Societatea de Cruce Rosie

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie Miscarea Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre cele mai sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino. Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii ingrijesc. Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri. El a fost martor al imaginii oribile de dupa batalie. Acesta a scris cartea numita O amintire de la Solferino. Principalul scop a lui Dunant era de a aduce in atentia lumii cruda realitate a razboiului. Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala: infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din voluntari; promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru. Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca obiceiurile razboiului. In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru Bunastare Publica si infiintarii Comitetului International pentru Ajutorarea Ranitilor, cei cinci membri ai societatii s-au angajat intr-o activitate intensa, care, in octombrie 1863, a dus la organizarea unei conferinte internationale la Geneva de fapt, o intrunire a expertilor din 16 tari. In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o emblema distinctiva o cruce rosie pe fond alb (reversul drapelului elvetian) cu scopul de a identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti. Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie. La sfarsitul primului razboi mondial, mari regiuni din Europa se aflau in haos: economia fusese distrusa, populatia era decimata de epidemii.Razboiul a demonstrat clar nevoia de stransa cooperare intre Societatile de Cruce Rosie care, prin intermediul activitatilor desfasurate pe timpul razboiului in favoarea prizonierilor de razboi si a combatantilor, atrasesera milioane de voluntari si construisera un mare organism de experti. Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la Paris, de catre Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si Statele Unite la 5 mai 1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor din tarile care avusesera mult de suferit in timpul celor patru ani de razboi. De asemenea, era destinata sa consolideze si sa uneasca pentru activitatile de sanatate, Societatile de Cruce Rosie existente si sa promoveze crearea de noi societati. O parte cruciala a activitatii Federatiei este de a oferi si a coordona asistenta pentru victimele dezastrelor naturale si ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent a fost la Geneva. In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie in Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.

Emblema Crucii Rosii Emblema unei cruci rosii pe fond alb a fost adoptata la Conferinta Internationala din 1863 ca semn distinctiv pentru societatile voluntare care asistau soldatii raniti. La randul sau, Conferinta Diplomatica din 1864 a adoptat acest simbol n prima Conventie de la Geneva, ca semn distinctiv pentru serviciile medicale militare. Ideea care a condus la adoptarea emblemei de cruce rosie a fost aceea de a conferi statut neutru celor care asistau ranitii si, astfel, de a asigura protectia acestora pe campul de lupta. Semiluna Rosie a fost adoptata in Conventia din 1929, impreuna cu leul si soarele rosii pe fond alb, semn cerut de Persia, dar in 1980, guvernul Republicii Islamice Iran a decis sa renunte la aceasta emblema si sa foloseasca, in schimbul ei, semiluna rosie. Misiune Crucea Rosie Romana asista persoanele vulnerabile in situatii de dezastre si de criza. Prin programele si activitatile sale in beneficiul societatii, contribuie la prevenirea si alinarea suferintei sub toate formele, protejeaza sanatatea si viata, promoveaza respectul fata de demnitatea umana, fara nicio discriminare bazata pe nationalitate, rasa, sex, religie, varsta, apartenenta sociala sau politica. Viziune Prin actiune unitara, Crucea Rosie Romana se adapteaza schimbarilor dinamice din cadrul societatii pentru a putea sprijini comunitatile sa faca fata situatiilor de criza si suferintei umane. Programul social al Crucii Rosii vizeaza imbunatatirea conditiilor de existenta a persoanelor vulnerabile, prin mobilizarea puterii umanitatii. Pentru Crucea Rosie Romana, persoane vulnerabile sunt acele persoane care se afla in pericol datorita situatiilor care le ameninta supravietuirea sau posibilitatile lor de trai, in conditii minime de securitate materiala si demnitate umana. Principii Fundamentale Termenul de "principiu" este derivat din cuvantul latin "principium", care inseamna "cauza primara, origine, baza". Mai exact, principiul poate fi definit ca o idee de baza care exprima, in orice imprejurari, valorile fundamentale ale unei comunitati, persoane sau organizatii. In viziunea Crucii Rosii, un principiu este o regula de conduita obligatorie, bazata pe ratiune si pe experienta, care guverneaza activitatea tuturor componentelor Miscarii, in orice moment. Exista sapte principii fundamentale ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie: Umanitate; Impartialitate; Neutralitate; Independenta; Voluntariat;

Unitate; Universalitate. Principalele atributii ale Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania (Legea nr.139/1995,Art.11.); a) sa actioneze in caz de conflict armat,iar in timp de pace sa se pregateasca si sa actioneze, ca auxiliara a autoritatilor publice, in toate domeniile prevazute de Conventiile de la Geneva din 1949 si in favoarea tuturor celor aflati in suferinta, atat persoane civile, cat si militare; b) sa contribuie la ameliorarea starii de sanatate, la prevenirea imbolnavirilor si la alinarea suferintelor prin programe de intrajutorare in beneficiul colectivitatii; c) sa organizeze, la nivel national sau local, dupa caz, servicii de ajutoare de urgenta in favoarea victimelor dezastrelor, indiferent de cauzele si natura acestora; d) sa recruteze, sa instruiasca si sa puna la dispozitie personalul necesar pentru realizarea misiunii sale; e) sa promoveze participarea copiilor si a tinerilor la activitatile specifice; f) sa autorizeze folosirea emblemei, pe timp de pace, conform legii; g) sa organizeze si sa participe la actiuni internationale de ajutorare a victimelor, indiferent de cauzele si natura dezastrelor; h) sa faca cunoscut opiniei publice, in special copiilor si tineretului, actiunile sale, cat si pe cele ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, precum si Principiile Fundamentale ale Crucii Rosii, idealurile pacii, respectului si intelegerii intre toti oamenii si toate popoarele; i) sa incheie conventii de colaborare si sa alcatuiasca programe de actiune comune cu alte societati sau asociatii care desfasoara activitati umanitare, cu ministere si alte institutii de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, in vederea realizarii misiunii sale umanitare; j) sa participe, pe baza programelor initiate de Ministerul Sanatatii, la recrutarea donatorilor de sange, la combaterea unor epidemii si la alte actiuni. Actiunile Crucii Rosii Romane se impart in trei categorii: prevenirea suferintelor prin ajutarea oamenilor sa se pregateasca pentru a evita expunerea la situatii care le pot spori vulnerabilitatea; ajutorarea persoanelor a caror vulnerabilitate se agraveaza datorita unei catastrofe sau a unei crize; alinarea suferintei, imbunatatind capacitatile persoanelor care traiesc constant in situatii in care securitatea lor materiala este amenintata; Tipuri de activitati programe sociale pentru asistarea persoanelor fara venituri; acordarea de alimente pentru imbunatatirea mesei la cantinele sociale; sprijinirea copiilor din centrele de plasament; sprijin moral si material varstnicilor; ajutorarea ocazionala a refugiatilor ; servicii de ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice; programe de dezvoltare comunitara; dotarea cu echipamente a scolilor din localitatile afectate de dezastre.