Adrian Ene , Drept, Anul IV, Grupa 340A

Psihologia victimei

1. NOTIUNI DE VICTIMOLOGIE Studiul fenomenului infractional nu poate fi complet daca nu avem in vedere ca orice act infractional aduce dupa sine si aparitia de victime. Domeniul stiintific care studiaza victima este victimologia. Obiectul de cercetare si actiune al victimologiei actuale, ca latura a criminologiei, se refera la starea si conditia unei victime individuale sau generale, stare ce este confirmata prin criterii identificabile ca suferinta fizica, morala sau materiala. Aceasta stare rezulta din efectul si consecintele unei forme de agresiune (Pirozynski, Scripcaru & Berlescu, 1996). Victimologia are o ferma si precisa delimitare ce opereaza in cadrul raportului dintre o forma de agresiune si efectul unei consecinte, confirmate de existenta unei victime si a victimizarii ei. Victimologia este un concept relational, in care tipurile de relatii nu sunt numai simple si directe, ci pot avea chiar un caracter polimorf, de la pasivitate la reactii tensionale, violente. Analiza si cunoasterea rolului pe care il ocupa victima in activitatea infractionala si in cea judiciara, contribuie la formularea unor recomandari preventive si autoprotective in raport cu pericolul victimizarii. Intr-un sens mai larg orice persoana poate fi un fel de victima. Astfel, toti suntem victime ale efectelor negative pe care le are civilizatia asupra noastra: ritmul de viata care depaseste uneori posibilitatile noastre de a face fata solicitarilor la care suntem supusi, poluarea etc. De asemenea, suntem victime potentiale ale unor accidente de circulatie, ale unor accidente de munca, iar unii dintre noi ne autovictimizam prin consumul exagerat de bauturi alcoolice, fumatul excesiv etc. Prin victima se intelege orice persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, sufera direct sau indirect consecintele fizice, morale sau materiale ale unei actiuni sau inactiuni criminale (Bogdan & colab., 1983). Statusul sau ipostaza de victima presupune actiunea unui agent victimizator, reprezentat de persoana infractorului. Nu orice persoana lezata intr-o actiune infractionala este neaparat si victima. Cel care pune in miscare o actiune infractionala, cel care initiaza aceasta actiune cu buna stiinta, nu poate fi considerat victima nici daca este grav ranit sau omorat in cadrul actiunii respective. Un spargator prins in flagrant si impuscat (de catre persoane abilitate prin lege) nu este victima. De asemenea nu pot fi considerate victime obiectele distruse de infractori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora. Asa cum rezulta din studiul actelor infractionale, intre infractor si victima este de fapt o

relatie de ordin social, o interactiune care constituie esenta actiunii delictuale. Exista infractiuni ale caror deznodamant tragic este conditionat de atitudinea si reactia victimei. Uneori, victima poate impiedica savarsirea infractiunii, poate schimba deznodamantul in favoarea sa, sau poate intrerupe desfasurarea acestui eveniment. Calitatile, atitudinea, comportamentul si reactia victimei actioneaza de multe ori asupra fortelor inhibitorii ale autorului potential, in functie de procesul dinamic ce inlesneste sau conditioneaza trecerea la savarsirea actului infractional. 2. FACTORI VICTIMOGENI Situatia psihologica a victimei este foarte complexa. In cadrul actiunii infractionale, direct sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor latente agresive ale infractorului. De aici rezulta notiunea de potential de receptivitate victimala, respectiv capacitatea de a deveni victima unor infractiuni. O forma aparte de receptivitate o constituie impresionabilitatea victimei. Astfel, unele persoane devin victime prin gradul lor de naivitate, fiind impresionate de comportamentul si tinuta eleganta pe care unii o afiseaza, acordandu-le credit moral. De obicei, infractorii intelectuali, profita de acest lucru si determina victima sa participe in mod activ la actiunea infractionala. Persoanele astfel victimizate nu reclama fapta, pentru a nu fi considerate complice sau pentru a nu fi puse intr-o situatie penibila. Contributia victimei la savarsirea unei infractiuni, nu se rezuma numai la provocare, ci ea consta din orice act care, direct sau indirect, antreneaza un mod de manifestare susceptibil de a deveni periculos. Pietonul care intra intempestiv si total neglijent in fata unui autovehicul in mers, cei care au o comportare nejustificata in relatiile sociale, de familie ori de munca si care atrag indignare, cei care nesocotesc in mod nepermis bunul simt, in toate asemenea situatii este posibil ca persoana vizata sa reactioneze impulsiv si sa savarseasca acte grave de violenta care, privite izolat, de cele mai multe ori nu au explicatie. Interesul nostru pentru studiul victimei este cu atat mai mare, cu cat orice persoana poate deveni victima unei infractiuni. Psihologia judiciara urmareste stabilirea naturii reale a relatiei dintre infractor si victima. Aceasta inseamna sa studiem victima si infractorul in acelasi grup social, in aceeasi cultura sau subcultura in care relatiile sunt supuse evolutiei fie in sens pozitiv, fie negativ. In analiza unui caz trebuie sa cunoastem intreaga dinamica a evenimentelor, trebuie ca totul sa fie vazut in context si nu in afara lui. Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de doua categorii de factori: a).factori personali: varsta, sex, pregatire socio-culturala, inteligenta, aspect bio-constitutional, caracteristici psiho-comportamentale, calitati morale, atitudini (infatuarea, aroganta, neglijenta, indiferenta, naivitatea) s.a. b).factori situationali: medii, locuri frecventate, izolarea sociala, consumul de bauturi alcoolice, jocurile de noroc, relatiile extraconjugale, perversiuni sau inversiuni sexuale etc. Realitatea confirma ca un numar insemnat de victime provin din randul copiilor, varstnicilor si femeilor. Copiii prezinta o vulnerabilitate victimala crescuta datorita faptului ca sunt fragili sub raportul fortelor fizice si psihice, au o capacitate redusa de anticipare a actiunii agresorilor, imaturitate in aprecierea oamenilor si situatiilor, sunt sugestibili, creduli etc. Adesea infractorii ii utilizeaza pe copii drept complici la diverse actiuni. Formele cele mai grave de victimizare a copiilor sunt: maltratarea fizica, incestul, violul,

talharia etc. Persoanele in varsta prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala, deoarece forta fizica si psihica este mult diminuata. Prezinta de asemenea, deficiente senzoriale si motorii, dificultati la nivelul activitatii intelectuale, amnezie etc. De obicei locuiesc singure si in locuri mai izolate. Agresorii acestui gen de victime provin de cele mai multe ori din familie, din anturajul apropiat (prieteni, vecini, persoane care le ingrijesc etc.) sau din cei specializati in acest gen de infractiuni. Formele cele mai frecvente de actiune sunt: furtul, talharia, violul, omorul, infractorii cautand sa-si insuseasca valorile materiale pe care victimele le detin (bani, valuta, bijuterii, tablouri, obiecte de uz casnic, imbracaminte etc.). O categorie speciala a acestui gen de infractiuni este maltratarea persoanelor in varsta. Aceasta are loc in familie sau in institutiile de asistenta sociala, fiind infaptuita in diverse forme: agresiune fizica si psihica, deposedare de bunuri prin minciuna si inselaciune, privare de hrana si medicamente, izolare sociala etc. Toate acestea sunt fapte greu de stabilit, iar prevenirea si combaterea lor se realizeaza cu dificultate. Femeile prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala datorita unor particularitati psihologice proprii: sensibilitate, gingasie, finete, aspect fizic placut, forta fizica redusa, uneori credulitate, aroganta, indiferenta, consum de bauturi alcoolice, anturaj dubios etc., toate acestea fiind abil exploatate de infractori. Cea mai intalnita forma de victimizare a femeii este violul. Acesta este expresia unei agresiuni sexuale exercitate de agresor asupra unei persoane de sex feminin, sub impactul fortei fizice sau a presiunii psihologice. De regula, violatorii provin fie din categoria persoanelor cunoscute, fie din categoria unor indivizi cunoscuti numai din vedere sau complet necunoscuti. O alta modalitate de victimizare a femeii este maltratarea si chiar uciderea acesteia de catre sot. Cauzele care duc la acest gen de infractiuni sunt diverse: conflicte intrafamiliale, gelozie, infidelitate conjugala, alcoolism sau unele boli psihice de care sufera sotul. De o complexitate aparte sunt unele cazuri in care sotia maltratata, ajunge in postura de criminal, ucigandu-si sotul. Se apreciaza ca sunt si profesii cu o vulnerabilitate victimala ridicata, iar altele cu una mai scazuta. Printre profesiile din randul carora se recruteaza mai multe victime se afla cele de factor postal, vanzator, casier, taximetrist, reporter, personalitate politica etc. Explicatia consta in faptul ca astfel de profesii implica prezenta persoanelor respective in locuri izolate unde pot fi atacate cu usurinta. Vulnerabilitatea victimala poate fi atenuata prin gradul ridicat de socializare si integrare psihosociala pe care il implica unele profesii. S-a constatat ca timpul si spatiul constituie factori victimogeni. Astfel, in zilele de sambata si duminica, numarul victimelor este mai mare decat in celelalte zile ale saptamanii, iar spatiile inchise si izolate favorizeaza comiterea unor infractiuni cu violenta. 3. COMPORTAMENTUL VICTIMAL Victima nu este implicata in mod identic in derularea unui act infractional, iar interactiunea comportamentala a celor doi parteneri are caracteristici diferite. In faza preinfractionala relatiile dintre cuplul infractional (infractor-victima), de cele mai multe ori, sunt de indiferenta. De regula, initiativa apartine infractorului, atitudinea viitoarei victime fiind aproape nerelevanta pentru declansarea actiunii infractionale. In faza infractionala raporturile functionale dintre infractor-victima nu se modifica in mod

esential, exceptand cazurile cand prin comportamentul manifestat victima il determina pe infractor sa isi schimbe planul de actiune sau chiar sa renunte la unele din obiectivele sale. Comportamentul victimei din aceasta faza este marcat atat de modul de actiune al infractorului, cat si de starile emotionale puternice pe care le traieste (teama, frica, spaima, groaza). Activismul comportamental al victimei se accentueaza substantial in faza postinfractionala, in special pe parcursul desfasurarii anchetei penale si a cercetarii judecatoresti, avand uneori un rol decisiv in derularea acestora. Devenita parte in proces, victima poate oferi informatii utile pentru mersul cercetarii, in special, pentru stabilirea identitatii infractorului si a reconstituirii infractiunii. Desi foarte valoroase declaratiile victimei, acestea trebuie analizate si verificate minutios, cu competenta si responsabilitate, deoarece pot intra in actiune unele mecanisme psihologice speciale care contribuie la denaturarea involuntara a faptelor. In general, depozitia victimei despre evenimentul la care a participat depinde de mai multi factori: a) de modul in care a perceput evenimentul; b) de modul in care l-a pastrat in memorie; c) de modul in care poate sa si-l aminteasca; d) de modul in care poate sa-l exprime; e) de modul in care vrea sau este interesata sa-l exprime. Memoria victimei poate fi distorsionata de urmatoarele surse: a) schemele cognitive la care victima raporteaza evenimentul; b) trairea afectiva asociata evenimentului respectiv; c) informatiile posteveniment; d) modul de reactualizare a informatiei despre eveniment. Aceste surse de distorsiune trebuie raportate permanent la sugestibilitatea interogativa. In cadrul actiunii infractionale, victima, dintr-o persoana oarecare devine cineva, de care se ocupa familia, autoritatile, mass-media etc. In aceasta situatie apare fenomenul psihologic numit schimbare de rol, care duce la modificarea comportamentului initial: persoana incepe sa traiasca noul rol, pozeaza in victima, accentueaza, amplifica actiunea infractionala. In acest fel victima castiga simpatii, se bucura de credit, simte nevoia de a fi compatimita. Dorind sa aiba o pozitie cat mai favorabila in proces, victima poate ajusta faptele infractionale in mod constient, fie prin exagerari, fie prin omisiuni. In unele cazuri aceste ajustari sunt influentate de afectivitate, sugestibilitate, imaginatie etc. Jocul psihologic, dramatizarea - nu intotdeauna constienta - pe care o realizeaza victima, ne determina ca si fata de ea sa procedam cu acelasi spirit critic ca si fata de orice alt participant la actul infractional. Depozitiile victimelor trebuie analizate cu grija, chiar cu circumspectie, intrucat ele joaca un rol special in procesul judiciar. O prudenta deosebita se impune in cazurile cand victimele sufera traumatisme, ca urmare a infractiunilor comise prin violenta, deoarece socul produs de traumatism poate denatura continutul obiectiv al depozitiilor. Cu toate rezervele necesare fata de relatarile oferite de victime, in numeroase cazuri grave, mai ales in infractiunile de omor, acestea au un rol important in dezlegarea enigmelor care apar in elucidarea cazului. In aceste situatii putem obtine informatii cu valoare deosebita, din reconstituirea si descifrarea personalitatii, preocuparilor, viciilor, mentalitatii si obiceiurilor victimei, a activitatii desfasurate, precum si a cercului de relatii, a anturajului si locurilor frecventate cu predilectie, a miscarilor in timp si spatiu, mai ales in perioada anterioara producerii evenimentului infractional. Investigarea acestei perioade preinfractionale prezinta un interes prioritar si trebuie realizata nu numai strict tehnic, ci si prin modalitati de maniera psihologica, care sa dezvaluie aspectele cheie din viata si relatiile victimei.

Modul de reactie al victimei, psihologia acesteia pot oferi informatii utile cu privire la profilul psihocomportamental al infractorului. O semnificatie deosebita in procesul identificarii autorului de infractiuni comise prin violenta o reprezinta: - datele referitoare la precizarea naturii juridice a faptei, pentru a stabili daca este vorba de omor, sinucidere sau moarte accidentala; - datele privind stabilirea celui mai plauzibil mobil al savarsirii infractiunii; - datele relative cu privire la precizarea circumstantelor esentiale ale evenimentului (de loc, timp, mod de comitere, alte imprejurari seminificative.); - datele care definesc personalitatea victimei (nivel de educatie si cultura, calitati morale, temperamentale, atitudini, obiceiuri, echilibrul psihic, izolarea sociala, anumite vicii ascunse cum ar fi consumul de bauturi alcoolice, droguri, jocuri de noroc, relatii extraconjugale etc.); - cercul de relatii al victimei (de familie, rudenie, vecinatate, de serviciu etc.), mediile si locurile frecventate, natura relatiilor (de prietenie, dusmanie, gelozie, indiferenta etc.); - informatii cu privire la miscarea in timp si spatiu a victimei; - informatii despre bunurile si valorile pe care le detinea victima, disparitia acestora; - informatii cu privire la antecedentele penale, medicale si morale ale victimei; In cazul infractiunilor cu violenta, situatia victimei poate lua mai multe variante posibile : - victime disparute; - victime decedate; - victime care supravietuiesc agresiunii, dar nu pot oferi date despre infractor din motive obiective (intuneric, infractor mascat, victima legata la ochi sau atacata prin surprindere); - victime care supravietuiesc agresiunii si cunosc infractorul, dar nu-l denunta din teama de razbunare a acestuia; - victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar nu-l denunta din motive personale (prieten, amant etc.); - victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar in loc sa-l denunte, incearca sa ofere alte explicatii, protejandu-l pe infractor; - victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar acuza o alta persoana pe care vrea sa se razbune; - victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, insa incearca sa puna pe seama acestuia si fapte pe care nu le-a comis; - victime care incrimineaza o anumita fapta ca fiind infractiune comisa asupra sa, cu intentia de a profita sau de a pedepsi pe cineva. Actuala reglementare penala si procesual penala este centrata aparent firesc, pe persoana infractorului, fara a acorda atentia care se cuvine victimei infractiunii si cu atat mai putin protectiei acesteia. In democratiile traditionale protectia victimei este asigurata printr-o stransa cooperare intre politie, procuratura, instantele de judecata, diverse institutii din sfera serviciilor sociale, sanatate, educatie si organizatii neguvernamentale. Mecanismele de coordonare instituite permit identificarea cu claritate a atributiilor specifice fiecarui compartiment din aceasta structura si promovarea celor mai eficiente masuri de solutionare a unor astfel de cazuri. Din studiile elaborate in domeniul victimologiei, rezulta ca: intre 25% si 50% din totalul cazurilor de omucidere sunt provocate de victima; in majoritatea cazurilor de victimizare, actiunea agresorului a fost facilitata involuntar de victima, prin neluarea unor masuri

elementare de autoprotectie; circa 50% din omucideri sunt comise fie la domiciliul infractorului, fie la cel al victimei; de obicei, infractorii si victimele infractiunilor cu violenta se cunosc si locuiesc in aceeasi zona; aproximativ 55% dintre victime sunt tineri intre 17 si 35 de ani; in grupa de varsta de peste 60 de ani, procentul victimelor din randul femeilor este de 3 ori mai mare decat al barbatilor; 68% din victimele infractiunilor de talharie au fost atacate in apropierea domiciliului; iluminarea stradala nu impiedica infractorii sa comita fapte penale; prezenta unor martori potentiali nu protejeaza populatia de victimizare (Abraham & Iasnic, 2000). In tarile cu democratie avansata, conform atributiilor ce ii revin, politia acorda victimei ajutor de urgenta (prim ajutor medical, transportarea la cea mai apropiata unitate sanitara, la o resedinta sigura etc.), precum si sprijin in a contacta agentiile de asistenta sociala si juridica. Pe tot parcursul procesului penal, politia realizeaza legatura intre procuratura, instanta de judecata si victima, furnizandu-i acesteia informatii in legatura cu variantele legale pe care le are la dispozitie, evolutia anchetei, statutul juridic si locul in care se afla agresorul etc. Expertizele si procedeele speciale de interogare a victimelor (mai ales in cazul copiilor si a femeilor agresate) sunt concepute si realizate de specialisti in diferite domenii (psihologi, sociologi, medici etc.). Victima trebuie contactata cat mai rapid posibil dupa consumarea evenimentului, atat pentru a impiedica eventualele actiuni de intimidare din partea agresorului, cat si pentru a-i acorda sprijin moral. Se impune ca legislatia romana sa se armonizeze cu prevederile documentelor internationale si in domeniul protectiei victimei.