Ion Creanga este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care s-au afirmat in cercul literar al

Junimii, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. E un scriitor realist, unul dintre cei mai
cunoscuti si mai iubiti, un foarte tajentat povestitor. Opera lui literara este alcatuita din povesti
(Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Daniia Prepeleac, Povestea
porcului, Povestea lui Harap Alb, Fata babei si fata mosneagului), povestiri (Acul si barosul, Inul
si camesa, Mos Nechifor Cotcariul) si din cartea, constituita ca un roman ce urmareste formarea
unui personaj, Amintiri din copilarie.
Amintiri din copilarie este o opera compusa din patru parti, care apare in cea mai prestigioasa
revista a timpului Convorbiri literare, intre anii 1881-1882, exceptie facand partea a IV-a, scrisa
in 1888, si aparuta postum, in 1892. Publicarea in volum a Amintirilor s-a facut la Iasi, in anul
1892.
Cartea cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si a traditiilor poporului,
avand in centru intamplarile si peripetiile lui Nica a lui Stefqn a Petrii, de cand "a facut ochi" si
pana cand ajunge la Iasi, scos cu gre,u din lumea satului, "ca ursul din barlog".
Eroul central apare, asadar, infatisat de autor, din copilarie pana in pragul adolescentei intr-un
prim plan, sunt zugravite procesul de formare a lui Nica si evolutia lui spirituala, strans legate de
mediile pe care le strabate.
Amintirile din copilarie sunt impartite in patru capitole distincte, cu povestiri ce pot fi privite si
ca independente, datorita unitatii si rotunjimii lor perfecte. Asta inseamna ca diferitele episoade
ale cartii decurg unele lin altele, scriitorul povestind la persoana I si dintr-o perspetiva subiectiva
intamplarile de care-si aduce aminte.
Partea intai incepe cu evocarea plina de duiosie a satului natal, a primei scoli pe la care a trecut
- chilioara de sub zidul bisericii - ridicata prin stradania parintelui Ioan, cu descrierea primilor
dascali (badita Vasile "un haltei frumos si voinic", care sfatuia pe oameni sa-si dea copiii la
invatatura), a metodelor primitive de educatie ("calul Balan", "Sfantul Nicolai", procitania de
sambata); sunt evocate, de asemenea, o serie de nazdravanii copilaresti, ca, de pilda, prinderea
mustelor cu ceasloavele unse. Tot in aceaita parte facem cunostinta cu primii colegi ai lui Nica:
cu monitorul clasei, cel "inaintat la invatatura pana la genunchiul broastei" - Nica a lui Costache:
cu Toader a Ca-tincai, "alt hojmalau", sau cu Dumitru, fratele mai mic al mamei sale. Asistam la
numeroasele discutii purtate intre parintii lui Creanga, cu privire la invatatura copilului lor mai
mare; facem cunostinta cu David Creanga, bunicul dinspre mama al povestitorului, care-1
sfatuieste, cii intelepciune, pe Stefan a Petrei: "Nu-i rau, mai Stefane, sa slie si baietul tau oleaca
de carte; nu numaidecat pentru popie, cum chiteste Smaranda... Dar cartea iti aduce si oarecare
mangaiere... Din carti culegi si multa intelepciune; si la drept vorbind, nu esti numai asa o vaca
de muls pentru fiecare". Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brostenij imbolnavirea de
raie, de la caprele Irinucai. si pravalirea bolovanului de pe coasta, care darama bordeiul "babei"
si omoara doua capre.
Partea a doua se deschide cu reluarea descrierii satului natal, facuta cu multa duiosie, in
special cand infatiseaza casa parinteasca: "Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la
locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, (...), parca-mi salta si acum inima de
bucurie" - marturiseste scriitorul. Capitolul e plin de lirism si ne pregateste pentru a introduce in
centrul amintirilor chipul scump al mamei, pe care autorul, dupa trecerea vremii, o vede intr-o
lumina deosebit de frumoasa.
Dupa ce marturiseste cu veneratie dragostea nesfarsita fata de mama, scriitorul dezvaluie cu
durere motjvele ce-1 fac sa se-ntoarca spre trecut: "Hai mai bine despre copilarie sa povestim,
caci ea singura este vesela si. nevinovata". Sau: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca
au fost toti copiii, de cand e lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice,"
Autorul trece apoi la povestirea succesiva a unor intamplari hazlii: nebuniile si jocurile din casa
parinteasca, obiceiurile de Anul Nou, mersul cu plugusorul, furatul cireselor din gradina matusii
Marioara, incercarea de a vinde pupaza din tei, la scaldat, smantanitul oalelor, cearta cu mos
Chiorpec, ciubotariul...
Partea a treia ne poarta pe urmele- scolilor pe la care a mai invatat Creanga: scoala din TarguNeamt,-"fabrica de preoti din Falticeni", prilej de a prezenta alte metode primitive de invatatura,
dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor, Pavei ciubotariul
Partea a patra si ultima este mai scurta decat celelalte si Creanga evoca aici despartirea de satul
sau drag, de Humulestii anului 1855, cand e obligat, dupa staruintele mamei sale, sa plece la
seminarul de la Socola, de unde avea sa iasa preot. Ca si in partea intai, revine imaginea locurilor
natale, a oamenilor, a flacailor si a fetelor din sat, de care trebuie sa se desparta, asa cum va
trebui sa o faca, pentru totdeauna, de copilaria sa fericita.

Roman al copilariei, Amintirile lui Ion Creanga zugravesc zburdalnicia si nevinovatia acestei,
varste, conturand un erou cu o personalitate pregnanta. Lumea rurala este privita din interior, din
perspectiva eroului narator aflat la varsta copilariei, iar uneori la maturitatea reflectiei si a
nostalgiei. Nica se autocaracterizeaza cateodata, dar modalitatea principala de construire a
personajului ramane rostogolirea formidabila de intamplari prin care trece sau la care este martor.
Autorul-povestilor interpreteaza evenimentele intr-un monolog neobosit si incitant totodata (de
aici caracterul liric - naratiunea lirica - din Amintiri).
Opera urmareste, prin nararea faptelor si a intamplarilor, procesul de formare a lui Nica, precum
si evolutia lui spirituala in relatiile cu mediile sociale pe care le strabate.
Amintiri din copilarie este capodopera care-1 asaza pe autorul ei intre marii prozatori ai lumii:
Flaubert. Turgheniev, Dickens.
Evocarea copilariei se face din - perspectiva departata a maturitatii. Consecinta cea mai izbitoare
a acestei atitudini este calitatea stilului , vag nostalgic si de o mare caldura sufleteasca,
apartinand unei fiinte intelegatoare, inzestratacu un limbaj de o uluitoare autenticitate si de o rara
savoare lexicala.
Creanga este o fiinta joviala si sociabila, care rade din inima, rade spre a starni hazul. Rasul lui
nu pedepseste, e semn al dragostei de oameni.