Caracterizarea Cezarei din nuvela Cezara de M.

Eminescu
Femeia este fiina cea mai complex in faa brbatului i cel mai greu de ineles, deoarece, de multe ori in faa brbatului, ea dorete s par aspr, cu un caracter ferm, ins in realitate ea este cea mai ginga i sensibil floare dintre toate florile ce au existat vreodat sau, uneori poate fi invers: dulce in aparent i rece in realitate, exact ca menta. Ins oricum ar fi ea, femeia este cea care face lumea fiindc intreaga societate i intregul univers a atirnat i va continua s atrne de genele femeii, cci, dup cum spune Jouy, acolo unde pentru brbai e u n zid de aram, pentru femei nu e adesea dect o pnz de pianjen. Eu sunt de acord cu aceast afirmaie deoar ece frumuseea i inteligena ei arma principal a femeii topes inimi de ghea i deschid ui de fier. Astfel, personajul nostru feminin Cezara din nuvela cu acelai nume a lui Eminescu face parte din categoria femeilor care topesc ninimi de ghea. Ea este personajul prinicpal, la fel ca i iubitul ei, Ieronim. Cezara ne apare ca o contes frumoas. Prin trsturile ei fizice o putem defini ca chihlimbarie intunecat numai de-o viorie umbr, transpariiunea acelui fin sistem venos ce concentreaz idealele artei in boltit frunte i-n acei ochi de-un albastru intuneric care sclipesc in umbra genele lungi i devin prin asta mai dulci, mai intunecoi, mai demonici. Prul ei blond pare-o brum aurit, gura dulce, cu buza de desupt puin mai plin, prea c cere srutri, nasul fin i brbia rotund i dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Att de obil, att d efrumoas, capul ei se ridica c-un fel de copilroas mndrie, astfel cum i-l ridic caii de ras arab, -atunci gtul nalt lua acea energie marmoree i doritoare totodat ca gtul lui Antinuous. i aici, observm in opera lui Eminescu, chipul angelic i perfect al femeii. Pe lng faptul c era de o frumusee dumnezeiasc, ea mai era curioas i neastimprat. Astfel, dup ce l-a vzut pe tinrul clugr Ieronim care in viziunea ei pare un demon frumos, serios, nepstor, s-a dus s cotrobiasc prin odaia pictorului Francesco in sperana c va gsi ceva. Dar, in scurt timp, Francesco i Ieronim se intorseser in odaie i, ca s nu fie vzut, Cezara se ascunse dup patul artistului i nu se mica din loc tcea ca petele, iar atunci cind vzuse acel model frumos, snii ei crescuse intr-atita de btile inimii, inct srise un bumb de la pieptnaul cam ingust de catifea neagr //. Ea-i dezbumb pieptarul, snii ei albi ca zpada se eliberar din inchisoarea lor de catifea. In aceste clipe ea tria nite stri de agitaie, dup care se liniti puin: i o duioie dulce i linitit i umplu sufletul Ea nu mai era aceeai. Din tremurtoare deveni lin acuma-l iubea. // i venea s pling acum buzele ei se descletar c-o dulce expresie de durere i de umor. Simea c plinge fr s vreie. Prin elementele de autocaracterizare ea ii cere iertare pentru dragostea ce o poart in suflet. Dar de ce? Atunci cind te indrgosteti de cineva, te indrgosteti fr s vrei i fr ca s-i dai seama la inceput. Inima se indrgostete de cel pe care il alege ea, dar nu de cel pe care raiunea il vrea. Iar odat ce inima i-a fcut alegerea, atunci raiunea cedeaz inimii fiind nevoit s accepte alegerea ei. i astfel, pentru a obine dragostea celui pe care Cezara il iubete, e g ata de orice, chiar i s se umileasc in faa lui: Iart dac-o femeie ii spune c te iubete. O femeie frumoas i tinr, cci tiu c snt frumoas Ah! Cum a topi gheaa ochilor ti cu gura mea iubite! // cind te iubesc, cind a primi s fiu servitoarea ta, numai s m suferi intr-un col al casei in care vei locui tu, s suferi ca s srut perina pe care va dormi capul tu. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? // a fi un miel, c n-a vorbi un cuvnt, c a tcea privindu-te, dac m-ai iubi i tu pe mine. Dar Ieronim nu voi s-i inspire sperane dearte, cu toate c cu ct o privea mai mult, cu att o gsea mai frumoas. Pentru el, ea este scump, ins nu o iubeti in felul cum i -ar dori el insui deoarece Ieronim nu cunoscuse acest profund sentiment. La momentul dat el are pentru ea doar simpatie i i cere timp pentru ca aceasta s se transforme in iubire. In viziunea lui Cezara este o copil namorat de el, pe care n-o iubete. A vzut-o roie, sfioas, turburat m-a rugat s-i sufr iubirea nu-i pot descrie expresia de nevinovie, candoare i amor din faa ei dar am schiat-o. n acest mod, Ieronim incearc s se conving pe sine insui (sau s se impun) s