Sunteți pe pagina 1din 7

INTEGRAREA EUROPEANA A RO. I 11.10.

2005

Conceptul de Europa
- Europa – un concept geopolitic (spatiu de aplicare al unui proiect politic)
- un perimetru in care s-au dezvoltat valori ale democratiei, economiei de piata, drepturilor omului
- a devenit criteriu de adeziune, conform tratatului de la Roma
- uniunea Europei occidentale inseamna un concept geopolitic, o realitate geografica
- cuvantul Europa a devenit criteriu de adeziune, conform art. 27 din tratatul de la Roma din 1957
- distinctia intre integrarea nationala si supranationala
- procesul integrarii este identificat cu solidaritatea
- 1620 – termenul integrare a fost utilizat pentru a explica fenomene sau stari din domeniul
economicului
- integrarea inseamna crearea unor ansambluri economice (trecerea de la microspatii la macrospatii); ea
duce la alungarea discrepantelor
- in sens comunitar, integrarea economica a evoluat de la piata secundara la piata unica europeana
- Andre Marshall identifica integrarea cu solidaritatea
- integrarea este un proces complex si dinamic, vazut dinspre cooperare spre unire (supranational)
- cooperarea economica europeana apare in documentul planului Marshall
- cooperare = ansambluri economice vaste
- trecerea de la microspatiu la macrospatiu
- eliminarea discrepantelor
- in sens comunitar, integrarea economica a evoluat de la planul sectorial la piata unica
- Aristide Briand a introdus ideea unei uniuni federale, care sa se realizeze prin consimtamantul statelor
membre
- statul roman a aplicat o strategie proprie paneuropenista (Virgil Madgearu – UE trebuie sa se
constituie pentru a fi o contrapondere pentru SUA)
- tot el a fost reprezentantul blocului statelor agrare centrale est-europene, foarte activ
- ideea uniunii a fost preluata de personalitatile vremii (I. G. Duca, Iuliu Maniu)
- Iuliu Maniu a pledat pentru integrarea europeana de nivel regional
- Gusti a organizat dezbateri publice
- alaturi de traditionalism, taranism si nationalism, europenismul a fost foarte prezent in viata politica
romaneasca
17.01.2006

INTEGRAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI

Esenţa procesului de integrare este economia, însă un alt aspect important este dat de dimensiunea
socială. Creşterea economică trebuie să fie însoţită de creştere socială. Ideal ar fi ca socialul să se dezvolte
înaintea economicului.
În România, după 1990, privatizarea a fost greu înţeleasă, ceea ce a dus la un ritm de privatizare lent.
În ultimii ani, România a înregistrat o creştere economică de 9% şi totuşi în acest context nu preocupă
bunăstarea, ci protecţia socială (şomaj, situaţia femeii, etc.).
Protecţia socială trebuie avută în vedere mai ales după integrare, datorită şocului survenit la nivel
social.
Dacă din punct de vedere economic contează indicatorii producţiei, din punct de vedre social contează
bunăstarea şi calitatea vieţii. Statele dezvoltate elaborează studii pe progresul social: rapoarte de contabilitate
socială, făcând referire la indicatorii sociali: locuinţa, relaţiile interumane, calitatea vieţii profesionale, etc. În
domeniul social, există o tendinţă ca indicatorii cantitativi să fie înlocuiţi cu indicatori calitativi. Problema

1
este că rapoartele sunt întocmite de guvern, ceea ce se constituie într-un minus al studiilor (se ilustrează
varianta formală).
Au fost vehiculate diferite noţiuni pentru bunăstare socială: nivel de trai, standard de viaţă, model de
viaţă, stil de viaţă, calitatea vieţii. Nivelul de trai se referă la varietatea, diversitatea, cantitatea şi calitatea
bunurilor sociale deţinute de un individ, oportunităţile şi facilităţile sociale. Standardul de viaţă se referă mai
mult la aspiraţiile individului. Stilul de viaţă se referă la dimensiunea culturală, spirituală.
În România, creşterea economică s-a produs în absenţa creşterii sociale deoarece nu au existat politici
coerente în domeniul protecţiei sociale (problema copiilor instituţionalizaţi, problema pensionarilor, problema
femeii în raport cu bărbatul, problema familiilor numeroase). Problemele trebuie rezolvate per ansamblu şi nu
pe rând, în cadrul unor programe coerente, unitare şi continue.
Există un Institut de cercetare a calităţii vieţii dar nu s-a stabilit exact care este pragul sărăciei în
România (se aproximează că se referă la cei care au 47% din salariul minim). În 1991 doar 50% dintre
subiecţi au apreciat pozitiv doar câţiva indicator: starea de sănătate, relaţiile de familie, locuinţa, relaţiile cu
vecinii. Din cei 20-25 indicatori, cele 4 nu ţin strict de calitatea vieţii, la restul (veniturile gospodăriei,
calitatea transporturilor, momentele de bucurie, calitatea serviciilor publice, aprovizionarea cu alimente,
calitatea serviciilor şi postserviciilor, satisfacţia vieţii de zi cu zi) au răspuns negativ. În 1992, România
deţinea primul loc în mortalitatea infantilă (1-4 ani) şi încă este printre primele. În raport cu alte state din
Europa, foste comuniste, România alocă sume mari pentru hrană şi întreţinere (80%). În 1991, ponderea
cheltuielilor alimentare era de 50% din total, în timp ce în Bulgaria de 38%, Polonia 31%.
Pe lângă dimensiunea socială e importantă şi cea culturală în integrare, fiind vital ca România să aibă
conştiinţa apartenenţei comune la Europa.

INTEGRAREA EUROPEANA A RO. II 25.10.2005

- dupa caderea comunismului apar 3 tipuri de acorduri cu UE:


o asocierea: Ungaria, Cehoslovacia, Polonia – 1991
o parteneriat si cooperare: Rusia, Ucraina
o comert si cooperare: Slovenia, Albania
- acordurile de asociere: “acorduri europene” = sprijinirea eforturilor unor state de aderare
- acordul de asociere si acordul interimar de aplicare cu Romania
- negocierile incep in 1992
- mai 1993 - intra in vigoare
- componenta comerciala: obiectivul acordului era pregatirea treptata a integrarii Romaniei in UE
- foarte important: liberul schimb intre Romania si UE
- acesta era legat de concurenta, tarife vamale, piete etc.
- zona de liber schimb urma sa fie stabilita pe parcursul a 10 ani
- UE accepta suprimarea imediata a restrictiilor cantitative si era de acord cu abolirea taxelor de vama
pentru Romania pana in 1997
- Romania se obliga sa pastreze restrictiile vamale timp de 10 ani
- urma sa-si reduca drepturile de vama
- pentru produse textile, accesul Romaniei pe spatiul UE era pe o perioada de 7 ani, Romania isi
liberaliza importurile dupa 9 ani
- alte dispozitii legate de legislativ: armonizarea legislatiei romane cu UE
- circulatia lucratorilor dinspre Romania inspre UE: angajarea urma sa se faca tinand cont de legislatia
tarii si in functie de situatia din tara respectiva
- lucratorii romani pot beneficia de un tratament egal, daca se afla in conditii legale
- cooperarea economica intre Romania si UE: programe prin care UE acorda Romaniei un suport, de ex.
tehnologizarea, crearea de intreprinderi, reconstructia celor vechi, cresterea standardelor etc.

2
- programe de asistenta: PHARE (dec. 1989) – este extins in 1990 = fonduri nerambursabile (in
agricultura, SAPARD)
- PHARE este un instrument financiar si o componenta a strategiei de adeziune (acordul european din
1993)
- trecerea de la economia centralizata la economia de piata s-a facut foarte greu in Romania, datorita
regimului politic
- reorientarea comerciala spre spatiul comunitar a ingreunat reluarea schimburilor comerciale: fluxul
economic dintre Romania si UE va ajunge la nivelul din 1989 abia in 1993
- exporturile au cunoscut o scadere brusca de la 2,6 mrd $ in 1989, la 1,6 mrd $ in 1990
- importurile au crescut de la 431 mil $ in 1989 la 1,1 mrd $ in 1990
- in 1994, valoarea totala a schimburilor comerciale intre Romania si UE era de 6 mrd $, iar in 1998 12
mrd $
- UE a ajustat rate anuale de crestere economica → Romania a fost avantajata datorita materiei prime
- dezavantajul pentru Romania: majoritatea produselor exportate aveau un grad scazut de industrializare
- categoriile de produse romanesti, care dupa 1990 au fost cel mai putin afectate erau textilele si
incaltamintea (cantitatile exportate au crescut cu 15%)
- a scazut exportul la automobile si echipamente industriale, deoarece nu corespundeau standardelor UE
- importurile au crescut dupa 1990 aprope continu, depasind permanent exporturile → deficit al balantei
de plati: 1998, punctul culminant cu 1,4 mrd $
- dupa 2000 s-au mai reglementat lucrurile
- ponderea statelor UE in comertul Romaniei este de ¾
- celelalte state (SUA, Canada, tarile din Asia) doar ¼
- cele mai frecvente marfuri exportate in 1999: textile si incaltaminte 36%; produse siderurgice,
echipamente, mobila 7,3% etc.
- importurile din UE: textile 27%; masini 27%; produse chimice 15%; produse industriale 6%
- principalii parteneri (1990-2000): Italia 33,9%; Germania 27,7%; Franta 10,4%; Marea Britanie 7,2%;
Olanda 7%
- ponderea cea mai mare a fost asigurata de catre agentii privati
- investitii directe straine: 76% din totalul investitiilor comunitare
- numarul societatilor cu capital strain: 104.588
- din punct de vedere al capitalului social subscris, primele 10 state au fost in 2004: Olanda 16,8%;
Franta, Germania, Italia, Austria, Marea Britanie, Ungaria
- numarul societatilor detinute de straini: cele mai multe italiene - 16.184; Germania 11.820; Ungaria
4.862; Franta, Austria, SUA, Luxemburg
- investitii straine: industrie, comert, servicii profesionale, transporturi, turism
- din punct de vedere al repartizarii geografice, judetele cu cele mai multe societati cu capital strain
sunt: Bucuresti 53%, Timisoara 6%, Cluj 4%, Constanta 3,5%, Arad, Brasov 2,5%, Sibiu 2%
- din punct de vedere al capitalului social: Bucuresti, Galati, Ilfov, Oradea, Arad, Cluj, Brasov etc.
INTEGRAREA EUROPEANA A RO. V 06.12.2005

INTEGRAREA ECONOMICA A ROMANIEI

- crestere economica, dezvoltare economica


- este nevoie ca economia sa se afle in legatura cu alte domenii (de ex. cu nivelul social)
- integrarea Romaniei si postaderarea trebuie privite din prisma rentabilitatii
- nivelul de dezvoltare al Romaniei a fost foarte scazut in deceniul ’90-2000
- cresterea cea mai mare a fost in ‘89
- ’93, ’96 – cresteri modeste
3
- ’99 – PIB-ul mult sub nivel (mai mic cu 23% decat in ’89)
- ritmuri inalte de cresteri economice si necesitatea lor
- 4,6-6% - estimari de crestere economica
- este favorabil ca trecerea sa se faca treptat
- pe termen mediu, cu o crestere de 7%, Romania ar ajunge la nivelul economic al statelor europene in
35-37 de ani
- factori concreti care duc la o crestere economica in Romania: stocarea resurselor, stoparea risipei (apa,
energie), stimularea initiativei private
- in Romania este nevoie de o suprafata de 2,2 ori mai mare pentru recolta aceleiasi cantitati de grau
decat in Franta (la cartofi de 3 ori)
- programul SAPARD va fi foarte important in perioada de postaderare
- risipa in resursa energetica: in ’95, Romania consuma de 2-3 ori mai mult carbune decat statele
europene si chiar si Ungaria
- resurse umane: utilizare redusa in Romania
- populatia activa este integrata in suma muncii intr-o masura mai mica decat s-ar impune
- exista foarte multi suplinitori in sistemul de invatamant (’90 – ocupat doar 5,1%)
- angajarea persoanelor peste 40 de ani este foarte dificila
- nivel scazut al productivitatii → risipa
- 2000-2004: Romania a reusit sa creeze un mediu economic si monetar stabil, sa detina structuri
administrative pentru o economie de piata functionala
- stimularea si cresterea investitiilor straine (ex. industria petroliera)
- Romania trebuie sa mai faca eforturi (legislative, culturale etc.)
- efectele de alocare = maniera in care integrarea duce la cresteri prin scaderea costurilor de productie
- integrarea duce la o crestere a fluxurilor comerciale ale Romaniei cu UE
- un alt efect ar fi cresterea de profit, scaderea costurilor
- beneficiile economice: cresterea de informatii, managementul de tip european, evolutia economica a
Romaniei in cadrul cultural international
- contributia culturii la PIB a scazut de la 14% la 11%, in industrie de la 27,6% la 26,6%
- populatia activa in agricultura a crescut de la 35% in ’96 la 41% in 2000
- aportul de imagine pe care Romania il castiga odata cu integrarea
- deficit de performanta: tehnologica si informationala
- in domeniul inaltei tehnologii, Romania este situata destul de jos
- ponderea serviciilor: ’89 – 21% la 50% in 2000
- forta de munca: 20% in ’89 la 33% in 2000
- raportul 2003 pe Romania: progrese in domeniul serviciilor (plati electronice, capitalul minim al
bancilor straine, fluidizarea angajarilor)
- minusurile: exista o legislatie imprecisa in domeniul asigurarilor, rigiditatea serviciilor, nivel foarte
scazut al constientizarii de catre public al drepturilor individuale in domeniul serviciilor (ex. dreptul
postvanzare)
- personalul din Romania este putin calificat
- in afara sistemelor bancare (BNR), functionarii sunt mult sub performanta
- sugestii sunt foarte multe: recalificare
- pentru Romania s-a apreciat faptul ca in general s-au facut progrese in domeniul bancar si financiar, in
rest nimic (sistemul serviciilor electronice – nr. celor care acceptau carduri = aprox. 7.000, in Slovacia
9.000, Cehia 36.000)
- serviciile in Romania implica investitii, perfectionarea, cresterea accesibilitatii, a informarii, importuri
si exporturi
INTERGRAREA EUROPEANA A RO. III 08.11.2005

4
PREADERAREA ROMANIEI

- cererea oficiala a Romaniei de aderare la Comunitatea Europeana – 1991


- negocieri: mai-nov. 1992
- 1993 – finalizarea negocierilor prin semnarea acordului de asociere
- ratificat de Parlament in mar. 1993
- 1995 – intra in vigoare
- Acordul de Asociere = baza legala a procesului de integrare → consecinte pe plan intern: mobilizari
institutionale, crearea Ministerului UE
- nu preciza aspecte clare legate de un calendar al aderarii
- consiliile europene (1992-1995) nu au sugerat nici un calendar
- s-au creat mai multe valuri
- Consiliul European de la Copenhaga a precizat criteriile care trebuie sa fie indeplinite de statele care
vroiau sa adere: necesitatea ca aceste state sa aibe institutii stabile, economie de piata functionala etc.
- summit-ul de la Essen din 1994 lanseaza o strategie de preaderare:
o aplicarea aquis-ului comunitar
o problema controlului ajutoarelor de stat
o concurenta
- aquis-ul comunitar: Carta Alba, elaborat de Comisia Europeana: capacitatea statelor de a armoniza
legislatia interna cu cea comunitara
- 22 iun. 1995 – la Cannes, Romania a depus oficial cererea de aderare la UE
- aceasta cerere a fost insotita de o strategie nationala de preaderare
- aceasta strategie a fost elaborata de specialisti pe diferite domenii: “strategia de la Snagov” = o analiza
si o prognoza a dezvoltarii Romaniei in vederea integrarii
- cuprindea 3 elemente de baza:
o punctul de plecare (iul. 1995)
o punctul de final (dezirabil)
o caile si solutiile pentru aceste 2 puncte
- specialistii au pus in discutie costurile acestei integrari, beneficiile si necesitatea dezvoltarii Romaniei
in sensul cultural-informational
- iul. 1997 – este elaborat pachetul de masuri “Agenda 2000”
- tot in iul. este dat publicitatii avizul Comisiei Europene referitor la cererea Romaniei de aderare
- Romaniei i se facea cunoscut ca negocierile erau amanate
- prin decizia Consiliului de la Luxembourg, din dec. 1995, urmau sa intre in primul val de negocieri
doar 6 tari est-europene
- Agenda 2000 (1.350 de pagini) isi propunea sa faca evaluari si propuneri in legatura cu bugetul
Uniunii
- in legatura cu Romania s-a facut o analiza si s-au gasit foarte multe deficiente: exista stabilitate
politica, alegeri libere, dar din punct de vedere economic erau multe minusuri, de ex. economia de
piata nefunctionala (functioneaza abia din 2004), privatizarea lenta, legislatia romana, inflatia etc.
- la insistenta statelor neadmise, are loc Conferinta Europeana de la Londra din 1998, unde se lanseaza
oficial procesul de extindere → s-au inceput negocierile de adeziune cu cele 6 state din primul val
- Romania a ramas in afara acestor probleme de adeziune
- 1999 – la sugestia Comisii Europene a fost elaborata in Romania o a doua strategie: “programul
national de aderare la UE” = programul de dezvoltare pe termen mediu
- programul a fost coordonat de 2 profesori universitari: Postolache si Mugur Isarescu
- dec. 1999 – in cadrul Consiliului European de la Helsinki, UE a decis inceperea negocierilor de
aderare si cu celalalte 6 state: Romania, Bulgaria, Lituania, Letonia, Malta si Slovacia
- au loc conferinte interguvernamentale cu fiecare dintre state
- feb. 2000 – grupul de la Helsinki = al doilea val (primul val a fost “Grupul de la Luxembourg”)
5
- la Helsinki nu erau anulate diferentele intre statele aspirante
- Helsinki a venit cu un mesaj optimist

INTEGRAREA EUROPEANA A RO. IV 22.11.2005

- mar. 2000 – guvernul Romaniei elaboreaza o strategie nationala de dezvoltare economica pe termen
mediu
- s-a creat apoi o comisie de fundamentare (a avut sustinerea partidelor politice, a sindicatelor si a
societatii civile)
- initiativa crearii unui grup ESEN (s-a constituit in cadrul Academiei Romane) = grup de evaluare a
starii economice nationale
- dezbaterea destinului economiei nationale in vederea integrarii Romaniei in UE
- obiectivul fundamental al strategiei era crearea unei economii de piata functionale
- din punct de vedere structural, aceasta strategie se referea la tendinte si referinte existente in cadrul
altor state din punct de vedere economic
- pe domenii de interese: financiar, monetar, economic, promovarea politicilor macroeconomice, politici
sociale, mediu si dezvoltarea regionala
- politica monetara:
o problema inflatiei (stoparea acesteia)
o stapanirea datoriei publice (sa nu fie mai mare de 60% din PIB)
o deficitul bugetar (sa nu depaseasca 3% din PIB)
- 28 mar. 2000 – Romania incepe negocierea primelor capitole
- in invatamant, cultura pentru inceput si cele mai dificile mai tarziu: justitia, concurenta, agricultura si
mediul
- 5 capitole:
o IMM-urile
o relatiile externe
o politica externa si securitatea comuna
o educatia si formarea profesionala
o stiinta si cercetarea
- Romania a incheiat provizoriu 5 capitole din cele 31
- tratatul de la Nisa (dec. 2000) a fost menit sa compatibilizeze institutiile si procedurile europene cu
noua realitate
- in Romania, se fixeaza un nr. de 33 de parlamentari in cadrul Parlamentului European, 15 membrii in
ECOSOC, 14 in Consiliul European, 15 in Comitetul Regiunilor
- dupa alegerile din 2000, noul guvern al Romaniei a creat Ministerul Integrarii Europene – delegatia
nationala pentru negocierea Romaniei la UE
- in 2000, in cursul presedintiei franceze, Consiliul European a decis deschiderea a inca 4 capitole de
negocieri cu Romania: concurenta, statistica, telecomunicatiile si tehnologia informatiei si politica in
domeniul audio-vizualului
- in 2001 – documentele de pozitie pentru toate capitolele deschise pana atunci si s-au deschis alte 17
capitole:
o libera circulatie a marfurilor
o libera circulatie a persoanelor
o libera circulatie a serviciilor
o sitemul de impozitare
o protectia consumatorului
o sanatatea
o pescuitul
6
o uniunea vamala
- in 2002 au fost deschise alte 13 capitole de negociere, printre care agricultura
- 2003 – comunitatile au inchis provizoriu 11 capitole
o libera circulatie a capitalului
o impozitarea
o controlul financiar
o agricultura
o energia
- 2004:
o protectia mediului inconjurator
o justitia
o afaceri interne
o concurenta
o capitaluri diverse
- 2003 – plan national de dezvoltare
- dec. 2004 – Romania a incheiat definitiv negocierile pentru toate cele 31 de capitole
- apr. 2005 – semnarea tratatului de aderare a Romaniei la UE cu fixarea datei de 1 ian. 2007 ca moment
efectiv al integrarii
- negocierile s-au desfasurat pe marginea aquis-ului comunitar:
o modificari aduse prin tratatele de la Amsterdam
o acordurile internationale la care UE este parte
o jurisprudenta Curtii de Justitie Europeana
o toate normele cu caracter obligatoriu
- au fost elaborate 2 documente importante: documente de pozitie (oficiale) si dosarele de fundamentare
(delegatii sectoriale interguvernamentale: specialisti, reprezentanti ai anumitor domenii, reprezentanti
ai Ministerului IE)
- dosarele de fundamentare au fost preluate de grupuri de lucru
- acestea au intocmit fise de lucru cu toate detaliile referitoare la: progresele Romaniei, precizarea
proceselor, estimarile, conturile pe un anumit capitol, institutiile ce vor fi create pe anumite domenii
(“radiografii legate de procesul negocierilor”)
- aceste dosare au avut un caracter secret (nu au fost informati de situatia existenta oficialii europeni)
- in procesul negocierilor, un rol important il are negociatorul sef pentru Romania, dar si MIE