi
ale lor,
şi nu se întorceau deloc
în mersul lor.
 18. Aveau nişte obezi
e o înălţime înspăimîntătoare
şi pe obezile lor
cele patru roate
au pline cu ochi de jur împreju
19. Cînd mergeau făpturile
vii,
mergeau şi roatele
pe lîngă ele; şi cînd se
ridicau
făpturile vii dela pămînt,
se ridicau şi roatele.
 20. Unde le mîna duhul
să meargă, acolo mergeau,
încotro voia duhul;
şi împreună cu ele
se ridicau şi roatele,
căci duhul făpturilor vii
era în roate.
21. Cînd mergeau făpturile
vii,
mergeau şi roatele;
cînd se opreau ele,
se opreau şi roatele;
cînd se ridicau depe
pămînt,
se ridicau şi roatele;
căci duhul făpturilor vii
 22. Deasupra capetelor
făpturilor vii era ceva
ca o întindere a cerului,
care semăna cu cristalul
strălucitor, şi se întindea în
aer
sus peste capetele lor.
 23. Supt cerul acesta,
aripile lor stăteau drepte,
întinse una spre alta,
şi mai aveau fiecare
cîte două aripi,
cari le acopereau trupurile.
24. Cînd umblau, am auzit
vîjiitul aripilor lor
ca vîjiitul unor ape mari,
şi ca glasul Celui
Atotputernic.
Cînd mergeau,
era un vuiet gălăgios,
ca al unei oştiri;
iar cînd se opreau,
 25. Şi venea un vuiet
care pornea de deasupra
cerului întins peste
capetele lor;
iar cînd se opreau
îşi lăsau aripile în jos.
 26. ¶ Deasupra cerului
care era peste capetele lor,
era ceva ca o piatră de
safir,
în chipul unui scaun de
domnie;
pe acest chip de scaun
de domnie se vedea
ca un chip de om,
 27. Am mai văzut iarăş o
lucire
de aramă lustruită ca nişte
foc, înlăuntrul căruia era
omul acesta, şi care
strălucea de jur împrejur;
de la chipul rărunchilor lui
pînă sus, şi de la chipul
rărunchilor lui pînă jos, am
văzut ca un fel de foc, şi de
 28. Ca înfăţişarea
curcubeului,
care sta în nor într'o zi de
ploaie,
aşa era şi înfăţişarea
acestei lumini strălucitoare,
care-l înconjura.
Astfel era arătarea slavei
Domnului. Cînd am văzut-o,
am căzut cu faţa la pămînt,