Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Psihologie

Psihoneurofiziologie

METODE I TEHNICI DE INVESTIGARE A ANATOMIEI I FIZIOLOGIEI CREIERULUI Electroencefalograma (EEG)

Functiile sistemului nervos central, cu precadere ale creierului, pot fi studiate in diverse moduri. Desi nici una dintre metodele de studiu nu pot furniza toate raspunsurile, utilizand o varietate de tehnici distincte de investigare, se pot obtine o serie de informatii despre fiziologia cerebrala. ntre gradul de cunoatere a anatoniei creierului i intelegerea funcionrii lui exist o legtur indisolubil. Pentru lmurirea multor probleme actuale se impune aplicarea unor metode de studiu din ce n ce mai perfecionate. Circumscrierea registrului acestor metode depinde de profunzimea sau nivelul cu care se abordeaz raportul creier-funcie-psihic. Electroencefalograma (EEG) Electrencefalograma EEG este o metoda de investigatie fiziologica (electrofiziologica), ce semnifica in sens restrans inregistrarea prin scalp a activitatii electrice a creierului, iar in sens larg include si electrocorticografia (inregistrarea activitatii electrice direct de pe scoarta cerebrala) si stereoencefalografia (inregistrarea activitatii electrice a unor structuri profunde din creier). In mod current inregistrarea EEG se face intre doi electrozi, plasati pe scalp, traseul obtinut reprezentand o deviatie. Numarul electrozilor si plasarea lor difera de la un laborator la altul in functie de necesitati sau de aparatura. Schema de plasare a electrzilor realizeaza montajul respectiv. Inregistrarea EEG se face in conditii de repaus, subiectul fiind in stare de veghe, cu ochii inchisi, linistit, relaxat psihic si euro-muscular. Traseul EEG este constituit dintr-o succesiune de unde, fiecare din ele constituind un grafoelement. Traseul in ansamblu, cat si grafoelementele, in parte, se pot analiza dupa criterii frecventiale, de durata, amplitudine, ritm, forma, topografie regionala si reactivitate. Se intelege prin ritm EEG o succesiune de unde cu aceeasi frecventa, cu amplitudine egala sau modulate, constituind traseul de fond peste care se pot suprapune unde trecatoare sau/si complexe. EEG are o larg aplicare n medicin, att ca metod de cercetare ct i ca metod clinic de explorare funcional. Totui, criteriile pe care le furnizeaz aceast metod au o valoare diagnostic relativ din lips de specificitate. Examenul EEG este extrem de uor de efectuat, se face ntr-un interval de timp relativ scurt, nu produce senzaii neplacute i nu are contraindicaii. EEG aa cum se nregistreaz n mod obinuit cu ajutorul electrozilor diseminai pe suprafaa scalpului, reflect activitatea cortical fapt datorit cruia este denumit ECG (electrocorticogram). Ea reprezint activitatea continu a milioane de neuroni care apare n dou variante: sincronizat i desincronizat. Activitatea EEG sincronizat are o form ondulatorie caracteristic, repetat, care poate fi identificat prin numrul de unde pe secund. Astfel, la subiecii relaxai EEG este dominat de undele alfa i delta. Tipuri de unde

O electroencefalograma normala se caraterizeaza prin existenta unui ritm dominant de aproximativ 10 Hz (hertz) si o amplitudine medie de 20-100 microV (figura 1).Amplitudinea reflecta numarul de neuroni care functioneaza sincron si nu gradul de activiate al fiecarui neuron. Cand creierul este activ (starea de veghe) predomina undele de mica amplitudine; cand creierul este inactiv (in timpul somnului profund) predomina undele de amplitudine mare si frecventa mica deoarece neuronii tind sa functioneze sincron.

Au fost identificate mai multe tipuri de unde (ritmuri) cerebrale: 1. Undele alfa Sunt oscilatii de amplitudine mica, aproximativ 50 microV si frecventa medie, 8-13 Hz. In mod normal, amplitudinea lor creste si descreste regulat formand fusuri caracteristice (figura 2). Se presupune ca aceste unde reflecta activitatea electrica sincrona a neuronilor din cortexul occipital. De cele mai multe ori undele alfa indica o stare de veghe relaxata. Sub influenta activitatii senzoriale si in special a excitatiilor luminoase are loc o reactie de oprire a undelor alfa si de crestere a ponderii undelor beta. Acelasi fenomen se produce si in cazul unei activitati corticale, a unei stari emotive, etc. O asimetrie de amplitudine care depete 50% de o parte, fa de partea opus, trebuie considerat patologic. Uneori amplitudinea ritmului alfa este ceva mai sczut pe hemisferul dominant. Undele alfa se nregistreaz numai n condiii de repaus psihosenzorial. Orice excitaie (luminoas, psihosenzorial, efort de atenie, activitate psihic), produce dispariia ritmului alfa, fapt cunoscut n EEG sub denumirea de reacie de oprire. Stimularea luminoas intermitent produce unde alfa care preiau ritmul stimulilor luminoi.

2.Undele beta

Se caracterizeaza printr-o frecventa de 13-30 Hz si o amplitudine de 5-30 microV (figura 3). Spre deosebire de ritmul alfa, undele beta sunt foarte neregulate si semnifica o desincronizare a activitatii neuronilor corticali. Se consider c undele beta au n medie jumtate din amplitudinea undelor alfa i dublul frecvenei lor. Foarte neregulate, ele sunt dispersate printre ritmul alfa i astfel mascate nct numai dup suprimarea ritmului alfa printr-un excitant psihosenzorial se pot pune n eviden. Incidena maxim a acestui ritm se situeaz la nivelul regiunilor frontale i temporale dar ndeosebi la nivelul regiunii rolandice. n timpul reaciei de oprire, ritmul beta se nregistreaz i la nivelul regiunii occipitale. Fa de undele alfa, ritmul beta este mai puin labil i nu este influenat de un numar aa de mare de excitani psihosenzoriali. Excitaiile tactile duc la dispariia undelor beta, fenomen asemntor reaciei de oprire produs de excitaiile luminoase asupra ritmului alfa. i la reacia de oprire a ritmului beta se descrie un timp de latent de perseverare i de adaptare, ntocmai ca la reacia de oprire a ritmului alfa. Totui ritmul beta este un ritm de activitate. EEG disincronizat nu are o und dominant sau caracteristic, ci const n activiti electrice neregulate. O nregistrare puternic desincronizat este tipic pentru starea de trezire, de atenie i de somn cu vise. Anumite tipare EEG pot fi nregistrate i la nivelul structurilor subcorticale cu ajutorul electrozilor invazivi implantai n diferite formaiuni.

3. Undele teta Sunt unde cu o frecventa de 4-8 Hz si o amplitudine maxima de 20 microvolti (figura 4). Desi sunt normale la copii, prezenta lor la adultii in stare de veghe este considerata anormala. Interesant este EEG i unda sa caracteristic teta a crei semnificaie funcional a constituit subiect de discuii aprinse timp de muli ani. Ele se nregistreaz sub forma unor unde izolate pe toate derivaiile i reprezint 10-15% din numrul total de unde. n jurul vrstei de 4 ani, ritmul teta constituie ritmul dominant pe traseele EEG. De asemenea el domin traseele EEG ale adultului i n primele faze ale somnului. Aceste date relev faptul c ritmul teta este generat de formaiunile subcorticale. Paroxismele de unde teta grupate pe mai multe derivaii apar n cazul proceselor patologice localizate n straturile cerebrale profunde. n cazul unui traseu EEG normal, undele teta izolate i asincrone nu trebuie s depeasc 10-15% din totalul undelor nregistrate.

4. Undele delta Aceste unde au cea mai mare amplitudine si o frecventa mica de maximum 4 Hz (figura 5). Sunt caracteristice fazelor de somn profund sau starilor de anestezie in care sistemul reticulat activator ascendent este inhibat. Prezenta undelor delta la adulti, in stare de veghe semnifica existenta unor lezuni cerebrale. Aceste unde pot sa apara in orice derivatie, neexistand practic zone corticale de maxma incidenta. Ritmul delta poate fi monomorf sau polimorf. Ritmul alfa monomorf este constituit din oscilaii cu contur regulat, sinusoidale, cu frecven de 0.5-3 c/sec i cu amplitudine mai mare, n jurul a 100V. El denot perturbaii ale activitii bioelectrice subcorticale. Ritmul delta polimorf are contur i frecvene neregulate dar amplitudinea este mai mic dect cea a ritmului delta monomorf. Acest ritm relev tulburarile din activitatea bioelectric a cortexului cerebral provocate de procesele patologice superficiale. Ritmul alfa relev fie activitatea bioelectric cerebral din anumite stri fiziologice (somn, imaturitate cerebral), fie activitatea bioelectric ce insoete anumite stri patologice (come, encefalite, hipertensiune intracranian).

5.Undele gama Au o frecveta mare in jur de 30-100 Hz (figura 6). Acestea se inregistreaza pe electroencefalograma in conditii de activitate corticala superioara, ca de exemplu: perceptia, rezolvarea unor probleme complicate, teama, constiinta, etc

Pe traseul unui adult normal n stare de veghe i la adpost de orice excitani psihosenzoriali, ritmul alfa i beta constituie n medie 90% din totalul oscilaiilor nregistrate. Totui diferenele individuale sunt mari. De la traseele EEG cu ritm alfa dominant i pn la cele cu ritm beta dominant se descriu numeroase tipuri intermediare. n strile de excitaie cortical se ntlnesc ritmuri rapide de tip beta iar n strile de inhibiie apar unde mai lente i mai ample de tip alfa. Starile emotive se nsoesc de artefacte musculare foarte pronunate sau de fenomene vasomotorii care deasemeni produc artefacte. Activitatea psihic dezorganizeaz n mod necaracteristic traseul EEG, fr a se putea trage vreo concluzie asupra unui anumit act psihic. n baza elementelor EEG nu se pot face corelari cu anumite funcii psihice i nici nu se pot face aprecieri asupra capacitii intelectuale. La debilii mintali traseul EEG poate fi complet normal. Electroencefalograma din timpul somnului difer dup cele 5 stadii descrise de Loamis i colaboratorii: -Stadiul A corespunde perioadei de relaxare care precede somnolena. EEG se traduce printr-un ritm alfa lent, prin sectoare de unda teta i uneori prin sectoare de linite electric. -Stadiul B corespunde perioadei de somnolen i adormire. n aceast faz n care traseul se aplatizeaz se pot nregistra n mod sporadic unde lente cu o frecvent de 4-5c/sec. -Stadiul C corespunde perioadei de somn superficial. EEG se traduce prin bufee de unde rapide cu o frecven medie de 14c/sec. Aceste unde grupate n fusuri se deosebesc de undele alfa prin aceea c au o frecven mai mare i o amplitudine mai mic. -Stadiul D este echivalent cu faza de somn uor. EEG n afar de fusurile descrise anterior nregistreaz i unde lente din band alfa cu o frecven de 0.5-3c/sec, dar cu o amplitudine mai mare care poate ajunge pn la 250-300V. -Stadiul E desemneaz perioada de somn profund. Pe traseul EEG n locul fusurilor rapide apar unde lente din banda alfa i rare unde lente de tip teta. n aceast faz, traseul are un aspect omogen i uniform. Somnul provocat de hipnotice are caracteristici EEG ca i somnul spontan. n cercetrile ulterioare s-au produs mici modificri ale acestor stadii ale somnului. Astfel a aprut noiunea de somn lent i cea de somn rapid sau paradoxal. Somnul rapid sau faza E reprezint n medie 18-20% din durata total a somnului i apare ndeosebi spre dimineaa. EEG se caracterizeaz prin absena fusurilor i a complexelor K spontane i provocate i prin activitate de mic amplitudine cu o frecven aparinnd undelor teta i alfa. Pe regiunile anterioare se observ ritmuri rapide cu bufeuri scurte de 16-24c/sec care amintesc activitatea beta de la adormire. n esen, somnul rapid sau paradoxal se caracterizeaz printr-o activitate electric desincronizat, rapid i plat , att la nivelul cortical ct i diencefalic, prin apariia activitii musculare pe EMG, prin micri ale globilor oculari, prin vibraii ale pleoapelor, prin mioz i prin variaii cardiovasculare i respiratorii ( hipertensiune arterial, bradicardie sau tahicardie ,neregularitatea respiraiei , variabilitatea frecvenei respiratorii ). Semnificatia clinica a EEG Undele inregistrate in timpul electroencefalogarmei reflecta modificari cerebrale normale (induse de varsta, diferiti stimuli) sau patologice. EEG este folosit in mod curent pentru diagnosticarea si localizarea unor leziuni cerebrale. Deasemenea, este un test util pentru a diagnostica hemoragii craniene (hematoame), crize de epilepsie, tumori, infectii, boli degenerative sau metabolice, dereglari ale somnului. In cazul hemoragiilor localizate intre cortex

si cutia craniana, EEG se caracterizeaza printr-o amplitudine mica a undelor, deoarece hematomul impinge cortxul in jos, marind astfel distanta dintre sursa de semnale electrice si electrozii de inregistrare. Investigatia consta in 2 probe, prima se face cu ochii inchisi si respiatia trebuie sa fie accelerata timp de 3-5 minute si poarta denumirea de hiperventilatie, iar a doua consta in stimulare luminoasa intermitenta. In etapa a doua pacientul este supus unor flashuri luminoase timp de 1-30 secunde. Inaintea efectuarii unei astfel de investigatii este bine de stiut ca pacientului nu ii trebuie o pregatire efectiva. Tot ce trebuie sa faca este sa evite factorii care ar putea perturba activitatea cerebrala, adica sunetele si lumina puternica, inaintea analizei. EEG-ul poate fi facut la orice varsta, inclusiv copiilor. Interpretarea rezultatelor trebuie facuta numai de medicul neurolog, care va tine cont si de manifestarile clinice.

Bibliografie Curs Psihoneurofiziologie biochimie.lx.ro ro.wikipedia.org