REZIDUURI DE HORMONI SI SUBSTANTE ANABOLIZANTE IN ALIMENTE

Pornind de la premiza c nevoia creeaz

mijloacele, se poate ntelege de

ce pentru a acoperi cerea mare de produse alimentare de origine animal, cu deosebire proteice, n contextul ,,boom-ului de expensiune demografic, exploziv, s-a recurs i la mijloace endocrine, hormonale de impulsionare a cresterii n greutate a animalelor cu deosebire n mas muscular. Progresele spectaculare realizate de endocrinologie n ultimii 10-15 ani, s-au reflectat i asupra tehnicii de folosire a hormonilor n procesul de crestere a animalelor i psrilor, iar biotehnologia ultramodern a pus bazele realizrii substantelor hormonale folosirea lor, a fost economic. Hormoni introdusi n zootehnie ca aditivi de crestere, au ntmpinat restrictii sanitare de folosire n multe tri.Se are n vedere un potential efect nociv al rezidurilor de hormoni din carnea, laptele sau alte produse comestibile obtinute de la animale sau psri hormoni de crestere. Acest Diverse opinii oficiale aspectelor legate la care sau administrat aspect sanitar este nc n disput. sunt divergente, avand n vedere i varetatea furaje (specificul hormonului, pe calea sintetizrii biologice i chimice. Aceste

substante au o deosebit puritate chimic si, cea ce a impulsionat mult faptul c revin la preturi de cost sczute, acceptabil

de aceasta tehnica de

nocivitate, metode analitice, doze, timp i etape de administrare, specia animalului, tipul de eliminare sau de inactivare a hormonului, produsul alimentar O vizat, tehnologii de nversunat, fabricare care a sau avut i de prelucrare culinara a un larg ecou n opinia alimentelor). disputa publica, a izbucnit n 1989 ntre autoritatile din Statele Unite ale Americii,

care erau interesate sa exporte carnea de vita, i tarile din Comunitatea Economica Europeana (Piata Comuna), care nu admiteau, incepand din anul 1988, folosirea substantelor hormonale sau alte substante anabolizante, n scopul cresterii randamentului nutritional n zootehnie i deci nici hormonizate sau tratate cu hormonilor. importul de carne provenita de la animale

substante anabolizante. S-a declansat asa zisa Batalie a

Oficialitatile americane au aratat ca C.E.E. nu a prezentat inca nici o dovada care sa demonstreze ca folosirea adecvata a hormonilor de crestere ar putea ameninta sanatatea oamenilor i ca practica comerciala a Pietei Comune a fost adoptata fara baze stiintifice. Conflictul s-a axat n jurul folosirii somatotrofinei bovine (BST), hormon de sinteza obtinut prin biotehnologie. S-a convenit sa se intreprinda noi cercetari privind efectele acestui produs. Administrarea hormonilor prefigureaza sporuri de productie de lapte ntre 25 i 40 % tehnologie de obtinere a proteice animale . B. Hormonii Hormonii sunt substante secretate de celule organizate n glande cu secretie interna, care pot regla, pe cale sanguin, limfatica sau prin lichidul cefalorahidian, activitatea altui grup de celule. Activitatea hormonilor este coordonata de sistemul hipotalamohipofizar, adevrat centru coordonator neurohormonal al cresterii. Hormonii naturali, cu implicatii n crestere, sunt: hormoni hipofizari, tiroidieni, estrogeni, androgeni i corticosuprarenali. Ca efecte comune acestor hormoni, favorabile dezvoltarii i cresterii organismului, pot fi menionate urmtoarele: favorizarea sintezei proteice, creterea scheletului osos, cresterea i unor sporuri n greutate corporala cantitati mari, suplimentare, de 16-26%, eficiente economice hotaratoare pentru a se continua i perfectiona acasta de alimente

masei musculare, cresterea volumului lichidelor extracelulare, cresterea lipolizei. Aceste actiuni anabolice conduc la cresterea n greutate corporala, la micsorarea continutului n grasime i la dezvoltarea masei musculare. La cresterea n greutate corporala este inclus i aportul mrit al apei extra celulare. O proprietate pretioasa a hormonilor hipofizari, respectiv hormonul lactotrop, este aceea de stimulare a lactatiei. Mai multe tipuri de hormoni au efect de stimulare a formarii de eritrocite. Pericolul folosirii acestor hormoni, carcinogenetica, tumorala i o toxicitate anabolizati sintetici. C. Hormonii de sinteza Hormonul cu cea mai mare i recenta folosire n cresterea animalelor este hormonul de crestere bovin prescurtat BST, din limba engleza (Bovine SomatoTrofin). Se cunoaste, de mai mult timp, faptul ca tratarea vacilor de lapte cu hormoni naturali produsi de glanda pituitara face sa creasca semnificativ productia de lapte. Dar operatia de obtinere a hormonului i anume prin recombinarea acidului era scumpa, nerentabila. In ultimii ani s-a reuit sinteza acestui hormon prin biotehnologie deoxiribonucleic (ADN), putand fi folosit, gena de produs, n mari cantitati de microogranisme. Ca tehnica consta n posibila favorizare ,,nehormonala prezentata de

producere de BST la vac a fost izolata i inserata ntr-o bacterie (o suse de E.coli). Bacteriile au fost lasate sa creasca printr-un proces de fermentatie controlat. In acest timp se produc cantitati considerabile de BST. Bacteriile sunt apoi omorate, iar BST este separat i purificat; este construit dintr-un singur lant polipeptidic (Armstrong, 1988).

Somatotrofina exogena porcina (PST) realizeaza cresterea n greutate si eficienta consumului de hrana (indicele de consum) i micoreaza producerea de grasime corporala, la corp Experientele pe porci masculi castrati, cu greutate de 25-55 kg , injectati zilnic cu PST, au consemnat o crestere n greuate suplimentara de 16-26%, asociata cu cresterea contimutului n proteine i n apa din corp si o scadere a grasimi corporale. Eficienta nutritiva (consum/crestere) s-a marit cu cca 23% (Campbell i colab 1987). In cercetari efectuate pe vitei masculi castrati, injectati de 2 ori pe zi cu somatotrofin ovin (OST), aprox. 0,19mg /kg greutate a crescut cu 20%, continutul n proteine cu 25% , iar grsimea de depozit din carcase a scazut cu 27%. Eficienta nutritiva a crescut cu 14%. D. Beta agonitii Efecte anabolice asemanatoare hormonilor, la gaini,porcii,bovine si oi,sau obtinut cu agonisti reduce continutul in grasime i favoarea tesutului muscular.Greutatea carcasei creste si este insotita de hipertrofia musculara la pasari si rumegatoare, imbunatatesc cresterea in greutate si eficienta nutritiva;la porc este imbunatatita numai eficienta nutritiva . Beta agonistiii au propietati lipolitice si antilipogene si maresc retentia azotului. Cresc glicoliza, urmarea intensificarii productia de lapte si consumul de oxigen. Ca metabolismul rezulta, in final, o ridicare a pH-ului

muscular. La analiza carcasei intregi tocate sau a muschilor separati, a rezultat mai putina grasime si mai multa proteina si apa Din activitatea hormonilor sintetici si a beta agonistilor, ca substante anabolizante, rezulta ca, pe langa o imbunatire semnificativa a cresterii in greutate si impulsionarea productiei de lapte, mai ofera largi perspective de manipulare a compozitiei carcasei, in sensul inbunatatiri valorii nutritive si calitatii carnii. Scaderea continutului in grasime, imbogatirea in substante

proteice, cresterea masei musculare, reducerea cantitativa a colagenului-sunt obiecte privind ridicarea cantitati carnii, realizabile pana acum numai pe cale genetica (de ex. porci de carne), necesitand ani indelungati de incrucisari experimentale pentru a realiza produsi de caractere genetice stabile. Cercetarile sunt avansate privind identificarea hormonale de control ale acestori prevedea, la animalele cailor nervoase si caracteristici, astel incat sa se poata

tinere, potentialul acestor performante si manipularea

lor prin mijloace furajere, imunologice suu chimice. E. Prezenta reziduurilor de hormoni in alimente In cartea sa Les bases de lalimentation, din 1964, R. Ferrando semnala prezenta in alimente a substantelor de tip corticosteroid actiune asupra tiroidei consumarii de catre hormoni provin din acvtivitatea hormonala endogena animale si substante cu cu deosebire in lapte de consum si in carne. Acesti dar si ca urmare a a unor plante cu continut de substante cu faptul ca erau

actiune hormonala, de ex varza de Bruxelles. Laptele de vaca contine estrogeni, androgeni, corticosteroizi, antitiroidieni. Ferrando semnala putine cunostinte de farmacodinamie, toxicologie, metabolism, fiziopatologie privitoare la aceste substante din alimente. Se poate afirma ca si in prezent exista putine cunostinte privind prezenta si fiziopatologia substantelor anabolizante din alimente. Sunt necesare inca numeroase cercetari pentru a stabili norme sanitare fundamentale stiintific. Folosirea substantelor anabolizante in scopul de a obtine plusuri de alimente proteice de origine animala, cu un consum mai scazut de furaje, nu trebuie respinsa, ab initio, ca un atentat la sanatatea publica si trebuie studiata pe numeroasele sale fatete, in vedera instituirii celor mai adecvate mijloace de folosire si de control .

La evaluarea riscului patogen al prezentei reziduurilor de hormoni in alimente trebuia sa se faca o distinctie neta intre hornoni naturali si hormoni de sinteza sau modificati pe cale chimica. Practic, reziduurile de hormoni naturali din alimente nu reprezinta un pericol pentru consumatorul uman, deoarece nu sunt absorbiti pe cale digestiva, iar prin administrare la animale de consum, prin injectare sau implantare, sunt eliminati, dupa conjugare glucuronica in ficat. In absorbiti prin mucuoasa cazurile, mai rare, cand hormoni naturali sunt

digestiva, sunt repede excretati, dupa o conjugare glucuronica. Cea mai mare parte a substantelor anabolizante de sinteza sau a hormonilor modificati pe cale chimica, cum si sunt dietilstilbestrolul prezenta endocrine (DES), hexestrolul, zeranolul acetatul de trenbolon, pot efecte

nocivitatea pe trei considerente principale : a) absortia pe cale digestiva; b) o activitate puternica si c) prezenta metabolitilor cu sau toxice. Ca urmare, nu pot fi considerati ca simpli hormoni. Tocmai aceasta toxicitate nehormonala, ar trebui luata in considerare la evaluarea riscurilor prezentate prin anabolizanti (Metzler, 1984). Reziduurile de substante anabolizante din alimentele de origine animala pot proveni att prin administrare la animale pentru a mari productia de carne dar si in scopuri terapeutice, de medicina veterinara. Folosirea in terapeutica veterinara este conditionata intre altele, si de respectarea intervalului minim de timp, reglementat prin norme sanitare veterinare, de la administrarea si pna la sacrificarea animalului in scop alimentar.