SCHIMBTOARE DE CLDUR

1.Definitie, notiuni de baza, agenti termici

Schimbatorul de caldura este un aparat care are drept scop realizarea unui transfer de caldura de
la un fluid mai cald la un alt fluid mai rece, in procesele de: incalzire insotita eventual de
topire, fierbere, vaporizare, evaporare, uscare etc., sau de racire eventual insotita de condensare
cum sunt cele din cazanele de abur ori apa calda sau fierbinte, cuptoare, preincalzitoare,
evaporatoare, distilatoare, condensatoare etc.
Cele doua fluide intre care are loc transferul de caldura sunt denumite
purtatori de caldura. Fluidul mai cald, care cedeaza caldura si se raceste se numeste
agent sau purtator primar, iar fluidul mai rece, care preia caldura de la primul si se
incalzeste, se numeste agent sau purtator secundar.
Din definitia schimbatoarelor de caldura se vede marea diversitate a
acestora atat din punct de vedere constructiv cat si al calculului lor.
Sensul de curgere pentru cele doua fluide (cald si rece) in cazul
schimbatoarelor recuperatoare sau cu suprafata este prezentat schematic in fig. 1.1.

Factorii care influentiaza performantele unui schimbator de caldura se pot
grupa in trei categorii:
datele procesului tehnologic;
variabilele de proiectare;
proprietatile fizice ale fluidului si peretelui despartitor;
Din datele procesului tehnologic rezulta, de regula, sarcina termica a
schimbatorului de caldura. In majoritatea aplicatiilor se cunosc, de obicei, variatia
de temperatura a fluidului principal si temperatura de intrare a agentului de
incalzire sau racire. O atentie deosebita trebuie data alegerii pierderilor admisibile
de presiune ale agentilor termici p
1
si p
2
; ridicarea acestora poate conduce la
viteze mari de curgere a fluidelor, la cresterea turbulentei, cu efecte pozitive asupra
transferului caldurii, dar cu marirea costului energiei de pompare pe toata durata de
exploatare a aparatului.
Alegerea tipului de agregat si proiectarea acestuia, pentru o sarcina termica
si pentru un proces tehnologic dat, reprezinta dimensionarea geometrica si
mecanica a schimbatorului de caldura (stabilirea schemei de curgere, a sectiunilor
de curgere a fluidelor, optimizarea vitezelor si a pierderilor de presiune).
O variabila de proiectare extrem de importanta o constituie rezerva de
suprafata de schimb de caldura pentru compensarea efectului depunerilor.
Agentii termici utilizati in schimbatoarele de caldura sunt: aburul, apa,
gazele de ardere, uleiurile, solutiile de saruri, amestecurile de lichide, metale
topite.
Clasificarea schimbatoarelor de caldura
Schimbatoarele de caldura (in special cele de suprafata) sunt de o mare
diversitate, iar clasificarea lor se face in functie de principiul si particularitatile lor
de functionare, de destinatia lor, de particularitatile lor constructive.
Principalele criterii de clasificare a schimbatoarelor de caldura sunt:
1. Dupa regimul de trecere in timp a celor doua fluide prin schimbatorul de
caldura avem:
schimbatoare de caldura cu trecere concomitenta (simultana) prin
aparat a fluidului mai cald si a fluidului mai rece;
schimbatoare de caldura cu trecere nesimultana prin aparat a celor
doua fluide;
Dupa modul de transmitere a caldurii, schimbatoarele de caldura cu
trecere simultana prin aparat a celor doua fluide sunt :
schimbatoare de caldura de suprafata, in care schimbul de caldura
intre cele doua fluide are loc prin intermediul unui perete care separa
cele doua fluide;
schimbatoare de caldura cu amestec,
3. Dupa caracterul fizic al modului de transmitere al caldurii avem:
schimbatoare de caldura de radiatie;
schimbatoare de caldura de convectie;
schimbatoare de caldura mixte de radiatie si convectie;
Acest criteriu de clasificare se aplica numai la schimbatoarele de caldura de
suprafata la care corpul cald care cedeaza caldura este un gaz.
4. Dupa schema (directiile si sensurile relative) de circulatie a agentilor
termici in schimbatoarele de caldura se deosebesc:
schimbatoare de caldura in echicurent, in care ambii agenti circula in
aceeasi directie si in acelasi sens;
schimbatoare de caldura in contracurent, in care cei doi agenti circula
in sensuri opuse;
schimbatoare de caldura in curent incrucisat, in care unul din agenti
circula pe o directie perpendiculara pe directia de circulatie a celuilalt
agent;
schimbatoare de caldura in curent mixt, in care unul sau ambii agenti
termici isi schimba o data sau de mai multe ori directia sau sensul de
curgere;
5. Dupa numarul de treceri ale agentilor termici prin schimbatorul de
caldura:
schimbatoare de caldura cu o singura trecere a fiecarui agent termic;
schimbatoare de caldura cu mai multe treceri, in care unul sau ambii
agenti termici sunt obligati, prin forma tevilor in care circula sau prin
pereti despartitori ori transversali fata de axa geometrica a aparatului,
sa-si schimbe, o singura data sau de mai multe ori, sensul si directia
de circulatie in aparat.
6. Dupa starea de agregare a agentilor termici se deosebesc:
schimbatoare de caldura in care ambii agenti sunt in stare gazoasa,
denumite schimbatoare de caldura gaz-gaz cu specificarea numelui
celor doua gaze;
schimbatoare de caldura in care ambii agenti sunt in stare lichida,
denumite schimbatoare de caldura lichid-lichid, cu specificarea
numelui celor doua lichide;
schimbatoare de caldura in care unul din agenti este un gaz, iar
celalalt este un lichid, denumite schimbatoare de caldura gaz-lichid
sau lichid-gaz, cu specificarea numelui celor doua fluide.
In general, in denumire se specifica intai agentul mai cald si in al doilea rand
agentul mai rece.
7. Dupa materialul de constructie folosit, schimbatoarele de caldura de
suprafata se impart in:
schimbatoare de caldura metalice;
schimbatoare de caldura ceramice;
8. Dupa configuratia suprafetei de schimb de caldura, schimbatoarele de
caldura metalice se impart in:
schimbatoare de caldura cu suprafata neteda;
schimbatoare de caldura cu suprafata extinsa prin aripioare, nervuri
sau proeminenta aciculare;
schimbatoare de caldura cu placi sau lamele;
schimbatoare de caldura tubulare, din tevi drepte, in forma de U, de
serpentina sau de spirala, arcuite;
9. Dupa pozitia aparatului se deosebesc:
schimbatoare de caldura verticale;
schimbatoare de caldura orizontale;
10. Dupa modul de asamblare, schimbatoarele de caldura de suprafata se
impart in:
schimbatoare de caldura formate dintr-un singur element;
schimbatoare de caldura formate din mai multe elemente asamblate
intre ele, montate in serie;
11. Dupa modul de preluare a dilatarilor termice, schimbatoarele de caldura
de suprafata se impart in:
schimbatoare de caldura rigide, care permit compensarea dilatarii
termice a elementelor componente;
schimbatoare de caldura semielastice, care permit compensarea
partiala a dilatarii;
schimbatoare de caldura elastice, care permit compensarea totala a
dilatarii;
1 Dupa transformarile fizice ale agentilor termici in procesul de schimb de
caldura la trecerea prin schimbator, avem:
schimbatoare de caldura fara schimbarea starii de agregare a celor doi
agenti termici;
schimbatoare de caldura cu schimbarea starii de agregare a unuia sau
a ambilor agenti termici;
13. Dupa transformarile chimice ale agentilor termice la trecerea prin
schimbator, se deosebesc:
schimbatoare de caldura in care nici unul din agenti nu sufera nici o
transformare chimica;
schimbatoare de caldura in care unul sau ambii agenti termici sufera
transformari chimice;
14. Dupa destinatia lor, se obisnuieste ca schimbatoarele de caldura sa se
imparta in:
incalzitoare, cand scopul principal este incalzirea unui mediu fluid
dat;
racitoare, cand scopul principal este racirea unui mediu fluid dat;
Alegerea celui mai adecvat tip de schimbator de caldura pentru un anumit
scop dat trebuie sa se faca tinand seama de conditiile impuse de procesul
tehnologic in care urmeaza a fi incadrat, de caracteristicile si parametrii agentilor
termici, de eficienta economica, de posibilitatile de amplasare, de posibilitatile de
utilizare a caldurii recuperate etc, avandu-se in vedere avantajele si dezavantajele
ce le prezinta fiecare tip posibil de folosit si domeniile preferentiale de utilizare a
diverselor tipuri.
3. Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca un
schimbator de caldura
Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un schimbator de
caldura sunt:
sa nu perturbe conditiile functionarii optime a procesului tehnologic
in care este introdus, problema deosebita fiind aceea a respectarii cu
strictete a regimului de temperatura ceruta de acel proces;
sa realizeze un schimb de caldura cat mai intens intre cei doi purtatori
de energie;
sa aiba pierderi de caldura cat mai mici catre mediul ambiant, adica o
buna izolatie termica fata de acest mediu;
sa prezinte in exploatare o siguranta sei securitate maxima care sunt
determinate, intre altele, de posibilitatea unui control usor si a unui
reglaj corespunzator al temperaturilor, de usurinta deservirii, de
respectarea conditiilor de securitate a aparaturii si a personalului de
exploatare;
sa fie, pe cat posibil, usor de construit si de montat, cat mai compact
si sa necesite o investitie cat mai redusa;
sa prezinte o eficienta economica cat mai mare, pentru obtinerea
careia o importanta deosebita o are alegerea celor mai adecvati
purtatori de caldura si a parametrilor acestora in masura in care
purtatorii si parametrii lor nu sunt impusi de procesul tehnologic in
care este incadrat schimbatorul de caldura respectiv.
4.Alegerea purtatorilor de caldura
In numeroase cazuri, unul sau ambii purtatori de caldura sunt impusi, astfel
ca alegerea purtatorilor nu este intotdeauna libera. Intr-adevar, de exemplu in cazul
unui schimbator destinat recuperarii caldurii dintr-o resursa energetica refolosibila
termica, purtatorul de caldura corespunzator acestei resurse este impus si numai
purtatorul de caldura ce urmeaza a fi incalzit este eventual la libera alegere a
proiectantului schimbatorului de caldura.
De asemenea, in cazul cand un schimbator de caldura are alt rol decat cel de
recuperator (are deci rol pur tehnologic) este posibil ca ambii purtatori sa fie
impusi de natura tehnologica (racirea unuia, precum si incalzirea celuilalt fiind
cerute de tehnologie) sau ca agentul ce urmeaza a fi incalzit sa fie numai el impus
(fiind o materie prima, un subprodus sau un produs tehnologic in stare fluida) si
numai agentul incalzitor sa fie la libera alegere, in masura in care nu este si el
impus prin faptul existentei si disponibilitatii lui prealabile in cadrul unitatii
industriale respective.
Pentru a corespunde din punct de vedere tehnic si economic scopului pentru
care sunt destinati, purtatorii de caldura ce pot fi liber alesi trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- sa fie avantajosi din punct de vedere termodinamic si anume produsul
dintre greutatea specifica si caldura specifica sa fie cat mai mare, sa aiba caldura de
vaporizare mare si un coeficient de schimb de caldura superficial cat mai ridicat, in
scopul realizarii unui debit de caldura cat mai ridicat la un debit de agent termic cat
mai mic, deci al realizarii unei constructii cat mai compacte a schimbatorului de
caldura;
- sa fie avantajosi din punct de vedere hidrodinamic, si anume sa aiba o
viscozitate cat mai mica;
- sa fie stabili din punct de vedere termic si neagresivi asupra materialelor
din care este construit aparatul, chiar sub actiunea indelungata a unor temperaturi
ridicate;
- sa nu formeze depuneri pe suprafetele de contact, acestea ducand la
micsorarea atat a coeficientului global de trecere a caldurii (micsorand transferul
de caldura), cat si a sectiunilor de trecere a agentului prin aparat; in cazul formarii
de depuneri, acestea trebuie sa poata fi usor inlaturate cu mijloace tehnice
economice si cu intreruperi minime in functionarea aparatului;
- sa fie ieftini si destul de raspanditi, din productie locala; de observat ca
unele cheltuieli majorate pentru alegerea unor purtatori de caldura deosebiti, pot fi
usor recuperate prin micsorarea altor cheltuieli de exploatare si a investitiei
corespunzatoare schimbului de caldura.
La alegerea purtatorilor de caldura este necesar ca, in fiecare caz in parte, sa
se tina seama in amanunt de toate instalatiile aferente schimbatoarelor de caldura
in ansamblu, si anume atat de conditiile functionale cat si de cele economice,
acestea din urma fiind, binenteles, subordonate celor functionale.
Purtatorii de caldura utilizati cel mai curent in schimbatoarele de caldura
sunt: apa rece sau calda, aburul, gazele de ardere si aerul. Avantajele si
dezavantajele acestor fluide ca purtatori de caldura sunt prezentate in cele ce
urmeaza.
Apa prezinta avantajul ieftinitatii si raspandirii, al unui coeficient ridicat de
schimb de caldura superficial si al posibilitatii usoare de transport la distante mari,
cu pierderi de caldura mici, dar are dezavantajele dependentei temperaturii de
presiune si al necesitatii unor instalatii de pompare relativ costisitoare ca investitii
si exploatare.
Aburul, ca agent incalzitor are avantajul unui cost relativ scazut, iar in cazul
cand in schimbatorul de caldura se produce condensarea, are si urmatoarele
avantaje principale: necesitatea unui debit redus, temperatura constanta de
condensare la o presiune data si coeficient ridicat de schimb de caldura superficial.
Aburul prezinta insa urmatoarele dezavantaje: temperatura dependenta de presiune
si relativ scazuta la presiuni mai mici, uzuale, necesitatea folosirii de dispozitive
speciale pentru separarea condensului si evacuarea acestuia, coeficient de schimb
de caldura superficial mic si limitare relativa a distantelor de transport.
Gazele au ca avantaj principal independenta dintre temperatura de lucru si
presiune, dezavantajele principale fiind caldura specifica redusa, precum si distante
posibile de transport reduse. Gazele de ardere ca agent incalzitor prezinta in plus,
dezavantajele unei distante de transport economice foarte reduse si, in cazul cand
contin impuritati, al murdaririi si uzarii suprafetelor de contact, cu micsorarea
corespunzatoare a coeficientului de schimb de caldura si cu cresterea rezistentei
hidraulice, si deci cu necesitatea unei curatiri mai dese si a eventualei opriri din
functiune, respectiv cu scurtarea duratei de viata a schimbatorului de caldura.