Filozofia ca forma a cunoasterii , a constiintei si a cluturii

Cursul 1 din 12.03.2002

1.Nevoia de filozofie
Filozofia s-a nascut din nevoia permanenta a omului de a sti cine este el in aceasta lume , care
este specificul existentei sale in raport cu natura si societatea in care traieste , din necesitatea de a
avea constiinta lucida de sine si de tot ceea ce il inconjoara .
Constantin Noica definea filozofia ca idee care se ridica la puterea intregului , a lumii ca
totalitate si tot odata ca una din formele de intoarcere a omului la sine , a constiintei de sine .
Atata timp cat va exista omul pe acest pamant el se va intoarce mereu la sine reflectand asupra
existentei sale si a lumii . Omul este si o fiinta metafizica care nu poate exista si avea deplin liniste
fara o constiinta lucida de sine , fara o filozofie .
Filozofia a fost implicata in toate marile transformari ale societatii moderne . Am putea concepe
lumea culturii si democratiti antice grecesti fara filozofia pe care a dezvoltat-o , fara gandirea lui
Socrate , Platon , Aristotel ?
Pentru a intelege cu adevarat revolutiile moderne mai ales pe cele din Anglia si Franta care au
pus bazele statului de drept si ale democratiei renascute in tarile europene fara puternica relansare
a filozofiei gandiri teoretice in perioada premergatoare fara contributiile in filozofie ale lui Bacon ,
Hopps , Hume , Locke in Anglia si ale lui Descartes , Rousseau , Voltaire si apoi ale eciclopedistilor
in Franta ?
Am putea continua cu intrebarile despre modernizarea Germaniei in secolul XIX care ar fi greu
de imaginat fara ideile filozofiei premergatoare ale unor ganditori ca Leipnitz , Hegel chiar si
impactul pe care l-a avut gandirea lui Marx in ultima suta de ani cu toate ca socialismul a esuat in
Europa tine si el de rorlul social al filozofiei respective .
Insasi cultura , ca si identitatea noastra ar fi de neconceput fara componenta ei filozofica .
Lipsita de aportul filozofiilor istoria societatilor si a lumii in ansamblul ei ar fi incomparabil mai
saraca in valori spirituale si actionale . Acelerarea ritmului schimbarilor in istorie , intensificarea
interdependentelor la nivel mondial din ultimele decenii , dezvoltarea stiintelor si implicatiile lor
metafizice fac si mai acuta nevoia omului contemporan de filozofie .
Filozofia ramane o aspiratie umana permanenta , o apoteoza a cunoasterii teoretice si
acunoasterii culturale .

2. Metafilozofia
Totalitatea consideratiilor despre ceea ce este in fond filozofia ca modalitate specifica de
cunoastere , despre obiectul si problematica ei ca si a celor proivind functiile filozofie si relatiile ei
cu stinta si cu practica ei sociala , cu lumea valorilor si cu intreaga creatie culturala se constituie
intr-un corp de reflexii ale filozofiei asupa ei insasi care este cunoscut sub numele de metafilozofie .
Metafilozofia este filozofia filozofiei , este constiinta de sine a filozofiei asa cum filozofia insasi
este la randul ei constiinta de sine a omului in lume .
Metafilozofia a fost caracterizata cu claritate de Lucian Blaga ca o constiinta filozofica.
Metafilozofia este si un fel de constiinta de sine pentru filozofi asa cum este constiinta de sine
pentru artisti sau constiinta stiintifica pentru cercetatorii stintifici .
Prafrazand o maxima a lui Rables : “ stiinta fara cunostinta este ruina sufletului “ putem afirma
ca filozofia fara metafilozofie poate sa-l duca pe filozof in impas .

3.Definirea filozofiei
Etimologia termenului de filozofie provine din contopirea a doua cuvinte grecesti : un prefix
derivat din “ filia “ ( dragoste , iubire ) si o radacina “ sofia “ ( intelepciune ) .
Aceasta semnificatie a termenului de filozofie apartine lui Pitagora care din modestie nu s-a
considerat intelept si si-a zis “ iubitor de intelepciune “ .
Mai sigur este ca acest cuvant a fost intrebuintat in cercul elevilor lui Socrate in veacul al V-lea
inaintea lui Hristos si de la acestia a ramas ca mostenire nestirbita viitorului .
 Termenul de filozofie a diferit din antichitate si pana in zilele noastre , astfel in antichitate ea fost
denumita stiinta intelepciunii sau stiinta fericiirii sau stiinta externa a cunoasterii adevarate a
statornicului, a identicului , atiparelor ideale externe si absolute ale lucrurilor numite idei ( Platon )
sau stiinta primelor principii si cauze ( Aristotel ) sau stiinta lucrurilor umane si divine ( Cicero ) .
Daca in antichitate filozofia a desemnat orice predilectie pentru intelepciune orice preocupare
intelectuala in epoca moderna ca urmare a eforturilor progresive ale spiritului de a cunoaste lumea
si pe sine in raporturile cu ea filozofia dobandeste o semnificatie mai restransa , accentul fiind pus
pe dimensiune rational explicativa a acestuia . In aceasta viziune Emanuel Kant spunea ca ca
filozofia este o cunoasterea rationala prin concepte pure , este stiinta supozitiilor , a conditiilor
cunoasterii si actiunii ai in acelasi timp sistemul cunoasterii filozofice .
Fichte defineste filozofia ca stiinta a absolutului iar Hegel spune ca “ numele de filozofie a fost
dat intregii stiinte care se ocupa de cunoasterea naturii statornice si a unversalului in oceanul
singularitatii empirice precum si a necesarului a legilor si dezordinea aparenta a multimii infinite a
intamplatorului “
Schopenhauer arata ca filozofia este stiinta exprimata in concepte a carei sarcina este ca
intreaga esenta a lumii sa o repete in concepte in mod abstract , general si clar .
In secolul XIX reactia fata de caracterul teoretico-speculativ a dus la aparitia pozitivismului ,
conceptie filozofica ce respinge filozofia ca o reprezentare teoretice generalizata asupra lumii .
Filozofia pozitivista afirma limitarea acesteia la fapte obsevabile pe care ea trebuie sa le descrie
si doar in subsidiar sa le aplice .
Auguste Compte considera filozofia ca sistemul total a cunostintelor omenesti iar Spencer
credea ca filozofia consta in cunoasterea totala unificata .
La sfarsitul secolului XIX si inceputul sec XX Wenndt afirma despre filozofie ca este stiinta
generala care incearca unificarea intr-un sistem necontradictoriu a tuturor cunostintelor oferite de
cunostintele particulare . De pe pozitia pragmatismului Jones crede ca filozofia exprima o anumita
atitudine , o uniune si unitate de scop a inteligentei si vointei .
In legatura cu definitai filozofiei mentionam si opinia unor ganditori remani :
Titu Maiorescu arata ca filozofia este nazuinta spre intelepciune .
P.Negulescu definea filozofia ca fiind analza primelor principii si sinteza ultimelor rezultate ale
stiintei in vederea explicarii totale a universului .
Constantin Radulescu Motru spune ca filozofia studiaza principiile fundamentale ale orcarei
stiinte clarificand concepte de baza ale stiintelor si armonizand punctele de vedere divergente ,
fiind singura si unica disciplina teoretica rationala care ne ofera o cunostinta unitara , cunostinta
cea mai completa si cea mai putin relativa din lume .
Mircea Florian propune filozofiei doua mai acceptii :
1. Filozofia este stiinta fundametelor , a principiilor ai legilor cele mai cuprinzatoare ale lumii .
2. Filozofia este o conceptie asupra vietii omului pentru a descoperi sau crea idealuri si valori
aducatoare de fericire si innobilare .
Dumitru Rosca definea filozofia ca fiind conceptia generala despre lume , rod al ununi effort
spre sinteza totala , doctrina care pretinde sa ne dea o imagine de ansamblu a existentei
considerata in totalitatea ei .
Constantin Noica subliniaza caracterul integrativ al filozofiei afirmand ca ea este una de la
actul logic la cel gnoseologic ( actul cunoasterii ) si de aici la actul etic si estetic .