Notiuni generale privind sistemele de actionare Un sistem de actionare se compune din: masina de lucru sau masina care trebuie

e actionata; motorul de actionare , care pune in miscare masina de lucru ; el poate fi electric , hidraulic sau pneumatic organul de transmisie , care face legatura dintre motorul de actionare si masina de lucru , si eventual , modifica parametrii miscarii:planul acesteia , viteza , tipul de translatie , rotatie instalatia de comanda a intregului sistem In functie de motorul folosit pentru actionarea unei masini de lucru , se pot distinge urmatoarele: -actionari electrice; -acionari hidraulice; -actionari pneumatice. Masina de lucru primeste de la motor energia necesara pentru a invinge toate fortele ce apar in timpul procesului de lucru , respective a fortelor rezistente statice Fs si a fortelor rezistente dinamice Fd Fortele rezistente statice sunt constituite din forte utile si forte de frecare.Fortele rezistente dinamice apar datorita inertiei pieselor in miscare din intregul sistem de actionare; deci , ele apar numai pe durata variatiilor de viteza (porniri, opriri franari,accelerari) In cazult actionarilor cu miscare liniare , motoul poate pune in miscare o masina de lucru daca dezvolta o forta F egala cu suma tuturor fortelor rezistente statice si dinamice: F=Fs + Fd (1.1) Aceasta relatie este cunoscuta sub denumirea de ecuatia fudamentala a miscarii. Ecuatia de sus mai poate fi scrisa si astfel: F=Fs + ma , deoarece forta dinamica este explicate prin ecuatia Fd=ma.(1.2) Pentru v=const.(deci in lipsa acceleratiei) , Fd=0 , si in acest caz , sistemul functioneaza in regim stabilizer(marimile care-l caracterizeaza nu variaza). In cazut actionarilor cu miscare de rotatie , care sunt cele mai numeroase , ecuatia (1.1) capata o forma specifica , in care fortele se inlocuiesc cu momente: M=Ms + Md (1.3) in care: M cuplu motor [Nm] Ms cuplu rezistent static [Nm] Md cuplu rezistent dinamic [Nm] Relatia (1.3) reprezinta ecuatia fudamentala a miscarii pentru actionari cu miscare de rotatie.
2

Doua dintre problemele de baza ale actionarilor electrice (cu motoare electrice) sunt: alegerea corecta a tipului de motor; determinarea cat mai precisa a puterii acestuia. Inainte de alegerea unui motor de actionare este necesar sa fie investigate si cunoscute in detaliu conditiile in care va functiona motorul , conditii referitoare la : -mediul de lucru (curat sau cu praf ori impuritati ; umed sau uscat ; cu pericol de incendiu ori explozie) in functie de care se allege gradul de protectie a motorului; -procesul tehnologhic realizat de masina de lucru (cu viteza constanta ori reglabilacontinuu sau in trepte-cu precizarea limitelor de reglare , adica a vitezei minime si a celei maxime necesare) in functie de care se allege tipul de motor si schema de comanda; -caracteristica mecanica a masinii de lucru (adica a modului in care depinde cuplul rezistent al acesteia in functie de un anumit parametru , de regula viteza/turatia sau unghiul de rotatie) in functie de care se allege tipul de motor si puterea acestuia; -regimul de functionare a masinii de lucru (dat de modul in care se modifica , in timp , cuplul rezistent al acestuia) in functie de care se allege puterea motorului , pornind de la conditiile de incalzire; -consideratii de ordin economic (cheltuieli de investitii , de exploatare determinate de consumul de energie , necesitatile de intretinere , siguranta de functionare) Motorul de actionare se considera ales atunci cand pot fi precizate: datele sale nomilane (putere , turatie , tensiuni , curenti) clasa de protectie. Un motor de actionare a fost ales correct atunci cand implineste toate conditiile de verificare (la incalizire , la socuri de sarcina).