Sunteți pe pagina 1din 12

HALLSTATTUL (1200/1100-450/350)

In 1874, Hans Hildebrand a mpartit epoca fierului n doua etape : Hallstatt si La Tne, dupa numele a doua situri, primul din Austria, al doilea din Elvetia. Prima vrsta a fierului ncepe la 1200/1100 si se sfrseste la 450 n Muntenia, ceva mai trziu, pe la 350, n teritoriul intracarpatic. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita n Austria, care a avut circa 2000 de morminte, dintre care au fost sapate 1270. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii, n ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i.e.n. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke n etapele A, B, C, si D, iar Mller-Karpe a definit subetapele A1 , A2, B1-3. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800), C-ul Ha mijlociu (800-650), iar D Ha trziu (post 650). De multe ori, perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului, din cauza raritatii pieselor din fier. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare ntre Europa Centrala si cea de est. n Europa Centrala, periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala, motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pna pe la 800 a.Chr. cnd se sfrseste UFK (Urnenfelderzeit), un mare complex cultural din bronzului trziu, caracterizat prin asa-zisele cmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie n urna). CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului, cum ar fi fost normal, ci aparitia unei ceramici de alta factura, de culoare neagra, bine lustruita, adesea cu luciu metalic, decorata, cu predilectie, prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. Se remarca pentru Ha timpuriu din Romnia existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata, n jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata, n jumatatea estica. Ulterior, ncepnd cu Ha mijlociu, ceramica canelata se va raspndi n ntreg teritoriul Romniei. Ceramica canelata apare mai nti n Banat, Maramures si Crisana, n spatiul n care la sfrsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegi si Suciu de Sus si grupul Igrita, despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda- Susani n Banat si Gava-Lapus n NV Romniei. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur), poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie n interior si decorul cu multe proeminente, care nu au rol functional. Astfel de ceramica exista si n Ungaria-cultura Gava- si n Ucraina-cultura Holyhradi. La scurta vreme, ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul ntregii Transilvanii, aparnd ceva mai trziu grupurile: Gava- Medias

si Gava-Reci. Din Banat, ceramica canelata se raspndeste spre Oltenia, unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vrtop-Hinova. Si n Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata, grupul Granicesti. Muntenia (Chitila, Meri, Zimnicea), centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad, Tamaoani), ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata n hallstattul timpuriu. Grupuri cu ceramica imprimata, asemanatoare celei din Romnia, sunt atestate si n spatiile vecine: grupul Penicevo, n Bulgaria si Saharna-Solonceni, n Republica Moldova). Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului etnic tracic, iar cea canelata celui illyric. n Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi n paralel, uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). n general, Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Economia, la fel ca si cea de la sfrsitul epocii bronzului, pare a fi orientata mai degraba spre pastorit dect spre cultivarea plantelor, motiv pentru care asezarile au, de cele mai multe ori, straturi subtiri de cultura, fiind frecvente asezarile de tip salas. Totusi, se remarca n epoca cetatile de refugiu, fortificate cu valuri de pamnt pe schelet de lemn, care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate n ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur, motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sntana (78 ha), Cornesti (68 ha), Ciceu (30 ha), Huedin, Teleac. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La nceputul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului, reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara, Gusterita, Spalnaca si Aiud. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cntareste n jur de 1100 kg. Noua epoca, Hallstattul, aduce cu sine noi tipuri de piese. Pe la 1200 a. Chr. apare fibula de tip Peschiera. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie, iar mai trziu fibulele ochelari, cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Apar pentru prima oara centurile din bronz, foarte frumos decorate

cu motive geometrice. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul, iar mai trziu cnemida. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mner (apar n Ha B) sau cele cu antene. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti), cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. n Ha C, din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament, toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. n sec. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. Cele mai vechi dintre ele sunt: 1. un celt din fier descoperit n necropola de la Lapus, databil n sec. 13 2. un mner de cutit, descoperit n depozitul de la Rozavlea III, n Maramures din sec. 13. 3. o spada de fier din Banat, dintr-o localitate necunoscuta. 4. o bratara de fier, descoperita n necropola de la Bobda, din Banat. 5. un pumnal de bronz, cu miez de fier descoperit la Tirol, n Banat. 6. un ac de bronz, cu miez de fier, descoperit n Banat. 7. un cutit de fier de la Cauas- Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar n Maramures si Banat. Fara ndoiala ca sunt piese de import. Fierul este cunoscut nca din mil. III, dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi n Asia Mica, n regatul hittit, in sec. XIV-XII a. Chr. Aici, n Muntii Taurus, erau rezerve mari de minereu de fier. Pna la caderea regatului hittit, la sfarsitul sec. 12, secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie, doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. In difuzarea metalurgiei fierului n spatiul nostru, Vasile Prvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii, care, n sec. a VIII-lea, ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz, fie din Anatolia, prin filiera greceasca. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre, fie pe culoarul Vardar-Morava. Avnd n vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite n Maramures si Banat, nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si n centrul Europei, mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii n Europa, precum un pumnal descoperit la Ganovce, n Slovacia. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului n spatiul nostru sunt din sec. al IX-lea. O singura descoperire este foarte timpurie. n tumulul de la Susani, din Banat, a fost descoperita zgura de fier ntr-un context databil n sec. al XII-lea. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie, dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului n sec. IX-VIII provine de la Cernatu, unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier, bare de fier, o lingura de turnat, obiecte de fier si bronz. De la Dervent, din aria culturii Babadag, se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier, iar n stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. ncepand cu Ha mijlociu, obiectele din bronz sunt treptat nlocuite cu cele din fier, mai nti armele, apoi uneltele, iar n Ha trziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si

piesede harnasament. Raspndirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi nalte de reducere, ideal 1500 grade. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier n Banat, SE Transilvaniei, Oltenia (Baia de Fier), Dobrogea (Altn Tepe), Moldova (minereu de balta). Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%), deoarece randamentul de reducere era destul de scazut, n jur de 50 %. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier), hematitul (70% fier), limonitul (63% fier),sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale, de forma tronconica, adncite n pamnt, cu peretii de lut, minereul fiind asezat n straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. Zgura ncepea sa se lichefieze la 1030 grade, iar fierul la 1200-1300 grade. Aceasta temperatura nu asigura, nsa, o reducere completa, de aceea randamentul era redus. In urma reducerii, se obtinea o lupa de fier spongioasa, datorita impuritatilor. Pentru prelucrarea lupei, ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea, placarea cu aur sau sudura cu bronz.

ARTA AURULUI

Din Romnia se cunosc o serie de tezaure de aur, care sunt nsa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. n 1980 a fost descoperit la Hinova, n mijlocul unei necropole de incineratie, un tezaur de aproximativ 5kg, care continea o diadema, bratari, saltaleoni, margele, tutuli, verigi, mansoane. Tezaurul era depozitat ntr-un vas bitronconic, canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu, drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec.al XII-lea a. Chr. Un alt tezaur databil n sec. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran, din Bulgaria. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia, fie n morminte plane, fie n morminte tumulare, dar exista si morminte de inhumatie. Tumulii nu sunt izolati, ca n epoca bronzului, ci constituie adevarate necropole tumulare. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului, cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici, avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice), vrfuri de sageti, cutitase curbe din fier, mai trziu, in Ha trziu, akinakai, piese de harnasament (psalii si zabale), vrfuri de lance. Dupa toate aparentele, sunt razboinici calareti, fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta, armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea, amndoua potrivite pentru lupta de pe cal. De altfel si izvoarele literare arata ca, ncepnd cu sec. al VI-lea, se nmultesc razboinici traci calari, fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si mblnzitori de cai. ntr-un mormnt tumular din sec. al VIII-ea de la Balta Verde, din Oltenia, s-a descoperit sina unei roti de car, probabil un car de lupta.

RELIGIA Simbolurile religioase (crucea, pasarea de apa, zvastica, toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului, drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana, continuand traditii vechi, din epoca bronzului. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman), ultimul tras de 12 pasari de apa,

ambele din medii Basarabi. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale, care, purtate la gt, aveau rol apotropaic. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. Ele vin din trei parti: dinspre SV, de esenta illyrica, dinspre sud, din Grecia, fie prin intermediul tracilor sudici, fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont, si dinspre est, incepand din sec. al VI-lea, ultimele de sorginte scitica. Illyrii, aproximativ 90 de triburi-neamuri, locuiau n zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava, la est Morava). Ritul de nmormntare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac, din Bosnia. Influenta illyrica este mai evidenta n SV Romniei, n Oltenia de vest, unde au fost descoperite cteva necropole de inhumatie, precum cele de la Basarabi, Balta Verde si Gogosu. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. In necropola de la Basarabi, desi este de inhumatie, vasele sunt tipice culturii Basarabi, deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . Despre o influenta illrica se poate vorbi si n NV Bulgariei (necropola de la Vraca). Spatiul din Bulgaria, unde apar aceste influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri, cnd ca ar fi traci. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii- ar fi migrat la traci. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi, din 279, fapt care l-ar fi mniat pe Apollo, care s-a razbunat pe ei, infectndu-le apele cu broaste, care au dus la o molima cumplita, produsa de niste aburi care ieseau din pamnt. Drept urmare, antariatii si-au parasit casele, dar nu i-a primit nimeni, motiv pentru care s-au asezat ntr-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. Evenimentul ar fi avut loc, conform legendei, mult mai trziu, in epoca latene, n sec. 3. La rndul sau, Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac, Donja Doljna si navicella care, ulterior, vor fi masiv folosite si de traci. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii, n sec. IX-VII, si a unor populatii scitoide, in sec. 7-6. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata n zona noastra. Potrivit lui Herodot, ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au ndreptat spre sud. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai, n Asia Mica, nca de pe vremea lui Sargon II (722-705), iar n secolul urmator sunt pomeniti n Asia Mica att de izvoarele grecesti ct si de cele akkadiene. Dupa sec. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Scitii sunt la origine iranieni, dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. Herodot vorbeste despre sciti regali, nomazi, plugari si agricultori. Fara indoiala ca, cu timpul, au adaugate scitilor si populatii de agricultori, aflate sub dominatie scitica. Arheologic, un grup estic intrusiv este surprins la noi n zona Transilvaniei, este vorba de grupul Ciumbrud. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si n Moldova- grupul Trestiana. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat n 1980 o carte, Scitii agatrsi pe teritoriul Romniei, carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii, care nu

sunt sciti (Alexandru Vulpe), altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). Sunt sigur nomazi, caci nu au dect necropole, lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului, cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Alte necropole se cunosc la Blaj, Trgu Mures, Aiud, Cipau. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au, de obicei, morminte plane de inhumatie. Un obicei constant surprins n aceste necropole este acela de a depune n morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Sunt si cteva morminte de incineratie. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). n mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Cele mai multe morminte au ofrande de carne, oaie la femei si bovine la barbati. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe, vrfuri de sageti n trei muchii, oglinzi din bronz, stlpi de baldachin, akinakai. Lnga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic, margelele de caolin sau din scoici Kauri. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi, cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. Herodot ne da de nteles ca agatirsii, desi sunt inruditi cu scitii, nu trebuiesc confundati cu acestia. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor, i localizeaza la izvoarele unui ru numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare, aflam despre ei ca sunt gingasi, mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie, ca sa nu se certe ntre ei. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius, ba chiar le interzic acestora sa le calce tara, spre a evita razbunarea lui Darius. Herodot ne da de nteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai trziu proaste, regele Spargapeithes, al agatirsilor, asasinndu-l pe regele Ariapeithes, al scitilor. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin Vasiliev ncepnd cu 600-575, iar de Alexandru Vulpe ncepnd cu 550 si pna pe la 450. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria, grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai trziu. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme, desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. Ulterior, expansiunea scitica trebuie sa fi fost mpiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni, raiduri scitice n spatiul nostru. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari, Stncesti, Mosna. Este posibil ca zona de cmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca n Ha trziu aceasta zona pare nelocuita, caci nu a fost identificata nici o cultura n acest spatiu. Singura cultura atestata n sudul Romniei n Ha trziu este Ferigile-Brsesti, care ocupa n exclusivitate zona subcarpatica. De asemenea, si izvoarele scrise (Istorii, Herodot) pomenesc la nord de Dunare, la aceasta vreme, un imens pustiu. Despre o patrundere masiva de sciti, aflam din izvoare, doar la 340, cnd scitii condusi de regele Atheas patrund n Dobrogea, ei fiind nfrnti de regele Filip II al Macedoniei n 339. ncepnd din sec. al IV-lea reapar asezarile din zona de cmpie, fapt confirmat si de izvoare. Astfel, la 335, in timpul expeditiei impotriva tribalilor, Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului trziu consta n adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica, precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier n trei muchii, a unor piese de harnasament , de pilda aplicile de curele n forma de animale foarte stilizate (cai, feline, ursi, cap de bour). Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana, fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice, care ncep sa apara n sec. V-lea a. Chr. sa fi

fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare, acoperite de tumuli, sacrificiul cailor, ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. n Dobrogea inflenta s-a datorat ntemeierii cetatilor grecesti din Pont, n Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici, mai ales cu odrisii, care au avut mai strnse relatii cu grecii. Prima colonie greceasca a fost Histria, care, dupa Eusebius Hyeronimus, a fost ntemeiata la 657/656 i.e.n.de cate Millet. Callatisul, colonie doriana a Heracleei Pontica, potrivit lui PseudoScymnos, a fost ntemeiat pe vremea cnd n Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. Se crede ca este vorba de Amyntas I, care a domnit ntre 540-498, deci data ntemeierii se afla undeva spre sfrsitul sec. al VI-lea. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. al VI-lea. Nu exista marturii scrise despre intemeiere, dar arheologic se poate stabili momentul. Cauzele colonizarii grecesti, proces care ncepe n sec. 8, sunt multiple: solul inoportun agriculturii n Grecia, saracirea populatiei, cresterea demografica, concentrarea proprietatilor funciare n mini putine, dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor, lupta demosului (negustori, mestesugari, cultivatori) pentru drepturi politice. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci, de obicei oameni cutezatori sau aventurieri, capabili a-si asuma riscuri, care-si alegeau o capetenie. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala, dar probabil ca, prin daruri si promisiuni, au reusit sa-i induplece pe autohtoni. Nu se stie daca anterior ntemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de mijloace de schimb premonetarevrfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe, stofe, vase din metal) n spatiul autohton. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata n arealul culturii FerigileBrsesti, ncepnd cu sec. al VI-lea a. Chr. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica, facnd-o nsa cu mna. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene n diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia, mai ales pe Siret, Prut, Arges si de-a lungul Dunarii. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti n care erau aduse uleiul de masline si vinul, amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. nsasi roata olarului va fi preluata tot de la greci, dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca, epoca La Tne. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspndire: Este atestata n Dobrogea, NE Munteniei si Sudul Moldovei, n faza de expansiune maxima ( faza a II-a). n faza a III-a, isi limiteaza arealul, fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Originea: dupa Sebastian Morintz, are o origine locala, care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni, iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la

Dunare, grupul Insula Banului care a fost datat initial n sec. al XI-lea a. Chr., ulterior n sec. al IX-lea, drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag, Enisala, Beidaud, Gura Canliei, Piatra Frecatei, Topalu. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1,5 m. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare, cultura a fost mpartita n 3 faze. Asezarea a fost fortificata n faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adnc de 3-4 m. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola, ci doar morminte izolate, uneori n perimetrul asezarilor. Unele morminte sunt colective. Pare ca se practica att incineratia , ct si inhumatia. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora, strachina cu buza adusa spre interior, ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. Decorul ceramicii, spre deosebire de forme, se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. n prima faza decorul este realizat prin incizie, n cea de-a doua e realizat prin imprimare, iar n ultima decorul este canelat. Dintre motivele decorative, cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei, Republica Moldova sau Bulgaria (Penicevo, SaharnaSolonceni). Periodizare si datare: faza I- 1100-1000, faza a II-a-1000-800; faza a III-a-800- pina la colonizarea greaca ( dupa S.Morintz). n faza a III-a evolueaza doar n Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. Cultura Basarabi Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei, zona de cmpie din Muntenia si Oltenia, sudul Moldovei, Banatul. Se cunosc n jur de 350 de situri, majoritatea asezari. Prezenta ei este documentata si n nordul Bulgariei, sudul Republicii Moldova, nordul Serbiei, Vojvodina, Cmpia Pannonica. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie, evitnd zona de deal si de munte. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pna n Austria. Avnd n vedere aria de raspndire a acestei culturi, Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Totusi aria de raspndire cuprinde si nordul Serbiei, care potrivit izvoarelor scrise, este arie illyrica. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului, un grup cu ceramica incrustata anterior, destul de putin cunoscut. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme n SV Romniei, de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc.. Asezarile: se cunosc la Popesti, n Muntenia, Remetea, Valea Timisului si Gornea, n Banat. n Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi, caci pestera avea peretii pictati.

Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca, Moldova Veche, Ieselnita n Romnia, Soldanesti n Basarabia, Sofronievo n Bulgaria. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi, desi ceramica este Basarabi. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat, atestat si la Balta Verde si Gogosu. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. Ceramica: are att decor canelat, ct si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. A. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite n epoca bronzului n ariile culturilor Wietenberg, Tei, Grla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi n lemn. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior, strachina cu buza rasfrnta spre exterior si cu picior inalt, cilindric, amfora, cana cu doua torti supranaltate. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala, triunghiurile hasurate, s-urile imbucate, retelele de linii sau snurul fals. Pe lnga motivele geometrice, apar, foarte rar, motive zoomorfe foarte stilizate. Piese de metal: dintre piesele de metal, frecvente n aria acestei culturi sunt fibulele ochelari, fibulele de tip Glasinac dintre podoabe, iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta, cu mner de forma literei T . Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie, cu siguranta piese de cult.

Datare: n timp ce A. Vulpe o mparte n doua faze, M. Guma vorbeste de trei faze. A. Vulpe dateaza cultura n intervalul 800-650, iar M. Guma ntre 750-600. Grupul Ferigile-Brsesti n etapa finala a Hallstatt-ului, etapa D, se constata n zona subcarpatica, din sudul Romniei, existenta unor grupuri culturale nrudite ntre ele: 1. Gura Padinei, n zona Romanati 2. Telesti-Dragoesti, n Gorj 3. Ferigile, n Vlcea, Arges si Prahova 4. Brsesti, n Vrancea. 5. Eselnita, n zona Portilor de Fier. Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv n zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole.Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile, publicata de A. Vulpe.

La Ferigile au fost descoperite doua necropole, una tumulara, cu 150 detumuli si alta plana, cu 28 de morminte. Toate mormintele sunt de incineratie. Ritualul funerar este destul de divers: exista att morminte cu urna depusa direct pe solul antic, ct si morminte cu urna depusa n groapa, sau mominte cu cenusa depusa direct n groapa. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamnt. Multe morminte sunt de luptatori, avnd n inventare akinakai, cutite curbe de lupta, cutitase de fier, vrfuri de lance si de sageti, zabale, fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. Ceramica, in general de buna calitate, este decorata cu canelura, dar o mare parte din vase sunt nedecorate. Al. Vulpe a datat necropola ntre 550-400, ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. La Brsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli, care contin att morminte de inhumatie cat si de incineratie. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamnt depuse n straturi succesive. n inventar apar akinakai, aplici cruciforme, vrfuri de sageti cu trei muchii, cutite din fier, fibule.