Fenomenul de autopurificare al atmosferei [CSM] este un proces natural care cuprinde n esen procesele de diluare, transformare chimic i depunere

(sedimentare) a poluanilor emii n atmosfer. Procesele de diluare i depunere a poluanilor duc totdeauna la scderea concentraiei acestor n atmosfer, n timp ce procesul de transformare chimic, care este de obicei un proces neuniform i inconstant care poate conduce n anumite cazuri la scderea nocivitii poluanilor, ns n anumite cazuri poate conduce chiar la formarea unor compui cu agresivitate mai mare. Un exemplu de transformare chimic care scade nocivitatea poluanilor, este reacia dintre clorul i amoniacul din atmosfer (care sunt doi dintre poluanii cei mai agresivi), rezultnd clorura de amoniu, un compus puin agresiv i instabil n atmosfer. Din punct de vedere al naturii poluanilor, suspensiile solide au stabilitatea cea mai redus n atmosfer, stabilitatea fiind cu att mai mic cu ct dimensiunile i masa suspensiilor este mai mare. Capacitatea de difuziune a suspensiilor solide este relativ redus, ns capacitatea de sedimentatre a acestora este semnificativ. Gazele difuzeaz mult mai uor n atmosfer, capacitatea de difuziune i implicit capacitatea de diluare a acestora fiind invers proporional cu densitatea acestora. Astfel gazele cu densitate mare (mai grele dect aerul, de exemplu: clorul, vaporii de mercur, etc.) se acumuleaz la nivelul solului, n timp ce gazele cu densitate mai mic (mai uoare dect aerul, de exemplu oxizii de carbon, oxizii de azot, oxizii de sulf, etc.) se ridic n straturile superioare ale atmosferei. Fenomenul de autoepurare a atmosferei este puternic influenat de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile emisiilor poluante, factorii meteorologici, factorii geografici i factorii urbanistici.