Confuzia este una dintre cele mai vechi si mai frecvente fapte de concurenta neloiala.

Prezinta frecventa maxima si in sistemul nostru cunoaste sanctiunile cele mai severe (in L 11/ 1991, aceste fapte sunt considerate infractiuni. A se compara art. 5 din L 11/ 1991 cu art. 301 din Codul penal). Concurenta loiala obliga un comerciant sa isi identifice produsele. Dar, el nu poate utiliza mijloace de identificare care sa creeze confuzie in randul clientelei intre intreprinderile concurente sau intre produsele acestora. In regula generala, confuzia rezulta din imitarea semnelor de identificare in jurul carora se raliaza clientela (nume comercial, emblema, publicitate) sau din imitarea produselor concurente. Nu este necesar sa existe intentie pentru a exista confuzie, ea poate sa se bazeze numai pe confuzie sau neglijenta (ca element volitiv al faptei de concurenta neloiala sub forma confuziei). De asemenea, nu intotdeauna este necesara imitatia, este suficienta si o simpla asemanare pentru a avea confuzie. Pentru a exista concurenta neloiala sub forma confuziei, este necesar ca autorul si victima sa se afle in concurenta directa, adresandu-se aceleasi clientele comune. Pentru a determina daca exista confuzie, judecatorul va avea drept standard un client standard, cu o vigilenta si atentie medii. Definitie act de concurenta neloiala ce consta in disimularea credibila a propriei activitati a autorului sub aparenta unor semne distinctive fie ale concurentului lezat, fie ale unui colectiv bine determinat de concurenti. Are de obicei drept obiect un marcile de fabrica, comert, serviciu, dar si alte semne distinctive care nu sunt protejate ca drepturi de proprietate industriala. Confuzia se creeaza fie cu privire la intreprinderea comerciala a concurentului lezat, fie cu privire la produsele sale. Elementele definitorii ale confuziei: a) material consta in crearea artificiala de identitate sau de similitudine ci concurentul lezat prin diverse instrumente (imitatie, falsificare, alte tehnici inducere in eroare). O simpla asemanare intre subiectul activ si cel pasiv al

raportului de concurenta nu este suficienta daca asemanarea este datorata naturii produsului/ serviciului in cauza. b) intentional credibilitatea confuziei in mintea clientului (clientul sa se fi putut insela). Credibilitatea este definita in functie de 4 criterii: - un anumit standard de referinta, recte consumatorul cu atentie medie si cu pregatire intelectuala medie; - sfera consumatorilor/ clientilor afectati (depinde de natura produsului/ serviciului); - criteriul procentual se tine seama de un lot de consumatori/ clienti in principiu considerabil, incluzand si consumatorii eventuali. In practica, se fac testari de piata ce se adreseaza la peste 50% din consumatorii efectivi si potentiali ai produsului/ serviciului sau care au legatura cu intreprinderea care face obiectul confuziei; - natura semnului distinctiv (recte, gradul de distinctivitate. De ex., in domeniul marcilor exista marci puternice si marci slabe, marca puternica fiind un semn cu lunga tradditie si cu o larga raspandire vz. Coca-Cola). Cu cat semnul distinctiv este mai puternic, cu atat faptele care creeaza confuzie in legatura cu el sunt mai usor de detectat si sunt sanctionate (cu cat semnul distinctiv este mai slab, cu atat este mai greu de sanctionat fapta de confuzie in legatura cu acel semn). In cazul in care marca tare, prin folosire frecventa intra in limbajul comun (vz. Xerox), nu mai putem vorbi de confuzie in cazul in care se foloseste ca substantiv comun, cu conditia ca sa nu fie alaturat acest substantiv ca denumire pentru identificareproduselor unui concurent. Marcile tari sunt protejate impotriva deprecierii lor chiar daca actul agersiv nu vine din partea unui concurent. Clasificari ale confuziei: a) dupa forma - similitudini (confuzie imitativa) elementul material consta in imitarea/ falsificarea elementelor de identificare a concurentului. Ex. imitarea servila a

aranjamentului unei vitrine apropiate de catre un concurent, casete audio pirat, etc. - ratasare parazitara (confuzie relationista) elmentul material consta in exploatarea de catre autorul confuziei a popularitatii concurentului lezat prin referire abuziva la acesta sau la produsele/ serviciile sale. Este o forma de confuzie insidioasa, ea da impresia existentei unei legaturi intre cei doi concurenti. Modalitati de ratasare (de referire la concurentul lezat): subiectul activ foloseste calitatea de fost salariat, fost concesionar, fost actionar al concurentului lezat pentru a se prezenta in fata clientelei (aceasta fapta este diferita de cea din art. 4 lit. i din L 11/ 1991, deoarece ea nu presupune ca agresorul contacteaza clientii in mod secret, folosind lista acestora furata de la concurentul lezat, pentru a-i determina sa i se alature si sa paraseasca pe concurentul lezat); - subiectul activ prezinta produsele sale prin referire la calitatea unor produse cunoscute ale unui concurent, fara insa a avea permisiunea acelui concurent. De ex. parfum dupa Guerlain, posete gen Gucci - ratasare functionala (are in vedere destinatia produselor) nu are intotdeauna la baza un raport de concurenta directa intre cei doi ag.ec. Se intalneste in materie de piese accesorii sau de schimb (piesele respective pot fi utilizate la produsele altor firme universal cunoscute). Nu este condamnabila daca nu conduce in eroare clientul cu privire la provenienta acelor piese (daca orginea pieselor de schimb reiese din comunicarea adresata clientilor) si daca ratasarea este absolut necesara. In dreptul francez, doctrina in general trateaza ratasarea parazitara ca o fapta de concurenta neloiala, distincta de confuzie. Conform ei, parazitismul economic consta in fapta unui agent economic de a se sprijini pe eforturile altui agent economic, concurent sau nu, pentru a cuceri o clientela. Parazitul are un comportament de urmarire, prin reluarea de maniera identica sau cvasi-identica a elementelor care contribuie la succesul economic al altui agent economic, fara a cheltuit resurse financiare, promotionale, intelectuale1. In Franta, teoria actiunii
G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p. 533; M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la
1

parazitare a fost elaborata pornind de la uzurparea marcii (Y. Saint-Gal, Concurrence parasitaire ou aggissements parasitaires, in Revue internationale de propriete intellectuelle et artistique, 1956, p. 37). Aceeasi autori recunosc insa ca este dificil de a trasa o linie de demarcatie, chiar si numai teoretica, intre parazitismul economic si confuzie. Astfel, ei declara ca concurenta parazitara este o forma agravata a concurentei neloiale in sensul traditional al termenului (confuzie si deturnarea clientelei)2. Un alt autor sugereaza ca teoria actiunii parazitare a aparut din necesitatea de a depasi limitele clasice ale dreptului concurentei neloiale, care cereau existenta unui raport direct de concurenta (principiul specialitatii concurentei neloiale)3. Concurenta neloiala si actiunile parazitare nu sunt decat doua fatete ale raspunderii civile. Actiunile parazitare falsifica jocul concurential normal si creeaza o neplacere comerciala celorlalti participanti pe piata. Aceasta neplacere comerciala constituie un interes nascut si actual4. Autori francezi includ sub denumirea de actiuni parazitare toate activitatile contrare uzantelor comerciale care lipsesc de substanta munca altuia (uzurpa munca altuia), falsifica jocul liber al pietei si rup egalitatea intre diversi agenti economici. Nu este necesar ca actul parazitar sa creeze riscul de confuzie intre agentii economici. Ei considera ca spre deosebire de confuzie, actiunea parazitara nu necesita un raport de concurenta directa si stransa intre autor si victima. [dar aceasta afirmatie nu surprinde deosebirea de substanta intre cele doua fapte de concurenta neloiala, ea priveste numai conditiile deosebite in care se pot exercita cele doua fapte] In cazul parazitismului economic, actiunea in concurenta neloiala sanctioneaza uzurparea unei valori economice, produsa prin know-how si munca

concurrence deloyale et du parasitisme, p. 18-19 2 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p. 534 (la concurrence parasitaire est une forme aggravee de la concurrence deloyale au sens traditionnel du terme (confusion et detournement de clientele) ) 3 Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p.310 4 Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p. 310

intelectuala, valoare care nu este protejata printr-un drept specific 5. Un autor considera ca fapta parazitara poate imbraca o multitudine de forme (imaginatia umana fiind nelimitata), insa toate aceste forme pot fi reduse la doua mari categorii: uzurparea notorietatii altuia si uzurparea unei tehnici6. Imitarea, copia servila sau cvasi-servila creeaza indirect un risc de confuzie a carui gravitate rezida fie in faptul ca se profita de notorietatea si eforturile victimei, fie ca aduce atingere reputatiei produsului imitat datorita calitatii mediocre a produsele care imita, fie in profitul suplimentar obtinut de autor, fie in vointa acestuia de a obtine un avantaj si a dobandi in mod fraudulos o parte din piata7. In ceea ce priveste uzurparea muncii altuia, ea se manifesta prin utilizarea valorii economice rezultate din munca unui tert, pentru a intra pe piata (desigur, aceasta utilizare nu are permisiunea tertului). Sunt diverse forme in care se uzurpa munca altuia: copia servila sau quasi-servila a unui model (Cass.com. 10.06.1997; Paris, 27.09.1993, DS 1994, Somm.77; Paris, 22.02.1995, DS 1996, Somm.250); imitarea operei altuia (Versailles, 16.01.1997, Dalloz Affaires, 1997, 565; Versailles, 26.09.1991, DS 1992, Somm.344; Cass.com., 27.06.1995; Paris, 22.05.1990, DS 1990, IR 175); imitarea unei formule publicitare, a unui slogan publicitar, a unei idei publicitare, a conceptului unei emisiuni de televiziune (Paris, 26.6.1996, DS 1997, Somm.236; Paris, 25.05.1995, DS 1996, Somm. 252; TGI. Nanterre, 10.03.1993, DS 1994, Somm.89;Versailles, 11.03.1993, DS 1994, Somm.244????; Cass.com., 7.02.1995, DS 1997, Somm.83 ????; Paris, 29.09.1995, DS 1996, Somm.251); deturnarea de investitii in materie de cercetare si dezvoltare (Paris, 9.04.1992, Jurisclasseur periodique 1993, 1, 290) 8. Mai general, se poate afirma ca exista actiune parazitara atunci cand se deturneaza
G. Ripert, R. Roblot, op.cit., tome 1, p. 534-535. In acelasi sens, Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p. 310 (actiunea parazitara uzurpa in mod semnificativ o valoare economica apartinand altuia, chiar daca acesta nu este un concurent, permitand autorului sa castige timp) 6 Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p. 311 7 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p. 534-535 8 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.536
5

investitiile altuia (ceea ce excede sfera simplei parazitari a notorietatii), acestea producand o valoarea economica agentului economic respectiv, prin care el dobandeste un avantaj concurential si o plus-valoare durabila9. Unii autori merg insa si mai departe si propun ca prin sanctionarea actiunii parazitare, sa fie protejate si ideile, insa numai acele idei care au o valoare economica (ele fiind de fapt majoritatea in lumea afacerilor, ideile pure, speculatiile intelectuale care conform acestor autori pot circula liber- avand un caracter cu totul exceptional). Iar protectia ideilor ar trebui sa intervina nu pentru ca exista un drept privativ asupra lor, ci pentru ca impiedica producerea unui prejudiciu altuia printr-o fapta culpabila10. In ceea ce priveste uzurparea notorietatii altuia, rationamentul porneste de la faptul ca valoarea economica a muncii unei intreprinderi consta in know-how-ul ei. Datorita acestui know-how, ea dobandeste un renume, de care parazitul incearca sa profite fara a participa la costurile necasre pentru atingerea renumelui. Uzurparea notorietatii altuia apare in mod deosebit in ceea ce priveste marca notorie. Astfel, poate fi vorba de reproducerea unei formule al carei renume a fost obtinut printr-un effort publicitar sustinut si datorita calitatii produselor vandute (TGI Lyon, 7.12.1989, DS 1993, Somm.116), de utilizarea unei marci intr-un slogan publicitar pentru un produs concurent (Versailles, 10.03.1995, DS 1996, 489), sau de imitarea ilicita a unei marci notorii (Paris, 21.02.1989, DS 1993, Somm.115). O alta forma de uzurpare a marcii este depunerea unui depozit pentru o denumire similara celei unei marci notorii, dar acoperind produse diferite (Cass.com. 4.07.1995, DS 1995, IR 220 marca Orient express). O alta forma de uzurpare a marcii consta in folosirea ilicita a unei marci (Cass.com. 4.07.1995; Paris, 20.11.1995, DS 1996, IR 6; Cass.com. 21.06.1994). Notorietatea nu se limiteaza
M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du parasitisme , p.44-45; Ph. Le Tourneau, De la specificite du prejudice concurrentiel , p. 88 si in Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p.312 (oricine care, cu titlu lucrativ si in mod nejustificat, se inspira in mod semnificativ din sau copie o valoare economica a altuia, individualizata, si isi procura un avantaj concurential, comite o actiune parazitara). 10 Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p. 312-313
9

la marca. Astfel, se poate utiliza notorietatea unei denumiri de origine controlata: Champagne. In cazul respectiv, un creator (Yves Saint Laurent) a ales numele de Champagne pentru un nou parfum de lux. El a prezentat parfumul intr-o sticla amintind de dopul caracteristic sticlelor de samapanie. A fost acuzat ca in acest fel a creat un efect atragator, imprumutand prestigiul denumirii si deturnand astfel notorietatea ei, chiar daca autorul si produsele sale aveau o reputatie bine stabilita pe piata iar cei doi agenti economici nu se aflau in raporturi de concurenta (Paris, 15.12.1993, DS 1994, 145).11 Sanctionarea uzurparii notorietatii prelungeste protectia impotriva faptelor neconcurentilor (dar numai cei care urmaresc sa obtina un profit, un avantaj lucrativ, din notorietatea altuia), a titularilor unei marci, nume comercial, denumire de origine, slogan, sigla12. Parazitismul creeaza o neplacere (trouble) comerciala, iar victima poate cere incetarea si/sau repararea acesteia. Pentru a obtine condamnarea autorului, este necesar ca activitatea parazitara sa fie caracterizata (TGI Paris, 21.02.1996, Contrats Conc. Cons. 1996, nr.42). O activitate caracterizata exista atunci cand parazitul urmareste sa se plaseze in urmarirea (sillage) altuia si sa profite, fara a plati, de investitiiile acestuia pentru a obtine o anumita notorietate (Paris, 22.02.1995, DS 1996, Somm. 250), deturnand astfel o parte din clientela (T.com.Paris, 6.02.1989, DS 1992, Somm.313) sau obtinand, cu putine costuri, fructele economice ale operatiunii tertului (Paris, 20.11.1995, DS 1996, IR 6). Victima se poate plange de devalorizarea sau deprecierea propriului produs datorita actiunii parazitare (Paris, 27.03.1993, DS 1994, Somm. 77), de banalizarea operei sau marcii, acompaniata de o pierdere a rentabilitatii investitiei realizate (pierderea clientelei nefiind necesara pentru a caracteriza prejudiciul comercial) (Cass.com. 30.01.1996, DS 1997, 232 ????; Paris, 29.09.1995, DS 1996, Somm.

G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.536-537; M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du parasitisme, p.42-43; Ph. Le Tourneau, De la specificite du prejudice concurrentiel, in Revue trimestrielle de droit commercial et de droit economique, vol.51/ 1998, nr.1, p. 87. 12 Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p. 311
11

251; TGI Lyon, 7.12.1989, DS 1993, Somm. 116)13. victima.

Datorita costului scazut cu

investitiile pe care il are parazitul, acesta poate practica preturi mai scazute dacat Acest lucru nu este condamnabil in sine (Paris, 25.09.1996, Dalloz Affaires, 1996, 1218), insa devine neloial atunci cand este rezultatul unui act parazitar (Cass.com. 21.06.1994; Paris, 26.06.1996, DS 1997, Somm. 236; T.com. Paris, 6.02.1989, DS 1992, Somm.313; Versailles, 27.09.1990, DS 1992, Somm.313)14. Considerarea parazitismului ca fapt de concurenta neloiala pune in discutie fundamentarea actiunii in concurenta neloiala. Aceasta deoarece parazitul, in cazul in care isi constituie o clientela distincta de a victimei parazitate prin parazitarea acesteia, nu mai este in raporturi de concurenta cu aceasta din urma (situatie calificata in dreptul francez drept actiune parazitara). Desigur, exista si situatia in care parazitul preia o parte din clientela victimei, dar in acest caz avem un caz clasic de concurenta neloiala, bazat pe existenta unei clientele comune (situatia calificata la francezi drept concurenta parazitara). Este cazul activitatii parazitare care pune in discutie teoria actiunii in concurenta neloiala 15. Prima speta care a deschis drum sactionarii actiunii parazitare in dreptul francez, a fost speta Pontiac, decisa de Curtea de Apel din Paris in 1962, prin care a fost sanctionat un producator de frigidere care a folosit o marca de automobil pentru a-si promova produsele. doi Actiunea in contrafacere nu putea fi folosita, datorita existentei principiului specialitatii marcii. Nu existau nici raporturi de concurenta intre cei agenti economici, totusi instanta a considerat ca victima isi vede slabit Protejand eforturile agentului economic pentru a-si dezvolta caracterul distinctiv al marcii, in timp ce o alta intreprindere incearca sa profite de notorietatea sa. activitatea economica, actiunea in concurenta neloiala sanctioneaza in acest caz refuzul autorului de a face ele aceste eforturi, in acelasi scop de dezvoltare.
G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.537-538 14 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.538-539 15 M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du parasitisme , p.40-42
13

Parazitismul este sanctionat pentru ca aduce atingere principiului insusi al concurentei. In consecinta, ceea ce se apara in acest caz este nu atat agentul economic, cat concurenta in sine. Prin actiunea sa, parazitul aduce o atingere concurentei atat pe piata unde opereaza victima (pe care o slabeste), cat si pe piata unde opereaza parazitul (care isi econmomiseste eforturile)16. Raspunderea pentru actiunea parazitara nu s-ar putea justifica insa pe imbogatirea fara justa cauza, deoarece o asemenea actiune are un caracter subsidiar oricaeri alte modalitatii de recuperare a unui prejudiciu. Or, atata vreme cat prejudiciul poate fi recuperat prin raspunderea civila delictuala (a caror conditii de existenta sunt foarte suple in materia concurentei neloiale), care sanctioneaza caracterul neloial al mijloacelor folosite de autor (si din existenta caracterului neloial deduce si existenta prejudiciului si a legaturii de cauzalitate), nu poate fi folosita actio de in rem verso17. Facand parte din aceeasi categorie cu actiunea in concurenta neloiala (daca nu este chiar o alta forma a acesteia), actiunea in sanctionarea parazitului nu este admisibila decat atunci cand victima nu are la indemana o alta cale juridica specifica. Deci, este o actiune subsidiara, care poate fi folosita concomitent cu actiunea in contrafacere, dar pentru alte motive decat aceasta (fara a fi insa complementara sau supletiva acesteia)18. b) dupa obiect - imitarea sau falsificare semnelor distinctive folosite in raportul de concurenta (marci, embleme, nume comerciale, etc.) de ex., vz. art. 5 alin.2 si 3 din L 11/ 1991. In dreptul francez, se considera ca prin imitarea semnelor distinctive prin fapta de confuzie, consumatorul este posibil sa se insele asupra identitatii agentului economic caruia i se adreseaza (clientul confunda concurentii).
16

Totusi,

M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du parasitisme , p.45 17 M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du parasitisme , p.48-52 18 Ph. le Tourneau, Le parasitisme dans tout ses etats, in Recueil Dalloz Sirey, Chronique, 1993, p. 311. Autorul arata ca in realitate, nu pot fi gasite elemente care sa distinga concurenta neloiala de concurenta parazitara (op.cit., p. 313)

jurisprudenta este destul de stricta in aprecierea exeistentei confuziei. Astfel, daca se are in vedere confuzia privind decoratia exterioara, aceasta din urma trebuie sa fie suficient de caracteristica T.G.I. Paris, 21.02.1996, Contrats Concurrence. Consommation, 1996, nr.142) si sa nu rezulte din tendintele la moda (Paris, 7.05.1986, DS 1987, Somm. 263). Similitudinea trebuie sa fie suficienta pentru a antrena un risc de confuzie. De ex., arhitectura interioara poate distinge un grup de magazine in randul clientelei, insa nu este in general sediu permanentficienta, ci ea este asociata si cu alte semne distinctive sau alte elemente atractive (servicii potvanzare, etc.). Daca insa magazinele concurente se afla situate in aceeasi zona (vad comercial), este suficienta numai asemanarea decoratiunilor interioare ( T.G.I. Paris, 21.02.1996, Contrats Concurrence. Consommation, 1996, nr.42)19. Cat priveste imitarea emblemei, ea poate face obiectul confuziei daca denumirea este specifica si nu generica. Din acest punct de vedere, prioritatea de folosinta asigura dreptul unui comerciant de a impiedica alt comerciant sa foloseasca aceeasi emblema pentru un comert asemanator (Cass.com., 21.10.1997, DS 1997, IR 249; Paris, 20.12.1989, DS 1993, Somm. 115). In functie de natura comertului si notorietatea emblemei, protectia se poate intinde asupra unui cartier sau oras sau pe intreg teritoriul national. Exista concurenta neloiala numai daca utilizarea emblemei creeaza confuzie intre doua intreprinderi de acelasi gen, adresandu-se aceleiasi categorii de clienti. Asemanarea trebuie sa fie suficienta (daca nu este pur si simplu o reproducere) pentru a antrena confuzia unui client mediu (Cass.com. 23.03.1993). Daca emblema este insa notorie, atunci imitarea ei poate fi sanctionata in concurenta neloiala in lipsa unei clientele comune, insa nu pentru confuzie, ci pentru ratasare parazitara (la Ripert, fiind o distinctie intre cele doua categorii de fapte) (Cass.com., 16.06.1992; 7.04.1992)20. Protectia emblemei se realizeaza numai prin actiunea in concurenta neloiala si de regula are o raza teritoriala locala. Datorita razei teritoriale limitate, se considera la francezi ca un
G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.528 20 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.528-529
19

depozit de marca ulterior nu poate fi anulata datorita existentei unei embleme anterioare asemanatoare (mai putin in cazul in care emblema a devenit notorie la nivel national)21. Cat priveste numele comercial22 (firma la noi?), exista unele asemanari cu marca, in sensul ca ambele sunt semne distinctive care contribuie la ralierea clientelei unui agent economic. Insa marca desemneaza originea unui produs sau serviciu, in timp ce firma este denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul. Protectia lor se realizeaza prin tehnici diferite. Incalcarea marcii se sanctioneaza prin actiunea in contrafacere, in timp ce incalcarea firmei se sanctioneaza prin actiunea in concurenta neloiala. Un agent economic este liber sa isi aleaga firma pentru a se individualiza, sub conditia de a nu aduce atingere drepturilor dobandite ale altora. In Franta, dreptul asupra firmei se obtine prin folosire publica si daca folosirea inceteaza, se pierde si dreptul23. Protectia firmei este conditionata de originalitatea denumirii in sectorul economic avut in vedere principiul specialitatii (Versailles, 5.12.1991, DS 1993, Somm. 153). Jurisprudenta franceza recunoaste principiul specialitatii chiar si cand numele comercial este notoriu (ceea ce inseamna ca el poate fi folosit de un comerciant din alt domeniu de activitate), insa a sanctionat aceasta folosire ca un abuz de drept 24.
A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 842-843 22 Dreptul francez defineste numele comercial (nom commercial) ca termenul care distinge un fond de comert de altul (ceea ce in dreptul roman ar fi firma). In jurul numelui comercial se raliaza clientela (A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, Ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 805; Ripert, Roblot, p. 182-183; 420-421). Spre deosebire de numele comercial, denumirea sociala (raison social) este numele care identifica persoana juridica si sub care aceasta se semneaza (ceea ce in dreptul roman ar fi denumirea persoanei juridice). O societate comerciala poate avea denumirea sociala comuna cu numele comercial, insa cele doua categorii sunt totusi distincte, deoarece numele comercial poate fi transmis odata cu fondul de comert, in timp ce denumirea sociala este netransmisibila. Aceasta face ca denumirea sociala sa fie un element incorporal nepatrimonial, protectia ei fiind protectia persoanei morale, pe cand numele comercial este o valoare incorporala patrimoniala. Daca denumirea sociala este folosita ca nume comercial, atunci ea este devine un obiect de proprietate incorporala (A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 806-807; Ripert, Roblot, p. 182-183; 894-895) 23 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p. 529; A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 806 24 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p.818
21

In ceea ce priveste protectia teritoriala a numelui comercial, jurisprudenta franceza a stabilit relativ recent (Cass.com., 7.06.1988) ca el se bucura de o protectie nationala, indiferent de notorietate sau de intinderea folosirii sale (de ex., agentul economic are numai o clientela locala, cum ar fi un hotel. Sunt 7 Hotel de la Gare, 11 Hotels de lEurope, 4 patiserii aux delices in Paris) 25. Atunci cand firma este compusa din mai multe cuvinte, este suficient ca unul sa aiba un sens special, deosebit, care distinge intreprinderea in ochii publicului, pentru ca intreaga denumire a firmei sa fie protejata (Paris, 28.03.1997, DS 1997, IR 124). Cel care uzurpa sau imita o firma si care creeaza riscul de confuzie in sanul clientelei comune a doi agenti economic concurenti, savarseste o fapta de concurenta neloiala. Nu are importanta ca imitarea este voita sau nu, suficient este ca exista un risc real de confuzie in randul clientelei (Cass.com. 8.07.1997; Paris, 17.11.1995, DS 1996, Somm.248; Rouen, 4.09.1997 risc de confuzie datorat folosirii unei perioade indelungate de timp a doua denumiri similare). Inlaturarea riscului de confuzie priveste orice mod de utilizare si orice suport (de ex., nu poti continua sa utilizezi firma asemanatoare pe Internet)26. Uzurparea sau alta atingere adusa numelui comercial se poate face prin reproducere pur si simplu sau prin imitatie (ca modalitati concrete, ele pot consta in prin folosirea numelui altuia pe hartii comerciale, facturi, publicitate, prospecte, camioane care livreaza marfa, oral, etc.) 27. In ceea ce priveste reproducerea, ea se poate face cu privire la tot numele comercial sau numai la o parte (cuvantul vedeta, partea esentiala). Chiar daca la partea uzurpata sunt adaugate noi elemente, aceasta nu suprima intotdeauna fapte de concurenta neloiala (de ex., in Franta la numele ECA, uzurpatorul a adaugat ECA electronics corporation of America, fiind totusi condamnat; uzurpare quasi-servila: numele original Promo 2000, numele uzurpat Promotion 2001).
25

Daca nu este uzurpat elementul

A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 817-818 26 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.529 27 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 824

distinctiv, nu avem concurenta neloiala (de ex., Caviar Astara si Caviar Volga, cuvantul caviar fiind pur descriptiv) 28. In ceea ce priveste fabricantii de accesorii, daca folosirea numelui comercial al producatorului este necesara pentru a indica publicului destinatia acestor produse, uzajul este licit, cu conditia sa ia masuri pentru a evita sa fie confundati cu distribuitori exclusivi sau reprezentanti ai firmei producatoare29. In ceea ce priveste imitarea, ea consta in a alege un nume comercial care creaza confuzie cu un alt nume comercial, cu o marca sau o emblema existenta deja in acelasi sector sau intr-un sector similar (aprecierea pericolului de confuzie fiind o chestiune de fapt de ex., Vetements Charles si Vetements Charly, Mobidecor si Le meuble dcor, Tu vois li cinema si Tivoli cinema, etc.) Totusi, cand numele comercial este slab, apropiat de banal, jurisprudenta a considerat ca nu exista pericol de confuzie- hotelul Bourbon si Grand hotel de Bourbon Conde, etc.30 In cazul in care apare un conflict (datorita riscului de confuzie) intre un nume comercial (sau o denumire sociala) si un depozit de marca ulterior, jurisprudenta franceza si ulterior legiuitorul au decis ca numele comercial antreneaza anularea depozitului de marca ulterior31. Daca este vorba de numele comercial al unui comerciant localizat in alta tara, conform art. 8 al Conventiei de la Paris din 1883, el va fi protejat in toate tarile uniunii fara a fi necesara inregistrarea lui, indiferent va face parte sau nu dintr-o marca. Desigur, numele comercial trebuie sa se constituie valabil conform tarii de origine. In Franta, el este protejat numai daca este exploatat in Franta. Daca este notoriu, atunci trebuie sa fie notoriu si in Franta (chiar daca nu este folosit aici) pentru a fi protejat32. In cazul denumirii sociale, instantele franceze au acordat protectie denumirii sociale, chiar in lipsa riscului de deturnare a clientelei, ori de
A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de Dalloz, Paris, 1998, p.825 29 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de Dalloz, Paris, 1998, p. 825 30 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de Dalloz, Paris, 1998, p.825-826 31 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de Dalloz, Paris, 1998, p. 826-827; 840 32 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de Dalloz, Paris, 1998, p. 830-831
28

la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed.

catre ori, datoritatii notorietatii sale, firma uzurpatoare creeaza un risc de confuzie sau il paraziteaza sau exista riscul de a-l vulgariza33. Situatia este deosebita atunci cand firma consta in numele patronimic al unei persoane. Fiecare persoana are dreptul de a-si utiliza numele ca semn distinctiv pentru activitatea sa economica, mai ales sub forma unei firme. Numele patronimic are un caracter inalienabil si imprescriptibil, insa atunci cand este folosit ca marca (si, prin analogie, ca nume comercial) isi schimba functia in mod radical: nu mai este un element al statutului personal, ci un simplu semn distinctiv destinat sa atraga clientela, astfel ca numele trebuie sa se plieze acum exigentelor comertului34. Acest drept de folosire in scopuri comerciale exista chiar daca exista o marca anterioara cu o denumire asemanatoare (Paris, 11.10.1995). Aceasta folosinta trebuie sa excluda insa orice frauda si sa nu antreneze confuzie in sanul clientelei, cu un omonim notoriu care este deja utilizat intr-o activitate similara (Cass.com. 15.06.1993). In cazul in care posibilitatea de distingere se poate realiza prin intermediul unui prenume diferit si/sau prin indicarea unui comert diferit in interiorul denumirii firmei (Cass.com. 5.11.1985, DS 1987, 22; Paris, 11.10.1990, DS 1993, Somm. 116). Pentru cazul in care folosirea numelui de familie ca firma a fost sanctionata in concurenta neloiala, a se vedea Paris, 12.07.1993, DS 1993, IR 192; Aix-en-Provence, 19.05.1994, DS 1995, Somm. 212. Este permisa folosirea numelui patronimic ca nume comercial, in cazul in care un alt comerciant exercita un comert de aceeasi natura si are acelasi nume (in Franta, pentru a inlatura confuzia, judecatorii cer adaugarea prenumelui, locul unde trebuie inserat acesta iar daca si prenumele este identic, atunci judecatorul poate decide mentionarea tuturor prenumelor in numele comercial; precizarea datei cand a fost constituit fondul de comert; precizarea calitatii de junior, succesor, adaugarea numelui unul asociat, etc.), dar este considerata concurenta neloiala atunci cand

A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 840 34 M.-A. Perot-Morel, Lusage de nom patronimique dautrui a titre de marque , in Hommage a Henri Debois. Etudes de propriete intelectuelle, ed. Dalloz, Paris, 1974, p. 182
33

folosirea nu a fost autorizata (in Franta, de catre judecator) 35 sau cand comerciantul cu nume omonim nu introduce in numele sau comercial un element care sa indice publicului ca este diferit de comerciantul cu un nume identic si care exercita acelasi fel de comert36. S-a propus insa in doctrina si o solutie radicala, in sensul de a se interzice in acest caz folosirea de catre un comerciant ulterior a numelui sau civil ca nume comercial, pe motivul ca acesta are libertatea de a alege numele sub care exercita comertul sau [ ceea ce la noi nu se verifica, comerciantul pers.fizica poate include in firma numai numele patronimic] iar insistenta de a folosi numele sau patronimic ca nume comercial cand un nume identic este folosit de un concurent deja stabilit pe piata, duce in mod inevitabil la o situatie parazitara 37. O persoana fizica nu se poate opune la folosirea numelui sau ori a unei denumiri in care este inclus numele sau, in scopuri comerciale, decat numai daca persoana respectiva are o anumita reputatie si folosirea numelui ei reprezinta o atingere deliberata adusa acestuia (Aix-en-Provence, 23.05.1991, DS 1994, 149, Paris civ., 3.01.1986, DS 1987, 115)38. Conform jurisprudentei si doctrinei franceze, atunci cand un nume patronimic este utilizat in scopuri comerciale sau publicitare, reclamantul care cere incetarea folosintei trebuie sa justifice o confuzie posibila pe piata39 si interesul sau de a-i pune capat. Pentru a aprecia confuzia prejudiciabila, jurisprudenta franceza se bazeaza pe doua considerente: pe de o parte, confuzia intre numele patronimic si denumirea comerciala trebuie sa fie efectiva si inevitabila in randul publicului si pe de alta parte, alaturarea astfel efectuata aduce atinge grava demnitatii sau prestigiului numelui40. In ceea ce priveste primul considerent, riscul de a crea in
A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p.809-811 36 Ripert, Roblot, p. 182 37 P. Roubier, Le droit de la propriete industrielle, 1952, tome II, p. 685 (citat de A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p.811) 38 Ripert, Roblot, p. 529-530; A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p.805-806 39 M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 185-186 (care afirma ca in acest fel este protejat si consumatorul) 40 Ph. Nerac, La protection du nom patronymique en droit civil , ed. Presses Universitaires de France, Paris, f.a., p. 91-92 ; M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 202
35

randul publicului impresia ca titularul numelui patronimic participa sau autoriza folosirea numelui in scopuri comerciale, este mare atunci cand numele este celebru, rar sau reprezentand o valoare istorica41. Astfel, este celebra speta in care un nepot al pictorului Paul Cezanne a obtinut in justitie interzicerea folosirii numelui pictorului de catre o societate comerciala care exploata o galerie de tablouri in Paris, sub denumirea de Galerie Paul Cezanne. In final, reclamantul si societatea parata au convenit ca denumirea galeriei de tablouri sai fie Galerie de la rue Paul Cezanne, dat fiind ca orice comerciant are dreptul sa atraga atentia publicului asupra amplasamentului fondului sau de comert. Dar, pentru a se evita orice posibilitate de confuzie, instanta a obligat parata sa imprime intreg numele galeriei cu caractere de acelasi tip si marime si sa excluda orice tip de scriere care ar putea semana cu scrisul pictorului sau imita semnatura sa (in caz contrar, denumirea galeriei s-ar ratasa din nou de numele pictorului, si nu de cel al strazii 42. Au existat si decizii izolate, cand interdictia folosirii numelui patronimic al altei persoane in scopuri comerciale a privit nu un nume celebru, ci un nume original (de ex., numele de Epuran, considerat unic in Paris) 43. Din contra, atunci cand numele folosit este banal sau comun, instantele au respins actiunile prin care se cerea interzicerea utilizarea numelui in scopuri comerciale, acordand astfel prevalenta interesului comercial in raport cu interesul protectiei dreptului la nume. S-a pornit de la prezumtia ca, in lipsa unor circumstante particulare, nu exista riscul de confuzie in randul publicului datorita folosirii numelui banal in scopuri comerciale. Deci, nu mai exista uzurpare de nume, ci utilizarea unei denumiri inventate din franturi de nume comune sau imprumutata din limbajul curent, totul fiind o pura intamplare44. Este demna de mentionat in acest context speta prin care scriitorul Pierre Daninos a cerut instantei sa oblige societatea Danone sa inceteze campania publicitara privind pentru un produs (pret a glacer) sub denumirea Danino, motivand asemanarea care exista intre numele patronimic si denumirea
Ph. Nerac, op.cit., p. 92 Ph. Nerac, op.cit., p. 93 43 Ph. Nerac, op.cit., p. 94 44 Ph. Nerac, op.cit., p. 94 si 105; M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 198-199
41 42

produsului din punct de vedere fonetic si identitate ortografica in cazul in care denumirea Danino este folosita la plural. Celebrul scriitor a sustinut ca in acest fel, reputatia si cariera sa literara sunt afectate. Instanta insa a hotarat ca nici forma de publicitate incriminata, nici natura produsului nu sunt de natura sa conduca la o apropiere care ar putea impresia ca Pierre Daninos sustine campania publicitara a societatii Danone. Astfel, pentru a exista impresia de patronaj a autorului numelui, ar trebui ca publicul sa fie condus fara ambiguitate la concluzia ca activitatea principala sau o trasatura a persoanei celebre al carui nume este folosit, sunt legate de produsul incriminat. Or, in speta era vorba de un produs alimentar inghetat, astfel ca legatura dintre persoana celebra si produs s-ar fi produs daca persoana era un campion de schi,conducatorul unei expeditii polare, si nu atunci cand persoana reclamanta este un celebru umorist45. Unii autori considera insa ca nu este suficienta numai existenta confuziei pentru a sanctiona utilizarea comerciala a numelui patronimic, trebuie in acelasi timp sa existe si un prejudiciu real si de o anumita gravitate adus titularului numelui. Astfel, reclamantul nu poate invoca numai ranirea amorului propriu pentru a cere incetarea folosirii numelui in scop comercial46. In ceea ce priveste posibilitatea ca demnitatea sau prestigiul numelui patronimic sa fie afectate prin folosirea lor comerciala, principala acuza este ca datorita metodele agresive de publicitate, numele sufera in mod inevitabil o anumita vulgarizare. Acest lucru se verifica mai ales atunci cand numele folosit este ilustru si vechi, astfel ca simpla lor utilizare fara permisiune creeaza titularului un prejudiciu moral de netagaduit (fie pentru ca numele figureaza in cadrul firmei unei societati comerciale, supusa riscurilor comertului si mai ales celui de faliment, fie pentru ca folosirea prestigiului istoric al numelui in scop publicitar duce la desconsiderarea
Ph. Nerac, op.cit., p. 96-97 M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 204 (care invoca speta Dop, cand firma LOreal a lansat un cantec publicitar privind marca unui sampon, identica cu numele Dop, mesajul publicitar bazandu-se pe repetarea obsesiva a cuvantului Dop. Un invatator francez purtator al acestui nume a invocat depresia nervoasa pe care a suferit-o datorita repetarii continue a acestui refren ce cuprindea numele sau si a faptului ca elevii sai fredonau refrenul in mod repetat in prezenta lui. Totusi, desi agresiunea publicitara asupra numelui era evidenta, instanta a respins actiunea deoarece nu s-a demonstrat existenta unui prejudiciu generat de confuzia intre marca produsului si numele patronimic).
45 46

acestuia)47.

De exemplu, s-a considerat ca este adus un prejudiciu moral grav

numelui de Neuville de catre un ziar de mare tiraj care anunta intr-o pagina logodna unei membre a acestei familii si in pagina urmatoare anunta ca buticul Monsieur de Neuville a inceput perioada de soldari48. In ceea ce priveste dovada existentei unei culpe pentru a atrage raspunderea delictuala a autorului, simplul fapt ca numele este utilizat de o asemenea maniera incat in randul publicului se creeaza asocierea spontana intre purtatorul numelui si produsul sau intreprinderea astfel desemnate, este o proba suficienta ca paratul a incercat sa profite de prestigiul numelui patronimic, desi nu avea nici un drept in acest sens49. Dovada culpei este necesara atunci cand se pretind despagubiri, dar nu este ceruta atunci cand se cere numai incetarea folosirii numelui patronimic50. Dat fiind ca dreptul asupra numelui poarta asupra tuturor elementelor sale, protectia numelui trebuie admisa chiar daca uzurparea nu este totala. Totusi, unele instante au respins actiunea purtatorului numelui atunci cand folosirea comerciala viza numai o parte a numelui (de regula, in cazul numelor compuse), motivand gresit ca numele formand o unitate indivizibila, folosirea numai a unei parti nu constituie o uzurpare. In realitate, este vorba de analiza facuta celebritatii partilor numelui in randul publicului. Daca este folosita comercial partea mai putin cunoscuta de catre public, atunci riscul de confuzie nu exista51. Faptul ca purtatorul numelui este pasiv si nu intervine o lunga perioada de timp pentru a stopa folosirea lui in scop comercial, nu conduce la pierderea dreptului la actiune, dat fiind ca dreptul la nume este imprescriptibil. Totusi, instantele tind sa respinga actiunea daca inactivitatea apare ca o acceptare tacita a folosintei in scopuri comerciale (iarasi, interesul prioritar este cel al comertului). Astfel, in anul 1942, sotia intemeitorului celebrului hotel Negresco din Nisa a cerut unui comerciant de cafea sa inceteze sa mai foloseasca numele Negresco in cadrul
Ph. Nerac, op.cit., p. 97; M.-A. Perot-Morel, Lusage de nom patronimique dautrui a titre de marque, in Hommage a Henri Debois. Etudes de propriete intelectuelle, ed. Dalloz, Paris, 1974, p. 185 48 Ph. Nerac, op.cit., p. 98 49 Ph. Nerac, op.cit., p. 99 50 Ph. Nerac, op.cit., p. 99 51 Ph. Nerac, op.cit., p. 103; M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 190-191
47

firmei sale. Acesta a refuzat si doamna nu a continuat actiunea. 18 ani mai tarziu, fiica sa a cerut instantei sa interzica folosirea numelui Negresco de catre acel comerciant. comerciale52. In cazul in care numele patronimic este identic cu a unui loc geografic si acesta din urma nu este o indicatie geografica (appelation dorigine), instantele analizeaza modul in care publicul recepteaza numele: ca identificand o persoana sau un loc. Daca publicul considera ca numele este in principal legat de un anume loc, utilizarea lui evocand in primul rand imaginea unui anume loc istoric sau turisitic, atunci folosirea lui in scopuri comerciale nu este interzisa (dat fiind ca orice comerciant are dreptul de a atrage atentia publicului cu privire la localizarea fondului sau de comert v. exemplul cu Paul Cezanne si rue Paul Cezanne) 53 (de exemplu, o doamna Bonneville de Marsagny a intentat in anii 50 o actiune impotriva unui comerciant de sampanie care, nascut in Marsagny, a adoptat numele satului sau natal insotiti de prenumele sau ca marca pentru sampania vanduta. Actiunea a fost respinsa, publicului avand reprezentarea mai putin a familiei decat a satului respectiv). Aceasta deoarece se considera ca prin asimilarea sa cu un loc geografic, numele a cazut cumva in domeniul public54. Pentru a putea folosi in scopuri comerciale numele patronimic al altei persoane, este nevoie de acordul prealabil al persoanei afectate. Acordul trebuie cerut nu numai celor care poarta efectiv numele, dar si tuturor celor care au un interes legitim de a cere protectia sa.55 Daca este indiscutabil ca autorizarea trebuie ceruta in cazul numelor celebre, nu acelasi lucru se poate spune despre numele comune sau banale. Totusi, faptul de a nu cere permisiunea folosirii in scopuri comerciale si a unui nume banal apare ca o discriminare si o incalcare a insasi naturii dreptului asupra numelui56. In ceea ce priveste valabilitatea contractului prin care se permite
Ph. Nerac, op.cit., p.103-104 Ph. Nerac, op.cit., p. 101; M.-A. Perot-Morel, op.cit., p.189 54 M.-A. Perot-Morel, op.cit., p.189 55 M.-A. Perot-Morel, op.cit., p.187 56 M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 190
52 53

Instanta a respins actiunea, considerand ca inactiunea doamnei

Negresco-mama echivaleaza cu o acceptare tacita a folosirii numelui in scopuri

folosirea numelui patronimic in scop comercial, nu poate fi invocat caracterul inalienabil al numelui patronimic pentru a interzice o asemenea conventie. Aceasta deoarece numele nu este cedat pentru a fi folosit in scop de identificare a altui individ, iar cedentul nu isi pierde drepturile pe care le are in baza dreptului aplicabil statului personal57. Sintetizand, deosebirile dintre numele civil (patronimic) si numele comercial sunt urmatoarele: primul este un atribut al persoanei fizice, fiind imprescriptibil, incesibil si nu poate fi modificat decat in cazuri speciale, in timp ce al doilea este un element incorporal al fondului de comert care are o valoare de ordin patrimonial, putand fi cedat o data cu fondul de comert, se poate pierde prin nefolosire. In cazul in care o persoana fizica decide sa adopte numele sau ca nume comercial, acesta devine element al fondului de comert si lui ii este aplicabil dreptul bunurilor si nu dreptul persoanelor58. In ceea ce priveste protejarea titlului unei publicatii prin actiunea in concurenta neloiala, aceasta constituie mijlocul de protectie de drept comun. Daca exista riscul confuziei, proprietarul titlului care a fost folosit mai intai poate obtine interdictia folosirii titlului mai recent. Riscul confuziei este un element de fapt, depinde de notorietatea publicatiei si este lasat la aprecierea instantei (France-Soir si France-Sud, Fou-rire si Pour-rire, les informations industrielles et commerciales si les informations artisanales et commerciales, etc.). Este suficient pentru uzurparea titlului sa existe un singur numar din publicatie incriminata (de ex., revista Guerir a obtinut condamnarea revistei Medecine 52 pentru ca aceasta si-a intitulat un numar special, cu litere mari, Guerir)59. - imitarea sau falsificarea continutului mesajului publicitar imitarea/ falsificarea nu se refera la ideea publicitara (ideile nu sunt brevetabile), ci la mijlocul prin care se materializeaza. Mesajul publicitar poate face obiectul confuziei deoarece el
M.-A. Perot-Morel, op.cit., p. 192 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 805-806 59 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 849
57 58

reprezinta un mijloc prin care agentul economic retine atentia clientelei-tinta 60. In acest context, trebuie incluse si tehnologiile moderne de comunicatie (Internet), care deschid noi posibilitati de captare a clientelei. S-a decis in Franta ca un chiosc telematic, care nu este nici semn distinctiv, nici marca protejata, nici denumire sociala, reprezinta un mijloc de exploatare a unei activitati comerciale. In consecinta, cel care il adopta este protejat prin actiunea in concurenta neloiala, de utilizarea unui cod asemanator de catre un concurent (codul de acces fiind un mijloc de a intra in contact direct cu cel care organizeaza chioscul Paris, 20.09.1991.)61 In ceea ce priveste Internet-ul propriu-zis, ceea ce poate genera confuzie este radicalul din denumirea domeniului (care se compune din elementele urmatoare: http://radicalul.com (org.sau alt domeniu generic), respectiv .fr (.ro, etc. pentru domeniile locale). Acest radical este unic si permite identificarea titularului adresei de Internet (este posibil ca acelasi agent economic sa aiba mai multe adrese, cu denumiri de domenii diferite). In cazul in care denumirea unei adrese creaza confuzie, persoana care se considera afectata poate introduce fi o actiune in contrafacerea marcii (daca ea este titulara unei marci anterior inregistrate si un alt agent economic a deschis o adresa pe Internet care contine un radical identic cu marca respectiva speta decisa in Franta, cand titularului adresei pe Internet a fost obligat sa retraga adresa), fie o actiune in concurenta neloiala (daca numele domeniului reproduce un semn distinctiv neprotejat, dar prin reproducerea respectiva se savarseste un parazitism sau este afectata imaginea titularului semnului distinctiv)62. pentru mai multe detalii privind publicitatea si confuzia, v. lucrarea mea doctorat Problema cea mai dezbatuta in acest context: disocierea intre elementele banale si cele originale (a caror imitare este sanctionata) ale mesajului publicitare. Mai

G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.527 61 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.527-528 62 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 797-801
60

mult, chiar elementele banale pot deveni elemente de identificare a produsului/ ag.ec. prin repetare si traditie. - substituirea de produse/ falsificarea de produse (vz. si art. 5 alin.1 din L 11/ 1991) subiectul activ isi plaseaza propria marfa (sau marfa altui concurent cu care are o intelegere in acest sens) pretinzand ca nu mai are marfa concurentului (mai ales in cazul bauturilor si produselor farmaceutice. De ex., desi la intrarea in magazin exista un semn Coca-Cola, vanzatorul ofera produse Pepsi, afirmand celor carte il intreaba ca nu mai are stoc de produse Coca-Cola). Subiectul activ nu va fi sanctionat daca demonstreaza in mod neechivoc ca nu mai avea marfa concurentului lezat atunci cand a facut substituirea. Ripert, Roblot considera ca confuzia prin intermediul produselor are loc mai ales prin imitarea ambalajului, prezentarii, etichetelor produselor concurente, in general prezentarea exterioara a acestora (Cass.com. 12.07.1993, DS 1994, Somm 74 ????; Paris 27.09.1993, DS 1994, Somm. 77). De asemenea, deturnarea clientelei se poate realiza prin prezentarea inselatoare a produsului, lasandu-se impresia clientelei ca produsul autorului este mai avantajos decat produsul concurentului. De asemenea, prin promovarea in mod constant de preturi inferioare celui ale concurentului, produsele concurente fiind oferite in acelasi loc si fiind identice (autorul prezinta astfel produsele sale ca fiind mai avantajoase decat cele ale concurentului)- imitare cvasi-servila a preturilor concurentului (Paris, 17.01.1991). Imitatia nu poate antrena confuzie decat daca produsul imitat este original. Nimic nu impiedica, in principiu, fabricarea de produse identice (Paris, 4.10.1995, DS 1996, Somm. 285). In consecinta, imitarea servila a unui model banal nu este in sine un fapt de concurenta neloiala 63. Reproducerea identica a unui produs este interzisa numai in masura in care ea este realizata cu scopul de a insela clientela cu privire la originea produselor si astfel a o deturna (Paris, 15.01.1997; Cass.com. 29.11.1994). In cazul in care politica comerciala a unui agent economic este indreptata spre standardizarea unui din produsele sale, aceasta nu constituie concurenta neloiala (Cass.com., 7.03.1989, DS 1990, Somm.
63

Ph. Le Tourneau, De la specificite du prejudice concurrentiel, p. 86

76). Un fabricant are dreptul de a-si concepe produsele astfel incat sa poata fi utilizate intersanjabil cu cele ale unui concurent64. La fel, daca un fabricant utilizeaza dispozitive identice cu ale unui concurent pentru a asambla acelasi tip de produse, acest lucru nu este prejudiciabil daca nu exista nici o referinta susceptibila sa creeze in mintea consumatorului mediu o confuzie cu privire la originea produselor (Cass.com. 29.03.1994, DS 1995, Somm., 209; Paris 15..01.1997)65. Confuzia poate fi generata si prin imitarea desenelor si modelelor industriale. Insa, titularul acestuia poate obtine condamnarea autorului faptei atat pe baza actiunii in contrafacere, cat si pe baza actiunii in concurenta neloiala, cu conditia ca in cazul celei din urma sa dovedeasca existenta unor fapte distincte de cele invocate in sprijinul actiunii in contrafacere (de ex., copierea mulajului unui model protejat ceea ce reprezinta o copie servila- este un fapt de concurenta neloiala distinct de actiunea in contrafacere, deoarece permite autorului sa economiseasca resurse cu cercetarea si pregatirea mulajului si in consecinta el poate vinde la un pret mai scazut decat creatorul modelului original) 66. In Franta, jurisprudenta este constanta in condamnarea in concurenta neloiala a celor care copie modele, pentru simplul fapt ca le vand la un pret inferior originalului (vanzarea la pret inferior fiind cea care distinge intre contrafacere si concurenta neloiala)67. In cazul in care modelul copiat nu dispune de protectie conform dreptului proprietatii intelectuale (de ex., ii lipseste noutatea sau a cazut in domeniul public), autorul care copie acest model poate in continuare fi condamnat pentru concurenta neloiala, daca se dovedeste ca in acest fel a creat confuzie in randul publicului intre cele doua produse sau chiar daca exista numai riscul de a crea confuzie68. De asemenea, si daca nu exista riscul de confuzie, cel care a copiat modelul neprotejat poate fi condamnat pentru concurenta neloiala (cel mai
Ph. Le Tourneau, De la specificite du prejudice concurrentiel, p.86 G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p. 531 66 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 411 67 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 411 68 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 411-412
64 65

probabil, in baza teoriei actiunii parazitare) daca prin copiere a economisit resurse privind lansarea si perfectionarea produsului (de ex., o agentie de voiaj a reprodus in catalogul sau, prin fotocopiere, un planiglob care figura in catalogul unei societati rivale CA Paris, 26.10.1987, D. 1988, Somm. 396)69. Insa, jurisprudenta franceza nu condamna agentii economici care copie un model neprotejat, daca aceasta copiere/ imitatie este dictata de necesitati functionale (de ex., a fost considerat licita copierea unui model de robinet, dati fiind ca forma lui era determinata de anumite constrangeri: normele de standardizare, necesitatile de fabricatie determinate de materialele folosite, materialele componente erau ele insele produse standard existente in comert- CA Paris, 16.04.1989) 70. Nu este considerata fapta de concurenta neloiala punerea in garda de catre titularul unui desen sau model industrial a clientilor sai, ca un concurent al sau vinde produse contrafacute, insa este concurenta neloiala faptul de a scrie clientilor prevenindu-i ca o actiune in concurenta neloiala a fost introdusa si anticipand solutia de condamnare instantei71 [mi se pare discutabila permisiunea de a preveni clientii si de a acuza un concurent ca copiaza, poate fi totusi o denigrare?] Confuzia intre doua produse poate fi generata si prin imitarea marcii. Chiar daca marca este protejata prin actiunea in contrafacere, poate fi utilizata si actiunea in concurenta neloiala datorita caracterului ei subsidiar (cumulativ sau alternativ cu contrafacerea). In cazul in care nu exista imitarea marcii, nu este posibil, folosind aceleasi fapte, sa obtii condamnarea in concurenta neloiala (dar daca sunt dovedite alte mijloace de confuzie decat cele care nu au fost admise in legatura cu imitarea, actiunea in concurenta neloiala poate fi admisa) 72. Prin imitarea marcii, se creeaza in acelasi timp confuzie in randul clientelei in legatura cu originea unui produs sau serviciu. In cazul in care marca este complexa, toate elementele sale sunt protejate
A.Chavanne, J.-J. Burst, Dalloz, Paris, 1998, p. 412 70 A.Chavanne, J.-J. Burst, Dalloz, Paris, 1998, p. 413 71 A.Chavanne, J.-J. Burst, Dalloz, Paris, 1998, p. 413 72 A.Chavanne, J.-J. Burst, Dalloz, Paris, 1998, p. 722
69

Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed.

prin intermediul actiunii in concurenta neloiala, chiar daca unele din acestea nu au fost depozitate (Cass.com. 24.01.1995; Cass.com. 23.11.1993). Pentru a putea fi folosita actiunea in concurenta neloiala, trebuie sa existe o asemanare intre produsele oferite spre vanzare, care a fost creata in mod voluntar pentru a atrage clientela (Cass.com. 12.07.1993). De asemenea, pentru a avea obiect pentru actiunea in concurenta neloiala distinct de obiectul actiunii in contrafacere, trebuie sa existe o fapta specifica de concurenta neloiala (de exemplu, produsele a caror marca este imitata sunt vandute la un pret mult mai mic fata de produsele originale, ceea ce creeaza confuzie in randul clientelei nu sunt de acord pentru produsele de marca reputata. Tocmai cand pretul este prea scazut, incepi sa te gandesti ca ai in fata un fals Cass.com. 21.04.1992; Colmar, 13.05.1994, DS 1995, 96) 73. In asemenea cazuri ca cel din exemplul anterior, fapta de concurenta neloiala consta, in Franta, nu in confuzie, ci in actiune parazitara 74. Un procedeu de creare a confuziei intre produse prin incalcarea dreptului la marca este cel numit marca de apel, care se desfasoara astfel: un comerciant face publicitate la un produs de marca, anuntand preturi foarte interesante. Atunci cand consumatorii sosesc in magazin, el ii orienteaza catre alte produse. Doctrina considera ca ne aflam in fata unei actiuni parazitare, atingerea nefiind adusa unui drept (nu exista uzurparea unui caracter distinctiv pentru a-l aplica la alte produse datorita unei confuzii intretinute). Jurisprudenta franceza il califica insa in genere ca fapte de folosinta ilicita a marcii75. Pentru unele drepturi, ca cel asupra numelui comercial, emblema sau titlul unui ziar/ reviste, care sunt protejate si ca marci, jurisprudenta si doctrina franceza considera ca protectia prin marca este subsidiara, protectia normala si obisnuita fiind asigurata prin actiunea in concurenta neloiala. Prin urmare, protectia prin actiunea in concurenta neloiala trebuie sa ramana posibila, chiar daca a fost introdusa si actiunea in contrafacerea marcii76.
Ripert, Roblot, p.532 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 722 75 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 733 76 A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz, ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 722
73 74

- acte normative care reglementeaza anumite forme de confuzie (drepturi de proprietate intelectuala): O.G. 45/2000 privind producerea si comercializarea fonogramelor; Legea 64/ 1991 privind brevetele de inventii; Legea 84/1998 privind marcile - confuzia din punct de vedere al protectiei consumatorilor (O.G. 21/1992, modificata prin O.G. 58/2000) interzicerea de la comercializare a produselor contrafacute sau falsificate