MANAGEMENTUL RISCULUI IN AFACERI

1.RISCUL 1.1 Definitie A cauta citate despre risc este un lucru usor, iar rezultatul cautarii va fi bogat, deoarece riscul pare a fi asimilat curajului. In lumea financiar-economica, un intreg domeniu s-a dezvoltat (managementul riscului) si o multitudine de instrumente au aparut (instrumentele financiare derivate) pentru a reduce sau/si transfera riscul. Riscul este aici o variabila ce se doreste a fi controlata, astfel incat modificarile acesteia sa nu afecteze negativ o companie. Realizarea obiectivelor i proiectelor unei organiza ii presupune identificarea i asumarea unor riscuri multiple, cum ar fi! "sc#imb$rile de mediu sau interne, "conceperea unor strategii nerealiste, "erori i omisiuni %n proiectare i e&ecu ie. 'umim risc nesiguran a asociat$ oric$rui rezultat. 'esiguran a se poate referi la probabilitatea de apari ie a unui eveniment sau la influen a, la efectul unui eveniment %n cazul %n care acesta se produce. Riscul economic poate fi definit prin modul de actiune intr-un mediu de afaceri in care factori mai putin controlabili sau necontrolabili pot interveni in mod aleator si influenta negativ rezultatele activitatii unui agent economic. Riscul apare atunci c(nd! "un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur) "efectul unui eveniment este cunoscut, dar apari ia evenimentului este nesigur$) "at(t evenimentul c(t i efectul acestuia sunt incerte. Riscul %n activitatea unei firme se refer$ la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite %n termeni de performanta (nerealizarea standardelor de calitate), program (nerespectarea termenului de e&ecu ie) si cost (dep$irea bugetului). *lement de risc este orice element care are o probabilitate m$surabil$ de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur e&isten a unui plan. +trategiile, planurile i programele firmei constituie elemente care permit prefigurarea realit$ ii i apoi confruntarea realiz$rilor efective cu rezultatele ateptate. ,entru realizarea obiectivelor firmei este necesar$ derularea unor seturi de activit$ i. - activitate, notat$ (a), poate fi considerat$ element de risc dac$ sunt %ndeplinite simultan urm$toarele dou$ condi ii! . / ,(a) / 0 (0) 1(a) 2 . (3) unde! ,(a) 2 probabilitatea ca un eveniment (a) s$ se produc$ *(a) 2 efectul evenimentului (a) asupra obiectivelor 1(a) 2 evaluarea monetar$ a lui *(a)

1.2 Procesul de management al riscului ,rocesul de management al riscului cuprinde trei faze! 0)identificarea riscului! se realizeaz$ prin %ntocmirea unor liste de control, organizarea unor edin e de identificare a riscurilor i analiza documentelor ar#ivate. In aceasta etapa se evalueaz$ pericolele poten iale, efectele i probabilit$ ile de apari ie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. ,ractic, %n aceast$ faz$ se identific$ toate elementele care satisfac condi iile (0) i (3). 4otodat$, se elimin$ riscurile neconcordante, adic$ acele elemente de risc cu probabilit$ i reduse de apari ie sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta %nseamn$ c$ pot fi neglijate acele elemente pentru care ,(a) sau 1(a) tind c$tre zero. Identificarea riscurilor trebuie realizat$ %n mod regulat. Aceasta trebuie s$ ia %n considerare at(t riscurile interne c(t i pe cele e&terne. Riscurile interne sunt riscuri pe care ec#ipa managerial$ le poate controla sau influen a, %n timp ce riscurile e&terne nu se afl$ sub controlul acesteia. Riscul poate fi identificat folosind diferite metode! " %ntocmirea unor liste de control care cuprind surse poten iale de risc, cum ar fi! condi ii de mediu, rezultatele ateptate, personalul, modific$ri ale obiectivelor, erorile i omisiunile de proiectare i e&ecu ie, estim$rile costurilor i a termenelor de e&ecu ie etc.) "analiza documentelor disponibile %n ar#iva firmei, pentru identificarea problemelor care au ap$rut %n situa ii similare celor curente) "utilizarea e&perien ei personalului direct productiv (efi de sec ii i de ec#ipe) prin invitarea acestora la o edin $ formala de identificare a riscurilor. 5e multe ori oamenii de pe teren sunt contien i de riscuri i probleme pe care cei din birouri nu le sesizeaz$. - comunicare eficient$ teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare i diminuare a riscurilor) "identificarea riscurilor impuse din e&terior (prin legisla ie, sc#imb$ri %n economie, te#nologie, rela ii cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care s$ participe la %ntrunirile asocia iilor profesionale, la conferin e i care s$ parcurg$ publica iile de specialitate. 3)analiza riscului! utilizeaz$ metode cum sunt! determinarea valorii ateptate, simularea 6onte 7arlo i arborii decizionali.+e considera riscurile identificate %n prima faz$ i se realizeaz$ o cuantificare aprofundat$ a acestora. ,entru analiza riscului se folosete un instrumentar matematic divers, merg(nd de la analiza probabilistic$ la analiza 6onte 7arlo. Alegerea instrumentului matematic trebuie s$ fie adaptat$ necesit$ ilor analizei i s$ in$ seama de acurate ea datelor disponibile.
8

7ea mai simpl$ metod$ de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii ateptate (9A), care se calculeaz$ ca produs %ntre probabilit$ ile de apari ie ale anumitor evenimente i efectele acestora! 9A(a) 2 ,(a) & *(a) (8) unde! 9A(a) 2 valoarea ateptat$ a evenimentului (a) ,(a) 2 probabilitatea de apari ie a evenimentului (a) *(a) 2 efectul apari iei fenomenului (a) 5e e&emplu, %n cazul unei firme de construc ii, determinarea riscului are un impact major %n calcula ia costurilor i implicit %n activitatea de ofertare licitare. Astfel, dac$ %n timpul preg$tirii documenta iei pentru participarea la o licita ie pentru adjudecarea unei lucr$ri s-a identificat riscul de a se %nt(lni un strat de roc$ dur$ %n timpul s$p$rii funda iei, antreprenorul se poate asigura %mpotriva acestui risc calcul(nd valoarea ateptat$ a producerii acestui fenomen i o poate include %n calculele pentru elaborarea devizului ofert$. 7oncret, dac$ costul suplimentar antrenat de efectuarea de s$p$turi %n roc$ dur$ pentru o anumit$ lucrare este de 0...... milioane lei, iar probabilitatea ca s$ se %nt(lneasc$ roc$ dur$ a fost estimat$ la 8.:, valoarea ateptat$ a acestui risc va fi! 9A(a) 2 .,8. & 0...... 2 8..... milioane lei Antreprenorul poate s$ includ$ %n valoarea ofertei suma de 8..... milioane lei pentru prevenirea acestui risc, tiind c$ dup$ un num$r suficient de mare de licita ii, indiferent de rezultatul acestora, se vor acoperi costurile riscului. Av(nd %n vedere faptul c$ estimarea probabilit$ ilor este un proces cu un grad mare de subiectivitate, rezultatele ob inute prin metoda valorii ateptate sunt de obicei utilizate ca date de intrare pentru analize ulterioare. +imul$rile constituie o metod$ avansat$ de cuantificare a riscurilor. +imularea utilizeaz$ un model al unui sistem pentru a analiza performan ele sau comportamentul sistemului. ,entru proiectele de construc ii cel mai frecvent se folosete simularea 6onte 7arlo a programului de e&ecu ie i a costurilor asociate activit$ ilor. Aceast$ te#nic$ simuleaz$ realizarea obiectivelor de un num$r mare de ori furniz(nd o distribu ie statistic$ a rezultatelor.

Aceast$ curb$ arat$ probabilit$ ile cumulate ale realiz$rii obiectivului p(n$ la o anumit$ dat$. 5e e&emplu, e&ist$ o probabilitate de <.: ca obiectivul s$ fie atins %n 0;< zile. 5atele de realizare a obiectivului din partea st(ng$ prezint$ riscuri mai mari dec(t cele din partea dreapt$ a graficului. Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interac iunile c#eie dintre decizii i evenimentele aleatoare, aa cum sunt percepute de c$tre deciden i. Ramurile arborelui reprezint$ fie decizii (reprezentate ca p$trate), fie rezultate aleatoare sau incerte (reprezentate sub forma unor cercuri). =igura urm$toare prezint$ un e&emplu de arbore decizional.

<

> 9aloarea ateptat$ (9A) a unui efect 2 *fect & ,robabilitatea de apari ie a efectului > 9aloarea ateptat$ a unei decizii 2 suma valorilor ateptate ale tuturor efectelor rezult(nd din acea decizie > ,rogramul ?agresiv@ are valoarea ateptat$ de 8A milioane lei i va fi preferat programului ?conservator@ care are o valoare ateptat$ de B milioane lei. 8)reactia la risc!cuprinde m$suri i ac iuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului. *ste faza de ac iune din cadrul ciclului managementului riscului, %n care se %ncearc$! s$ se elimine riscurile) s$ se reduc$ riscurile i / sau s$ se repartizeze riscurile. *liminarea riscurilor are scopul de a %ndep$rta riscurile. *c#ipa managerial$ sau %ntreprinz$torul poate! s$ nu ini ieze o anumit$ tranzac ie sau afacere) s$ stabileasc$ un pre foarte mare, care s$ acopere riscurile) s$ condi ioneze oferta, etc. 7ele mai multe dintre op iunile care elimin$ riscul tind s$ scoat$ organiza ia din afaceri. - organiza ie cu aversiune prea mare fa $ de risc nu va supravie ui mult timp i ar trebui s$-i investeasc$ capitalul %n alt$ parte. 5iminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt! programarea. 5ac$ riscurile sunt legate de termenul de e&ecu ie) programarea tiin ific$ a activit$ ilor cu ajutorul graficelor re ea poate diminua riscurile %n limite rezonabile. instruirea. 6ulte riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influen eaz$ productivitatea i calitatea lucr$rilor. ,rin programe de instruire i contientizare %n domeniul securit$ ii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor i efectul acestora. reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioas$ a ec#ipelor de munc$, flu&urilor de materiale, folosirii ec#ipamentelor i a for ei de munc$. Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al riscului. Aceasta se refer$ la p$r ile care vor accepta o parte sau %ntreaga responsabilitate pentru consecin ele riscului. Repartizarea riscului trebuie s$ se fac$ in(ndu-se seama de comportamentul fa $ de risc al diferitelor organiza ii implicate. Cn acest sens regula general$ de alocare a riscului este s$ se aloce riscul p$r ii care poate s$ %l suporte i s$ %l controleze cel mai bine. +trategia de contractare constituie un mecanism esen ial %n repartizarea riscului. Riscurile pe care i le asum$ firma sunt %n mod obinuit formalizate prin contracte cu beneficiarii. Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel pu in par ial, prin %nc#eierea contractelor colective i individuale de munc$. Cn majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale i ec#ipamente pot fi
A

transferate furnizorilor acestora, prin garan iile pe care acetia le ofer$. Dnele riscuri pot fi %ndep$rtate prin %nc#eierea unor contracte de asigurare. 7ompania de asigur$ri %i asum$ o parte din riscuri %n sc#imbul unui pre (prima de asigurare). 5ac$ riscul se produce %n condi iile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va rambursa partea asigurat$ sau toate pierderile suferite datorit$ riscului. 5ac$ riscul nu apare, asiguratorul p$streaz$ prima de asigurare. Dn proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive numai dac$ ia %n considerare toate aspectele acestuia. ,erforman a %n procesul de management al riscului este dat$ de calitatea managerilor i a personalului implicat, i anume de cea mai slab$ verig$ din cadrul s$u. 6anagerii firmei trebuie s$ se asigure c$ ec#ipa care realizeaz$ managementul riscului este competent$ i a g$sit o cale de mijloc %ntre te#nicizarea e&cesiv$ a procesului i ac iunea pe baz$ de intui ie.

2. ASIGURAREA RISCULUI OPERATIONAL BANCAR

In cadrul mediului de afaceri,in special in cel bancar,se intalnesc cu preponderenta riscul operational bancar si riscul de credit. 1a ora actuala, in sistemul bancar romanesc lucreaza apro&imativ A3.... de angajati. In 3..A, au fost efectuate A.... de noi angajari in industria bancara, apro&imativ 0.: din numarul total de personal. =iecare e&tindere in teritoriu, inseamna atragerea de resurse umane, iar bancile sunt obligate sa angajeze personal din categoria junior care nu au e&peripenta fiind e&puse riscului operational, care devine in ultimul timp, o realitate in sistemul financiar bancar romanesc, sub presiunea concurentei investitorilor din Romania, majoritatea grupuri bancare cu capital strain, care controleaza bancile din Romania, precum si a concurentei pentru cresterea cotei de piata. Institutul Eancar Roman a inceput un parteneriat strategic cu Eursa Romana de 6arfuri, Asociatia Romana a Eancilor si Eanca 'ationala a Romaniei pentru pregatirea resurselor umane din banci in vederea pregatirii pentru implementarea prevederilor noului acord de capital Easel II, care abordeaza riscul de management si pe cel operational. 5in 3..A, vor fi lansate multiple forme specializate de pregatire pentru angajatii din sistemul bancar inclusiv cei implicati in adminsitrarea riscului de management pentru a face fata sc#imbarilor care vor inteveni odata cu aderarea Romaniei la Dniunea *uropeana.
F

'ormele Easel II vor intra in vigoare la 0 ianuarie 3..F, dar bancile pot continua sa functioneze inca unui an conform principiilor acordului Easel I. 4otusi, sub presiunea noilor reglementari care se aplica pe plan international, bancile comerciale, vor trebui sa isi pregateasca personalul si sa sc#imbe comitetele de conducere cu comitete e&ecutive in care vor fi atrasi si sefi de compartimente care gestioneaza activitatile de management al riscului. 2.1 Asigurarea ca instrument de protectie mpotriva riscului operational ,roiectul Acordului de la Easel privind capitalul minim obligatoriu recunoaste rolul pe care asigurarea %l poate avea %n diminuarea impactului financiar al pierderilor operationale ale unei banci. Cntr-un mediu din ce %n ce mai competitiv, cum este cel al industriei bancare, transferul riscului catre un asigurator poate contribui la %mbunatatirea indicatorilor de performanta si a flu&urilor de lic#iditati, prevenind situatiile de criza. 6ai mult, asigurarea propriu-zisa poate fi %nsotita de servicii cone&e de management al riscurilor, care sa permita unei banci sa-si defineasca mai bine propriul profil de risc. Cn documentul consultativ asupra riscului operational, lansat de 7omitetul de la Easel %n anul 3..0, se recunoaste faptul ca asigurarea poate fi privita ca un instrument de diminuare a impactului financiar al riscurilor operationale ale bancilor. Cn acceptiunea documentului mentionat, diminuarea impactului financiar se refera la faptul ca %nc#eierea unei asigurari specifice %mpotriva riscurilor operationale poate conduce la un nivel mai redus al capitalului minim necesar alocat acestei categorii de riscuri. 4otusi, se atrage atentia asupra faptului ca piata asigurarilor %mpotriva riscurilor operationale parcurge ea %nsasi o etapa de dezvoltare si maturizare, astfel ca bancile se pot afla %n situatia de a %nlocui riscul operational cu un risc de contrapartida. 2.2 Produse de asigurare impotriva riscurilor operationale Cn economiile dezvoltate, asigurarile reprezinta instrumente consacrate, utilizate de banci de mai multe decenii pentru protectia %mpotriva riscurilor operationale, ele action(nd %n trei domenii fundamentale! - raspunderea profesionala) - daune asupra bunurilor si sediilor) - atacuri criminale, iar politele de asigurare specifice oferite de companiile de asigurare acopera anumite segmente din domeniile mentionate. 5esi se prezinta %ntr-o forma standard, aceste polite comporta unele adaptari - %n functie de cerintele clientului asigurat -, %n sensul eliminarii unor clauze sau introducerii de clauze suplimentare, totul cu reflectarea de rigoare %n nivelul pretului. ,olitele de asigurare %mpotriva riscurilor operationale cel mai frecvent v(ndute
G

de companiile de asigurare sunt! - =idelitH/EanIerJs ElanIet Eond (polita comple&a de asigurare bancara) protejeaza angajatorii %mpotriva lipsei de onestitate sau a ne%ndeplinirii sarcinilor de serviciu de catre angajati, ca si %mpotriva fraudei si falsurilor. ,olita standard acopera si pierderile din daune produse asupra bunurilor aflate %n proprietatea asiguratului (sedii, bunuri %n tranzit, valuta falsa, diverse pierderi din tranzactii etc.)) - *lectronic 7omputer 7rime (frauda prin computer) - protejeaza asiguratul %mpotriva pierderilor produse de functionarea defectuoasa a retelei informatice, virusi, probleme de transfer al datelor, tranzactii frauduloase etc) - ,rofessional IndemnitH (raspunderea profesionala) - acopera despagubirile platite tertilor datorita pierderilor suferite de acestia ca urmare a neglijentei sau erorilor profesionale ale salariatilor asiguratului) - 5irectors K -fficersJ 1iabilitH - protejeaza directorii si functionarii %mpotriva pierderilor pe care le-ar avea de suportat acestia ca urmare a sentintelor judecatoresti pronuntate %mpotriva lor, %n legatura cu modul de %ndeplinire a obligatiilor profesionale) - *mploHment ,ractices 1iabilitH (raspunderea angajatorului) - acopera despagubirile care ar trebui platite de asigurat din cauza %ncalcarii legislatiei muncii (discriminare, nerespectarea contractului de munca etc.)) - 'on-financial ,ropertH (proprietatea nefinanciara) - acopera riscurile uzuale care pot afecta bunurile din proprietatea asiguratului (incendiu, cutremur etc.)) - Dnaut#orized 4rading (tranzactii neautorizate) - ofera tranzactii neautorizate, care pot reprezenta fraude prin computer sau %nregistrari fictive) - Leneral and -t#er 1iabilitH (raspundere generala si alte raspunderi). Cn ultimul timp, marile companii de asigurare au pus la dispozitia bancilor produse de asigurare de tip cos pentru riscuri multiple. Ratiunea crearii acestor produse de asigurare consta %n a oferi bancilor o acoperire cuprinzatoare, care sa elimine gap-urile si zonele de suprapunere (overlaps) care pot aparea %n cazul utilizarii asigurarilor de tip clasic %mpotriva riscurilor individuale. 6ai mult, permit(nd asiguratorilor sa ia %n considerare corelatiile dintre riscurile generatoare de pierderi, pretul unei astfel de asigurari de tip cos este mai redus dec(t suma preturilor asigurarilor individuale. 2.3Avantaje ale asigurarilor pentru riscuri operationale Cn esenta, rolul asigurarii este acela de a transfera impactul financiar al unui risc sau al unei combinatii de riscuri de la o entitate la alta. Cn sens strict, a transfera riscul nu reprezinta o modalitate de a controla riscul (controlul presupune evitarea, prevenirea sau reducerea evenimentelor de risc). ,rin asigurare, se transfera pur si simplu catre o alta entitate impactul financiar al unui eveniment de risc, conform clauzelor stabilite. 7ontract(nd o asigurare %mpotriva unui anumit risc, banca se bazeaza pe capacitatea asiguratorului de a acorda despagubirea, conform conditiilor convenite, astfel ca decizia de transfer
B

al riscului poate fi asimilata unei decizii de finantare. Asigurarea, ca instrument de reducere a riscului, ajuta banca sa evite sau sa diminueze pierderea (financiara sau de orice alta natura) generata de producerea unui risc. 4eoretic, beneficiile pe care o banca le poate obtine de pe urma contractarii unor asigurari %mpotriva riscurilor sunt legate, pe de o parte, de %nregistrarea unui flu& predictibil de lic#iditati si, pe de alta parte, de evitarea unor pierderi catastrofice. ,ierderile operationale mari si impredictibile pot sa reduca dramatic lic#iditatea unei banci, merg(nd p(na la epuizarea capitalului alocat! a) ,rin cumpararea unei polite de asigurare %mpotriva riscurilor operationale, banca plateste o prima de asigurare, %n sc#imbul careia primeste garantia ca va fi despagubita %n cazul producerii unui anumit risc. Aceasta %nseamna ca asigurarea %mpotriva riscurilor operationale da posibilitatea unei banci sa elimine sau sa diminueze fluctuatiile mari ale flu&ului de lic#iditati produse de pierderi operationale mari si impredictibile. b) Reducerea fluctuatiilor cas#-floM-ului genereaza si alte avantaje pentru banca, %n sensul %mbunatatirii veniturilor si, %n continuare, al cresterii valorii de piata a bancii. c) Dn alt avantaj vizeaza evitarea situatiilor catastrofice, prin faptul ca asigurarea acopera pierderile operationale mari care ar conduce la insolvabilitate.5esi unele banci (%n special cele mari, de talie internationala) siau dezvoltat sisteme proprii de management al riscurilor operationale, practica demonstreaza ca un asigurator dispune de mult mai multe resurse si e&pertiza %n acest sens, dob(ndite ca urmare a administrarii unui portofoliu mare de riscuri preluate de la clienti din diferite sectoare de activitate. d) ,rin contractarea unei polite de asigurare %mpotriva riscurilor operationale, bancile transfera riscul asupra asiguratorilor si beneficiaza, pe de o parte, de servicii eficiente si, pe de alta parte, de o monitorizare calificata. ,rimul aspect are la baza obiectul de activitate al unui asigurator, mai e&act, evaluarea, controlul si finantarea riscurilor. Astfel, marile companii de asigurari au un avantaj fata de banci prin datele disponibile, e&perienta si marimea portofoliilor de riscuri gestionate. ,entru banci poate fi mai eficient din punctul de vedere al costurilor sa e&ternalizeze o serie de elemente ale programului de management al riscurilor catre companiile de asigurare. Asiguratorii ofera servicii de evaluare si acoperire a daunelor, pe l(nga consultanta juridica si serviciile de administrare (cum sunt cele de %ncasare a despagubirii). 7el de-al doilea aspect se refera la faptul ca, %n anumite cazuri, actionariatul poate solicita conducerii bancii sa investeasca %n activitatile de management al riscurilor mai mult dec(t ar fi aceasta dispusa sa aloce. 5e aceea, este greu pentru actionari sa monitorizeze comportamentul conducerii pentru a se asigura de %ndeplinirea sarcinilor. Cn acest caz, o solutie posibila consta %n contractarea unei asigurari, astfel %nc(t sarcinile de monitorizare sa revina
0.

asiguratorului. Activitatea de monitorizare realizata de asigurator sprijina, %n realitate, manifestarea fortelor pietei. Riscul trebuie privit ca oricare alta marfa si poate fi tranzactionat. ,robleme apar %n momentul %n care persoane sau grupuri interesate %n activitatea unei banci (de e&emplu, anumiti actionari sau managementul %nsusi) profita de pozitia pe care o detin si %i e&pun pe ceilalti la riscuri care nu sunt remunerate corespunzator. 2.4 Factori de influenta a deciziei de asigurare mpotriva riscurilor operationale 5ecizia unei banci de a contracta o asigurare %mpotriva riscurilor operationale depinde de o multitudine de factori care influenteaza at(t avantajele potentiale pe care le va obtine, c(t si dimensiunea riscurilor asigurabile. +intetic, acesti factori vizeaza! - 5imensiunea bancii - are o influenta majora asupra deciziei de asigurare %mpotriva riscurilor operationale. *&ista diferente de abordare %ntre o banca de talie mare si una de talie mica, at(t prin prisma avantajelor potentiale, c(t si prin cea a riscurilor asigurabile. *ste greu de apreciat daca avantajele asigurarii sunt mai mari pentru o categorie sau alta. Cn genere, bancile mici au capital propriu si cas#-floM liber mai reduse si, %n consecinta, sunt mai vulnerabile %n fata unor pierderi din riscuri operationale. Adesea, ele nu dispun de o dispersie a riscurilor si nici nu au fondurile necesare pentru a-si dezvolta propriul sistem de management al riscurilor %ntr-un asemenea grad de comple&itate %nc(t sa ec#ivaleze cu monitorizarea realizata %n baza asigurarii. Cn contrast, bancile mari dispun de resursele necesare pentru a realiza ele %nsele un management adecvat al riscurilor operationale. 7u toate acestea, bancile mari opteaza adesea pentru solutia asigurarii pentru a-si proteja veniturile %mpotriva pierderilor din riscuri operationale, %n special c(nd acestea ar afecta %ncrederea investitorilor sau ar conduce la preluarea bancii %n cauza. ,unerea laolalta si administrarea riscurilor operationale mari sau mai putin obisnuite ale mai multor banci de catre un asigurator este aproape %ntotdeauna mai avantajoasa dec(t administrarea individuala a riscurilor respective %n cadrul unei banci. 5e asemenea, este mai ieftin pentru o banca mare sa transfere administrarea zilnica a unor riscuri relativ obisnuite si cu impact redus catre un asigurator, mai ales daca piata asigurarilor pentru riscul respectiv este competitiva. - ,rofilul de risc al bancii - proiectul Easel II statueaza ca nivelul si tipurile de risc identificate pe diferite segmente de afaceri variaza. *ste posibil ca aceste diferente sa afecteze caracterul asigurabil al riscurilor asociate unui segment de afaceri (de e&emplu, datorita absentei datelor sau marimii pierderilor). ,e l(nga faptul ca determina marimea capitalului minim necesar, profilul de risc al bancii influenteaza si capacitatea acesteia de a contracta o
00

asigurare %mpotriva riscurilor operationale de buna calitate si avantajoasa sub aspectul costului. - -rizontul de timp al managementului/actionarilor Eeneficiile asigurarii necesita o anumita perioada de timp pentru a deveni perceptibile. 5aca o banca renunta la un contract de asigurare, ea poate %nregistra un avantaj pe termen scurt, pentru ca economiseste prima de asigurare. 6asura %n care o banca poate suporta c#eltuiala imediata cu prima de asigurare %n sc#imbul unui avantaj care se poate materializa doar pe termen lung depinde de orizontul de timp pe care %l au la dispozitie managementul sau actionarii. 7ei implicati pe termen lung sunt, %n genere, mai favorabili solutiei oferite de asigurare dec(t cei care au interese imediate. - Atitudinea fata de risc a partilor interesate 7u c(t grupurile interesate %n activitatea si rezultatele unei banci (management, actionari etc.) manifesta o aversiune mai mare fata de risc, cu at(t vor fi mai atrase de solutia asigurarii. Rezultatele empirice dovedesc faptul ca atitudinea fata de risc a grupurilor interesate %n activitatea bancii influenteaza %ntreaga strategie de management al riscurilor. - Ratingul bancii 7u c(t ratingul este mai bun, cu at(t banca va avea un cost de refinantare mai redus. Cn aceste conditii, bancile cu rating foarte bun pot sa opteze pentru finantarea pierderilor prin contractarea de credite, mai degraba dec(t sa %nc#eie o asigurare. Acest aspect comporta totusi o nuantare, deoarece banca poate fi retrogradata imediat ce %nregistreaza o pierdere apreciabila, care nu a facut obiectul unei asigurari si, %n consecinta, accesul la finantare devine mai restrictiv.

3. PROIECTUL ACORDULUI BASEL II

rolul asigurarilor %n managementul riscurilor operationale si impactul asupra capitalului obligatoriu al bancilor 3.1 Impactul asigurarilor asupra capitalului minim o ligatoriu Eancile cu un management performant ar putea recurge la asigurari comple&e de tip cos prin care sa-si asigure un nivel sporit de protectie, iar raportarea acestora le-ar %mbunatati ratingul, contribuind la reducerea costului capitalului atras. Cn prezent, piata asigurarilor %mpotriva riscurilor operationale parcurge un proces de dezvoltare si de adaptare, astfel %nc(t sa fie eliminate dezavantajele si ma&imizate beneficiile aduse bancilor. 5e e&emplu, noile produse de asigurare de tip cos ofera protectie %mpotriva mai multor riscuri si rezolva o parte dintre problemele legate de gap-urile si redundantele generate de utilizarea asigurarilor
03

clasice. Acordul Easel II trebuie sa creeze un cadru fle&ibil, care sa permita bancilor sa utilizeze asigurarea ca pe un instrument eficient de management al riscurilor operationale. ,rin noul acord, va trebui sa se reglementeze daca si %n ce masura asigurarea %mpotriva riscurilor operationale este obligatorie. 5e e&emplu, asigurarea de fidelitate care acopera toate riscurile - operationale si ne-operationale - este obligatorie %n +DA si %n alte c(teva tari (printre care 6area Eritanie), care au sc#eme reduse de protectie a deponentilor. 5in perspectiva managementului riscurilor, Acordul Easel II trebuie sa contribuie la crearea unui mediu concurential %n care fortele pietei sa actioneze eficient si eficace. ,entru aceasta, autoritatile de reglementare ar trebui sa asigure infrastructura de reglementari si sa lase sarcina monitorizarii modului de aplicare a reglementarilor companiilor de asigurare si agentiilor de rating al riscului 7ompaniile de asigurare sunt foarte interesate sa sustina bancile %n vederea %mbunatatirii activitatilor de prevenire si reducere a riscurilor. 4otodata, agentiile de rating ofera deja evaluari e&terne independente. 5aca forma finala a Acordului Easel II va fi %n spiritul acestei abordari, atunci autoritatile de reglementare vor putea sa %si concentreze resursele limitate asupra acelor banci care creeaza probleme din punctul de vedere al asiguratorilor si agentiilor de rating al riscului. Dnul din obiectivele Easel II, acela de a asigura mai multa transparenta mediului financiar, ar putea fi atins prin publicarea ratingului de risc acordat bancilor pentru politele de asigurare %mpotriva riscurilor operationale, ca si a ratingului titlurilor de %mprumut. Aceasta necesita %nsa %ntarirea cooperarii %ntre autoritatile de reglementare si agentiile de rating al riscului, deoarece, spre deosebire de aceste agentii, autoritatile nu fac publice ratingurile acordate. Autoritatile de reglementare si supraveg#ere colecteaza datele privind riscurile operationale pentru a determina capitalul minim obligatoriu si ar fi util ca, at(t c(t este posibil, datele sa fie facute publice pentru a servi la contractarea de asigurari si la standardizare. Aceasta ar garanta faptul ca sunt luate %n considerare date relevante si corect clasificate, ceea ce ar determina un calcul mult mai riguros al primelor de asigurare, mai putine clauze de e&cludere si limite de despagubire mai ridicate. Acordul Easel II aduce %n discutie si riscurile asociate activitatilor e&ternalizate, cum sunt sistemele de comunicatii si cele de plati si decontari. Abordarea traditionala folosita %n asigurari, aceea de a acoperi riscuri cunoscute, genereaza o serie de critici din partea bancilor, deoarece, %n ritmul deosebit de alert al crearii de noi produse si servicii, ea apare ca fiind esentialmente reactiva. -r, aceasta atitudine reactiva permite aparitia unor gap-uri neprevazute %n acoperirea riscurilor operationale, datorate sc#imbarilor de te#nologie, cunostintelor si situatiei mediului economic. 7u toate ca o serie de asiguratori de talie internationala au adoptat o
08

atitudine pro-activa %n ceea ce priveste oferta de asigurari %n materie de riscuri operationale, nu se cunoaste si este greu de estimat nivelul cererii pentru acest gen de produse. Anterior, companiile de asigurari au creat asigurarea %mpotriva tranzactiilor frauduloase - consider(nd ca este utila bancilor - si au constatat ca cererea a fost ca si ine&istenta. ,entru a se evita situatii de genul celei mentionate, este necesar un dialog constructiv %ntre reprezentantii bancilor, asiguratorilor si autoritatilor de reglementare, pentru a se identifica %n mod real produsele pe care piata le cere si pentru care este dispusa sa plateasca. 1a nivelul pietei asigurarilor, se manifesta tot mai clar necesitatea de standardizare a documentatiei de dauna %n cazul pierderilor din riscuri operationale. Aceasta ar reduce posibilitatea aparitiei unor dispute si ar constitui o garantie (pentru autoritatile de reglementare si banci) a faptului ca pierderile dovedite vor fi acoperite conform asigurarilor contractate. Aceasta ar ajuta si la dezvoltarea unor produse alternative de protectie %mpotriva riscului, deoarece produsele standard ar putea fi tranzactionate pe piata de capital si oferite unui public mult mai numeros, prin mecanismul securitizarii. 4otusi, aici se impune o abordare prudenta, deoarece o standardizare e&cesiva ar putea sa %nabuse dezvoltarea produselor si sa afecteze functionarea eficienta a pietei. Cn plus, sc#imbarea continua a cererii clientilor face dificila crearea unor polite de asigurare pe deplin standardizate. 3.2 Atitudinea ancilor fata de solutia asigurarii Cn momentul contractarii unei asigurari %mpotriva riscurilor operationale, o banca trebuie sa urmareasca, %n primul r(nd, %n ce masura contribuie aceasta la cresterea valorii sale de piata, si nu sa aiba %n vedere doar costul. 7ontractarea unei asigurari poate creste valoarea de piata (masurata cel mai frecvent prin pretul pe piata al actiunilor) prin predictibilitatea flu&ului de lic#iditati, prevenirea unei catastofe financiare, asistenta %n monitorizarea si controlul riscurilor si utilizarea unui instrument de management al riscurilor eficient din punctul de vedere al costului. *ste important de subliniat faptul ca simpla contractare a unei asigurari pentru reducerea capitalului minim obligatoriu nu conduce automat la cresterea valorii detinute de piata a bancii, mai ales c(nd costul de oportunitate al capitalului este redus. 7ontractarea unei asigurari trebuie sa se justifice prin aceea ca aduce beneficii si servicii pe care banca nu le-ar putea dezvolta prin forte proprii, %n conditii de eficienta a costurilor. 7onducerea bancii trebuie sa pledeze %n fata actionariatului pentru necesitatea de a %nc#eia asigurari %mpotriva riscurilor operationale, insist(nd asupra faptului ca acestea reprezinta un instrument eficient de monitorizare si control. Dtilizarea politelor de asigurare specifice de catre o banca este, prin ea %nsasi, un semnal credibil al angajamentului pe linia unui management adecvat al riscurilor. +i aceasta, prin prisma urmatoarelor argumente!
0;

- constientizarea riscurilor) - c(ntarirea atenta a riscurilor, pentru a decide care dintre ele pot fi retinute si care trebuie transferate prin asigurare) - analiza, %mpreuna cu asiguratorul, a instrumentelor de control al riscurilor deja utilizate) - acceptarea monitorizarii e&terne si a investigatiilor %ntreprinse de compania de asigurari. 3.3 !olul managerului de asigurari n cadrul unei anci Cn unele banci multinationale, managerul de asigurari este plasat %n afara functiei de management al riscurilor, ceea ce determina, %n unele cazuri, o insuficienta coordonare %ntre managementul riscurilor si deciziile bancii %n materie de asigurari. Analitic vorbind, aceasta separare poate conduce la o e&agerare a rolului asigurarilor si a costurilor aferente, pierz(nd din vedere faptul ca acestea trebuie sa contribuie %n primul r(nd la cresterea valorii de piata a bancii. Cn consecinta, tendinta manifestata %n institutiile bancare cu o anumita e&perienta %n managementul riscurilor prin utilizarea asigurarilor este aceea de a integra managerul de asigurari %n structura de management al riscurilor din cadrul bancii.

4. STUDIU DE CAZ 1 Stadiul pr !atirii p "tru apli#ar a r !l $ "taril%r Ba& l II i" &trat !ia BNR Rom(nia, cea de-a doua ca m$rime dintre $rile estice, este pe cale s$ devin$ membr$ a Dniunii *uropene. In ciuda importantelor flu&uri de capital intrate %n ar$ %n ultimii ani i a e&isten ei unui sistem bancar ramificat pe 8B de b$nci comerciale, Rom(nia are %n prezent un sistem financiar relativ mic, cu credite contractate care se situeaz$ la circa 3.: din ,IE. Cn acest conte&t, Eanca 'a ional$ a Rom(niei (E'R), Asocia ia Rom(n$ a E$ncilor (ARE) i Institutul Eancar Rom(n (IER) i-au unit for ele cu Eanca 6ondial$ i Eanca *uropean$ pentru Reconstruc ie i 5ezvoltare (E*R5) pentru organizarea unui MorIs#op care s$ reuneasc$ cei mai buni practicieni i specialiti, rom(ni i str$ini, pe problematica Easel II, %n scopul realiz$rii unei interactivit$ i c(t mai mari a cunotin elor, a relief$rii celor mai bune practici europene, e&perimentate de ani buni %n vestul *uropei, de gestionare a riscurilor %n domeniul bancar. Referitor de proiectul Acordului Easel II supus dezbaterii %n cercurile de specialitate, %n r(ndul banc#erilor s-au dezvoltat doua acceptiuni legate de
0<

impactul asigurarilor asupra capitalului minim obligatoriu. ,rima dintre ele considera ca orice efort de %mbunatatire a managementului riscurilor ar trebui privit independent de cerinta de capital. Cn consecinta, asigurarea nu trebuie sa influenteze capitalul minim obligatoriu. 7ea de-a doua acceptiune considera ca, dimpotriva, trebuie oferite stimulente bancilor pentru %mbunatatirea sistemelor proprii de management al riscurilor. Cn consecinta, asigurarea trebuie luata %n considerare pentru diminuarea capitalului minim obligatoriu. 6ulti banc#eri si asiguratori considera ca asigurarea ar trebui sa fie tratata ca un instrument de reducere a capitalului minim necesar si, %n acest caz, problema se reduce la a stabili c(t din suma asigurata se va deduce din nivelul capitalului obligatoriu. Acest eveniment i-a focusat dezbaterile pe patru tematici esen iale! "provoc$rile impuse de noul cadru de reglementare al riscurilor, c$rora trebuie s$ fac$ fa $ b$ncile rom(neti) "studii de caz referitoare la implica iile transfrontaliere ale implement$rii Easel II "managementul riscului de credit) "infrastructura managementului de risc. Aceast$ manifestare specializat$ a ar$tat interesul major pe care Eanca 'a ionala a Rom(niei o acord$ contientiz$rii corecte, profesioniste a tuturor aspectelor legate de implementarea celor trei piloni ai Easel II %n Rom(nia!

5ata fiind comple&itatea deosebita a Acordului Easel II, rezult(nd din recunoasterea a trei criterii de determinare a nivelului capitalului minim %n
0A

cuprinsul pilonului I (abordarea de baza, abordarea standard si cea bazata pe sistemul propriu de masurare a riscului), este nevoie sa se defineasca, %n primul r(nd, notiunea de Ncapital minimN. Cn al doilea r(nd, trebuie clarificat daca o serie de instrumente, %n speta asigurarile %nc#eiate de banci, pot contribui la diminuarea acestui capital minim obligatoriu. 7el de-al doilea pilon al Acordului Easel II permite autoritatilor de reglementare sa majoreze capitalul obligatoriu. -r, din aceasta perspectiva, ar trebui sa se permita bancilor sa se prevaleze de asigurarile %nc#eiate pentru a-si diminua sarcina de capital. 7el de-al treilea pilon acopera problematica transparentei si a controlului prin intermediul fortelor pietei. 5ate fiind avantajele privind monitorizarea si controlul riscurilor, asigurarea ar putea juca un rol important %n managementul riscurilor bancare.

Ri&#ul d #r dit O Abordarea bazat$ pe modele interne Riscul de credit mai este denumit i risc de insolvabilitate a debitorului i risc de nerambursare. Riscul de creditare face parte din riscurile financiare i reprezint$ riscul, c$ o parte contractual$ nu va putea sau nu va dori s$ ac#ite dob(nzile i pl$ ile de baz$ pe credit conform obliga iunilor sale. ,ierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dac$ opera iile de creditare sunt organizate i gestionate cu profesionalism.

0F

9aluarea pierderii asteptate se calculeaza tinand cont de! 0.,robabilitatea ca un debitor sa nu isi ac#ite obligatiile de plata ( pro a ilitatea de neram ursare"pro a ilit# of default $PD% 3.7at urmeaza sa piarda banca din creanta cuvenita (pierderea datorata neram ursarii"&oss given default $&'D% 3.9aluarea creantelor pe care banca urmeaza sa nu le recupereze ()*punerea la riscul de neram ursare" )*posure at default+)AD% ,I*R5*R*A A+4*,4A4A2,5"1L5 9A1DAR*A ,I*R5*RII A+4*,4A4*2,I*R5*R*A A+4*,4A4A"*A5 5eterminarea acestor indicatori este realizat$ de banc$, utiliz(nd modele interne dezvoltate de aceasta in(nd cont de profilul de risc.

0G

'. STUDIU DE CAZ 2 P%liti#a #u pri(ir la diri)ar a ri&#ului rat i d%*a"+ii I. Baza legislativ ,rezenta ,olitic$ este elaborat$ potrivit cerin elor E$ncii 'a ionale a 6oldovei i reglementeaz$ managementul riscului ratei dob(nzii, adic$ procesele de evaluare i gestionare a riscurilor ratei dob(nzii %n Eanc$. Cn activitatea sa de dirijare a riscului ratei dob(nzii E7 ?InvestprivatbanI@ +.A. se bazeaz$ pe prevederile!
0B

Regulamentul ?7u privire la dirijarea riscului ratei dob(nzii@ aprobat prin Pot$r(rea 7A al E'6 nr.3;B, proces-verbal nr.;G din 33 septembrie 0BBB. Regulamentul ?7u privire la activitatea de creditare a b$ncilor care opereaz$ %n Republica 6oldova@, aprobat prin Pot$r(rea 7A al E'6, proces-verbal nr.;< din 3< decembrie 0BBF cu complet$rile ulterioare. +copul dirij$rii riscului ratei dob(nzii este! "5e a ob ine un venit net aferent dob(nzii stabil i de a optimiza profitul b$ncii, %n acelai timp men ion(nd capitalul normativ total) "5e a controla nivelul ratei dob(nzii i al riscului termenelor de scaden $ la o banc$) "5e a men ine o lic#iditate suficient$. II. Principii generale e iri!are a risc"l"i ratei #$%nzii

Analiza diferen,elor de scaden,- $ un sistem unic pentru evaluarea .i dirijarea riscului ratei do /nzii.
Analiza diferen elor de scaden $ stabilete riscul la care este supus venitul net aferent dob(nzii, ca rezultat al modific$rii ratelor dob(nzii. Rapoartele cu privire la analiza diferen elor indic$ suma activelor i pasivelor sensibile la rata dob(nzii ale unei b$nci (at(t posturile bilan iere c(t i e&trabilan iere) al c$ror pre va fi stabilit din nou %n decursul unei perioade specificate de timp. ,entru a stabili valoarea riscului la care este supus profitul b$ncii, este necesar ca %n fiecare perioad$ din activele sensibile la rata dob(nzii de sc$zut pasivele sensibile la rata dob(nzii pentru a ob ine ?diferen a@ de la stabilirea noilor pre uri pentru acea perioad$. Aceast$ diferen $ poate fi %nmul it$ la o modificare presupus$ a ratelor dob(nzii pentru a ob ine o apro&ima ie a modific$rii venitului net aferent dob(nzii care este o consecin $ a unei fluctua ii a ratei dob(nzii. Cn cazul %n care pasivele dep$esc activele %n perioada dat$ de timp se ob ine o diferen $ negativ$, ceea ce %nseamn$ c$ o majorare a ratelor dob(nzii pe pia $ ar putea cauza o reducere a venitului net aferent dob(nzii. Cn cazul %n care activele dep$esc pasivele %n perioada data de timp se ob ine o diferen $ pozitiv$ i %nseamn$ c$ venitul net aferent dob(nzii al b$ncii se poate diminua ca rezultat al micor$rii ratei dob(nzii pe pia $. Riscul ratei dob(nzii O riscul pierderilor la care este supus$ o banc$ %n urma modific$rii ratelor dob(nzii. Acest risc apare c(nd activele b$ncii (creditele, investi iile etc.) devin scadente sau ale c$ror pre uri noi se stabilesc %n alt$ perioad$ de timp dec(t la pasivele b$ncii (depozitele, %mprumuturile) care reprezint$ sursa de mijloace pentru active. =luctua iile ratei dob(nzii pot afecta profitul unei b$nci, valoarea economic$ de baz$ a activelor, pasivelor i posturile e&trabilan iere ale b$ncii. 5irijarea riscului O un sistem de identificare, evaluare, supraveg#ere i control al diferitelor riscuri la care este supus$ banca. 5ei banca este supus$ la
3.

multe riscuri, inclusiv la riscul creditelor i fraud$, dirijarea activelor i pasivelor prevede, %n primul r(nd, controlul riscului ratei dob(nzii, riscului scaden ei i riscului lic#idit$ ii. Riscul de credit este unul din cele mai esen iale riscuri %n structura riscurilor bancare i necesit$ o aten ie deosebit$ din partea conducerii b$ncii. 5ecizia de a crea un activ care implic$ risc, nu poate fi bazat$ %n cadrul E$ncii numai pe intui ie, ci trebuie s$ se bazeze pe un proces structurat, profesional, respect(nd responsabilitatea E$ncii fa $ de proprietarii i de deponen i de a folosi cu eficien $ resursele. ,rincipalii factori care conduc Eanca la creterea riscului de credit sunt! -'erespectarea normelor metodologice de creditare) -7oncentrarea riscant$ a creditelor pe anumite pie e) -7reterea e&cesiv$ a valorii portofoliului de credite, peste posibilit$ ile rezonabile ale E$ncii de a acoperi riscurile) -1ipsa metodelor de detectare a creditelor cu probleme) -7reditarea preferen ial$ (sub condi iile de pia $)) 6anagementul riscului de creditare include! -,oliticile de creditare -,rocedura activit$ ii de creditare (clientul i tranzac ia) -6anagementul portofoliului de credite 0. ,oliticile de creditare %n managementul riscului creditar reprezint$! 1imitele monetare ale creditelor O %n compara ie cu depozite, capital, total active 1imitele geografice, care se bazeaz$ pe cunoaterea pie ei, e&perien a specialitilor din domeniul credit$rii 5istribu ie dup$ categoria creditului 4ipul creditului conform ramura activit$ ii economice a clientului +caden e O determinate de c$tre sursele de plat$ anticipate ,re ul creditului O suficient s$ acopere costul resurselor financiare, monitorizarea, pierderi 7oncentrarea creditului O riscul de creditare poate fi redus prin micorarea creditelor acordate clien ilor, care formeaz$ grupe %n intercone&iune i prin limitarea e&punerii mari asemenilor clien i. 3. Riscul privind procedura activit$ ii de creditare include! Integritatea i relevan a informa iei Analiza permanent$ a creditelor ,rocedura de urm$rire -b inerea asigur$rii creditelor a) *valuarea b) ,roprietatea c) Cnregistrarea d) Riscurile legate
30

e) 5repturile de ob inere a informa iei despre clientul ce acord$ asigurarea pe credit 8. 6anagementul portofoliului de credite reprezint$ gestionarea urm$toarelor riscuri! +tructura portofoliului de credite O dup$ clien i, aria geografic$, m$rimea creditului, termenii de scaden $, ramura activit$ ii economice a clientului 9enituri nete O volumul i stabilitatea 7alitatea portofoliului de credite (standarde, supraveg#eate, substandarde, dubioase, compromise). - e&punere e&tensiv$ la riscul de credit poate genera risc de lic#iditate, dac$ Eanca nu are suficiente active lic#ide pentru a face fa $ obliga iunilor sale scadente. ,robabilitatea riscului c$ o banc$ va deveni insolvabil$ depinde de modul %n care portofoliul reac ioneaz$ la sc#imb$rile neprev$zute din economie. Insolvabilitatea poate fi micorat$ fie prin reducerea nivelului riscului de portofoliu, fie prin creterea capitalului. III. Nivel"rile e iri!are a risc"l"i ratei #$%nzii ,rocesul de dirijare a riscului de creditare reprezint$ trei niveluri de gestionare! 0. 'ivelul deciziilor strategice, care este organul principal i este reprezentat de membrii 7onsiliului E$ncii i a 7onducerii E$ncii. 1a nivelul respectiv se iau decizii de acordare sau refuz a creditelor mari, care ar putea s$ modifice radical situa ia portofoliului de credite, se stabilesc limitele monetare ale fiec$rui credit %n parte i tot odat$ ale portofoliului de credite %n raport cu depozitele, capitalul i total active. Acest organ aprob$ acordarea creditelor persoanelor afiliate E$ncii, deoarece creditarea preponderent$ a acestei categorii de clien i majoreaz$ riscul de credit. 7onsiliul E$ncii i 7omitetul de conducere al E$ncii iau decizii privind limitele geografice i ramurale ale portofoliului de credite, stabilesc ratele dob(nzii, termenele i tipurile depozitelor atrase. 3. 'ivelul de dirijare func ional$ este reprezentat de 7omitetul de creditare i 7omitetul de administrare a activelor i pasivelor. Cn competen a comitetelor nominalizate %ntr$ luarea deciziilor i elaborarea recomand$rilor referitor la sc#imb$rile %n dirijarea riscului de creditare, aprobarea noilor tipuri de credite i stoparea altor, dirijarea fondului de risc, desc#iderea noilor tipuri de depozite i atragerea resurselor, plasarea mijloacelor libere %n P9+ i/sau antrenarea lor pe pia a interbancar$. 7$tre 7omitetul de creditare se prezint$ toate dosarele de credit spre acordare sau refuz, se analizeaz$ pe c(t e de integr$ i relevant$ informa ia despre client, asigurarea creditului. +e stabilete costul creditului O rata dob(nzii suficient$ s$ acopere riscul E$ncii i totodat$ s$ majoreze profitul. 8. 'ivelul zilnic opera ionalde dirijare a riscului, reprezentat de
33

5epartamentul 7redite i =inan $ri, 5irec ia 4rezorerie, 5irec ia 5econt$ri Interna ionale i 5epartamentul -pera iuni Eancare. 1a nivelul men ionat activeaz$ specialiti din 5epartamentul 7redite i =inan $ri, care efectueaz$ lucrul zilnic de analiz$ a dosarelor i eliberarea creditelor, monitorizare, evaluare a calit$ ii portofoliului de credite i specialitii din 5irec ia 4rezorerie care analizeaz$ termenii de scaden $ a activelor i obliga iunilor i conjunctura pie ei %n ceea ce privete cererea, oferta i pre ul care se formeaz$ pe pia a resurselor. *valuarea i dirijarea riscului de credit are loc prin %mbinarea activit$ ilor celor trei niveluri de gestionare.

&.C#ncl"zii
,rivit dintr-o perspectiva sumara, managementul riscului inseamna sa tii in frau factorii care actioneaza asupra unui obiect, astfel incat acest obiect sa ramana intact, si mai mult, sa se dezvolte in mod constructiv. *lementul central este reprezentat de ceea ce se doreste sa se protejeze,de prevenire, si nu de remediere. ,entru elaborarea strategiei care se va urma devine esential punctul de plecare in determinarea ei. *lementul cel mai putin cunoscut in privinta managementului de risc il reprezinta tocmai riscul asociat acestui proces. Intradevar, managementul riscurilor presupune propriile sale riscuri si, surprinzator, neacceptarea provocarii unora dintre ele, materializata prin neasumarea acestora este unul dintre ele. Astazi, pietele financiare au devenit din ce in ce mai sofisticate in privinta practicilor de risI management. Instrumentele de securitizare sau derivativele contribuie la usurarea acestui proces, insa ele genereaza totodata riscuri proprii. *rorile frecvente de contabilitate si regularizare induc inca si mai multe riscuri, care au ocazional consecinte spectaculoase. Riscul inseamna sa sari de pe o stanca si sa iti construiesti aripi pana ajungi jos ( Ray Bradbury ).

38

0i liografie
' Alexandra Horobet, Managementul riscului, Editura ALL beck,2005 Tatiana Ga rila, !iorel Le"ter ,Managementul general al "irmei,Ed a2a, Editura Economica,200# $ idiu %icolescu, &on erboncu, Management, Ed a'a,Ed(Economica,)*** 1aricica 2toica3 41anagement anca53 )d. )conomica P!I1 revista pietei asigurarilor Anul 6 + nr. 3"2773 (24( 8all 2treet revista 19 nov 277: +lorin Georgescu ,rim- icegu ernator al .%/, 0tadiul ,regatirii ,entru a,licarea reglementarilor .asel && in sistemul bancar romanesc,' martie 2005 1edin2a 3onsiliului
.3 4&n est,ri atbank5 0(A ,roces- erbal nr( )5' din ))(06(200'

3;