UNIUNEA EUROPEANA

Aspecte de drept comparat

Prima aciune legislativ a Comunitii Europene n materie de droguri a fost ratificarea art 12 din Convenia ONU din 1988 mpotriva traficului ilicit cu droguri narcotice i substane psihotrope, i controlul precursorilor; CE a reuit s ratifice acest articol i a emis Regulamentul 3677/90 n contextul politicii comerciale comune. O Directiv pentru splarea de bani (91/308) a fost emis n 1991 n contextul pieei interne. Totui, dezvoltarea legislaiei n materie de droguri n cadrul UE a nceput de fapt o dat cu adoptarea Tratatului de la Maastricht n 1992. Tratatul de la Maastricht a fost primul tratat european care s-a referit strict la fenomenul drogurilor. Subiectul drogurilor a fost menionat n 2 articole din acest tratat: art 129 referitor la sntatea public i art K 1(4) i K 1 (9) referitoare la domeniile justiiei i afacerilor interne.1 Cooperarea poliiei n scopul prevenirii i combaterii terorismului, traficului ilegal de droguri i altor forme de crim internaional, incluznd dac este necesar anumite aspecte din cooperarea vamal, n conexiune cu organizarea unui sistem la nivel de Uniune pentru schimbul de informaii n cadrul Biroului Poliiei Europene (EUROPOL). Articolul 29 (ex articolul K1) prevede: fr a prejudicia puterile Comunitii Europene, obiectivul Uniunii va trebui s ofere cetenilor un grad ridicat de siguran n ce privete libertatea, securitatea i justiia prin dezvoltarea unor aciuni comune n rndul statelor membre n domeniile poliiei i cooperrii juridice n chestiuni penale, i prin prevenirea i combaterea rasismului i xenofobiei. Acest obiectiv va fi atins prin prevenirea i combaterea crimei, organizate sau de alt natur, n special a terorismului, a traficului de persoane i infraciunilor asupra copiilor, traficului ilicit de droguri sau de arme, corupiei i fraudei. Instrumentele legale pentru abordarea problemei drogurilor, precum Directivele, Regulamentele, Recomandrile i Deciziile luate au fost bazate pe prevederile tratatelor de mai sus.
1

Programme des Nations Unies pour le controle international des drogues. Raport mondial sur les drogues Viena, 2000, p. 280

n practic, aciunea UE n acest domeniu s-a bazat pe diferite planuri de aciune pentru combaterea drogurilor. Au existat planuri pe mai muli ani: 2 adoptate de CELAD (Comitetul European pentru Combaterea Drogurilor), n 1990 i 1992, i 3 adotate potrivit Tratatelor Uniunii (1994-1999)(20002004) i (2005-2008). Ultima strategie UE n materie de droguri (2005-2012), tradus n aciuni concrete de un Plan de Aciune, a fost aprobat de Consiliul Europei pe 16-17 decembrie 2004. Strategia UE i Planul de Aciune UE necesit o abordare multidisciplinar i integrat a problemei drogurilor, inclusiv n ce privete reducerea cererii i ofertei de droguri ca pri echivalente ale unei strategii echilibrate. n iunie 1993 un Acord Ministerial semnat de Grupul de Minitri de la Trevi (acei minitri responsabili cu probleme de justiie i afaceri interne) a nfiinat Unitatea pentru Droguri Europol, un punct principal pentru Unitile de Informaii Naionale n problema drogurilor pentru fiecare stat membru. Din acesta a luat natere Europolul printr-o Convenie din 1995, n scopul de a mbunti eficacitatea i cooperarea autoritilor ce implementau legea n statele membre n ce privete prevenirea i combatertea terorismului, traficului ilegal de droguri i altor forme de crim internaional (organizat), prin sisteme de colectare i schimb de informaii. Convenia a intrat n vigoare n iulie 1999. n 1999, Tratatul de la Amsterdam a intrat i el n vigoare, incluznd prevederea art 30(2) ce stabilea participarea pe viitor a reprezentanilor Europol la aciuni operaionale cu echipe comune, n timpul anumitor aciuni de investigaii conduse de autoritile statelor membre. Europol va putea cere i autoritilor statelor membre s conduc i s coordoneze investigaii n anumite cazuri. Un numr de instrumente suplimentare au fost adoptate la nivelul UE pentru combaterea traficului de droguri. Unul dintre primele astfel de instrumente a fost Acordul Comun 96/750/IHA pentru modificarea legislaiei statelor membre, care prevede ca statele membre trebuie s-i modifice legile pentru a fi compatibile ntre ele n ce privete prevenirea i combaterea traficului cu droguri n UE. Acest lucru se aplic i practic ntre poliie, vam i serviciile juridice n aceste domenii de interes. La 13 iunie 2002, Consiliul Minitrilor a adoptat Decizia Cadru 2002/584/IHA asupra Mandatului de Arestare Suprem (EAW) i procedurii de extrdare ntre statele membre al UE. Acest text prevede c o curte naional poate emite EAW dac persoana care este cutat n ar este acuzat de o infraciune specific pentru care pedeapsa este de cel puin 1 an nchisoare, sau dac ea a fost condamnat la nchisoare pentru cel puin 4

luni, traficul ilegal de droguri este inclus n lista de infraciuni la care se aplica aceste msuri. 23 de state membre au adoptat Decizia Cadru pentru EAW: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia (parial, intrat n vigoare la 30.07.2004), Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia (intrat n vigoare la 01.08.2004), Spania, Suedia i Marea Britanie. La 25 octombrie 2004 Consiliul Minitrilor a adoptat prima Decizie Cadru care vizeaz punerea n acord a sanciunilor minime pentru traficul de droguri. Aceasta cere rilor s garanteze c infraciunile... sunt pasibile de pedepse penale de maximum 1-3 ani nchisoare mcar (art 4.1 pedepse), sau ntre 5-10 ani nchisoare cnd (a) infraciunea presupune cantiti nsemnate de droguri i (b) infraciunea implic acele droguri ce cauzeaz cele mai mari neajunsuri sntii (art. 4.2 pedepse).2 Trebuie menionat nfiinarea Sistemului de Informaii Schengen (SIS), o baz de date complet aflat la dispoziia autoritilor pentru implementarea legii n scopul schimbului de date pentru investigaii asupra unor persoane sau bunuri, ceea ce reprezint, de asemenea, un rspuns potrivit la criminalitatea i traficul de droguri internaionale. SIS a fost creat prin Acordurile pentru abolirea treptat a verificrilor la graniele comune, semnate de unele state membre la Schengen, pe 14 iunie 1985 i pe 19 iunie 1990, iar n 1990 Convenia de implementare, acestea fiind integrate n contextul Tratatului de la Amsterdam din 1997.

Problematica actuala privind traficul si consumul de cannabis

Drogurile sunt o plaga imensa a societatii in care traim, un element concret caruia trebuie sa ii dedicam cat mai mult timp pentru a fi combatut eficient. Statele occidentale au adoptat o tactica tot mai apropiata de renumita anulare a prohibitiei alcoolului din America secolului trecut, sperand ca printr-o relaxare a duritatii pedepselor acordate unui anumit tip de infractori (consumatorii de droguri), sa se produca si o reducere a infractiunilor legate de acestea, prin descurajarea traficului de stupefiante si chiar prin
2

Revista de Drept Penal nr. 3 // Regia Autonom Monitorul Oficial // Bucureti, 2000, pp 146 -147

implementarea unor sisteme eficiente de recuperare si educare a populatiei in sensul combaterii consumului acestora. Prin posesie de droguri, se are in vedere posesia sau detentia ilegala a unui drog precum si achzitionarea unui asemenea drog declarat ca ilegal. In UE exista o tendinta din ce in ce mai mare catre a se face diferenta intre infractiunile ce sunt savarsite de persoane in vederea consumului propriu, fie ca nevoie patologica, fie ca nevoie pseudo-recreativa, precum si acelea asociate aprovizionarii cu droguri. Posesiei de droguri i se raspunde mai degraba cu masuri medicale sau sociale decat cu pedepsirea. In 11 state membre ale UE, acuzarea pentru posesie de droguri in cantitati mici tine cont dupa cum substanta este pentru consum personal sau nu. Intr-adevar, motivul pentru care infractorul a savarsit fapta este un element fundamental in a defini si aplica sanctiunea. Cantitatea si natura drogurilor implicate sunt ceilalti doi factori importanti luati in considerare de autoritati. In practica, totusi, o persoana acuzata de posesie de droguri nu va fi in mod necesar condamnata. In general, puterea discretionara a instantelor este mai degraba larga depinde de specificul national, circumstantele individuale (daca este dependent sau nu), locul unde infractiunea a fost comisa (mediul rural sau urban), cantitatea de droguri detinuta, natura drogului in discutie, ceea ce face sa para imposibila adoptarea unor reguli comune, chiar si in cazul unei singure tari. De exemplu, este evident pe teritoriul Europei, ca posesia de cannabis tinde sa fie tratata mai putin sever decat posesia de heroina intrucat, cannabis-ul este considerat a fi mai putin periculos. Totusi, sunt cazuri in care posesia unei cantitati mici de cannabis a fost tratata mai sever decat posesia unei cantitati mici de heroina intrucat ultimul a fost indicat drept dependent de droguri in timp ce primul nu era. Iarasi, o persoana arestata in mediu rural este mai degraba inchisa decat cel arestat in mediul urban. Toate acestea precum si alte diferente nu numai ca fac posibila tratarea diferita a aceleiasi infractiuni in doua state membre, dar chiar in diferite regiuni in acelasi timp. MOTIVE In primul rand, autoritatile stabilesc daca posesia este in scop personal sau in scopul vanzarii. Distinctia , una foarte clara in anumite tari, vaga in altele , este criticata intrucat aduce cu ea doar o probabilitate si nu o certitudine a pedepsirii posesiei de droguri. In 11 din 15 state membre, posesia de droguri pentru consum propriu

este privita ca o circumstanta atenuanta. In Spania, Italia si Portugalia, posesia de droguri pentru consum propriu este privita aproape ca o asa-zisa infractiune administativa. In Luxemburg, aceasta se aplica doar pentru cannabis. In 4 state membre, Franta, Grecia, Suedia si Finlanda, unde posesia de droguri pentru consum propriu nu este oficial privita ca o circumstanta atenuanta, instantele decid de la caz la caz ce masura sa ia. Noi dezvoltari au aparut: Directiva din iunie 1999 (Franta) recomanda ca procurorii si judecatorii sa recurga la sanctiunile prevazute de legea penala ca o ultima optiune pentru indivizii care n-au comis o alta infractiune inafara de aceea de a consuma droguri ilegale. CANTITATE POSEDATA Un al II-lea factor de care tin seama statele membre este cantitatea de droguri posedata. Logic, cantitatile mici sunt un indicator al consumului personal mai degraba, decat al vanzarii sau traficului. In cadrul diferitelor sisteme legislative insa, nu este intotdeauna clar unde se trage linia intre cantitatea crezuta a fi posedata in scop de revanzare si cealalta pentru consum propriu. Prin urmare, fiecare instanta decide in lumina propriilor circumstantelor aplicabile fiecarui caz in parte. Astfel, starea psihica a individului este cu atentie luata in consideratie. O persoana aratand evident semne de dependenta de droguri va fi obligata la a urma un program terapeutic sau de sustinere. O problema apare insa in ceea ce-I priveste pe cei care sunt adusi inaintea instantei dar care nu sunt, sau nu sunt inca, dependenti. Acesti consumatori sunt numiti ocazionali sau cosumatori de weekend . NATURA DROGURILOR Naturii drogurilor posedate ii este data o consideratie importanta de catre instante. Exista astfel un consens in UE cu privire la practica adoptata: cannabis, marijuana, hasis si derivatele lor sunt tratate mai usor decat substantele considerate mai periculoase: heroina, cocaina . RECIDIVA Este privita ca o circumstanta agravanta in cazul posesiei, desi, este probabil ca un dependent de droguri va comite aceasta infractiune mai mult de o data in timpul vietii sale.

Prin urmare, de o parte se observa tendinta ce exista in Uniunea Europeana de dezincriminare a folosirii si posesiei in scop personal a unor droguri de risc mic sau a mai multor asemenea droguri. Astfel, dintre statele membre UE, Olanda este un exemplu graitor in acest sens permitandu-se procurarea si consumarea drogurilor usoare doar in locuri special amenajate iar posesia si folosirea in scop personal de marijuana nu mai atrage pedeapsa inchisorii. Nu se poate vorbi insa de o uniformizare in ceea ce priveste legislatia privind drogurile in tarile UE. Posesia, folosirea, producerea, fabricarea, importul, exportul de droguri atrage inca sanctiuni distincte dupa cum cel care realizeaza o asemenea activitate se supune unui sistem legislativ sau altuia. Astfel, aceasta persoana se poate supune unui sistem in care: 1. este dezaprobata o asemenea activitate, dar statul nu intervine: asa-zisa dezincriminare: toleranta in ceea ce priveste acuzarea unor activitati minore, desi legea prevede sanctionarea savarsirii lor: posesia si folosirea in scop personal a unor cantitati foarte mici de drog toleranta legislativa: legile nici macar nu interzic o asa conduita: folosirea (nu posesia) drogurilor in Germania, Italia si Olanda. 2. statul intervine, dar nu penal ci administrativ sau civil . De exemplu in Spania, posesia si folosirea drogurilor in scop personal atrage sanctiuni administrative. 3. statul intervine sanctionand penal: pedeapsa cu inchisoarea avandu-se in vedere tipul si cantitatea drogului. A. Folosirea Prin aceasta se intelege consumarea de droguri de catre consumatori. Italia, Germania si Olanda nu interzic folosirea drogurilor per se (pentru consum propriu). Spania considera folosirea drogurilor ca ilegala, dar ea este pedepsita numai daca fapta este savarsita in public. Suedia si Franta in schimb interzic si pedepsesc folosirea drogurilor. B. Posesia Posesia per se este interzisa in statele membre UE, dar nu in toate este considerata infractiune. Atunci cand vorbim de posesie per se avem in vedere:

posesia unei cantitati mici de droguri, posesia in circumstante care indica in mod clar ca drogurile sunt destinate consumului propriu, sau cel putin nu sunt vandute cu obtinere de profit. Posesia poate insemna ca persoana sa aiba droguri in mana, in haine, in masina, sau sa aiba control efectiv asupra lor detinand o cheie a unei cutii ce le contine, etc C. Obtinerea de droguri: terenul dintre folosire-posesie si aprovizionare. Folosirea unui drog implica obtinerea lui. Obtinerea implica fie existenta unei alte persoane care da sau vinde droguri (atrage tratarea acestei persoane ca furnizor) sau producerea sau cultivarea chiar de catre cel ce foloseste drogul (ceea ce in anumite sisteme legislative poate atrage tratarea acestuia ca furnizor) Aceasta distinctie ridica probleme care in diferite sisteme legislative cunosc o rezolvare diferita. In Spania, in general, legea nu considera drept infractiune prevazuta de legea penala obtinerea unui drog interzis atat timp cat nu este realizata in vederea aprovizionarii altora. Desi obtinerea drogurilor ca urmare a producerii, fabricarii, cultivarii sunt incluse in scopul actelor considerate infractiuni de lege, din anumite motive jurisprudenta spaniola si practica judiciara considera ca aceste acte nu ar trebui pedepsite. Totusi, posesia in public, despre care ar fi vorba daca obtinatorul ar trebui sa mearga pana la punctul de aprovizionare, ar atrage o serioasa sanctiune administrativa. Se considera ca obtinand un drog, nu savarseste o infractiune si nici nu va suporta sanctiuni administrative, obtinatorul care consuma drogul impreuna cu prietenii sau alti consumatori obisnuiti daca nu exista pericolul unei raspandiri largi sau daca distribuirea nu este facuta in public. In Olanda, cafenelele sunt tolerate atata timp cat se limiteaza la cannabis si nu provoaca probleme mari in cadrul comunitatii, desi activitatea acestora chiar si cu privire la cannabis sunt strict vorbind ilegale. O politica similara se aplica cultivarii de cannabis acasa pe scara mica, care este tolerata atata timp cat vecinii nu se plang de mirosul intepator, in care caz plantele pot fi ridicate de politie (ca obiecte interzise). In SUA, situatia prezinta si mai mult interes, intrucat pe de o parte folosirea si posesia marijuanei in cantitati mici (pana la 28 grame) nu este pedepsita de lege, iar pe de alta parte, desi producerea, fabricarea, cultivarea, importul, exportul de droguri este interzis prin lege si pedepsit, in anumite state, este prevazuta o obligatie suplimentara ce incumba celor ce realizeaza acest gen de activitati. Aceste persoane au obligatia (in Kansas si Oklahoma) de a plati catre stat o taxa, pentru a putea desfasura asemenea activitati. Exista

in acest sens birouri speciale la care aceste taxe se pot plati. Plata poate fi facuta si prin posta. Mai mult decat atat, li s-au dat asigurari acestor persoane ca nu le va fi dezvaluita identitatea, de altfel pot da si o identitate falsa, ca nu vor exista camere de luat vederi la sediile birourilor la care se realizeaza plata, si ca nici o informatie din cele declarate functionarilor acestor birouri nu va fi folosita in contra lor. In cazul in care taxa nu este platita iar persoana a fost prinsa in posesia unei cantitati mai mari de marijuana sau in posesia unei cantitati de cel putin un gram din alte droguri, ea va fi supusa unor sanctiuni suplimentare. Intr-adevar este bine folosit termenul de sanctiuni suplimentare, aceasta intrucat, in acest caz, pe langa infractiunea de posesie de droguri ea mai savarseste si infractiunea de posesie de droguri fara a avea aplicata stampila ce atesta plata taxei pentru droguri. Evident, in cazul in care taxa a fost platita, persoana va raspunde numai pentru infractiunea de posesie de droguri aflate sub control al statului. Testele de detectare a drogurilor Este de necontestat importanta acestor teste in sistemul juridic penal. In SUA, i se poate cere unei persoane sa se supuna efectuarii unui asemenea test chiar daca, infractiunea pentru care a fost retinuta nu are nimic a face cu drogurile. Testele insa nu asigura rezultate 100% pozitive sau negative. Dr. Kent Holtorf, in lucrarea sa Ur-ine Trouble, publicata de editura Vandalay arata modul in care aceste tipuri de teste de laborator pot si fac greseli. El vorbeste chiar de probleme mai grave ce pot aparea: asa-zisul fals pozitiv . Un fals pozitiv este intalnit atunci cand un test in mod eronat indica prezenta unei substante ilegale.