Cine moare? Pablo Neruda -ComentariuPablo Neruda a consituit o deosebita importanta atat in viata poetica precum si in viata politica.

Abilitatile sale poetice i-au fost recunoscute inca din timpul adolescentei sale cand Pablo incepuse sa isi insire pe o hartie toate gandurile si sentimentele, transmitandu-le mai tarziu celor ce erau nerabdatori in a-l asculta. Datorita muncii sale titanice si gandurilor sale exprimate cu atat de multa usurinta, Pablo a castigat premiul Nobel pentru literatura in anul 1971 pentru controversata sa poezie a carui titlu este Cine moare?. Aceasta poezie reprezinta o adaptare a realitatii, o adaptare a sentimentelor, o exteriorizare folosita intru totul pentru a defini micile placeri oferite de viata, micile ocazii ce se ivesc in diferitele momente prin care trecem si diferitele stari triste sau mai putin triste prin care cu totii trecem cel putin o singura data. In poezie sunt repartizate pe rand doleantele,viciile, placerile si neplacerile. Pablo incearca sa defineasca prin versurile sale atat tristetile cat si bucuriile oferite, in cantitati diferite, fara de care un om nu poate exista, nu poate trai. Lasitatea, frica si emotia duc la producerea unor rupturi intre diferite relatii. Frica de a incepe ceva nou, lasitatea de a recunoaste o greseala, indecizia, frica, ne aduc aici, la pierderea insemnata a unor lucruri esentiale in viata, autorul incercand sa evidentieze toate aceste stari, toate aceste clipe prin care trecem. Tocmai de aceea relatia titlu-poezie este una esentiala, deoarece titlul reprezinta exact ceea ce autorul foloseste cel mai des in text, repetarea celor doua cuvinte definitorii(cine moare) . Prin prezentarea acestor elemente importante in viata oricarui om si prin existenta deosebita si descrierea amanuntita a fiecarei stari prin care zilnic trecem, poezia adopta tema vietii in adevarata sa imagine, privind-o nu dinspre partea fictiva ci dinspre cea cat se poate de reala,adoptand un aspect deosebit datorita faptului ca zi de zi infruntam realitatea, zi de zi ne confruntam cu ceea ce ne deruteaza, ne induce in eroare, dar intr-o mare masura ne confruntam cu fericirea, fericirea, pe care cu totii trebuie sa o

simtitm macar o data, cu totii trebuie sa trecem prin ea, sa simtim ce ne rezerva. Introducerea structurii cine moare reprezinta trecerea peste diferite sentimente incercarea de a le depasi, cu scopul de a reusi intr-un final, curajul ce lipseste in cele mai importante momente ale vietii, suferinta pe care singuri o producem, mentalitatea umana ce lasa de dorit in fata unei confruntari cu o alta lume, cu altfel de sentimente, inocenta ce deseori o ascundem sub o masca ce ne face tristi, schimbati,nepasatori, cand in interiorul nostru suntem altfel, creem o altfel de lume, ne inchidem in noi, lasam momentele fericite sa treaca pe langa noi, lasam viata sa ne depaseasca si ajungem sa fim nefericiti, uitand ce inseamna fericirea langa cei dragi, uitand ce inseamna viata. Autorul incearca o manipulare a sentimentelor fiecarui cititor, ofera un sfat ofera o sansa de a schimba mentalitati sansa de a gandi, de a trai si de a schimba ceea ce este gresit la noi, nu ceea ce vedem gresit in afara interiorului nostru. Din punct de vedere stilistic, in text sunt folosite nenumarate metafore,epitete pentru a isi descrie cu mai multa usurinta ceea ce simte, metaforele consituind o mare importanta datorita semnificatiei lor. Pot spune ca am avut o deosebita placere sa descopar aceasta minunata si realista poezie , care cred eu ca este o necesitate in viata oricui, deoarece confera tuturor ocazia de a-si creea o noua viziune atat asupra lor, cat si asupra vietii traite de noi atat in interior cat si in exterior. Descrierea folosita de autor,construita cu atat de multa usurinta mi-a creeat o stare de bine, ca si cum as fi trecut prin starile descrise de el,ca si cum as fi trecut prin viata intampinand toate acele emotii.