Sunteți pe pagina 1din 4

I have a dream!

Voi incepe ca mai toate "geniile" politice din ultimele secole: I have a dream! Deci, io am avut un vis... Mama ma tara dupa ea, destul de furioasa, intr-un loc asemanator cu cel unde ea copilarise, dar erau locuintele mai mari, mai modernizate, spatiu mai mult... intr-un grajd, era bunica mea foarte mandra, mulgea vacile cu aparatura... si atunci mi-am dat seama ce cautam io acolo! Bunica mea era tare preocupata sa-si aranjeze viata urmatoare, urmand sa se nasca in curand. M-a pufnit rasul privind-o, caci inca nu reusise sa se debaraseze de propria imagine de sine, aia de baba imbracata in toale negre, ponosite si cu naframa pe cap! Asta mai avea pe lista cu de facut, sa-si modifice aspectul... Mi-am dat seama ca tot ce era acolo, dpdv material, erau visele ei de munteanca saraca, care-si dorea un pic mai multe acareturi, copii mai putini - doar vreo 4 in loc de 10: mama, matusa Lenuta, Gasia (casatorita cu un unchi) si un barbat pe care nu l-am recunoscut. Io si fiu-meu apaream la ea in vizita, cand era/va fi deja batrana, dar de data asta ca rude prin alianta: nora actualei mele mame de acum. M-a amuzat nitel cum "se aranjau" lucrurile si am inceput sa ma plimb in jur, spre granita teritoriului... am ajuns la un fel de curte si grajduri aparent parasite, cu mai putina viata, si un caine negru foarte foarte batran intr-o cusca din care abia ii iesea capul. Dupa obiceiul copilariei, desi mi-am dat seama ca era o idee proasta din start, am vrut sa-l mangai si sa ma joc cu el, chiar daca-mi veneau imagini cu acel caine muscand mii de oameni si tinandu-i imobilizati acolo, in lumea lui... Catelul si-a ridicat capul, s-a uitat la mine f serios, luuuung si tot ce puteam gandi era: "asta-i nebuna, cum sa stea aici si sa se joace cu mine, Cerber?!" In secunda urmatoare imi piuie un aparat micut pe care nici nu stiam ca-l am la mine, il iau din buzunar si vad cuvintele care derulau pe pager... un anumit colonel din sri se prezenta civilizat si ma avertiza serios sa ma intorc acasa, ca ei nu ma mai gasesc pe radar... Privind prin ochii lui Cerber, l-am vazut pe domnul respectiv langa cateva calculatoare, impreuna cu 5-6 colegi, monitorizandu-mi telefoanele si internetul, de parca ar fi fost cine stie ce joc interesant din viata mea si abia asteptau sa fac miscarea urmatoare... Ce naiba vrea asta de la mine?! De ce mi-a scris?! Amicul Cerber mi-a facut imediat fir direct cu mintea colonelului, era preocupat sa-si puna bideu acasa, pentru nevasta si baietelul lui cel obraznic, si apoi era multumit de realizarile lui, io il scrofaleam ca ce treaba are cu mine, cum adica nu-s acasa?! El stie cat am muncit eu in ultima perioada la casa, ca am zugravit, am facut dezinsectie, am cumparat mobila si am asamblat-o cu ajutorul lui fiu-meu, mai am inca de munca, de ce ma deranjeaza?! Dobitocul, in continuare, insista sa ma intorc acasa si sa ma pregatesc serios sa ma intalnesc cu el sau altul dintre ei... Si m-am trezit razand! Dintr-o data au inceput sa se clarifice multe necunoscute din viata mea. Ma gandeam la mama mea, careia de ani de zile am impulsul s-o intreb: dar pe mine m-ai infiat?! Dupa visul acesta insa, era clar: uite la ea ce vizionara e! S-a pregatit din timp ca sa fie soacra legendara! Mi-am adus aminte de teoriile mele, pe care le expuneam de zor in ultima perioada: totul e

materializat de constiinta. De aceea, nu exista propriu-zis involutie: cat traiesti, tot inveti cate ceva, activ, prin viata si experientele tale, sau pasiv, privindu-i pe ceilalti... tot aduni informatie, iti creste constiinta cu incetul... unde tot aduni, nu are cum sa scada! Desigur, in unele vieti poti sa-ti blochezi o anumita parte din informatii, exact la fel cum o fac cei care au parte de un soc psihic si fac amnezii, temporare sau nu. E o forma de autohipnoza, de negare, din diverse motive si intotdeauna, cu un scop foarte precis, in functie de necesitatile individului. Dintr-o data, dupa acest vis, mi-era evident si faptul ca iti creezi viata urmatoare in functie de ceea ce iti doresti mai mult in aceasta, facand de pe acum legaturi puternice cu ceea ce te asteapta in viitor - de unde si asa-zisa lege a karmei! Daca tu pui pasiune / suflet in lucruri si actiuni nocive, constiinta ta ramane cu aceasta pasiune bolnava si va cauta sa isi implineasca visele morbide, cautandu-si propria armonie... Divinitatea nu iti neaga dreptul de alegere, dimpotriva, iti ofera toate sansele sa-ti implinesti propriile vise, sa traiesti cat mai armonios, totul depinde de nivelul tau de constiinta... de ceea ce iti doresti si ce alegi singur, din suflet, fara sa te impinga nimeni de la spate... nu e vorba de nici o lege a iubirii sau a karmei, ci de ceea ce alegi tu, unde decizi tu sa pui suflet! Pentru ca, sa fim sinceri, doar acolo unde pui suflet reusesti sa schimbi ceva, deci lumea intreaga! Si e normal sa fie asa! Pentru ca doar atunci iti pasa! Doar atunci vrei cu adevarat sa se intample ceva! Ma amuza ideea cu noul meu prieten, Cerber, si faptul ca, atat de dragut, mi-i aratase pe unii dintre cei care si-au bagat coada-n viata mea, ca sa-mi faca probleme, fara sa-i deranjez propriu-zis cu nimic... Mi-am adus aminte ce patisem la 11 ani, cand imi doream din tot sufletul sa mor, ca nu mai puteam suporta si motivele pentru care am decis sa ma intorc inapoi, exact ca acum, dupa acest vis. Luasem somnifere din 2 cutii si am stat treaza toata noaptea privind peretii si asteptand sa adorm - asta ca sa se priceapa cat de puternic era stresul meu de atunci! Am inteles unde hotarasem eu sa pun suflet, sa schimb tot raul pe care altii mi-l fac mie, sa ma folosesc de experientele mele traumatizante pentru a-i ajuta pe altii sa nu ajunga chiar pana acolo, razbunandu-ma pe viata mea pe care o urasc de atata timp! Toate terapiile si ajutorul dat altora pana acum a fost acest tip de victorie: "daca io aveam viata la fel de usoara, acum mi-era mult mai bine decat celor care-mi cautau sfatul, pentru ca uite cat de usor ma descurcam... na ca aici nu te las sa distrugi atat de mult ca-n viata mea!" Deci acolo puneam eu suflet, acolo voiam eu sa fac schimbarile, cautand un strop de dreptate, liniste si fericire! Acum am inteles de ce toate fantomele astea care-si baga nasul in viata mea se prapadesc de ras cand dau cu ochii de mine. Privind din afara, si io as face exact la fel! In mod normal, ar fi trebuit sa fi crapat de mult.... sau ulterior, la toate "cadourile" primite pe parcurs, ca nu degeaba au insistat atatia doctori pe ideea aceasta! Dar io, desteapta foc, m-a mancat in cur sa ma imprietenesc cu ingerii mortii - Azrael, Cerber, sa le cer ajutorul si sa ma joc... Asa ca tot raul trimis spre mine, toata acea energie si constiinta negative, le-am luat la gramada, le-am trecut prin filtrul constiintei mele si mam apucat sa schimb ceva, sa fac altundeva sa fie mai bine, folosindu-ma de forta celor care au fost atat de "binevoitori" sa-mi futa viata! Avea dreptate Adinuta cand imi zicea ca asa am io un talent sa-mi atrag necazurile! Pai uite de aia! Avea dreptate Damian cand imi zicea ca, oricat m-as infuria pe cei care vor sa-mi faca rau

datorita nu stiu caror profetii, tocmai asta ma tine-n viata. Am inteles de ce atunci cand ma infurii la culme, dintr-o data nu mai simt nici o emotie negativa si incep sa ma distrez, sa fac ce-mi trece prin cap, sa fiu io! Intr-adevar, chiar daca acum as muri, nu as avea ce sa regret, dupa ce sa ma traga ata ca am lasat in urma (evident, cu exceptia responsabilitatii parintelui pentru copil, dar mai devreme sau mai tarziu, ruptura aceasta tot va fi, e un fapt natural!). Am inteles de ce am avut viziunea discutiei cu Dumnezeu, cand imi zicea ca eu vreau sa fiu fericire pura, si cand m-am infuriat ca-si bate joc de mine, ca toti oamenii vor sa fie fericiti, mi-a aratat imaginea cu lumina care iesea din pieptul meu si aprindea lumini similare in alti oameni, care erau apoi fericiti... Am inteles de ce Strajerii mi-au intrat in alt vis si mi-au explicat finut ca io am avantajul modificarii moralitatii altora, ca asa schimb io lumea... Pentru ce-a fost si este in viata mea actuala, evident ca nu prea se merita efortul, dar... ca sa adun toata rautatea aia, sa le dau cu tifla peste nas la marlani si sa fac tot cum vreau io si voiam de la bun inceput... no aia da! Pentru prima data de cand ma stiu, am incetat sa-mi mai urasc viata si chiar sa-mi placa de ea. Am inteles ca e unealta prin care ma pot distra si sa fac ce-mi doresc din tot sufletul: sa fiu fericita cumva, chiar si in ciuda altora. Pentru ca nici de-a naibii n-o sa renunt vreodata si n-o sa le dau satisfactie! Nu de orgoliu sau ambitie, ci pentru ca asta ma tine in viata: motivatia! Zicea si Adinuta: "astia nu-si dau seama ca cu cat te infurie mai mult, tu te ambitionezi si le rezisti mai mult?!" Hahahahaa.... nu asta e motivatia mea, sa le frec nervii altora! Motivatia mea e fericirea, iar aia reala, adevarata, n-o poti avea ca nebunul, de unul singur, in mijlocul mizeriei din jur! Am inteles in sfarsit de ce a aparut Veritas Reiki, de ce actioneaza pe suflet... Cata vreme altcineva se leaga de viata mea si ataca, intr-un fel sau altul, am dreptul sa ma apar si sa fac orice cu sufletul lor pe care mi l-au cedat implicandu-se in acele actiuni la adresa mea, cu sau fara ajutor din afara! In Veritas, exista un cuvant (simbol de gradul 4): ergamat. Tocmai asta face! Transforma informatia sufletului, din negativ in pozitiv, in forta de viata! Cata vreme vor fi cei care sa deranjeze, voi trai mult si bine... abia in momentul in care viata mea va fi linistita, cu oameni calmi si multumiti de viata in jur, va disparea motivatia mea, mi se va implini visul si voi trece la urmatorul de pe lista constiintei... care vis?! Cel alimentat cu pasiune din aceasta viata: sa am parte de dreptate, de intelegere, de calm, de fericire, de iubire - exact ce am mai mare nevoie acum! E chiar amuzant sa vezi cum functioneaza "justitia divina", marlanii isi consuma timpul si neuronii producand un rau si programandu-si raul pentru viitor, in timp ce isi folosesc energia / forta vietii la adresa mea, scurtandu-si vietile si prelungind viata mea, automat imi asigura si o viata minunata in viitor (nevoile / visele dorite cu pasiune de acum)... ca deh, oricat te-ar oftica cineva, cand ai probleme, cel mai mult iti vei dori sa nu le mai ai si sa fii linistit si multumit de viata, acolo pui mai mult suflet / pasiune si forta de viata... Si pe cand ma amuzam io mai bine, mi-a aparut langa mine imaginea lui Cerber, mai intai capul cel serios, prin care comunicase cu mine in vis, apoi unul complet nepasator, apoi al treilea, care se prapadea de ras, asa cum fac potaile in desenele animate si a plecat... Ma uitam la el departandu-se si ma gandeam, oare chiar are importanta daca el mi-a oferit acele informatii si perspectiva asupra vietii mele, sau a fost doar o descarcare a subconstientului meu, care-si prezenta mesajul, problema stringenta si solutia ei?! Chiar conteaza atat de mult forma, sau esenta, efectul schimbarii?! Sincer, nu-mi pasa decat de

faptul ca am inceput sa ma bucur de viata...