Regimul politic al Portugaliei ş

i regimul politic al Belgiei - Comparaţ

ie

REGIMURIPOLITICE
CONTEMPORANE

REGIMUL POLITIC AL PORTUGALIEI ŞI REGIMUL

POLITIC AL BELGIEI – COMPARAŢIE

1
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

O serie de politologi considerăcădemocraţ

iile au câş
tigat în faţ
a regimurilor totalitare dupăcel de-
al doilea ră iile colective ş
zboi mondial prin capacitatea de a gestiona mai bine emoţ i violenţ
a socială
.
Altfel spus, aceastăsuperioritate se datorează
, nu principiilor întemeietoare, nu respectă
rii drepturilor
omului sau separă ţ
rii puterilor în stat, ci “capacită ădinamismelor psiho-afective
ii Puterii de a face faţ
care traverseazăo societate” 1
ional portughez este, ş
Actualul sistem constituţ i el, rezultatul unui porces de tranziţ
ie de la un
regim politic dictatorial (fascist) la o societate civilăbazatăpe principiile fundamentale ale democraţ
iei
ionale occidentale ş
constituţ i ale statului de drept.
Portugalia, condusădictatorial de că
tre Antonio de Oliveira Salazar, din 1932 pânăla retragerea
sa, în 1968, a reuş
it, dupăcel de al doilea ră
zboi mondial, sa îş inăstructurile ş
i menţ i principiile
totalitare de guvernare ş
i săle impunătimp de trei decenii celor guvernaţ
i. Chiar mai mult, Portugalia a
făcut parte, alături de Spania, din comunitatea politicăş
i economicăa statelor occidentale democratice,
unde a fost membru cu drepturi depline.
Un asemenea coabitat politic între state cu o îndelungatăpracticădemocratică(Anglia, Franţ
a,
Elveţ
ia, SUA etc.) la care se adăgau o serie de state foste fasciste (Germania Federalăş
i Italia)
reprezintăo dovadăclarăa faptului că, în anumite condiţ iile idologice ş
ii, contradicţ i politice se pot
ămai mare. Regimul politicdin Portugalia a fost
estompa pentru realizarea unor obiective cu o importanţ
u antipopular ş
tolerat de lumea Europei libere, in ciuda caracterului să i antidemocratic.
Deş
i Salazar s-a retras de la conducere în anul 1968, locul său fiind luat de Marcello Gaetano –
un continuator fidel al politicii autoritare salazariste, spre sfîrş
itul anilor ’70 regimul a intrat într-un
ia internăca ş
decline vizibil. Opoziţ i retragerea sprijinului politic occidental au avut ca rezultat
radicalizarea ş
i înmulţ
irea manifestelor populare antitotalitare. Ace stea s-au acutizat la începutul anilor
’80.
La 25 aprilie 1974, regimul salazarist a fost înlă
turat de un grup de ofiţ
eri care au fă
cut public un
iilor representative, precum ş
program de reforme structurale incluzând constituirea instituţ i schimbari
economice ş .2 Regimul lui Salazar a fost înlocuit pe cale revoluţ
i sociale de orientare socialistă ionarăcu
un regim politic pluralist, democratic, întemeiat pe principiile statului de drept si ale democraţ
iei
constituţ
ionale occidentale.

1 Ştefan Stănciugelu, Violenţă, mit şi revoluţ

ie, Ed. All, Bucureş
ti, 1999
2
Cristian Ionescu, Regimuri politice contemporane, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004

2
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

Ulterior acestor evenimente s-a produs legalizarea partidelor politice ş

i a sindicatelor , urmând ca
mai apoi săfie organizate alegeri democratice în vederea constituirii unei Adună
ri Constituante ce avea
drept învestiturăsarcina de a adopta o nouăConstituţ
ie.
În primele alegeri libere, socialiş
tii au obţ
inut aproape 38% din sufragii, Partidul Democratic al
Poporului 26,4%, iar Partidul Comunist 12,5 %, astfel comuniş
tii fiind trecuţ
i într-un plan secundar.
Într-un documentdin 10 aprilie 1975 s-a preconizat punerea puterii civile sub tutelămilitară
, un
rii legislative ş
colegiu restrâns format din membrii Adună i ai unei Adună
ri a Miş
cării Forţ
elor Armate
alegând drept Preş
edinte al Republicii un militar de carieră. Acest preş
edinte a fost însă
rcinat cu de
asemenea ş iei ş
i cu conducerea Consiliului Revoluţ i cu funcţ
ia de commandant suprem al forţ
elor
armate.
Comnsiluil Revoluţ
iei a fost declarat organ de suveranitate naţ
ională
, ocupând astfel o poziţ
ie
decisivăîn sistemul politic, avand prerogative de tutelăasupra puterii legislative ş
i a celei executive ş
i
puteri exclusive în domeniul militar.
Partidele politice au reuş
it, în timp săreechilibreze viaţ
a politicăimpunând Miş
cării Forţ
elor
Armate un accord semnat în 1976 ce a insipirat integral tezele Constituţ
iei ce a fost aprobatăîn 2 aprilie
1976, an în care s-au organizat ş
i noi alegeri generale necesare pentru constituirea organismelor de
suveranitate naţ
ională
.
În 1982 s-a produs o revizuire a constituţ
ie care a limitat considerabil puterile Preş
edintelui
Republicii.
a guvernamentalărealizatăîn 1997 între Partidul Socialist ş
Alianţ i Partidul Social-Democrat a
marcat triumful unui multipartidism bipolar în Portugalia, acordul semnat în 7 martie între aceste doua
partide subliniind obiectivele principale ale modernizării sistemului politic portughez: organizarea
referendumurilor în probleme de interes naţ
ional; anâncirea democraţ
iei representative; schimbari
referitoare la puterile regiunilor autonome etc. Reforma sistemului electoral a împă
rţit ţ
ara în
ii plurinominale ş
circumscripţ i uninominale.
Cele doua partied mari au avut drept obiectiv comun integrarea în Uniunea Monetarăeuropeana
fapt ce a condos la realizarea unei convergenţ
e politice în ceea ce priveş
te principalele orientă
ri ace stea
fiind: austeritatea bugetară, stabilitatea monedei naţ
ionale, lupta contra inflaţ
iei, respectarea ferma a
ă
criteriilor de convergenţ. Aceste mă
suri au condos la înscrierea Protugaliei ca membrii fondatori ai
Uniunii Economice ş
i Monetare.

3
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

De celalatăparte, Belgia îş
i proclama la 4 octombrie 1830 independenţ ăde Olanda, lupta
a faţ
pentru ieş
ire de sub competenţ
a Coroanei olandeze debutând printr-o puternicără
scoalăizbucnităla
Bruxelles. Aceastărăscoala a condos, în fapt, la declanş
arearevoluţ
iei burgheze ce avea drept obiective
obţ
inerea independenţ rii ş
ei âă i formarea unei monarhii suverane. La 27 septembrie 1830 s-a constituit un
govern provizoriu cu caracter revoluţ ăal noului stat fiind recunoscut de
ionar, satutul de independenţ
că a, Rusia, Austria ş
tre Anglia, Franţ i Prusia.
ional ce avea drept sarcinăîntocmirea ş
Guvernul provizoriu a convocat un Congres naţ i
examinarea unui proiect de Constituţ
ie inspirit din Constituţ
ia Franţ
ei de la 1791, Legea fundamentalăa
Olandei din 1814 ş
i Charta Francezădin iulie 1330. Constituţ
ia a fost promulgatăla 7 februarie 1831,
urmând ca la 18 noiebrie 1830 săfie proclamatăindependenţ
a formalăa poporului Belgian.
iile dintre Olanda ş
La 1 aprilie 1983 se încheie un tratat în care se reglementeazădefinitive relaţ i
Belgia, regale Olandei recunoscând în mod formal independenţ
a Belgiei.
iei belgiene din 1831 au constituit ş
Textele Constituţ i pentru alte state surse de inspiraţ
ie
ia drepturilor ş
deoarece acestea au reflectat doctrina liberalăa statului ce definea foarte clar instituţ i
ţ
libertă ţ
ilor cetăeneş ii private precum ş
ti, garantarea proprietţ ţ
i modalităile de transpunere în practicăa
principilui separaţ
iei puterilor în stat.
Constituţ
ia belgiana a consacrat ca si forma de guvernare pe cea monarhică
, în care regale deţ
ine
un rol decorativ, având o putere limitată
, iar paralamentul deţ
ine puteri sporite, îndeosebi, în ceea ce
te acordarea votului de încredere Guvernului ş
priveş i ră
spunderea acestuia în faţ
a forului legislative.
În ultimele trei deceni, forţ
ele politice au optat, treptat, pentru transformarea structurii de stat
unitară, într-una federală
, fiind aduse în acest scop revizuiri Constituţ
iei.
strat regionalismul lingvistic ş
În 1993, Belgia a optat pentru o forma federalăde stat, care a pă i
cultural existent anterior.
În 1830, Belgia a fost organizatăca un stat unitar ş
i a pă
strat caracterisiticile acestei forme a
statului peste un secol ş
i jumatate. Puterea de stat s-a exercitat, însă, în forme accentuat descentralizate,
ţ
inându-se seama de caracterisiticile lingvisitice diferite ale populaţ
iei aparţ
inând unor culturi distincte,
spre deosebie de statele unitare tipice.
Spre dosebire de Belgia, Portugalia este un stat unitar, care prezinta însă ţ
, particularităi ale unei
uniuni incorporate.

4
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

i din arhipelagurile Azore ş

Teritoriul Portugalilei este constituit din partea continentalăş i
Madeira care au statut de regiuni autonome. Colonia asiaticăMacao a fost cedatăChinei. Portugalia
continantalăeste împă
rţ reia aflându-se un guvernator civil) ş
ităîn 11 provincii (în furntea fiecă i 18
districte.
În Portugalia continentală
, Constituţ
ia prevede existenţ
a a trei eş
aloane ale puterilor locale: -
regiunea administrativă
- municipalitatea
- parohiile
Există18 districte administrative, douăregiuni insulare autonome ş
i la nivel continental doua arii
metropolitane. Colectivitatea localăde bazăeste parohia – ceea ce constituie specificul portughez în
peisajul European – unde colectivitatea de bazăeste comuna.
Ca ş
i în Portugalia, Belgia deţ
ine un numă
r de regiuni lingvisitce Constituţ
ia reţ
inând patru
dintre acestea, ş
i anume: regiunea de limbăfranceză
, regiunea de limbăolandeză
, regiunea de
germanăş
limbă i regiunea bilingvăBruxelles.
Federalismul Belgian poartăîn sine o componentăoriginală
: decupajul geographic urmează
traseul regiunilor lingvistice. La nivelul statului federal sunt concentrate atribuţ
iile suverane privind
apă
rarea naţ
ională
, înfă
ptuirea justiţ
iei, politica monetară ia, problemele de securitate socialăş
, poliţ i de
nătate publică, precum ş
să i domeniul relaţ
iilor internaţ ţ
ionale. La nivelul autorităilor comunitare ş
i
ţ
regionale au fost repartizate prerogative în domeniul învăăpmântului ş
i culturii, dezvoltă
rii urbanisitce,
transportului local etc.
Federalismul Belgian este atipic, având patru tră
sături distincte, si anume:
- caracterul disociativ, în sensul ca regiunile ş ţ
i comunităile lingvisitce nu se unesc pe criterii
politice
- o triplăsubordonare legislativăa cetăţ ăde legislaţ
enaului faţ ia federală ţ
, ce a comunităilor ş
i
cea a regiunilor
- existenţ ţ
a unei multitudini de colectivită , trei comunitare, trei regionale ş
i politice: una federă i
una de limba frsancezăş
i regiunea bilingvăBruxelles
- procesul de federalizare nu s-a încheiat, aflându-se încăîn evoluţ
ie.
e legislative ş
În Portugalia, teritoriile insulare au statutul unor regiuni autonome cu competenţ io
configuraţ mânt. Regiunile autonome au puteri de reglementare ş
ie specificăde guvernă i de iniţ
iativă
legislativăş
i au posibilitatea de a participa în diverse organe ş
i structurila nivel naţ
ional.

5
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

Statul este reprezentat în fiecare regiune autonomăde un ministru al republicii, numit de

edintele Republicii, la propunerea Guvernului ş
Preş i dupăconsultarea Consiliului de Stat.
Regiunile autonome au atât autonomie financiarăcât ş
i patrimonialădar puterea lor este
conformălegii fundamentale naţ
ionale.
ţ
Între colectivităile locale ş ă
i regiunile administrative nu existănici un fel de dependenţ
financiară
, comunitţ ăfinanciară
ile locale având o puternicăindependenţ , beneficiind de fonduri acordate
de la buget sau Uniunea Europeană
.
edinte ş
Organul executiv al regiunilor este comitetul regional, constituit dintr-un preş i alţ
i
membrii aleţ
i din rîndul adună
rii regionale.
Administraţ ţ
ia publicălocalăportughezăse caracterizeazăprintr-o mare autonomie a unităilor
ăde puterea centrală
administrative-teritoriale faţ , mai mare decât în multe ţ
ări europene.
Portugalia, din punct de vedere politic imediat dupăînlaturarea regimului politic totalitar a fost
reprezentatăcu putere de patru formaţ
iuni politice: Partidul Comunist, Partidul Socialist, Partidul Social
Democrat ş
i Centrul Social Democratic.
iei, aprtidul communist a încercat săse plieze pe noile realităţ
Dupăadoptarea Constituţ i politice
si social-economice dar tarele ideologice, ală
turi de dependenţ
a de Moscova au atras aversiune unor largi
pă
turi sociale.
Partidul Socialist s-a constituit în 1963 iar zece ani mai târzius-a afiliat la Internaţ
ionala
Socialistă
.
iune politicăa ţ
Dupăalegerile din 1973, Partidul Socialist a devenit cea mai puternicăformaţ ării,
ăîn rândul clasei mijlocii urbane ş
el bucurându-se de o largăaudienţ i fiind amplasat omogen pe întreg
teritoriul ţ
ării.
Partidul Social-Deomcrat este, în realitate, contrar numelui să
u, un partid de dreapta, liberal. El
militeazăpentru o economie privatăş
i apărăinteresele întrerprinză
torilor.
Marcat de mari conflicte ş
i de disensiuni de ordin intern ş
i clientelism polit, Partidul Social -
Deomcrat si+a pierdut treptat forţ , rupându-se de realitatea social-politicăa ţ
a politică ării.
ionaliste ş
Partidul Popular are o ideologie de centru-dreapta, cu accente naţ i tradiţ
ionaliste.
Cultivăidea conş ei individualiste a elitei ş
tiinţ i se opune limită ţ
rii suveranităii naţ
ionale, rezultatăîn
urma procesului de integrasre în Uniunea Europeană
. Pe plan economic militeazăpentru o economie
ă
socialăde piaţ, cu intrvenţ
ia minimăa statului.

6
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

Alegerile au fost câş

tigate în martie 2002 de Partidul Social-Democrat cu 40,12 % din voturi iar
majoritatea parlamentarăeste formatădin Partidul Socila-Democrat ş
i Partidul Popular. Împreuna cele
doua partied deţ
in 116 mandate din totalul de 230 ale Adună
rii pentru Republică
.
În ceea ce priveş
te Belgia, este de amintit faptul căîn Constituţ
ia belgianănu existăprevederi
referitoare la partidele politice iar sistemul de partide este construit pe principiul pluripartidismului, fără
,
însă
, ca un partid săfie majoritar.
În anii ’90 pe scena politicăbelgianăactivau Partidul Liberal si Democrat flamand, Partidul
Creş
tin-Democrat flamand, Partidul Socialist francofon, Uniunea formatădin Partidul Reformator
Liberal francofon, Frontul Democratic al Francofonilor, Miş ţ
carea Cetăenilor pentru Schimbare
francofonă
, Partidiul Socialist flamand, Ecologiş
tii francofoni, Ecologiş
tii flamanzi, Partidul Social-
tin francofon, Uniunea Poporului flamand ş
Creş i Frontul Naţ
ional.
În decusrul anilor unele partide ş
i-au schimbat denumiriea iar la 18 mai 2003, în Belgia s+au
desfăş ilor ş
urat alegeri legislative pentru Camera Reprezentanţ i Senat. Alegerile au dus la conturarea
unui nou peisaj politic federal, care a reflectat complexitatea sistemului politic Belgian.
În prioada1999-2003, Guvernul format din ş
ase partied, denumit “Curucubeul”, a reprezentat, pe
ităîn urma alegerilor din ’99, dar ş
de o parte, majoritatea reieş i esenţ ţ
a dinamicămultipolarăa societăii
belgiene.
În ceea ce priveş
te organizarea parlamentară
, Belgia a adopatat un sistem bicameral chiar de la
crearea sa în 1830, iar Constituţ
ia de la 1831 a consacrat instituţ
ionalizarea aceste opţ
iuni, prevăzând
ilor ş
faptul căParlamentul este format din Camera Reprezentanţ i Senat.
Spre doesebire de Belgia, în Protugalia Parlamentul se intituleazăAdunarea Republicii ş
i
reprezintăsediul suvernaită
tii poporului întrucât este constituitădin reprezentanţ
i ai acestuia desemnaţ
i
prin vot universal pentru un mandate de 4 ani. Legea electoralăstabileş
te numă
rul circumscripţ
iilor
electorale, precum ş
i numă
rul de deputeţ
i pentru care se depun candidature în fiecare dintre acestea,
proporţ rul cetăţ
ional cu numă enilor cu drept de vot. Candidaturile sunt prezentate de partidele politice în
mod individual sau pe liste.
Între sesiunile parlamentare funcţ
ioneazăo Comisie pemanentăavând prerogative de a veghea
ţ
asupra acivităii Guvernului ş
i administraţ
iei, de a exercita puterile Adună
rii Republicii în ceea ce
priveş ilor, de a Convoca Camera dacăeste necesar ş
te mandatul deputaţ i de a pregă
ti deschiderea
sesiunii parlamentare.

7
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

În Belgia, potrivit art. 36 din consituţ

ie, puterea legislativăse exercităîn mod colectiv de rege,
ilor ş
Camera Reprezentanţ i de Senat. Dreptul de iniţ
iativălegislativărevine celor trei ramuri ale puterii
ilor ş
legislative. În anumite domenii, Camera Reprezentanţ i Senatul au competenţ
e ledislatie identice.
Camera Reprezentenţ
ilor are o putere exclusivăde decizie în materie de naturalizare, în domeniul legilor
privind ră
săpunderea civilăş
i penalăa membrilor Guvernului, în privinţ rii bugetului ş
a aprobă i a
iului bugetar, precum ş
exerciţ i în domeniul stabilirii efectivelor ermatei.
În Portugalia, iniţ ilor ş
iativa legislativărevine deputaţ i Guvernului, ea poate săaparţ
inăîn
anumite cazuri ş
i gurpă ţ
rilor de cetăeni. În ceea ce priveş
te regiunile autonome, aceastăiniţ
iativărevine
adunărilor regionale. Deputaţ
ii nu au însădreptul de a iniţ
ia proiecte sau propune amendamente care
antreneazăo creş
tere a cheltuielilor sau o scădere a nivelului încasă
rilor statului prevă
zute în legea
bugetului aflatăîn vigoare.
ierea legislativăpropriu-zisă, dezbaterea ş
Procesul legislative mai cuprinde, în afaraăde iniţ i
votarea proiectului sau propunerii de lege, dupăcare urmeazăpromulgarea legii aprobate. Dezbaterea
sau discutarea unui proiect cuprinde douăfaze: discutarea generalăa acestuia ş
i apoi analizarea fiecă
rei
dispoziţ
ii în parte.
Textele de lege, aprobate astfel în dezbatere generală, vor fi supuse analizei în comisii
parlamentare de specialitate, dupăcare urmeazăvotul final, în urma că
ruia legea respectivăeste
aprobatăsau respinsă
, de parlamentari.
Atât în Portugalia cât ş i în Belgia, potrivit dispoziţ iilor constituţional, calitatea de deputat este
incompatibilăcu cea de membru al Guvernului.
Membrii Parlamentului se bucurăde imunitate ş i inviolabilitate parlamentară . Membrii celor
doua camere nu pot fi cercetaţ i sau puş i sub acuzare pentru opiniile ş i voturile exprimate în exercitarea
mandatului lor.
Belgia, spre deosebire de Portugalia este o monarhie de tip parlamentar, în care ş eful statului nu
are prerogative în proce sul de guvernare, atribuţ iile sale limitându-se la îndeplinirea unor proceduri
protocoloare. Aparen, Regele ar avea o putere realăde conducere, întrucât art. 37 din Constituţ ie
prevede căputerea executivăla nivel federal aparţ ine acestuia.Cu toate acestea art. 105 din Constituţ ie
prevede căRegele nu are alte puteri decât cele care îi sunt formal atribuiteprin Constituţ ie ş i legi
speciale. Actele Regelui nu au efecte daca nu sunt contrasemenate de un ministru care urmeazăsă -ş i
assume raspunderea pentru conţ inutul ace stora.
Regelui revine atribuţ ia de a sancţ iona ş i promulga legile. De asemenea, Regele numeş te în
funcţii administrative ş i pe ambasadori. Regele satbileş te regulamentele ş i decretele necesare execută rii
legilor, fărăa avea, însăputerea săle suspende sau săscuteascăpe cineva de efectele acestora.
Portugalia este o republicăsemiprezidenţ ială, asemănă toare din punct de vedere al puterii ş i
funcţiilor şefului statului, cu Republica a V-a a Franţ ei.

8
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

Preş edintelui Republicii i-au revenit iniţ ial prerogative substanţ iale în procesul de guvernare a
ţării, putând influenţ a pe ceilalţ i actori ai vieţ ii politice.
Preş edintele este ales prin vot universal direct ş i secret înainte cu 30 de zile de încetarea
manadatului preş edintelui în funcţ ie. Mandatul prezindenţ ial durează5 ani. În ceea ce priveş te
posibilitatea de realegere, Constituţ ia prevede cămandatul prezidenţ ial nu poate fi reînoit consecutive
decât o singurădată .
Pentru a fi ales, candaidatul la preş edenţ ie trebuie săîntruneascămai mult de jumă tate din
voturile valabil exprimate.
Preş edintele poate renunţ a oricând la manadatul său, printr+un mesaj adresat Adună rii
Republicii.
Interesant este faptul căLegea fundamentalăa prevă zut responsabilitatea penalăa preş edintelui
pentru crimele comise de acesta în exercitarea funcş iilor sale, precum ş i în afara acestora.
Preş edintele reprezinttă republica, garantează independenţ a naţ iunii, unitatea statului ş i
funcţ ionarea corespunză toare a instituţ iilor democratice. Totodată , Preş edintele este comandantul
forţ elor armate.
Preş edintele are urmă toarele competenţ e:
- prezidarea Consililui de Stat;
- fixarea datei alegerilor parlamentare generale;
- convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară ;
- dizolvarea parlametului cu avizul Consiliului de stat;
- numirea ş i revocarea Primului-ministru;
- numirea ş i revocarea membrilor Guvernului;
- dizolvarea sau suspendarea organelor regiunilor autonome;
- prezidarea ş edinţ elor Guvernului;
- numirea ş i revocarea preş edintelui Curţ ii de Conturi;
- promulgarea ş i decizia asupra publicării legilor;
- decalarăstarea de asediu ş i de urgenţ ăcu aprobarea Parlamentului;
- graţ iazăş i cpedepsele cu avizul Guvernului;
- numeş te la propunerea Guvernului ambasadorii;
- declarărazboi, etc.
În ceea ce priveş te Guvernul, în Portugalia acestuia îi revine rolul de a înfaptui politica generală
aţ ă rii, otodatăel fiind ş i organul de vârf al administraţ iei publice. Guvernul este constituit din Primul-
ministru, miniş trii, secretari ş i sub-secretari de stat. Guvernul poate include unul sau mai mulţ i vice-
prim-miniş trii şi miniş trii.
Competenţ ele Guvernului sunt, conform Constituţ iei:
a. politice
b. legislative
c. administrative
În Belgia, potrivit ar. 99 din Constituţ ie, Guvernul este compus din cel mult 15 membri. Miniş trii
sunt numiţ iş i revocaţ i din funcţ ie de că tre REge. Primul-ministru deţ ine rolul decisive în compunerea
Guvernului.
Guvernul cuprinde miniş trii vorbitori ai limbii franceze, cât ş i vorbitori ai limbii olandeze, doar
primul ministru putând face excepţ ie de la acestăregulă .
Miniş trii sunt responsabili în faţ a Camerei Reprezentanţ ilor ş
i beneficiazăde imunitatepentru
opiniile exprimate în exercitarea funcţ iilor lor.

9
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

Came ra reprezent anţ ilo r are dreptul de a-i pun e sub acu zare pe mini ştri i în faţ
a Curţ
ii de Cas aţ
ie.
Prin legea special ă se sta bil esc cazu ril e de res pons abilit ate ş
i pede pse le corespunzătoare. Guve rnul
federal cupr inde şi secret ari de sta t, care sunt numi ti ş i revocaţ i de Reg e, dar care nu fac parte din
Cons ilul de Miniştri i.

10
 Regimul politic al Portugaliei ş
i regimul politic al Belgiei - Compara ţ
ie

BI BL IO GR AF IE

1. Crisitan Ionescu, Regimuri politice contemporane, Editura All Beck, Bucureş

ti, 2004

2. Ştefan Stă ă, mit ş

nciugelu, Violenţ i revoluţ
ie, Ed. All, Bucureş
ti, 1999

3. Crisitan Ionescu, Drept constitutional si institutii politice – Ediţ

ia II, Editura All
Beck, Bucureş ti, 2004

11