Constituirea statului modern roman Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859 1866)

Dupa infrangerea revolutiei de la 1848 conditiile interne nu mai erau favorabile unirii Principatelor, deoarece prin Conventia de la Balta-Liman se restrange si mai mult autonomia Principatelor. Imprejurarile externe au fost favorabile romanilor in indeplinirea idealului unirii Principatelor, deoarece intre 1853 1856 are loc Razboiul din Crimeea dintre Marile Puteri: Turcia, Franta, Anglia, Sardinia, pe de o parte si Rusia pe de alta parte. In cadrul Congresului de Pace de la Paris (1856) s-a pus in discutie pentru prima data unirea Principatelor, astfel atitudinea Marilor Puteri a fost exprimata in functie de propriile interese. Pentru unire s-au pronuntat Franta, Prusia, Sardinia, Rusia, Anglia, care ulterior si-a schimbat atitudinea. Impotriva s-au exprimat Austria si Imperiul Otoman. Prin Tratatul de la Paris (1856) Marile Puteri au hotarat cu privire la Principate ramanerea sub suveranitatea Imperiul Otoman, dar intrarea Principatelor Romane sub gratia colectiva a puterilor europene, constituirea unor adunari ad-hoc care sa exprime atitudinea romanilor in privinta unirii, retrocedarea celor 3 judete din sudul Basarabiei catre Moldova si libertatea de navigatie pe Dunare.

Un an mai tarziu, in 1857, dezbaterile adunarilor adhoc s-au finalizat cu adoptarea unei rezolutii cu continut asemanator pentru ambele Principate. Cele 2 adunari ad-hoc au exprimat dorinta de unire a celor 2 tari, astfel s-a cerut unirea Moldovei si Munteniei sub un principe strain ales dintr-o familie domnitoare europeana. Unirea Principatelor sub numele de Romania intr-un singur stat, respectarea autonomiei Principatelor, hotararile adunarilor ad-hoc au fost inaintate Marilor Puteri intrunite la Paris in 1858 care au adoptat Conventia de la Paris cu rol de constitutie. Potrivit conventiei se sustine o uniune formala a Principatelor cu 2 domni sub numele de Principatele Unite ala Moldovei si Valahiei; 2 institutii comune: Comisia Centrala de la Focsani (rol legislativ) si Inalta Curte de Justitie si Casatie. Pe baza Conventiei de la Paris la 5 ianuarie 1859 la Iasi si la 24 ianuarie la Bucuresti, a fost ales ca domnitor Alexandru Ioan Cuza, deoarece nu s-a mentionat ca cei 2 domni sa fie diferiti, astfel dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza punea Marile Puteri in fata faptului implinit. Alexandru Ioan Cuza a pus bazele Romaniei moderne, a consolidate institutiile, a intarit autonomia in raporturile cu Poarta si cu Marile Puteri, a elaborat reforme. In prima parte a domniei (1859 1862) a urmarit consolidarea unirii si recunoasterea internationala a dublei sale alegeri, astfel pentru consolidarea unirii a unificat armatele, cursul monetar, serviciile de vama si a stabilit capitala la Bucuresti.

In 1861 prin Conferinta de la Constantinopol s-a recunoscut unirea deplina a Principatelor, dar numai pe timpul domnitorului Cuza. In perioada 1862 1865 au fost adoptate o serie de reforme prin care s-au pus bazele organizarii institutionale a statului roman. In 1863 a realizat legea secularizarii averilor manastiresti, deoarece un sfert din teritoriul tarii se afla in posesia bisericii. Pentru realizarea reformelor, la 2 mai 1864 a dat o lovitura de stat prin care puterea executiva si-a marit atributele, elaborandu-se astfel Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris, o noua constitutie. In 1864 a realizat reforma agrara prin care a improprietarit taranii in functie de numarul de vite. Pamantul nu putea fi instrainat timp de 30 de ani, dar trebuia platit pe o perioada de 15 ani; de asemenea a elaborat legea invatamantului, prin care invatamantul patrunde si in mediul rural, ceea ce duce la scaderea analfabetismului. Pentru invatamantul universitar, Cuza a infiintat in 1860 Universitatea de la Iasi si in 1864 pe cea de la Bucuresti. In domeniul juridic a elaborat Codul Civil si Codul Penal, astfel se prevedea egalitatea in fata legii. La 2 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a abdicat ca urmare a presiunilor exercitate de Monstruoasa Coalitie. Se constituie astfel o Locotinenta Domneasca si un Guvern Provizoriu condus de Ion Ghica. Ideea aducerii printului strain nu era noua si avea multiple semnificatii. Reprezenta o solutie pentru consolidarea statului, se asigura stabilitate interna,

inlaturandu-se lupta pentru domnie si se pregatea terenul pentru dobandirea independentei. Cu adordul tacit al lui Napoleon al III-lea si cu acordul Prusiei, s-a hotarat ca domn in urma unei pleviscii (referendum) in aprilie 1866 Carol I care a instituit prin Constitutia din 1866 monarhia constitutionala. Noua Criza Orientala (1875 1876) inceputa prin declansarea luptei antiotomane dusa la Bosnia, Hertegovina, Serbia, Muntenegru, Bulgaria a reprezentat cadrul extern favorabil obtinerii independentei Romaniei, in conditiile in care pe cale diplomatica esuasera. In aprilie 1876, Rusia, care s-a implicat in problema orientala alaturi de statele balcanice a declarat razboi Imperiului Otoman. O alianta cu Rusia putea deschide drumul spre castigarea independentei. Initial Rusia nu a acceptat ca Romania sa participe la razboiul antiotoman, dar a acceptat sa semneze o conventie de reglementare a tranzitarii Romaniei. Asadar prin Conventia de la Tirada (4 aprilie 1877) s-a hotarat respectarea integritatii teritoriale de catre Imperiul Tarist, ocolirea Bucurestiului, suportarea cheltuielilor ocazionale de trecerea trupelor rusesti de catre Imperiul Tarist. 9 mai 1877 s-a proclamat independenta Romaniei de catre Mihail Kogalniceanu. Dupa inceperea razboiului, trupele rusesti sunt infrante, iar ducele Nicolae, printr-o scisoare adresata lui Carol ii care sprijinul. Carol este conducatorul suprem al armatei romano-ruse si obtine importanta victorie la Rahova,

Plevna, Viden si Grivita, astfel Imperiul Otoman a fost infrant, iar Imperiul Tarist nu a respectat aranjamentele cu privire la integritatea teritoriala a Romaniei, deoarece prin Congresul de la Berlin s-a stabilit cedarea celor 3 judete din sudul Basarabiei Imperiului Tarist in schimbul Dobrogei, Deltei Dunarii si Insulei Serpilor. De asemenea se recunoaste independenta Romaniei in anumite conditii: modificarea articolului 7 al Constitutiei (1866), adica acordarea cetateniei romane tuturor locuitorilor indiferent de religie. Prin obtinerea independentei, Romania isi consolideaza statul si obtine dreptul la politica externa. Prestigiul ei va creste prin ridicarea tarilor la rangul de regat. Cresterea pericolului catre o alianta cu caracter definitiv in 1883 cu Imperiul Austro-Ungariei si Imperiul German. Inceputul secolului al XX-lea debuteaza cu razboaiele balcanice: 1912, 1913. Fata de primul razboi balcanic, Romania s-a declarat neutra. Amenintarile venite din parte Bulgariei au determinat-o sa se implice in cel de-al doilea razboi balcanic si astfel obtine prin Pacea de la Bucuresti sudul Dobrogei Cadrilaterul cu cele 2 judete: Caliacra si Durostrum. De asemenea in prima jumatate a secolului al XX-lea, Europa se va confruntat cu declansarea primei conflagratii mondiale (1914 1918) care a avut drept pretext asasinatul de la Sarajevo a mostenitorului tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand de catre un student sarb. Prin declansarea razboiului s-au creat premisele obtinerii teritoriilor romanesti

aflate in stapanirea imperiilor vecine Austro-Ungaria si Imperiul Tarist. In primii 2 ani de razboi, Romania s-a declarat neutra, perioada in care si-a negociat intrarea, atat cu Puterile Centrale, cat si cu Antanta. Clasa politica a inclinat spre Antanta care recunostea la sfarsitul razboiului drepturi asupra teritoriilor romanesti aflate in componenta Imperiului Austro-Ungariei. Asadar, Romania a semnat o cenventie militara si una politica in august 1918 cu Antanta, prin care se angaja sa declare razboi Imperiului Austro-Ungariei. Intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei in august 1916 s-a dovedit a fi un esec; 2/3 din teritoriul tarii fiind ocupat de Puterile Centrale. Cu ajutorul primit din partea generalului francez Bertelot si cu promisiunile regelui Ferdinand I de acordare a votului universal s-a reusit stabilirea frontului prin Bataliile de la Marasti si Oituz 1917. Iesirea aliatului din razboi in 1917 prin Revolutia Bolsevica, a determinat semnarea Pacii de la BufteaBucuresti 1918 cu Puterile Centrale. Spre sfarsitul anului 1918, Romania intra din nou in razboi de partea Antantei, gasind-o de partea vechilor aliati. Prin Congresul de Pace de la Paris s-a promovat principiul autodeterminarii, adica statele aflate in stapanirea marilor imperii obtineau dreptul de a-si hotarat singure soarta de a ramane in componenta imperiului sau nu.

In baza acestui principiu s-a realizat Marea Unire prin revenirea la patria mama a Basarabiei, Bucovinei si a Transilvaniei 1 decembrie 1918.