Categoria alesului

Omul, fiinta superioara din majoritatea punctelor de vedere, incearca pe parcursul intregii sale vieti sa se descarcereze din comunitatea tipica din care face parte, prin depasirea limitelor si totodata, prin apropierea de marile enigma cosmice. Astfel,acesta face un pact cu propria persoana si propria gandire prin care accepta fenomenul insolit in interiorul intregii lumi exterioare, dar si in universul interior.Acest univers propriu interior devine in acest mod un taram ce se cere cunoscut, un taram fantastic in care se strecoara insidios rupturi imaginative bizare, toate acestea facandu-l pe muritor sa isi doreasca din ce in ce mai mult sa-si cunoasca antitezele sufletesti ale paradisului si infernului,ale vietii si mortii, ale iubirii si neimplinirii. Fantasticul, aceasta categorie estetica ce presupune intruziunea brusca a unui element inexplicabil intr-o realitate coerenta,cu rolul de a o dezorganiza, avand ca finalitate agresarea individului, face din om un nestiutor al secretelor timpului si locului, urmarindu-l in profunzimea psihicului sau si reusind in cele din urma sa il faca sa se inchida intr-o temnita mental launtrica. Incapacitatea de a intelege reversibilitatea in timp, culisarea omului de la real catre ireal il fac pe om sa se simta o persoana intemnitata pe veci. Unele incercari de evadare sunt iubirea si moartea, insa neimplinirea dragostei si neintelegerea mortii nu fac decat sa evidentieze una dintre categoriile enigmatice ale vietii, si anume categoria de ales. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane,ales inseamna deosebit, special, distins, remarcabil, special fata de altii. In literatura romana,autori renumiti precum Mircea Eliade,istoric al religiilor si filozof, Ion Luca Caragiale, Vasile Voiculescu, Ion Creanga, dar si Mihai Eminescu au creat facand referire la aceasta categorie inexplicabila opere minunate,ce isi captiveaza lectorii prin faptul ca categoriile fantastice sunt dublate de functiile semnificative in destinul lectorilor, dornici sa atinga adevarurile nescrise .Toate aceste opere literare nu au menirea de a revela ceva,de a da o explicatie citirorului asupra anumitor fenomene sau de a demonstra dialecticile sacre si profane necunoscute, ci au rolul de a povesti insuccesele la care ne face martori involuntari prezentul si succesele la care ne supune pe fiecare, fara sa ne dam seama,timpul ce a trecut.

1-Sorin Alexandrescu-Privind inapoi,modernitatea-Opera lui Mircea Eliade, paginile 158-159

Iesirea din timpul si spatiul normal si intrarea in natura oniricului face hermeneutica dominanta a naratorilor sa se ridice pe culmi apoteotice, astfel creandu-se ideea ca Dumnezeu a murit .Pentru fiecare dintre acestia, categoria alesului se diferentiaza prin particularitati evidente. Marele filozof si istoric al religiilor,Mircea Eliade, pare ca isi implica intreaga personalitate in scrierile lui, fiecare vocatie ajutandu-l sa isi desavarseasca creatia. Interesul pentru India si pentru practicile Yoga,din care se inspira in majoritatea operelor sale pleaca dintr-o imaginative debordanta de care da dovada si dintr-o capacitate enorma de autosugestie.Prin convietuirea cu muritorul de rand si supravieturirea din punct de vedere mental intr-o cu totul alta dimensiune,neinteleasa in mare parte, Mircea Eliade face ca accesul acestuia la oniric sa fie sinonin cu accesul la o lume fabuloasa , el devenind un personaj cu totul misterios in tainele elaborarii unui nou inteles pentru aceasta lume.Operele fantastice semnate de acesta(La tiganci, Nopti la Serampore, 12000 de capete de vite, In curte la Dionis) au rolul de a crea un spatiu atemporal pentru intamplari ce il captiveaza in totalitate pe lector,prin explicatiile la care ii este supus psihicul. Una dintre cele mai reprezentative nuvele fantastice,atat pentru minunatul prozator,cat si pentru literature romana,este nuvela La tiganci,scrisa la Paris in anul 1959 si aparuta la noi in tara pe parcursul anului 1967, in revista Secolul XX.Aceasta creatie de exceptie apartine celei de-a patra faze a prozei eliadesti,dupa spusele criticului literar Eugen Simion; noua varsta a fantasticului eliadesc cuprinde opere precum Pe strada Mantuleasa, In curte la Dionis, Tinerete fara de tinerete si cultiva un tip cu totul si cu totul special de fantastic, unul fara precedent in literature romana, ce deriva din conceptia ca sacrul nu a disparut si continua sa fiinteze,camuflat fiind in cadrul profanului. Personajul principal al acestei nuvele este Gavrilescu,model tipic de altfel de actant al unei opera,datorita eschivarii acestuia si depasirii limitelor normalului.Personaj anodin,profesor de pian,pare a fi tipul perfect de personaj ales de narrator in mod deliberat pentru a revela in psihicul acestuia o spiritualitate adanca . (naratorul isi alege in mod deliberat indivizi simpli pentru a releva in ei o realitate spirituala profunda ). Motivul indumentului apare valorificat inca din inceputul nuvelei,facandu-l pe Gavrilescu un adevarat model al omului ce respecta normele sociale si strictetea acestora, urcandu-l pe o anumita treapta a valorilor sociale,astfel fiind determinat sa uite sensurile vietii mizere. 2-Eugen Simion,Mircea Eliade,un spirit al amplitudinii 3- Sorin Alexandrescu-Privind inapoi,modernitatea-Opera lui Mircea Eliade, paginile 177-178 4- Eugen Simion,Mircea Eliade,un spirit al amplitudinii

Imbracamintea personajului Gavrilescu devine un intermediar intre esenta eului nealterat de conventiile sociale si cultura. . Primele evenimente la care ia parte protagonistul au loc in tramvai,pe cand Gavrilescu se intorcea de la doamna Voitinovici, unde dadea lectii de pian nepoatei acesteia,Otilia. Urmatoarele doua secvente la care ia parte personajul principal par ca nu ar avea nicio legatura,intrucat Gavrilescu paseste pe taramul mistic al bordeiului tigancilor, caci acolo simte ca destinul este capabil sa vorbeasca,iar daca el ar intelege acestea intrutotul,ar reusi sa dea sens vietii si mortii. Se poate crea astfel o legatura intre opera La tiganci si alte creatii literare,creatii ce au ca tema dominant labirintul,dragostea,amnesia individuala sau anamneza, precum Lostrita,de Vasile Voiculescu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte si basmul lui Ion Creanga,Povestea lui Harap-Alb,pentru ca in toate operele enumerate mai sus,cel ales este supus unei transcenderi intre aparenta si esenta. Gavrilescu,intrand in spatiul gradinii tigancilor inceteaza sa mai auda zgomotul tramvaiului si al orasului,caldura transformandu-se intr-o racoare placuta,conferita de nuc. Umbra nucului este apasatoare si daunatoare omului si plantelor,nucul si fructul sau fiind in majoritatea basmelor un rezervor de cai misterioase. Actiunea ulterioara se petrece inauntrul unei case,in text aparand din ce in ce mai multe lexeme ce tind sa faca trimitere la un taram al mortii. Din acest moment si pana in finalul operei,Gavrilescu are intuitia unui fapt extraordinar, care il face sa amane stadiul de neintelegere al evenimentelor.Finalul soseste cu ceva inedit(Asa incepe.Ca-ntr-un vis),protagonistul parasind planul realului alaturi de nemtoaica Hildegard.Ea nu doarme niciodata.Visul si irealul trec in planul realului, sacrul inunda profanul, iar Gavrilescu va sfarsi fara a avea constiinta fericita a trecerii. Alte opere semnificative pentru literatura romana semnate de Mircea Eliade sunt 12000 de capete de vite si In curte la Dionis.Personajele principale ale acestor doua nuvele sunt Iancu Gore, respectiv Adrian.In ceea ce priveste nuvela 12000 de capete de vite as putea spune ca personajul protagonist a fost ales de catre narator pentru orgoliul de care dadea dovada,repetand de multiple ori numai unu-i Iancu Gore.Adrian,din opera In curte la Dionis, este simbolul unei iubiri profunde si neintelese in totalitate. Leana,personaj misterios il iubeste pe acesta ,necunoscandu-l insa.Voi face referire la opera lui Dante Alighieri,Divina comedie ,mai precis la partea Purgatoriului si cea a Infernului.Purgatoriul este cealalta parte a Pamantului,acolo unde sufletele moarte se roaga pentru iertare si se caiesc pentru toate pacatele savarsite de-a lungul vietii. 5-Gillbert Durant; 6-Hans Biedermann, Dictionar de simboluri,paginile 280-281,volumul I,litera N

In ceea ce priveste cele doua nuvele fantastice mentionate mai sus,pot spune ca in prima dintre ele,momentul trecerii pe celalalt taram este evidentiat de momentul in care Iancu Gore se ascunde in adapost,acesta fiind exact liantul dintre planul real si ireal. In cea de-a doua nuvela,momentul Purgatoriului supreme si al ajungerii in infern este redat de timpul in care Adrian urca pana la etajul 21 al unei cladiri care avea doar 11 etaje. Se poate observa prezenta numarului 21,care este produsul cifrelor 7 si 3,doua cifre magice extreme de des intalnite in literature fantastica.In viziunea filozofului SamKya, cifra 7 semnifica cele sapte trepte existential pe care trebuie sa le parcurga omul pentru a se desavarsi pe plan spiritual.Poate era necesara ajungerea lui Adrian in Infern sau in orice caz,pe celalalt taram,pentru a reusi sa se desavarseasca drept persoana. In ceea ce il priveste,Ion Luca Caragiale,de care se leaga in mare parte tipul fabulosului autohton, depaseste observatia critica asupra realitatii cotidiene, promovand teme si spatii epice incitante in care fantasticul nu intarzie sa isi faca simtita prezenta(La hanul lui Manjoala,La conac,Kir Ianulea,Abu Hassan).In toate scrierile mentionate mai sus,fantasticul se infiltreaza insidios in spatiul real,Caragiale manevrand cu mare arta o recuzita misterioasa,sublunara,de tip romantic. In nuvela fantastica La hanul lui Manjoala se dezvolta cu minutiozitate tema necuratului.De aceasta data,dracul incurca drumul tanarului neinitiat Fanica,prin semne si incercari.Spre deosebire de textele lui Mircea Eliade, in cele semnate de Ion Luca Caragiale este prezent comicul,utilizandu-l pe acesta in descrierea spatiului de tip fantastic: locul este unul izolat, situat parca intr-o alta zona temporal, proprietara hanului fiind o femeie apriga,ce invita protagonistul la un final infernal :Manjoloaia n-are decat poezia senzualitatii , si aceea emanand din imprejurarile extradordinare in care se consuma pacatul ei foarte natural. Tanarul este atras de Manjoloaia intr-o confuzie launtrica, generata de frumusetea femeii, care nu este deloc asezata intamplator langa foc, aceasta parand ca este atrasa de flacarile infernului :Marghioala priveghea cuptorul. Focul pare a fi singurul martor al evenimentelor prezentate,el avand o dubla semnificatie: in primul rand,e o sursa de imortalizare,iar in al doilea rand este un simbol pentru taramul iadului.Se poate crea un liant intre opera La tiganci scrisa de Mircea Eliade si La hanul lui Manjoala,intrucat la derularea actiunilor participa si natura; daca in prima opera mentionata,caldura tine pasul cu trairile interioare ale alesului,in cea de-a doua, alesul nostru este martor la o furtuna,care se transforma intr-o ceata difuza,barierele temporale fiind sfaramate. Un alt scriitor ales este Vasile Voiculescu, care, la fel ca Mircea Eliade, este influentat de vechile scrieri indiene, dar si de scriitori precum Wundt,Hoefnig, Darwin si Littre. Acesta crede in transcenderea magiei in realitate,ilustrand acestea in majoritatea nuvelelor si povestirilor sale 7-Pompiliu Constantinescu-Studii si cronici literare, capitolul: Poezia personagiilor lui Caragiale,pagina 41.

.Astfel, se apropie de acelasi orizont magic pe care a incercat si Mircea Eliade sa il desluseasca. Povestirile de tip fantastic ale marelui Vasile Voiculescu creeaza o atmosfera unica in randul cititorilor,prin semnele ascunse in persoane ale singuratatii. Doua dintre cele mai captivante si in acelasi timp interesante povestiri ale acestuia sunt Lostrita si In mijlocul lupilor. In Lostrita ne este prezentat un timp legendar, in care un pescar, pe nume Aliman, incearca din rasputeri sa prinda o lostrita cu puteri magice. El ajunge sa apeleze chiar si la magie din dorinta de a captura aceasta faptura miraculoasa,care in cele din urma,va ajunge sa se transforme intr-o fata de care pescarul,pe nume Aliman se indragosteste si impreuna cu aceasta isi va desavarsi creatia. In povestirea In mijlocul lupilor se face referire la un timp al povestirilor, care are menirea de a scoate in relief dilemele umane contemporane.Povestirea in rama are rolul de a-l face pe lector sa alunece in interiorul fantasticului fara ca acesta sa realizeze. Atmosfera enigmatica,dar in acelasi timp romantic in care se nareaza, ii ofera credibilitate personajului care nareaza si aduce in acelasi timp in prim plan o intamplare aparte,cu un personaj singular, jumatate om,jumatate lup, cu puteri cabalistice asupra lumii animale. Luparul,care este considerat un mare vrajitor,cu puteri miraculoase asupra lupilor prezinta valorile lumii vechi.Acesta este preocupat in prim plan de caracterul cu totul si cu totul neobisnuit al temei prezentate,decat de finalul ritualului in spatiul narativ cu totul si cu totul unic.Finalul ni-l prezinta pe enigmaticul personaj parasind lumea arhaica a satului de munte si face din acesta un nou ales al literaturii romane,poate si datorita statului acestuia de solomonar (cf. DEX, 1.Persoan care are noiuni de astronomie, care face calendare i prevestete vremea. 2.Persoan cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau mpiedica diverse fenomene natural). Un alt personaj care se incadreaza in categoria alesului in literatura romana este si Danila Prepeleac,din opera cu acelasi nume,semnata de marele Ion Creanga.De aceasta data,Creanga reuseste sa ii transmita cititorului sau o stare fara precedent,utilizand mijloace relativ simple de transmitere a mesajelor. Danila,personajul principal al basmului trece printr-o metamorfoza completa,trasformandu-se dintr-un momument al neroziei intr-un adevarat erou si un exemplu pentru cei ce ii vor urma calea.Faptul ca face parte din aceasta categorie se rezuma la ideea ca este scos in evidenta in acest mod un cu totul alt tip de caracter si de tipologie umana a unui personaj dintr-o opera culta. In aceasta categorie unica a literaturii romane,ceea ce le uneste pe toate personajele prezentate in texte este existent nesigura,ce se transforma intr-un labirint infernal,ce leaga iubirea de moarte sub semne ale macabrului si diafanului,oniricului si cerebralitatii.Credinta intr-o dedublare ireala a lumii ideale ii face pe toti autorii nuvelelor si povestirilor fantastice,dar si a basmelor,sa mediteze profund asupra gandirii de tip oniric a acestora.