Sunteți pe pagina 1din 100

Nr.

3 martie 1984
��

REVISTĂ A CpNSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

Al. Voitin În prim-plan: ACTORUL


Soliloc despre „Procesul Horia'' VALERIA GAGEALOV
OEM NICULESCU
Craiova
Suflete în furtună
Zilele Caragiale dramă în trei acte
de MIHAIL DA VIOOGLU
Caiet de spectacol
i,lvona, principesa Burgundiei" Ziud mondidlă
TEATRULwww.ziuaconstanta.ro
MIC
d tedtrului
Nr. 3 (martie) 1984
anul XXIX

Revistă lunară editată * * * Epoca marilor q11pliniri socialiste . P. 1


de Consiliul Culturii şi
Educaţiei Socialiste şi CENTENAR
de Uniunea Scriitorilor
din Republica Socialistă IONUT NICT'LESCU: La izvoarele „Fîntînii Blan-
duziei" P. 3
România
BICENTENAR HORIA
AL. VOITIN : Soliloc despre „Procesul Horia" . p. 4
*
FESTIVALUL NATIONAL
,,ClNTAREA ROMÂNIEI"

PAUL TUTUNGIU: Zilele Caragiale - Craiova p. 9


ILEANA BERLOGEA: Sesiunea de comunicări p. 10
*
Note p. 11
„T" : Ziua Mondială a Teatrului p. 12
CRONICA DRAMATICA: ,,Misterul Agamemnon"
(Teatrul de Comedie) ; ,,Elogiul nebuniei" (Tea-
Colegiul de redacţie : trul German de Stat din Timişoara) ; ,,Salonul"
(Teatrul Naţional din Bucureşti) ; ,,Operaţia de
MIRA IOSIF întinerire" (,,Lifting") - (Teatrul „Ion Vasi­
THEODOR MANESCU lescu" din Giurgiu) ; ,,Miraculoasa carieră"
(Teatrul de Stat din Oradea) ; ,,Invăţătoarea",
VIRGIL MUNTEANU „Clntaţi cu noi ! " (Teatrul Maghiar de Stat din
Sfîntu Gheorghe). Semnează : IRINA COROIU,
ILIE RUSU MIHAI CRIŞAN, ANTOANETA C. IORDACHE,
CONSTANTIN MACIUCA, MIRCEA EM. MO-
DOINA TARHON RARIU, LUDMILA PATLANJOGLU p. 13
PAUL TUTUNGIU
fc

I. N. : ,,Rampa", acum 50 de ani . p. 23


VIITORUL ROL

MARIA MA:{IN: DANIELA ANENCOV, ROMEO


l\1U$ETEANU • J;l. 24, 25
!N PRIM-PLAN: ACTORUL
MIHA� GlUNITA: VALERIA GAGEALOV . p. 26
MARIA l\TATITJ\': Interviu cu DEM NICULESCU . p. 75
*
PAUL CORNEL CHITIC : O convorbire cu DAN
TARCHlLA p. 30
Telex-,,Teatrul" . P. 32, 81, 90, 95

CAIETE DE SPECTACOL
„Ivona, principesa Burgundiei" de W. Gombrovicz, la
COPERTA I: Teatrul Mic. Semnează: CATALINA BUZO­
„Nostalgii" cvintet IANU, MARIE-JEANNE LECCA, LIANA MAN­
de Franz Schubert - ŢOC, LEOPOLDINA BALANUŢA, DAN CON­
moment din spectacolul DURACHE, MITICA POPESCU, MIRCEA FLO­
,,O lume pe scenă (Tea­ RIAN. Fotografiile: arh. LAURENŢIU CON-
trul „Bulandra") STANTINESCU p. 33
www.ziuaconstanta.ro
Epoca marilor împliniri
socialiste
�b preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în zilele de 21 şi 22 mar­
S tie, s-au desfăşurat lucrările Plenarei Comitetului Central ;i,l C.C. al
P.C.R. Dezbaterile acestui înalt forum al partidului au însemnat o exa-
.minare atentă, aprofundată, a modului în care au fost materializate pro­
gramele ele dezvoltare economică-socială a tării. Analizînd documentele
supuse dezbaterii, participanţii înscrişi la cuvînt aU: dat o înaltă apreciere 'contri­
buţiei fundamenta.Je a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la elaborarea şi înfăptuirea
])Oliticii interne şi externe a particiului şi statului nostru, la transpunerea în viaţă
.a tuturor. hotărîrilor partidului, vizînd propăşirea, sub toate aspectele, a patriei
noastre socialiste, creşterea, în continuare, a bunăstării materiale şi spirituale a
poporu.lui nostru.
însufleţiţi de îndemnurile, indicaţiile şi orientările date de secretarul general
al ,partidului, participanţii la lucrările plenarei au exprimat voinţa unanimă a
()Omuniştilor, a tuturor oamenilor muµcii de a acţiona cu fermitate, cu dăruire şi
spirit revoluţionar pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor economice şi sociale
. pe anul 1984, a tuturor obiectivelor prevăzute in prezenta etapă a actualului cinci­
nal, pentru realizarea nestrămutată a hotărîrilor Congresului al Xii-lea şi Confe­
rinţei Naţionale ale partidului. Comitetul Central a aprobat în unanimitate docu­
mentele înscrise pe ordinea de zi Şi a adoptat hotărîri de deosebită importanţă.
Cuvîntarea rostită în încheierea lucrârilor Plenarei ·de către tovarăşul Nicolae
Ceauşescu a însemnat un amplu şi clarvăzător program de acţiune. pentru toate
()Ompartimentele societăţii noastre, fiind apreciată de întreaga suflare a naţiunii
noastre ca un program de murică şi creaţie ·revoluţionară, prin a cărui înfăptuire
exemplară vom întîmpina ma.rile evenimente 'ale anului 1984 : . a 40-a aniversare a
revoluţiei de la 23 August 1944 şi cel de al Xiii-lea Congres al partidului.
Oamenii de cultură, înscrişi cu loialitate şi conştiinţă revoluţionară în marea
bătălie pentru edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noas­
tră, pentru creşterea rolului şi prestigiului României socialiste în lume, şi-au
asumat preţioasele gînduri şi îndemnuri ale eminentului conducător al partidului,
care s-a dăruit pe deplin cauzei revoluţiei, edificării socialismului în România,
cauzei păcii şi progresului social.
Orice om de bună credinţă şiie că cei patruzeci de ani care au trecut de la
eliberare şi mai cu seamă întreaga perioadă de după Congresul al IX-iea, deschi­
zător de noi orizonturi, de cînd Ia cîrma partidului şi a ţării se află tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, ales prin voinţa unanimă a naţiunii şi întîiul preşedinte al Repu­
blicii, semnifică pentru ţara noastră o epocă a înnoirilor fundamentale, care, prin
ainvergura, ritmurile dinamice şi îndrăzneala ţelurilor propuse ş'i atinse, se numără
printre cele mai rodnice din întreaga istorie a României. Politica de dezvoltare în
ritm înalt a forţelor de producţie, de industrializare socialistă, de introducere a şti­
inţei şi tehnicii moderne în întreaga economie, a continuat cu un neştirbit succes.
S-a acordat o mare atenţie dezvoltării intensive şi, modernizării ag1·iculturii, a fost
declanşat un vast program ·de investiţii, asigurîndu-se clezvoltarea puternică a bazei
-tehnico-materiale a secietăţii şi creşterea veniturilor totale reale ale oamenilor mun­
cii, creşterea bunăstării materiale·, şi spirituale în toate localităţile, în toate familiile,
fără deosebire de naţionalitate. Toate aceste noi valori materiale şi spirîtuak. alături
ele continua perfecţionare a· relaţiilor de producţie, au dus la afirmarea amplă, pe
întreg cuprinsul ţării, a unor noi rl.porturi între membrii societăţii, în care cultul
muncii ocupă un loc fundamental. ·

1
www.ziuaconstanta.ro
Veghind la afirmarea tot mai deplină în viaţă a normelor eticii şi echităţii
socialiste. tovarăşul Nicolae Ceauşescu militează permanent pentru perfecţionarea
statului nostru, pentru dezvoltarea democraţiei socialiste. A fost creat un sistem al
democraţiei muncitoreşti revoluţionare, unic în felul său, care asigură dezbaterea şi
adoptarea legilor cu participarea întregului popor.
Actuala etapă pe care o traversăm va însemna pătrunderea şi mai adînc a.
concepţiei marxist-leniniste a partidului nostru comunist în inimile şi conştiinţele
na.ţiunil. Creşterea rolului conducător al partidului a constituit - şi trebuie să. ·
constituie şi în viitor - factorul hotărîtor pentru întreaga activitate de dezvoltare­
a 'României, pentru ridicarea bunăstării generale a poporului. ,.Se impune - a.
subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu la plenara C.C. al P.C.R. din 21-22 martie -
să acţionă.m cu toată hotărîrea pentru îndeplinirea neabătută, în toate sectoarele„
a politicii ştiinţifice de cadre a partidului, să promovăm în activitatea de partid,.
obştească şi de stat acei activişti de partid şi de stat care în munca practică au
demonstrat că nu au nimic mai presus decît cauza socialismului, cauza poporului, a.
partidului!... FJ.te necesar să ridicăm şi să îmbunătăţim continuu activitatea poli­
tico-organizatorică, de educaţie a cadrelor, a partidului, a poporului.
Să dezvoltăm puternic democraţia, revoluţionară, muncitorească, să acţionăm
pentru întărirea continuă a legăturilor cu masele de oameni ai muncii, să dezvol­
tăm spiritul revoluţionar de muncă, combativitatea în lupta împotriva a tot ce e
vechi şi perimat] Să promovăm cu tot curajul noul în toate sectoarele! Nu tre­
buie să existe nici o rezervă de a lua măsuri pentru întocmire a a tot ce este vechi
şi pentru a face loc noului! Nu trebuie să existe nici un fel de teamă de a promova„
în toate domeniile, spiritul nou, revoluţionar, concepţiile revoluţionare de muncă, de
gîndire! Partidul nostru îşi va putea îndeplini minunea sa istorică numai dacă nu
va, rămîne închistat, dacă va avea curajul să privească realităţile şi să acţioneze inc
concordanţă cu cerinţele legilor obiective ale dezvoltării economico-sociale ! Să..
desfăşurăm o intensă muncă i!leologică. de formare a omului nou, constructor al
socialismulni! La baza întregii activităţi trebuie să stea permanent concepţia noas­
tră revoluţionară, materialismul dialectic şi istoric... Să facem totul pentru ridica­
rea continuă a gradului de civilizaţie a naţiunii noastre socialiste, să întărim ne-·
contenit forţa economică, materială şi spirituală a patriei! Pe această bază, să asi­
gurăm poporului nostru condiţii tot mai bune de muncă şi de viaţă, ridicarea bună­
stării sale materiale şi spirituale, participarea ţării la diviziunea internaţională a.
muncii. Să întărim continuu independenţa şi suveranitatea patriei noastre so­
cialiste!"
întreaga activitate politică şi ideologică, teoretică şi practică, dedicată dezvol­
tării continue a marilor împliniri socialste, a secretai-ului general al partidului„
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, constituie o sinteză a i,mperativelor revoluţionare româ­
neşti. Omului de cultură, aceste imperative îi apar ca adevăruri străluminate de·
forţa convingerilor comuniste ale celui mai bun fiu al naţiunii noastre.

T

www.ziuaconstanta.ro
CENTENAR
.,

La izvoarele
„Fintinii Blanduziei"
D in Mir-ceştii reveriilor sale ierna,tke, Vasile Alecsandri SCII"ia, la 20 decem­
br�e 1882, 11,ui Ion Ghica : ,,....am început o comedie antică în trei acte şi in
versur,i. $ubiectul e luat din Roma lui Augustus, dar Horaţiu este perso-
najul principal. E.5te un studiu a,1 moravurilor romane, pe ca-r-e îl· fac cu mare
plăcere, ca operă 1ite-ra,ră".
Deşi ipur,ta pe frunte, de puţină vreme, laui-iii de la Montpellier, ,,poetul
latinităţii" trăda „mîhniri de că1J:,1n.wa,r". Susţ;inător.i.i! poeziei noi lansau piezişe
atacuri c· ontra operei, iar alrţ.i grăbijli contempor,aini opunealll acestui „rege-al poe­
ziei, vecinic tînăr şi ferice" pe însuşi cel care i se închinase cu evlavie, Eminescu.
Astfel, în faţ.a şemirneuJ.ui mi burtuci în filăcări - .cum i-.a plăcut lui G. Că.li­
nescu să-l vadă pe dng,pi,ratui1 piator al „pastelurilor" -, în adîncul fotoliu, Alec­
sandri citea cu pasiune nuane· rele din Convorbiri literare în care prietenul său
Ollănescu-Ascanio traduse� odele şi epodele lui Horaţiu. Simihl.tudini de destin
litera1· şi omeneSic i-,aiu Sttimufat fiantezia, nu fără temei, de vreme ce, mai tîrziu,
cu textul Fîntînei Blanduziei în :fiaţă, şi Hasdeu şi Odobescu au exclamat : ,,Hora­
ţiu este Alecsandri !"
Crivăţul bate în lUJI1ca SiretulUi, dar dir.ama,tmrgul măTturiseşte senin fidelului
r"i:,,_ Grica: , .. .. trăiesc în plin seco1 al lui Augustus" (9 ianwarde ·1883). Amicii,
Iacob Negruzzi, Papadopol-Cal.Iimah, fratele Iancu primesc asigurări epistolare că
lucrul se sfîrşeşte c<urînd ; Tiitu Maiorescu îl invită ,anume să citească la „Juni­
mea", în solemna. atmosferă de care se bucura totdeauna poetul. In jurnalul. său,
Mai•orescu n.ota 1la 23 malr'tie 1883 : ,,Alecsandri .a citit frumoasa comedie nouă".
Aplaudaseră .,vreo 40 de mernbni ". Sostt ddn Oradea ,pentrru sesiru,nea Academiei
Române. Insif Vulcan - şi el ,prezent în case.le din strada Mer-cur - prtmeşte
un fragnwnt (acrul I, scena IV) pen1mu Familia sa.
t'm îmoătimipUJl pei,egrin porneşte s.pre zările necercetate a•le Ewropei nor­
dice. Manuscrisul piesei rămîne la Mirceşti; Alecsandri calcă, poetic, ,,ţara lalele­
lor", 01.anch. Abia în octombrie, 1a sugestia J.ud Maiorescu, Fîntîna Blanduziei esle
citită de autorul ei Ja AteneUJJ. Român, ceea ,ce ,pr:.ilejuieş,te un gest de fineţe
sufleteuscă : se stringeau ban'i ,pen1mu trimi.terea 1-ui Eminescu într-un sanatoriu
vienez. Ion Ghica trebulia să aflle : ,,...pot să-ţi spun, cu ,o oarecare mîndme, că
am făcut o r, eţetă de aiproa,pe două mid :f\mnd, pentru 'neferi-ci,uu1l Eminescu". Suc­
ces,Uil lecturii a fost copleşi.tor, 51P1.tlbernnd -şi cele din urmă temeri ale lui Alec­
sandri că piesa n-ar înC'UIIl1Una o carieră 'Clasică.
Deşi decisese „să se ,reprezentez,e în ,cwrsul lud ghenar" 1884, comedia e5ie
transcrisă sc:rupurlos de scriirtorrul i, arăşi ,,a, şezat în iarnă", iair direcţia Teatrului
Naţional aşteaptă. •reGpectuoasă, ma111uscrisul de pe car,e copiştii să scoată irol.urile.
Holurile prileiui-esc creaţii memorabi-le lui C. Nottara (Horaţiu) şi Aris­
tizzei Romanescu (Getta). La premiera din 22 martie 1884 asistă înalte oficialităţi,
scriitord, ziarişti... Constantin Nottara avea să-i mărturisească, peste decendi, lui
V. Eftimiu : ,,Cînd s-a dat la Teatrµl Naţional premiera acestui poem dramati-c,
spectacolul er:a necontenit întrerupt de aplauzele calde ale publiculUJl, care, la sfîrşit,
în aclamaţii erutuziiaste, il-a chemat pe autor la rampă. ( ...) In faţa celor
oot su.te de spectatori carP. a,pLaudau în ,picioare. Aristizza Romanescu. interpreta
Gettei, a îngenunch�t în fiaţ;a lllli ,VasiJ.e Afecsandri şi i-a sărutat mina".
Bardul. trălia,- fa1tr.-:adevăr; apogeul reg,ali.tăţii sale literare ...
/.

Ionuţ NICULESCU

3
www.ziuaconstanta.ro
Procesul Horia" de Al. Voitin pre­
Bicentenar ;entat de Teatrul Naţional din Cluj­
Napoca în comuna Albac. In rolul
titular, Toma Dimitriu
HORIA.

AL. VOITIN

Soliloc
despre

"Procesul
Horia''

·ce stimuli m-au determinat să scriu_


povestirea dramatică Procesul Ho­
ria?
atac n-ar fî putut fi mîriuite cu demnita�
te şi cerbicie de n...ar f1 existat certLtu­
dinea că în rîndurile militanţilor pentru
Trebuie să mă întorc cu mulţi ani în pro, gres se găseau şi iluştrii bărbaţi ai
urmă. în vremea tinereţii mele, cînd vi-· trecutului nostru care încununaseră dra­
triolurj,le fasciste încercau să macereze mele iistoriei cu finaluri de apoteoză
gîndurile-stele şi chiar celulele ce le emi­ către v.iitor... In pr.imele rînduri ale co­
teau. Platoşele de apărare şi lăncile de loanelor noastre de tineri radioa!lizaţi de

www.ziuaconstanta.ro
elanuri democratice . şi patriotice îi sim­ vechiul· scaun ·vlădicesc al Transilvaniei.
ţeam prezenţi pe eroii luptelor pentru I-am păşit pragul.. După cinstiitele . şi cu­
curmarea nedreptăţilor... Horia. -Şi· soţii venitele acolade, profesorul m-a cercetat
săi; Bălcescu, Avram. Iancu ... asupra ceasurilor- de răgaz şi a socotit că
Pe atunci, · un . eminent tînăr, student bine ar fi să le trecem în liniştea unei
la- Facultatea de litere şi f,ifozofde din Bu­ case cenobitice de la -Păltiniş. Avea aco:..
cureşti, Miron . Constantinescu; începea Io vlădi'ca un oaspete de seamă. Să nu-l
scrierea primelor- . sale pagini de sociolo­ întreb- cine-i. Dorea să-mi facă o surpriză.
gie .istorică despre · cauzele răscoa,lei lui Zîmbetul subţire al profesorului-ierarh
Horda. m-a c·onvins că se pregătea să se înfrupte
. Un alt student de la Academia de înal ­ şi domnia-sa din bucuria ce mi-o pregă­
te studii comerciale şi industriale, tot din tea mie. Ne-am urcat într-o maşină straş- ._
Bucureşti, Gogu Rădulescu, preşedintele nic lustruită, arătoasă ca o cocoană de
Frontului Studenţesc Democrat din acele demult. Şoseaua era desfundată şi suia
vremi, se făcuse ·stihuitor ooazional şi, din pieptiş. Vechile fierării, ascunse în dra­
necesităţi organizatorice şi a:gitatotice, po­ paje de tablă sclipitoare, gemeau tăindu-ţi
trivea numele glorioase ale lui Horia, pofta de vorbă. Din cînd în cînd şi tot
Cloşca şi Crişan sub notele unei melodi,i mai des automobilul trebuia oprit spre
menite să întărească cadenţa paşilor ti­ a se ră�ori motorul încins. Clipe de cu­
neretullltÎ studios progresist din întreaga minecătură cu liniştea din jur sublinia­
tiară. tă de foşndrile pădurii. Frunzişul de ara­
Am evocat d-oar două fapte dintre mul­ mă se întuneca repede. Cînd am ajuns
te altele care au instalat pentru totdeauna, la Păilrtiniş se înnoptase. Coborînd din ma­
î-n cele mai adi-nci zone al, e sufletului tî­ şină m:..am simţit izbit de, bolovanii reci
nărului cetăţean ce eram, imaginea mag­ ai aerului şi apoi prins de gheara unui
nifică a tripticului conducător.iJor răscoa­ frison puternic. Mi-am liniştit, amf:itrio­
lei din 1784. Aceste ima�ni îmi ,reflectau, nul : -sînt purtătorul unui vechi blazon
cu dinamică obiectivă, mesajul unor tra­ ornat cu însemnul hematozoarului palus­
diţii revoluţionare acutizate în impactul tru. Uneori. sîngele meu îşi aduce aminte
lor cu realităţile monstruoase ale ciclu­ de înnobilarea dobîndită cîndva pe ma­
riJor de încătuşări ·fizice şi morale, ce ·se lurile anelor Moldovei... Dar îmi va tre­
agravau pe măsura intensificării agresi­ ce reoede... Vlădica m-a lăsat singur în­
uni,lor naziste. tr-o încăpere largă_ o traoeză. Masă în­
Spre sfîrşitul anulu i 1938 au fost supri­ iwsti't. lungă_ scaune cu speteze înalte. Pu­
mate şi ultimele publicaţii ce exprimau tPrnice si grntioase mesteşuJZiri de lemnar
-oncît de palid - opinii potrivnice opri­ niimînte,m. Pe la cnlturi cîteva lumînări
mămi libertăţii. Am fost nevoit să fac as­ 1s1 oî.lpîiau flăcările aruncînd lumină
cunse ·puţinele scrier i ce publicasem, să blindă. O undă de mucegai de o triste, te
închid într-un caiet de taină însemnări duJce se contooea cu aromele de ce:i.ră.
răzleţe şi, mai ales, 'să păstrez în mine de răşină. de .fructe. Mireasma inefabilă
gînduri şi imagihi la care speram că mă pe care fiecare o stim si o recunoa:stem
voi întoarce prin scrieri ale unui viitor din prima dată cînd o asp,irăm. O întîJ­
pe· care îl crederun foarte apropiat. Eram ndm, fireşte. din ce în ee mai râr. Aş
neexperimentat în folosirea fabulei şi con­ numi-o mireasma vechii case romi'me�ti.
venţiei şi am crezut că este mai bine Aşa revăd si simt astăzi acel loc al ,mei
să aştept timpuri mai prielnice pentru neasteotate întîlniri si al unor reîntîlntri
transmiterea acumulătilor mele. cu tulburătoare umbre vechi. Stăteam ne
După război am fost acaparat de fe­ · marginea unui scaun. scuturat de frisoane
brile îndatoriri ce-mi reveneau ca ma­ tot mai ascutite şi. după ,o asteptare ce
gistrat. Era· pentru mine timpul unor îm­ mi s-a părut lungă. profesorul-vlădică a
plini,ri justiţiare pe a:lte făgaşe declt cele revenit însotit de un domn ce nu-mi era
ale scrisului. Imi ziceam că va veni şi cunoscut. Profesorul Moisescu a făc- ut
·timpul oînd voi -putea folosi pentru scris scur,t prezentările : mi-a rostit răspicat
trăirile mele... · Adeseori, în drumurile numele şi titlul... şi... Lucian Blaga.. A
ce mă purtau prin ·colţuri de ţară mă gin­ fost un moment suspens pe care ci'i.rtu­
deam la ce voi scrie· cîndva... In · raite rarul-ierarh. iubitor de oameni şi fin ob­
prin plaillll'i transilvane priveam îndelung
servsator, cred că l-a gustat din plin. So­
bolţile cerului sub care se născuseră şi
păminturile în care se topiseră bărbaţi' cul uimirii a făcut să-mi treacă nu numai
învolburaţilor ani 1784 şi 1848. Căutam frisonul, ci şi aura lui. Ne-'am dat mina
qhipuri asemănătoare horen-iJor şi lăncie­ în tăcere şi vagul surîs al lui Lucian
rilor lui Iancu. Le găseam adesea... B1aga mi s-a părut a f.i un subtil ames­
P,rin 1956, spre toamnă, drumul m-a tec de stăpînită surpri, ndere şi uşoară
dus la Sibiu. Profesorul universitar Jus­ maliţie. Ce-i putea spune unui poet-filo­
tin Moisescu se afla acolo ca proaspăt sof numele unui magistrat, fie el chiar
arhipastor şi, pe neaşteptate, am luat ho­ de înalt rang şi, mai ales, prea mult şi
tărîrea să văd cum îi stă aşezat în stră- totodată prea puţin binecunoscut?

.5
www.ziuaconstanta.ro
Urmaşul lui Şaguna, desăvîrşi.tă gaz­ astfel de joc. Intervenea cu precizări
dă. era hotărît să topească gheaţa. Ne erudi,te şi sublinieri subti'1e.
îndemna să ne spunem preferinţele pen­ Diletantismul fără entuziasm nu are
tru cină ...Zîmbete, politeţuri, monosila­ nici un haz. Sînt sigur că în acea seară
be... Profesorul Moisescu ştia să încînte... mie nu mi-a lipsit ha2Jllll... Poate. de aceea
Nu am amintit fără rost de miresmele zîmbetul din rpoza cu Dorli -revenea tot
din trapezărie. Parfwnul gutui'1or şi me­ mai des pe chipul lui Lucian Blaga. I-am
relor, aduse de departe aid, pe înăil.ţimea şi spus-o... In Ioc de răspuns, cu un zîm­
Păltinişului, îi amintea vlăqioulUi belşu­ bet a schimbat vorba şi ne-a povestit că
gu), lJivezilor de pe dealuriJ.e sale musce­ pe vremea cînd em licean l-a substituit
lene... Toată ţara e bogată în rod. In de cîteva ori pe :fu-atele său ca.re ero avo­
Alba sînt livezi şi vii renwnite. Sînt şi cat, primind solicitanţii acestuia... Uneori
în Lancrămul domnului Luciran B1aga... se găsise în situaţia de a da chiar con­
Sînt !... Mere ca acele de Ia Rădăşanii sUJltaţii juridice... VJădioa Justin a remar­
Făllticenilor nu găseşti în mu1te locuri... cat că dacă filosoful s-ar fi dedicat drep­
De podgoriile moldoveneşti, ce să mai tului ar fi putut ajunge un mare jurist.
vorbim!?... Aşa e !... LucÎ!alil Blaga şi-a declarat, pe cit de de­
II priveam pe Lucian Blaga. Suplu, dis­ ferent pe atît de categoric, lipsa de inte­
tins, mişcări calme. Chip şi mîini ex­ res pentru carierele juridice... Totuşi. ro­
primînd Liniştea dobîndită prin spiritua­ mânii au dat mari jurişti.. : Desigur,. însă
lizare. Ii confruntam înfăţişarea cu aceea Lucian Blaga îşi amintea că pînă în zi­
pe care, plăclndu-mi prin firesc şi prin lele copiiăriei sale lâncrănjenii împuter­
cadru. i-o reţinusem dintr-o fotografie - niceau cîte un ţăran bătrîn şi înţelept
aceea în care e aşezat pe creanga unui co­ să le apere drepturi[e chiar pînă în în­
pac avînd-o alături pe fiica sa. Din cînd depărtata Vienă... Precwn odini-oară Ho­
în cînd zimbea ca în imaginea de demult ria... Totuşi a fost o carieră de jurist pe
şi părea foarte tînăr. Ştiam că are peste oare Lucian Blag;a o acceptă fără rezer­
şaizeci de ani, dar nu-i arăta nici chiar ve : aceea a lui Avr.am Iancu !... Horila şi
în timpul fugarelor încruntări pr.i-cinuite, Avram Iancu - evocări patetice... Evo­
poate, de plictis. cări ce îmi întorceau gîndul la. arµi mei
de studenţie, cind acei.aşi eroi înf,lăcărau
Amfitr.ionul nostru nu era omul care sufletele noastre însetate de înnoirri... Răs­
să se dea bătut. De la roadele pămîntului CU!�aţii Horia şi Iancu... Cu voce caldă,
a trecut, pe nesimţite, la comorile fău­ Lucian B1aga ne-a împărtăşit impresia sa
rite de gîndirea şi îndemînarea poporului că Horia a fost unul din inspin:atoti.i legi­
nostru. Chinoviile noastre sînt lăcaşuri timităţii dreptului 1a revoltă al poporu.lui
de veche şi neîntreruptă cultură... Se ştie... asuprit. Lucian Blaga nu se putea sustra­
:Absidele acestor meleaguri sînt nume­ ge impresi<ei că prin Jacques�Pierre :Bris­
roase şi felurite. Pot adăposti şi pe edi­ sot, cel ce avea să joace un -rol de sea­
ficatorul unui „ vast sistem metafi­ mă în Revoluţia Franceză din 1789 şi ca­
zic" şi pe cel care cercetează drumul re fusese apărătorul horenilor şi susţinuse
spre porţile împărăţiei nevăzute şi, de dreptul la revoltă al celor împill.1aţi, răs­
asemenea, şi pe acel care, socotindu-se coala românilor din 1784 a fost u,na d.in­
ştiutor în toate şi complăclndu-se neşti­ tre sursele de inspiraţie ale procliamării
utor în multe, se mulţumeşte doar a ţine drepturilor omului făcută prin Declaraţia
la inimă trecutul patrdei. căutînd, pe cit Adunării Naţionale Franceze.
îi este dat, să-şi facă parte ilin sfintele Am strîns toate vorbele lui Ludan
emoţii ru.e istoriei. Iată-ne fiecare cu ale BJ.aga în desaga agonise1ilor mele. Nu bă­
noastre, putînd găsi cuvinte de înţeleger·e nuiam cit de folositoare îmi vor fi.
sub aceeaşi boltă. Se făcuse oră tîrzie. Ne--am retras la
odihnă după. cuveni-tele urări de rămas­
Astfel, tr�tat, profesorul-vlădică a să­ bun şi drum-bun.
v.î.rşit minunea dezlegării limbi'lor. A în­
A doua zi în zori, cînd eram ga:ta de
ceput cu mine. Fiind cel mai tînăr şi bă­ plecare, spre bucuria mea, Lucian Blaga
nuindu-mă, dată fiind profesia mea, că­ s-a alăturat amfitrionului nostru spre
zut în păoatul limbuţiei, mă agăţa mereu a-rod reîn , noi şi el urările de bine.
cu nada întrebărilor. Mă ştia copi-lărit şi Şi iar m-am 1ntors la condicile şi scrip­
şcolit la Iaşi, cu ani de slujbă judecăto­ tele mele. Ani şi alţi ani... Ani despre ca­
rească în Neamţ, pur:tat de all.te îndato­ re nici azi, cînd cupa de jos a clepsidrei
riri pînă la marginile Ţării de Sus. Ce-i mele stă gata a se umple, nu pot afir­
drept, de la Galata lui Petru Şchiopul ma că-i pot cîntări cu greutăţi făI"ă greş
pînă la Bistriţa lui Alexandru cel Bun eJ;a:J.onate, dar împăcarea cu mine însumi
şi urcînd către Putna lui Ştefan, bătu­ am încheiat-o socotind că. în imposibili­
sem toate ctitoriile de seamă. tatea' de a mă deşerta de toarte îndoie­
lile, trebuie să mă mulţwnesc cu stăr· uinţa
Sămînţa de vorbă fusese bine aruncată. de a-mi fi purtat paşii numai pe acele
Luciian Blaga nu se putea sustrage unui cărăiri ce, după acul busolei mele etice

6
www.ziuaconstanta.ro
,.ş1 ideologice, se îndreptau spre punctul publicului, succesul mi se pare şi aeum
:adevărului. Insomniile m-au consumat în­ paradoxal dacă îl raportez la opi,ntile -.u­
totdeauna înaintea rostirilor pentru ca­ nor pricepuţi dintre care unti socoteau
:re am optat şi niciodată după. că oamenii mei tac prea mult, alţii că
A venit însă şi clipa interferenţei mele vorbesc prea mult, da,r mulţi erau în con­
,cu sufletul unui scriitor de sunete pe ca­ sens cu privire 14 schematismul persona­
re îl descoperisem pereche .cu al meu. jelor şi ponciful conflictului. Am fost de­
Jmi cerea răspuns la o . stăruitoare între­ nunţat şi de a-1 fi plagiat pe Jean-Paul
·bai:e... De. ce nu renunţ 1a tăcerea scrii­ Sal"tre. Asta mi-a căzut foarte bine, fi.ind­
ioricească ce cîndva mi-o impusesem, poa­ că s-a făcut ca Miron Constantinescu să
ie, cu -tari temeiuri, dar care îşi pierdu­ fie acela ce şi-a asumat misiunea de a
:seră rostul? ... lndemnurile şi desigur şi verifica cui aparţine infamia - mie sau.
unele fulguiri de orgoliu m-au determi­ denunţătorului? ... M-am ales clin partea
nat să reiau şi prin scris comunicările lui Mi,ron Constantinescu cu o caJ.dă
,cu oamenii şi evenimentele. M-am reaşe­ strîngere de mî-nă şi cu o carte : nHoriia
-:ziat febril Ia ma.sa de scriitor, aşezîn.d-o - proces·u.1 şi martiriul său" de Ioan
·1nsă în perimertul profesiunii mele de ju­ Fr,uma, impuls pentru a începe dvcumen­
rist. Nu puteam face altcum. Pe bună tarea spr.e a fi în stare să rezqlv şi isto.­
-dreptate, cei mai mulţi dintre aceia ce rica .. pricină dramatică a horeni,1or ..
au acordat atenţie dramaturgiei mele au Documentarea asupra răscoalci din 1784
•exprimat păreri, evident nuanţate, că mai mi-a cerut mult timp. Mi-au fost necesare
ioate piesele mele sînt nişte procese, iar căutări, şi reluări a numeroase opere din
-eu ca dramaturg îl continui - într-o altă literatura timpului spre a mă impregna
modalitate - pe magistratul unor înde- emoţional cu atmosfera ideatică a ceea
1ungi ani. Subscriu, deoarece şi estradele ce numim veacul lumini-lor. Apoi toate
şi scenele sînt punţi de sdndură pe ca­ aceste agoniseli trebuia să le decantez
re oamenii aleargă, se înfruntă. se înca­ prin luciditatea diaJecticii omtul.ui trăitoir
ieră spre a cîştiga, a smulge, a ascunde, în prezentul patriei sale. Incepîndu-mi
a fura şi uneori a dărui banul de aur scrierea ştiam că dacă voi izbuti, cît de
bun sau crezut a fi bun. Monezile adevă­ cît. să prezint într-o viziune contemporani
rului şi minciuni-i. Monezile inepuizabile­ procesul istoric al lui Hmiia şi al soţi­
·1or atracţii. Cu asta nu fac o pledvarie lor săi, în lumina valabilităţii sale perma­
·pentru maniheism - nici chiar în apă­ nente. va trebui să înscriu pe ro'lul dez­
rarea personajelor ce le-am creat şi pe baterhlor mele şi dosarul lui Avram Ian­
care unii ochi le-au văzut a fi doar albe cu, cel mereu la fel de prezent în conş­
-sau doa�· negre. Miajele monezi-lor sînt tiinţa noastră justiţiară.
foarte diferite şi fiece om preţuieşte mo­ După ani, în primăvara lui 1967, asis­
neda în felul său, pe cît se pricepe, pe tam în s:aLa de teatru din bulevardul
·cît îi este folosul, în vreme ce sub scîn­ Schitu Măgw·eanu la premiera bucureş­
durile punţilor apa timpului curge ace­ teană a Procesului Horia. Aceasta a fost
•eaşi, indiferentă. singura punere în scenă care a reprezentat
Pentru a redebuta ca scriitor am versi­ şi pTOlogul piesei, prolog a cănii sorgin­
ficat o pricină dintr-o mucegăită cronică te se afla în convorbirea ce a,m avut-o
cu Lucian Blaga în neuitata seară de
judidară : Judecata focului, ce a •fost dez­ la Păltiniş.
"bătută pe podiumul Teatrului Naţional din
în tabloul de deschidere, am exprimat
'Bucureşti. Cazul eiia străvechi, iar cobo­ ideiJe lui Blaga asupra însemnătăţii şi
-rîirile în rapeluri spre, contemporaneitate primordialităţii răscoalei româneşti în
·atît de abrupte încît am fost criticat di­ contextul politic şi social al unei epoci
-rimant pentru gravul păoat al anacronis­ frămîntate de mari înnoiri şi, totodată,
·mului. Oare astăzi ce s-ar spune?... Apoi, semnificaţiile elanurilor revoluţionare ro­
·tot la Teatrul Naţional din Bucureşti, mâneşti ce au rămas exemplare pînă în
într-un arest, cîţiva Oa:'1-eni care tac au zilele noastre.
fost trecuţi prin interogatorii, confruntări Nu sfîrşisern încă Procesul Horia şi îmi
şi procedeur.i violente. Dezbaterile aces­ şi dădea tîrcooJ.e gîndul de a scrie o dra­
tui dosar s-au succedat pe scenele multor mă despre destinul revoluţionar al urma­
'teatre şi, concomitent, în măgulitoare dar şilor horenilor, al lui Avram Iancu -
şi -Jlastidios de numeroase spectacole ale eroul transilvan al anului 1848. De
,entuziaştilor investiţi. actori şi regizori la început mi-am dat seama că este cam
din al lor imbold către teatru. De adăugat temerar să-mi aleg drept personaj pe ce:J.
montări pe scene şi la posturi de radio ce fusese portretizat cu incandescentă po­
-de aiurea. Dezbaterile au beneficiat de un ezie de Lucian Blaga.
număr imens de audienţi dintre care s-au Cumplita măreţie a destinelor lui Ho­
·găsit şi w1ii ce mi-au trimis salutw•i emv­ riJa şi Iancu este ciopli-tă din steiul ace­
tionante. Fără a ·avea fetişismul adeziunii loraşi convi,ngeri politice şi istorice. M-am
7
www.ziuaconstanta.ro
gîndit că aceleaşi · figuri istorice, ace­ culă •în pagini de carte aşa cum am
leaşi, evenimente fuseseră adesea evoca­ scris-o. . _
te;-de ·numeroşi 'tnînuitori de condeie în · încă. ce"ta : S-ar pu.tea· ·ca Procesul· Ho­
<diferite genuri $i, uneori, chiar în ace­ ria să se mai· joace şi-mi doresc ca şi vi­
laşi · gen literat'.· şi, evident, la tensiuni itc>arele ,ampi..I.tărJ să fie operate tot sul>
valorice foarte . diferite. Apoi, în zilele stelele buhelor auspicii, fiindcă toţi regi-
nbastre· s-au cercetat arhive -· de la noi zorji s-au străduit să-mi onoreze textul
şi din străinătate - şi au fost puse· în cu pecetea de neconfundat •a personalităţii.
adevărata lor lumină multe aspecte ce lor artistice. Actorii şi-•au· interpretat 'ro...:
odinioară erau 'insuficient sau chiar gre­ lu1i-le, atît cele mai generoase cit şi cele
şit cunoscute. De pildă, în trecut, istorio­ episodi-ce, cu dăr, uire şi mulţi cu har. De'­
grafia prezenta pe deputatul român Ioan seorJ .mă gîndesc la cei care, pe diferite
Dragoş drept un înşelător al poporului. scene, au dat viaţă vreunui personaj. Nu
Astăzi ,poate fi exprimată şi o altă con­ pot' face ierarhizări. Nu pot face nici mă­
vingere, şi anume că Ioan Dragoş a fost car ·comparaţii, deoarece fiecare $i-a inter­
un martir oare a căzut sf.îşiat, dar a căzut pretat partitura în cele mai largi contu·­
curat şi demn în lupt-a pe ca:re a dus-o atît ruri ale talentuh.ti său. Folosesc prilejul
pentru neamul nostru cit şi pentru cauza de a le mulţumi tuturor ; încă o dată du-
înfrăţirii dintre naţiunile ce sîngerau pen­ pă ani.
tru cucerirea dreptăţii sociale şi libertă­ Avram Iancu sau Calvarul Biruinţei n-a
ţii - naţionale. Am ţinut seamă că reabili­ avut parte decît de o singură montare, şi
tarea nu este doar o instituţie judiciară a·nume la Teatrul Naţional din Cluj-Na­
şi peste toate aveam şi încurajarea lui poca. Tot într-o primăvară - 1971, la pa­
Blaga : ,,Un merit al oricărui nou clasi­ tru ani după Procesul Horia. O singură
cism va fi acela de a reabilita duhul puhere în scenă. dair cu spectacole nume­
imitaţiei". Aforism nu lipsit de o tentă roase şi triumfale. Apoi o scenarizare pen­
de sarcasm... Desigur ! Dar în care e în­ tru radiodifuziune, care mi-a cerut o la­
chisă şi sămînţa adevărului. borioasă revedere a textului. Imi :l)LC me­
Toate acestea m-au determinat să cu­ reu că ·va veni şi vremea cînd se vor au-
tez a relua subiectul unei opere dramati­ zi gonguri ce vor anunţa alte puneri în
ce ce-şi cîştigase un loc de primă impor­ scenă ale portretizării dramatice ce am
tanţă în literatura noastră. făcut-o urmaşului horenilor.
• Din ştiri ce mi-au ajuns întîmplător şi
Pînă astăzi, cu amputări mai rmc1 sau dm dtev.a notiţe apărute în presă. am a­
mai mari, Procesul Horia a beneficiat de Hat că atît piesa mea închinată lui Horia
multe puneri în scenă, de foarte nume­ şi horeTuilor cit şi cea închinată lui Iancu
roase spectacole, de emisiuni de televi­ şi fîrtaţi-lor săi au fost jucate sub cer des­
ziune şi radio. Regizorii au trebuit să se chis la Albac şi Vidra, la Turda. Cheile
supună obişnuitelor limitări impuse de Turzii, la• Abrud, la Cîmpeni. la Baia de
răbdarea spectatorilor... S-au mai adus Ari-es. pe Muntele Găi, na, în ailte localităţi
piesei şi alte - ·mai puţin imperative. - istorice, pînă şi în Munţii Neamţului. Mii
amendări despre care .am fost lămurit că şi mi,i de oameni au urmărit reprezenta-
ar· fi fost necesare din motive de distri­ ti-ile cu Proc_esul Horia şi Calvarul Biru­
buţie, pentru creşterea tensiunii dramati­ inţei.
ce (!) etc. etc.. Mă rog, după voia (sau ne­ Arm văzut doar unele şpectacole în săli
voia) realizator-ilot spectacole.Joc. Deci, ca de teatru şi. de fiecare dată. din soaunuI
de obicei... colaborarea dii;i.tre teatre şi meu. i-am trimis fiJi::Jsofului şi poetului
dramaturg s-a desfăşurat sub cele p•,ai Lucian Blaga un gînd pios, drept mulţu­
bune auspicii... 'ln consecinţă, deplin sin­ mită pentru imboldurile şi dezilegările ce
cer şi nesilit de nimeni, mă recunosc au­ - fără să stie - mi le-a dat.
torul textelor ce s-au jucat sub titlul O ultimă mărturisire : mă simt săgetat
Procesul Horia. de mîndrie atunci cînd unii transilvăneni
Greutatea a început cînd am purces ia ce se. întîmplă să-i întîl-nesc şi află că eu
revizuirrea paginilor pentru tipar. Deoare- sînt autorul Procesului Horia si al Calva­
. ce la fiecare teatru tăieturile afectaseră rului Biruinţei Iancului, în pofida accen-
al<te fragmente. replici şi chiar scene în­ 1:ului meu de moldovan de loc de pe' ma­
tregi. singura posibilitate de a ieşi din luri1Je Siretului si crescut pe malurile Bah­
încurcătură a fost aceea de a-mi acorda luiului. mă întreabă care este satul: mo­
mie încredere şi, drept urmare. piesa cir- ţesc al obîrşiei mele !

8
www.ziuaconstanta.ro
fESllVAUJl
NA"flONAl R 01'1\Âi'IIEI'�

Craiova

Zilele Caragiale
( editia
, a VIII=a)

Teatrul Naţional din Craiova a găzduit, în perrioada 31 ianuarie - 1 februarie


1984, cea de-a opta ecfiiţie a L-ilelor Caragiale, manriiestare care concretizează
anual preocupările Societăţii cultunale „I. L. Caragiale" (preşedinrte : criticul- şi
istoricul iliterar Mihai U.nghea1m.1 ; vi,cepreşedinte : criticul de teallru Valentin
Silvestru), de a stimu1a apai•,iţia U111or noi ,puncte de vedere, în exegezele Literare:
şi scenice ale operei maTel,u,i nostru ldramatU!I'g.
Un bilanţ al, tuturor mainifesităn.ilor Carn.giaile de la Cmiova, incluzî-nd şi
actualia ediţie, ,numără 4'4 de spectaco1e susţinute de colective -airtisti,ce profesio­
niste şi 118 1·eprezentaţii ofo1i,t e de amatoru, 98 de comunicări ştiinţifice, 34 de
întîlnirJ în intrepninderi, linsihltuţii, :uruităţi _,agr, iicole. Aceasta iinseamnă, pentru
orice comentator, mult ! Desi,gur, c, ontribuţia Teatriului Naţional este fundamen­
tală : asiguriînd buna, organiizrure ,a manli.festăirJ,lor CaTag1iale (care, avînd loc în
fiecaTe , ,an la sfÎlrşitu,l 11\Jii im1uail'i-e, comemorează ziua de naştere. a celui mai
important comedliogJraf r, omân), acea:stă linstitmţie de cultură s-a tlmplicat de fre­
care dată cu spectacole demne de la fi ,revăzute, mU!lte diintre ele înscri, se în pal­
m::ir·esul reuniuntltl. Cîş,tigul cel mai important, re , zrultatul concret a, l acestei im­
pli,cări, este dmin:enta re , aldzaTe, pentriu prima drută .la Cra , iova, a cea ce am putea
numi integrala Caragiale. 1ntr-adevăn:, dacă in ediţta din anul viitor Naţionalur
craiovean va ;pi,ezenta Năpasta, şi dacă regia spectacolului va fi semnată tot de­
Mircea Corniş,teanu, Integrala Caragiale realizată de aceeaşi trupă şi în aceeaşi
direcţi,e de sce·nă va :fil o prem'ieră 1a culturH noastre ,naţionale.
Cu o asemenea perspectivă, bi<lanţieră şi prospectivă, participanţii la recenta
ediţie a Z'ilelor Caragiale a,u regretat absenţa multo�· teatre profesi-oniste
din ţa ă. De 1fapt, toate aceste, c011' ec<tive artistice au fost repi•,ezentate de Teatru!
Naţional din Craiova, ,cu mizanscena celUi. mai dificil text caragialean : D'ale
carnavalului.
Studenţi di1n trei centr , e, •un,ive , rsitare (dnimoşi şi perseverenţi, cum sint mai
întotdeauna <tineri'i)' 1a:u ÎnLr<\.IJiltait ,cu succes peri.peţiiJe deplasărilor. De 1a ,Insti­
butul de teatru dli.n Tfo:gu Mcureş, studenţi· 1ai secţiei maghiare au adus spectacOclul
Conu Leonicla faţă cu reacţiunea; studenţii politehnicieni timişoreni, membri ar
Studioului de carag1a1eologi-e dim oraşul de pe Beg,a, s-au înscris în progJramuf
ediţiei pe care o discutăm ou spectacol<Ull-colaj Fîntîna II, care include şi textul
lncepem ; studenţii craioveni, membri ai cerou1u,i dramatic de la Facultatea de
filologie, au ţinut să partiicd,pe C'l.l specta,col• u,l Secţia corecţională, desigur tot
· un colaj.
fotre al.te diverse iacţiund, merită semnalată şi lansarea volumului Carag'iale
şi Caragiale, semnat de r.rdticul literiacr Florin Manolescu.
In ceea ce ne priveşte, ,atenţia ne-a fos-t reţinută de două spectacole : unul,
cum era şi de aşteptrut, fiind cel al Teatrului Naţional din Craiova, celălalt, cJl
studenţilor de /La Instdt, utul de teatru din Tîrgu Mureş. Şi primul şi cel de-al

9
www.ziuaconstanta.ro
dQilea. ne-au comnins incă' o da1tă că opera lui Caragiiale este compatibilă cu noi
ori".ontu,r,i regizorale.
Cum despre aceste spectaco1e cidi1torul nosllru va afla mai multe din cro­
n.icile teatrale. vom m<:heia sub.liniind că bunul obicei de a provooa, sub con­
ducerea Sodet"iiţii Oarogiiale" dezbateri IÎ!n legă,tură cu contribuţiile scenke a1e
artiştilor (profesîonlişti s,a,u a�a,tor,i) a fost ,perpetuat şi de �ceastă daţă! c�a ce
a făcut ca întreaga maniflestwe să benefio, i,eze de aşteptatul climat de sp1rJtua1itate.

Paul TUTUNGIU

Sesiunea. .
naţionale, niimenru nu i-a mai contestat
piesei locul în care a, fost propulsată.
Continuîndu-şi investigaţiile de mare şi
de comun1can
..,
autentică minuţiozitate, Ştefan Cazimir
s-a oprit, în „Si!Ientium lugubru" {titlu
mistertios, de „roman gotic•', dat comu­
nicări:i! sale), asupra unor sensuri, astăzi
O sesiune de comunicăr;ii deschisă tutu­ pierdute, a numeroase cuvinte sau ex­
ror celor ce pot alduce ceva nou, ,citindu-l presii din opera lui Carag,iale, �scute
pe Caragiale cu ochiul timpului nootru a din ascuţitul spir1t polemic al dramatur­
fost o dimensiune împortantă a „Zilelo:r gulUIÎ şi legate de evenlimente l'ilterare şi
Caragiale" încă de [a prima ediţie. An de mondene ale epocii, sau cu intenţie pa­
an ,pot fi auzite luoruri inedite, şi aspecte rodică Ia ,adresa unor contemporani ; co­
ce păreau bine cunoscute se dezvăluie municarea a doveldit că, dacă sensul ini­
într-o altă lumitnă, ca într-un magic ca­ ţial s-a pierdut, opera lui Caxagiiale a
leidoscop. Uneor:i, aceste întîlniri au o cîştigat noi dimensiuni, diversele aluzii
tl''ffiă precisă, alteori aşa cutn s-a întîm­ J1emaiavînd doaJ: un caracter de cincum­
plat şi Ia a.c.tuala ,eid!iţie, sînt deschise ce­ stanţă, ci defi:ruind universul spiriit, ual si
lor mai diverse diirecţii, pe primul plan moral al eroilor.
situîndu-se de fieelaire dată original:ittatea ,,TeatraHtatJea lui Caragiale", c.omuni­
ungh!iuilui de lectură. Astfel, şi î1:_1 ocest carea eXJa'Cltă şi :riguroasă a lui Ion Ca­
an au putut fi .auZlite [a Craiova. î1ntr-o zaban, a accen,tuat din nou capaciltatea
sesiune oondusă cu r.igoare şi competenţă textelor caragialeene de a � metamor­
de Mihai Unghea111u, puncte de vedere ine­ foza în imaginli scenice, cu amplificări
<lite, atît lc:llin paivtea unor verificaţi cu­ din practica noastră teatrală, Doina Me,­
noscători ai lui IOaragiale, precun1 Valen­ dola s-a oprilt mai cu seamă asupra �­
tin Silvestiru, Ştefan Cazimi[·, Ion Cazaban, tualităţii ooncepţiilor estetice ale marelui
Alexandru Fiirescu, dt şi din ;partea celor scriitor, iinsistînd asUjpra interesului ma­
ma;i recent intraţi în rî>ndul „apărător,ilor" nifestat de el pentru comunlica:re şi a
marelui scriitor: Doina Modola. Sonia coincidenţei cu cele mai noi cuceriir,i- în
Cuciureanu. Elena Răducanu şi Mait'ian domeniul teoriei informaţiei. Sonia Cudu-
Popescu. 1,eanu, lector Ia Universitatea din Craio­
lntitulîndu-şi oomunica:rea ,.O posibilă va, s-a ocupat de talentul oratork al e-
prefaţă la D'ale· carnavalului", Valent:in 1roilor lui Caragiale, şi îndeosebi de Caţa­
S:i!lvestru studiază tdialeatica evoluţiei opi­ vencu din O scrisoare pierdută, de modul
nin'lor ctemonstrîn , d cum D'ale carnavalu­ în care acesta îşi organizează i))l'ezenţa î:n
lui, c�nsiderată la un moment dat ca cea public şi îşi exerciită puterea de con,v.in­
mai ,.slabă" piesă a scri'itorului, şi-a gere asupra celor ce�1 ascultă. Nu numai
schimbat locul în ierarhia aprecierilor. cuvîntul înseamnă. însă, la personajele
devenind „una dintre cele mai bune" ; în caragialeene, punere în scenă. ci şi eloc­
această metamorfoză. 1.lin rol important au venţa gestulut ; este cazul lui· Farfuridii,
jucat nu numai timpul şi dezvoltarea JJOi­ orezent în piaţa publică, oe strada mare,
lor şti>inţe, precum semanitica sau semio­ la biroul său sau OII'iÎunde este necesar
logia. C'i mai cu seamă acel vast labora­ să tfie văzut ; aceşti eroi se ma:n.ifestă pe
tor de cercetare caire este teatrul, modul plan histrionic, se arată, atioag atenţia,
în care regizorii şi i.nterpretii au pus în doresc aplauze, au nevoie de auditoriu
lumină sensuri descoperite fa1, timpul re­ oentru a putea trăi,. Simil'iitudini între
petiţiilor. Fără a exagera influenţa unui Năpasta şi alte' lucrări celebre ale epo­
spectacol ca acela montat ide Lucian Pin­ cii, evidenţiate şi altă dată, au �t feri­
tilie. Valentin Si,Ivestru a amintit că, cit completate de Elena Răducanu în C'O­
după răsunătoairea prem!1eră de la Tea - munictllrea „Năpasta şi Theresc Raquin :.­
t,rul „Bulandra" şi după turneele inter- opere naturaliste", î,n, care se subliniază

10
www.ziuaconstanta.ro
ra.portrul dintre „crimă" şi „pedeapsă" şi Prilej de manifestare oferit cel-0r oe
mai ales relaţia strînsă, stablliltă de Ca­ se ocupă de opera lui Camgiale pe plan
ragiale şi de Emrule Zola, în cele două atit tearelli.c cît şi iprac1J_i!C, Sesiunea de
drame - vinovaţii şi justiţia,rii, chinuiţi oomunicăJri a fu.st l.liip&ita însă, î:n acest
.şi ei, la rîndul li.or, de sentimentul cul­ an, de vocea -orealoriilor ; cei ce l-au jucat
pabiilităţii, :rămînînd legaţi pină la sfîrşi­ de data aceasta pe Caragiale, actorii crn­
tul vieţii. ioveni sau studenţii din oraşul-gazdă, din
Cu toate că m aparenţă complet dife­ Tirgu Mureş şi :din Timişoaira, s-au lilni-
;rite, comunfr:ărue susţinute de Alexandn.l . tat la a-şi a.răta spectacolele, ceea ce a
Fi1iescu şi Ma:rtlan Popescu, ,,Apărătorii dat o anwne unilateralitate sesiunii, cu
lui Caragiale" şi, respectiv, ,,Drumuri spre atît mai resimţită cu oit îi aşteptam mai
Oairagmle'.', se aseamănă prin foptul că cu seamă Pe cei tineri, să ne expună gîn­
ambele sîirut; analize subtile şi competente durile 'lor, poate mai puţin întemeiate pe
ale celor mai avizate păreri despre Ca� 'documente inedite decît cele ale cercetă­
ragia:le. Pe Alexandlru FÎ.lrescu l-au inte­ torilor consacre.ţi, dar avînd spontaneita­
resa,t pl.llillotele de vedere ale celor ce tea vîrsteiJ.
1-<au apărat pe Caragti.al.e în trecut. mari Nu am [iar,tidLpa,t decit de două ori la
cu seamă Garabet !brăileanu, Mihail Se­ „Zilele Caragiale", dair de fiecare dată
bastian şi Camil Petrescu, în timp ce le-am urmăJrit• cu interes, admirînd en­
Marian Popescu s�a oprit asupra celor tuziasmul şi dăruirea org,anizatorilor şi
1Jlai noi lucrăm de exegeză caragialeană, aşt�tind acel moment cînd îintîlnirile vor
semnate de lMiaria Vodă Căpuşan şi Flo­ fi nu numai naţionale, ci şi internaţio­
dn Mianolescu. Este adevăJrat că printre nale ; există în multe ţăr,j, a1e lumiili cu­
cercetătorii conemporani nu se . mai nu­ noscătorii ai :operei · 1ui Caragiale, inter:­
măJră „atacatorii•" d!1recţi •ai. operei lui Ca� preţi ai eroilor săi, şi cuvîntul lor poate
ragiale, dar şi aceştia păstrează în ple­ să a/ducă elemente îmlcă nebănui,t,e în pro­
doatiiia Ior pentru ll'lOi aspecte tonul pă­ cesul continuu de descoperire a celui ce
timaş al „apărătorului", avînd 1I1Jevoie, a fost şi rămîm.e unul di1J11tre marii ma�­
pentru a-şi susţine opiniiil.e, de ,căldură, tri ai rîsulu�•-
entuziasm şi, de ce nu, ,poate chiar de
păJrtini1re. Ileana BE�LOGEA

venit membru corespon­ Cartea sa despre revolu­

NOTE dent al Academiei Româ­


ne (1880), este trimis în
misiune ştiinţi.fiică, la Vi-·
ţia lui Horia a trezit admi­
raţie chiar la apariţie, re­
ţinutul Hasdeu omagiind-o:
ena şi Budapesta, oraşele „iată cea dintîi · şi s.ingu.ra
Centenarul tinereţii sale laborioase;
pentru a copia din biblio­
pînă acum lucrare pe, de­
plin serioasă asupra isto­
unei cărţi teci acte relative la istoria
românilor. Se iniţia corpu­
riei moderne a români­
lor... " Şi pentru drama­
fundamentale sul academic de documen­
te, colecţia Hurmuzaki.
turgia noastră, cartea învă­
ţatului a avut preţul ei.
despre Din arhivele budapes­
tane şi transilvane, Nicolae
Destulele evocări scenice
ale eroilor moţogani din

Horia Densuşianu aduce în ţară iama anilor 1784-1785 se


sute de documente .rela­ întemeiază pe sursele do­
tive
, la mişcarea 1.ui Horia, cumentare ale centenarei
din materta căJrora scoate scrieri.
cartea Revoluţiunea lui .A!bia în 1979, alt is­
Originar:i din Haţegui Horia în Transilvania şi toric, David Prodan, dă
dacic, Densuşienii s-au Ungaria 1784..!...1785, scrisă Îlnca o scriere capitală
consacrat Wologiei şi isto­ pe baza documentelor ofi­ despre revoluţia lui Horia,
riei, după temeinice studii ciale, Bucureşti, 1884, fără însă a ştirbi prestigiul
în· mari centre de învăţă­ 523 p. lucrării înaintaşului său -
tură. Aron, Nicolae _şi Ovid, cum ţine să precizeze, cu
fiecare cu locul său în cul­ Din restul urliaşului ma­ înaltă ţinută morailă, căr­
tura noastră, îşi aşteaptă terial documentar, va ti­ turarul clujean.
încă monografiile meritate. pări şase tomm) în seria
Nicolae Densuşianu, de- Hurmuzaki. I. N.

11
www.ziuaconstanta.ro
2.7 .· rnartie·

··.Ziua· mondială
a
·1�EATRULUI

T
internaţională.
eatrul, această minune a civilizaţiei, această componentă a culturii
universale, această expresie a spiritului înaintat, înnoitor, doritor de
mai bine şi mai frumos, îşi sărbătoreşte în fiecare an, la 27 martie, ziua

Este un moment la care participă, deopotrivă îndrăgostiţi şi entuziaşti, sluji­


torii scenei şi spectatorii. Este un moment solemn, de reevaluare a destinului acestei
arte, desti11, desfăşurat pe durata mileniilor şi pe întreaga suprafaţă a planetei, un
moment de reexaminare pătimaşă şi responsabilă a ţelurilor sale, în esenţă aceleaşi, ;
de la încă neguroasele izvoare, atît de îndepărtate, pînă la viitorul care se confundă {
cu însăşi durata existenţei omenirii.
Destinul Teatrului ? Care poate fi altul decît acela de a-şi 3luji neclintit,
neabătut. publicul? De a nu conteni să-şi aplece privirea asupra celor mai fierbinţi
probleme care frămîntă omenirea, şi a le reflecta şi pune în dezbatere? De a fi
mereu de veghe la interogaţiile. epocii, ale societăţii, ale poporului său? Loc de j
destindere, tribună de purificare a spiritului, de stimulare a minţii, de educaţie a
conştiinţei, scena -se deschide cu dărnicie milioanelor de spectatori prin slujitorii_
ei, dramaturgii actorii, regizorii, scenografii, criticii, cărora li se alătură armata
numeroasă şi nevăzută a celor care se numesc maşinişti, electricieni, recuziteri,
tîmplari, cabiniere, plasatoare, şoferi şi cîţi alţii, alcătuind o familie unitq, în cea
mai complexă dintre arte.
· Teatrul românesc, solidar cti teati-ul din toate ţările lumii, şi-a arătat vocaţia
patriotică, dar şi- aspiraţia spre universalitate, încă de la naşterea sa. Crescut. ca
Făt-Frumos, într-o zi cît alţii într-un an, teatrul românesc, avem mîndria' să o
spune.m, se află· astăzi pe un loc de fr·u.nte în ierarhia artei teatrale a lumii. Este
urmarea firească a condiţiilor care i-au fost create încă din primii ani de societate
no'UCt; socialistă. Este urmarea firească a grijii de care s-a bucurat din partea parti­
dului şi a dragostei cu care a fost îmbrăţişat de publicul nou, căruia în anii noştri
i-au fost larg deschise porţile către civ'ilizaţie şi frumos. Mereu în căutarea noului ,
niciodată mulţumiţi de sine, oamenii de teatru din România desfăşoară azi .o muncă.
pe care p1.1:tem s-o numim, fără şovăială, copleşitoare în amploarea şi complexitatea
ei. pentru a-şi lărgi forţa de penetraţie şi aria de cuprindere. Publicul, fără de care
teatrul nu poate exista, n-ar avea nici o raţiune de a exista, este acela care îi cere
teatrului să slujească cele mai înalte ţeluri ale oamenilor, să răspundă celor mai
fierbinţi imperative ale umanităţii, publicul determină mersul teatrului. Şi mersul
teatrului ·nu este. altul· decît către idealurile cele mai scumpe de libertate, de civili­
zaţie, de pace. ·
Teatrul românesc, răspunzînd chemării secretarului general al partidului,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi-a asumat marile răspunderi care-i revin în vasta
operă de edificare a omului nou, cu o conştiinţă înaintată,. constructor al societăţii
socialiste. Parte componentă a culturii româneşti, teatrul nostru e:ste, în acelaşi timp,
solida,;- cu teatrul întregii lumi, şi se înscrie exemplar în marea, neobosita tentativă
a teatrelor de pe tot globul de a contribui la lupta pentru păstrarea celui mai de
preţ bun al omenirii, pacea.

12
www.ziuaconstanta.ro
�R0NICil
DRillrlil'l'I�il
PIESA ROMÂNEASCĂ ÎN PREMIERĂ ABSOLUTĂ
TEATRUL DE COMEDIE tenii a coaliţiei ,aheene cu cîteva secole
mai tîrziu, cînd biog1·afia sa devenise le­
gendă şi subiect de tragedie. l�gamem­

MISTERUL non se conf.runtă, •aşadar, cu destinul sta­


bilit de leg,endă, dar şi cu imaginea sa
răsfrîntă în conştiinţa •altei epoci, în ne­

L\G/lMEMNON îndupJecata oglindă aşezată de artă îrt


faţa omului, Construi-tă in formula „tea­
trului in teaotru ", ,prin ;problemele abor­
date şi implicaţiile filosofice, ,,afacerea
· Agamemnon" se joacă, în fapt, pe i'men­
de lmiiF Naghiu sa scenă a lumii. Arcul investigaţiei cu­
prinde, subtextual, istoria, autorul nee­
zitînd să-şi explici,teze intenţia •prin pu­
nerea în conjuncţie a unor niveluri evo­
Data premierei: 19 ia.nuarie 1984. lutive distincte, ex,aminînd situaţiile şi
Regia.: FLORIN .FATULESCU. ati-tudiniJe într-o viziune prezenteistă.
Decorul: PUIU ANTEMIR. Costu­ Prin polisemia ei, piesa are, indisc4ta:bil,
mele : DANIELA CODARCEA. atributele unei „opere deschise".
Distribuţia: SILVIU STANCU- Misterui Agamemnon îşi subliniază
LESCU , (Agamemnon) ; SANDA importanţa, primordial, prin glosele, evi­
TOMA (Clitemnestra); ADINA dente sau latente, asupra istoriei, Naghiu
POPESCU, ANCA PANDREA (Elec­ ascunzînd, sub verva comică şi sub o
tra): VLADIMIR GAITAN, ŞER­ aparentă cletaş.are, vehemenţa critică a
BAN IONESCU (Oreste) ; DAN unui moralist. Partea re�stentă a: acestei
TUFARU (Egist) ; GHEORGHE comedii dramatice este determinată toc­
CRIŞMARU (Menelau); DUMITRU ma� de fervoarea implică•rii critice, de
CHESA (Scutierul) ; IURIE DARIE compasul şi importanţa ideilor, de foJ"ta
(Actorul); COSTEL CONSTANTI- de diseminare a semnificaţiilor. Mai mult
NESCU (Art'htion)'; CANDID
decît în alte scrieri integrate teatrului­
STOlCA (Protag'oras); AUREL
dezb.atere, autorul urmăreşte ca spectato­
GIURUMIA (Intendentul palatului). rul să rărrnînă ,nu atit cu amintirea unei
---·---- ·----- intrigi rezumabile, ci asaltat de idei. îm­
povărat de •acuta nevoie de a pătrunde
Publicînd piesa Misterui Agamcmnon încrengăturo. de înţelesuri, de a medita
(Editura „Eminescu", 1981), Naghiu o asupra lor. de a :descifra „misterul" -dile­
subintitula „afacere mitologică", averti­ matic al lui Ag.amemnon. Un mister ce
. zînd, de la bun început, că nu-şi propune rezidă esenţialmente în (in)capacitatea
o reinterpretare modernă a motivului puterii de a se .sincroniza '(JU desfă�L!J''l­
mitologk al ·atrizid,or, ci îl adoptă doa1.· rile înnoitoa ,re ale !'ealităţii. Coborît.
ca pretext. pentru. un• demers ideatic de prin imagiruaţia autorului, care funcţio­
cu totul altă natură. Edificiul piesei - nează ca o maşină a ;timpului, din haloul
s,ituată, prin factura ei, la confluenţ'a co­ legendei în dr:amele exjstenţei, intr-o
rnedi•ei cu drama - se ridică pe ipoteza epocă în cal'e, -cum ,arăta Platon în Pro­
reîntoarcerii de la Troia a celebrei căpe- tagoras, societate;;i. se model.a sub iniiu -

www.ziuaconstanta.ro
en.ţa artei. iar bărbaţii politici o situau Dificila sarcma a punerii în scenă
printre valorile di'Stinctive a[e cetăţii (So­ o piatiră de încercare peri.tru orice regi­
lon era poet, · Licurg aduna poemele ho­ zor, fiindcă virtuţile li,terare' ,ale piesei le
merke, Peri.ele ei'a un mare protector al cov.î'l'Şesc pe cele dramatice - a fost în­
creatorilor etc.), Agamemnon este blocat credinţată lUi FJorîn Fătulescu; creditat
de ineditul situaţiei, căiutînd, cum obser­ cu un spectacol .incitant (Există nervi de
vă C1itemnestra, ,,soluţlii mai vechi ca să Marin Sorescu) la acel.aşi teatru.
devină stăpîn ipe o "Situaţie mai nouă". Preluînd, în genţra1, co:mprehensiv me­
Contextul este propice pentru a incrimi­ tafora •integ,ratoaire a comediei dramatice,
na cecitatea puteriţ faţă de artă prin �înărul di!rector de scenă şi-a conceput
ilara înverşuna.re a lui Agamem·non îm­ spectacolul ca o 1nC'U!I'siune în culisele
potriva lui Tespis, creaJtorul tragediei, istori•ei, iilltenţie sub)indată de decorul
prezumtivul uzurpator al· autorităţi.i sale, semnat de Puiu Antemi-r, urmărind să
şi a actorilor ce txa:nsformă ţara într-o transforme sălile palatului din Micene
„sală de teatru", iar numele său, într-o în culisele unui theatrum mundi. Din pă­
„afacere". El este i,ncapabil să înţeleagă cate, intenţia merituoasă a fost transpusă
faptul că arta poate să cuprindă mai într-o scenog·riafie destuJ. de ternă, com­
complex sensurile existenţei, că teaitrul a pensată doar de expresi, v.i.taitea costume­
devenit „o :ilnstitujiie ,care cu greu s-ar lor realizate de Daniela Codarcea. In a-·
putea ignora", tocmai fiindcă propagă cest spi,rit, regizorul ·a căutat să foreze în
„lumină şi spirit, ·cultură şi progres". ln ideologia piesei, mtr-un e:liort vizibH de a
această dezbatere oe se menţine într-o găsi textului corespondenţe de teatrali­
viie actualitate î,n lumea de azi, Naghiu tate, strădanie împlinită doar parţial.
aduce, ÎlI1 consens ,cu sipiritul uma."list al Mai întîi, pentru că modalitatea impusă
societăţii noasllre, care aşază cultura prin­ interpretării este precumpănitor cea a
tre achiziţi-i,le ei inestimabile, un elogiu şarjei, sacrificîn d variaţiHe tonale ale
artei ce exprimă devenirile societăţii şi piesei, care se întind pe o amplă şi
îndeamnă la :reflecţie asupra finalităţilor nuanţată claviatură, de la iironia de fină.
ei majore. inte1ectuali.tate la sarcasm. In al doilea
CoUziunea dintre .gloriosul ah•eu de la rmd, fiindcă n-a reuşit să depăşească ezi­
Troia, pentru care :răzbaiUJl era supremul tările de ·construcţie iale textului printr-o
mijloc ide exhibare 1a personalităţii, şi mai dară depairtajare a planurilor, asi­
arta ,ce înfloreşte numai cînd armele ru­ gurînd, î,n acelaşi timp, acţiunii co�renţă�
ginesc oferă lui Naghiu posibilita�ea să fluenţă, tonus susţinut. Dacă în ansam­
pună sub acuzare spiritul aventurier şi blu spectaco,lul n-are deplină unitate sti­
porruiril, e belicoase, pentru că, aşa ,cum listică şi egală forţă demonstrativă, dacă.
recunoaşte, finalmente, Agamemnon - se simte supralici.taxea inventivităţii re­
determinat_ de viaţă să se plieze impera­ gizorale în momente ·comice ou efecte­
tivelor ei -, ,războaiele „obligă omenes­ g!l:atudte, nu de ,puţine ori el arn anver­
cul la neomenesc". Este conţinut, în gură 1şi relief. Memorabi-lă este scena
aceas.tă .tenibilă, dar exactă consta.taxe, un primirii în audienţă de către Agamem­
îndemn la -raţiune, cu •amplă -rezonanţă non a actorilor veniţi să-şi pledeze cau­
contem<pooo'Ilă. za. Sînt denunţate, pe de o parte, spai­
Fără îndoială, un asemenea demers mele războinicu-lUi •autocrat pus în situ­
dramaturgie focalizează 1nteresul nu pe aţia de a înfrunta o forţă spirituală do­
acţ!illi'nea narativă, ci pe acţiunea ideilor, minatoare, iar, pe de alta, laşitatea soli­
ceea ce ,nu scuteşte piesa ca în plan com­ citanţilor care sfîrşesc prin a se supune­
poziţional să aibă, în convenţia adopt::.Lii, voinţei monarhului. RelevabHă este şi
c1arditate şi• str1ngenţă. La acest· cap1to1, scena „micului dejun a l'art", atent ci­
aJlLtorul t1ămine, într-o anumită măsuiră, zelată, cu un subti.J. joc de relaţie (dar
redevabH spectatorului caxe nu cunoaşte şi cu unele superficialităţi). Meritoriu este
legenda de ,referinţă, dâfioultate spor.ită şi travaliul regizorU!lw de a întiregi, în
şi de faptu,! că, abordînd pre, a multe pro·­ UJI1ele situaţii, notele di,stinctive ale per­
bleme, n-a reuşit să le conexeze într-o sonajelor şi de a sugera natura relaţiilor­
demonstraţie totdeauna unitară, nici su c1intl'e ele, cu secrete comp1icităţi sau
le ,aprofundeze sensurile. Tema ,războiu­ tacite repr,obări. Tabloul Îlilviitării la cul­
lui, de pi1dă, rămîne relativ suspendată caire ,cuprinde în jocul prividlor şi în
şi nu a ,re portanţa scontată. Să mai. ::.dă­ intonaţiide replkifor un acidulat comen­
ugăm că piesa, de actualitate prin esenţa tariu privind echivocul situaţiei provo­
problematicii şi prin logica artistică, pu­ cate de reîntoarcerea ,l1U,i Agamemnon şi
tea fi scutită de inutile actualizări sub de precaritatea morală a xeginei din Mi-·
forma unor sloganuri redundante, resim­ cene.
ţite oa nişte oorpi sh-ăillli într-un text cu Interpretairea rolului titular a fost în-·
certe valo.r;i literare. ce îşi cucereşte lo­ credinţată lui Si[viu Stăncuilescu. deo­
cul printre scrierile importante ale aces­ potrivă stăpîn pe limbajul comediei, ca
tor ani, iustificind outiunea 'reperto1ială
·· şi pe cel al dramei, care propune un A­
a Teatrului de Comedie. gamemnon ce străbate credibil distanţa·

14
www.ziuaconstanta.ro
de la trufia obtuză a „eroului" invincibil unui rol ce putea fi determinant pentru
la ipostaza învinsuluâ cop.ştient de cauza semantica ir�rezentaţiei. Specializat în
eşecului : ,,Certitudinea că puterea mea rolurile de mică �ntindere, Dumi.tru Che­
es-te mai mare ca a unei măşti m-a în­ sa conturează în pastă groasă un soldat
vins". In viziunea sa, învingătorul troie­ somnolent pentru caire :lumea are di­
nilor este un aliaj de abjecţie şi can­ mensiunea scutului său, iar adevăirul este
doare, de şiretenie şi naivi.tate, pe scurt, cuprins în ascuţişwl lăncii. Şerban Io­
are autenticitate. In Chtemnestra, Sanda nescu (Oreste) se impune printr-o inter­
Toma îşi reconfirmă înzestrarea artisti­ pretare robustă, dovedind că este un ac­
că deosebită chiar şi atunci cînd, împo­ tor pe care -teatrul se p
, oate bizui. De la
triva datelor piesei, alunecă spre trage­ Iwrie Darie, totdeauna o apariţie de ne­
die. Cu excepţia cîtorva asemenea dera­ ignorat, am fi aşteptat să confer:e
pan, ea înfăţişează în Clitemnestra o .Actorului - un rol cu mare pondere
ipos,tază a spiritului uman dominată de ideatică - mai multă ref,lexivitate şi
luciditate tăioasă şi pragmatism, cu apti­ adîncime. In alrte roluri au evoluat Dan
tudini pentru repezi ataşări sau detaşări Tufaru (Egist), Gheorghe Crîşmaru (Me­
de conjuncturi. Uneori, ea transformă nelau). Adina Popescu· (Electra). Au mai
ipostaza· în caracter, îmbogăţind fericit apărut pe scenă, într-o (de)costumaţie
premisele textului. Pregnanţă artistică de music-hall, ,,patru fete-utilaj".
are tandemul Candid Stoica (retoristul Deşi nu dă o replică pe măsura pie­
Protagoras) şi Costel Constantinescu sei, inegal sub raport artistic, notabil
(suliţaşul Arehtion), remarcat ,prin com­ însă în ansamblu, sigur în perspectiva
bustie comică de subtilă valoraţie, în­ lui ideologică, spectacolul Teatrului de
tr-o scenă ce reprezintă una dim.tre chei­ Comedie îşi găseşte Jocul firesc într-o
le de boltă ale ideologiei spectacolului. stagiune care nu ne-a prea răsfăţat cu
Aw.-el Giurumia (Intendentul palatului), premiere absolute.
cu replică· scurtă şi seacă, prodigios, are
muH haz, dar estompează semnificaţiile Constantin MĂCIUCĂ

O modalitate precumpănitoare a montării : şarja

15
www.ziuaconstanta.ro
"TEATRUL GERMAN DE STAT de rezolvarea intrebărilor ce decurg, în
DIN TIMIŞOARA plan filozofic şi uman, din evocarea vieţii
şi ideilor lud Er,asmus, ci, desigur, d�
ecuaţia dramatică născută datorită unui

:ELOGIUL NEBUNIEI unghi de sesizare actuală a problema­


ticii. Erasmus apare aici cînd ghidat de o
autentică fermitate intelectuală, cînd stă­
pînit de deşerLăCliuriile spiritului şi ale tru­
pului. E un lumj nat, dar este şi rob1;1l
.de Dumitru Solomon principiului elitarist, e ros de ruginile
unui timp în care se scriu diatribe stră­
lucitoare in latină, e coborît din demni­
tatea sa de creator de un greu jusmficabii
Data premierei : 15 noiembrie
1983. dispreţ pentru vulgul profan,. e atacat
Regia : BOGDAN ULMU. Sceno­ omeneşte de boli ce-i ating şi raţiunea
g,rafia: OLIMPIA DAMIAN ULMU. şi carnea. Pare că stă de vorbă cu per­
Traducerea : EDUARD SCHNEI­ sonaje ce-l obligă să formuleze .fraze me­
DER.
Distribuţia : JOSEF JOCHUM morabile, dar şi simple descă\'Cări ale
(Erasmus din Rotterdam); MAT­ ipohondriei, şi este de fapt într-un con­
HIAS PELGER, VICTOR LACHE tinuu dialog cu propria-i fiinţă, în ten­
(Ulrich von Hutten); PETER
SCHUCH (Froben); ROBERT LINZ
tativele sale de a-şi defini identitatea.
(Pictorul) ; ARTUR BENEL (Lu­ Cînd este Erasmus cel adevărat, sau care
crătorul); WANADIS FACKEL­ e c�ipul pe care istoria ar trebui să-l
·MANN (Johanna, Pacea); HELGA pă.,treze în muzeul ei imaginar ? Aceasta
WEBER-GHERGHEL (Helga, Pros­
ar fi chiar una dintre problemele rămase
tia).
deschise. Căci eroul lui D. Solomon, cum
probabil s-a şi înţeles, este creatorul, cel
asupra cărni.a se îndreaptă în orice epocă
Schiţa dramatit:ă Elogiul nebun-iei sau privirile întregii societăţi. Iar răspunde­
,Soldatul ş"i filozoful *) a fost pusă în sce­ rile categoriei pe care o. reprezintă Eras­
nă de colectivul 'f;eatrului German de Stat mus acoperă un cîmp larg, între filozo­
.:.im Timişoara, sub conducerea regizoru- fia creaţiei şi viaţa de fiecare zi. De
1ui Bogdan Ulmu.
aceea, textul vizează mari probleme polţ­
Scriind despre Erasmus„ Dumitru So­
tico-sociale (.auitudinea scriitorului, pacea,
'lomon nu a făcut operă de biograf, aşa
-cum nu a făcut nici atunci cînd s-a ocu: ri::zboiul etc.), de ideologie a creaţiei, pre­
pat de Socrate,· Platon, Diogene, Arhi­ cum şi altele de ordin psiho-moral (prie­
·mede. Doar că locul unde este plasat dia- tenia, prostia, egoismul, mizantropia etc.).
1ogul este acela în care Jstoricii ştiu că Elogiul nebuniei nu apare, la lectură,
şi-a trăit destinul eruditul persor_aj. tlrept cea ma,i teatrală dintre pi.esele lui
"Dealtminteri, despărţirea de document Dumitru Solomon. Erasmus se reflectă,
este libertatea pe care şi-o asumă cel care precum într-un sistem ele oglinzi, în fie­
încearcă să desluşească, prin ceaţa vre­ care dintre personajele care-l înconjoară.
mii, pulsul unei epoci, atunci cînd intere­ Portretul complet e rezultatul unui act
sul său se concentrează asupra unei per­ de insumare. Unele momente ale piesei
•sonali tăţi_ Există fapte dramatice cărora se piasează in sfera alegoriei. In fond, rie
istoria le estompează culoarea, după cum aflăm în faţa unui „banchet" la care se
discută cu o grav>itate ce solk,ită continuu
,există amănunte care, prin trecerea tim­
puterea noastră de concentrare asupra
pului, capătă nebănuite semnificaţii. Co­ sensului.
nectat la actua1itate - şi, prin interme­
Bogdan Ulmu a construit spectacolul ·cu
diul ei, la umanitate -, dq:unaturgul iro­ atenţie şi înţelegere. Un acelaşi cadru
nist Dumitru Solomon îşi caută eroul în scenografic se adecvează, pe de o parte,
spaţiul paradoxului. El este preocupat nu diferitelor locuri de joc, pe de alta,
simbolicei diseminări a personalităţji
eroului şi chiar ideii de di-alog. Ulricih
. *),,T�atrul", nr. 5/1982.

von Hutten e interpretat de doi actori,

16
www.ziuaconstanta.ro

Josef Jochum,
Mathias Pelger şi
Victor Lache

unul îufăţişîndu-1 pe soldat, celălalt dînd hologi polemizează în legătură cu grani­


fiinţă poetului. Invenţia regiz9rală, in ri� ţa dintre normalitate şi anormalitate ?
ma cu substanţa textului, are efect sce­ Regizorul şi-a aşezat eroul într-o trapă,
nic incontestabil. Mathias Pelger şi · Vic­ în faţa unui vraf de. voluf!le ce a!Tieninţă
tor Lache reuşesc să despartă teatral cele să-l acopere. Sugestia este beckettiană,
,două ipostaze ale unui.a dintre principa!'ii dar (frumoase sau urîte), zilele unui ev
preopinenţi ai lui Erasmus. Jocul jmaginii modern nu se întrevăd în jocul actori­
duble este lucrat cu o rigoare pe care ·cesc. Halucinaţia din final, cînd Erasmus
talentul tinerilor interpreţi o nuanţează dialoghează cu Ulrich cel dispărut· din­
necontenit. Dealtfel, în desfăşurarea repre­ tre vii, are o mai eviaentă adresă : poetul
zentaţiei, d:intre figur-ile de al doilea plan, e înălţat în sfera idealului, pe cînd. sol­
ncestea rămîn puternic in memorie. Actri­ datul rămîne pe pâmînt. Aceasta pare o
\ele cărma le rev.in cîte două ipostaze au încercare a regiei de a da propraul său
<larul de a se exprima cu forţă doar în răspuns uneia dintre întrebările pe ca.re
planul acţiunii şi relaţiei dramatice ; mu­ le c:mţine textul. Peter Schuch schiţează
ţenia Johannei este mai plină de sens cu profesionalism portretul unui tipograf
tenia Johannei este mai plină de sens de­ ce înţdege valoarea operei pe care o pune
cit discursul pe care-l rosteşte interven­ în pagină. Rooert Linz şi Artur Benel
ţiile Helgăi sînt mai puternic individuali­ participă cu onestitate la actul scenic.
zate d_ecît monologul pe care-l su.sţine ; Dacă reprezentaţia organizată de Bogdan
cînd în scenă este chemată alegoria, regi­ Ulmu nu impune mari creaţii actoriceşti,
zoruJ. şi scenograta -'poetizează, introducînd ea se prezintă ca o realizare colectivă
elemente suplimentare (un grup de perso­ unitară, în care nici unul dintre interpreţi
naje în alb - butaforie -,pen.tru secvenţa nu coboa1·ă sub nivelul onorabilului.
păcii, o mulţime de sărăntoci - care co­ Spectacolul are un tonus intelectual de
boară şi în sală - în momentul excursu­ factură teatrală certă.
lui despre prostie). Decorative, aceste sce­ Faptul că u piesă românească nouă îşi
ne nu fac decît să expliiciteze un text alt­ vede premiera absolută in altă limbă de­
minteni lămuritor, dar ale cărui semnifi­ cît aceea în care a fost scrisă ne poate
caţii regizorul şi scenografa au crezut, pro­ crea o emoţie pină la un punct inhibantă.
babil, că nu vor trece .rampa dacă nu se De la acest prag încolo, criticul se află
va pune asupra lor un accent în plus. înir-o situaţie ambiguă : pe de o parte,
Pe partitura lui Erasmus, Josef Jo­ desigur, cazurile sint rare, iar teatrele
chum creează un personaj complex şi care au asemer..ea ini ţiabive merită toate
convingător, mai ales în latura sa inte­ felicitările ; pe de altă parte, este perio­
lectuală şi raţională ; omul ca atare este dic întrebat dacă n-a aflat de existenţa
mai palid realizat, pe o .singură coa.rdl, vreunui · text actual nereprezentat, iar
iar clipele de nebun.ie ale eroului sînt tra­ eventualele sale răspunsuri nu îmbracă

.
tate destul ele superficial. Ce-i cu. această forme eonvenabile. Acesta e ·şi motivul
nebunie, a unui gînditor ·care-i 'compune pentru care renunţăm să le reP.etăm aici.
elogiul, discutată de un contemporan al
nostru, într-o epocă în care renumiţi· psi- Antoaneta C. IORDACHE

17
www.ziuaconstanta.ro
PIESA ROMÂNEASCĂ ÎN NOI VERSIUNI SCENICE
TEATRUL NATIONAL Pau.l Everac este în ultimii ani o pre­
zenţă. constantă în xepertoriul Teatrului
DIN BUCUREŞTI Naţional, atît ca autor cît şi ca director
de scenă al propriilor sale producţi,i. Pro­

SL\LONUL
babil şi nevoi.a dialogului dixect cu spec­
tatoruJ l-a condus pe dramaturg către·
această implicare totală în actul teatral,.
determinîndu-1 să-şi asume şi prerogati-­
vele regJizorului. Bun socio.log, deschis.
�e Paul Everac către evenimentele sociale şi politice ale
pre2lelltului, Paul Everac încearcă să dea,
cu fiecare nouă piesă, o replică artistică.
actualităţii. Salonul (scriere cunoscută şi
Data premierei : 27 ianuarie 1984. prin montările teatJ:'elor din Reşiţa şi A­
Regia: PAUL EVERAC. Decoru­ OOld *) reprezintă vivisecţia unui fenomen:
•ile : VIRGIL LUSCOV, ANTON specific lumii contemporane : reificarea,.
STELIAN. Costumele : DANA LA­ atrofierea umanu1ui din om, goana după
ZANU. bunuri materiale. Personajele acestei sa­
Distribuţia : COCA ANDRONES­ tire groteşti alcăwiesc cîteva familii
CU (Omama); .MATE.I ALEXAN­ care îşi restrîng tot mai mult viaţa la
DRU (Francisc Galva) ; VALERIA sfera acumulării şi consumU'lu,i ; între
GAGEALOV (Verona Galva); N. bucătăa.ie. unde trăiesc febxa i,ngurgitării;
GR. BALANESCU (Arcadie Hubic) ; şi• sa:lon, pe care-l ticsesc cu obiecte, ei
SIMONA BONDOC (Geraldina Hu­ ratează celle mai importante experienţe
bic) ; ALFRED DEMETRIU (Cris­ ale existenţei : dragostea, căsătoria, naş­
toph Biri) ; ILINCA TOMOROVEA­ terea unui copil, moartea. Acţiunea este
NU (Anaida) ; OVIDIU MOLDO­ p,l:asată Ia incidenţa realului cu ficţi-unea r
VAN (Angelo); VIVIANA ALIVI­ autorul folosind simboluri care lărgesc
ZACHE (Grazziela) ; ANATOL semnificaţiile piesei, apropiind-o de
SPÂNU (Stan Cizek). parabolă.
* ,,Teatrul", nr. 12/1980 şi nr. 12/1983.
Radiografia unei categorii psiho-sociale din societatea de consum...

18
www.ziuaconstanta.ro
P.remiera de 1a· Naţional s e pr ezintă produsă cu o exactitate uscată) mistifacă,
ca o ediţie ,revizuită de scriitor. ln noua prin naturalism. · s emnificaţiile, salonul,
formulă, finalul ne apare n erezolvat. imagine a aspi,raţiilor meschine ale unei
Ideea unei fars e · tragice, soldată cu umanităţi deformate, este sufocat de bu­
o w.ctimă, dă o d�mensiune interesantă taforie. Tipurile create de Valeria Ga­
operei, dar elementul-cauză care -pro­ gea!lov, Simona · Bondoc, Matei Ale xan­
voacă acest coşmar personaj,e1or - ,, me­ dru, Alfred De metriu, N. Gr. Bălăn escu,
mento grotesc « , cum îa numeş,te Everac Anatol Spânu sînt apăsate de pitoresc ;
- vine din aLaTa S'brructuri,i dramatice. astfel, nocivitatea acestui univers alienat
Tinerii, regizînd procesiunea-rechizito­ este atenuată.
riu, acţionînd instafaţii electronice, apar In compoziţia bătrînei Omama, Coca
ca un deus ex machina J.:a sfi:rşitul pie­ Andronescu supralicitează, din pricina
sei. Gest1Jul ,lor este de o violenţă exte­ ha 1 ndkapului vîrstei. Distribuită ca să
['ioar,ă.1 sugerez e o sensibilitate ultragiată în opo­
Noua :reprezentaţie a Salonului, ca şi ziţie cu un mediu degradat, Ilinca Tomo­
precedenitele, evide nţiază (cum am remar­ roveanu · nu reuşeşte să fie decît o pre­
cat şi altă dată) un exc es d e retorkă zenţă decorativă. Jocul diletant, stîngaci,
în uneJe pasaj e, care împinge discursul al tinerei Viviana Alivizach e şi al lui
în demonstraţi e. Ovidiu- Moldovan (scena din salon) afec­
Pe scena Naţionailului Paul Everac ne tează prin schematism sensul justiţiar al
propune radiografia une i anumite catego­ acţiunii.
rii psiho-sociale din societatea de consum, Dram aturgul Paul Everac n�a fost su­
realizată printr-un d ecupaj caract e rologic ficient susţinut de cătr e regizorul Paul
· · Evei-ac. Continuăm să credem că Salonul
minuţios, realist.
In această tentativă, regizorul şi echipa îşi aşteaptă dir ectorul de scenă care să
sa de ·colaboraitori nu au depăşit difi­ găsească expresie teatrală semnifica­
cultăţile ridicate de text. In cadrul sceno­ ţiilor pe care textuJ. le pr esupune .
grafic conc eput de Viirgil Luscov şi Anton
Stelian abundă recuzita ; bucătăria (re- Ludmila PATLANJOGLU

ALTE -PREMIERE.
TEATRUL „ION VASILESCU" _ C ��edie Ide s-iituaţii. U1I1 individ ne­
DIN GIURGIU impacat cu noua sa con!diiţie de pensio­
nar, � deasupr': abandonat şi �e soţie,

OPER/lTIL\ DE
acc6?ta cu entuzilasm să SUIPOrte o inter­
venţ1� chirurgicală în urma că:r eia i se
ţarantează că va put ea lua viaţa de la

ÎNTINERIRE CLIFTING)
mceput. Odată reuşit mirnculosul -lifting
eroul se lansează în acţiuni temerave"'
c� ar fi o iubire „la prima •�ederie" c�
vecma sa, •fiica unui impoutant indus­
de Pierre Chesnot t�iaş, tîn;ră cu care plămiuieşte să se că­
satoreasca urgent. Lucrurile se pJ:ecipită
în momentul. în �are fosta soţi e apa:re pe
neaşteptate, m aJunul nunţii, şi este cît
Data premierei : 4 februarie 1984. pe ce să zădărnircească fericitul mariaj,
Regia : N1COLAE SCARLAT. Sce­ ce se va dovedi stupid şi ridicol. Pierre
nografia : RODICA ROIBAN. Tra­ Chesnot pru:-e a fi un abH artizan · oon­
ducerea şi adaptarea : MARICA BE­ ştient, probabil, de faciliitabea şi p;ecari­
LIGAN. tat ea pretext�0ir ,e terne " ale comediei
Distribuţia : HAMDI CERCHEZ bulevardi<ere, el şi-a propus în cazul
_(Maxim� Martineau) ; VIRGINIA pi1 esei îri discuţie,. să comită:, 'la rindul
ROGIN (l\ţa,dame Robert) ; MARI­ său, o „în�inerfa-e" a g enului, apelînd
ETA LUCA (Juliette ex-Martineau) ; la un motiv. !clasic, cel al păcălitorului
ADRIAN PETRACHE (Doctorul Fe­ păcălit, şi speculînd, cînd cu maii mult.
renbach) ; ANCA ALECSANDRA ci.n._d -cu mai puţin haz, comicul tipuril�
(Alexandra Bertoux) ; AURELIAN tradiiţionale, · cu sorginte în commedia
NAPU (Georges Bertoux) ; CAR­
MEN PETRESCU (Marion).
dell'arte (bătrîml!l îndrăgostit subr eta
iiisteaţă, fiica inoc�ă etc.), 'tr�spuse
ÎII11lr-o amb'ianţă contem't1orană.

19
www.ziuaconstanta.ro
Regizorui' Niicolae Scarlat a .alcătuit o TEATRUL DE STAT
bună disbribuţie şi a preferat un ,ritm DIN ORADEA
destul de lent, pentru ca abia în ultimul
tablou, mai precis în ultimele cinci mi­
- secţia română -
nute. să impună un tempo galoprunt;
dezvăluiivea adevăratei vîrste a tuturor
personaje1or încununează finalul cu un MIR/lCULO/lS/l
CL\RIERl\
.aer de• comic buf care reuşeşte să trans­
f:orme divertismentul în avertisment, un
avertisment împotriva abuzlllrilor de
orice !fel, împotriva depăşirii limitelor
fi1rescului, normalului. Mereu solicitat de Tauno Yliruu1i
pentru :rolur,i de aceeaşi factură, Hamdi
Cerchez ar trebui să fie mai atent la fe­
lul cum îşi compune personajele, -pentru Data premeierei: 17 noiembrie
că r,iscă să fie apreciart doar panrt;ru că e 1983.
el însuşi simpa,tic, ceea ce, să recunoaş­ Regia : EUGEN '.fUGULEA. Sce­
tem, e prea puţin pentru un actor talen­ nografia : VIOARA BARA. Tradu­
<:erea: MIRCEA RAD{!LESCU.
tat. El fa.ce totuşi. în prima parte a re­
Distributia : DANIEL VULCU
prezentaţiiei, cînd îl înfăţişează pe bătrî­ (Valto); TANIA FILIP, MONICA
lllelul d01rnic de nebunii, un efort în RISTEA-HORGA (An.neli); ION
sensul ttavaliului artistic ; sărind apoi MARTIN (Santeri); MARIANA
spect.aculos de la condiţia de rr·atat la NEAGU (Lulau); MARCEL SE­
GARCEANU (Directorul) ; ALLA
oea a unei false tLnereţi, neglijează însă TAUTU (Kirsti); NICOLAE TOMA
altă- posibilă ·trimiltere, trecerea din ca­ (Ministrul); MARIANA VASILE
tegoria frustraţilor în cea a profitorilor. (lnkeri); NICOLAE BAROSAN
Anca Alecsanidra, juna Alexandra Ber­ (lfarri); LAURIAN JIVAN (Conta­
bilul, Giuvaergiul); EUGEN ŢU­
toux, care mărturiseşte, în cele din Lllr­ GU'f,EA (Preotul, Omul cn valiza);
mă, că şi ea este o proaspăt .,întinel'ită ,. , GEORGE VOINESE (Poliţistul I) ;
are o studiată evoluţie scenică, dozind EMIL SAUCIUC (Poliţistul II. Re­
mimate candori. În Madam e Robert. vizorul contabil I) ; TIBERIU
COVACI (Poliţistul III) ; ANCA
men.ajera cea peltică, Virginia Rogin MIERE-CHIRILA (Revizorul conta­
sus,ţine 1permane,n1t tonusul specitaicolului, bil li).
fără nici o notă falsă, fără nici o clipă
de ezitare. Marieta Luca, volubila Ju­
liette. jmpune în rolul fostei soţii, brusC'
Un fel de r, eţetă ,a,supra modu-lui în
emancipată. Adrian Petrache caută să oare poţi deveni ministru cîn<l, în reaJ.i­
simuleze discret morga unui profesor tate, vrei să te întorci la închisoare, iată
,,dezinteresat", de fapt un ins necinstit. ce ar putea însemna, la o ,lectură super­
Aurel'ian Napu în rolul strălucitor a1 fkÎ!ală, pi-esa Mira,;:uloasa carieră, pe caire
TeatrUll de Stat din Oradea ne-o propune
magnatului senil care a abuzat de lifting ca a doua p.l'emieră a actualei stagiuni.
face o caricatură reuşită pî,nă la detaliu, Spumoasa comedie a dramaturgului fin­
Cairmen Petrescu, într-un rol episodic, landez Tauno Yliruusi,. prezent pentru
este o prezenţă ga:aţioa\să pe >Clare s-ar pr:ima oară pe scenele ,româneşti, pune
în faţa ,noastră unele (Probleme f,unda­
cuveni s-o consemneze şi programul de men,bale a-le existenţei, Îlncepînd cu aceea
sală (dealtmânteri bi:ne conceput, ca o utilă a sensului şi dimenSliunhlor •libertăţii şi
retrospecbivă a repertoriulqi Teatrului terrninînd cu aceea •a alienării în lumea
,,Ion Vasilescu"). O repi<ezentaţie ce !fă­ capitalistă.
găduieşte un îndelungat succes de public Pericolu'! de care se temea Antonin Ar­
taud,. acela al pierder,i,i dimesiunii risului
şi. căreia o mai apăsată tentă de rigoare în teatrul contemporan, pare negat de
profesională i-ar sporu oalimtea. această piesă. care cuprinde o succesiune
de evenimente· neprevăzute, ,un mi-racu­
los ce se insbau,rează îin spa ti ul· ootid ianu­
lui, desfă.5urînd mai ,ales situaţii comice
Irina COROIU născute din opoziţia dintre scopi.li şi

20

www.ziuaconstanta.ro
re�ultabul acţiunii. din acel „un<le dai şi Alla Tăutu, Mariana Vasile şi Mariana
unde crapă". Neagu compun cu fantezie şi nerv rolul'i
Pe exacerbarea efectelor comice a con­ complementare. Cu umor îşi schiţează
tat în primul rînd actorul Eugen Ţugu­ chipuri.le scenice Nkolae Bar, osan şi Ni­
lea. aflat (din nou) în ipostază de regi­ colae Toma, acesta din urmă dovedin­
zor. Uneor.i, însă, comicul e îngroşat ex­ du-ne încă o dată calităţile sale de ac­
cesiv, i1ar gagurile, poantele şi gesturile tor comic. In limitele corectitudinii sînt
nu se înscriu la nivelul celui mai rafinat int2rp.retările lllli Ion Martin şi Marcel
bun-gust. Efectul obţinut este în aceste Segărceanu. Apariţiile episodice ale lui
cazuri contrar celui scontat. Eugen Ţugulea, ,Laiurian .Jivan şi Anca
Rolul prindpal a fost încredinţat lui Miere-Chil'ilă ,au ,ca.Ji-tatea de u accentua
Dainiel Vulcu, proaspăt absolvent al Insti­ comicul generos ,al textului. Rolurile ce­
tutului de teatru din Tîrgu · Mureş. Ac­ lor trei pohlţişti smt î, ncredinţate unor ti­
tor,ul dovedeşte o bună stăpînire a parti­ neri actor.i, Tiberiu Cov:aioi, Emil Sauciuc,
turii, o serioasă înţelegere a naturii ro­ George Voinese, care nu-şi dezmint ta­
lu.lui, creînd . mbmente pline de savoare lentul, cerindu-li-se totuşi (ultimului ci­
şi evitînd ,excesele ; siguranţa cu care tat, mai cu. seamă) o mai mare atenţie
este constl'uit rolul îi permite tînarului la frazare şi gest. Simplă. realizată cu
severe economii, însă funcţională, este
actor să utilizeze ,întreg spaţiul scenic, să .scenografiia semnată de Vdoara Bara
infiMrreze interpretjir,ii sale ironia speci­ Un spectacol cu -certe calităţi la Tlive­
fică piesei, stabilind o rapidă comunicare lul :interpretă·rii .şi, mai ales, un spectacol
cu sail,a. al unimi debut actori,cesc.
Tania Fillip c,r,eionează sugestiv, cu haz
şi graţie, făptura ingenuei Anelli, iar Mircea Em. MORARIU

TEATRUL MAGHIAR DE STAT


DIN SFINTU GHEORGHE

■ ÎN\ll\Tl\TOL\REL\
.,
dE Brody Sandor
Data premierei : 14 decembrie
1983.
Regia: SEPR<:>DY KISS ATTI­
LA. Decorurile şi costumele : KE­
MeNY ARPAD.
Distribuţia : ISTVĂN MARTA
(lnvăţătoarea); DARVAS LASZLO
(Bătrînul Nagy); GYORGY AN­
DRAS (Tînărul Nagy); MOLNAR
GIZELLA (Doamna Nagy); DOBOS
IMRE (lnvăţătorul); SIMON AN­
DRAS (Dascălul) ; VARAi>Y MA­
RIA (Fata Cantorului); LASZLO
KAROLY (Preotul) ; VERESS
LASZLO (Capelanul); BALINT PE­
TER (Notarul); SZABO ZOLTAN
(Medicul); KOMIVES MIHALY
(Judecătorul); E. SZABO LAJOS
'(Grăjdarul); BOTKA LASZLO
(Poştaşul); SZABO MARIA (Hray
Ida); CSERGOFFY LAsZLO (Mu-.
zic_a,ntul); FULOP KLARA, D. VA­
SARHELYI KATALIN, NAGY
ILONA (Bătrînele); PIROSKA
KLARA (Servitoarea); BENTO GI­
ZELLA (Fetiţa).
Istvan Marta şi Gyorgy Andras

21
www.ziuaconstanta.ro
Cărui fapt i se datorează, oare, lunga emoţionant. Capelanul, care se aruncă la
şi sol<i!da car.ieră a piesei Invăţătoarea ? picioarele ei jurîndu-i, dragoste şi promi­
Br6dy Săndor a fost un remarcabil pro­ ţîndu-i salvarea, îşi pierde pelerillla, şi
zator, prezenţa sa fruatuoasă in litera­ aceasta rămîne pe podea ca o pată nea­
tura maghiară, ca romancier, nuvelist, gră, sugerînd păcatul şi murdăria sufle­
publicist se completează doar cu două tească. Scena „judecăţii", moment-cheie
lucră;ri dramatice, Dada (Doica) şi Tani­ all aic()iunii, aminteşte de tribunaJele In-.
tono (Invăţătoarea). Orăşean fiind, vine chiziţiei ; dar inculpata se transfoi·mă în
în contact cu lumea satului doar în acuzator. Sentimentele sînt sugerate cu
scurte concedii. Chiar şi în Invăţătoarea fineţe şi discreţie, iar plecarea Flo.rei este
sînt prezente situaţiile convenţionale, pe­ 1ma.tată cu o si;mpli<tate emoţfonantă şi
ricolul meLodramei - şi este necesar un mu1t :lliresc.
serios efort regizoral de a le evita, de ,a Se remarcă, dillltre unterpreţi, Istvan
doza cu g,rijă accentele, de a , descoperi Mă-rba {Inv'ăţătoarea Flora), prin graţie,
filonul de puritate şi sinceritate ca.re •să sincerritate şi il uminozitatea prezenţei
dea viabiUtate acţiunii. Şi totuşi, de la scenice, Molnar Gizella (Doamna Nagy);
premiera absolu.ti;i din marti,e 1908 şi compoziţie energică şi valoroasă, Laszlo
pînă astăzi, acest text a p,rilejuit specta­ Kăr,oly {Breobul), oscilînd între disimu­
cole de referinţă, ca acelea ale teatrului lată bw1ă-credinţă şi spirit practic ; Bă-
din Tîrgu Mureş (1956), Teatrului Muni­ 1int Peter ·(Notaru, l) expune cele două fa­
cipal - azi „Bulandra" (1957) şi încă ţete alle personajului - agresiviitate şi
multe altele, cel mai recent fiind al sce­ s1ugămi.C'ie ; Botka Laszlo. (Poştaşul) are
nei din Sfîntu Gheorghe. un umor frust, Csergi:iff.i . L�szl6 (Muzi­
De bună seamă ,că sp,iritul de Îin ob­ cantu[) joacă eleg,ant, Darvas Lasz'1o (Bă­
servaitor al lud Br6dy, anialLiza critică a trînul Nagy) are o remarcabiil.ă forţă dra­
structurilor sociale ca;racter,istice epocii matică ; Gyi:irgy Andrăs (Tînărul Nagy)
· res•pective, _tallentul de a construi ,carac­ e convingător mai ales în partea a doua,
•tere ferme, bine ,contu.rate, reprezintă tot pmn căldura sentimenteloJ:" şi jocul său
atîtea ,ru,gun1ente pentru valoarea piesei. simplu. Ii secondează, cu utile contribuţii
Intr-un ,sat de pustă, năpădit de muşte în economia spectacoJulrni, Dobos Imre,
şi de iinerţie, soseşte noua învăţătoaTe, Simon Andrăs, Vărady MăTi.a, Veress
Toth Flora. Prezenya ei •aduce o undă de Laszlo. Szabo Zoltăn, Ki:imives Mihăly,
căldură, rda'l" smrneşte şi invidie. Flora nu E. Sz;abo Lajos, Szabo Măria, Fillop Klara,
01I'e alt ideal decit acela de a aduce lu­ D. Vasarhelyi KataHn, Nagy p-ona şi Pi­
mină şi io.ţelegere în sufl.etele 'Şi În min­
0

roska Klara. Util, funcţional, decorul lui


ţile copiilor, ale elevilor ei. Dar în acest Kemeny Arpad.
sat, 6:n =e puterea economică apar ine 1nvăţătoarea ri ămîne o realizaTe impor­
bogatei fami'1ii Nagy, ia, r ()ea adminis ra­ tantă a colectivU'lui din Sfîntu Gheorghe.
tivă. unor oameni lipsiţi de scrupule, mi­
sfamea ei se dovedeşte dificilă. Nagy este Mihai CRIŞAN
un îmbog.ă:ţi,t avar, mărginit şi neinduplE.­
ca<t, al cărui unic, ·crez este banul, iar tî­
năJriul Nagy, l\.ln parven'M; căruia banii fa­
miiLiei ·îi permit totul. Filora respinge ,pe
rind ip,rqpuneriJe bărbaţilor din aşa-zisa
■ CINTllTI CU NOII
,.intelectualitate" rurală, inclusiv pe ace­
ea a tînăruiLui Nagy, şi, judecaiă pentru program satiric-muzical
veder.Ue ei „l'Îlberale", va fi -obligată gi\
părrăsească saitul, şwa:La. · Abia atunci t,­ de Syluenter Lajos
nărr-wl. Nagy îşi dă seama cît de puternice
şi curate sînt sentimerute�e lui pentru în ...: Conceput ca un divertisment de Reve­
văţătoa r, e, şi îşi trimite ,părinţii s-o pe­ lion pentru gustul unui public larg (mo­
ţească. Dar Invăţătoar, ea, ,s,i,mţind rezis­ n;ologuri, scenete, muzică şi numere de
tenta fami.liiei, în ciuda insistenţelor ttnă­ dans), Cîntaţi cu noi! este mai mult de­
·rului i,ndrăgostit, va ]'.Jlleca de bunăvoie, cî,t l\.l'D rprogram 9cazional. datorită valo­
cu :flr.untea sus. să înfrunte - poate - rii literare a textelor, umorului fin şi, nu
aceleaşi lovHuri, acelea'Şi nedreptăţi, ace­ în uitimul rînd, interpretării de bun nivel
leaşi bănuieli, rămînînd, ,însă, la fe� de artistk. Programul s-a impus aşadar în
demnă... , ,repertori\,IJ]. iteatru1ui, făcînd o serie mai
Regizorul Sepri:idi Kiss Attila 'a da,t lungă decît se aş,teptau reali'zatorii.
textului o l' ectură inteligentă, cursivă şi Pornind de la teme inspirate di.n viaţa
destul de fide'lă. Meritul spectacolului cl'.ltidiană (Cum circulăm adevărată
său constă î.n rezo1v,airea dinamică ,a u­ „tragedri.,e •a pietonului", Lucrăm cu pielea
nor scene, în conturarea energică a unor clientului, ,amară s-atiră a necinstei, . în­
oar.actere şi a relaţii.lor d , intre personaje. chis pentru inventar, Hai la pescuit ! -
Sosirea FJorei este minuţios pregătită., pledoari ie pentru respectarea naturii), au­
iar apariţia ei dev,ine un moment profund to.Puil, Sylveszter Lajos, realizează veri, ta-

22
www.ziuaconstanta.ro
bile mioroeseuri sociooogice, mizînd pe Szabo Maria. D. Vasarhelyi Katalin. Ex­
inteligente jocuri de cuvinte. Alte două celentă, prezentatoarea Balăzs Eva, se­
scenete, inspirate din etica relaţiilor con­ condată de Komives Mihăly. •
jugale, au completat acest panoramic al Desigur, actorii ,unui teatru de proză
cotidianuluii. nu sînt neapă.rat şi dntăreţi, dar o dic­
.Au a·ealizat acest elegant şi cursiv ţiune corectă, .ştiinţa interpretării şi pu­
spectacol regizorul Volgyesi Andras şi nerea în valoare a versului situează ade­
scenograful Mircea Rîbinschi. sea solişti vocali improvizaţi ca Incze­
Dintre interpreţi se 1remar,că, prin vervă Ildiko, Balint Peter, Piroska Klara, Vă­
şi umor de bună calJi,tate, Botka Laszlo, radi Marta sau Laszlo Kăroly la o cotă
Krizsovanszky Szidonfa, Laszlo Karoly, s urprfi:izătaare.
Simon Andras, Fillop Klara, Szabo Zol­
tan, Kal,amar Gyorgy, E. Szabo Lajos, M. C.

Nea Aurică admim, torii distribuţie în dramatizarea

Rampa''
din „dulcele tîrg" al „bol­ lui Gaston Baty duipă <ro­
JJ J
e
telor Teci" ? Debutează manul Cr,imă şi pedeapsă:
în dramaturgie Ion Luca.· G. Vraca (Raskolnikov),
acum Naţionalu1 îi joacă dra­
ma Iuda, ,cu condiţia ca
G. Timică (Marmeladov),
V. Valentineanu, V. Ronea,
50 de ani G. Ciprian s-o ,,ajusteze".
• Nenea Gogu declară se­
Marietta Deculescu, Silvia
Dumitrescu, Marietta An­
, martie 1934 . nin : ,,Ca om bine crescut
ce sint, îmi voi asuma
ca im1pun evenimentuil
tea,tral al lunii, cam săra­
laudele şi -îi voi lăsa cola­ că în spectacole. e Vul-.
boratorului meu ;ponoase­ cainicul N. Iorga are rm:111i
e
le ". La Ziirich arc loc - emoţi:i la repetiţiile pie­
De Mărţişor, Teatrul concursul internaţional al selor s•ale. To , tul e perfect;
.Naţional revarsă Ploaia fanfarelor militare. 0r­ frazairea e -fără cusur.
.de aur! Titlul comediei cliestra :noastră repr,ezen­ Flancat de Paul Prodan,
lui Victor Eftimiu smulge tativă -este condusă de ilo- Ion Mari- n Sadoveanu,
suspine .nevoiaşilor de la cotenent-colonelul Egizio Soare, Z. Soare, Traian
_galerie. e In atelierul său Massi,ni... viitorul mare Cornescu, idralllaturgul .are
din incinta Muzeului Si­ didjor ,al Operei Româ­ reacţii u)ă:rinteşti, surprinse
mu, pictoI'Ul Marius Bu­ ne !e La semkentenarul de :trimisul gazetei, Ioan
nescu ex:pune pînze recen­ Fîntînii Blanduziei, C. Massoff : ,,Cînd d. Proda,n
e
te. Ori de cîte ori „tea­ Nottara întrupează pe Ho­ face observaţii vreunui
trul de pe Splai" al soţi-· raţiu, .rol jucat şi la ,pre­ interpret cru·e se încurcă
lor BUJlandr-a e în criză miera absolută. Alături ii în rol, d. N. Iorga sare
finianciairă, afişul anunţă stă, în ,rolişorul Glutto, în iarpărarea actorului şi
•o melodramă din alte Iancu B['ezeanu, şi el in­ observă ,împăciuitor : «la­
vremi. Chla,r încărunţit, terpret semicentenar. Ma­ să ·că pînă la premieră
To, ny Bulandra e ferme­ gii scenei sînt ovaţionaţi, învaţă dumnealui !»" 8
-cător în .Marchizul de Pri­ fără ca salia să şti- e că în Soc:ietatea Aut:irilor Dra­
e
ola. Ce ,;nume" are O­ culise :lăcrimează regizo­ matici .Români organizea­
pera Română ? Niculescu­ rul din 1884 şi de azi, ză ,o ,agaipă colegială la
Basu, Di'nu Bădescu, Ed­ Paiul Gusty. (Regizorii nu ,,Gambri'rnus". local nemu­
gar Istrati, Jean Athana­ i-es î,ncă la apl4>uze !) e rit de marele lor înaintaş,
si'u, G. FoJ.escu, G. Cos­ întors din , turneul de Ca,r,agiale. Mihail Sorbul
iescu-Duca, V. Chicidea­ iaMă, Tănase pleacă la ,chiar observă' că stabrni­
nu, Virginila Miciora... Paris să vadă. ,,ce- mai e ,mentul �r fi cel mai ni­
Român'ii cîntă marele re­ pe ,acolo". Cine scrie noua merit .,sediu" J)entru socie­
ipertoriu liric cu străluci­ revistă ? Ce vedete vor tate. Preşedintele, Ion Mi­
re _ etl!ropeană, deşi n-au cobori m Gara , de No.rd, nul-escu, ,îl fulgeră prin
condiţiile scenelor cu tr,a­ împreună cu :năzdrăv;:inul groasele lenti'le. Supă>ra­
·diţie. Harul... e La Iaşi, fiu al Vas-ltUiului ? Deo­ rea e îneacă în gulentl
.Aurel Ghiţescu implineş­ camdată reporterii nu pri­ unei halbe. Pa
, t·riarhale
te două decenii de carie­ mesc decît bezele de 'la Vl'emuri !
ră. Reia pe F·ranz Moor·
-din Hoţii. Unde şi-o fi dus
scara e
vagonului... La
Teatrul Ventura, marc I. N.

23
www.ziuaconstanta.ro
VIITORUL ROL

DANIELA ANENCOV
plumb de S. Lichy), Domniţa RaJu.
(Iancu Jianu de Al. Mitru), Păpuşa (Pă­
puşa cu piciorul rupt de V. I. Popa),
Nely (Băiatul cu floarea de Tudor Po­
pescu). ,,Nu pot s-o uit pe Ilenuţa din
Snoave cu măşti de Ion Lucian, nu nu-­
mai pentru că spectacolul ne-a purtat
în turnee în F,ranţa, Statele Unite, Ca­
nada, R.F.G., şi R.D.G., unde s-a bucurat
de mare succes, dar mai ales pentru că
a făcut cunoscut teatrul nostru în lume".
Recitalul ... Şi cu Daniela... zece !, distins.
cu mai mwlte premii la Gala recitalu.ria
lor dramatice - Bacău, 1979, consacră
p,rofesionalismul şi multilateralitatea u-­
nei actriţe cu o notabilă carieră. Ceea
ce nu înseamnă deloc că Daniela Anen­
cov şi-ar fi pierdut aerul de adoiescen­
tă, spontanei.tatea şi prospţţimea . reacţi-­
ilor, candoarea : temperamentul ei artis­
tic se regenerează continuu priri bucuria
jocului, trăită · neascuns, emoţionant şi
convingător.
In nmsicahil Mary Poppins _ semnat de­
Silvia Kerim şi Marius Ţeicu, Daniela
Anencov va fi protaigon.ista. Regizor :
Andrei Brădeanu.
Au şi trecut 20 de ani de cînd eleva „După o «pauză» cam lungă, mă bucur
Daniela Anencov apărea ca prezentatoare că teatrul ·meu îmu oferă posibilitatea
la emisiunile pentru copii ale televizi­
unii ! A colabornt apoi .la ,,Poşta copi­ unei reale împliniri. Această bucurie se­
ilor", a jucat în cuplul Daniela şi Aş­ concretizează iintr-un rol extrem de a�ră­
chiuţă, a intrat zi de zi în casele noas­ gă:tQlr, daT şi greu. Faţă-til fa.ţă cu Mary
tre cu surîsul ei dulce, cu gluma sub­ Poppi,ns, trăiesc o firească nelinişte : -voi
ţirre, prezenţă gingaşă în dTeptunghiul reuşi oare să mă identific cu această H-­
de lumină. Intre timp, a crescut odată inţă nemaiipomenită, care, de fapt, exis­
cu spectatorii ei, devenind actriţă profo­ tă ca făgăduinţă î-n fiecare dintre noi,
sionistă. Examenul de diplomă (1966) l-a dar se dezvăluie numai celor generoşi,
susţinut cu un rol „cu auTă" : Ondine inolinaţi către vis .şi poezie ? Personajul
din piesa lui Gkaudoux. După o stagiu­ este Jnvesti.t cu o funcţie simbolică : el
une la Teatrul Dramatic din Constan,;a reprezintă a,peluil ,1a imaginaţie, sensibi­
(roluri : Pix - Prietena mea Pix 'd� -l!itate şi duioşie, de care uneori, avem
V. Em. Galan, Elena - Războiul cu Troia nevoie şi noi, cei mari, nu numai cei
nu va avea loc de Giraudoux, Ana - A­ m1c1. Ln această poveste mereu surprin-
zilul de noapte de Maxim Gorki), DJ111i­ 7.gtoare si ,nlin'• -.rl,e f.q,r-mec, în ca,·P. r:0tl­
ela se întoarce la veritabila ei vocaţie dianul se îngemănează cu miraculosul,
- spectacoluJ pentru copii, transferîn­ Mary Poppins dirijează totul cu bagheta
du-se la Teatrul „Ion Creangă",. unde rnagkă a 'inteligenţei şi umorului. Bine-­
apare în chip de iepuraş (Cocoşelul ne­ înţeles că un astfel de rol cere interpre­
ascultător de Ion Lucian), de Zînă (Pi­
nocchio de Collodi), de Ileană Oosîn­ tei totul, 1ncepînd cu o sănătate perfectă
zeană (Poveştile de aur), de femeie-şar­ şi ,contincind cu ,atributele a ceea ce·
pe (Poveste neterminată), de Scufiţă ro­ numim «actor total» ; trebuie să cînţi,
şie (Scufiţa cu trei iezi de Alecu Po­ să dansezi, să păstrezi în permanenţă
povici - premiu de interpretare la Festi­
valul spectacolelor de teatru Pentru tineret controlul fiecărei reacţii şi să-ţi dirijezi
şi copii - Piatra Neamţ. 1973). Mai joa­ temperamentul potrivit personajului. Am
că : Adnana (Toate pînzele sus ! de Radu sper,anţa că efortul intre�i echipe sP.
Tudoran), Prinţesa Keghe (Soldăţelul de va fina.liza într-o reuşită".

24
www.ziuaconstanta.ro
VIITORUL ROL

ROMEO MUSETEANU . .
Elev al profesoruJ.ui Alexandru Finţi,
Romeo Muşeţeanu a absolvit Institutul de
teatru „I. L. Caragiale" în 1963. A debutat
pe scena Teatrului de Stat din Baia Mare
cu rolul Consilierul Hardacre din Scan­
µ,aloasa legătură dintre domnul Kettle şi
doamna Moon de J. B'. Priestley. Au ur­
mat : Antipholus din Comedia ernrilor de
Shakespeare, Cloşca clin Procesul Horia
de Al. Voitin . La Teatrul de Nord din
Satu Mare, joacă, printre altele : Matei
Millo (Mi!lo director de Vasile Alecsan­
dri), Pastorul Chasuble (Bună seara, dom­
nule Wilde! după Oscar Wilde), Un
căpitan (Procesul rebelilor de pe
„Caine" de Herman Wouk), Contele de
Foliais (Războiul vacii de Roger Aver­
maete) : ,, ... o întîlnire profesională care nu
se poate ui-ta, cu regizorul A[exandru To­
cilescu'·. Actor de compoziţie prin exce­
lenţă, cu un registru variat, posedă teh­
nica, dobîndită prin exerciţiu, de a pJne
în valoare datele personajului, fără a
apela la soiuţii .de rutină'; ';itiind să-şi
aleagă mijloacele interpretative, gestul
său scenic are siguranţă şi precizie. M-am apropiat cu o . anume sfiiciune de
,,Am norocul să fac par,te din colecti­ acest Om, prin mîna căruia au trecut
vul Teatrului «Maria Filotti» din Brăila, atîtea generaţii de elevi. Dorinţa de cu­
în firuntea căruia se află multilateralul noaştere pe care vrea !\ă le-o insufle în­
om de teatru Constantin Cod,rescu, a că­ văţăceilor săi nu se limitează la micul
rui dăruire constituie pentru noi un univers pe care-J păstoreş·te în condiţiile
exemplu. Atmosfera de lucru stimUJlatoare unei existenţe aspre ; el încearcă să le
ne-a ajutat p toţi să ne descoperim noi lărgească orizontul, îndrumîndu-şi elevii
valenţe interpretative". Din fişa sa de' să 'iasă din şablon,· să-şi lase imaginaţia.
creaţie pe scena brăileană, reţinem : Ban­ ·să luc,reze. Calităţile lui spiritu-a le. fac . din
cherul (Pămîntul după orele zece şi dascălul Kiro un clarvăzător ; el sădeşte
cinci de Dan Plăeşu), Rufe. (Uitima întil­ în cei pe care-i formează idei generoase
nire a Cavalerilor Magnoliei albe de - cum este aceea a cultivării relaţiilor
J. Preston), Tudor Bălosu (Moromeţii de de prietenie şi bună vecinătate între sta­
Marin Preda), Alexandru (Reţeta fericirii te:J.e din Balcani. Imi place foarte mult
de A. Baranga). să joc compoziţie ; aceasta e, în fond,
,,Piesa Incercare de zbor a drarriatur- c;0ndiţia f.i;r�scă a actorului. Această
' gului bulgar Iordan Radicikov îmi prile­ partitură plină de poezie, de pitoresc, ale
juieşte a patra colaborare cu regizorul cărei semnificaţii o aprnpie de recepti­
Constantin Codresc·u. Acţiunea se petrece vitatea noastră, oferă multiple şi impre­
cu 44 de ani în urmă. Viitorul rol : das­ vizibile posibilităţi . şi înseamnă în ca­
călul Kiro. Este un bătrîn învăţător, în­ riera mea o piatră de încercare".
tr-unul dintre frumoasele, pitoreştile că­
tune bulgăreşti din creierii . munţilor., Maria MARIN

25
www.ziuaconstanta.ro
ln. prim-plal!_t
A

Valeria Gageal ov
Nu a făcut ni.ciodată ,parte din batalio­
nul actriţelor „bătătoare la ochi" ; după
,cum, într-o lungă carieră (anul acesta
sînt 30 de ani de cînd, neclintită:, a ră­
mas în ansamblul Naţionalului), nu a
intrat nici în cohorta celor care au ştiut
să „bată ia uşi" - pentru un articol, o
reclamă. o inserare în coloanele unor ga­
zete de specialitate ; nid în iritantul di­
vizion al celor care ştiu să „bată la cap"
diJrecţiiJle, organizaţii,le sau regizorii, pen­
tru dobîndirea unui rol, a unU!i avantaj sau
a unei gradaţii. N-a vrut şi ni-ci nu i-ar
fi stat bine ! Valeria Gagealov, căci des­
pre e'a este vorba în acest portret, a pre­
ferat modestia în re1'aţia ei cu lumea tea­
trală, dar, trebuie să recunoaştem, această
modesti·e nu i-a stat deloc ,rău, iar în
.relaţia cu publicul larg · nu a văduvit-o
de străluci,rea pe care calitatea ei umană,
dar mai ales. calităţile fizicului ei, talen­
tului ei, născut şi nu făcut, o înd1ritui.au
s-o aibă. Uneori şi modestia - care, între
noi fie vorba, în această meserie extra­
vertită poate deveni nocivă - e capabilă
să dea rezultate, şi nu dintre cele care
ar putea fi desconsiderate... La Valeria
Gagealov a dat ! Pentru că, precum jalea
îi stă bine Electrei, modestia i-a start; bine
Valeriei Gagealov. Poate că portretul pe
care îl fuc acum acestei actriţe este şi
el o rezultantă - fav,orabilă, să oredem -
a acestei funciare modestii.
Nesolicitat, nerugat, neîmpins, îl scriu!

26
www.ziuaconstanta.ro
ln „Nora" de Ibsen, alături de Cu Radu Beligan în „Prizonierul
Gh. Cozorici din Manhattan" de Neil Simon

O siluetă elegantă, dar, Doamne, cite­ pul pedagogic de aur al noii şcoli româ­
odată cu un mers cam de raţă leşească, neşti de teatru : Storin, Şahighian, Mibai
un port de cap demn şi, de ce nu, aris­ Popescu, Timică, Fiuţi, Ghelerter, Aura
tocratic, o privi-re initeligentă, cu miele Buzescu, Beate Fredanov, Irina Răchi­
străfulgerări ironic-sarcastice, dar şi' de ţeanu.
o telurică bliîndeţe autohtonă, sînt atri­ A ailes-o IJ.a c'laisa ei artista emerită
bute care· azi dau imaginea acestei I.rima Răoriiţeainu, inu ,pentru că şi una
multilaterale actriţe. şi ceaj:alttă erau născute pe ma-Iul Du­
S-,a născut moldoveancă, pe malul Si­ nă;nii, ci ,pentru că a simţit ,că rata „are
Tetului, la Galaţi - mulţi acto;ri a mai ceva de spus".
dăruit provincia românească teatrelor , DlllPă ,pat11u ani de studi'i i.rutense ou
Capitalei ! -, a făcut ,acolo şcoală, şcoli, p, 11ofesoaira admirna-tă, ,un exa,m€111. strălu­
s-a mai şcolit şi prin Buzăul va1ah, unde, cit de -absolivenţă, fonmat din trei suc­
ia intrat în sfera de atricţie. a Thaliei cese autentice : 1\ntigona de Sofocle, Cei
locale, cu trupele de amatori care i-au din urmă de @orki şi Ursul de Cehov, în
intuit talentul inrcipient, distribuită fiind regia lui Ion Cojar, coleg de generaţie,
in O zi de odihnă de V. Kataev ; apoi, apoi un angajament-fulger la primul tea­
cu o rµamă .ră;z;bătătoare şi cu două su­ tru •al ţării şi debutul într-o excelentă pie­
rori mai miti,te1e, s-a mutat 1,a Bucu­ să sovietică, Platon Krecet de Korneiciuk.
reşti, 1:1nde, după nu prea multe momen­ înitr- 0 distri,b.uţie săiribăitorească : Sonia
1

te de reflecţiune, a dat ex,amen la proas­ Olucwu, Geo Bartoin, Costache Antoniu,


pătul Institut de artă teatrală şi cine­ Sillvi,a Dumibrescu-Tim ,kă, Caliboreanu,
matogr,afi<că „I. L. Caragiale". A dat exa­ Beli;gan, Mlairia VolunJtaru. Debut, nu glu­
men şi a intrat ! Cnmisia care a accep­ mă ! Seară de seară, swpr,a-şcoa-lă de
tat-o în rîndurile studenţimii actorices­ iteatru, şi asta •timp de aiinci ani de re-
cului meşteşug er,a formată din mari 1prezentaţii cu sUJcces, în •regia pedagogu.:.
nume ale scenei româneşti şi din cor- Lui AL Fi:nţi.

27
www.ziuaconstanta.ro
peri.mentale, i:ndţiate şi prefaţate de spi­
. Si�ă Alexandrescu, Mony Gheleriter, rirtJUJ. şi geniul oratoric al lui Ion Marin
Fmţ1, Sadova - corifeii de pe atunoi ai
�pectacdlelor Niaţi-onaJului - se băteau SadoveaJIIJU.
s-o a1bă în echiJpă ... Frumoasă, taileintată, Cele mai iUhite roluri : Nora lui Ibsen,
tî:nără, serioasă, Valeria (!jagealov pute? pasărea ce-şi părăseşte cuibul, în regia
.pigmenta cu .farmec fiecare distribuţie... lui Ion Cojar, alături de Bai-ton, Ralu­
Sică şi Fi.nt, eş.teainu au plasat-10 în Mo­ ca Zamfirescu şi Rauţchi ; rolul profesoa­
Here - .Angelique şi Elmi,re din Bolnavul re: di:1 Institutorii de Otto Ernst. în regia
închipuit, respeativ Tartuffe. Tot Sică a lui Ion Finteşteanu ; şi, bineînţeles, rolul
distr,jJbuit-o şi mtr�o nouă versiune sce­ din Oameni şi şoareci, lingă Florin Pier­
lI1i,oă, mai tîlnăJră, dim D'ale carnavalului sic şi sUJb 001.drumarea lui Finţi: Roh�1ri
î,n Didlin.a, pe ca,re o j,ucase şi la Buz",,,'. i,u1bite, printre foarte multe •roluri dragi...
în teatrul amatorilor ; Sadova - în Un Mia:'lcea Şte:tăinescu, Ba-ranga, Everac, ţ,ra­
post rentabil de Ostrovski şi i:,, Doctor ghiu - d,ţiva di:n,1Jre mulţii autori ro­
Faust vrăjitor de V. Efttmiu (,unde ima­ mâini slujJţi ou devoţiune, Shakespeare,.
grun,aţi-vă, marea acllriţă şi delica�l om :0UJ1,tpide, Garcia Lorca, Cocteau, Tennes­
oare este şi a fost Marietta Deculescu see Wi111iams - nUJITle de uriaşi ai lite­
împotriva voinţei soţiei... autorului, i-� raturii planetei, slujiţi şi ei cu aceleaşi
cedat - gest de neuitat - partitura. de respect şi dragoste de adevăr scenic şi cu
ingenuă) ; Mony Ghelerter, atît de dornic acelaşi succes. între timp, voce dulce pen­
de vedete, i-a a0ordat credit cu Regi1t1a tru dublajul actriţelor străine Franc;oise
tînără din Regele moare de Eugen Io­ Brion, Genevieve Casile şi Antone11a Lual­
.nesc_u, .precum şi în Surorile Boga de di, în coproducţii cinem;:i,tografice ; o reu­
Hon.a Lovinescn şi în Furtuna de Shake­ şită cinematografică, o speranţă pentru
speare. Mai tîrziu, pe atunci debutan- mai bine în Moara cu noroc a lui Slavici,
1luil în regie Berechet i-a dat rioluri de apoi o lungă aşteptare pentru realizarea
prian-,plan în Parada lui E:llti,mi,u, Visul încă a cîtorva apariţii nerelevante, în
nopţilor noastre, Prizonierul din Man­ cîteva filme ale studiourilor din Buftea ;
hattan şi în mai multe 00nferinţe ex- multă televiziune şi nu pe alese, dar şi

în rolul Elmirei din „Tartuffe" rle" lotre Matei Alexandru ş i Florin Piersic
Moliere, alături de Ion Finteşteanu în „Oameni şi şoareci" de John Steînbeck

26
www.ziuaconstanta.ro
prezentarea prestigiosului festival "Cerbul
de aur" de la B.raşov, de unde s-a ales cu
o autentică popularitate şi cu o ... căsă­
torie ferdcită... In rest, rol.urt mai mar;i
şi mai mici, norme minimale, sarcini ob­
şteşti şi gospodăreşti .(ca actriţă talentată,
e bineînţeles · şi dotată gospodină), mari
bucurii şi mici înfrîngeri, amintiri şi spe­
ranţe, admLraţii neclintiite pentru persona­
liLăţi actoriceşti care i-au devenH modele,
de talia graţioasei Elvira Godeanu, muUi­
lateralei Irin.a Răchiţea.nu, tandrei Ma­
rietta Deculescu, clocotitoarei Tantzi Co­
cea. sau puternice personalităţi de :regâ�
zori-pedagogi, care au îndrumat-o la pri­
mele începuturi - Şahighian, patern pro­
fesor de vorbire scenică, Finţi, pătimaş
pedagog, Sică, dascăl de comedieni... Şi
un singur reglet : nu a jucat nic.iodată
într-o comedie muzicală (nu e un secret,
glasul cultivat al Valeriei Gagealov este
de un 1·ar carat) sau î,ntr-o operetă. Nu-i
timpul pierdut, Valeli-a 6-agealov, să ne
amintim cu toţii că fiecare zi este prima
zi.

Mihai GIRNIŢĂ

ln „Regina de Navarra" de E. Scribc

În „Regele moare" de Eugen Ionescu, alături de Şt. Mihăilescu-Brăila


şi Aura Buzescu

www.ziuaconstanta.ro
- Dan Tărchilă, aţi împlinit 60
de ani, şi îngăduiţi-mi să vă urez,
în numele redacţiei şi al meu, ,,La
mulţi ani !" Dar importantă este
nu atît vîrsta biologică, cît starea
de spirit a unui om care, pe de o
parte, a acumulat o experienţă a
creaţiei, iar pe de alta, are d-0rinţe,
proiecte, ambiţii de ordin literar,
proprii oricărui scriitor, de pînă
în sau de peste 60 de ani.
. Prima întrebare este aceasta:
acum, după numeroase piese scrise�
publicate ori montate pe scenele
teatrelor din capitală şi din ţară,
care este distanţa între ceea ce aţi
intenţionat, cu fiecare operă, şi
ceea ce aţi scris ?

- Inainte de a intra în fondul chesti­


unii, ţilil să doclar că acest in.te.rviiu se
datorează exclusiv intiiţ;iativei şi perseve­
rei!lJtei rrui Paiul Cornel Chitic.
Nu-/lTI<i esite de1oc uşor, mămtur,isesc, să
răs[Pwnd la întrebaire ; c,in,d am ÎlniCeput
să SC1riu teatru, IllU mi-am pro:p:us să a­
jung la· vî-r.sta de 60 de ani şi să mă g!În­
desc .la U!Il fel de „ooncluz,ie" asupra a
ceea ce v,oi fi scris. Actum, gî,r:11d'ilnldu-mă
retrospectiv, mi-e difici.'l să tra,g ,o lill'lie
şi să fac suma a ceea ce am rea.lizat.
Aş putea să S[PUln doar că teaitr:uJ pe
caire 1-atm s�ris ,îl soc-otesc• un preambul
a ceea ce doresc să scriu de-:acum m­
colo. deşi nu ştiu cît timp şi cîtă forţă.
ain uri v,oi mai avea ; eu 1,per să le am,
dar soar!ta es1te, ca de obicei, i:mprevi­
zibi1lă. Am scris multe piese (mi s-a re­
proşat, uneori, că. am scris prea mult,
un cercetă,tar din �.F.G., . Georg Stano-·
Dan­ mir, a .fost vehement împotriva canti­
tăţii de texte scrise de mine) ... E ade­
vărat că am scris foarte mul<t şi, dacă
Tărchilă e să fiu. smcer, într-•o se'lecţie a ,celor
iz,buttte cit de oît, fără în!doială că ar
tin,!Jra mult mai puţine....
Totuşi, nu-mi ·reneg nici o ,pagină, ,nici
un IiÎJnd, pentmu că am scris cu oo,nşti­
<inţa curaită că voi oontr.1bui şi eu la cul­
• ,,Totuşi, nu-mi reneg tura şi la sp'Îlrituailitatea r-omân-ească.
Nu a,verrn dreptul să ne judecăi;n pe·
mp. . o pagma
. ·..,, ''
... noi Îll1,Şine decît suib r,aiportu,l putinţei şi
al dorti,niţ;ei noastre de a face crulitu'I'ă r;o­
mânească ; • ,despre valoarea noastră vo , r
vorbii alţii, şi poarte nu contemporamri.. şi
aceia vor vo11bi bill'le despre noi ; aşa a
• ,,Încerc să fiu contemporan cu fost şi va fi cî-t va fi ooltură pe lume.
contemporanii noştri'' Deci l.a întrebaire pot să răspu:nd că am
încercat şi am avut u,neo,r;i sentimentul
că am izbutit să s-criu bine dî,te cev,a din
cee ,a ce am v,oit să scriu, dar că abia
de-,ac,um îm::CJ1lo mă socotesc în măsură
• ,,Am fost crescut şi educat să scriu mau profum,d, şi maJ curat şi mau
flrumos pentru cultUII'a românească.
să cred în ideile româneşti - O întrebare graţie căreia sper
şi să le iubesc" să depăşim inevitabilele declaraţii
cu iz, vrînd-nevrîncl. convenţional.

30
www.ziuaconstanta.ro
Hai să ne închipuim că vă aflaţi tetice, într-un cuvînt, opere de cer­
la masa de scris, că tocmai vă tificată valoare.
apucaţi de scris la. o piesă, iar eu, Ei, da, fălră Îll'l.doială... :Piesa Zida­
ca un diavol şchiop şi răutăcios, nu rul, dacă-mi pot î.ngăidui o astfel de afir­
vă las să lucraţi şi" vă tot sîcîi : maţie. este o reiplrlică -. irndiferent dacă·
cum vă proiectaţi piesa, la ce a.nu­ este i2Jb'Utiită sau nu, asta nru discutăm
me gîndiţi în afara c'elor ce se în­ ali,ci - dată de pe poziţiile noastre con­
timplă în piesă, cape sînt subtex­ temporaine.
tul şi contextul i,afonţienate pen­ Deci soriru acum o piesă nrumită Călă­
tru viitoafea piesă, chiar înainte torie fantastică, o' repunere în actwal.ii­
de a scrie primele cuyinte etc. In­ tate - numai ca idee, fireşte - a basmu-
trebarea este, desigur. indiscretă şi 1uti Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără
incomodă, dar încerc să aflu cum de moarte. O piesă pornită de ,1,a filozofia
se încheagă acel ceva pe care-l nu­ românească desipre căutarea veşniciei, o
mim psihologia creaţiei. Deci idee reallizattă de poporul 110mâin m,a,j fru­
sînteţi de acord, da ? - ne închi­ mos deci,t în foLclorrul oricărui. a'lit· rpopor.
puim că sînteţi 1�- masa de scris - Din propriile dumneavoastră
şi începeţi să scri.eţi o piesă de mărturisiri •constat că o ivare par­
teatru... te dintre lucrările scrise se în­
Da, ,soriru a0UJJ.11 Ia o piesă... nu cred fruptă, izvorăsc din sau vizează
că am un alt· fel de stil de luc1,u decît a'1 teme universale. Inţeleg din aceasta.
oriJcăirutl a,lt sc,rj_i1Jor ; exi,stă ceva comun dodnţa dramaturgului Dan Tărchi­
t'UtuI1ora şi oare se 11rumeşte, . nu şrtnu cit· lă de a racorda efemerul momen­
de convenţtonal, �IllS!Piraţie. Tot ce pot tului la marile arcade spirituale-de
să �Ull1 este că 11:a fiecare pi'esă d tea­ care cerul Europei este împînzit ...
tru p, oo,nesc d, e ,la, o idee. - Aş vtrea să cired că a,m abordat a­
- Ideea este oferită, sugerată, ceste :teme penrtiru că am fost crescut îin
extrasă din realul contemporan sau ires>pectufl spiTitua11Ji,tărţii româneşti. Şcoa­
este cumva de origine „culturală", · ila şi fami'lia mi-iau impl1iimat în ouget
teoretică ? · 1iot ce este, ma1• pirofund şi mai f:ritmnos
Nici asta n-aş pUJtea spU111e, pentru î,n gîntdiirea şi în simţi-rea r,omânească.
că, de pildă, Io, Mircea Voievod am Am fost crescut şi educat să cn.·ed 'În
s0I1is-o în unma cererii teatrrul'Ui din Con­ ideile româneşti şi să le iubesc. De ai.ci,.
s·baruţa. Dair socotesc că Mi.iicea Voiev:od şi ruu dliintr-1O î111dinave oa·reC'UID fil,ozo-•
era o prezeruţă :Eoairte veche şi persisten­ :lllioă•, se trage literaitura pe ca:re o scriu.
tă în conştiilnţa mea. Cererea teatrului a - Aşadar, copilăria şi tinereţea.
:fiost 'lllil accildenrt; care m-a făcut să scot • au fost legănate şi îmbibate de spi­
di111 oonş,tiinţa, mea şi să• ma:teisiarrizez li­ ritul culturii româneşti ; dar pro­
terar fi,gura acestUJi voievod. Poate aş fi fesia dumneavoastră, accidental sau
· soris-o ,peste u111. am, doi sau cin,c,i, C'U nu, a fost, la început, aceea de me­
altă ocazie... Alpoi piesa mea Zidarul am '°1ic. Profesia asta, ca e înseamnă
,ooris-o dintr-o bulburaire res,tmţită la pre­ un contact direct cu biologicul, cu
miera piesei lui Blaga Meşteru.I Ma­ visceralul, cu concreteţea omului
nole. viu, a avut vreo influenţă în ::ipa-·
Oîn
, d
, am plecat de la tP,itt,u - era riţia. şi evoluţia clramaturgului de
g;:,rin '68 -. spectacolul era excepţional, mai tîrziu?
mi-aim SiPUIS : ,,aşa cev,a nu se poate, nu Cred că da ; influenţa a constat..
e pos�băJJ !", .desd,gruir, gînidindu-1mă la Jert­ în primul rînd, în dorinţa de ,claritate a
fă ; voi scrie o piesă pol'Ililnd' de la a­ ideilor ; oa medl1c, nu mi-aim putut per­
cest : ,,aşa ceva nu se poate ! " mÎJte nici-odată să :fil,u c,onfuz, să accept
- Deci, cu această piesă ne a­ confu , zi,a, echdvo, oul. Medi,cu,1 este omull
flăm în replică faţă de textul lui caire trebuie să pr-keapă, să constate
Blaga_. O replică polemică. ex\clct reaili:tatea ; -realitatea, aşa oum e
- M-,aş sfii să spun acest Lucru. Blaga ea. N-am putut să accept echiv·ooul idei­
este un monument a!l. oultun.-ii noastre, lor nitei im teatm11. Nu ştiu cît am. izbutit
, căirufa nu cred că-i 1pu1'em da o rep],ică acest lcucru ; poate că uneori am fost
noi! prea exact, 1udd, dar nu-mi pa!re rău ;
Dar mc1 o replică, oricît ar acesta şi aşa sîint. eru...
fi ea de polemică, dată unei opere - Deci, profesia de medic nu
aflate în patrimoniul naţional ori v-a predispus către scormonirea,
universal, nu este o ,negare, o anu­ descoperirea, cercetarea anecdoti­
lare a a.celei 01>er(!l ! Ci mai de­ cului :..._ anecdoticul suferintei, a­
grabă este expresia dreptului ori­ necdoticul stărilor preclinice; post­
cărui scriitor - un drept care se clinice...
plăteşte scump în caz de eşec - Mai degrabă, profesia de medic
de a dialoga peste timp cu valori, v-a limpezit sentimental, afectiv,
concepţii, mentalităţi, ideologii es- v-a limpezit tactica şi strategia a- ·

31

www.ziuaconstanta.ro
propierfr de temele literare care Întîmplarea ou iepurele vînat în Va­
vă sînt dragi. lea Plîngerii este o intervenţie a elemen­
Am fost întotdeauna, deşi mi. se re­ tului teres•t:riu, uman, care face exp]ka­
pr,oşează uneori acest lucru. un mare bilă îinboa,rc
, e1'ea dilntr-o viaţă veşntcă şi
senfilim ental. neumbrită de vreo suferinţă, fără să o
Dar sentiunentele de dragoste, de si,rn­ pună î,n seama personajului. Dar perso­
:P,aitie. de admiraţie, chiar exacerbate fi­ naju- l se în·toai·ce dm pr-0p1i,e voi,nţă..
iTlld, am înceroart să le trec prtrutr�un fil­ Deci, viz;iUJilea este contemporană. nu
tru roţian,al ; a,m ac, ceptat să iubesc, să neapări:iat a mea, personală, pentru că
adrmilr sau să ur.ăisc, dar am virut să ş<biu fiecare dilnitre noi, cei care sori,em, ne
de ce iubesc, admir sau urăsc. integrăim unei vizi wni genera1e contem­
- Din cele ce-mi spuneţi, înţeleg că porane, SÎITTtem purtătO'nii ei de cuvînt.
savoarea, carnea, umoarea replici­ şi nu sîn.tem 01,igiina1i deoît în măsura
lor sînt ale sentimentului, ale 'afec­ în oare societatea noastră este origi­
tivului şi afectuosului care e Dan nală...
Tăr<!hilă. Dar ce vizaţi, ce urmă­ - Deci, dramaturgul . Dan Tăr­
riţi, care sînt subtextul şi contex­ chilă, cunoscut prin piesele sale
tul piesei pe care ne închipuim a­ istorice sau de inspiraţie mitică,
mîndoi că o scrieti ? este contem·poran, prin aspiraţii,
Am abordat motiv�l Tinereţii fără contemporanilor săi.
bătr�neţe... din ,punct de vedere Da. Cel puţin, încer-căim să f.im con­
conttern,poraru, Azi, ştHnţa ince,pe să air­ temporani cu contemporanii noştri. De
gwmenteze o· tpoteză dim ce în ce m!3li aceea, te rog să consemnezi amărăciunea
răsp]n.di•tă. ,cum că în al-te sisiteme olia­ mea oent1,u 1 fel'llll cum sî,nt p.riVJi·te U111.eori
netare, im altă pa,11te a unwersului, tim­ înceroăirile mele - aşa cum s-a întîmplait
puil cUJ1 ge altfe1 deCllit aici pe Părnînt .
i
-c'hti.arr în această revi•stă, atunci .eî,nd a
NOIÎ a,m „rezolviat" această i,poteză jmpe­ acceptat să publice un articol care a
cabil din .punct de vedere moral, în bas­ jigniit nu numai rea ' lizarea, ci şi inten­
mul românesc amintit, pentru că am in­ ţiile .piesei mele.
clus întoarcerea lui Făt-Frumos pe Pă- : - întreb acum ca simplu re­
m$nt, ca să povesteaJScă oamem.illor ce a Jlorter : pe cînd o antologie realizată
trăi,t. ce a văzut e!l în a1te J,um
1 i d. Nu S-'a chiar de dumneavoastră, printr-o
mulţ,uim'i-t să desoo,pere un aidevăJr, mai selecţie operată într-o cantitate
ilmpor1lant a fost să se întoaa:ică - şi ,,reproşabil" de mare de texte ?
asta cu 01,ice pret. - şi să arate oame­
nil1or adevăiruQ acela ... AITTtdlogia nu o voi putea face de­
Cii oameni-i l-au îll1/ţeles s,a·u nu, a:sta e cît .după ce voi scrie textul de \Care ţi-am
cu totul aLtoev,a... poate că Făt Fruimos v,orbilt. si alitul pornit de la celebra bala­
s-·a frlrtions prea dev.i.-eme, dair, orio, um, dă Mioriţa.
exiperieni\)a 1,u1i a rămas... Eu reiau acea E' o tentati-vă exbrerrn de difidlă, ten­
ex,perienţă a peman.ajului de ba:sm şi o tativ,a aceas,ta...
tr,a,nspun Îl11 lumea noast, ră, oa.re a.re mullt P,oalte că, din-1:re cele 60 de ,piese. voi
mai muil,te diate şi nosi,bi,Jităti de dernan­ reailiz;a o selecţie de 10�12. cu care să
stnre a aceSltui adevăr... de basm. mă pr,ezilnt în fata publiicului cu fountea
Mii.num:at rărmî,ne că acest om. dUJPă o sus.
ex.tJerient.ă excetotionaJă. s-a îm tm,s îna­ - Succes! Mult succes. Dan .
poi a,casă,, pe Părmiirut. rnn:um,ţînd l ,a toate. Tărchilă!
Paul Cornel ClUTIC

telex-,,teatrul··•te/ex-,,teatrul"•telex-,,teatru/''
Deşi cu mare întîrziere genericul „Patrimoniul piesa într-un act Jocul
- de care FAIMA se face dramaturgiei naţionale - umbrelor de Daniel Tei, o
răspunzătoare - consem­ din bibliotecă pe scenă" consistentă secţiune pri­
năm consistentul număr (semnatari: Virgil B1·ădă­ vind cartea de teatru, opi­
12/1983 al revistei băcăoane ţeanu, Sorina Bălănescu, nii despre dramaturgie şi
,,Ateneu". consacrat aproa­ Maria Vodă Căpuşan. Con­ critica de teatru, o scri­
pe în •întregime teatrului. stantin Cubleşan). colocviul soare inedită, adevărată
Dintre numeroasele arti­ .,Regi.zorul, ideolog şi pe­ profesiune de credinţă a
cole cuprinse în sumar, regretatului Ştefan Ciubo­
am reţinut editorialul dagog al teatrului" (parti­ tăraşu ş.a.m.d. 1ntr-adevăr,
,,Teatrul - educaţie pa­ cipanţi: Aureliu Manea, foarte interesant număr •
triotică, revoluţionară", su­ Szombati Gille Otto, Nico­
ita de opinii grupate sub lae Scarlat, Dan Stoica), (continuare la p. 81)

32
www.ziuaconstanta.ro
Caiet de spectacol

· 1vONA, -PRINCIPESA BURCUNOIEI


W. Gom�rowicz
de
TEATRUL MIC
www.ziuaconstanta.ro
■ CĂTĂLINA BUZOIANU
vează., pare rece şi distant, comunicarea
e îngreuiată. Actorii însă preferă cutia,
iita11i,ană, s-au arătat refractari celorlalte·
formule. Grea a fost, pe scena pe care
jucăm azi, ada;p1Ja-rea 1a decor. Căci, lu­
cru paradox;al, spectacolul era „gata",.
mişca-rea, la fel, dar jucam iăn.-ă dece,r,
structura spaţială, unidimensionată, era

Un studiu
„desena,tă" pe_ podeaua scenei, ceea ce
îi făcea pe actori să se simtă mai liberi.
• Lucrul cu actorii. La · început, lec-·
de limbaj teatral turille au decurs într-o atmosferă eufo-­
rică, actorii lucrau cu plăcere, manifes­
tau o adevărată bucurie Jiaţă de text, le·
plăcea această piesă „foarte bine sc,risă".
Dar, pe măsm·ă ce spectacolul se în-­
• întotdeauna ,pornesc la lucru de la chega . şi începea să-şi impună expresia,
problema spaţiului, de la înscrierea ac­ se năştea revolta. A urmat o perioadă
tm.;u]ui ca o hieroglifă în spaţiu ; corpul de împotrivire, de înclîrjire a act0rnor·,
iui trebuie „să scrie" staTea sau situa­ pe care senzaţia că sînt „manevraţi" de·
ţia în care se află. tlntenţta pare for­ •către regizor îi iirita la extrem. Meto­
mală, dar ea cOTespunde structurii in­ dele prin oare încercam să-i aduc la.
time a tex·tului ; căutam Forma (per­ înţelegerea rolurilor li se păreau abe­
fectă !) a reprezentaţiei ; am anulat rante. Cele mai mari şi mai dificile pro­
citeva soluţii de decor, pînă cmd, in · cele b.leme ;"-a ridicat personajul Ivonei ..
din urmă, am aj-uns •1a varianta aleasă, Rodica Negrea nu -accepta :r;n:ijloacele ar­
o reprezentare a · structurii c-ristalululi. tistice .pe care i Je p , ropuneam pentru.
Decor rigid şi totodată. proteic, ·.conţine a configura semnificaţii-le 'Personajului.
Intrebîndu-mă, la început, ce trebuie să.
For.ma şi Deformarea. Nu căutam numai
fie Ivona, răspunsul m , eu „un
un decor, ci şi o carcasă . pentru actori. obiect" - a şocat-o. Realiz•a1rea ro1u1ui.
Actorul, în decor : melc ce-şi poartă co­ i s-a părut o tortură·, nu voia în ruptul
chHia în spate. Imaginea spectacolului capU'lui, se împotrivea din Tăsputeri. să
trebuia să sugereze actorul prins in joace „un obiect", ,,un balon" adus în
această carcasă., într-1.IJil mediu perfect glumă 1a Serbare, la Fiesta. 'I'i expH­
închis, din oare nu poate ieş·i. Sub cam situaţia Ivonei în :raport cu cei-·
această carcasă au loc evenimente, pre­ lailţi, insistam asupr:a superiorităţii ei
faceri, ,aparent spaţiul e transformabil, obiective faţă de Curte; :liaptul că-i ce­
ream să-şi ·anuleze demnitatea să su­
dar e :făn.-ă ieşire. porte batjooura, maltratarea, agf, esiun�
· Căutam soluţii... Mi-ar fi plăcut un continuă, . că-i arătam „Capriciile" lui"
cadru rea.1,ist, oe-ar fi i.lustrat locul po­ Goy;a_ şi, anume. ,,AruncaTea sardelei"
veştii : un parc şi un castel. Mă gin­ c�--.i c�eam să se .identifice cu ţinta de:·
deam 1a Castelul Bran, la Muzeul Bru­ r1- Z1ul!l'l�, toate ac-estea nu făiceau · de.cit
kenthal, doream să jucăm actul I iln să-i crească dezgustul şi spai.ma faţă de
parc şi celelalte înăuntru. Am inceput rol. Din lrupta ei cu mine, cu rolul ou
ceiJ1aJ.ţi, s-a născut tensiunea inter,pre­
repetiţiiJe la Muzeul de Arlă., i:n sălile
tării. Cu preţul unor mari efortur'i su­
de· Artă medievală; -experienţla.. s-a aril- ferinţe, reprimări', căci 1a un mo�ent
. tart; linteresantă. Se juca ilia !l_lar1Jer, folo­ dat interpreta s-a '·confundat cu persona­
sindu-se strana, tronul, baldachinele etc., jul, simţindu-şi demnitatea cumplit
apoi se juca 1a balcoane, urmînd ca în ultragiată, s-a născut CTeaţia ei, azi una­
actul U publicul să se' deplaseze la etaj, mm recunoscută ca atare. Cu un instinct
• unde într-o sală anume amenajată. în- artistic foarte sigur, Rodica Negrea crea
-conj�rată pe trei laturi de spectatori., ar · în jurul ei un „cordon sanitar" se făcea
fi fost montată structura actuala a de- vid în jurul ei, nu suporta p� nimeni
· eya îngrozită de manifestărue. de gestu�
conrlui. nJe celor din jur - noli me tangere ! -
S-a repetat de asemeni, Ja Teatrul şi aceasta, chiar aceasta era cheia ro.iu­
Foarte Mic, folosindu-se în acelaşi lui : o· spaimă, o frică dev, oratoa,re
mod balcoanele, scăril. e, ancadramentele spaimă care, la rîndul ei, îi contami�
sălii. In ambele variante se cîştiga mult nează pe cei1alţi, arundndu-i în starea
în relaţia cu publicul, spectatorii erau de panică din care va re2Jl.l.l-ta decizia
într-un fel implicaţi ; azi, ipe scena Tea­ de a pune la cale pieirea „principesei
trului Mic, re1aţia cu s,.l?ectatorii apare Burgundiei". Victoria interpretei este
victoria Ivonei, care dintr-un · obiect­
total diferită : spectacolul irită, ener- eni-gmă, · un obiect-victimă. devine un

34
www.ziuaconstanta.ro
\

Genericul montării : Curtea -, PElrsonaj colectiv avansează în pas de paradă...

...începe Fiesta : stranie serbare. corridă, carnaval. ..

.S5

www.ziuaconstanta.ro

I , ---·-·· , - ., l
,

a:
' .

' ,

Apariţia Ivonei (Rodica Negrea) - clovnul, .ţapul ispăşitor, ţinta batjoclllfii şi


veselirii generale, este programată...

l
�.: _.,,;;-�"

�----
•..ca un obiect oferit Prinţului pentru a-l distra...
� -

'
--

�---- .
•.
��...&:.,;

36
www.ziuaconstanta.ro
Şambelanul (Florin Călinescu), chin­ Măşti, roluri şi funcţii in ceremo­
tesenţă a şambelanismului ... nialul Formei (Leopoldin a Bălănuţă;
Dan Condurache, Mitică Popescu)

simbol al demnj:tăţii înV1ng-0.toare. Iv,ona nirea ei. Ea este obiectu�, oferit Prinţu­
se eliberează ele fr.ică ,pri111 �ubiTe. lndră­ lUi pentru a se distra, dar el folosţ:!şte
gostindu-se de Prinţ, ea iişi transformă prilejul şi preia iniţiativa altei farse :
condiţia. Momentul-cheie al reprezenta­ Îll1 mî:na l'l.l.i, Ivona devine instrumentul
ţiei este în actul I, cînd se aprind·e scîn­ răz,bunăru împotriva Curţii, a FamiUei.
te.ia irubirii. Simţim cum prinţul FiJip Inrtroducerea Ivonei în palat este in­
riscă să fie contaminat, dar, în acelaşi troducerea microbulUi ,care va declanşa
timp, Dan Condurache ne face să sim­ epidemia ... Un microb, un virus cerce­
ţim imunitatea personajului. Prinţul este tat la m1•croscop ; în -decursul a-oeste.i ex­
programat - în scenariul puterii - pen- perienţe, oare se transformă într-o vivi­
1mu irolul de prim...amorez, de „love-ma­ sec�ie, victima Ivon� se agaţă de călălll
FiHp, căci el este singurul pe care exis­
chti.ne". dm- el înţelege -că., dacă ar iubi tenţa ei jl intereseaz,ă cu adevărat. Dar
(ca un om), drumul spre Putere s-ar miportul se poaite şi inversa, 1ui Filip i
îochilcle. lmtre J,ubire şi PuteTe, alege se face fri,că de ea, de forţa iubirii ei,
Puterea. In speotacol!ul nostru, spre deo­ de atitudinea ci ; căci tăcerea, aici, re­
sebjre de piesă, Ivona nu apare ca un prezintă o atitudine.
produs al întîmplări,i. Apariţia ei este PeJ11tru Dan Condrurache, problema
cliI1ijată, programată, ca să spun aşa, de esenţială ero renunţa!I'ea la mijloacel·e
către- Şambelan. Ivona, ţapul ispăşitor, de_ expresioe folosi.te în Maest?·ul şi Mar­
clovnul, obiectul batjocurii şi vesellirii gareta, care l-au marcait şi în roltl'I'i�e
generaOe, este adusă (din afara Curţii) Uilterioare. A trebuit să . facă un mare
efort de , introspecţie, roliul. lui Fi-lip
ca un punct în program în ziua Sărbă­
fiind eminamente psihologic, iar relaţia
toI'liti, atunci. cînd ,toată lumea bună este cu· Ivona, de domeniul ps,i.hol;:>giei abi­
oblil?)atft să se distreze. •In această zi, sa'le. Actor extrem de receptiv şi preo­
„fastă întreprinderiJor amoroase", cum cupat de rol,, Dan Condurache a accep­
sună horoscopul Prinţului, ,,hazarduJ", tat propunerea mea - ,,absenţa mijloa­
suib chipUl · Şambelanului, pregăteşte ve- celor" .-, căutînd să reliefeze expresivi-

. 37
www.ziuaconstanta.ro
Spaima devora­
toare a Ivonei îi va
contamina pe toţi.
Cîteva dintre Ma­
rionetele Curţii
(Marian Rîlea, So- ·,
rin, Medeleni, Pe-
tre Mo�u)

Iza (Ioana Pave­


lescu-Sion) - pro­
fesionistă a Atrac­
ţiei feminine
alternativă p�ntru
Prinţul Filip (Dan
Condurache)

Alte ipostaze rele­


vante ale „Capri­
ciilor" : Leopol­
dina Bălănuţă, în­
truchiparea Eti­
chetei, Dan Con­
durache - a Sfi­
dării...

38.
www.ziuaconstanta.ro
lndrăgostin�u-se de Filip, Ivona, 1ş1 transformă condiţia : obiectul-victimă devine
un simbol al demnităţii învingătoare

tatea prin ,absenţa expresiei, să facă din ;tex•t. Aici, structura decorului m�a
perceptibil ceea -ce se ascunde · sub aj1Utat să sugerez tema labirintului. ,Ivo­
masca imobilitălţii :. ,,,un mort frumos cu nia-A!riiadn-a, căutind f,irul-, ţine în mină,
ochii Vii,i "... El a -căutat să realizeze ,o ca o PaTcă, ghemul ; firiele încurc.indu-se,
sare.ma actorkească . -difidLă : arderea, structlllra rigidă se deformează, labi:r..in­
combustia, zbaterea oontinuă, cu o mască tul devine junglă, actorii şe strecoară cu
îngheţată, impenetrabi1ă. greu. Flanica e paralizantă.
Spectaouloasă a f.ost evoluţia atitudinii Dificultăţi destul de greu de învins au
Leopoldiinei . Bălănuţă faţă de viziunea apă'l"ut în lucrul cu tinerii interipreţi.
propusă. La î.nceput, ea voia ca ,piesa _să Florin Călinescu, actor tî•năr cu care am
li-e acoperită de iadevă·r de viaţă, dorea lucrat, cu rezu1tate e-x,celente, pe scena
-ca totul să fie convi.ngăţor . prin auten­ I.A.T.C., s-a văzut •acum pus în faţa
tici-ta te ; ca şi Rodi·ca Negrea, dorea o unor ,compHcate 1probleme, în relaţia sa
,expresie �·ealistă. Şi ,eu doream ca tot1,1l permanentă cu Leopoldina Bălănuţă şi cu
să_ fie convfogător, •dar î,ntr-altă cheie. Mitică Popescu, avînd de înfruntat dife­
Leopold.ina Bălănuţă a fost cea diatii renţa de experienţă artistică şi de maturi­
care a iintuit ,posibi!Lităţile interpretative tate scenică. In mod vădit, stilllil lui de joc,
oferite de noul registru şi s-a dovedit ,.ti,p I.A.T.C. ", distona ; el ,uza de a)te
un ,pi'l.on de sprijin în toate repetiţiile, mijloace, de alt limbaj. L-am obligat să
-cr·eînd şi captînd un cur-ent de opinie studieze Codul manierelor elegante, să
prorpke lucrului, �mplidndu-se oa un asimiJ.eze eticheta, să-şi modeleze com­
adevărat „coregizor" element Jmportant portamentul confor.m unoT prescripţii
pentiiu . polarizareain jurul montării a extrem de J.iguroase, unui cod, ca în
celor care nu credeau în finalizarea ei. Kâthakâli. Nu înţelegea la început, con­
Vechiul meu ,colaborator Mitică Popescu, si,derîn,d cerinţel,e mele drept „prostii".
pm·tener de lucru în atîtea spectacole pe Şambel,anu,l ,pe care-l avea de jucat tre­
scena de ,1,a PJatra N�atmţ, a · intrat cu buie să exprime chintesenţa şambelaI].iS-.
di&poniibilităţile-i şti1Ute în jocul propus, ,mu,�uii, dacă pot ,spune ·aşa, funcţie c� s-a
•alegînd însă masca bonomiei, îmblînzind manifestat în toaite timpurile, figura lui
cu farmec ferocitatea ipe oare· i-o su­ trebuie să poată fi •Încadrată în toate.
gemm. epocil-e.... El poartă 11.l!n costum neutru,
Importantă mi s-a părut scena „ghe­ insignifiant. e singurul făTă uniformă.
mului", unde am ,pornit tle la o replică DUII)ă cum Marian Rrlea, wn mlul Jud

39
www.ziuaconstanta.ro
Banchetul fina,I, unde se pregăteşte sfirşitul Ivonei ; tăcerea ei a de­
venit paroxistică ...

Chl<ri!J, trebuia să-l .prefigureze pe viito­ imuabilă a sistemului, fiecare rol avincl!
ru,! Şambelan. Chirfil este un ailter egu o funcţie precisă în ,oeremonia1ul desfă­
aJ. lui Fi1i,p, un „kagemusha", şi totodată şurării ,puterii. Şi, fit'eşte, tot , aici inter-·
temnicer.ul lui, deopotrivă dublul şi spio­ vin ·toate deformările pos,ibHe, ['evelate
nul Prinţllllui. Rol complex. Tot dO!Uă ro­ prin simpla şi terifianta prezenţă a
luri, de astă dată concentrate intr-un,ul Ivonei.
singur_ în care am contopi>t două perso­ Problema ech�pei de colaboratori este
naje din text, avea de jucat Dinu Ma­ Vitală pentru orice reailizator de spec­
nola:che : Ciprian-In!)Cenţiu, reprezentind tacol, dar vitală mai ales pentru mine,
laşi-tarea şi obrăznicia, un profesionist a� care resimt ca absoiu1lă nevoia fluidu­
slugărniiciei ag:resi<Ve. Alt profesionist, lui unificator al sensibi!lită,ţii şi afinită­
mai bi.ne zis profesi0'!'1Îstă a Farmecul-ui, �ii - această indis,pensabilă cheie a co­
a ;'\,tracţi�i feminine, este Iza în inter­ rnunidirii. Acum, m afara Lianei Manţoc
pretarea Ioanei Pavelescu-Sion. Şi în şi a lui Mii;cea Fforian, vechi colabora­
textul Jui Gombrowicz şi · în Mecani<s­ torii., două nume noi s-aru făcut. remar­
mul nostru, ea este personajul opus cate : tinăra Marie-Jeanne Lecca, al
Ivunei, alternativa pe care tot Şambe­ cărei 1lalent eruptiv s-a impus în echi,pa
lanul o oferă Prinţului, avînd, ca şi s-cenog•rafică de la Dragonul (Teatrul Ti­
toate celelalte personaje ale Curţii, func­ neretului din Piatra Neamţ). şi a cărei
ţii precis delimitate şi roluri multiple : relaţie creatoare cu Li'ana Mainţoc a fost
Izia este şi secre<tară a Reginei, mătuşile de�bi,t de stimulatoare; şi coregrafa
Ivonei au sarcini precise in consiliul de Ra!luca Ianegic.
coroană etc. Şi Odalis Guillermo Perez,
fostul meu student de la regie, avea de Unul dintre cele mai spectaouloase­
îndeplinit o funcţie precis irevel1atoare· în personaje din montarea Ivonei... rămîne­
reprezentaţiie : personaj-ul Valentin, La­ decorul, senmat de Marie-Jeanne. Tot-­
cheuJ diin text, omniprezent la Curte, odată trebuie să relev munca, tenacita­
deviine Capol"ailJul, omul Şambelanului, tea ei în urmărirea execuţiei acestui·
dfrti�torllll Fiestei, Şerul. serviciului se­ cadru s-cenografic, asigurată într-o exce-­
cret, personaj malefic, omnipotent. lentă colaborare cu Centrala Industrială·
Curtea a fost tratată şi ca un perso­ de Mecanică Fină Bucureşti, a cărei con-·
J1aj colectiv, ea reprezinrtă Forma. esenţa ducere (director generaJ, Vail.eriu .Matache,.

www.ziuaconstanta.ro
ş1 mgÎlner Bogdan Veselovschi) ne-a acor­ tul U. cind Prinţul şi Chiril pun la cale
dat un sprijin nepreţuit. uciderea. Ivonei, din nemişcarea celvr
Despre Liana Manţoc nu aş dori să do,i tineri, ce· fumează suspendaţi sus pe
vorbesc „în al doilea rînd", mµ.nca şi corzi, din rotocoalele leneşe de fum, se
creaţia ei situînd-o de asemenea în „pri­ desenează parcă planul crimei. 1 Aş men­
mul rlnd". Cred că ea este o ma-re ar­ ţiona că atunci cînd pe scenă a intervenit.
tistă a ,costumului. ştiind să caracteri­ struc.tura decorului, am avut nevoie de
zeze un personaj prirutr-un detaliu reve­ ajutorul profesorului-cascador Szabolcz
lator, şi dovedeşte o intuiţie deosebită Cseh, care, în două 'l'epetiţii, a pus la
în alegerea materia1elor de soenă. Vă punct tehnica „saltudlor morta}e".
aminitiţi eşarfa ,neagră a consulului SrpecbacoLul Ivona, principesa Burgun­
Grotti, col'ajul de mater.i"aile moi, violacee, cliei· a- însemnat pentru mine o expe­
din care era alcătuită rochia Ersiliei rienţă de un tip deosebit. Aş spune că
Drei (Să-i îmbrăcăm pe cei goi), sau si­ l-am ,lucrat oa un calcul matematic, o,
luetele subţiri, cu pălării inconfundabile, ecuaţie .algebrică. M-a pr,eocupat un stu­
ale ouplului Maestrul-Marg , areta, pată dilU de limbaj teatral care să corespundă
neagră , din care ţîşnea ţi'pătul buchetu-. şi formal teoriiei lui Gombrowicz despre·
lui de .flo'ri galbene ? Cînd l-am felcici­ Formă. dar care să exprime totodată,
tat pe Mitică Popescu pentru premiul alătu·rii de o ,atitudine 1politică clară, ade­
A.C.1.N. acordat interpre, tării sale din , văruJ. sentimentelor şi logica demonstra­
serialul TV Lumini ii umbre, el mi-a ţiei, să demontez orloger.ia blocată de
spus oă trebuie să-i mulţumească Lianei ,.:fii,rul de nisip" care e Ivona. Evident,
Manţoc : ,,fără basca şi fularul puse de aceasta nu e decît o cheie posibilă de·
ea n-aş fi ştiut să găsesc personajul lm­ interpretare, textul, precum se ş,tie, fiind
păratu11ui" ; remarca lui mi se pare deschis unor dţ.mersuri diferite. Dar spec­
exactă. Pentru spectacolul Gombrowi1cz, tacolul, aşa cum s-a constituit, reprezintă
Liana a căutat un material rece, care relaţia mea cu această piesă ; probabil că.
să fie rigi<l şi totodată apt să se mu­ Nunta sau Opereta ale aceluiaşi autor
leze, şi l-a găsit la Fabrica de nasturi. le-aş pune în alt mod. ' •
In ceea ce priveşte personajul Ivonei,
ne-am propus o succesiune de costume,
de la p1imul, din ţiplă, la u1timul, ,,alu­
ziv-Infantă" - ,costume care trebuiau
smuJse pentru a se dezvăl, ui „goliciunea",
nonconvenţionalismul eroinei. Costumul
esenţiiaJ. al Ivonei este „absenţa costumu­ ■ MARIE-JEANNE
lui" ; am vrut să sugerez� ,,pielea" per­
sonajului, aparenţa unei păipuşi . di�
LECCA
cfrpă moale, ,confecţionată de mînă ş1
în grabă!
Despre colaborarea mea cu Mircea
■ LIANA MANŢOC
F,Jorian arm mai scris, el ·nu compune

Soluţia . scenografică
mlllica unui spectacol, ci un spaţiu so­
nor în care ,actorul este mtegrat. La
Ivona..., muzica trebuia să exprime
atmosfera Curţii : cadenţe de marş mi­ '
litar, ce va deveni marş funebru ; să fie
muzica de Fiesta ; să particularizeze Gînd-ţi-vă la un şarpe - nu oi"icare,
t, ema grupului, suitei lui Filip, temă tra­ un ad'evikat Boa, care îşi. pîndeşte, cap­
tată în ton·uri punk, iar pl:intre toate a­ turează şi îşi digeră prada. Prin devo­
ceste motive să se insinueze tema Ivo­ rare se deformează. Apoi urmează liniş­
nei, fÎII1lll Alriadnei. tea, o liinişte aparte, ce nu poate fi do­
Mişcarea aparţine Ra:lucă!i .Ianegic, cu bînd-ită decît prin putere.
care am [ucrat pentru prima oară, într-o De data asta, însă, şarpe,le -este un
înţelegere deplină; întreaga echipă a adevărat sistem. Un sistem perfect în
beneficiat de aportul ei creator, şi Ro­ funcţionariea lui. Prada nu apai,e întîm­
dica Negrea in special a fost sprujinită pJător, venirea ei este regizată, iar pri11
in dobîndi1rea expresivităţii plastice.• Ra­ desfiinţarea ei se realizează demonstra­
luca n-a oăutat nki un moment să ob­ ţia supremă : cea a invincibilităţii
ţină o mişcare în sine, efecte gratuite, veşnă\Ce.
ci a relaţionat personajele prin ge:;.turi. Deocamdată, este vorba numai de o
De pildă, oînd în a'Ctul I Chirii o sus­ imagine, pe care textu!, lui Gombrowicz
ţine pe Ivona, făptur,ă amorfă, ce îţi dă ne-a sugerat-o de la •prima lectură. O
senzaţia că se· .prffiinge, :rrnşcMea lui e imagine care îşi cere vehement dreptul
astfel concepută încît pare că el ,,îm­ la existentă.
bracă" învelişul ei alnmecos, că-i preia · Ne aflăm la Curtea regelui Ignaţiu. O
formele... Sau în momentul-cheie din ac- lume care se constituie în sistem, o de-

41
www.ziuaconstanta.ro
1;;:· crochiu, elemente de
recuzită şi decor...

Variante ale costumului·


Ivonei în diferite ipo­
staze dra,matice : balon,
moluscă în folie de
plastic, aluziv infantă,
pregătită pentru butucul
călăului

42
www.ziuaconstanta.ro
;:.';;.� J4rt2t/;,,r
/

Stadii din evoluţia decorului : vitrinele cu costumele de Curte, modulul rabatabil


cu reţeaua tip cristal, cubul - spaţiu geometric destinat. reprezentăriloc Foi-m.e 1 · şi
Deformă,rii...

.monst!raţie despre ceea ce înseamnă tra­ In faţa noastră 'Se afla hîxtia· goală şi
,gedia formei închise. Pi<esa vorbeşte cles­ albă..,
_pre biruinţa unui sistem devorator. care Cătălina Buzoianu v,eruise cu ideea
funcţionează perfect. Iv,ona este adusă extr.aordinară ca spectacoliUl să se joace
în arena fi.arelor ca un obieot, ca un la Muzeul de Artă (săLile de Axtă medie­
pr-iJ,ej. de glumă. Dar rîsul se transformă vală). Decorul ar fi fost cel al s,ălilor
î,n rînjet de teamă. pentru că „gluma'· ·p, dn ,care vizitatori� ·se plimbă de
.iniţială devine o oglindă perkuloasă Şi era generos, ,pentru că ne oferea di­
pentru toţi cei de Ja Curte... Persona­ verse şi multiple spaţii -de joc.
jele populează rJtmic spaţii .ri-guroase şi ne era la îndemînă : ttronul din sal-a
reci. jos devenea chiar tronul regelui
Curtea regelui Ignaţiu nu-ţi lasă :Îlar vitrincle ,cu ,costumele de curte
prea multe portiţe de scăpare... Iar noi acum cîteva sute de ani aveau o dublă
am fost încolţite din -toate părţile. Eram funcţion,alitate : una, pl.ll' decorativă,
terorizate de această stare de demenţă, alta, de compunere ,a spaţiului de miş­
căreia nu-i găseam un ,echivalent plastic.

43
www.ziuaconstanta.ro
Ne gîndisem chiar să aşezăm costu­ aceleaşi spaţii. Rigoarea, repetarea obse­
mele personajelor noast-re de Curte ală­ dantă. apa1riţia curţii regale (voit mili­
turi de cele devenite deja ubi�tte de ta.r·rizată, în costume de pi,ele. neagră -
artă şi de muzeu. Vitrinele în care ur­ ciocli plini de măireţie) emană o atmo­
mau să fie expuse ar fi fost ale noastre, sferă de teroare. Nu lipseau nici capca­
din plexi, pe roţi, peruniţînd actorilor să nele, nici mirajul unei posibile schim­
incflr,e în elie, să le mişte, compunînd spa­ bă,r1i.
ţiul. Ar fi intervenit şi mici amenajă,ri. J?rin configurarea spaţiului scenic am
In text prima scenă avînd loc în exte­ încercat să determinăm riguros mişcarea
riru-, doream ca un covor de gazon, f.rîntă a personajelor, în unghiu.r i, drepte,
verde-crud, să îmbrace marmura sălii de cu traiectorii prestabmte. Podeaua nea­
joc. Spectatorul urma să fie purtat gră: 1ucioasă, in care se re'flectâ struc­
di.m.tr-o sală în alta de acţil.l!Ilea în des- · tura metalică albă, potenţează ideea de
făşu.rare. Lucrurile s-aJU schimbat însă·, repetabilitaite. Rigiditatea se regăseşte î.n
aşa cum schimbătoare sînt circumstan­ opoziţia categorică dintre albul străluci­
ţele ,în teatru. tor al structurii şi sobrietatea funerară
Am vrut apo,i ca spectacolul să înceapă a a,ncadra,mentulUi ,ş i a cos.tumelor. In
direct din stradă şi să fie filmat de o acest spaţiu, lumina n-ar fi trebuit să
echiipă de illelevizii,une - şi-atunci ar fi fie „de atmosferă" ; am fi dorit ca li­
apărut totuşi declarat artificial (ideea niile ei să fie tot atît de dure şi de
de artificial o urmăream şi la muzeu). tranşante ca şi reţeaua Jn sirne. Se ce­
Gîndiţi-vă la replica : ,.Minunat asfin­ reau nişte culoare dirijate perfect,
, pen­
ţi,t !", dată .noaptea, în ,lumina ref1ectoa­ tru a integra reţeaua Juminoasă reţelei
relor... Acesta era nU!Inai începutul pie­ conorete a deco·rului. Intreaga atmosferă
sei, ,restul s-ar fi desfăşurat pe 5cena impune „ţi•nuta" şi oprjjmă.
Teatrului Mic ·unde am şi rămas în cele S-a creat în acest s-ens un bloc cte
din urmă. · • „costume-uniformă", personaj colectiv şi
Pfustram ideea vi:trinelor (inspi,rată de decor cinetic în acelaşi timp. ,Individua­
muzeu), ce conţineau, ca într-un ierba,r lizarea e11a marcată discret. S-a interv-e­
supradimensionat, -costume, podoabe de nit prin costum şi ,i:isupra liniei corpo­
paradă, a,panaje ale curţii rlîgale. Vitri­ rale ,a actorului. MachLajul, coafurile ţe­
nele pe iroţi acţionau ca nişte module pene se integrau brutalităţii atmosferei.
cu pereţii rabatabili, care permiteau Faptul că .anumite ,costume pnt fi real­
continua schimbare a spaţiilor de joc mente „sfişiate" ne duce ou gîndul 1a o
(schiţa 1). In acest sistem de expunere transformare a personajelor, î:n care ci­
oon1linuă. costumele jucau un rol impor­ tim schimbări grave aae lumii înconju­
tant, devenind o prezenţă ;permanentă rătoare. In ,aceste coordona,te stilistice,
pentru spectator. Deformarea modulelor apan:;e singurul element care disto­
prin :rabatarea pereţilor nu ara sufident nează - Ivona, în toate ipostazele ei
de sugestivă. Nu se producea �ocuil pe dramatice : ,,moluscă" inv,eli-tă în folie
care-l doream noi, şoc pirovocat la apa­ de p.l,asti<:. capti·vă de -la mceput în pr- o­
mţia Ivonei. Ne trrebuia un sistem rigid priul ei costum (ambalajul crimei va fi
şi iîn acelaşi timp ,deformabil. La rigi­ tot o folie âmensă de plastic) ; ,aluziv
dd.tate ann ajun•s uşor, multiplicind vi­
trina-modul--ce1ulă într-un spaţiu dat şi infantă., p , regătită pentru butucul călău­
aj,ungînd astfel la o reţea tip cristal lu,i ; embrion.
(schiţa 2). E momentul să •relevăm aspectul cer
Mai complicată a fost sugerarea pro­ mai important ,pentru noi din ,;expe­
cesului de deformare. Am trecut şi prin rienţa Ivona... " : colaborarrea cu Cătălina
fam oglinzilor concave., convexe, a tu­ Buzoianu. Cînd spunem asta, nu ne gîn­
bm:illor-oglindă, care arătau publi..:ului o dim la accepţia generică a termenului de
imagine deformată a ireţelei - lucru colraborare, ci ,la expresia adînc ome­
greu de real,izat însă, deoarece necesita
o unghiulaţie perfectă şi o execuţie, de nească pe ,care o include. Absenţa „tira­
asemenea, ireproşabillă. Am r- enunţat. Am ni ei" ,regi21orale, crearea unui genero&
tncercat şi cu un cub ou ipereţii elastici, climat 'de lucru, ştLlnţa de a sugera şii
din helanca, pe care era desenată re­ nu de ,a impune deta'lirul, :fianatismul tea­
ţeaua. Era o soluţie, dar nu cea mai trului, slnt atuurile regizoarei Cătă'1ina,
fericită. Ne-am întors fa reţeaua-sistem, Buzoi,anu, şi nu mai ,puţin ale omului.
,ilăstrind doar feţele ri,gi'C!e şi inţeri,orul Pentru noi. par.ticiparea la repetiţii,
din fire e1astice. Ideea asta ne-a mulţu­ caracteruil lor în permanenţă CREATOR,
mit 4in toate punctele de vedere. Curtea faptul că vedeam oum sub ochii noştri:
regală a lui Gombrowicz se regăsea în se modela şi se fixa forma spectacolului
acest spaţiu geometric, ce transmitea au constituit un pasion,ant studiu tea­
senzaţia de rece, sec, neprimi.tor, dur. tra,l, de care vom beneficia mult timp
Era un spa:ţiu limitat, ce închldea mereu de-acum înainte.

44
www.ziuaconstanta.ro
■ LEOPOLDINA
BĂLĂNUŢĂ

Între
aparenţă
Sl
,
esentă
, ...

Regina Margareta, continuă pendu­


lare între ceea ce arată lumii şi ceea
ce ascunde ...

Am stat tot timpul în sa1ă, de la pri­ Băieşu. El face parte din categoria oa­
mele repetiţii pînă la ultimele, şi am meni.lor pentru caTe nu am nici un fel
avut bucw:ia să văd cum se încheagă de simpatie. In realizarea reginei Mar­
-şi cum se structurează acest spectacol. gareta tfrebuie să mă dedublez neconte­
Am văzut, deci, de foarte aproape şi nit, chiar în timp ce sînt pe scenă : stau
am simţit foarte. ,,fierbinte" cum se vizavi" de ea o văd cum vorbeşte, cum
plămădeşte un fapt de artă. Am învă­ �erge, cum ;eacţionează, păsm:înd per­
ţat aici multe lucruri, printre care ceva manent controlul asupra ei.
,esenţial : nimic din ceea ce ştii nu e Dificil de redat, însă, continua pendu­
.suficient în această profesiune ; . nelimi­ Jare a pe,·sonajului 'Între f!Parenţă şi
tate sînt căi,le artei ; nu există nici o esenţă, între ceea ce arată lumii în mij­
.soluţie pe care „să o ai" în buzunar. locul căreia trăieşte şi ceea ce ascunde._
După mai bine de 25 de ani de meser1e, A fost greu de obţinut această unitate
,cred că fascinaţia artei actorului stă în a rolului, această dialectică gombro­
faptul că de fiecare dată rolul îţi apare wicziană între formă şi deformare. In­
,ca o coală albă pe care trebuie s-o um­ treg actul doi devine un dilatat moment
pli. In faţa mia:acolului ce se înfăptuia al căderii măştilor. ,,Oglinda" reprezen­
pe scenă mi-a fost uşor să trec din si­ tată de însăşi făptura Ivonei transfor­
tuaţia de spectator în cea de actor ; mă scena într-o uriaşă oglindă demisti­
staTea de spectator m-a stimulat, aju­ ficatoare pentru spectator. Jocul nostru
tîndu-mă să mater1alizez ideile au­ gimnast este o convenţie, el poate fi
torului.
interpretat ca o sugestie că aceste per­
Importantă, în colaboraTea cu regizo­ sonaje se întorc la condiţia primitivă.
Tul, mi se pare lipsa de prejudecată în Spec.tacolul e şocant, tăios. Nimic din
faţa personajU!lui, absenţa unor tipm·e ceea ce face Cătălina Buzoianu nu are
prestabilite la lectu,ră. Cătălina Buzoia­ moliciune, nu e edulcorat, totul e aspru,
nu cere un joc esenţializat, abstract, dur. Cătălina a operat pe parcurs ş1 o
auster, ,,desenat", pe care să-l umplem valoroasă muncă de decantare : a r�­
cu adevăr Rezultatul : imaginea obţinu­
tă este fo_. arte atrăgătoare, spec.tacu:J.oasă nunţat la foarte multe obsesii şi · propu­
atît pentru public cît şi pentru cei care neri plastice şi nu a preluat imagini_ din
o real<izează. vechile ei montări. Spectacolul m1 se
Personajul meu are date asemănătoare pare origţnal în primul rînd în raport
cu cel interpretat în Iertarea de Ion cu creaţiile anterioare ale regizoarei,-

45

www.ziuaconstanta.ro
■ DAN CONDURACHE

Un
„tigru
albastru"

în umbra zîmbetului enigmatic al


Prinţului Filip, companionul său,
Chirii (Marian Rîlea), îl prefigu­
rează pe viitorul Şambelan ...

• Witold Gombrowicz a avut inspiraţia Şi iată că din nou, spre uimirea mea; .
genială să arunce actorilor de pretutin­ Filip mi-a adus am[nte că pariul cu el
den[, p:rin piesa sa Ivona, principesa Bur­ este de fapt pariul cu mine însumi. Lucru1
gundiei, un fel de „tigru albastpu", cum simplu, dealtfel, pe care profesorul meu.
ar spune Borges, adică un dar prjmej­ Octavian Cotescu mi l-a spus cu ckagoste·
ddos. . în prima săptămînă _de studiu la clasa,
Au rămas în urmă luni de mscuţii de actorie, avînd ace'laşi zîmbet enigma-·
aprinse, violente, sterfie sau surprinză­ tic ca al lui Gombrowicz. ,,Aventura
tor de folositoare, repetiţii chinuitoare, Gombrowicz" a început cu o stare de··
infernale, zile şi nopţi în care Ivona... mare încord&e, de mare ne&guranţă. Am
ne-a torituirat pur.tind ;zîmbetul enigmartic înckăg;it rolul tîrziu, poate din pricina
a:l lui Gombrowicz, şi i-ată că acum, cînd stării de iritare pe cru:-e mi-a creat-o, a!
spectacolul Teatrului Mic înfruntă pubL­ luptei violente pe care a trebuit s-o duc:·
cul, sînt chemat să aştern cî,teva rînduri cu mine însumi, ca să prind ail.une-·
despre. ,,cum am reali,zat rolul pri-nci.pe­ coasele-i contururi. Nu ştiu dacă arr
lui Filip" ... reuşit ...
GQ·eu, foarte greu, pentru că acest ,,Tigrul meu albastru'', principele' Filip;
,,Hamlet pe dos", cum îi spunea lui FHip. a zîmbirt enigmatic şi mi-a atras aten-·
reg;izoarea Cătălina Buzoianu în timpul ţia că lupta nu s-a te!'IIlinat, că de-abia·
repetiţiilor, a reprezentat pentru mine acum începe, că vom rămîne si, nguri zilele
- şi spre uimiirea mea - un mare efort şi nopţile, avînd de înfruntat înţelepciu-·
nea tăioasă şi uneori gre,u de suportat pe
de gîndke, un răscolitor efort de investi­
care ţi-o dă întHnirea cu publicul. Filrip•
gare a unor zone abisale ale fiinţei m-a învăţat să accept şi să înţeleg spe-·
omeneşti. cificul genial şi misterios al li.teratu,rii
·N1:1 ştiu dacă am reuşit ; sînt pariuri lui Gombrowicz, libertatea de a urzi fire„
în profesiunea de actor pe care n-ru ·voie cum ai alege potecile în pădure, neştiind I
'să le pierzi, Filip este unul· dintre ele. ' nde te vor duce. şi ce· te· aşteaptă,;.. ,
l;'

46

www.ziuaconstanta.ro .�··,'
■ MITICĂ POPESCU

Un
JOC
cu
valoare
de simbol.�.

Regele Ignaţiu şi biruinţa unui sis­


tem devorator, în care Haz-ardul are
chipul unui Şambelan : Mitică Po­
pescu şi Florin Călinescu

Un asemenea te:xt nu poate face decît scena, oferindu-ţi o viziune personală


plăcere unui actor, căci pe lîngă faptua asupra unui text, Cătălina Buwianu te
că reprezintă o valoa,re în repertoriul solicită intens, îţi creează dificultăţi sti­
unui teatru, oferă o bogată partitUJră in­ mulatoare, ca să ajungi să împlineşti
terpretativă, în stare să marcheze carie­ această viziune. In creionarea persona­
ra actorului. jului meu mi-a pretins un joc esenţiali-
Nu am mai jucat niciodată un rol de zat, cu valoare de simbol. Ne�a fost �reu
tipul Regelui Ignaţiu. M-a ihteresat deci să ne adaptăm mijloacele de expresie la
prin noutatea mijloacelor pe care le so­ spaţiul de joc, imaginat de regizoare
licitau, deopotrivă, piesa şi regia. Vor­ împreună cu scenografa Marie Jeanne
bind despre produsul finit - unde pă­ Lecca. După ce vreme îndeiungată am
rerile pot fi, fireşte, împărţite - mă nu­ repetat urmări, nd un contur schiţat pe
măr prin.tr:e cei care c-onsideră specta­ · scenă, reprezentînd decorul, în momentul
colu,! drept · reuşit, un ang,renaj care cînd acesta a fost ridicat, şocu1 a fost
funcţionează foarte bine. Aces,t .J.uc!I'u se atît de mare încît a trebuit, practic, să
datorează, în pl'imul rînd, dilI'ecţiei de luăm· munca. de la început.
scenă·. Nu e prima mea intî.J.rnre cu re­ Ce mi se pare important în această re­
gizoarea Cătă'li,na Buzoianu .. , Ne aflăm prezentaţie, pe lîngă text, regie, sceno­
în faţa unui creator important, un re­ grafie, muzică ? Calitatea a1rtistică a par­
/i!izor ambiţios şi talentat ca,re'. a demon­ tenerilor ! O distribuţie foarte bună, un
strat, . de-a lungu-I ca,rierei sale, că nu colectiv de actori excelent, care· au răş­
este un artist „comod". Gînditor de puns. extrem de profesionai tuturor Cl:i­
spectacol care îşi prog,ramează miza�- rinţelor.

47

www.ziuaconstanta.ro
■ MIRCEA FLORIAN mUJI1că, 1a ruivelul multelor sale calităţi
l.a superlativ - mă incintă felul în care
ne înţelegem cîtnd lucrăm un spectacol.
Îmi cere 1ucruri surprinzătoare, ce se
dovedesc indispensabile, răspunde propu­
Spectacol neri'1or mele, construind sau ,reconstruind
pe anume muzică, i'mpune şi stimulează
lu.cirul cu vocile ,actorilor, în Iine, simte
sub un clopot spaţializarea muzicii 'şi gîndeşte ca atare.
Pentru lumea putri,dă din Ivona... ,
muzicile „decadente" pe care le-am
(de sticlă) făeurt; isi,nt ,ceea ce cred ,eu că trebuie.
Muzici electrice avînd background-uri
cu sequencer, cu formule ritmice repe­
titive, cu tangenţe frapante cu muzicile
mindmale, intră în balans cu muzici elec­
Nuntă cu lăutari la nunta unui lău­ tronic• e orincen-e, .tulburi şi tulburătoare,
tar. E o experienţă uni'că, nunta mea glisînd şi întinzîndu-se precum cauciu­
,cu teatnul. Fiindcă vin dintr-o lume cu cul decoru1ui. Dealtfel, rectangularitatea
legi di.ferite de cele Wlanim acceptate costumelor şi a decorului are multe în
.sau general cunoscute ; dintr-o lume ab­ comWl cu formulele ritmice pătrate ale
stractă, de numere, unde relief şi peisaj muzio • ii , (servind de asemeni şi dansul
se construiesc într-un sistem rectangular, şi mişcarea scenică s •au determinînd de­
şi unde se manevrează oscilaţii (sunete, senul core�rafic), preCIUII'Il şi invers : ele­
timhruri sau forme), lungimi (durate sau mente sau ,principii ale muzicii &e re­
forme) sau alte valori ,ce par colţoase. găsesc m imaginea spectacolului. Am
.Rezultatul e încîntă•tor, d'ar cu teatrul lucrat mult, şi aici, cu vocile actorilJ'.:,
-e altceva. Toate celelialte .munci ale mele cu anume rostiri ritmice, cu in.tJnnţia
conţin, fireşte, tot ce .am mai bun, dar (din nou), chiar cu mici module cîn­
luciditate cu un bob m,a.i mult. Atît mu­ tate - aşa se face că mereu tu, spec­
zicile de· avangardă, muzicile electronice tat@ule, auzi muzică ; chiar şi atunci
pure, ins,talaţiile mele de sunet, cît şi cînd magnetofoanele tac. Pentru magne­
partiturile, notaţi.a acestor întreguri. Cu tofoane am lucrat benzi în studio, cu
teatrul e altceva. Mi se •înmoaie genun­ un grup de new wave şi cu un a[tul
chii oind mă ,aflu m faţa (sau pe su­ de muzică electronică de avangardă. A
prafaţa) scenei. Se .pornesc magnetofoa­ urmat punerea muzicu pe spectacol,
nele, instrumentele răsună, iar cei de sus fixairea ,reperelor pentru sonorizator şi
intonează, inoantează, cîntă şi joacă. Şi apoi vînzoleala premierei. Din înşiruirea
o fac ei, actorii, într-un fel ,atît de fi­ de momente, notate cri•pti-c uneori -
resc, încît mă cutremur. NatuJ:"alizează ,,Marşllll curţii", ,,FjeSta ", ,,Puicuţele",
muzicile, l,e apropie de o esenţă a tor. ,,Tema -Ivonei", ,,Ma-rşul nupţial", ,,Uci­
Nu în zadar ;teatrul •antice, teatrul popu­ gaşii" (1-3), .,Marşul funebru", ,,Marşui
l.ar sau teatrul .total sînt soluţii ,1a cri­ lui Filip" -, nu se poate deduce decît
zele ce apar periodic. Metaforă şi meta­ suprafaţa muzicii Esenţa ei se relevă,
morfoză : elementele se condiţionează, se aşa cum notam la (începutuJ ac-estui ar­
influenţează reciproc, iar întregul însem­ ti-col, doar .la contadul cu întregul, ce
nează, comunică altceva, mai bine. Tre­ potenţează atit de f.ericit -componentele.
buie mereu să-mi stăpînesc slăbiciunea ·Ascunsă în adînm1ri•, ştima teatrului
pentru aceste alcătuiri, fiindcă ştiu că şi poate să iasă ila lumină prin bulboane,
sacii artelor pure, nemixate, îmi aparţin, prm gura vreunUi canal. printr-o sondă
aşteaptă să-i scormonesc. sau p1in apa unui izvor. Cobor într-o
Dintre cele douăzeci şi patru ,de mu­ fîntînă unde e nevoie de muzici apli­
zi�i rpentru speotaoole de teatru pe care cate pe trupul celei c• e întruchipează,
le-am scris ip'înă aoum, �apte sînt pen­ poate. ide.alui.
tru spectacole concepute de Cătălina
Bu�oianu. Şapte - e o cifnă ! N-am lu­
crat cu nimeni atît de mult Îl'l echipă.
Şi atît de bine. Şapte spectacole de im­
portanţă •capi.tală. Le-am lucrat cu o
plăcere, fără margini, fiindcă. î.ntîi de Caiet de spectacol realizat de
toate, Buzoianu litie ce e muzka. Ştie Mira IOSIF şi· Ludmila PAT­
ce e, şti-e să o practice, ştie să o inte­ LANJOGLU.
greze în spectacol-, ştie ce îi trebuie.
Pentru ea, ca şi pentm mine, muzica e
o componentă de mare ,preţ în teatru. Fotografiile, arh. Laurenţiu
Dincolo de ceea c-e se •poate vedea lim­ CONSTANTINESCU.
pede talentul ei şi puterea de

48.
www.ziuaconstanta.ro
)rtj

:J � �
,_J

oo
\.)

->
Ctj
�. ......

P E R S O N AJEL E

Ing. CONSTANTIN PALADE


o
- �S
,_J
�S
'Ctj
E
-:c
Dr. GRIGORE LEPEDEU �
PANAIT NICOLAU, prim- �
� �
maistru
Q.)

HARALAMBIE (LAMBI), fiul �
său
JANI CARAMANGIU, tehni-
cian
Dr. ing. SERGIU BERINDEI

Ing. EUGEN CIUTACU
SULEIMAN REGEP (ŞULI)
GIGI ON0FREI, scafandru
GHIŢA PASARE,Jăcătuş
DIANA, soţia lui Lepedeu
OLGA PREDOIU, studentă, co-
laboratoare a lui P�lade
SOFIA, mama lui Panait Ni­
, colau
RADA REGEP

Muncitori, D!!vigatori, ospătari,


o picoliţă.

49
www.ziuaconstanta.ro
'
ACTUL I
O faţă de cortină cu imaginea platformei de foraj marin „Albatros"
FORPETROMAR, în rada portului Constanţa.
Terasa cafe-bar „Pescăruş". La una dintre măsuţe, cu nişte cafele dina­
intea lor, Sofia şi Olga. Grupaţi în stînga, în
, spre întrarea cafe-bar-ului, mai
mulţi muncitori, cu valizele Ia îndemînă, sînt pe picior de plecare, dar tot
mai bat cărţile ori încheie o partidă de table, fumîn , d plictisiţi de a,şteptare.
Unul, mai scund, chinuieşte la. chitară aceeaşi melodie, spre exasperarea unui
lungan, care intervine mereu cu : .,Termînă, Mardare ! Termină, mă, dracului !"
O dimineaţă de octombrie. Fond sonor - sirenele navelor care cer dană.
Din cînd în cînd, muncitorii privesc spre clădirea din dreapta cu firma FOR­
·PETROMAR, ca şi cum ar a,ştepta. de acolo o comunicare direct legată de
plecarea lor.

LAMEI (vine în grabă din fundul scenei; :f:idel, ma ala grasu' ...
Sofiei, care lucra de zor cu andrelele) : (Lambi, ·bucuros de vorba lui Şuli, mai
Vii.n', bunico ! (Olgăi.) Olguţa, repede · cumpărci o plăcintă.)
pe chei, să vezi ce de lume ! PANAIT (din grupul muncitorilor) :
IAN! (care intrase odată cu Lambi) : Opreşte-te, Lambi ! Opreşte, măi qur­
Lume, lume, ce de lume ! tă, c-o să-ţi fie rău.
LAMBI (celor două femei) : Haideţi ! ŞULI : Nu poate fie rău. Suleiman Regep
Hai, bunico ! Hai, că nu iese în fuece tatar cinstit, vindem paacinte cu car­
zi din radă o platformă de foraj ma­ ne, cu cairne adevarat... (lnainte de a
rin... ieşi, cu un chicotit, Olgcii.) Domrui.­
IAN! (îl continuă) : ...cu numele de „Al­ şoară, pot vorbi şi cum trebuie, dar
batros". E ca o insulă plutitoare. O pentru aliş-verişul meu mai schilo­
i,nsUJlă metalică. Şi, cu cele patru p,i­ desc vorbele, şi cîştig la vînzare. (Că­
cioare înălţate spre cer, parcă-i o ce­ tre Iani, cu vorbirea de la început.)
tate cu patru turle. Oh, tu ţinţar, fiu al nenorocului, geaba
SOFIA: Da' pentru ce-s picioarele cele, dubim ! Ea nu pentru iJine, pentru altu'
Iaru? ,plingem. (Se îndreaptă spre fundul
LAMBI : Ca să se înţepenească pe fundul scenei, cu o chemare de „zurna." - un
mă:rii. .. fel de clarinet mai scurţ, cu sunet as­
IAN! (îl continuă) : ...şi, glisînd pe ele cuţit.)
să se înalţe platforma deasupra apei. IANI (priveşte după Şuli; biruindu-se) :
LAMBI: Vin', bunico, să vezi ... Cargoul Cu o· ,zurna ca a lui SuJeiman Regep
sub pavilion ldberian care-i gata să sau cu un saz, acum cîteva sute de
iasă din radă, pe lingă „Albatros", ani aş fu trăit la curtea vreunui calif:
pare o asch�moclie de barcaz, o neno­ Sau, pribe�ind ca poet rătăcitor, aş fi
rocită de barcă ... cîntat prin bazare, în vreun şuk, şi
ŞULI (vine din grupul muncitorilor; gru­ oamenii s-ar fi adunat în jurul meu...
pului Sofia-Olga) : Aici, aici, grahim LAMBI : Tu, !ani, eşti nebun !
aid. (Celor doi tineri.) Vrem logod­ IANI (continuă, sorbind-o din ochi pe
nica fidela ? Nu dam colan de aur, nu Olga) : Aş fi cîntat de dor, de dra­
dam podoabe. O placinta de la Su­ goste şi vitejie, de huriile cu obrazul
leiman Regep, şi ea nu mai uitam pe din crini şi. rodii, şi ochii, două fJă­
voi nic.iodat'. (ln vreme ce Lambi a căr,i negre...
şi înhăţat două plăcinte pe care i le-a LAMBI: Mai du'-te dracului şi n-o cob­
plătit, Olgăi.) O, domnişora formos, zări !
cumparama, bre, o placinta şi dam la IANI (pe-a lui) : Oamenii m-ar fi mi­
logodnicul tău... ( arătase spre I ani) luit, -iar bătrîniii, sorbind pe încet feli­
....şi el nu te mai uitam niciodat'. (Cum geam., ul, ar fi dat din cap : ,,Allah,
Olga a izbucnit în rîs.) A, nu asta, Allah ! Ce mai cîntăreţ ! Ca ambrozia
Ţafandache, nu asta ţînţar logodnic vin pe buze vorbele lu,i, şi, versurile,

,50
www.ziuaconstanta.ro
cint de pasă,re măiastră ... " (O schimbă ce sclipet de tăciune aprins sînt ochii
brusc pe „Foaie verde, trei spanace / du.miitale ! Şi acuma, cum ţi-ai bătut
De la Bucureşti încoace... " ; lui Palade, genele, parcă ai coborît un văii de
care intră.) Gata, patroane, ne îmbar­ noapte. Un văl peste întreg focul din
căm, nu ? In regulă, tot? ochi...
PALADE: Aproape tot. DIANA : Doamnă, nici un bărbat nu mi-a
OLGA: Domnule inginer Balade, v-aş spus...
ruga... SOFIA : Nici Costi?
PALADE: Mai tîrziu vă stau la dispoziţie DIANA (tresărind) : De unde-l ştiţi ? De
cît doviţi... (Gata să urce treptele spre Constantin Palade aţi spus, nu?
clădirea din dreapta, lui Panait, care_. SOFIA: De Costi, da. A stat 1a noi în
se apropiase de el.) Panait, ia, te rog, "azdă cît a lucrat în echipă cu Panai,t.
datele de la Centrul Malinei. II rog pe Asta, 'în vremea cît a fost scos de la
comandant să mi le dea în scris ! (A Institut de Sergiu Berindei, fratele
intrat în clădirea FORPETROMAR.) dumitale.
OLGA : Domnul ingine.r Palade, de obi­ DIANA: 1,nseamnă că mă ştiţi şi pe
cei aşa de poHti<cos... mine...
SOFIA : Mă mir şi eu. (Lui Iani.) Ce-i cu SOFIA: Te ştiu. Şi ştiu cum l-ai alungat
Costi, că nu-i în apele lui? ca pe un cîine rîios.
IAN!: La ieşkea din radă, 'cargoul libe­ DIANA: V-a spus Costi,?
ri.an era să intre în platformă. SOFIA: Nu. Un cuvînt n-a scos. Dar
ştiam de la !ani.
LEPEDEU (negăsindu-şi locul, se apropie DIANA: Aha, ţiganul ! Mereu cu cercelul
de grup ; Sofiei) : Doamnă, să mă ier­ în ureche?.
naţi că vă vorbesc, dar îmi amintiţi de SOFIA: Cu cerceluJ în ureche, de la
mama. Tot aşa mărunţică şi ageră, şi maică-sa pereche. (Cu un gest.) Poftim
la fel, mereu cu cîte ceva pe care să-i cle-1 vezi. (Dar Ian{ s-a ridicat şi a
umble mîinile... (Dianei, care iese din dispărut. Olgăi.) Unde Costi l-a cules
cafe-bar): Se pare, Diana, că plecăm mai mult îngheţat dintr-o coşmelie a
îndată. (Cum Diana a luat .loc pe ban­ pieţei Constanţa, de aceea îi spune...
chetă şi nu i-a răspuns în nici un fel, DIANA (o continuă) : ...ţigan turc.
se îndepărtează tăcut.)
SOFIA (mereu Olgăi) : Dumneaei i-a ce­
SOFIA (după Lepedeu) : Şi dom' inginer rut lui Costi să aleagă între dînsa şi
Palade tot aşa, că încă puţin şi ple­ ţigan...
căm...
DIANA: Si Costi l-a ales pe ţigan.
DIANA (Sofiei) : Meteo-ul anunţă timp SOFIA: Nu de asta l-ai lăsat. (Olgăi.)
optim, vreme splendidă. Bietul Costi îşi vînduse aparatul de
LAMEI (morfolind plăcinta): Ce oftezi, scufundat sub apă, ca să plătească
bunicuţo? Nu mai ai răbdare că ai �azda lui Ia.ni, iar dînşii l-au scos de
. să te întîlneşti acolo în lra.rg cu Smir­ hoţ.
nfotis? (Rîzînd.) N-ai auzit-o, Olga, DIANA : Vînduse aparatul Institutului. Că
cum toarnă la gogoşi, una mai gogo­ 1-a răscumpărat după o zi şi l-a ascuns
nată ca alta... Şi, toate, că-s întîmplări în pod, ca să se dea de el, tot furt se
din viaţa ei. Calcă pe închipuiri şi tot cheamă...
felul de vise şi minciuni, şi-ar vrea să
le credem adevărate. (Direct.) Mai SOFIA: După căpăţîna fratelui dumitale.
bine, bunico, chiar dacă nu-l întîl, neşti DIANA : Era decanul. Trebuia, într-!-ln
pe Smir, niotis al tău, să cînţi o „Sa­ fel...
miotisa" şi-o să-ţi treacă. Sau „Tha­ SOFIA : Dar dumneata, ca logodnkă a
lassra". lui Costi, cu ce-:ii fost mai brează ?
IANI (din locul său de pîndă) : Oh, Tha­ · I-ai cerut să�ţi jure şi s-o cheme mar­
lassa ! Thalassa cu cei zece mii de pa­ tocă pe maică-sa, cum că a vîndut un
licari, ajunşi pe malul măr,ii, şi toţi luc.n1 de-al său. S-o ruşineze pe bă­
într-U111 ,glas : ,,Evohe ! Evohe, Tha­ tru,ă?
lassa !" DIANA: Dar pe mine cum m-a ruşiniat? !
SOFIA: Că mult te-a durut ! (Olgăi.)
SOFIA: Iani, psihi-mu... Tu, inimi?ară, Dacă l-ai fi văzut în vremea aceea pe
trebuia să fii nepotul meu, ş1 nu Costi ! ln pnivirea lui de taur sălba,tic
mascuntl ăsta lacom de Haralambie ! citeam atîta tristeţe... O durere, dar în
(Olgăi.) Dragul de Iani, d["ăguţul de acelaşi timp şi o duioşie, că nu o dată
el... Şi dînsul cu visele, ca şi mine. Se m-a adus la lacrimi. Şi, în afară de
învăluie în poezie şi vise şi, fără de !ani, mereu singur. Singur.
arilpi, se înalţă dincolo de ce se a.filă. DIANA : N-am ştiut.
DIANA (Sofiei): Nu prea înţeleg ce�aţi SOFIA: Cum să ştii, cîntl pe loc ai şi
vrut să spuneţi, dar şi eu uneori... întors calimera şi te-ai mălitat cu doc­
SOFIA (îi taie vorba): Ce văpăi de foc, torul· Lepedeu? ! (Olgăi.) Uită-te ! Pri-

51
www.ziuaconstanta.ro
veşte-1 pe doctor, şi spune-mi dacă că aţi rezolvat î,n mod strălucit gli­
poate sta o dlipă alături de Costi Pa­ sarea picioarelor. (Jenat că Palade
lade ? ! Costi e un bărbat că tremuri nu-i răspunde.) Se pare că vă pă_;;traţi
.roată cînd pune mîna pe tine, şi doc­ faţă de mim.e vechea animozitate din
toruJl... (Gest spre Lepedeu.) BJetul om, virernea studenţiei. Vă asigur că eu am
nu am nimic cu dîru;ul... Va fi medicul uiitat totul.
platformei. PALADE: Numai că eu n-,am uitat l'l!irnic.
DIANA : Sergiu s-a dat peste cap să fie Şi aş dori ca maistrul dunmeavoastră,
angajat - asta, după accidentul cu un Pasăre, să nu-şi mai bage nasutl în
pacient care i-a murit pe masa de treburille noastre.
operaţie. CIUTACU : !mi pare rău, dar, în calitatea
S0:8I,A : Mde, se întîmplă tot felul de mea de reprezentant al beneficiarului,
nenoroci<ri... Şi, acuma se cheamă că-l trebuie să urmăresc modul de com­
petreci, cum scrie la carte unei coruţe portare al agregatelcxr...
care-şi spune că-i o doamnă... PALADE (fără să-l mai asculte, lui Pa­
DIANA (după o clipă de ezitare) : Ba, ca nait, care se întoarce) : Marea mereu
să fiu sigură că pleacă, se îmbarcă. calmă, nu? (La confirmarea acestuia,
(Direct.) Ne despărţim. Am deschis ac­ luîndu-i nota din mină.) Vreme staţio­
ţiune de divorţ. (Se îndreaptă spre Le­ nară. Coincide cu ce comunică şi Bucu­
pedeu, dar cum Palade coboară din reştiuL (Şoptit.) Treci pe la magazie
clădirea FORPETROMAR, împreună cu şi a.filă cum stau cu echipamentele de
Sergiu Berindei şi cu Ciutacu, se protecţie. (Şi-l petrece pînă la ieşire.)
opreşte.) SOFIA : Olguţo, degeaba te-ai în11lristat...
OLGA (Sofiei) : Prea ai fost aspră cu ea. Şi mie îmi făgăduise Panait: mamă,
SOFIA : Aspră ? Aş fi vrut ca vovbele 1ie wau cu noi. Dar, dacă nu se poate...
să-mi :file cuţite, pumnale, ciocane cu OLGA : Dumitale, bunko, ţi-e uşor : ai
care s-o izbesc· ! w.ut să vezi marea, ai văzut-o. Tot e
OLGA : Orezi, bunicuţo, că domnul in­ ceva.
giner PaJ.ade... ? SO.F1IA: Şi tu, adică, pentru lucrarea ta?
SOFIA : Dacă o mai are în minte ? Nu Spune-o cui �rei, nu mie ! Te-ai ţinut
ştiu. Nu cred s-o fi rupt din irurnă. liipcă de dom' Palade, că poate-,poate
OLGA : Chiar nu ştii ? să-ţi •cadă pară mălăiaţă... Măioo.r de
SOFIA : Cum să ştii sufletul omului, cînd te arătai mai înfiptă, să-l încUi cu o
pe-al tău singur nu-l prdcepi? Imi privi-re, aşa, mai afurisită, cu o bătaie
spuneam că merge să-şi vadă bărba­ de gene prin care să frltre2'i un nu
tul. Pe dracu' ! O cLi,pă nu l-a scăpat ştiu ce care aduce a pasiune, a patimă
di.n ochi pe Costi. nebUlrlă... (O împiedică să-i răspundă.)
OLGA: Unde-i vede că sînt aşa de ag-i­ Cum auzi ! Apod, încă o bătaie-două de
taţi... Şi domnul Parade, şi fu:atele dî,n­ gene, de copilă modestă... Bărbaţii-s
sei, domnul director geneva! Bertl,ndei... proşti ca .noaptea. Cu un marafet din
SOFIA (lui Palade, în vreme ce Berindei astea, cad mesa, ce maii!
şi Ciutacu au luat loc la o măsuţă, OLGA : Nu vă credeam răutăcioasă.
aşteptînd cafeaua comandată) : Costi... SOFIA : Nici nu sînt, dar, ca să te scot
Ce-i, Costi? De ce-aţi cidi.oat glasul? de sub norul ăstia de lacrimi... Sau,
P ALADE : Nimic. De-ale noastre. MJ.cile poate., să�l pornesc, şi să te linişteşti.
mi:reriii. Chipurile, că şi-au epuizat sto­ Ori să .iei trenru.l şi să te întorci acasă,
cu'!, şi nu mai au cum să ne comple­ cum spunea Costi.
teze echiipamentul de protecţie... (Ol­ OLGA : Nu ,plec. Imi reţin cameră la ho­
găi.) Imi pare rău, Olga, dar va trebui tel. (Şe ridică.) Rămîi şi dumneaita?
să te întorci. 1a Ga1aţi cu primul tren. SOFIA : Păi cum o să plec singură 1 (0
Şi dumneata, bunicu_ţo, mulţumeşte-te petrece cu ochii pînă la ieşire, şi-şi reia
cu ce-ai văzut pe chei. Nu vă pot lucrul, mai cu spor.)
î,mbru-ca. DIANA (acostată de Lepedeu) : Grig, te
OLGA: Mi-aţi făgăduit că voi wrm.ă,r:i rog să mă liaşi. Iar eşti băut!
cum se comportă sistemul de ridicare­ LEPEDEU: Sergiu mi-a confiscat s-tocul,
coborke. E teza mea de Stat. d!llr m-,am Teaprovizionat. Incă un ar­
PALADE: Comandamentul a interzis îm­ gument pentru divorţul tău.
b!llrcarea persoanelor care nu-s pe !Jista DIANA : Mai există şi alte feluri de a...
lor. (Dă să treacă spre grupul munci­ LEP.E[)EU : Mda, odată în larg, să păşesc
torilor, dar Ciutacu s-a ridicat de la peste bordul platformei...
măsuţă şi-i iese înainte.) Aveţi ceva DIANA: N-am să plîng, dacă o faci.
să-mi comunicaţi? LJEPEDiEU : Credeam că vrei să vonbeşti
CIUTACU: Nimic deosebit. Doar că ui­ cu Sergiu (a,rătînd spre măsuţa unde
tasem să vă felicit pentru mocl'.ifii.căxiJe Serg_iu .Be�7td:ei îşi bea cafeaua) ... diar
pe care le-aţi adus sistemului servo­ nu-ţ1 pierzi dm ochi fostul logodnic...
motor. Meşterul meu, Pasăre, mi-,a spus (Gest spre Palade.)

52

www.ziuaconstanta.ro
DIANA: Te crezi subtil, nu? · DIANA (s-a întors o clipă către Ciutacu,
LEPEDEU : Imi pare rău. Pentru tine îmi 1 apoi, lui Palade) : Aud, domnule in­
pare rău. O dată nu şi-a oprit ochii giner, că urmează să vă îmbarcaţi în­
asupra ta. dată. (L-a scos din mijlocul muncito­
DIANA: Şi eşti satisfăcut? rilor şi, ochi în ochi.) Costi, te fen -?ti
LEPEDEU: Nu, fiindcă eu ştiu să rabd, de mine, de ce? Toată vremea m-ai
să îndur, dar pentru tine înţeleg că e ·ocolit ca pe o ciumată, ca pe o le­
cumplit. proasă.
DIANA: Şi, ce? Nu cumva îmi oferi iar PALADE: Imi pare rău... Nu ştiam că
afecţil\lilea, sprijinuJ tău? persoana mea v-ar mai .interesa Cum
LEPEDEU : Dacă ai vrea... Să-mi dai nu­ nu bănuiam că am să vă întîlnesc, ori
mai un semn. că fratele dumneavoastră e directorul
DIANA: Bea-ţi ginuJ din rezerva pe care general. Din cite am aflat, vO!i. avea
ai cumpărat-o... prilejul să fiu mereu şi cu soţul dum­
LEPEDEU : lnseamnă că, odată în lrarg, neavoastră, în ca.libatea sa de medic
tot am să mă a.runc peste bord. a'l. plJatformei.
DIANA: N-am să te opresc eu. DIANA: Doctorul Lepedeu nu mai este
LEPEDEU: Nu trebuia s-o spui. Şi fără soţuJ meu - adică nu va mai fi. Di­
îndemnul tău, eram bun hotărît. (Lui vorţăm.
. Ciutacu, care se apropie.) V-aş ruga, PALADE : Şi eu cu ce vă pot fi de folos ?
dom' Oiubacu... Coletele şi trusa de me­ DIANA (direct) : Pentru tine, Costi ! De
dioamente... Dacă s-ar găs!i careva să dorul tău l-am dat dracului şi am in­
le urce la bord.:. tentat acţiunea de divorţ ! Ca să fiu
OIUTACU: Cu plăcere. (Unui muncitor liberă. Să fJm iar împreună.
voinic, care făcea haz cu cei din jur.) PALADE: Oa.re am fost vreodată cru ade-
Pasăre... Meştere, ajută-l pe domnul vărat împreună?
doctor Lepedeu să-şi treacă pe pJat­ DIANA: Cum poţi să fiii aşa de rău ?
formă <instrumentaruJ şi medicamen­ PALADE: Nu eu...
tele... Sper să nu-ţi trebuiască, şi poate DIANA: Sînt vinovată, ştiu. Dar şi pen­
nimănui ,dintre noi. (Pe alt ton.) Meş­ tru crime se dau amnistiă.
tere, aud că l-ai supărat pe domnul PALADE: Şi ce amnistie doriţi, doamnă?
ing!iner Palade... DIANA: Să nu mă domneşti şi să mă
PASARE: Nu ş1Iiu de unde a scos că-s priveşti în ochi. Costi, de ·ce-ţi fereşti
băut. Da' eu, aghiazmă! Nici un s.trop, priVli�ea?
Il4mic. P ALADE : Multă v:reme te-am văzut şi
CIUTACU (Dianei, cu un gest spre ·cole­ cu ochli închJşi.
tele cu care s-a încărcat Pasăre, în DIANA: Dar azi, cu ei deschişi, nu mă
timp ce acesta iese, cu Lepedeu.) Bine veri. Imi pare rău.
.l-aţi pregătit. Cine ar spune că vă des­ PALADE: Dar mie!
părţiţi... (Cum Diana nu l-a ascultat DIANA: Costi, o clipă nu te-am uitat.
şi-i mereu cu ochii la Palade.) Ia.r ve­ De ce taci? Taci şi nu-mi răspunzi...
chea pasiune? Numai că veniţi prea PALADE: Nu găsesc n'imic bun să-ţi
tîrziu, filndcă domnul Palade e pri-ns spun. Şi aducerile mele aminte mă .îm­
de o jună studentă. Tînăra în taior piedică să-ţi spun ceva care te�ar im­
gri, lingă care aţi stat. Insista mult s-o presiona neplăcut.
îmbarcăm pe „A:lbatros". DIANA: Nu-mi ierţi că te-� părăsit.
DIANA: Şi? PALADE: Cînd aveam mai multă nevoie
CIUTACU: Se înţelege ' că nu i-<am în- de un om...
găduit. DIANA : De un om iubit.
D1IANA: Cum nu faci nimic fără vreun PALADE: De un om.
gînd ascuns, aştepţi o mică răsp-lată, DIANA: Ştiu, te-am Jignit. Ţi-am cerut
nu? să aduci martori.
CIUTACU: Ca să vă fac plăcere. Ştiam PALADE: Pe mama ! Să ştie că viitoarea·
că veţi primi cu bucurd.e acest mic ei noră mă socoteşte hoţ, şi fără măr-·
servkiu din partea mea. tur.ii inaintea ,instanţei de judecată ...
DIANA ; Ca un şacal, ciupeşti de-aici un DIANA: Pr. iveşi'e-mă în ochi şi ai să ci­
rest, de colo o rămăşiţă... Tot stkvuri teşti c,ît mă doare pentru tot ce ţi-am·
şi rămăşiţe. Dar ţin să te informez că făcut. Nu-ţi feri privirea !
nu sînt şi nu voi fi rămăşiţa nimănui,
aşa că ia-ţi gîndul, Ciubacule! (Trece PALADE: Nu m-am ferit dinaintea ni­
spre grupul muncitorilor, printre care mănui.
se află şi Palade.) DIANA : Nu asta vroiam să înţelegi, ci
CIUTACU (înainte de a se înapoia la mă­ că-mi pare rău. Tare rău îmi pare.
suţa lui, destul de tare ca să fie auzit PALADE: Mrai are vreun rost, Daiana ?
de Diana.) Nu se ş,tie. Nu se ştie, ca DIANA: Mi-ai spus pe nume! Mi-ai spus
nămintul ! D aiana ! Oh, Costi ! (Olga a reintrat
f5 3
www.ziuaconstanta.ro
şi şi-a oprit privirea asupra lor.) Costi, DIANA: Şi tu, Sergiule, un complexai.
iartă-mă că te întreb: este ceva între Te complexa şi ca student. Că ştia
tine şi persoana care ne priveşte? mai multe, era mai priceput, mai în­
PALADE: Vocbim cam de mult, aşa că deminatic. Şi mai e şi asta: fiindcă a ·
au avut vreme să ne p1ivească multe ajuns unde a ajuns.
persoane. BERINDEI: Diana !
DIANA: Ştii bine la cine mă refer. Tî­ DIANA : Pentru că are o nobleţe natu­
năra în taior gri. rală, iar tu, cu Ciuta.cu -al tău, s�nteţi
PALADE: A. Olguţa? Olga Predoiu, din roşi de [nvidie şţ meschiru...
colectivul nostru. !şi dă · lucr.airea de BERINDEI : Meschin, cum spui, dar nu
Stat cu sistemele hidraulice şi ar· fi doresc să ai relaţii cu el. Inţelege că
vrut să asiste, spre a urmă•ri compor­ nu mai eşti copiliţa romantică, care,
tamentul agregatului. Bunul dumitale într-o noapte de vară...
:frăţior, îinsă, nu admite persoane stră­ DIANA : Dar nici proasta de sub tutela
ine la bord. ta.
DIANA: Nu mi-ai răspuns la ce te-am BERINDEI: Ştiu, a devenit un fel de
întrebat. vedetă. Asta te fascinează şi-ţi ia ochii.
PALADE: Nici n-aş· putea răspunde. DIANA : Mi-i ia.
DIANA: Este şi ăsta un răspuns. Că per­ BERINDEI: Nu uita că eşti femeie mă­
soana te interesează. ritată. (La hohotul de rîs al Dianei.)
PALADE: Ca toţi oamenii din jurul meu. Cît mai eşti. Şi-ţi interzic...
DIANA: Nu în sensul la care mă refer DIANA: Fără tonul ăsta de director ge­
eu. (Hotărîtă.) Costi, nu vreau să te neral... Sergiule, înţeiege că tot mă mai
pierd pentru a doua oară. iubeşte... M-a iubit, mă iubeşte. Şi eu...
PALADE: De obicei, doamnă, pierdem A fost de-ajuns să-j aud gfasul, să-l
ceea ce avem. văd, şi ard, că toate mărdle lumii n-ar
DIANA : Costi, ai tot dreptul să mă fierbi, putea stinge focul din mine.
dar mai spune-mi o dată pe nume. BERINDEI: Ţi-a vorbit?
Spune-mi şoptit, ca altădată ... Nimeni DIANA: Mai mult a tăcut. Dar din tă­
nu ştie ce frumos îmi sună numele în cerea lui am înţeles că am fost şi
gura ta. sînt şi voi fi singura femeie a vieţii
PALADE (brusc): Vă rog, doamnă, s-a lui.
întors meşterul meu. Trebuie să aflu BERINDEI (n-a mai ascultat-o ; lui Ciu­
ce răspuns îmi aduce. (Lui Panait.) tacu, care între timp urcase în clădirea
Th? FORPETROMAR-ului şi s-a întors):
PANAIT: Magazia e încui>ată, magazio­ Care-j ultimul pronostic?
nerul - plecat.
BERINDEI (care de vreo două ori se ri­ CIUTACU: Se prevede o continuă îmbu­
dicase de la măsuţă, vine spre Diana): nătăţi.re a vremiL Prelucrează datele
Diana, ce-ai găsit de vorbit cu indi­ şi vom primi curînd ultima sinteză
vidul ăsta, pe care nu numai că nu-l meteo.
apreciez ... BERINDEI (Dianei, care se îndreaptă iar
DIANA (îi taie vorba): Pe cine apreC>iezi către Palade) : Diana, te-am rugat ...
tu? Dacă nici pe colegii de lia In­ (Lui Ciutacu.) Cum nu înţelege că
stitut ... se :Ila.ce de rîs? Se compromite.
BERINDEI: Ce mai colegi ! Nişte nesp:.':­ CIUTACU: Capricii de cucoruţă fără alte
laţi cu barbă, care-şi spun unul altuia preocupări... Poate, şi toată presa care
,,maestire" ! i se face lui Pala.de... Să-l văd însă
DIANA: Dar, lui Costi Pala.de nu-i spune cum îşi va poziţiona platforma la locul
ni,meni „maestre" ... Şi, ,,barba - rade". de foraj, şi după aceea...
BERINDEI: Simt că mă duşmăneşte. BERINDEI : Ce vrei să spui ? (Cu ochii
DIANA: Şi n-are pentru ce? la ciiplul Diana-Palade.) N-aş avea ni­
BERINDEI : Are, nu are, dacă ştiam că mic împotriva lui, deşi ştiu ce viaţă
ai să te dai :în spectacol... a dus. N-a fost uşă de biserică.
DIANA: Nu mă aduceai, ştiu. CIUTACU: Uşă de biserică? Ni1c,i nu in­
trase bine în viaţă, şi s-a încurcat cu
BERINDEI: Nu văd ce găseşti la el... Sub mama tehnicianului ăsta cu cercelul
spoiala .lui de inginer şi om de ştii-nţă, în ureche. A muşcat de timpuriu din
a rămas acelaşi aiurit şi aventurier... toate.
DIANA (îl continuă) ...care s-a tăvălit în
BERINDEI (lasă nişte monede pe mă­
tavernele şi lupanarele din toate por­ suţă): După cît se pare, s-a potolit.
turile lumii. Ştiu, cunosc poezia.
CIUTACU: Pe dracu' ! E încurcat acuma
BERINDEI : Mda. Unde a rămas celibatar,
tu cre2li că de dragul tău... cu asta mică, studenta pe care a vrut
s-o urce pe platformă.
DIANA: De dragul meu, da. BERINDEI: Moralistule ! Parcă n-ai vrea
BERINDEI: Diana, eşti nebună. să fa în locul lui...

54
www.ziuaconstanta.ro
CIUTACU: Eu? SOFIA : Şi ţi-a ieşit în cale Dia.ria...
BERINDEI : Las' că te ştiu, Ciutacule. PALADE: A fost de-ajuns s-o văd, şi
Ştiu şi de ce-l urăşti atîta. Că te ţineai· inima, gata să-mi sară di' n piept... Mă
de soră-mea ca o umbră, şi ăsta, Pa­ credeam mare · brînzoi! Nu că aş fi
lade, a dat cu tine de pămî,nt, de nu si.lit apele să urce pe munte, dar
te-ai văzut. că am putere asupra mea, că mă pot
CIUTACU: Şi-mi reproşaţi că am res­ birui, de asta eram sigur. (Cu ·furie.)
pectat-o pe doamna Diana şi m-am Nu înţelegi că mai adineaori, în faţa
purtat cuviincios, •şi nu ca un golan? tuturor oamenilor mei, îmi venea · s-o
BERINDEI : Las-o încurcată, măi Eugene, prind în braţe ? S-o prind şi să n-o
că ai fost o mămăligă şi tu, ca şi ne­ ma-i las. Gata-gata eram să Întind
norocitu' de Lepedeu, pe caire i l-am mîinile...
ales de bărbat... (Se îndreaptă spre SOFIA: întinde-le.
FORPETROMAR.) PALA.DE: Mai degrabă mi le tai. Le tai,
PALADE (Dianei, care-i vorbea aferată) : auzi!
Mă iertaţi, dar am ceva iugent cu di­ SOFIA : Aud, şi taie-le, dar fără urlete.
rectorul ge.rieral. (Lui Berindei.) Stocul PALADE: Iartă-mă, bunicuţo, dar nu mai
nu este epuizat, şi trucul cu magazia ştiu ce-i cu mine.
închisă... (Urcă după Berindei în clă­ SOFIA: Şi-11 cumpăna a.sta a ta, te în­
direa comandantului.) trebi ce-o ina.i fi să fie? Păi, aşa cum
DIANA (gata să-l urmeze, lui Ciutacu, se desfăşoară lucrurile:..
care stă în uşă.) : Intrar'ea persoanelor
străine e strict interzisă, ştiu. PALADE (îi taie vorba): Nu-ini spune.
OIUTACU : Nu, dacă veniţi cu mine. Sînt Nu vreau să ştiu.
feiiicit să vă fiu de ajutor... SOFIA: Ca şi cum aş şti ma.re lucru...
DIANA (după o clipă de ezitare) : Du-te Vă amăgesc şi eu cu cîte unele, dar
învfotind' u-te, cu ajutorul tău ! (Iese.) mai mult pe mine mă amăgesc. (As­
IANI (s-a desprins din grupul muncito­ cultă amîndoi nişte marinari cu chef,
rilor, pe care-i amuza cu un cîntec în trecere prin f,mdul scenei : ,,'Tata
ţigănesc ; apropindu-se de Olga) : îmi bea vinul cu cana / Noi îl bem 'cu
pare rău, Olguţa, că nu vi>i cu noi, dar damigeana / Taica n-a fost văzut treaz
am să notez totul ca pe un jurnal şi / Dar nici c-a ştiut de vreun necaz... ")
am să-ţi dau scris tot ce se va petrece. li auzi? Un pa.har-două, şi tot necazul
LAMBI (se ţine de el ca o umbră) : în tJ·ece... Alr t leac nu am la îndemînă
versuri, Iani, ca. la o nevoie. să i le să-ţi dau... Ori, mai ştii...· Olga. Olguţa.
putem cinta. (ll trage spre ieşire, unde PALADE: Nu!
se arătase Şuli, cu ale sale „Plăcinte SOFIA: Cui pe cui...
cu carne. Cu carne adevărat... ")
OLGA : Ştii, bunico, de ce cred eu că PALADE: Cum poţi să glumeşti cu viaţa
n<i s-a in unui om? Şi biata· fa.tă, de ce nu
, terzis îmbarca.rea? Di>rectorul pleacă? E supărată, ştiu, dar n-o pot
Berindei n-a vrut· să-i dea soră-si pri­
lejul să fie în preajma lui Pa.l:a.de, să îmbarca, n-am dreptul.
nu-l admire şi pe plan profesional. SOF\IA: Nu-i e ei de asta... Dar că. i-ai
SOFIA: Şi el, Costi, ca.re-ţi spune „în­ vorbit aşa de aspru, aşa de rece ...
gerul tăcut" ! p ALADE: De unde căldură, la anii mei?
OLGA: Am să ies şi eu pe chei. Sînt un om bătrîn.
SOFIA: S-o vezi pe Dia.na cum i-a.ţine SOFIA: O, Costi, tu vorbeşti de bătrî­
calea, cind o fi să plece? neţe? ! Tu, care eşti ca un brad de
OLGA: S-o văd. da. (A ieşit.) frumos şi drept ! Şi toată fue, tuna. şi
SOFIA (după ce a petrecut-o cu privirea, zbuciumul ăsta al tău, cum le-ar li­
lui Palade, care revine din clădirea nişti mărgeluşa.. a.sta de fa.tă... Să te
comandamentului) : Pleca.ţi? aduni de pe drumuri, să ai şi tu un
PALADE: Da. (Pe alt ton.) Olga şi-a luat cămin al tău, să te aşezi ca oa.menii...
bilet de tren? Ori nu te-ai gîndit niciodată?
SOFIA: Nu. Da' numai la ea nu ţi-e PALADE: Poate să-mi fi dor,it şi eu, cum
mintea, că te văd potcovit rău ... spui, un cămin liniştit, un căm-in al
PALADE: Nu ştiu ce se vede. Cred că, meu. Numai că nu se poate, nu...
de bine, nu... Parcă sînt un ciulin în Şi-apoi, pentru Olguţa. sînt un om bă­
zborul vîntului, şi unde-i mai rău, trîn, din altă genera.ţie... Să-i spui a.sta.
a.colo m-a purtat să-mi găsesc lăcaşul. Şi să-mi spui şi mie, dacă o să fie
nevoie.
SOFIA: Şi ce-i de rău? Că ciulinul, pe
unde apucă, acolo îşi înfige nişte ră­ SOFIA: Ştiu de ce eşti bătrîn şi din altă
dăcini a.dînci ... genera.ţie.
PALADE: Iţi rîzi de mine? Rîzi, hai PALADE: De ce?
rîzi; că-i de rîs în hohote. Ştiam că SOFIA : Fiindcă-1 vezi pe Ia.ni că-i mort­
am o voinţă a mea... topit după ea. Şi unde l-ai cules de

3 55
www.ziuaconstanta.ro
1î.ngă maica-sa, moartă, şi l-ai crescut DIANA: Aşa ţi-am spus, ştiu. Vocbe, la
ca o a doua mamă... furie ! Să mă fi luat la palme. Să-mi
PALA.DE: De weme ce ştii... fi tras o pereche de palme, că eşti
SOFIA: Dar Olga nici nu vrea să audă bărbat nu un molîu, ca bietul Grigore
de el. Leped�u. Impotriva mea şi a drăgăla­
PALADE: Cu timpul, poate c-o uită, nu şului meu frate, să mă fi luat pe sus.
ştiu. Dar cum să i-o iau eu ? Numai Uşor ai renunţat...
la gindul ăsta, şi-mi trec fiori pe şira PALADE: Nu mi-a fost uşor.
spinării. DIANA: O, Costi, dacă s-ar putea! Dacă
SOFIA: Insea.mnă că la vreme ţi-a ieşit ai putea!
!inai'!llte Diana. S-o ia dracu', că de pa­ PALADE: Ce să pot?
:ratrăsnet e bună... Ori, nu cumva, �­ DIANA: Cum nu înţelegi că-n toată vre­
chea rană s-a deschis mai cumplită? mea asta la tine m-am gindit, şi lai
PALADE: Cum poţi citi în mine, cînd eu nimeni altul?
însumi n-am ajuns să mă citesc? PALADE: Poate, şi eu.
SOFIA: Am trecut şi eu prin ce treci tu. DIANA: Ce rece o spui...
Ştiu ce-ii asta. p ALADE: Timpul ! Timpul răceşte multe.
PALADE: Nu ştii, bunicuţo, şi nu ştie DIANA: N-ai să SiPui că nu ţi-a sărit
nimeni... Ce pot face ? inima din loc adineauri, cînd m-ar
SOFIA: Să te izbeşti de ceva tare. Vezi văzut.
că pe chei sîn,t niş,te babale de piatră, PALADE: N-am spus-o.
de care se leagă odgoanele... DIANA: Fdindcă eu..,. De dirruneaţă, de
PALA.DE: Şi eu, care am crescut cu gîn­ cînd te-am zărit, fierb şi îngheţ. V-ro­
du'l că viaţa are un rost al ei... Pe iam să-ţi vorbesc şi mi se us� gura.
dracu'! Dar tu nu scoţi o vorbă. Cum poţi să
SOF1IA: Ba Vliaţa dă muguri d:iin care se taci aşa?
pornesc flori şi roade care s-o ducă PALADE: De muJt am învăţat să tac.
mereu mai departe. DIANA: Ai suferit şi ai plîns, ştiu.
PALADE: I.ncotro? Către ce? PALADE: N-am plîns. Plînsul dezleagă
durerea, şi, cu timpu1, o diluează pînă
SOFIA: Tu mă întrebi ? Tu, care de cînd la dispariţie.
te ştii n-ai făcut alta decit să pui
umărul la tot ce-ai întî}n;it în nevoie... DIANA: Şi-ai tăeut fără o laorimă?
Taci şi nu-mi răspunzi... Adică, să-mi PALADE: Fără. A fost oa şi cum pe
mulţumeşti că-ţi menesc de bine. De inimă mi s-ar fi aşternut o crustă care
bine, şi ţie, şi Olguţei ! s-a împietrit. Cărbune, cenuşă şi piatră.
PALADE: De ce o legi de i:nine? DIANA : Cărbune, cenuşă şi piatră... Tu,
SOFIA: Nu eu o leg, Costi. Ceva mai omul vesel, îndirămeţ şi plin de haz r
tare decît mine şi decit tine sau ea. PALADE: Eu, omul _cum spui.
Neştiutul din voj vă va da brânci unul DIANA: Ce n-.aş face, dacă s-ar putea
către ,celălalt. Nu mă priVi aşa. Lntîl­ să te întorc la cel care-ai fost ! Costi,
nkea asta a ta de o olipă cu Diana dragul meu, ce să fac? Dacă ai şti ce
nu va face <lecit să te lege şi mai mult dor mi-a fost de tine, şi în cite nopţi
de mărgeluşa asta de Olguţa... (Privi-rea nu m--,am tre:Zlit p1îngînd...
i s-a oprit asupra Dianei, care reintră.) PALADE: Cînd te-ai luat cu Lepedeu, .
PALADE (zărind-o pe Diana, se duce spre îmi venea să te ucid şi să mă omor...
ea.) Aţi fost pe chei ? Marea e calmă DIANA: De ce n-ai făcut-o?
şi lucie.
PALADE: Mi-a fost milă de bietul Iani,
DIANA: O vreme splendidă pentru o că-l lăsam pe drumuri aînd avea mai
croazieră. multă nevoie de ocrotire.
PALADE : D:iin cite ştiam, urma să vă CIUTACU (coborînd treptele comanda­
avem la bord. mentului, lui Palade) : Veste bună r
DIANA: Şi te--ai bucurat, nu?... De ce Sinteza meteo e foarte bună. Gata,
nu-mi răspunzi ?. plecăm.
PALADE: Nu am ce răspunde. Coman­ DIANA (lui Berindei, venit odată cu Ciu­
damentul a interzis ... tacu) : Dar Costi vă cerea nu ştiu ce
DIANA : Mereu ne riese în cale cîte-o din magazie...
interdicţie. CIUTACU: Să-i completăm echipamentul
PALADE: Mai ales unuia dintre noi. de protecţie. Dar stocul e epuizat.
DIANA: Vreau să ştii, Costi, că am tras DIANA: Şi dacă-i prinde o vreme proas­
şi eu nişte ceasum grele ; dar mi s-au tă, ceea ce nu-i exclus în sezonul
cuveruit. Dacă nu de alta, măcar pen­ ăst.a? ! Costi se aşteaptă la surprize...
tru cum ne-am despărţit. BERINDEI: Reminiscenţe din călătoriile
PALADE: Hoţ, golan de port, borfaş ne­ lui în mările Chinei... Şi te-aş ruga,
mernic... Diana, să ne laşi, că avem şi-aşa des-

56

www.ziuaconstanta.ro
tule! Ia-ţi mai bine tămas bun de la tere. (Olgăi.) E un vfot de sud, un vînt
Grigore. (Şoptit.) Măcar de ochii lumii. cald. ii mai împinge pe-ai noştri. Acum
(O duce spre Lepedeu, care se apropia) or fi trecut de capul Midia... Bine că
CIUTACU (lui PaLade): Aş înţelege în­ au prins vreme frumoasă. Marea-i li­
grijorarea dumneavoastră cu echi, pa­ ruştită şi lucie ca oglinda.
mentul de protecţie, dacă ar persista ŞULI (cu scîrbă) : Marea asta oglinda
o cit de uşoară agitaţie a rnfu-,i.i. Dar lucie, ptiu, mascara! Minţ,i,un este. Ma­
marea e ca untdelemnul. (Lui Berindei, rea cum femeia, giu-giu-giu, fiu-fiu-fiu,
care revine, cu ceasul în mînă.) Ar mi-mi-mi. Pînă prtindem bine. Apoi,
trebui să daţi o.rdinul de îmbarcare. haţ! Nu mai scapam.
PALADE: Aştept echipamentul de pro­
tecţie. SOFIA : Ia uite, afurisitul, cum şi-a dat
dm.unutl! Ţine-ţi gura, că de nu...
BERilNDEI : Vezi bine că nu avem, şi
nici timp să căutăm. Dealtfel, s-a co­ ŞULI : Gata, Şuli tacem, nimica nu vor­
municat ora plecării, şi n-o mai putem bilm. Acuma vîntul vorbim.
schimba. SOF\IA : Şi ce te-ai îmbufnat, mă? (Cum
PALADE : Dar s,înt garantul platformei, Şuli dă să iasă.) iţi lauzi tu plăcintele,
şi am un c4vint de spus în ce priveşte dar dacă -ai şti ce scordolea am mîncat
securJtatea oamendlJ.or mei. noi astăzi! Ce mai, straşnică!
BERiLNDEI : La locul de producţie, cînd ŞULI : Şi pe Suleiman Regep aşteptam
veţi planta platforma pe picioare. Pînă Radiţa cu bun mîncare. He, he! Ca­
atunci, comanda o am eu. (Grupului varma, da, da. Asta cavarm.a este scris
de muncitori.) Toată lumea la dana 42 ! şi în Coran.
Imbarcarea ! ( Se aude o sirenă.) Co­ SOFIA : Cavarma ? N-am auzit. (O pleas­
ma1I1dantul maritim s-a şi urcat. (Lui nă de vînt.) Ete-te! Ce s-a ,pornit vîn­
Palade.) Domnule inginer, vreau să vă tutl ! Şi-l lăudam, că sudul îi aşa şi
reamântesc că şi dumneavoastră sînteţi pe dincolo. (!ngrijorată,· Olgăi.) Ne lă­
în subordinea mea, aşa că v-aş ruga săm atunci datoare de cafea. (Altă
să vă imbarcaţi, ca toată lumea. (Un, pleasnă de vînt.) Ia uite, păcătosul de
semnal de sirenă.) Primul semnal ! Vă sud!
rog, . după dumneavoastră. (Au ieşit.) ŞULI : Plecam, bre, nu mai stam. Asta
SOFIA (ieşind cu Olga) : Credeam că-i vînt chemam altu' vînt, mai rău. Asta
vor petrece cu fanfara militară, da-i v1nt mascara, chemam pe Bora. Bora,
bine şi-aşa... ,Alt semnal, mat lung.) uliu, u1iu! Foall'te rău vî• nt.
Asta-i de rămas-bun. (Au ieşit. De­ OLGA (Sofiei): Dacă-i aşa cum spune,
afară.) Cu.i face semn Diana? Aha! că v.ine Bora... (Cu teamă.) Am auzit
Olguţo, mărgeluşă, hai, 'ridkă mina şi şi eu de Bor:a. E cel mali cumpli.t vint,
tu ! (Se aude şi cea de-a treia chemare oare se porneşte dinspre nord - nord­
de sirenă, mugetul remorcherelor.) est. Dar nu cred să fie Bora.
ŞULI : Credem, bre domnişora, credem !
(Go n g.) Oind asta Bora a:Iergam pe Marea
Neagra, facem chiseliţa barcaze, va­
Aceeaşi terasă a cafe-bar-ului „Pescă­ poare, bărci, tot. Tot facem chiseliţa.
ruş".
SOFIA : De ce ne sperii, spurcăciune?
ŞULI (cu capul plecat pe o măsuţă, cîn­ Că-i ştii pe-a-i noştri în larg? (Olgăi.)
tîndu-şi, mai mult adormit) : ,,Afcoian Şi tu, fată. ce te iei după el ? Ispră­
geanâ, Alcoian geanî !" (Picoliţei, care veşte cu· plînsul !
strînge în grabă feţele de mese, pe OLGA (printre lacrimi) : Nu plîing, . Dar
aceeaşi melodie.) ,,Am trecut prin acolo, în larg, cu atîta veliatură a plat­
curtea ta şi ţi-am bătut în fereastră / formei, vîntul ăsta de nord - nord-est
Ţi-am bătut în fereastră..." (Picoliţa îi prinde în plin şi-i răstoarnă. Ii răs­
îşi vede de treabă, îndepărtînd tablaua toarnă, oa nimica!
cu plăcinte şi trăgînd faţa de masă.) SOFTA : O da bunul Dumnezeu, şi Mai.ca
Ce tu facem galagia... ? (Picoliţa arată Domnului, şi i-o feri. (Lui Şuli.) Şi tu,
spre cer, care s-a întunecat brusc.) dihanie. cu Bora ta, anume să ne spe­
Uli\Ju, aşa mult dormit eu ? Acuma; 'l'ii, să ne bagi spaima în oase...
�ta. noapte, bre... (La chicotitul Pico­ ŞUlJI: Eu nu vr• em speriem -pe voi, dar
liţei.) Ce rîdem tu ? A, nu noapte. Vînt punem rău înainte, ca să feşim bine.
aducem nori şi facem negru. ( Sofiei
şi Olgăi, care intră.) Asta vînt nu bun. Bine ieşim... Aşa scriem la noi în Co­
(!şi strînge tablaua.) Plecam, bre, vînt ran. (N-a încheiat vorba, că vijelia i-a
asta aducem furtună. Mare furtuna scos din scenă ; femeile intră în cafe­
vine. bar. Şuli iese prin fund. Pe urletul
SOFIA : S-a înnorat, adevărat, dar mor­ vîntului, cii întreaga sa dezlănţuire,
tăciunea asta de vînticel nu are pu- cnhn(l,rir 'i11cet ('f'rt:i'Y!l'l \

157
www.ziuaconstanta.ro
ACTUL al II-iea
Ţipete de pescăruşi pe fundal de furtună, cu urletul mereu mai răzb�t
al vîntului şi huietul valurilor, care se izbesc de pereţii metalici ai platformei.
Sala de mese a „Albatrosului", cu mesele trase spre pereţi. Uşi în
dreapta şi în stînga. Fund-stînga, uşă spre oficiu şi bucătărie.
Mişcarea fundalului dă iluzia ruliului. Ruliu ce i-a prins acum pe
Lepedeu şi pe Pasăre, -intrînd dinspre oficiu.

LEPEDEU : Asta nu-i vînt, e de-a dreptul IANI: Cu două ace. Ieşea mai bine cu
furtună, uragan ! tuş, dar merge şi cu pastă.
LEPEDEU: Şi nu-l doare?
' PASARE (bine „făciit", gata să reintre în IAN! : Ci,t e cu plăcinta în gură...
oficiu) : Incă o picătură, dom' doctor !
Uliuu, cum i-am dus ! ,,Ce? Care bău­ LAMEI: Contra răului de mare... Cu vîn-
tură? Că-s medicamente, siropuri de tu,l ăsta, am tuflit-o. Noroc de plă­
tuse, chestii de-ale doctorului, dea dra­ cinte...
cu' să aveţi nevoie de ele". Dar eu am PASARJE: Eu, vîntul îl tratez cu gin de-al
nevoie, aşa, de-un curaj, că-mi joacă lui dom' doctor... (Lui Gigi Onofrei,
toate pe dinainte ! Hai, dom' doctor, care a intrat cu două butelii de aer
că sticloanţe am piuit destule. comprimat şi cu toată zestrea lui de
LEPEDEU: Nu fi nerod! E rezerva mea scafandru.) Tu, scafandrule, o clipă
pe o lună. ( Lui Panait, care a intrat nu-ţi laşi zestrea din ochi. Ce veste­
cu nişte tartine.) Ce-i cu clopotul? poveste?
Cine-l bate? ONOFREI : N-au ţinut cablurile de re­
PANAIT (muşcînd dintr-o tartină): Mu­ morcare, s-au 1·upt. Remor· cherele ne
safirul nostru, vîntul de travers. trăgeau spre nord, vîntul ne împinge
spre sud, a biruit vîntul. Acum sîntem
(Se aude comanda „Ancora! Să se co­ în voia lui şi-a valunilor.
boare ancora !") BERINDEI (intrînd cu Ciutacu, Palade,
Panait şi încă doi inşi) : Iani, cere prdn
LEPEDEU : La ce să coboare ancora? radiotelefon... (Lunganului, gata să iasă
PANAIT: Să ne mai ţină în loc, poate, prin stînga.) Cere t!omandaintu:lui să
că vîntul ne împinge spre sud, cu re­ ne tr-imeată de urgenţă o navă puter­
morchere cu tot. nică, şi cu cabluri de oţel. Cabluri
PASARE : U liuu, iar balansul de-i spun tniple. Şi un elicopter cu cele nece­
rul,iu, dJ:acu' să-l pieptene ! (O zgudui­ sare: cizme de cauciuc şi mantale de
tură puternică, urmată de un huruit ploaie.
metalic şi scrîşnet de fiare rupte.) CIUTACU (completînd) : ...şi colaci, şi
Gata, s-a pornit tontoroiul ! ecMpamente de salvare.
PANAIT (speriat) : S-au rupt cablurile ONOFREI (care-şi căutase loc pentru zes­
de remorcare ! (Altă huruială de lan­ trea lui) : Domnule inginer... Domnule
ţuri rupte.) S-a rupt şi lanţul ancorei. Palade, eu sînt Gigi. .Gigi Ono:firei.
(Dă să iasă prin dreapta; se loveşte BERINDEI (cu un gest) : Scafandrul nos­
în uşă de Lambi şi de !ani. Acestora.) tru.
Remorcile şi lanţul ancorei, nu? ONOFREI: Domnul Palade mă ştie mai
LAMEI: S-au rupt. S-a zis cu ele. de mult. Prin dîns\J,l am ajuns eu sca­
PANAIT : Şi tu, de ce te ţii de mînă? fandru. (Lui Palade.) Dacă nu-mi v-in­
tAMBI: I-am cerut lui fani să-mi facă deai la Galaţi rabla dumitale de apa­
un tatuaj cum are dînsul. rat, că erai în 1ipsă de bani...
PANAIT: Chi.ar asta-ţi lipsea... Aha, BERINDEI: Ţi-a vîndut dumitale...? !
Olga ! l,n inimă să ţi-o fi pictat, nu pe ONOFREI : Îl mai_ am şi astăzi. Cam de­
piele. păşit, dar îl am.
IANI: O replică, meştere, ca din „Cînta­ BERINDEI : Cum? Nu ţi l-a răscumpă­
rea Cîntă,rilor". rat?
PANAIT: Măcar de s-ar uita la unul din ONOFREI: Pentru ce?
voi... PALADE: Lasă, Gigi, sînt lucruri vechi
LAMEI : Dar dumneata, tată, n-ai scrije­ şi uitate.
lită pe piept pe una, Smaro? Pe mama LEPEDEU (sare din locul său) : Uitate?
n-o cheamă Smaro, şi nici pe bunica. (Se răsuceşte spre Ciutacu.) Le-ai ui­
(Lui !ani, în timp ce Panait a ieşit.) tat şi dumneata, domnule Ciutacu?
Termină, Iani, ce dracu' ! CIUTACU : Nu ştiu la ce vă referiţi.
LEPEDE_IJ (lui Palade): Mă iertaţi, dom­
LEPEDEU: Şi, toată operaţia, cu două nule mgmer, dar ştiu totul de la Dia­
ace? na. (Cu tărie.) Aparatul pentru care

58
www.ziuaconstanta.ro
aţi fost învinuit de furt a fost ascuns BERINDEI: Pe o furtună ca asta? Eşti
în podul Insti;butulu,i de colegul dum­ nebun!
neavoastră Ciutacu. PALADE: Intr-un fel, ceea ce vă pro­
CIUTACU : Ce-i povestea asta? pun frizează nebunia , , dar altă soluţie
LEPEDEU : Poveste? (Celorlalţi.) Gelos nu văd.
pe performanţele co'legului său Palade, BERINDE•I : Aşteptăm nava pe care am
care făcuse o sudură sub apă... (Către cerut-o. E singura ·soluţie raţională.
Ciutacu.) ...ln aceeaşi seară, te-ai as­ (Pe alt ton.) lncă o dată, vă rog mult
cuns în pod, să te exersezi cu aparatul să mă iertaţi pentru rolul pe care l-am
de submersie... juoat in infamia lui Ciutacu.
·CIUTACU: Ce invenţi<e! P ALADE : Ca decan, eraţi în drept să
LEPEDEU : ...Auzind nişte paşi şi temîn­ faceţi ceea ce aţi crezut de cuviinţă.
du-te să nu fii sur.pr-ins, ai fugit, aban­ BERINDEI : Sînteţi generos. Am să-i
donînd acolo... spun şi Dianei.
•CIUTACU : Dar e o infamie! P ALADE : Vă rog să nu-i spuneţi nimic.
LEPEDEU: Infamia abia începea ! Cum BERINDEI : Pot să ştiu de ce?
Palade spusese unui coleg că şi-a vîn­ PALADE : In seara cînd s-a hotărît ex-
dut aparatul de submersie, ai spus în matricularea şi alungarea mea din că­
dreapta şi-n stînga că a vîndut apa­ min, mi-am pus, cu îngăduinţa bucăta­
raiturl Institutu�ui... rilor, nişte ca-rtofi la copt. Alertat de
·CIUTACU: Docto1;e, ai băut de dimineaţă Ciutacu, aţi venit î,n bucătărie şi, cu
şi fantazezi. vătraiul, fără un cuvînt, aţi aruncat
LEPEDEU : Din păcate sînt treaz, dar car· tofii în cenuşa şi zoile de pe jos.
dumneata erai beat cînd mi-ai poves­ Era hrana mea din acea zi. Asta n-o
tit toată isprava, la o şedinţă de-a s-o spuneţi Dianei, aşa că, mai bine
noasbră de gin şi whisky. Pe-atunci lipsă!
credeam că e o aiureală de om băut,
dar acuma, după cele spuse de dom­ (Go n g)
nul Onofrei...
·BERINDEI: Palade... Domnule inginer, vă Interiorul cafe-barului „Pescăruş". Ac­
rog să mă iertaţi pentru tot ce v-am ţiunea se desfăşoară pe fundalul sonor al
făcut. tonomatului, cu sublinieri şi estompări.
LEPEDEU: Şi-s de ajuns două vorbe, ca
să uite? Iar Ciutacu, scumpul dumi­ DIANA (la o măsuţă, Olgăi şi Sofiei,
tale Famulus ...? care intră, încotoşmănate) : Dacă era
"BERINDEI: Cu Ciutaou, am tot timpul ! ceva, vă trimiteam vorbă.
Regret mult, Grigore; că ţi-a trebuit SOFIA : Am dat să ne întindem, dar ne-a
atîta vreme... trezit vîntul.
LEPEDEU : Dacă nu era tînărul acesta, OLGA : Aţi mai aflat ceva?
scafandrul, să deschidă vorba, .poate DIANA : Că sînt în voia valurilor şi a
că nici acuma ... (Lui Onofrei.) Gigi îţi fu,rl,unii, ştiţi şi voi... Poate, între timp,
spune, nu ? Vin', domnule, să ne cu­ să fi ajuns La dînşii cargoul şi acuma
noaştem mai bine! (Şi-l_ îndeamnă să îi remorchează.
iasă prin fund-stînga. Pasăre, după ei.) OLGA (cu un oftat): Să-i văd iar în
"BERINDEI (lui Ciutacu, direct): Ah, ce radă!
mîrşav ! Ce mai ticăloşie! (Lui Pa­ DIANA : Ce-ar fi? Spune, hai, spune !
lade.) Cînd s-a găsit, aparatul în pod, SOFIA : Vă rog s-o lăsaţi în pace.
dînsul a zis . că l-ai răscumpărat, ca DIANA : Dar nu fac decît că continui o
să scapi de pedeapsă... conversaţie începută. (Se aud bătăi de
·CIUTACU : Nu aveţi nici o dovadă că daul ; intră Şuli, bine afumat, cu
n-a fost aşa. Spusele scafandrului pu­ daul-ul legat de gît.) Un oaspete în
teau fi aranjate, iar fantasmagoriile faptul serii.
doctorului... OLGA : Numai ăsta ne lipsea !
13ERINtDEI : Le lămurim noi, la locul şi DIANA : Poate ne lipsea. (Lui Şuli.) Unde
timpul potrivit. (Lui Palade.) Acuma, ţi-i tablaua cu plăcinte? ,,Placinte cu
totul e să scăpăm din necazul ăsta al oarne adevărat. .. "
nostru... O vreme, ne vom lăsa duşi în ŞUI.;I : Nu bi.ne vindem acum. Facem pu­
derivă spre Eforie-sud. ţin foame la oameni.
"PALADE : Cunosc locurile. Intrăm în­ DIANA : Adică, să-i flămînzeşti...
tr-un pasaj unde se întîlnesc curenţi
contrar.ii. In înfruntarea asta cu vîntul ŞULI: Trebuie ; atunci Allah iar bun cu
de nord, nu mai ajungem la nici o ei. (Scoate din buzunar o sticluţă şi o
Eforie. Acolo, în pasaj, ni-i mormîntul. duce la gură.)
"BERINDEI : Şi ce propui dumneata? DIANA : Allah vă opreşte de la băutw-ă,
"PALADE : Să plantăm platforma. Ii co­ dar dumneata ai supt bine...
borîm picioarele şi o urcăm deasupra ŞULI (saltă sticluţa) : Asta whisky... Al­
mării. lah nu ştim ce-i whisky, şi de aceea

59
www.ziuaconstanta.ro
nu scriem în Coran. (Reluînd daul-ul, SOFIA (o reţine pe Olga) : Nu te du şi
bate cu dreapta timpul şi cu stînga, tu! Veştile bune vin şi mai tî,rziu,
contratimpul.) Să vă cînt, domniţa cele rele îşi fac drum deîndată.
formoz. Să vă cînt de dragoste : ,,Ie­ OLGA: Ai auzit-o? Că în visUJrile mele...
puraşul roşu"... ,,Alcoian geanî ". Sau, Dar nici măcar în vis... ·
poate, ,,Altîn oimac ges tiîrnac". (Bate SOFIA : Taci, tu, Olguţă, că Sofia chefa­
ritmul şi zice, mai mult şuierat.) ,,De­ loniita e unsă cu toate unsorile. Visea­
getarul, de aur, unghiile, de aramă / ză-il., fetiţo. Visează�!, şi, poate, cine
Unghiile roşite cu cănea, of, of! / Fiul ştie...
nenorocului, de ce-am iubit, of, of !" OLGA : Dumneata, bunicuţo, crezi...?
(De afară se aude glasul unei femei; SOFIA: Credem, că alta ce-am fa:ce ?
Şuli dă să se ascundă.) Auleu, Rada...· Ti-am vorbit de Smirniotis, cu oare
Alll1ah, îndură-te de Şuli şi deschide-i o mi-am petrecut clipele mele cele mai
gaură de şarpe... (Sieşi.) ,,Ftiul neno­ bune... Mai Îiil.col-0, cu roşcovanul de
<rocU!lui, de ce-ai iubit, of, of, of? ! " tatăl lui Panait, nici psihi-mu, sufle­
RADA (a intrat cu tablaua) : Las' că-ţi ţele, nici coriţi-mu, inimioara mea, ni­
dau eu ţie, beţivU!le... Laşi macla în mic n-am mai auzit. Da' Smirniotis,
drum, să calce oamenii tablaua cu plă­ din sufleţele, suflet al sufletuilui meu,
cinte! nu mă scotea... Cum să-l uit? Pot eu
ŞULI : Radiţa, ce mai trebuie la oameni să-l uit v.reodat'?
pl:acinte, aînd vîntu' vrem să omoare OLGA : Suf.let al sufletului meu...
pe ei...? Să omoare pe ei toţi... Va­ SOFIA : Aşa, fetiţo, spune-ţi mereu. In
poare înecam, oameni înecam... şoa,ptă, ca în vis. Se vede că ·aşa ni-ii
RADA : Mai bine te îneca pe tine, cline, scris no1,1ă, oamenilor, să trăim din
şi scăpam! (I-a smuls daul-ul şi i-a aduceri-aminte şi vise. Cu ele ne mai
trecut tablaua.) Ia-o, că am lăsat cup­ amăgim. (Dianei, care s-a întors.) De
torul încins. Vezi să te mai prind că bine? De bine, nu?
bei... Hai, haide, prinţe, fiu al nieno­ D[ANA : Elicopterul le-a aruncat pe plat­
r,ocului, cît n-am intrat în tine... (A ie­ formă echipamentul de protecţie şi o,
şit.) ,remorcă uşoară, să plutească pe apă.
ŞULI (gata să 'iasă şi el; vorbind corect) : SOFIA : Dar cargoul?
Ce-am ajuns eu, u).timu1 vlăstar al DIANA : S-a apropiat în două rînduri,
prinţ�lor Regep, care au bătut de-a dar a rntat. Acuma platforma împuşcă:
căla,re stepa Topr,aisarului, că nu-i pia­ spre cargou o bandulă de care e legată·
tră de mor,mînt să nu odihnească ose­ remorca.
mintele unui Regep sau ale cuiva că­ OLGA : Bunicuţo, dumneata înţelegi ceva
zut sub spada lor înfricoşătoare... (Ie­ din ce spune?
şind.) Eu, Suleiman Regep, să ştiu de DiIANA (fără a o lua în seamă) : Car­
friica unei paciau.re! (Icnind de plîns.) goul are cabluri triple de oţel. Impo­
Cînd oftez, îmi plîn,g piămînii... ,,Fiul si,bi1l să nu-i poată remorca.
nenorocului, pentru ce-am iubiit, of­ SOFIA : Să-i văd aici pe chei, şi nimica
of-of !" nu mai vreau ! Ii am acolo pe fe­
SOFIA : Olga, plîngi, de ce? ! dor-meu, Panait, şi pe Lambi, fiu-su.
OLGA: Nu ştiu, bunico, nu ştiu. Apoi, Costi, şi Iani, şi atîţia allţii cîţi
DIANA: Poate că aş ştti eu, dacă ar pu- SÎIIlt ...
tea să-mi dea lacrimile... Dar lacrimi
uscate, cine dracu' a pomenit? (Go n g)
OLGA : Vi-e teamă şi dumneavoastră?
DIANA: Pentru Costi? Drac mort ai vă­ Sala de mese a platformei.
zut? Costi nu ştie de moarte. Poate,
dumneata, eu, bunicu�a, dar dînsul, nu. PALADE (cu nişte sanvişuri dinainte, lui
OLGA: De-ar fi cum spuneţi... Panait, care a terminat de mîncat) ;-­
DIANA: Ţi-e drag, tare drag, ştiu. Ranait, ajută-l pe Stanciu să organdzeze
OLGA: Ah, doamnă, de ce... echi,pa 'contra avariilor. (La privirea
DIANA: De ce-ţi vorbesc de el? Fi­ lui Panait.) Nu e exclus să intrăm în
•indcă ştiu că asta vrei. Oricum şi ori­ cargou sau să ne buşească el. (Pe alt
ce, doar să-i auzi numele, să auzi de ton.) Iţi clănţă,ne dinţii. Vezi, mai stă­
el. Mă ţii de duşmană, dar tot eşti pîneşte-te.
bucuroasă să mă auzi vorbind de PANAIT (gata să iasă) : Te ţi<i tare, pa­
Costi.. chi,ar dacă ştii bine că ţi-J iau. troane. Te ţii.
Şi�am să-l iau! PALADE: Pe dracu'! (Doctor�lui Lepe­
deu, care intră din oficiu, cu Pasăre
OLGA: Cum să mi-l luaţi, cînd nu-i .al şi_ Onofrei, toţi trei cu caschete, cizme
meu? de cauciuc şi mantale de ploaie.) In­
DIANA : In visurile tale, da. (Brusc.) Iar cot.ro ?
e forfotă dincolo, la comandament. Au LEPEDEU : Spun dînşii că cei de pe car­
primit veşti de la ei. (A ieşit.) gou au legat cablurile.

60
www.ziuaconstanta.ro
P ALADE : Le-au legat. vor reintra, aducîndu-l pe Gigi Ono­
PASARE (bine afumat): Acuma; numai frei.)
să pună în mişcare motoarele, şi căpi­ LEPEDEU (intră, sprijinit de Pasăre):
tanul lor, odată : ,,Hei, hei rup ! Cu Nu-l mişcaţi ! 1ntiru:Leţi-l uşor pe o
toaite mot.-Oarnle daţi bătaie, băieţi ! masă, să văd ce-i .cu el. Ne-.a lovit ca­
Hei rup, hei !" pătUJl parîmei. Pe Gigi l-a izbit de
PALADE,: V-aş sfătui să rămîneţi locu­ bordură. (Aplecat asupra lui Onofrei.)
lui. (Gest spre Pasăre.) Omul ăsta e Două coaste rupte. T:ibia plesnită.
bă,ut. Asta-i ce văd cu ri:intgenii mei, care
LEPEDEU: De unde băutură, după un s--.au paradit şi ei, c-au primit o lovi­
cont-rol aşa de stdct? Deşi o picătură tură straşnică... T.rebuie transportat
de gin nu v-ar strica nici dumnea­ pe uscat. '
voastră, Prospero... (Cu un icnet · de BERINDEI (intră, urmat de alţi cîţiva) :
rîs.) Cum să soap un priJej unic ca Va . pleca printre cei dintîi, cu şalupa
acesta de a mă revedea pe chei cu de salvare. (Lui Palade.) Rămîi fă.ră
scumpa mea Di,ana? (Au ieşit.) scafandru, dar îţi trimit altu,l cu eli­
IANI (intră pe aceeaşi uşă din dreapta): copterul.
Auzi, Cosui, ce spune doctorul? Că di­ PALADE (lui Panait): Pînă ne vine alt
vorţează... (La tăcerea lui Palade, cu dmc, opreşte aparatura şi buteliile sca­
avînt.) N-ai înţeles ce ţi-am spus? ! fandrului.
Docto.ruJ divorţează şi Diana-i liberă... BERINDEI (celor din jur): Lansăm şa­
(Aceeaşi tăcere.) Credeam că ai să-mi lupele de salvare şi plecăm toţi cei
sari de gît ! E 1iberă. Di1ana e liberă, care nu sîntem strid necesari. (Lui Le­
Costi... pedeu.) Vii şi tu, Grig?
PALADE: Iani, nu mai eşti copil şi-ar LEPEDEU: Nu.
trebui să înţelegi... BERINDEI: Auzisem că ai fost lovit la
IANI (potolit) : ...că timpul lecuieşte toate, ochii..
mda. (Pe alt ton.) Va să zică, Olga... LEPEDEU: Tocmai de aceea.
Mi-a trecut prin mÎ!l'lte, şi nu o dată, BERINDEI: N-am vreme de ş,arade. ·tn­
că Olga, şi dumneata ... ţelege că platforma a intrat în de­
PALADE: Fantezistule ! Să intru în com­ rivă.
petiţie cu tine, cu Lambi? Sînt un om LEPEDEU: Şi noi, Sergiule. Şi noi.
bă:trin. BERINDE,I (lui Ciutacu) : Urcă la staţia
IANI : Olga şi-ar da şi sufletul pentru radio şi cere altă navă, şi mai puter­
un „da" al tău. nică, sau două, trei, cu cabluri din cele
PALADE: Eşti nebun ! mai solide, ce se află mai rezistent.
IAN! : Ca toţi poeţii. CIUTACU: Pe furtuna asta nebună, cum
PALADE: Ca şi cum n-aş vedea că-ţi să se apropi,e de platformă?
sclipesc ochii şi te schimbi la faţă, BERINDEI: Treaba lor, a celor de pe
paa:-că ai deveni altul, doar la o vorbă nave, a căpitanilor. (Lui Palade.)
a ei... Domnu.le inginer, am o soluţie pe care
JANI:: •E un rol pe ,care-l joc. Pentru vr. eau s-o cunoşti şi dumneata. Luăm
mine nu-i decît cu titlu de muză, mo- -legătura cu comandamentul şi 1-e ce-­
1Jiv de inspiraţie, atît. Doar plasticienii, rem aprobarea să evacuăm personalul
odată pictată natura moartă sau vie, care nu-i de strictă necesitate: (Gata
o mai folosesc pentru uzul lor coti­ să iasă prin stînga cu Palade.) Cduta­
dian. cuile, ia legătura cu navigatorii, să pu­
tem coborî şalupele de salvare. (Au
PALADE: Mascara ! ieşit.)
JANI: Ciupeli din vocabularul bunicu­ CIUTACU (lui Pasăre) : Strînge-ţi ce ai
ţei ! Nu mă crezi? . Dar fără o muză şi caută-ţi loc în Vl"eo şalupă pe care
inspiiratoare, de unde draou' să-mi o coboară la apă.
. picure tristeţea? Şi, fără de amără­ PASARE (dă să ascundă o sticlă): Aurită
ciune, ce farmec mai are poezia , ? să vă fie gura, dom' Ciutacu ! (Către
(Cum Panait intră prin stînga, tac.) Iani, Lambi şi alţi muncitori.) Gata,
PANAIT: Standu a pregătit. tot ce tre­ fraţillor, s-a terminat balamucul, o
,buie. (Pe alt ton.) E cel mai- înnebu­ ştergem. (Lui Panait.) Meştere, îţi s,pu­
nitor, mai drăcesc vînt ,pe care l-am nearI). de un gînd al meu, o prostie.
poril.eni,t ! Şi nor-ii, de culoarea pucioa­ Cum că marea cere carne de om. Să
sei, se alungă, de parcă iadul, cu în­ mai ceară pe mă-sa, că eu o şterg.
treg arsenalul său... (Un ţiuit puter­ LAMBI (lui Iani): Te îmbarci?
nic, urmat de o plesnitură.) Na, că şi !ANI: Nu.
ăsta s-a rupt ! S-a rupt cablul de oţel.
(Altă plesnitură; o a treia.) Toate LAMBI : Acum.a eşti gata să-ţi dai şi su-
trei cablurile ! Mda, asta a fost. (Ies fletul, dar mai încolo...
în fugă toţi trei, pe uşa din dreapta. IAN!: P,oate că nu va mai fi nici un mai
După puţin, Iani cu Panait şi Palade încoLo.

61
www.ziuaconstanta.ro
LAMEI : Şi rărnîi ? Eşti nebun ! fi să faci o revizie la casa picioarelor ?
IAN! : Cum să scap un subiect ca ăsta ? Deşteptul de Palade e în stare să le
Nu ştiu dacă lord Byron a trăit fur­ pună în funcţiune, şi vreau să ştiu cit
tuna din „Don Juan". Dar eu, cu fur­ le-a dereglat furtuna. (Pasăre a ieşit
tuna asta, ştii cite cintece, cîte poeme prin stînga.)
pot scrie?! BERINDEI (lui Ciutacu) : Unde-l trimiţi ?
LAMEI : Dacă ai să mai scrii... (Lui Pa- CIUTACU : O mică verificare. Mă tem ca
nait.) Tată, mă îmbarc şi eu. ruliul să nu fi dereglat dispotitivul de
PANAIT : Adică, fugi? ridicare-coborîr- e.
LAMEI: Fug. BERINDEI : Omul ăsta e beat. De unde
PANAIT : Nu mă iei şi pe mine? (Cu băutură pe platformă?
furie.) Cum să fug, mă?! · Ce-s eu, CIUTACU : I-o fi, dat Lepedeu din al­
şobolan? cool, ul său medici41al. E băut, dar beţia
LAMEI : Spune ce vrei, tată, dar eu nu e starea lui normală. In schimb, în
rămin. Asta nu mai e o platformă de meserie nu-l întrece nimeni.
foraj în drum spre locul de lucru, ci BERINDEI : Hai, că şalupa, odată lansată
· un cosciug în călătorie spre moarte. E la aipă, e lU1ată de valuri şi nu mai
platforma morţi,L poate coborî nimeni. (Semnalul şalu­
PANAIT: Ce-i merge clanţa... O vorbă pei.) Vezi că nu mai e de stat. (l-,a
dacă mai scoţi, şi-ţi dau borşul pe gestul lui Ciutacu.) Pasăre va rărnîne
nas... ( Şi l-a şi atins.) cu ceilalţi, că de fapt aici îi este lo­
LAMEI: Tată ,nu vreau să mor! cul. (Al doilea semnal.) Vii, bine, nu,
PANAIT: Dar ce, eu v,reau?! (Şi l-a eu mă îmbarc. (A ieşit.)
atins iar.) Te-ai liniştit, sau să-ţi mai CIUTACU (lui Pasăre, care reintră, spe;­
car şi nişte pumni? riat) : Ei, ce-ai găsit?
LAMEI : Mulvumesc, mi-e de-ajuns. (Iz­ PASARE : Nu mi-a fost capul, că am au­
bucneşte în rîs, rîde şi tatăl său.) Ţie, zit semnaluL. Ul,iuu! T.rusa! Am lă­
tată, cum de nu ţi-e frică? sat-o acolo. (Se smulge din loc şi alear­
PANAIT : Poate că şi altora li-i frică şi gă înapoi prin stînga.) Să nu plecaţi
le clănţăne dinţii, dar se ţin, nu arată. fără mine!
Uite-te la Iaru, că-i galben ca lămîia, CIUTACU : Te aştept, nu plec. (Nici nu a.
clar o vorbă n-a scos... Dacă te-ar fi ieşit bine Pasăre, că se aude al treilecx
au�H bunică-ta, care-i o chef,alonită... semnal.) Am plecat.
(Lui Palade, care revine cu -Berindei.) !ANI (în urma lui) : Să te întorci cîn , d
Am vorbit cu băieţii, rărnîn cu toţii. te-oi chema eu! (Pasăre reapare, în­
PALADE: De bună-voia , lor ? nebunit de groază.) Ce-i cu till1e, Cali­
PANAIT: Păi, cum altfel!? ban ? Cine te-a speriat?
BERINDEI (grupului, care l-a înconju­ PASARE: Dom' Ciutacu! Unde-s şefii?
rat) : Rămin pe platformă navigatorii (Iese. I se aude vocea, tare, dinspre
şi constructorii însoţitori de garanţie. bordul platformei.)_ Dom' director, dom'
Geologia şi petrochimi,a se îmbarcă pe inginer! Sînt .eu, omul dumneavoas­
şalupele de saJlvare. Intîi, scafandrul tră... Sînt meşterul Pasă•re!
cel rănit. Pe rînd, şi fă:ră panică! Im­ LAMEI (de-afară) : Măi omule, eşti ne­
barcarea ! (Pe alt ton.) Pentru cei care bun, cum să cobori ?! Nu mai a.i cum,
rămîn, în cel mai scurt timp voi tri­ şail.upa s-a desprins. (Un urlet şi o buf­
mite trei nave puternice. nitură.) Om la apă!
PALADE: Numai să ne mai găsească. PANAIT (aducîndu-l): De ce urili ?
Ne-am porni-t în derivă către Eforie­ LAMEI: Să lansăm o barcă, poate-1 pes­
sud, dacă mad ajungem acoQo. cuim.
BERINDEI (celor de faţă) : Şalupele sînt PANAIT: Isprăveşte dracului!
de mare capacitate, e loc pentru toată LAMEI (lui Palade, care intră cu Lepe­
lumea. (Lui Lepedeu.) Grigore, dum­ deu): O barcă, dom' inginer! Ordonaţi
neata nu vii? să coboare o barcă. Vîslesc eu.
LEPEDEU : Nu, că m-am obişnuit cu ru­ PALADE: Şi-apoi altă barcă, să te pes­
liul ăsta, chiar dacă-mi simt picioa­ cuiască pe tine. Şi a'?a mereu...
rele în piept şi capul băJ.ăbăn.indu-se LAMEI : Dar cum să văd cu ochii mei,
de parcă aş fi descăpăţînat. şi eu T ?!
BERINDEI : Mai bea cum ai băut, şi-l P ALADE: Nu te uita.
pierzi cu totul! LAMEI : N-aveţi inimă, dom' ingirner !
LEPEDEU : Pagubă n-ar fi, ia,r pentru PANAIT : Gura!
Diana, încă un atu la procesU1l de di­ PALADE (ca o mîngîiere) : Poate că nu
vort. am, dar de tine şi de ceilalţi cîţiva
UN GLAS (de afară): Şalupa e gata de deştepţi mai am nevoie. (Lambi icneşte
liansare la apă. de plîns.) N-ai fi dat de el. L-a smuls
CIUTACU (lui Pasăre, încărcat, gata de curentul şi l-a to-t dus.
îmbarcare): Ştii ceva, meştere, tot ai LEPEDEU: Cel puţin a pornit la drum
cu dumneata trusa cu sculele... Ce-ar neînsetat.

www.ziuaconstanta.ro
LAMBI : Domnule doctor, vă credeam om îngheţa, şi nici nu clipeşti, ba eşti şi
de suflet. în stare să iei măsurile care se cer.
LEPEDEU : Ştie cineva ce-i sufletul? lmi place sîngele dumitale rece.
Bietul Pasăre era un nefericit, că ni­ P ALADE : Sînteţi chirurg. Cred că n-aţi
meni nu bea de bine... abandona un bolnav cu mai puţine
PANAIT (ca să se treacă peste tăcerea şanse de supravieţuire.
care s-a lăsat) : Ehei, să mă pot porni LEPEDEU : Aşadar, te socoteşti chirurg
şi eu cu pavoazul cu cinci stele! Să-i şi, de amorul artei, ca să-ţi salvezi bol­
zăpăcesc pe toţi sfinţii Raiului cu ami­ navul, ai hotărît de unul singur... Ad­
rosul de gin şi coniac triplu înstelat... mir în . dumneata însingurarea condu­
LEPEDEU: Domnilo.r, Oaliban a deschis cătorului, care nu se opreşte la amă­
seria, cine-l urmează? (Lui Panait.) nunte, chiar cînd aceste amănunte sînt
Dwnneata? Sau poate eu... Ori amîn­ viaţa dumitale şi a celor din jur.
doi. Chiar, de ce nu? PALADE: Viaţa are farmec cînd nu te
PANAIT (din uşă) : Mare.a se gondolează. ţii orbeşte cu dinţii de ea, ori te adă­
E de U[l verde lăptos. posteşti după spinarea altora. Se pare
PALADE: Apropie-te tu de bordaj, că că ma.rea, ca şi femeia, nu se dăruieşte
o.dată te văd peste... decît biruitorilor.
PANAIT (reintrînd) : Ce mi-i acum, ce LEPEDEU: Ori eşti un faruatic, ori vînezi
mi-i m•ai tîrziu... laude, glorie, prime şi tinicheluţe pe
PALADE (cu reproş) : Panait! (Pe alt care să ţi le prinzi pe piept...
ton.) Să nu-i l aşi din mînă. Ţine-i PALADE: Nici una, nici alta.
ciotcă. Să-i ţii ciotcă pe toţi. LEPEDEU: Atunci, pentru ce? De unde
PANAIT : Am înţeles! îndî.rjirea asta a dumitale, să lupţi, să
PALADE : Dacă mi-ar fi cerut să mă îm­ birui?
barc... PALADE,: Sînt un om blînd, paşniic. Să
PANAIT : Pentru nimic în 'lume n-ai fi nu încerce însă careva să mă provoace,
p,rimit, ştiu, patroane. că mor cu el de gît, ca un buldog, dar
PALADE: E o prostie ce am să-ţi spun, nu dau înapoi. Cumplitul vî-nt cu bles­
dar m-aş fi legat de babale şi, purtat tematul său nume de Bora mi-a ieşit
ele valuri în adînc odată cu platforma, înainte să mă provoace... Ei bine, îi
nu m-aş fi despărţit de ea nici în primesc provocarea.
moarte. LEPEDEU: Tot un fel de fanatism. Eroic.
PANAIT: Te aud, dar mă trec fiori pe PALADE: Aţi vr, ea să privesc în linişte
şira spinării. cwn vîntul îmi prăpădeşte platforma
PALADE: Tocmai potrivit, un duş sco­ pellltru. care mi-am dat zile şi nopţi ?
ţian, să te înfierbînte. (Pe alt ton.) Am investit în ea o parte din fiinţa,
Cunosc locurile ; cît ne. aflăm pe pla­ din viat,a mea.
toul continental, am putea p,lanta plat­ LEPEDEU : Fie şi aşa. Dar eu, pentru mai
forma pe picioare şi s-o oprdm din bună înţelegere, am să mă îmbăt.
derivă. (Scoate o sticlă dosită.)
PANAIT : în leşia asta de valuri ? PALADE: Aţi băut destul, şi aţi mai an­
PAI.tADE: Ia-ţi feciorul şi sondaţi adîn­ trenat la băutură şi pe scafal!ldru, şi
cimea. Verifică şi înclinarea zonei. pe nenorocitul de maistru. (Trecîndu-i
Executarea! (Panait a ieşit.) stida lui Jani.) Ia şi încuie înl:reg sto­
LEPEDEU (care-l urmărise în tăcere) : cul de băutură. (Lui Lepedeu.) Le-am
,,Ex•ecutarea!" ,,Che bella voce ! ...Pen­ confiscat.
tru ce te omori, inginerule, cu hardu­ LEPEDEU : Cu ce drept? N-aveţi dreptul.
ghia asta? PALADE: Sînteţi angajatul platformei,
PALADE: Intîi că mH. hardy.ghie, ci un ca medic. Sper că nu ne veţi fi nece­
complex care ne va dărui petrolul după sar, da,r, · pentru or, ice eventualitate,
care ne arde buza. Şi-apoi, în bună vreau să vă păstrez treaz şi gata de
parte, eu, cu echipele mele, noi am inte.rvenţie.
făcut-o... LEPEDEU : Pretexte, vorbe ! Ştiţi bine
LEPlEIDEU : Şi ? Să-i fi lăsat pe benefi­ că mi-am 'ucis un pacient - sărmanul
ciari să-şi bată ei capul, nu să te cu­ balerin v-a fost doar prieten, prieten
.reti dwnneata şi să ne cureţi şi pe noi, apropiat... Asta însă nu mă opreş.te să
ceilalţi. vă cer o sticlă. Sînt un vicios, un ne­
PALA.DE: Dacă vi-e teamă, pot chema no,rocit, şi fără o gură de a:lcool...
un elicopter să vă transporte. PALADE: încetaţi! Mi-e penibil să vă
LEPEDEU: Nu-i vorba de viaţa mea, pe ascult.
care lllU dau doi bani, dar mă întreb LiEPEDEU: Aţi întors capul, să nu· vă
ce te mină pe dumneata, care-i mobi­ văd lacrimile ... Ştiu că aţi ţinut mult
_ lul ce te susţine? Să-ţi rişti viaţa! la el... Un tînă.r de mar• e, de foarte
Fiindcă înţeleg bine că şanse multe nu mare ta.lent. N-am să-mi iert niciodată
mai avem... Eşti gata să dai ochii cu că am acceptat să-l operez, cînd ştiam
moartea, ceea ce pe oricare altul l-ar că ochii îmi joacă feste... E bine de

63
www.ziuaconstanta.ro
cei care ştiu să plîngă. Eu, unul, nu IANI: Tot ce se poate. (Cu emfază.) ·Dar,
ştiu, aşa că daţi-mi să beau ! ce moairte ! In luptă cu Bora, cel mai
PALAD!E : Sînteţi un om cu carte, de ce năpr,aznic vînt de pe Mairea Neagră.
vă comportaţi ca ultimul nenorocit ? Cu rafalele lui, ca nişte herghelii-în - na­
LEtPEDEU: Aveţi dreptate, e stupid să r�pate, mătură tot din cale! Iai.ţelege,
mă rog pentru un strop, cind am la măi burtă, că avem în faţă stihia, în­
dispoziţie... (Chicotind.) Mi-a trecut tr-eg cm,tegiiul de forţe ale naturii. Cu
prin mjnte un gînd năstruşnic : oare, orhestra de tunete şi toba mare a vîn­
dacă m-aş arunca peste bord, acum, în tului turbat, iar drept ritm, berbecii
cliipa asta, m-aţi avea p . e conştiinţă ? valw·ilor zbuciumate. (Declamă.) ,,Ne­
V-aş mai da pace ? mărginită mare, de-a punu-i zbuciu­
PALADE: Domnule doctor, vă rog mult... mată / Privind p e întinsu-ţi verde /
LEPEDEU : Nu mă rugaţi, că-l aud pe Ce milă mi-e de tine / Că nu şti-i ce-i
Cal1ban-Pasăre ! Vin, meşite1·e ! Vin, odihna / Şi n-ai să ştii vreodată... " Din
dragă Caliban. (Dă să iasă pe uşa din „TrandafirE roşii", cu un pr!inţ care
dreapta, dar e prins de Palade şi de iubea o fată... Ca să-i aducă în zori de
Iani, aflat în uşă.) zi un trandafir cu petale roşii, îşi des-
PALAJDE (Lui Jani): Ţine-1 dracului! Lea­ chidea vi.nele... .
gă-l burduf. Adică, nu. Mai bine în­ LAMEI: Cum ai face şi tu pent•ru Olga.
cuie-1 îin oficiu. (Lui Panait, care IANI: ... ,,şi trandafirul era roşu cum e
reintră, în vreme· ce Iani îi duce focul".
pe Lepedeu mai muit pe sus.) Asta-mi LAMEI: Un nebun. ca şi tine.
mai l�psea, că n-am destule pe cap ! IAN! : Şi tu, un meschin, care nu te laşi
Care-i situaţia? pătruns de imensitatea acestei tragedi,i
PANAIT: Ne aflăm pe o terasă fără în­ cosmice... (Cu patos.) O, nemărginită
clinare, cu un submers de cam mare, mormînt fără gropari, făr.ă popi
12 metri. şi dascăli fornăiţi, fă•ră de bocete, dar
PALADE : In regulă, putem glisa picioa­ c·u fanfara talazurilor dezlănţuite ...
rele. Coborîm centrul de greutate şi. (Bătăile care se aud din oficiu îl opresc
ne mă,rim stabilitatea. Panait, mă bi­ brusc.)
zui pe dumneata. (Tare.) Lambi, Fane, LAMEI : Ci.ne bate ?
Stanciu, Ostropel... (Celor adunaţi.) IAN!: Destinul. (Către Palade şi Panait,
Avem toate determinările topografice care revin.) Ce spun hărţile ? E-n re­
şi cartogra , faa submersă a zonei. Trec gulă?
în cabină să-mi mai arunc ochii pe PANAIT : intr-un fel...
unele amănunte şi vă dau semnalul de IANI : înseamnă că ne plm1tăm. Straşnic !
coboriT-e a picioarelor. (A ieşit prin (Bătăile se repetă) Doctorul ! Ii s-a
stînga.) urît de unul singur şi-i dorit -de sode­
LAMBI : Tată, mi se pare că am uitat· tate, de conversaţie... Să-i deschid ?
manevrele care se cer... PALADE: Deschide-i dracului ! (Lui Le­
PANAIT: Asta, de fnică, dar te iei ctţ pedeu.) Sper că v-aţi linLştit.
lucrul şi-ţi vine în minte tot ce-ai ştiut. LEPEDEU: Nu m-am l�niştit, dar am
LA!MBI: Vrei să spui că şi dumneata... ? auzit imprecaţiile junelui poet... (Lui
PANAIT: Nu te uita La ei, că şi dinşii, Jani.) Tinere, mi-ai schimbat opti-ca
vai d€ mama lor... asupra vieţii. (Lui Palade.) Ţ.iin să asist
LAMBI : Parcă mi s-ar întoarce înapoi şi eu la faimoasa dumitale operaţie d-e
toate plăcintele... fixaTe a ,p1atformei. Să văd ci.ne bi­
PANAIT: Cînd ai să te iei ou lucrul, ţi-o ·ruie, care pe care...
trece.
LAMEI: Crezi că patronul,. şi el... ? PALADE : _Nu vă pot lăsa singuT şi nu
PAN!AIT : Şi el, dar nu arată... E ceva am oameni de prisos să vă păzească.
care nu-,i place în hktiile alea ale lui... DEPEDEU: Dar se află om mai de pr.isos
(Iese după Palade.) ' ca mine ? Am să mă păzesc singur. ·
LAMBI : Aş fi vrut să începem. (Tare.) PALAnE: Rărnîne cu dumneata Iani Ca­
lani, cu ciine vorbeşti ? r.amangiu.
JANI (revenind din fund - stînga) : Bine LEPEDEU : A, poetul !
ar fi acuma pe chei, într-o cafenea,
să batem nişte table, ori cu un ghiul­ PALADE : Marda:re să treacă în jurnalul
bahar ... telefonic .pentru comandamentul de p e
LAMEI : Te-am întrebat cu cine vorbeai. chei... Notează, !ani. Plantez platforma
JANI : Cu mine, fiule. în zona M2 X 12. Orele 20,34 - se
LAMEI : Iţi faci testameilltul '? începe coborirea. (Muncitorilor.) T�
IANI : Asta, mai greu ! Am de lăsat ur­ eu la casa piicionrlui trei, în locul lui
Iani. (Privire circulară.) Ştiţi ce vă re­
maşi1lor mei atîtea manuscrise oare-mi vine fiecăril.Lia. Lambi, eşti la patru, cu
umblă prin cap... Panait. Să niu grăbiţi. Toţi într-un
LAMEI : Care urmaşi ? Adică, şi tu crezi ritm, copLi. (Altă privire circulară.) De
că o mierlim ? seamă-i să nu vă gîndiţi la mugetul

64
www.ziuaconstanta.ro
valuri'lor sau la urletu!l. vîntului. Facă-şi LEPEDEU: Imi plăcea muzica simfonică.
damblaua cît pot şi le ţine cureaua. Mi-a făcut curat în cabinet şi a scăpat
Ei, cu ale lor, noi, cu ale noastre. jos un set de plăci cu cei mai străluciţi
(Enervat.) PaI1Jait, băieţii te aşteaptă, interpreţi. Asta mi-a fost viaţa, tinere.
şi dumneata, cu mintea la naiba... Te întrebi pentru ce-ţi spun t9ate
PANAIT : Mi s-a părut că aud nişte nave. astea ? Ai să: af!Ji îndată. Ştii de ce
PALADE: Auzi, pe dracu'! (Mai bine­ am bătut în uşă ca să ies ?
voitor.) Semnalul îl voi da eu, dar ca­ !ANI : De frică, poate.
denţa le-o dai dumneata. (Lui Iani, LEPEDEU: Nu. N-am de ce să mă tem.
care s-a întors.) Ai comunicat? Bun. Sint ca şi curăţat. Nu mai văd. Şi în
Nu vreau să ştiu ce-au răspuns. (Celor trecut am avut eclipse de vedere, dar,
de faţă.) Fiecare la sectorul de oare cu lovitura asta de cablu... Ca medic,
răspll!l1de. Executarea ! (Ies cu toţii.) ştiu foarte precis că în curînd voi fi
LEPEDEU (lui Iani) : Băieţel, am înţeles orb ca toţi orbii. Mă crezi ?
că scrii versuri, aşa că ai să mă înţe­ !ANI : Vă cred.
legi. Ştiu că porţj în buzunarul din LEPEDEU : Atunci, rogu-te, cere tînăru­
spate o sticlă plată de rom. lui de la staţia rad.io să cheme coman­
JANI : O port de formă, ca să mă laud, damentul, pe directorul general Berin­
dar nu beau. dei. Vreau să-i trimit un mesaj că sînt
LEPEDEU: N-am să beau niti eu, dar de acord cu cererea de divorţ a surorii
vreau să ştiu cît pot ţine. Ce-i sem­ sale.
nalul ăsta? Că au pornit, da. (Primeşte !ANI : Chiar de asta le ai'de acolo !
sticla din mîna lui Iani.) Sper să o re­ IJEPEDEU : Dacă Diana nu obţine divor­
primeşti întreagă. ţul în cel mai scurt timp, invaliditatea
JANI : O sorbitură nu-i moarte de om. mea va fi de domeniul public, şi ac­
LEPEDEU : lmi place de tine, că eşti ţiunea ei va fi anutată de drept. In-
vesel. ţe}egi ?
IAN! : Aşa, pe dinafară, dar înlăuntrul IAN! : Intr-un fel... (Porneşte spre uşă,
meu sînt bîntuit de o tristeţe fără cînd două semnale scurte fac să înce­
leac... Rid şi hohotesc, şi-n subtera­ teze huruitul.) Două scurte. S-au oprit.
nele, în labirintul meu sufletesc alu­
necă o pîclă neagră, care-mi stinge (Intră Lambi, supărat foc.)
or.ice bucurie.
LEPEDEU : De unde, din ce-ţi vine? LAMBI : Piciorul patru nu g,Iisează. S....a
IAN! : Dracu' ştie ? ! Neamul meu ăsta blocat undeva.
corcit, cu atîtea amestecuri de limbi şi PALADE: (Intrînd cu Panait) - Panait,
obiceiurL. Poate şi asta, că mi se stre­ coboară la patru o saulă de ghidaj şi
coară din adîncurile timpului plînsul una de călăuză. (Panait a ieşit.) L'ambi.
Gangelui şi al Brahmaputrei... Vedeţi, ce tot moşmondeşti acolo ?
omul trădeşte şi moare, dar despre viaţa LAMBI (iese de după mese cu cele două
lui şi ce-l îndeamnă pe un drum sau butelii de aer comprimat şi cu apara­
altul, nu ştie şi nu se va găsi .nimeni tul lui Onofrei) : Nu-s chiar aşa de
să-l lămurească. uşoare...
LEPEDEU : Intocmai cum mi s-a întîm­ PALADE: Iartă-mă. Lumina proiectorului
plat şi mie... Poate mi-ai cunoscut so­ etanş lucrează ? Straşnic !
ţiia, pe frumoasa Di•ana. Ca o icoană
de frumoasă. De o candoare lilială. !ANI (luîndu-i din mînă aparatul de sub­
JANI: Ştiu. Am văzut-o. mersie) : Patroane, cobor eu să văd ce
LEPEDEU : Această cand1dă Diana mă este.
ura. Se pare că fără să fil ştiut, fără PALADE: Isprăveşte cu prostiile !
să vreau, i-am zdrobit viaţa, îndepăr­ !ANI: Dar cine m-a scos scafandru şi
tînd-o de omul pe oare l-a iubirt. Mi-a m-a învăţat să lucrez cu orice aparat
plătiit cu meschinăr.ii, cu mici mizerii, de submersie ?
lovindu-mă în tot ce-mi plăcea. Era PALADE : In curenţii subterani e tnult
de ajuns să mă opresc la un strat de prea primejdios.
flori. din grădină, ca să le toarne de­ IAN! : Pentru dumneata, nu ?
asupra o oală cu unor.op.
JANI : Imi vine greu să cred. PALADE : Şi pentru mine. Dar, decît să-l
LEPEDEU: Crede, poetule, crede... Aveam ştiu pe altul în primejdie, mai bine
un acvariu cu plante şi peşti exotici. trec eu, şi sînt mai liniştit. (Gata să
A dat cu un insecticid contra mollilor iasă.) Notează ce să comunice Mardare
şi nu ra aco,perit acvariul. Mi-au murit comandamentului : la 20,58, s-a blocat
toţi peştii. La fel a procedat cu cana- piciorul patru şi am oprit coborî-rea.
11.11 meu de Harz, un rollwasse1•, cu un IAN! : Şi că verificaţi cu un aparat de
cînrtec excepţional. submersie.
1ANI : Lnţeleg. Am avut şi eu un sticlete, PALADE: Nu. Doar atît, că cercetez de
care s-a prăpădit... ce s-a blocat. (Iese cu Lambi, care-i

www.ziuaconstanta.ro
duce o butelie şi aparatul de sub­ LEPEDEU : Nu, n-ar şti cum sa-1 spună
mersie.) Dianei. Şi-ar fi să-i tulbure somnul.
!ANI: Nu cred să doarmă. Mai degrabă
LEPEDEU: Omul ăsta, domnule... o văd jos, la cafe-bar, cu Olga şi cu
IAN!: Spuneaţi de mesajul dumnea- bunicuţa, coana Sofie, mama lui Pa­
voastră... nait.

ACTUL al III-iea
Cafe-bar-nl „Pescăruş". Noapte, Puţinii clienţi, în majoritate tineri, îşi
beau cafeaua, coniacul, plătesc şi pleacă.

SOFIA (Olgăi şi Dianei, care nu se ating său, bun în toate cele. Bun şi cu fe­
de cafelele dinaintea lor) : Ce-i cu voi, meia care o fi să fie, din voi amîndouă.
fetelor? Parcă aţi sta la o îngropă­ DIANA: Şi pe care crezi că o alege, din
ciune, ducă-se pe pustii locuri... Mai noi două?
povestiţi şi voi cî;te ceva ! Pe ciţi i-aţi SOFIA : Teamă mi-i că pe nici una.
dus cu muia, ciţi v-au aşteptat şi cum DIANA: Să te ia dracu' bunicuţo!
i-aţi lăsat mască... Sau cîntaţi ceva de SOFIA: Mă ia, ce mai... Dar pe dumneata.
dragoste, de ce vreţi... (Se porneşte, nu te ia Costi, să ştii.
şoptit: "Samiotisa me tis elies..." ; Şuli OLGA : Dumneata, bunicuţo, te temi ca
a şi apărut în uşă şi o însoţeşte cu nu cumva...
zurna, cu sunetul ei ascuţit.) Ia uite, SOFIA (continuă): ... că nu scapă? N-am
berechetu.l de tătar, ce ştie ! Tu, Şuli, gîndit asta.
nu dormi? OLGA (Dianei) : Să-l ştiu în viaţă, şi nu
ŞULI : Stllleiman Regep nu poate doarme. mai weau nimic ! Plec dinaintea lui
Este mulţi oameni care nu poate doar­ făiră un cuvînt şi ţi-l las dumitale, dacă.
me. Nici marea nu dormim. Ea aşteaptă te mai wea.
wntul terminam zbul"da şi apoi doar­ DIANA: Mă vrea, ştiu asta. Mă wea şi-i
me. El vînt răsuflat, trebuie doarme. al meu. Al meu pentru totdeauna
Indată culcat la el şi vine rîndu' la SOFIA: Imi place de dumneata, doamnă.
mm-e să răsuflăm. [)iana, că ai i-nima tare, nu te dai:
SOFIA : Cum să răsufle marea? speriată.
ŞULI: Venim hula. Hula nu bun, dar DIANA: N-am inima tare, dar îl ştiu pe
Allah avem grija. Hula este respiră Costi cit e de-al dracului şi cum nu
mairea, schimbăm apa Fund vine de­ se dă plecat dinaintea nimănui. Nu se
=
asupra, deasupra trecem :fund. Marea
femeia. Bună, bună, şi odată ras­
turnam tablaua şi nici o placinta nu
dă el nici dinaintea furtunii.
SOFIA: II ştiai şi l-ai alungat. Pentru
oine? Pentru doctorul tău Lepedeu, de·
mai este bun. Placinte cu carne, cu care te plingj -că-i un lasă-mă să te·
carne adevărat. (Cum nici una dintre las...
femei nu a făcut gestul să-i cumpere DIANA: Nu l-am alungat eu. Curva asta
vreo plăcintă, iese cu chemarea zurnei.) de \'iaţă, ca să-şi ridă de mine, a po-·
SOFIA: Şi-acuma care din voi două răs­ trivit aşa lucrurile ca să iasă l'loţ, şi
toarnă tablaua cu plăcinte...? Poate, tot ce-a urma,t. La dracu' ! Ce tot ru­
amîndouă, că vă văd :fiierte rău. Dar meg eu, ca oaia, ce-a fost? ! Mai bine
nu destul ca să răsuflaţi ca mru-ea să ieşim pe chei. Veniţi să vedeţi del­
prinţului Regep. finii cum se •aruncă deasupra valu­
OLGA : Bunicuţo, pentru ce trăieşte rifor.
omul? SOFIA : In văforniţa asta, e tocmai po­
trivit.
SOFIA: Dacă am şti pentru ce trăieşte
omul... Poate, ca să lase în urma lui DIANA: Dar să-ţi fringi mima cu tot
un fecior, un şir de pomi cu roade felul de întrebări e mai potrivi•t? De
dulci, un cîntec nepieritor... o mie de ori mai bine afară, pr-intre·
copacii dezrădăcinaţi, pră.ntre acoperi­
OLGA (printre lacrimi): Mi-e teamă, bu­ şuri, ,le smulse, de-a călare pe eleva­
nicuţo. Mă tem.
toare, să ne pornim în horă şi noi...
SOFIA : Sufleţele, nu trebuie să plîngi. SOFIA : Dumneata faci anume ca s-o spe­
Bărbatul bun e un om viteaz, şi Costi rii pe Olga. N-o vezi că-i galbenă ca
e un om bun. Bun cu cei din jurul ceara?

66
www.ziuaconstanta.ro
DIANA: De-atitea mirosuri şi mirodeni,i ,,Daiana, patima mea nebună!" ,,Pa­
cît.e le-a adus vîntul din ,pădur.ile ce tima lui nebună, aşa-mi spunea...
le-a străbătut. Poate şi marea, cu să­ (Exaltată.) De aceea iubesc marea, că
ruri.le ei din adîncu.ni... mi l-a rnadus pe Costi. Cu.rind îmi va
OLGA: Blestemata asta de mare ! veni în braţe, ca atunci... Nu ştii, bu­
DIANA: N-o blestema, că are o viaţă a nico, dar aici, pe malul mă.riâ, aici
ei, dătătoare de vieţi, mai vie ca a ne-am cunoscut şi ne-am iubit.
1I1oastră, că-i fără de mocl["te. Parcă SOFIIA: Pe plaja măr.iii, pe înserat...
m-ar săruta, aşa-i stmt sarea pe buze... DIANA : Pe înserat, da. Amîndoi tineri,
Marea, sărată ca şi sîngele omului, e amîndoi studenţi. El, numai cu trei ani
singele Terrei. Iubesc maTea. mai mare, dar bărbat. Şi ochi� lui cu
OLGA: Cum puteţi spune... ? priv.ire straşnică... O privke ageră, pă­
DIANA: Mi-e dragă puterea, furia cu trunzătoare, ca Smi.rn1otis al tău, bu­
care-şi aduce din tenebrele adîncului nico. (S-a ridicat şi porneşte spre uşă.)
săruril, e ei puternic amirositoare. SOFIA: Unde plecaţi?
OIUTACU (intrînd, comandă cu un gest DIANA : Pe chei, să fiu mai aproape de
Ospătarului o cafea mare ; Dianei) ; el. Cînd a urcat pe bordul platformei,
Cum te poate bucura furtuna ast, a ne­ mi-a zis că o clipă nu m-a uitat. ..
bună? (Iese.)
DIANA: Mă bucură, da. Că-i dă lui Costi OLGA: Ai auzit-o? ,,Iubesc marea că
Palade prilejul să o înfrunte, şi să le l-a readus pe Costi... (Cu o furie pe
arate el ce poate turturor fugaTiJor şi care nu i-a bănuit-o nici Sofia.) Inu
laşilor. pare rău şi pentru mine, dM mai mult
CIUTACU: Fricos şi laş, dar divorţuJ. eu pen1Iru Palade, că o să cadă iar pe
ţi-.1 aranjez. mina Dianei Lepedeu, pe care o simt
DIANA: Nu cumva te şi vezi ca vtitor o femeie fără inimă... (Printre lacrimi.),
pretendent? Mai bilile cu Şuli-tătarul, Că o clipă nu a uitat-o.
să-i port rtablaua cu plăcinte ! ,,P,lă­ SOFJ:A : Ce-a spus dînsa poţi spune şi
cinte cu carne, cu carne adevărat... " tu... E o ţigară fumată. Nu i-a rămas
CIUTACU (de la măsuţă unde-şi aşteaptă declt tr , ufia. Mă întreb chiar, dacă, în
cafeaua) ; Zurlie ai fost dintotdeauna, afară de ifosele şi pielicica ei - că
dar acuma eşti sonaită rău. urîtă nu-.i -, o :f!i awnd şi ea un su­
DIANA: Şi dumneata, Ciutacu,le, ce eşti, flet ? Are, s-o ia dracu', dar singură
deoît ce ai fost, ce vei fi ? Un milog nu ştie ce să facă cu el.
corcit cu un Iago, un vierme, o rîmă. OLGA: Dacă ar fi cum spui dumneata,.
(Sofiei şi Olgăi, după un hohot de rîs.) bunico...
Iubesc marea. SOFIA: E un foc de ,paie, nu ţine. Nui
SOFIA: Şi mie-mi pla� mMea. Doar cu ţine, fetiţo.
marea am copilă.rit şi mi-am trăit ti­ OLGA: Nu, coană Sofie, simt că l-am.
nereţea ... O, Thalassa ! Dacă s-ar putea pierdut.
să mă întorc pentru o zi, pentru un SOFIA: Ei, fato, ,poate că ştii tu ce ştii....
ceas, să văd iar insulele mele însorite ! F1iii.1I1dcă cenuşa fostei iubir.i rămîne li­
Să mă caţăr ,pe stîncile albe, de unde pictă de inimă ca nigina, şi roade.
marea se deschide albastră. Albastră, Roade şi mănîncă şi nu se mai des­
fetelor, şi fără de =gini. ,prinde niciodată. Dar poate că-i mai
DIANA: O, bunicuţo ! bine aş,a. Decît să stea între voi mereu,
SOFIA: De pe întinsul ei mi-a venit în­ ca umbra...
tr-o zi Smirniotis, un marinar cu gene OLGA : Inseamnă că se întoarce la ea ?
lungi şi cu privirea ageră, păJtrunză­ SOFIA : Nu. Băr, baţii, să�i ia dracu', au,
toare. mindria lor. Şi ei, ca şi femeia, mai,
DIANA: Şi v-aţi iubit... iM"tă, numai că, de uitat, nu uită nici­
SOFIA : Dacă ne-am iubit ! Din psihi-mu, odată... (Ca un fel de solilocviu.) Cac6,
sufileţele, coriţi-mu, inimioara mea, nu psihra che mavra.
mă scotea ! Suflet al sufletu l, ui meu, OLGA: Ce-ai spus, bunicuţo ?
aşa-,mi spunea. SOFIA ( după o ezitare) : Rău. Rău, fără,
DIANA: Şi într-o zi a plecat. deschidere şi negru. Negru, îndoliat...
SOFIA: A plecat şi nu s-a mai întors. Pentru oine o spun? Pentru mine,
Zi,l� şi nopţi am plins şi l-am aşteptat. pentru tine, pentru Diana, pentru•
Imi sărea inima cînd auzeam paşi de Costi...
bărbat mîndru. Căutam ochii lui cu OLGA: Mi-e şi milă de ea. A alergat·
gene lun,gi şi ,privirea straşnică şi mă afară, în noapte, să vadă delfinii cum·
aşteptam să-mi spună: ,,Sufleţele, su­ se aruncă deasupra valurilor, dar mai·
flet al sufletului meu... " degrabă să fie singură, să plingă, poate.
DIANA: Şi nimeni nu ţi-a mai spus. SOFIA:· O crezi în stare ?
SOFIA: Nimeni. OLGA : Vorbeşte mai mult ca să-şi biruie·
DIANA: Dar pentru mine, vedeţi bine triisteţea. Dacă mi-ai îngădui, bunicuţo,
că s-a întor, s, şi o să aud iar „Daiana", m-aş duce s-o aduc înapoi.

6 7.
www.ziuaconstanta.ro
SOFIA : Să mergem, dacă ţii aşa de mult. CIUTACU : Sînt, da. Dar trebuie să mă
(!şi potriveşte broboada.) O să ne ia apăr, nu? Şi pe dumneavoastră, fi­
vîntul pe sus, dar, dacă ţi-a intrat în indcă eventualul succes al lui Palade
cap... (1n uşă se întîlnesc cu Diana, ne va măturn pe amîndoi. Şi pe dum­
care reintră, tăcută.) Veneam după neavoastră, care v-aţi împotrivit să-i
dumneata. înzestraţi oamenii cu echipament de
DIANA : Mulţumesc, ştiu să-mi văd protecţie.
de-ale mele şi singură. BERINDEI : M-am împotrivdt? Spuneai
SOFIA (o ia pe Olga) : Hai, fato, un pas­ că stocul e epuizat.
doi nu ne strică nici nouă. (Au ieşit.) CIU'r.ACU: Ca şi cum se va mai ţine
, DIANA (ia de pe banchetă o _ manta şi seamă de cine ce a spus! Mai bine
se duce după cele două femei) : Vă să nu-i, trimirteţi nid o navă, sau to­
dă-rîmă vîntul. Lnveleşte-te bine. E tul cu mar,e întîrziere.
mantaua lui Sergiu, dar cine să te vadă BERINDEI : Eşti un ticălos! Un intri­
pe întunericul ăsta... (Va reveni peste gant mărunt şi ros de invddie. Un
puţin, mai ales că s-a încrucişat în şarpe...
uşă cu Sergiu Berindei,� care intrase.) CIUT.ACU : Şarpele ăsta v-a slujit cu cel
BERINDEI (Ospătarului.) O cafea dublă, mai mare devotament.
fără zahăr. (Apropiindu-se de Ciutacu.) BERINDEI : Fi, indcă ai trăit în umbra
Ce tot cauţi în hîrtiHe alea? Şi cum mea. In plină lumină, te-ai fi dat pe
de le-ai scos din sediu? (După o faţă cine eşti, şi nu ajungeai consiUer.
pauză.) Au găsit defecţiunea care oprdse CIUTACU: V-am ieşit vreodată din cu­
glisarea lui patru şi continuă coborî.rea vînt?
pic,ioar. elor. (Ospătarului.) Şi-un rom. BERINDEI: Asta mai trebuia, că te bu­
te rog. (Lui Ciutacu.) Du,pă ce se fi, ­ şeam ! Dădeam cu tine de pămîn-t de
xează cu pici, oarele în sol, vor des­ nu te vedeai. Şi-acuma, ,ce? Orezi că
prinde platforma de suprafaţa mării. ai scăpat?
CIUTACU: UJ1 dement! O vor dezechi- CIUT.ACU: Cu respect ţin să vă amin­
1i,bra şi-o să se răstoarne. tesc că-n acţiunea „Albatros" intere­
BERINDEI : Ştiu. l-am interzis orice des­ sele noastre coincid, şi oi·i,ce fisură a
prindere. unuia...
· CIUTACU: Corect. (Pauză.) Ce mă pri­ BERINDiEI : Cum s-ar spune, mă ame­
v,iţi aşa? ninţi...
BERINDEI : Nu şti,i de ce s-a blocat pi­ CIUT.ACU: N-aş îndrăzni, şi nici nu
ciorul patru? mi-aş permilte.
CIUTACU: De unde să ştiu? BEB!IN-DEI: Află că navele le trimit, iar
BERINDEI: O dereg1are la sistemul hi­ dumneata să dispari, canalie ! Taci!
draulliic. (Ciutacu tace.) Pailade a găsit Un cuvînt dacă mai scoţi... (Intrarea
acolo o trusă cu scule de lăcătuş. Scu­ Dianei îl sileşte să-şi coboare vocea.)
lele meşterului dumitale, Pasăre. Dum­ Caută-ţi un transfer unde nu te ştie
neata 1-,ai tdmis. Ştiai că e beat. nimeni, că 1a n-oi, la 1mine, nu m.aii.
.CIUTACU: Şi ce? O simplă întîmplare. stai, să ştii. Şi nota despre amestecul
O coi111.ci1denţă. tău în defecţiunea lui patru o redactez
BERINDEI : S-ar putea să dai de dracu'. îndată.
Oricum, va trebui să raportez mai sus. CIUT.ACU: Nu vă sfătuiesc, fiindcă aş
CIUTACU: Nu e cazul să vă grăbiţi. avea şi eu cîte ceva de spus.
Maistrul Pasăre, cum ştiţi, s-a înecat. BERINDEI (furios): Pleacă, dispari ! Să
Şi Palade, c-ine-1 va crede ? Cine va · nu t, e mai văd, că... (Ciutacu şi-a strîns
şti? hîrtiile şi iese.)
BERINDEI: Cum aşa? DIANA : Ce este? Ce-i, Sergiule? De ce
·CIUTACU: Socotiţi că mai scapă? Se l-ai alungat?
vede că n-aţi aflat de cargoul liber.ian BERINDEI : Diana, veghea asta a ta nu
deşi t din radă odată cu „Albatros" ... are nici un rost. fotoarce-te la hotel.
BERINDEI: Ce-i cu el? DIANA : Nu pot. Ce-i cu el?
·CIUTACU: S-,a scufundat 1a nord de ca- · BERINDEI : Cu cine?
pul Caliacra. Un cargo de 60 de mii DIANA : Cu Costi. Nu se lasă, ştiu.
de -tone. Poftim şi nota meteo : ,.Fur­ BERINDEI: !mi pare rău că te-am adus
tună de gradul nouă" ... Nu-i prea văd încoace. Dacă bănuiam cite se vor
să mai scape. Şi, dacă mai calcă întîmpla...
ordinul şi desprinde platforma, s-a zis DIANA : Af ridicat tonul la Cdutacu.
cu ei, şi... De ce?
BERINDEI : Şi mai ce? BERINDEI : Un ticălos ! Nici nu ştii ce-a
î111cercat...
DIUTACU: Dacă ar fi după mine, nu
m-aş omorî să-i t:tiimit prea ['epede na­ DIANA (îi . taie vorba) : Nu ştiu ce-a în­
vele de remorcare. cercat ş1 nu v.reau să ştiu că nici tu
nu eşti mai bun. Eşti fratcle meu :ka­
BERINDEI : Canalie! Eşti o canalie. tele meu mai _mare, şi pe singu.ntl o.m

68

www.ziuaconstanta.ro
care înşea{llnă. ceva . pentru mine în mul şi sîngele vostru ·rece stă viaţa sau,
viaţ;a asta. ticăloasă · 1a care m-ai 1m­ moartea noastră _şi a platfQrmei.
pins, pe acest om l-ai abandonat în IAN! (şoptit); Ei, ce maJ. poem am să
furtună, în voia :valur.ilor şi a w111tu-· scriu!
. lui! (ll împiedică să-i răspundă.). Dacă LAMEI· : Dacă o mai fi să fim.
wei să uit că ai luat. par,te 1a toate !ANI.: Lambi, ştii una ? Furtuna asta are
ticăloşiile împotriva- lui .Cos1Ji, dă-te şi, o parte b.l!Ilă - ne testăm platfor­
peste cap şi scapă.-J. Fă ce poţi şi ce ma... ,,Albatrosul" nostru-i acuma ca
nu se , poate şi . adu-mi-1. Adu-I. Dă­ un call. de curse scos pentru întîia oară
mi-l înapoi, că din cauza ta... Dă-mi-1, în Derby.
că al meu a fost.. LAMEI: Derby-ul merţii, vrei să .spui.
BERI-NDIDI: Şi · Grigore Lepedeu ? (Au ieşit şi ei.)
DIANA: Spală-te pe cap cu el! Tu mi PALADE (din . uşă) : Ispas, rămîi aici.
l-ai adus, tu să-l faci să plece, să dis­ (Celorlalţi.) Voi urman graficul de
P,ară. urcare, de aici, din cabina de coma1I1dă.
BERINDEI : Am să fac tot ce se poate, La. semnalul meu prelung - pornd.ţt �
îţi făgăduiesc .. Numai să -nu se fi, apu­ două scude. - opriţi. (Reintră ; lui Is­
. cat să desprindă platforma de masa pas.) Intervii la înclinările mai mari
valurilor, că-n furtuna de-acum, e cu­ şi. reglezi stabilitatea. Stau puţin cu
rată sinucidere.-.. capu,l pe masă. Dacă ceva nu-i în or­
di111e, mă trezeşti. (Dă semnaJul de por­
(Go n g) nire ; în vreme ce platforma începe sd
Sala cabinei de comandă instalaţiei urce huruind, Palade, ca topit, adoarme
hidraulice, cu ecranul aparaturii de con­ buştean.)
trol. Ferestre · mari încastrate în pereţii LEPEDEU (a luat seama la atenţia cu
metalici, prin care noaptea străbătută de care urmăreşte Ispas acele tabloului
fulgere şi tunete apar de-a dreptul înspăi­ de comandă, la somnul profund al lui
mîntătoare. Palade ; smulgîndu-şi de la gură sti­
cluţa primită de la Iani) : ninşii, fără
PAL.ADE (trece cu privirea asupra fie­ nici un sprijin şi ajutor din afară, cu
căruia dintre muncitorii strînşi în ju­ singura nădejde în ei înşişi, le-au pie­
rul său) : Cum aţi văzut, platforma se r!it teama şi osteneala, iar eu... Să nu
dovedeşte so1idă şi bine echilibrată... fiu în stare şi eu ... ?
Dar, dacă nu o scoatem de sub bătaia (Pe huruitul de urcare a platformei, se
valurilor, cu vîntul ăsta... aude răsuflarea grea a lui Palade. Lu­
PANAIT: Pe darabana mă-si, bubuie mina se stinge. Intr-un spot de lumină
vîntu[ cît o vrea, dumneata dă po­ apar, faţă în faţă, Palade şi Olga.)
runcă ce avem de făcut, şi-o să fa­
cem! PALADE : Olga, tu, aici ?
PALADE : Vreau să ştiţi că aparatura de OLGA: M-ai chemat, doar!
control s-a dereglat. PALADE: Nu ştiu să te fi chemat...
LAMBI : Da' pentru ce-avem ochi ? Chiar dacă o clipă m-am gîndit la
PALADE: Nu-i vorba numai de ochi. <tine, credeam, heruvimule, că ai înţe­
LAMBI: Şi de cap, ştiu. Dar, cît te avem les de ieri că noi doL. Că nu se poate.
pe dumneata, patroane... Nu se poate.
PANAIT: Ia uite la burtă, ce şi-a dat OLGA: Mi-a spus şi bunicuţa şi n-am
drumul! crezut-o. N-am virut s-o cred. Nu pot
LAMEI : Pentru dumneata, tată, sînt cel să cred, fiindcă simt, ştiu că vom fi
din urmă om... împreună.
PANAIT: Nu, măi băiete, dar. te-aş fi •PALADE: Ţi-am spus, nu o dată, că nu
vrut cel dintîi. se poate.
PALADE: Aşa-i, Lambi, cum spune' tai­ OLGA : Dar cine-i deasupra noastră, dea­
tă-tu. (Tuturor.) Măi băieţi, vreau să supra ta şi a mea, ca să ne dea po­
ştiţi că desprinderea de valuri, pe o runci despre ce se poate şi ce n,u ?
furtună de gradul nouă, cum ne găsim PALADE: Ingerul meu tăcut, buna mea
noi acum, e o treabă de-a dreptul ne­ dragoste, heruvimule, nu pot. Nu sînt
tiune�că... Dar, asta-i, dacă vrem să un sperjur. I-am jurat mamei luJ Iani,
nu ne măture valurile. ·pe · patul morţii, că am să-i port bă­
IAN! : Dă-d drumul, patroane. iatului de grijă, să-l scot în viaţă
PALADE: Vă cer sînge· rece, Chiar dacă să-i fiu un al ·doilea tată. Iar tu
auziţi bubuituri c a de tun, voi să vă ceri să i te smulg din inimă! Ar
vedeţi de treabă, şi în ritm egaJ.... de o mie de ori mai cumplit decît
PANAIT: Poruncă!
PALADE: Pentru pdmii doi metri, ca­ OLGA : Ştiu că ai puterea să te birui, să
denţa de urcare cinci centimetri pe mi­ renunţi. Dar asta nu-i ca şi cum ţi-ai
nut, după care cronometrezi pe rjt­ trage singur clopotele în dungă, clo­
mul obişnuit. (După o pauză.) In rit- potele de moarte ? !

69
www.ziuaconstanta.ro
PALADE: Nu pot altfel. PALADE : Cum poţi să te gîn,deşti la
OLGA : Ieftin îţi vinzi viaţa! ,tine, 1a noi, cînd bietul doctor e aproa­
P ALADE: Scump o vînd. Cu toate visu­ pe oro?!
rile şi bucuriile pe care nu le-am trăit. DIANA : Ducă-se dir.acului!
OLGA: Tu-ţi spui: am munca m�, care PALADE: Dianla, dacă eram eu orbul,
mă aşteaptă să mă dăruiesc ei cu la fel mă dăaeai dracului ?
toate puterile şi gindurdle mele. Dar la DIANA : Dacă vrei să ştii la fel.
mine, la viaţa mea, te-ai gîndit? La PALADE : Cum se poate ?!
dragostea pe care mi-o ucizi fă<ră să DIANA : Se pdate. Şi afurisită să fie!
o fi cunoscut? De o mie de oiri aftl!Iisiită, curva asta
iPALADE: U!răsc dragostea. Să piară di,n-. de waţă! Şi, deopotrivă, fiţi afurisiţi
tre oameni! şi voi, soţi, dubiţi! De o mie de mii
OLGA : Spune cît vrei că o urăşti, dar de ori fiţi blestemaţi! Şi scîrba a.sita
simt că te-a prins cu o mie de gheare, de mare, la ce se zbuciumă şi-şi bu­
şi, cit te-i zbate, nu-ţi dă drumul. buie v,alur,hle, da<:ă la atîta nu s-a pri­
PALADE : Am trecut eu şi prtn mai gre­ ceput, să vă mghită pe am1îndoi?! Să
le, scap şi de năpasta asta. vă fi zdrobit de stinci, ori să vă tragă
OLGA: Năpastă îi spui?! în adîncuri,le ei negre, acolo, printre
PALADE: Nu. Nu, tăcutul meu înger. epave... Şi, de braţ cu bne, îngeirul
Vezi bine că vreau să mă birui şi tău tăcut!
n-am găsit alt cuv-înt de ocară, de bat,­ PALADE: Nu credeam să ne despăiiim
jocură. V,reau să ştii că furtuna şi cu urlete şi blesteme, dar poate că-i
blestematul ăsta de vînt cu care mă mai bine aşa.
lupt nu-s nimica, pe lingă furtuna DIANA: Costi, ai să mă laşi ! Să nu mă
care-,mi bîntuie sufletul şi dă să mă laşi, că eşti al meu... Al meu eşti, şi
zdrobească. eu, a ita... Ca doi lupi caire gonesc în
OLGA: Dragule, dragostea mea! noapte sub luciul lunii, umăr l:a umăJ;.
PALADE: Olguţa, Olga, heruvimule... Eu, ca lupUil. · cu lupoaica lui... Vino, vin' !
care nu m�am rugat de nimeni şi n-am V,tno, Costi, să ne pornim în noapte:
cerut niciodată ajutor, te rog să mă Vino! (Şi-l prinde de mînă.)
ajuţi. Cu laam,mi te rog. PALADE (se smulge, strigînd): Nu! Nu,
OLGA: Cere-mi şi viaţa! nu!
PALADE: Nu waţa ţi-o cer. Doar să te
fereşti din calea mea, atîta. Cu Iani (Se aprinde lumina.)
sau făiră, dar să nu-mi vii înainte. Fă­
găduieşte-mi. LEPEDEU: Domnule inginer! Dornnule
OLGA: O mare de lacrimi îmi izvorăşte Palade!
d!Ln ochi, dar, de-atît a durere, nu pot PALADE (ridicînd capul) : Ce este? Ce-a
să .pNng. Fac tot ce-mi ceri. NiUffiai ca fost? (Pe alt ton.) Mă �ertaţi...
de-un bun-rămas, spune-mi că m-ai LEPEDEU: Vreun coşmar... Aţi strigat
iubit, că mă iubeşti. Dă-mi un semn. din so-mn.
DIANA (înaintînd din umbră sub spotul PALADE : Incă o dată, vă ,rog să mă
de lumină, Olgăi) : Te-ai şi găsit tu ,iertaţi. Poate, unde sînt tare, tare oste­
femeta care să poată fil iubită de-un nit.
bărbat ca dînsul! O, Costi, iubitule, LElPEIDEU : Şi îngrijorat. lng,rijo1rait. de
cum i-ai îngădui,t să-şi ridice ochii ["ăspunderea pe care v-aţi luat-o.
pînă la tine?! i'ALADE: Comandantul m-a oprit de la
PALADE : Doamnă Di'ana, nu v-am che­ ceea ce facem. Mi-a inteirzis-o cu ordin
mat. st• rkt. Dar, între interdicţia lor, cu
DIANA: Am venit nechemată, ca să te probabilitatea unui cairgo de ajutor, şi
chem eu. Te chem ca pe unul care certitudinea că ne mătură valurile ...
eşti al meu. LEPEDEU: Ştiu. Dai: mai ştiu că aveţi
PALADE: Nu sînt aJl tău. Nu sînt şi nu de plătit poliţe unor anumite persoa­
voi fil. ne... Şi, ca să le dovediţi ce sîn,teţi în
DIANA: Te-ai supăirat că am fost vio­ s,tare...
lentă cu îngerul tău tăcut, dar îmi ştii PALADE : S-ar putea să fie şi asta, nu
:fi:irea... De ce mă respingi? Costi, nu m-am gîndit... (Lui Ispas.) S-au opL"it,
te mai recunosc. de ce? (La interfon.) Sectorul trei!
PALA DE: Ca şi cum m-ai fi cunoscut T:reiule, de ce te-ai oprit răspunde!
vireodaită ... Răspunde, treiule! '
DIANA : Dar înţelege că nu te am decît LAMEI (de afară) : Tată! (Cu groază.)
pe tine! S-a rupt o piesă şi l-a izbit pe tata.
PALADE : Vireţ să spui, pe doctorul Gri­ PALADE (iese în fugă, urmat de Ispas.
gor.e Lepedeu. Află că aproape şi-a După puţin, ajutat de acesta, îl aduce
pierdut vedeirea. Va trebui să ai grijă pe Panait şi-l întinde pe banchetă.· 1n
de dînsul. urma lor, Lambi, cu un braţ inert) :
DIANA: Şi eu, noi?! Vedem, şi de ttne, Lambi, dar mai în-

70
www.ziuaconstanta.ro
tîi de tata. (Doctorului Lepedeu..) S-a alipe, arip1le îngerilor Mihail şi Gavril
rupt o piesă din sistemul servo-root.or, îi vor fi cel mai grozav e1ioopter. (Da:r
a rliooşat de perete şi l-a izbit. Doc­ Panait, auzind huruitul platformei îşi
tore, nu-l lăsaţi ! Faceţi tot ce se poa­ revine.) O, meştere... Eşti un viteaz,
te. Vă implor. bătrine !
LEPEDEU ( după ce i-a, ascuUa.t inima.) : PANAIT : Nu sînt bătrin, şi nici viteaz.
Nimic nu se mai poate. Dar de trăit am trăit, şi nu-i mare lu­
PALADE : Incercaţi ! (Intinzîndu-i trusa..) cru dacă plec cu o zi sau cu un ceas
O injecţie, poate... mai devreme decît s-ar fi cuvenit. De
LEPEDEU : Mă îndoiesc. Inima. l-a cla­ seamă e s-o facem fără tristeţe, fără
ca,t indma. părere de rău.
PALADE: Vă rog! Vă rog mult... Nu ştiţi LEPEDEU : Vă mulţumesc. Vă mulţumesc
ce înseamnă omul ăsta pentr,u mine. mult.
Vă dau orice. Şi o pal'te din viaţă PANAIT : Pentru ce?
mi-aş da-o. LEPEDEU : Simţeam nevoia să mă des­
LEPEDEU : Să nu dăm ce nu-i al nostru. chid cuiva, dar n-aveam cui...
(Se apleacă iar asupra lui Panait.) PANAIT: Şi-acuma?
Iruma abia-i mai bate. Sînt ultimile LEPEDEU: Parcă am fi stat de vorbă
ei bătăi. , ceasuri şi ceasuri... Prin dumneata,
PALADE (a deschis trusa şi-i întinde se­ meştere, trăiesc un fel de eliberare.
ringa) : Poate, vreo injecţie de întă­ PANAIT: E bine să trăieşti.
rire... , LEPEDEU: Uneori, şi să mori la vreme
LEPEDEU : La ce să-l mai oprim din e bine... Of, vîntul ăsta! (La horcăitul
·drumul pe care a pornit? Bine, dacă lui Panait.) Imi pare rău, meştere, că
ţineţi să-l mai chinuim... (Şi-i face o te-ai dat plecat fără să-mi răspunzi.
injecţie.) PANAIT: Nu m-am dat plecat, dar pala
PALADE (brusc) : Işi revine! Şi-a re- aceea de vînt...
venit. LEPEDEU: Da, vîntul, mesagerul morţii.
LEPEDEU: Adrenalina.
PALADE: Panait, dragul meu! PANAIT: Nu mor încă. Nu vreau.
PANAIT: Da, patroane... LEPEDEU: Să te ajutăm, dacă ţii la
LAMEI: Tată. Tăticule! asta. (Ii mai face o injecţie. Se aud
PANAIT: Nu plinge, băiete. două semnale scurte.) Iar dau sem­
LAMBI : Nu plîng. (Printre lacrimi) : De nale.
ce-ai trecut înaintea mea? ! Să mă fi PANAIT : Două scurte. (lşi înalţă capul.)
lăsat dracului! Ră:rnîneam ciung, dar Au urcat p1atforma la nouă metri dea­
scăpai dumneata. supra... Bată acum v:alurile cit vor,
PANAIT: Lasă... Lasă, că-i bine... Să ai geaba ! (Istovit.) Imi aşteptai un răs­
grijă de bunkuţa şi să-i spui... Spu­ puns...
ne-i mamei că tata e mulţumit de tine LEPEDEU : L-'am primit, mi l-ai dat. (Ca
şi că-i mîndru că te-ai ales om, şi în transă.) Omul, dnd trăieşte ou ade­
nu mai am gmjă., că-ţi faci tu drumul... vărat, nu-şi mai pune întrebă•ri despre
LAMBI : Da, tată. viiaţă. Se înhamă la ea şi, cu ce-i mai
PANAIT: Acuma 1ntoa1."ce-te la trei. Ai bun într-însul, pătrunde în veşnicia
să fii singur, fără mine. cea fără de moarte. Dar dumneata nu
LAMBI : Fără tine, tată. mă !;lsculţi... Omule! Meştere:.. (Lui
PALADE: Panait, te rog... Iani, care intră printre cei dintîi şi se
PANAIT: Şi eu te rog... Vă rog pe toţi duce către Panait.) S-a dus, s-a pră­
să vă întoarceţi la lucru. pădit. Acum cîteva clipe, după ce a
PALADE: Dar cum să te las? ! auzit semnalele.
PANAIT : Ti-e teamă că o mie!.'lesc?
Doar atun·ci oînd oi auzi cele două IANI (lui Palade şi celorlalţi, intraţi
scurte, semn că aţi uroat platforma şi între timp) : Prea tîrziu pentru elicop­
aţi scos-o de sub zbuciumul valurilor. terul pe care l-aţi comandat. A a�t
Şi poate raci atunci. Haide, haide, ple­ semnalele şi credea că, g,ata, am ur­
caţi. cat ! Să ştii, Lambi, că ne-a aşteptat,
PALADE : Doctore... (Şoptit.) Aveţi re­ cum spunea. Odată om, taică-tău ! Sau,
zerve de adrenalină ? poate, ca să ne grăbească, de aceea s-a
Il&PEDEU : Am. dat ispaşă.
PALADE: Oricum... U["c la staţia de ra­ PALADE : Taci, măi băiete...
dio, să chem un elicopter. (Dă sem­ IANI: Pentru noi, ca să biruim, s-a dat
nalul prelung de pornire şi iese cu ispaşă, vă spun eu. (Se pleacă peste
Lam,bi.) trupul lui Panait ; şoptindu-i.) Meştere,
LEPEDEU (lui Ispas) : Spune-i, te rog, nene Panait ,noi toţi îţi mulţumim,
inginerului Palade că degeaba mai şi-ţi făgăduiesc... Iţi jur că am să am
cheamă elicopterul... (Panait a reintrat grijă de Lambi şi de bunicuţa.
în comă.) Se prăpădeşte! In cîteva PALADE : Ridică-te, lani.

71

www.ziuaconstanta.ro
IANI (n11,.-l aude): Te-aş i·uga, unchiule... PALADE: Nu-mi spuneţi aşa...
(Şoptit.) SpuI).e..-i mamei că am ajuns LEPEDEU : Dar cum să vă spun altfel„
bărbat, şi că n-am uitat-o. Şi că mi-e cînd prih 'dumneavoastră, prin · Panait,
dor de ea. Să-mi vie în vis, dacă se 'am înţeles ce .resurse zac în fiecare·
poate... dint>re noi ? ! (Cu un icnet de· rîs.) li
PALADE (smulgîndu-l de lîngă trupul ne­ spuneam· şi poetulu-i că am fost un
însufleţit) : Ce-i cu tine ? bun, un excelent viorist. (Alt icnet de
IANI : Nimic, Costi, nimic. ris.) Sub braţ cu lăuta şi însoţit de·
PALADE: Mardare să comunice coman­ prilllţul Sul•eiman Regep, cu zu,rna şi
damentului că prim-maistrul Panait faimoasele sale plăcinte...
Nicolau şi-a pierdut viaţa _în vreme ce PALADE : Ar trebui să văd ce fac băieţii.
conducea ridicarea pJa,tformei. Du-te, LEPEDEU (continuă): ... cu Şuli, şi poves­
Ispas, şi spune-i. Şi că-i rog să o pre­ tindu...ne întîmplăr'i nemaipomenite...
gătească pe măicuţa lui. Să-i spună PALADE: Am plecat.'
bătrînei cu grijă, cu blînde�, cu mul­ LEPEDEU : Curînd voi pleca şi eu. Poate·
tă blindeţe. (lmpreună cu Lambi şi cu şi fă.Tă prinţul Regep. Ducă-se toate
Iani îl poartă pe Panait în cabina co­ cîte au fost, şi, odată cu ele, şi coniţa
mandantului, apoi se. întorc ; în liniştea Diana, sub farmecul căreia, ca isteţul
care s-a lăsat, cu glas potolit.) Valu­ Ulise, am mîncat ghindă în ţarcul por­
rile ne zbuciumă încă, aşa că se con­ cilor...
tinuă urcarea. Ritmul obişnuit. (Cu o PALADE : V-aş ruga să nu vorbiţi aşa,
privire obosită.) Mai avem destul de de soţia dumneavoastră.
tras, şi sînt osteni,t, tare ostenit, aşa LEPEDEU : Soţia mea ? Dar n-am fost.
că vă rog să luaţi seama... Lambi, ai decît doi străini care s-au întîlnit în-·
,conducerea. Te rog, Iani, să-.i sta,i în tr-o gară ·de tranzit.
ajutor. Poftim cronometrul. (Incă o PALADE : Bănuiesc însă că dua:erea Dia-·
privire în jur.) Aştept semna1ul vostru nei, cînd va afila...
de porni.re. LEPEDEU : Şti<e Diana ce-i durerea ?·
LEPEDEU (în vreme ce muncitorii se re­ (Palade a ieşit ; către Ispas): Cum nu
trag în tăcere): Ştiu de ce i-aţi pre­ înţelege omul ăsta că sub dalba, an­
dat conducerea : să se ia cu lucrul, gelica ei candoare, Diana, în arcanele­
şi... (La gestul lui Palade.) Bine, am sufletUJlui său, nu are decît un gol, uni
tăcut. (Se aude· semnalul prelung.) Au gol pro:fiu,nd, un gol asasin... (Cu un.
pornit... Pe unde umblaţi cu gîndu­ icnet de rîs.) Eu îi vorbesc, şi dînsuI
ri!le ? Nu trebuie să fiţi îngnjorat. Un doru,me tun ! Bieţii oameni, ha ajuns...
om care a primit provocairea mării şi Şi eu, care nu mai găsesc vorbe să-mi
nu s-a speriat de toate vicleşugurile pling de milă...
ei va şti să-i vie de hac şi s-o îmblîn­ IAN! (intră, grăbit): Ispas, dormi, dor­
zească şi pe Diana. miire-•ai... Şi...n somn trebuia să-ţi dai!
PALADE (trezit brusc): Nu înţeleg ce seama că ne-am pierdut stabilitatea !'
spuneţi. Cîtev,a g,r.ade de încliniare mai mult
LEPEDEU : Am auzi,t de la Lani că vă şi ne vedea Dumn�zeu. (Iz dă la d,
place muzica şi că aveţi o discotecă parte şi umblă la manete.)
destul de bună. Am şi eu ceva plăci. LEPEDEU: La muJ.te te pricepi, poetule...
Pe Diana nu o interesa muzica, mer­ Dar tot mai mult îmi place darul tău
gea la concerte mai mult ca să-şi arate de cîntăreţ. Mai ales 1·omanţa aceea..-
rochiiJe, în pauză. (Direct.) Odată cu De la cine ai prins spaniola ? Nu cum­
Diana, vă aşteaptă şi discoteca mea. va de la dom' Palade ?
PALADE: Domnule! IAN!: De l• a el. Ciupesc şi engleza, dar
LEPEDEU: Cum dumneata eşti omul nu ca patronul.
u,nei singure iubiiri, aşa şi Diana... (Ii LEPEDEU : Ce fel de om e omul ăsta·,
prinde mîinile.) N-o părăsi, că-i dă spune-mi. Spune, poetule.
rfJÎrcoale o hienă, un tip infect. N-o IAN!: U.n om.
lăsa pe mîna lui Ciutacu ! LEPEDEU : Nu-i un răspuns.
PALADE: Dar e soţia dumitale... IAN! : N-o fi un răspuns, dar Costi e·
LEPEDEU : Nu mai e: Nu mai poate fi. un om. Un om.
Sint aproape orb. Sufeream şi înainte IlEPEDEU : Mă întreb ce dramă ce·
de scurte ec1ipse de vedere, dar lovi­ adâncă suferinţă, ce tristeţe a trăit
tura de cablu mî-a fost fatală. Nu do­ _
?m �l . as!a, dacă vă poartă pe filecare
resc să-i apar înainte ca un milog. m 1mma... Poate, ca să nu-şi asculte
PALADE: Dar de un sprijin nu vă pu­ i..n,ima, _ să �u rămînă sin.gu,r cu ea.
teti lipsi. IAN!: _Cautaţi drame şi întristări, cînd
LEPEDEU : Nu sprijinu9. Dianei, ci înde­ a: fi mUJlt �ai . simplu să vă spuneţi
pă.rta.rea de ea. singurătatea îmi va fi ca-1_ un om mnstit şi atit.
leacul. Singur îmi voi purta mai uşor LEPEDEU : Nu, poetule, nu.
povMa nopţii eterne... Eşti mai speriat IAN[ : Vă VÎ!Ile gireu să credeţi că ar man
ca mine, Prospero. fi şi asemenea oameni ?

72
www.ziuaconstanta.ro
LEPEDEU : Nu ştiu. Să mă fi ticăloşit IANI : Taci, deci aprobi, spun w1ii. Tac,
pî, nă într-atît că nu văd decît drame, deci resping, spun eu. Există o tă­
întristări, monştri... cere a singurătăţii; dar şi o singură­
IANI : V,reţi să ştiţi ce fel de om este ? tate a tăcer,ii...
I se pă-rea că-mi place Olga,. că mă PALADE : Incetează, te rog.
prăpădesc după ea. Bănuiam însă că-i JANI : Nu mă ruga, că nu încetez. La
place şi lui; şi poate mai mult• decît dracu', patroane, cu tot circul ăsta al
cuprinde cuvîntul... Ca să-i joc o festă, nostru! Inţelege, omule, că pentru
m-am arătat şi -mai îndrăgostit. Costi mine. Olga a fost un pretext să· înşi.r
a luat-o de bună şi, ca să nu-mi fie verzi şi uscate în nişte poezele. fără
rival, s-a dat deoparte şi a renunţat. cap şi coadă, pe cînd penitru· tine e te­
Pentru mi,ne, de dragul meu. mei de viaţă.
LEPEDEU: Inchipuirea ta ! Poezie, tăti­ PALADE : Jani, băiatule...
. cule... Cum împrejurările îmi îrngăduie IANI : !ani-băiatul, chia, r dacă s-a prins,
să trec peste convenienţe, am să-ţi vor­ aşa, puţin,. în jocuu ăsta al lui, o să-i
besc deschis. Nu ca să-ţi distrug ido­ treacă, fiindcă tot· joc e, pe cî,nd pen­
lul, dar ca să-ţi deschid ochii. Nu-i ce tru tirn<:... Nu mă opri, că mi-am smuls
crezi. Nu-i renun�are, nu. Pătimaş cum inima şi ţi-o întind în pa1mă ca s-e>
îl simt, e pr,ins, legat - cum se spu­ citeşti. N-a fost decît un joc. Un joc,
ne în popor. De o parte, iubirea lui Costi ! (Dă să iasă.)
demenţială pentru Diana, de alta, or­ PALADE : Iani, stai !
goliutl, mîndri,a sa fără de margini, că JANI : N-am timp. Lambi e singur. Şi
mai bine şi-,ar împlînta un cuţit în eu, ca te.hnician cu vechime, nu-J pot
jnimă decît să-şi mărturisească faptul lăsa fără un spion şi un su,perv.izor
că-i este încă dragă. Zdrobit, între aste care să-l toace la cap. (A ieşit.)
două pietre de moară, trăi, eşte o tra­ LEPEDEU (lui Palade) : Nu ştiu ce-a
gedie fără dezlegare. fost între dumneavoastră, dar, din tă­
IANI: Cunosc o dezlegare... O dezlegă­ cerea în care v-aţi închis, înţeleg că e
toare. vorba de o hotărîre 19ravă, grea.
LEPEDEU : tngerul tăcut? Nu, poetule. PALADE : Jani e un fantezist şi un în­
Chiar dacă n-a uitat o clipă drăgălă­ cw·că-lume.
şenia şi eleganţa cu care l-a mătrăşit LEPEDEU : Bănuiesc că mă,rul discordiei
a1tădată Diana, dar amprenta ei asu­ e tînăra care urma să se îmba-rce cu
pra lui - fixaţia, cum îi spw1em noi, noi. ,,Ingerul tăcut", cum o cînta I ani
medicii - e ru;;a de puternică, încît Caramangiu.
înlătură orice rivală. PALADE : Ingerul tăcut, da.
IANI : Imi vine greu să crecl. LEPEDEU: Cine nu a visat un înger în
LEPEDEU : Crede, tăticule! Şi să-ţi mai viaţa lui? Şi eu, dar s-a arătat cu
spun un lucru: îngerii, cu diafana lor totul altfel. Ştiu că nu vă place să-mi
alcătuire, nu ne prea îmbie să-i strîn­ vorbesc de rău soţia...
gem la piept cu prea mare patimă, şi PALADE : Nu-mi place.
nici nu ne sîngerează m_jma dacă-i ve­ LEPEDEU: ...mă întreb numai: oare „în­
dem cuprinşi în braţe de altul... Aşa gerul tăcut" nu va fi şi ea o Xantipă ?
că renunţarea lui Patlade, şi că nu PALADE: Vă rog!
vrea să-ţi fie rival - apă de ploaie! LEPEDEU : Poate nu Xan,tipa dumnea­
IANI : V-am înţeles, da-r ceva nu-i în or­ voastră, care sînteţi un Soorate al sti­
dine... Min.tea vi-i ageră, dar aşezarea hiilor şi un îmblînzitor de furtuni.
ei e şubredă. Şubredă şi judecata... Poate nici a junelui cu cercelul în
PALADE (intrînd, lui Iani) : S-a reglat? ureche, ci a altuia, dorit şi el de în­
Bun ! Poţi să te întorci, că rămîn eu. geri...
(Lui Ispas.) Spune-i bucătarului că-l PALADE: Vă rog, mă aşteaptă băieţii.
rog de nişte cafele tari. pentru băieţii (A ieşit.)
de la casa picioarelor. Şi să ţină mîn­ LEPEDEU (rămas singur, nu-şi găseşte
carea caldă pentru noi toţi. (Ispas a ie­ locul. Se aude huruitul platformei.)
şit ; lui Jani.) Nu te întorci la Lambi? Mai au puţin şi-s gata... (Deschide la1·g
IAN!: Nu înainte de a-ţi vor,bi... Imi spu­ uşa. Izbucneşte mugetul mării.) Aş mai
neam că tăcerea e mai dulce ca mîe­ !avea weme să-i ajung din urmă pe
•rea, dar nu-i adevărat. Uneor,i. tăcerea Panait şi pe Oaliban. Poate şi pe săr­
e otravă, cum te-am otrăvit şi eu, cu mana mea v,idimă, tînărul balerin. (O
jocua. meu de-a dragostea pentru Olga. serie· de semnale scurte.) Semnalele lor
Nu ţi-am spus că-i o farsă, pe cînd scurte, că au biruit. (Incă un şir de
pentru tine... semnale scurte.) Ca nişte urale pentru
PALADE : Imaginaţia ta. feciorule, iar a diînşii, aceste semnale scll!rte, penh·u
luat-o razna. (La încercarea lui Iani mîne sînt un semnal lung, pentru lunga
de a-i răspunde.) Taci! Vom mai avea mea călătorie... (E gata să iasă. Alt şir
PTiJejul să vorbim, dar nu acum. de semnale scurte.) Nu! Nu. pot să
Te-am rugat să taci. plec aşa. Dar nici nu plec, fug. De cînd

73
www.ziuaconstanta.ro
mă ştiu, am tot fugit... Şi pe Diana rare.) Ori eu, cu ochii mei buni, eu vi­
cum să n-o fi dezamăgit ca om, ca teazul, victoriosul, nu sînt mai neajuto­
bărbat, .cltttl pentru e1 n-am fost declt rat şi mai orb decît sărmanul doctor ? !
o cîrpă, un preş pe oare a călcat, după F.i.indcă prin linţoliul întunericului veş­
fantezia ei, din prima clipă...? (Altă nic la oare a fost condam!Ilat, poate că
serie de semnale scurte.) Bieţii oameni, tot vor răzbate vorbe şi aduceri-amin;te
cum să le întunec bucuria, victoria? ! ce-l vor înveseli şi vor da via-ţă tris­
ln loc să rămîn, ca să dau mărturie teţii sale... Dar eu?! Să nu mă pot
despre aceste suflete oare, în plină bucura de un :mmbet, de un singur
fU'litună, s-au biruit pe ele însele... Am zîmbet care să înflorească zi,lele şi
să-i port în i,n.imă ca pe-un -talisman, nopţii1e singurătăţii mele? C-am ju­
fiJndcă lumina pe care mi-au dăruit-o· riat... Dar ce-i un jurămînt, decit o
nu o via mai stinge nici un întuneric. stavtlă pe care, cu bună-ştiinţă, singur
(Alt şir de semnale scurte. Iese. Nu mi-am pus-o dinainte, ca să-mi închid
peste mult timp, din stînga intră Pa­ drumurile...? (Cu ochii închişi.) O, tu,
la.de, cu întreg grupul de muncitori.) furtună ce-mi bîntui sufletul, dezleagă
PALADE (cu un gest către un ins scund, zăgazurile şi dă i,ni-mii drum slobod!
care intră cu o notă) : Citeşte, !ani. Fă să-şi găsească drumul şi dă-i pu­
JANI (citeşte): Comandamentul FORPE­ tere s�ă să aleagă. Dă-i putere,
TROMAR, director general... Î!D.demn şi hotărî-re, că tare g;reu îmi
PALADE (îi taie vorba.) Pe scurt. Ce este... (A deschis ochii; cum ar vMbi
vrea? unui străin.) Poate, dacă mi-,ar veni în
IAN! : Că în zori vom primi trei nave să ajutor un singur semn din afară... (In­
ne remorcheze. tră Lambi şi ceilalţi; din semnele lor
PALADE: Mardare, treci î,n jurnalul tău înţelege că nu l-au găsit pe Lepedeu ;
pentru comandament... se cutremură, dar îşi revine ; lui Lam­
IANI : Stai, patroane, că-i ceva gu:ozav ! bi.) Inseamnă că bufnitura pe care-ai
Un post scr.i,p-tum. Da, da. Personal auu<t-o tu...
pentru dumneata. (Citeşte.) ,,Peste toate LAMBI : Am auzit, dar nu credeam...
aîte au fost între noi, ţi,n să declar că PALADE: Lasă, băiete... Fie<Ja['e cu dru­
vă respect şi că..." mul, cu destinul lui. (Celor de faţă.)
PALADE: Las-o baltă! Şi-a:cum, fa masă şi apoi La odihnă,
IANI ( continuă să citească) : ,,...şi că noi copii. Mîine, după ce vom remedia de­
toţi vă socotim un viteaz şi sîntem fecţiunile care s-au ivit, cum bănuiesc
sig,UJri că nu veţi abaindona pLatforma..." că ma<rea se va linişti, repetăm miş­
Te roagă să-.i răspunzi. carea în sens invers : coborim platfor­
PALADE: Notează, Marda.re. Răspunsul ma la suprafaţa mării şi săltăm pi­
nostru e că n-ar stri<Ca să se culce, cioarele în lăcaşu,). lor. Apoi, cu două,
ceea ce foarte curînd vom face şi noi. trei remorchere, căltre locul de lucru,
Oî,t des;Pre platformă, c-am urcat-o la cum ne-am pornit de la bun început.
opt metri deasupra mării, aşa că n-are (Muncitorii dau să se retragă.) O clipă !
de ce-i duce grija. Inainte de a ne despărţi, ţin să vă
mulţumesc pentru tot ce-aţi făcut.
IAN.I (grupului de muncitori) : Lambi, (Intră Iani cu Ispas, împingîndu-l îna­
Is<pas, Stanciu, Mucenicule, cu toţii intea lor pe doctorul Lepedeu.) Doc­
od:ată ! Hai şi dumneata, Mardare... tore!
Pentru patron, pentru inginerul Con­ JANI : lra găsit Ispas ascuns în ofi�iu.
stantiln Palade, viteazul, victoriosul, de LEPEDEU : Lungit, nu ascuns. Am anti­
trei ori „ura" : ,,Hip-hi,p-ura! Ura ! ci,pat îndemnul la odihnă. (Cu un
Ut·a !" Şi pe!lltru „Albatros ", care a tre- icnet.) Poate să repet şi eu mişcarea
. cut cu bine testul unei furtuni de gra­ în sens .ÎJIJ.vers, dar cu viaţa mea...
dul nouă, de trei ori, „ura" : ,,Hi.p-hip­ (Izbucneşte în rîs.)
UJI'a ! Uira ! Ura!" PALADE: Doctore! Domnule doctor dacă
PALADE: Isprăveşte, Iani ! Mai bi.ne ve­ aţi şti ce înseamnă pentru mi�e că
deţi ce-i cu doctorul, pe unde s-a as­ v-au găsit! Parcă pe mine însumi mă
cuns, că nu-l văd. (Muncitorii, cu rî­ pierdusem şi m-am găsit... Îmi pier­
sete şi glume, se duc să-l caute. Sin­ dusem orice nădejde, şi acuma... In­
gur.) Chiuie şi se veselesc, şi nu-i un tr-un fel, mi-aţi readus speranţa.
ceas de cînd s-a prăpădit bietul P.a,nait, LEPEDEU: Atunci, iar e bine.
care le-a fost maistru şi-i tatăl unui PALADE : E bine . Chiar foarte bine. De
tovarăş de-al lor. (1şi şterge o lacrimă.) vreme ce drumurile nu ni se închid
Boate că-i mai btne aşa, că viaj)a nu nidodaită. Niciodată. (Muncitorilor cu
se opreşte din drumul său. Dar care-i însufleţire.) Băieţi, încă o dată vă �ul­
-drumul meu, şi cine mă aşteaptă să-mi ţumesc pentru tot ce-aţi făcut. Vă
aţintesc ochii în ochii săi? (Cu o înfio- mulţumesc.
CORTINA
'74

www.ziuaconstanta.ro
ln prim-p-lan:
.A.

.A t� 'I� t·t 1� 111.4

Dem Niculescu
„Actoria? O meserie
a dracului de grea!"
Cu . ocazia împlinirii a 30 de
ani ·de activitate scenică, stimate
Dem. Niculescu, v-aş ruga să-mi
acordaţi iun interviu 11entru revista
,,Teatrul"...
- Mă:rtudsesc că această solicitare mă
onoreâză ; este ,pentru ,prima dată, 'În cei
treizeci de ani slujiţi pe meleaguri ,piteş­
tene, la Teatrull „A. Davila" (îi rmpli­
nesc în septembrie), plus cei şapte ani
la Teatrul Naţional din BucureştJ:i, cînd
presa de (Speeia[itate 'Se inter-esează în
mod special de activitatea mea ..
- Aţi debutat deci pe scena Na­
ţionalului bucureştean. Biografia
dumneavoastră artistică a început,
se pare, mai devl'\eme decît se în­
tîmplă de obicei...
- DU/pă c,e am Linvă,ţat cuvintele „ma­
mă" şi „tată", al treilea a fost „teatru".
Ta.tăa. meu, vechi slujbaş al Naţionailu­
lui, era ,poreclit „Sfilntul ·Petru" (aşa l-a
.Îlmortalizat şi I1oan Massoff, i-11 romanul
său Fard). Tot de Naţional îşi "Qegaseră
viaţa bunicul, !Constantin Niculescu (,,ba­
terie"), sora tatălui meu, Mia Mateescu,
,şi soţUil ei, <Mitzu Mateescu, iiar [n cele
din urmă regretata mea soră, regizoarea
Lia Niculescu. Lumina zilei am văzut-o în
vechea clădire a Teatrului Naţional,
l iar
martor la botez a fost miaestru Nottarn,
care-i iubea ,şi-i !preţuia. pe tata şi pe
mama. Aşadar, pot afirma că s.înt fiul
Teatrului Naţion·a[. Primii paşi i-am fă-

www.ziuaconstanta.ro
In rolul titular din „Vlaicu Vodă" Io „Viforul" de Delavrancea, alături
de A. Davila de Mihai Dobre

cut ţinut de mină de Constantin Fu­ - Ald!miterea run dat-o la Institutulde


tnurescu (Jportar.u[ teatrului), un om de Cinematografie; preşedintele comisiei era
rai-ă omenie şi cu o verdtabiO.ă cultură Marietta Sa.dova. In acte, fac .parte, deci,
teatrală. Am crescut sub ,ochii unor sa­ din prima prnmoţie de actori de film.
cerdoţi laici ale căror nume au rămas Arm dat examen o mie de candidaţi, am,
în istoria teatrului românesc : P.au!l Gusti, terminat •o sută (!inclusiv regizori, -ope­
Soreanu, Soare Z. Soare, Ion Şahighian, ratori şi scenarişti).
Brezeanu, Bălţăţeanu, Marioara Vo�'Cu­ - Cine • v-a fost profesor ?
lescu, Aura Buzescu ş.a. I-am cunoscut
pe mulţi dintre marii directorii ai tea­ - Rău îmi pare că trebuie .să vorbesc-
trului : Alexandru Mavrodi, Liviu Re­ la trecut de cel mai bun om şi pedagog,
breanu, Victor Eftimiu, Zah;aria Stancu, Mareel An,ghe�escu. lrmi aduc aminte -de­
oore ,a.u [lăsat o tradi,ţie de dL'Sciplină şi prima lecţie, cintd ne-a cerut - Illimeni
corectlitudine artistică. Dar cei cărora Je nu bănuia pentr.u ce - să venim cu :liar­
irăllnîn - cit voi mai fi - indatorat •sînt forie, c,uţit, lingură, :linguriţă, strachinăr
meseria<;;ii de scenă, în braţele cărora am lingură de lemn, ca astfel să exersăm
crescut şi ipe care nu i-aş 1putea reeom­ moduri diferite de a mînca, în funcţie de­
pensa cu nici o monedă forte .pentru pus<maj... I-am fost de multe ori ,recu.-­
ceea ce an-au învăţat des,pre teatru şi noscător rpentru că m-a învăţat aşa-zisele
viaţă, viaţă şi teatru. Nu avem timp şi lucruri elementare : să port frac, smoking,
$Paţiu să ,pot povesti cite run deprins. <le ;pelerină, ş�că, me1-on, .căciulă, sabie, ha­
ipitlâă, de 4a Ştefan Conţ, de lia Pe.pe Ma­ lebardă etc., etc. Dacă aş avea harul scri­
hauer şi apoi de la elevttl său, Jean Ro­ sul_luii, mulţi iar înţe:lege, !poate, că teatrul
maniţă... Eu însuini am fost slujbaş, din este compus din mii de amănunte, şi
'1947 p�nă �n 195'4, la Teatrul Naţional, dacă nu le affii s,au nu ,le „furi" la tim,pul
;unde nlli-a.m 6:nsuşit „alfabetul teatral", cuvenit, este foarte ,greu să ti le · mar
.care nu se sfirşeşte cu nici o generaţie, însuşeşti. pe 'lll'ITlă. Eram eu actor al Tea­
şi pe :care incepători, avansaţi .sau ehiar trului :miţional, dar, în fond, eram un:
maeştri nu ,contenesc să-l înveţe. Fiindcă. urcenic, şi aveam ;p1ivillegiul de a avea
în ,realitate, nu este şi nici nu a fost de ],a cine să fur meseria ; cred că pot
vreodată vorba de conflict între gene­ fi invildiat că ;puţinele sau multele reyllicf
raţii, d între ia vrea şi a putea să fii în din acea ·,perioadă le-am spus alătm:i de­
pas cu arta, a avea sau a nu avea ceea Timică, Ta!lianu, George Caiiboreanl\1 Gh
ce îmi este ,greu să numesc „talent". Storin, Emil Botta, Miihai Pope8Cu, 1\/IJari;
- Fiindcă aţi vorbit de „alfabe­ Botta, Bă'.ltăţeanu, Dina Cocea ş.a.
tul teatral " : aţi absolvit una din­ - Cu ce regizori aţi lucrat ?
tre primele promoţii ale I.nstitu­ - Cu Marietta Sadova, Sică ,All,exan-
tului... drescu, Momi Ghe1erter, Liviu Ciulei...

76
www.ziuaconstanta.ro
In „Măşti" de Ion Sava

Profesorul din „Passacaglia" de Ti­


tus Popovici

Bucşan din „Ultima oră" de Mihail


Sebastian

Marin Druşcă din „Ordinatorul şi


zaibărul" de Paul Everac

77

www.ziuaconstanta.ro
Ion Şahi,�iian mi-a âncredinţat rolul lui Răzv31ll şi Vidra. Regizorul Dan Alecsan­
Malvolio din A 12-a noapte de Shake­ drescu - Bădiia, cum îi spun eu - mi-'a.
speare, iar alături de ©eorge Vraaa am încreldinţat ,roluil fără să mă cunoască, şi
juoat Rumân Gruie în Vlaicu-Vodă. .A,.m trebulie să mărturisesc că mi-a fost tare·
mai lucrat cu Horea Popescu, Lia Nicu­ :lirică. ReipetiţiiJe Z'illnice se comjplletau cu
lesou, C. Dinisohiotu, Dan Alecsandrescu, lungi seri de llucru ; mi se cerea să trans­
Ovidiu Georgescu, Miha!i Rados1avescu, fomn versul în proză, şi asta nu a fost.
Costin Marinescu, Mihai Lungea.nu... Cu de'l,oc �or. DUIPă ce s-au încheiat re:pe­
fiecare dintre ei a!Jll .pornit ,ca şi cum aş tiţiile, veneam la cabină cu două şi trei
fi luat iarăşi a.J'fiabetull de la A, fimclcă ore înainte (!pentru un astfel de rol tre­
fiecare regizor are un crez teatraa, nişte bulie să ai sufllJ., nu glumă !). Tot cu Bă-­
pri;n.ciiptli, un still, cărora tu, actor, tre- . dia Dan, imediat dU!Pă Ră2ivan, am în,­
buie să le răspunzi. Mărturisesc însă ,că cepurt lucrnl la Ce înseamnă să fii On�t.
nu-mi p'liac acei di['eciori de scenă care de Osoar WiJlde ; să treci fără respiro de­
vor .cu ori'Ce ll)reţ să <d�pice fiTUl in pa­ la un rol dedJramă,la unul de comedie era,
tru, omorînd nervii celor 10U car.e lucrează, pentru eX:I)el"ienţa mea de atund, .un tur
în numele căutării unui aşa-zis „111ou". de forţă, dair şi ·o mare şansă de afir­
Viaţa artistică a demonstrat că inovaţia, mare. Diversificarea m-a ajutat să re­
dincolo ide o anumită limită, nu este !pe wliv ecuaţH ou două şi trei necll[loscurte :·
placul !Publicului. A,ria realiză<rii artistice ;pentru actor es,te esenţia!l să nu cadă în
m teatru este nelimitată, cu o sin.gură şablon. Când Nae Cosmescu m-a distri­
condiţie : iput,ncul să inţ�eagă intenţia. lbulit in Vasille Vasile din Sfîntu Mitică
- Cariera dumneavoastră s-a •Blajinul, am fost indignat, :mi se părea
identificat cu existenţa Teat11ului 'un .rol secunldar. Pînă la urnnă mi-aJm
„A. Davila". Cum a început şi cum . dat seama că, dacă mă încă)păţînez, eu
s-a desfăşurat experienţa dumnea­ mă fac de ,basm, n,u el. Şi am început
voastră piteşteană ? să--il ca.ut pe iprietelllul meu Va.sile Vasile.
P,rin ordinul 'l\4� S®tembrie 1954 ai! Nu mi-a părut deloc răru ; la premieră,
MinisteTUlui Culturii, s-a diSIP'llS detaşa­ Aurel Baranga mi-a transmis că ceea ce­
rea mea, în interesul Teatrulluli de Stat găsisem pentru biografia per1Sonaju/lui i-a
din Piteşti, ,pentru trei ani. Anul acesta, C0IIliPletat vliziunea de autor.
la 2 seiptembrie, le adaug un simip1u zero. Mai târziu, peraonaje ca V'.laicu Vodă,
Am debutat ,în piesa D11umul soarelui Milicea-V<oievQd din piesa Lui Dan Tăr­
de Vi11gil Stoenescu (regia, ,C. Dinischio­ ohi!lă, Actorul din Azilul de noapte, Gri­
tu), cu un rol mic, dar frumos. Dădeam fone Ba,giltOllli din Nunta din Perugia, fon
un fel de examen în faţ)a noilor mei co­ din Năpasta, Ianache din Gaiţele, Buc­
ilegi, cârma 'trebui,a să le dovedesc oe şa/Il din Ultima oră,. Ailbore din Viforul,
ştiu, ce ,pot. Cu respectull faţă de meserde mi�au pus, ila r.îJndUil lor, probleme. Fie­
illlvăţat ide la cel care mi-a fost 1Profes,or, care ,!.'ro', fie că mi-a convenit, fie că
se pare că am fălcut i1T11Presie bună ; :nu, am îru;ercat să-l lucrez, ,,să mă iau
aveam un rol de compoziţie, deci sati's­ li.a trinltă" cu ell ; nu ştiu dacă totdeauna:
facţiia a fost cu abît mai mare cînd, duipă iam învins, sau am mai fost şi înmn-t...
mica mea ,1scenuţă",, am luat aiPiauze. Nu cred în actorii care au o părere prea
Păşisem ru kireiptul. Următorul rol a fost :bună d�pre ei înşişi. Insă, har Dommrlui,
Kolea din lntîlnire cu tinereţea ta în re­ ,ţar,a noastră românească are aotori for­
gia lui Ion Olteanu. Acestui director de midabiili, nu numai în „mertrop:roă", ci
scenă, cu o fantastică putere de muncă, şi în p,mvincie, cu toate că Ia noi telle­
practiclnd o deosebită disciplină a mese­ '1,iziunea pătrunde foarte rar, iiar cine­
riei, i-am răs:puns cu aceeruşi discÎiI)lină, ,matografia doar pe ici pe oolo, în func­
şi rezultate'le nu s-au ilăsat aşteptate. Tot ţie de re1:aţii şi telefoane... Totuşi, în de­
maestrului fon Olteanu îl datorez şi distri­ cursul anilor, colegii mei regizori de fiwrn
buirea în Discipolul diavolului, în rolul şi-au amintit şi de mine, aş,a că am ju­
Maiorulu.i Swindon. E o mare satisfacţie cat în Lupeni '29, Tudor, Citadela sfărî­
să vez;i că un regizor atît de exi,gent în mată, Comoara, Picătura de ploaie, Pen­
ce priveşte calitatea profesj,onală te soli­ tru patrie, Ediţie specială. (Des-chi,d o pa-·
cită şi in alte producţii. De la Ion Oltea­ rianteză : în august, promoţia 19'54 a 1111s­
nu am învă,ţat •că pentru fiecare rol tre­ titutului de Cinematografie împ[ineşte
buie să munceşti de aşa manieră încît să 30 de ani de la absolvire, şi aş dori să
nu semene un.uil cu c�ă,lalt, să ţii cont fo1osesc prilejUil pentru a transmilte tu­
de plastică, dar în primul rînd de dic­ turor colegilor mei urări de să!J'lăltate şi
ţie ; şi, dacă mai ai şi un dram de talent, de realizări pe măsura dorinţelor Lor !)
e bine. Iar -la toate acestea să adaugi şi - După mai bine de trei decenii
un anume autocontrol, ca să nu te fure de carieră, la ,ce părere aţi ajuns
temoeramentua şi, bineînţeles, să şm dum­ despre profesia de actor ?
nezeieşte textul, aJStfel ca, intrînd în sce­ - Incă mai am emoţii cînd trebuie să
nă, să n-ai grija lui... răspund la această întrebare ... Umila mea
Dintre cele 13'2 de roluri jucate, să mai părere e că e -o meserie a dracului de
amintesc cîteva. Mai întîi Ră.zvan, din grea, care seamănă cu aceea de procu-

78

www.ziuaconstanta.ro
Alături de Ion Focşa, in ,,Neîncre­ Lopatuhin în „Viforniţa" de Leonid
dere in foişor" de Nelu Ionescu Leonov
ror-ainchetator: nu ştii unde se termină trei roluri jucate, am fost la rândul meu
adevăxul şi unde începe minciuna... Am premiat; Ordinatorul şi zaibărul, în care
convingerea că - aşa icum spuneau şi am interipretiat rpe -Mari.n Druşcă, a luat
înaintaşii noştri - teatrul înc€jpe de la un premiu în ,c,adrul Festivalului naţio­
intrare, de la fe'lul cum se bate gongul, ,nal ,,,Cîntarea României" (în ambele spec­
cum se înălţă cor,bina, cum este aranjată tacdle, direcţia de scenă aparţine lui Cos­
recuzita, de ,La icel miai !lleînsemnat amă­ tin Marines-cu).
nunt ; totul trebuie să fie aş,a incit să-'l Acum r®et cu Mdh:ai Lungeanu în
determine pe „Măria-sa ,puMiculJ." să vină D'ale carnavalului, rol'l1l. Nae Girimea.
şi a/ltă dată la teatru. Iar durerile noastre, Deşi am ceva experienţă, spun drept că
dramele noastre ne aparţin, publicul nu mi-e încă frică să dau pi�t cu Cara­
trebuie ,să le cunoască. Asta am aflat-o giale.
foarte r�ede, la numai două să/ptămÎ!lli - Cum vă simţiţi în oraşul în
după ce veni.sem la Piteşti, şi şocul du.r care v-aţi stabilit ?
mi-a imprimat-o pentru totdeauna în con­ - Orruşelul Piteşti al anilor '54 a dis­
ştid.nţă: l,a 17 seiptem:brie 1'954, la pre­ părut ; locull •Lui a fost •luat de Municdpiw
miera piesei Drumul soarelui, IÎ!ll actul Piteşti, cu o foarte interesantă arhitectură
întîi, actoruil. Panait Con,st,antinescu a în­ modernă, şi pe care noi, fără :fials patTio­
cetat din viaţă, rpe scenă. Gheorghe Leahu tism local, Î!l. numim „Oraş'Ul florilor".
a -continuat să joace, iar publicul a aflat Fireşte că măsura în care mă simt într-a­
abia la ,sfîrşit şi nu i-a venit să creadă. adevăr acasă depinde, 1n ultimă instanţă,
Potrivnic însă unei ,păreri destull ,de răs­ de publiic. Ca ,în ortice zonă în plină
pîndite, viaţa noastră nu se compune în tran,sformare, puiblkul e pestriţ, în anu­
primul rînd din ,Î!ll1Jpreju.rărtl dramatice, m�te Jocuri mai retrase nu-i uşor să in­
speotiaculoase, ci seamănă mai degrabă cu S'baurezi climatu� pro.pice receptării unui
o cursă de rezistenţă. Cei care jucăm spectaodl ; iar în oraş exiJStă o ,categorie
în teatre'.le din provincie sîntem oonfrun­ de �pectatori care practică o formă de
taţi cu Hpsa t'impu1ui de pregătire a snobi.lsm, dînd buzna la spectacole în tur­
spectacolului. Noi trebuie să • scoatem spec­ neu, în v,reme ce la ,producţiile teatruluJi
tacol după spectacol, în 1rum:p-record, ca meu (.pentru că este şi teatrul meu !) se
să asigurăm, ritmk, un repertoriu sufi­ lasă aşteptaţi. Dar teatru[ pe care-l slu­
cient de bogat şi de divBrs. Aş.a se face jesc ,ca fiind prima mea casă are un co­
că nu o dată, dună spectac•dl. ne aoucă Jectiv ambiţios, tînăr, care rezistă dm­
miezul nopţii repetînd. iar zi<ua ne nrin­ cultăţilor, caută soluţii: spectacole cu
de tot în teatru, comţ)�etînd ceea ce îm­ d�scuţii, aibonamente teatralle etc. Evi­
preuni\ am mai descoperit. Această me­ dent, va trebui să facem totu:l ,ca teatrucr
să dăinuie şi pe aceste me'leaguri, pen­
serie ne care unii o consideră uso8ră. se tru că teatrul înseamnă vi,aţă, înseamnă
face cu tare multă trudă şi transpiratie ; cultură. fă•ră de care omul, mai tînăr
e rlrept însă că-ţi oferă şi sati�facţii. sau mai puţin tînăr, nu poate exista ...
Dunil un asemenea efort, soectncolul ca om...
Ml!s ,i ele Ion Sava a f.ost distins cu un
prPrniu l'l. Botosani. i::ir eu. nentr\1 cele Maria MARIN

79

www.ziuaconstanta.ro
ATELIER

DUMITRU RADU POPESCU

Despre „Noaptea cabotinilor"

M ulte comedii, drame şi tragedii îşi aleg noaptea dr�t spaţiul de timp
cel mai adecvat desfăşurării lor furtunoase şi nu de puţine ori pline
de intuneric. Cava,ler:Ll. pot pe sîrme să străbată distanta romantică
dintre două castele, spre iubitele lor dm1dulii şi doldora de suspi.ne. Uneori, luna
e necesar să bată ,cu plăpîJ!ldele ei •raze peste blîndele sărutări .adolescentine.
martor ceresc al serafkelor iUJbiri. Balco·ane, franghii, serenade, săbii încrucişate,
tropote de cai, ţi,pete, pocnete de revo],vere ! Fieclare epocă aduce altă arhitectură
ca decor şi alt arsenal militar pentru rezolvarea i nsolubilului nod gordian. Stelele
pot să fie acoperite de nori, po t HcăTi şăgalnic, se'mne ale diVinităţii, sau ale
indiferenţei universului. E ora marilor metamorfoze : duhurrile dau năvală din
moarte î.n viia.ţă şi rostesc pînă la cîntatul cocoşilor adevărul lor uds de cucută,
diavolii nu se sfiesc să devină ,pisoi sau ţaipi, sau alte lighioane, şi să miaune,
behăie etc. Şi dacă Hamlet începe într-o noapte, se va sfir,şi oare în zorii unei
zile ? Moartea din primul act va lumina cu dimineţi veşnice Danemarca ? Tunurile
bait şi în orele nopţii, vesti.nd vi-ctorii şi bucurii, dar şi consfinţi.ud desăv:irşirea
iremediabilului. tn Visul unei nopţi de vară, e o sar.aibandă de mai mare dragul !
Animale şi oameni se încrurcişează, se dau peste c.a,p luînd alte forme, îndrăgostiţi
şi puşi pe şotiJ. Noaptea e a VaLpur;giei, noajptea e ,furtunoasă, riorocoasă etc. Ce
să mai vorbim de cărări iprin noapte şi de lungul drum .al zilei către noarpte ? !
1n Noaptea cabotinilor, torul se ipetrece î.nbr-un cort de Vid. într-un balon fără
oxigen, rupt de pămî,rut şi arunccat în beznă. Şi totuşi în acest mediu .anaerob
vieţuieşte şi chia:r procreează o fami1ie de aiuperci, normal lipsite de conştiinţă,
sau cu o conştiinţă vegetativă (sau de vegetaţie ? cum e mai bine ?), ,găsind
suficiente mottve pentru un trai feridt. Nu trebuie să ne aşteptăm ca într-o piesă
în trei acte, ,presupusul act paitru, evjJdent nescris, să fie o proiecţie spre un drum
încăr-cat cu petale de trandiaJfiri. Ce-aT schimba în fo.ntl, în furtunoasa noafl)te
descrisă de Caragiale, lilpirea unui .alt act final ? Ntmic. Acţiunea cuprinsă între
prima ridicare de cortină şi ulti,ma că!der', .de cortină este cu vîrf şi îndesat
•edi!fiicatoaTe pentru ce s-a înmffi!Plat înairnte de primul ,gong şi pentru ce o să se
petreacă după bătaia ultimului gong ! înainte deci de prima replică - ,nea Nae
era un şolticar (<Cică un i•mbecil stînd .în trei-,patru ,cuvinte ! Da' de unde ! El şti<a
totul, rezona. Rez-on !), Titirică inimă nu de leu avea coarne frunzăJ:oase de cerb,
pe care şi le purita cu demnitate, ,ţtnind ,La onoarea sa de famili!st (ca să nu-i cadă
-capul în chiar ,propria sa dizgraţie), Veta muncea de zor în plăcuta ei muncă de
prin-cilpală coordonatoare a prosiperitătii negustoriei ce avea loc sub aicaiperişul
prăvăliei conjugale, Zita combătela şi ea, să prospere, Rică, pentru ochel,arii şi
vederile căruia ziua era egală cu .noaptea, era convins că totul e .posibil, fiind el
·urmărit şi în butoiul cu var de steaua norocului ce lumina şi spre posibile
•deputăţii şi divane zeluJ. ;Său ÎlI1 iîntronia.rea sufragiului uni,versal etc. Aşa că şi
dtWă ultima replică totul Via fi ca şi înairntea primei replici : aceleaşi relaţii între
protagonişti, aceeaşi combustie a singelui, acela,şi elan .negustoresc în echilibrarea
balanţelor. Nea Nae, citinki. ziarul, o să mai traru,pire de atîta tensiune intelectuală.
de atîta greu efort în des'ci!frarea adevărurHor. ipentru care combate Rică ; Tiftirc. ă
va transpira şi el, tncerteîn.d să înţeleagă cit e de adinc scrisul celui care bate
în ciocoi !... Şi timpul va !fi în co.ntinuare marcat de acel ceas pe care toţi îl
consultă şi care nu bate în turnul primăriei sau al vreunei bLs-erki, ori catedrale.
ci pe frontispidul stabilimentului ! Deahl!fel, alcest lăcaş citat aproape de toţi este
un punct carldinal al oroşului : ,pe lrîngă el îşi trec viaţa cu toţii. Şi totuşi nu e

80
www.ziuaconstanta.ro
vorba de o lume imorală, sau amorală. Caragiale are î:n vedere o lume adulterilllă
- căci aipr?a'Pe n!�e, �i nu stă ,Pre Io.eul său atei, a,prqaipe fiecare are un ce tn
ograda altu'la : unn smt in garda civlică, fără să fie neapărat guarzi, decit de-o
noapte, Rică e amploia, t, dar şi studinte, dar, şi jurnalist (o structură adulterină
mai complexă), nea Nae o avea el moleti,ere, dar curiozitatea H face să fie şi
altceva, atoateştiutoriu, rezon, Spiridon visează adultere �de!), ca să nu mai vor,bim
de jocul la care au consimţit Veta şi Chiriac ! să cornpăltimească .î,mpreună.
Caragiale schimbă ·accentele (zicem noi), obţinînp un. comic savuros : nu soţul
e gelos peste măsură, ci amantul, ,că dumneaei cică la „Union", cu un maţe-fr,ipte...
Iar Veta se dezvinovăţeşte mai aibitir în faţa amantului, nu în faţa soţului ! Şi Î!Il
acest timp ceasul de la stabiliment numără orele.
In Noaptea cabotiniior, ti:mpul nu curge, s-a coclit, stă. Nici ,,acţiunea": i'.n
consecinţă, nu e pal!pttantă. Ce se întâmplă e un veşn.irc str1găt de acuzare, de
per,siflare. Sau de autoînvinovăţire. Aici regizorul ar trebui să fie atent la „distri­
buirea" tonurilor. ·Contează mai puţin că un frate a atentat la onoarea de familist
a altui frate - fiindcă nimen,i nu mai ţine la onoare. Contează mai puţin pî�pîiriJe
unor mocnite conflicte şi „luările de piept" ce se pot soru.a cu un firicel de sînge
fratern şiroind pe o -tîmplă ! In fonJd, e reluat mitul lui Oain şi Aibel, la o a•ltă
scară : fratele nu mai este ucis, ci anirhilat, ca să nu-ţi în·curice viaţa. Si drama,
sau tragedia celui scos din societate este că n-a murit. El este deci lipsit şi de o
viaţă reală, şi de o moarte adevărată. El nu poate fi nici o neagră aducere-aminte,
care să-i tulbure visele fratelui ce l-a înjunghiat. E o faimilie î,n care totuşi pînă
la u.rmă nimeni nu are .curajul să-i ia a�tuia 1 soţia, pentru un g;ram de cucută
turnat (îng-enunchiat !) în ureche. Coillflktele, ,deci, nu scarpără ! Ele mocnesc, fiindcă
şi conformaţia protagonilştilor e din iască., nu din cremene. Această colonie de
ciu1Perci lîncede îşi confecţionează o vilaţă fără prea mare ură, fără ,prea mare
iubire... Şi cu cît mai multă �aiJmă condimentată. Spaimă - fiecare de sine însuşi,
. in primul rînJd. Răul e în ei, nu în amara lor. Oricum, ei nu înfruntă ni.ci un Rău !
Se prefac. Pentru asta şi sint caibotini, fiindcă joacă totul în falis. De aceea. ,greşeala
cea mai mare a unui regizor ar fi să-i ia în serios pe cei care joacă rolurile unor
apostoli .ai adevărului şi idr�tăţii, ai Binelui. Aiceştia sînt cabotinii •cei mai auten­
tilCi. RevO'lta lor e cu1mea cabotinismului (!). Vehemenţa cu care unul îşi urlă
aidevărurile, fără să facă nimi'C fa, iptiJc, fiind aşa încă de la rtdioarea -primei cortine
şi rămînînd astfel şi dwpă căiderela uHLmei oortine. ni-l arată ca pe un specimen
cumplit de arvid de putere - de o putere cu care nu vrea să se sal,veze pre sine
din marasm. sau pre a1ţii, ci să-i bage şi mai aidîru: pe alţii cu nasul în mizerii
mor,ale, umilindu-i. Toată aura etilcă pe care şi-o potriveşte pe cap unul dintre
fraţi nu e altceva decirt; o 'ticăloasă manevră a voinţei sale de putere. A scrie
despre cîini şi a vorb , i desipre oameni, a· lua bani pe voribe î_n care nu crezi, a !e
draipa în preaînţeleapta forţă a unui BU:clldha �de o perfecţmne su,praomeneasca)
este cel mai abject fals şi denotă o fiinţă extrem de sflabă... Guga a intuit această
dimensiune a escrocheriei a,şa-zi,selor ,suflete tari şi în Noaptea cabotinilor a creionat
o asemene a gloaibă ce rni se pare esenţa calbotinului perfect. Aicest Buddha are
toate datele perfecţiunii, lasă el să se înţeleagă., dar noi vedem că autorul· l�a
scutit de un lucru esenţial, c-are·-1 dă peste cap ca pe-o jucăTie de bîki:, cu plumb :
Gug,a 1-a croit cu urechi mici : ori Buddhla, boier.i dumneavoastra. are altfel
de urechi.
Miercuri, 4 ianuarie '84
dimineaţa

ts/ex-,, teatrul"etelex-,, teatru/"etelex-,� teatrul"


(Continuare de la p. 32) de Ion Bălan şi Dumitru gia lui Iosif Naghiu. sem­
Pîslani (regia : Anca Ova­ nează articolul „Bucătăria
Teatrul Dramatic Bacovia nez-Doroşenco). • Editura de vrăjitoare a istoriei",
din Bacău a -prezentat de ,,Meridiane" a trimis în li­ iar Eugen Simion semnează
curînd două premiere : Bă­ brării cartea lui Constan­ un eseu despre teatrul lui
trîna şi ho�ul de Viorel Sa­ tin Măciucă Viziuni şi for­ Teodor Mazilu • Naţiona­
vin (regia şi · scenografia : lul bucureştean are în pre­
Mircea Marin) şi Nepoţii me teatrale. • Semnalăm gătire spectacolele D'ale
1ui Plautus de" Ion D. Sîrbu cu satisfacţie fenomenul carnavalului de I. L. Ca­
(regia : Mircea Marin, sce­ apropierii de teatru a unor ragiale şi Viscol şi flori de
nografia : Gloria Iovan). scriitori şi critici literari. Platon Pardău, ambele în
Sînt în pregătire Comedie Astfel, în „România lite 0 regia Sandei Manu, A
provincială de George Ge­ rară" din 2 februarie 1984, douăsprezecea noapte de
noiu (regia : I. G. Russu) Ştefan Augustin Doinaş, Shakespeare şi O clipă a
şi Clandestin prin Europa referindu-se la dramatur- (continuare la p. 90)

81
www.ziuaconstanta.ro

ION COJAR

:lnlTIEAE _, ·-.
, '
!

:IR
,.,..
•. «_,,;
·-:.·

RATA :;/
ACTORULUI (XIV)
Deşi naturaleţea nu a rost o condiţie a concliţi.a fundamentală, originară, a tea­
jocuJui actorului în toate eipocile şi în tru1ui, care este aceea paradoxală, accep­
toate spaţiile geografuce, atunci dnd s-au tată şi incorporată în toate componentele
împ'lii,nit c_uvintele lui Horaţiu din „Arta şi la toate nivelurile actului scenic : cel
poetică" - ,,Ce-i plăsmuit ca să placă, conceptual, cel concret ambi ental-plastic,
să semene cu adevărul" -, teatrul şi-a şi cel uman. Tot ceea ce e doar frumos
îndeplinit mai biin.e menirea. Sînt oonclu­ sau excentric, sau doar ciudat şi exotic,
dente, în acest sens, exemplele ce le dă- . dar fără tensiunea a ceea ce este para­
dea, încă în 1699, Ainldn:ea Perruci : ,,Cînd doxal ca faictor originar al jocului teatral,
joci simţit şi firesc, şi cu vorbe şi cu ges­ e dnutil scenei, pentru că e. doar ilustr-a­
turi, mişti înitr-atîta s1mţurile precum Po­ tiv, decorativ, şi nu dramatic.
lux atu,nci dnd a jucat Electra lui Sofo­ Dan.· şi teatrul convenţionaJ. a cunoscut
cle şi a apăirut pe scenă cu u:rna cenuşii glor.ila, datorită unor mari maeştri ai ge-·
lui Oreste, slujdnld1U-se de aceea unde era nulw. Jocull aictorulU!i s,-a maindfestat cu
cenuşa fiului său, o jucă ia,tît de viu, încît aceeaşi strălucire şi eficăenţă estetică şi
făcu spectaitorid să izbucnească de-a drep­ :formativă şi atunci cînd se declara artă
tul în lacrimi. Esop atîita se adîn!Cli în ro­ „a reprezentării", ca şi atunci dnd se
lul pe caire-1 făcea, al lui Atreu în Tieste, străduia să devină din ce în ce mai mult
că omorî cu sceptrul una din slugile tra­ o artă „a l!'etrărl.lrii ". Doar formele deg,ra­
gecliei. Pylades, comicul lui Augustus·, ju­ date atît ale uneia, cît şi ale celeii.lalte,
cînd Hercule furios. în .aşa chip se ipre­ au făcut poSli].jj�ă denigrairea 10:r reci­
schimbă î�, propriul lui personaj, că tri­ procă, pe fondul unor priT1JCd,pdi iniţial di­
mise săgeţi în ipopo.r. nemişcînd defel dm­ ferite şi al unor obiective şi tehnici tea­
peratorul. Nicostratus rero:ezenta atî-t de tr,Je divergente. Teatrul realist, drama·
bine faptele astea pe scenă, că dăldu loc psihologiică şi .îin,. special filmul au impus
proverbului : « .. Omnia facdam more Nico­ un tip de actor neconvenţional, de fac­
strat,i»" *. (..Toa1e �e voi face după obi­ tl.llră specială, cu un joc profund irealist,
ceiul lui Nicostirati"). cu o personalitate distinciă, capabil să
Jocul natural, simplu, însoţit de simţul exprime procese interioare complexe, con­
iadevărului. a fost o as,piraţi-e permanentă tradictorii, şi să oouleze pe toate planu­
a artiştilor ad�văraţi, chia,r dacă regulile rile (fii,z,i1c, psihic-afectiv, intelecrtual şi in­
estetlidi teattrale sau , legile U.'1 ud, timtp tuitiv), 1distanţele dintre el· şi jpersonaj.
anume impuneau exal,tairea laturii con­ Foamea de autenticitate a filmu[ui şi a
venţionaile a reprezentaţiei. teatrului modern,· devenind din ce în ce
Intre convenţii şi nevoia de adevăir. mad pronunţată, a· dus la apairiţia pe
există o permanentă tensiune ţ:are pune ecran şi uneori pe scenă a unor nepro-.
în evidenţă contradicţii ce n,u se resorb
decîit în operele de excepţie, · ale căror fesi.ondşti, ale căiro.r simplirtate şi S'tîngăcie,
structuri ne aoar oorni-te tocmai de la adăugate autenticităţii tipologice, urmau
să ,,ipurifke" universul imaginat de ·orice
* Andrea Berruoi, ,,Despre arta repre­ ummă de artificialitate, de „confecţionat''.,
zentatiei dinainrte gîndirte şi despre dlmpro­ trebuiau să ;i,zgoneasică ld!iltl cîmpul de fil­
vizaţie", Ed. ,,Meridiane", Bucureşti, 1982, mare sau cel teatral, compromisul de con­
p. 104. ţinut şi cel formail., aproxdmaţia „imita-

82
www.ziuaconstanta.ro
ţiei", compoziţiille, elaborările ,,aTtis­ Caracteristicile jocului nu pot rămîne
tice", contrafacerea Huzioniistă. într-o determinare limitată doar de J!12,,..'
Ditn considerente'· p,rea elemen�m:-e, de­ / guld _ �trit JPifOfe��e; d_� iceea ce se c�­
a

'sigur, cum ar fi acela că-perso,najul'· ţă­ ' stidera a f1 tehruc1 ş1 ·m1Jloace ale mâ�s­
ran s�u muncitor' ind1,1sţriial,, de . pildă, trie,i. Ca1mcteristicil.e jocului sînt în rnbd.
poaite fi „oel mai adevărat" dacă este ineviltabil depenldente de aspecte specifice
reprezentat, în lfilin sau pe soenă, chiar tra:nsformăril0tr sociale, pswhologied gru-
di:! un ţăran sau,.un municitor autentic1 . pmilor, di,n,amâcii culturii naţionale şi
datorită unor e xperI�nţe ,reuşite' (vezi fil-· unjversaiJ.e, climatului general psiho-social.
mele Hoţii de biciclete, Roma, oraş des- . Arta actorului< e ·determinată de timpul
chis, Miracol la Mila.ho aae lui [)e Sica şi istoric. Fieran:e generaţie îşi impU!l1e �e­
Rossellini), s-a · ajuns la transformarea în :fie.rtiJnţele şi îşi formează propriii săi idoli.
procedeu, la preluarea fărâ rezerve şi la Actoa:-ul poate fi considerat important. în
o generaliza�e simplificatoare a acestui ordine valorică, doar î.n fl.lll1K:ţie de crite­
mod foaa·te partic;.ular - justifi.cat, în anu­ riile unei, artumtte epoci. Ascultaţi-i• astăzi
mite cazuri,. în prinhil l'Înd de o concep­ ·pe Nottara, pe Mo-iss'i, pe Sarah Bern­
ţie coe11entă a·supria întregi�· 101pere, urmă­ ·hardt. Impresionla,!lta 410r măiestrie reiese
rită cu consecvenţă de la idee şi pînă la cu pregnanţă şi din înregis,tdrile pe
concretizarea celor mai mici .detalii, şi apoi discuri, dar şi mai •pa:-eginant reiese un
al3ia şi ·de succesul lor· răsunător - de so­ mod anume al lor de a-şi gîndi arta, mod
luţionar-e a problemeloir 'ct.e creaţie pe care ,care nu e convergent cu necesitătile, cu
le ridică, la· fieca,re film:, sia,u spectacol, gustul, cu ideile despre teatru aJe oa­
a:-apor,tu!l dintre artă şi realitate, dintre meni\J.or de astăzi. Ceea ce 1a, fost odill"Lioa­
adevărul natural şi cel artistic. De aci la ră consiiderat extraordinar .,si dmpresfo­
impostură nu mai e nici măcar un pas, nant, azi e desuet, iar pentru cei ma;i ti­
Îlalr 1-ipsa de diS1C1e:I1J11ămînt şi de ariiteci� neri, derizoaiu şi .chiar rizibil. Citi actom,
care să asigure acel m!i1111Îm die speteiaJitate consideraţi ma,r,i la un moment dat, ::nie'a,­
duce nu numai la vulgarizare, ci şi la in­ daptîndu-şi jocul la evoluţia care, chiar
sucoe.s, cum s-a dovedit cu atîtea produc­ in tiimpul relativ limitat al extistenţ/ei lor,
ţii ce· n-au produs nici o saitisfacţie artis­ se îmrreg;istrează, nu se devallO'rizează, că­
tică, oi doar crispare şi jenă „culturală". zînd în desuetudine ? ... Teatrul, ca orice
Arti.ficialita>tea, oricit de puţin sesiza­ organism viu, resimte în modul cel mai
bilă în manlid'esta['ea ciomportamentală şi acut toate consecinţele ireversibilităţii
verbală a actorului format într-un s,pi­ timpului. Alte arte resimt mai puţin, sau
rjt · artistic dominat de convenţii şi de deloc, efectul timpului.
criteriile ·succesullui ;ime:diat, constituie, Din aceleaşi conSIÎdea·ente. modalităţile
fără îndoială, un obsitacol- de �etrecut în şi programe�e de formare a actorului nu
calea a·ealizăro.i uno1r ;imagti,ni care să cre­ sînt scu1lite nici ele de perimlare. Atît obiec­
eze senzaţia de au>tenticitate. Distanţa din­ tivele, cît şi tehnicile trebuie să se afle
tre interpr,et şi personaj, ce se resimte în într-o consonanţă cu crite,riile generale
joc, decalajele dintre intenţie şi realizaa·e, ale teatJrulll'i celui mai viu al momentului
run indiforent ce motive, obieotive sau su­ dat şi să încorporeze tot ceea ce se pre­
bi,ect'ive, ultrag,iază astăzi neV'Oia de a1de­ figurează drept semne ale _pasului pe_
văr a spectatorului venit cu bună oredi,n­ care teaibrul naţionJail şi urniiversal este în
ţă î111, sala de teatru sau de cinema. Sipec­ pen,,pectivă să-l facă. Lrusă cel maru impor­
-tatorul trecut prin experienţa vi1olenţei şi tant pas ipe care pedagogia artei actoru­
lui J-a făcut spre propriul ei conţinut şi
a cruzimii războiului, trăind în atmo­ spre autenticitate 1-ia realizat atunci cînd
sfera c�lei.; de-a doua jumătăţi a seco­ a înlocuit vechiul princÎlpiu al „imitaţiei"
lului XX, mal!"cat de atîtea decalaje din­ cu cel al emanicdipărriiJ personalităţii viito­
tre ideailuri şi realitate,, apăsat de ame- rului creator, elibeTÎndu-1 pe acesta de ti­
1111Înţări de tot .felul, culminind cu obsesia rania ddvemselor „modele" exterioare şi
· un.ei posibile catastrolfe nudeaire, oonfrun- îndemnindu-1 să se întoarcă spre propria
tat · cu o ll1<>Uă ·l'imirtă ta:-agică a conddţîe:i sa iincliviiduailitate subiectivă. Sursa artei
sale umane, e îndreptăţit să refuze mă­ •e în însăşi fiinţa artistului. ActOll"Ul- poate
pornii de la ideiiie altora (ale autarului de
car ceea ce poate refuza, e norma! să e­ piese), daT :resursele tuturor creaţiilor lui
vite ceea ce poate evita, ,e firesc să res­ sîm. în_ e!l. Acesta e unui ddn1lre principiile
pingă ceea ce stă în puterile lui să resp-in­ de bază ale formării adorului, care-i în­
gă : dile'tantismul, falsul, impostura, jocul găduie să ajungă la performanţa anulăTii
desuet. disttanţei dinitre el şi personaj.

-·--
83

www.ziuaconstanta.ro
PERSONAJUi,
·ISCJ'ORIG
, Între ·document
- fictiune
Si ,.

istorice tratate şi de înaintaşul său. Horia


Lov:i.nesou deschide, simplu, letopiseţele
Moldovei şi marHe noastre sinteze. isto­
riogira.filce. Petru ,,,al său" este, întreg,
aool-o. Un gest „băJtrînesc", intr-o vreme
cînd ,pie, sa istorkă din teatrul lumii
fructifica mai degrabă imaginare fişe
el.inice, <lecit lucru.J. · îndelung în biblio­
tecă... Da-r .cî,tă măreaţă simpLitate este
în acest gest, cită vibraţie Olffienească şi
cit adevăr românesc !
Hospodiar, întîi ·prjn voinţă obştească,
între 14 ianuaI'ie 1527 şi 18 septembrie
1538, apoi asediat o vrr-eme în cetatea
,transulvană a Ciceului .- dar făcut Lui
Ştefan cel Mare de Matei Corvin -, fiul
.,Răireşoaiei", încrezător în steaua sa, dis­
preţuitor de moarte, :varsă în hasnaua
împărră·ţiei otomane cît aur în<căipuse în
chervanele sale de fugar. So,liman Mag­
niflcul, -caJre--i arsese ţara pînă 1,a Su­
ceava şi pusese preţ pe capul 1ui, îl
adumbreşte cu tuiuriJe 1inves.titoare -
semn a:l nestatorniciei cumplitelor vremi.
Petru inrbră a doua .oară în Moldova
111 februarie 1541, taie pe boierii hapsîni
şi pe cei,}aiJ.ţi -căftăniţi ce-J.uciseseră pe .
Alexandtiu Cornea, înaintaşul să,u în
caun. (Di,amaturgul •atribuie cruntul
gest lui Petru, într-o mem01.:abilă scenă
de „judeţ".) Se va stinge la 3 septembde
1546, l.ăsî.nd ţara unui f:iu nevrednic,
,,turcit· (viitor paşă de S.il,isbra !).
Intre aceste limite cronologice, scriito­
rul reconstitule domni,U.e ,celui însemnat
cu f.ieiiul l'OŞU d aprigul său părinte, te­
mător ă nu i se risLpească spiţa bărbă­
u opu. e tească.
· situaţii , D.i.n ttiecutul lm nu se ş.tie mai ni­
mic". pun N. Iorg� IClînd crezare lui
* Ho ia Lot:i u, I n ulc , care, în -ale ale „O amă

www.ziuaconstanta.ro
de cuvinte", preia tradiţia orală a bas­ ,,oavaJer", războinic cu mişcări sigure,
tardului domnesc, pescar cu maja la neîncrezător în hîrtii dirplomatice (pc
Dunăre, neguţîndu-şi ma:r:fia în Ţara de oare nu te ocoleşte), hotărind in tabere
Jos. Un.iJ. istorici vorbesc despre pribe­ tihna sau Ju,pta.
gia sa la poloni, după moartea lui Şte­ Ca mentalitate - în veacul său -,
fan cel Mare {tatăl îl trimisese ostatec Petru es,te un pnincipe european : astfel
la Constantinopol!), aşteptînd prilejul apare el în „cronica" IJ)iesei, Potrivit mo­
să intre cu oaste în ţară. (Petru „pri­ nwnentalei fixări istoriografice a lui
beagul" în Luceafărul ,lui Delavrancea !) Nicolae Iorga.
Horia Lovinescu îi aşază eroului pe Domnul - potrivit atît documentelor
umeri hlamida domnească, în împrejură­ cît şi ch-amei - este un desăvîrşit ocro­
rile povestite de cronicarul Nicolae Cos­ titor de ţară, un şiret curtean, un aprig
tm. Agonicul domn Ştefăniţă, nepotul lui scurtător de capete. Gindeşte precis, ac­
Ştclan cel Mare, şi-a ,,numit", la spove­ ţionează fulgerător, ştie temeiurile vechi,
danie, unchiul. ,,Deci adeverindu-l că e evlavios - într-un cuvint, e Voievod.
este de osUl lUi Ştefan vodă, cu toţii Let.opiseţul care-i consacră pagini, cel al
l-au rădicat domnu ghenarie 20". Povara lui Nicolae Costin, vorbeşte despre el cu
păstoriei norodului întristează pe iubi- tonul firesc, folosit ori de cite ori cro­
oarea doamnă Maria, fiică de răreş în nicarul e convins ,că cel evocat a fost
piesa. Diacul� vieţilor doamnelor româ­ ffiiscut domn. Au letopiseţele noastre a­
ne, C. Gane., nu află nimic despre ori­ ceastă stranie frumuseţe stilistică : dife­
ginea celei care a născut-o pe legendara renţa,. în naraţiune, dintre domnul de
Cmajnă. Jn schimb, a doua soţie a voie­ sînge, chiar uzurpator, şi impostorul di­
vodului,. Elena, fiică de despot sîrb, pri­ baci nu stă în imprecaţiuni, ci în „tea­
meşte în dramă un chip trufaş, raportu­ tralitatea" care animă faptele. Grandoa-
rile vădit reci dintre soţi sugerind şi in 1ea sau micimea persoanei încoronate
acest fel însingurarea eroului. E un ar­ ,reiese din meşteşugul Jpuner:ij în scenă"
tificiu literar, deoarece documentele vor­ a vieţii de mărire sau de ridicol
besc despre credinţa femeii ou tinereţea
ofili ă în e recile ziduri ale cetăţilor Su­ Piesa lorinesdană ia calchiat această
cevei.. CiceuiJui,. ale tuturor seninătate cronicărească in fata unui
locurilor
·.1mstre în care îşi aşteaptă bărbatul, destin voievodal. Că, cel mai ader.ea, cei
ocrotindu-i pe coconii domneşti. ce-şi asumă ,ace;te destine sfirş,?Se spul­
berat:i. pne de rosturi greu pătrunse de
Petru a vădi în domniile saJe o ne­ oamemi de tind - reiese din 50�­
domolită patimă .pentru influentă, -apoi ful cronicii. 1nvă1ăfura presei noastre es­
penn supremaţie m Ardeal Scriitorul primă acclaş mcm. dind a.<rt:tel textului
expnică aceasta printr-un �alt sen11i­ comistrelmtă eămtumrească.
me!Ilt cărnia ii dă glas personajul său :
Pemru · e, iată secve:nta drama-
pamm -mmsalpm este .,matca neamu­ 11.'mgDC'ă AJml 153 Şfefiinefti, anul ti
bi lIKl5filrul'" - Cu. ooete. Lovinescu. su­
.noci:m ped ·· brffii domnii. Petru. ru­
gerează ]!)(16Îbila intenţie a domnului de � ]!)mâ. :mmcn fu 1 "esă in nr.rme:­
a 1llll!ll tăriJe romime Oa jwnătate de
� ii� l!femui11mn. 1treooiia �­
veac mamtre dle Mmai VJI1teazul !).
f.nJamtt:alt e1I1 � � s ·m��
Dar: mure posesnmme sale arde!ene şi a. 1!IIIIBnlID V1 - :1100.. Dnmiai�! aDege! pen-­
l':noi.aD!l•!I! m:mdic Movei, pa!OŞ1lll lui Ur111 �e llfe:i:ast:ml de Ia o�
Pemrtm :mnare odih1mă. Ţara e mică. şi iim­ (ffln). Wlld BaJ:areş pfeirde � • �l
mmDe Uămii- prea mari - estte ideea �e­ Mllm2lre',.cîd.�enao�c:ei $>-"
s:ei. Ctramim:n ]1IIIIJ =ea să liia ţ:imrfn!Dl de :mamm. - erai �� �i;. � ,�
Pa �e �m. d!aur şi Pe1iJrua do­ • •--"' de o ·- m � -. La
reşte să � mtreg tării,,
- �i
� Wtari mll1t � �� 11]:f-

*�
rmnştremifure mmă F�d,. mtte]e Jhmn & � � se:mrrere �•
C'airt!ll' � � voii�lfdl3!1timll
L"TÎÎeii,. ]a &�a. l!>ar- -�
� csllam- e �11: ]a Fe� =II. feş:ii1!. � tiî@Jl. �): t -
�- 'I"'"al1lau::iili 1b:alt: �iele BUI�; llllriite -- ,Jlal v-et � � :iîii. s-e
ir� Dl:m:năiciii ş �est! � � fuai!j;� iim!ll. ID - • �ăwtroan
� iiaar � M]eii - DllOOf� s:p:t.e :Pec1!U1lJI as-�11 s.a.blfe:"
- ro-
m:riiiliillairă ·a � � • - :ir� S>/41!1! ,pe1!l)-ect!l11l. a'fe.V'eal.. a: el,.
� �e. A.J!mntte !Se :fiac:: <Ş:i � � die � - 00.1,eş,te c:cr
� cfulan:- ,eui � -� (!!&�ct;. n"ăllbal!rea s� a rerol; iilhu ,săJ
adesea. - 1:roieresc: �'ii �mrlle:$ 1liic:ii: "� m.'(\a� ��ei:111
Ho::u;j;a_ Lcwiinesimt ai � C1lil nnn,itum­ a.a:na /'lfa;ra)) 1XO: \l'--G> � (!]la; nu:ci. \1'0Ula,, Mcî
ziinre, d'e: m1ht'.ile � �eac :roiitrane.c aill D'�pus,cl'e<b'"" - ·.N, �
X'iTF-Jiea, pe: ca:rec fuirga Jl-a WlZll'tr :itiindl Ni se poaite:. N ii a n:rea".
a:clasw sn: semn • ..� "·. Pe1nrot,, Thl:u:tia: l?e4'nll � m:e�
p:ers,m-m.jj mi. cfi."amă,. este, li!llfW-a�, dira:ma.tui.ag; m ' �ezăriili; , fs:to,.-

www.ziuaconstanta.ro
rie a unui v,oievod iromân, aşa cum l-a Repere : Horia Lovinescu, ,,Tea­
păsllrat memo.I'ia veacurilo.r şi cum l-a tru", E.p.I., 1967 ; Nicolae Costin,
trecut în pagina în chiti.li,ce sau în pa­ „Letopiseţul Ţării Moldovei de la
gilna de ştiinţă a vechimii, e piJdu1i,toare. zidirea lumii pînă la 1601 şi de la
Intîi, ca cforţă de iderutifi,care, a litera­ 1709 la 1711, ,,Junimea", 1976: Ion
turi,i dramatice de evooaire cu spiritul Neculce, ,,Letopiseţul Ţării Moldo­
vei" (ed. Gabriel Strempel), ,,.Mi­
dmmail:k al marilor noa&llre cărţi isto­
nerva", 1982; N. Iorga, ,,Istoria
rice. Apoi, ca demonstraţie că formele Românilor", voi. IV, ,,Cavalerii",
tradiţionale ale scrisull\llÎ scenic sînt de­ Bucureşti, 193:7 ; C. C. Giurescu,
parte de a�şi slei frumuseţile. ,,Istoria Românilor", voi. II,. par­
tea I, Fundaţii, 1937 ; C. Gane,
,,Trecute vieţi de doamne şi dom­
Ionuţ NICULESCU niţe", voi. I, Buc., f.a.

La radio, piesa a beneficiat de o lec­


tură filuentă, clar.ă, deşi făr, ă deosebită
inventivitate regizorală (să recunoaştem,
însă, că n'ici textul nu o presupunea).
Calitatea ·Au inter,pr.ebat - convingăito,r, chiar dacă
n
, u întotdeauna 'pe deplin ei :inşişi con­
virnşi, cu siguranţă profesională - Ma­
interpretării riarua Mihuţ, Victo,r Rebengiuc, George
Constantin, Mitică Popesou, Do.rina La­
zăir, Corado Negreanu ş.a.
In adaptarea pent1:u miarofon şi regia
lui Emil Mandric, Priveş,te, înger, spre
La scurtă vreme du,pă premiera pe casă, dramatizare de Kethy F1irngs după
'\)ară, la Teatrul Dramatic dim Galaţi, a r.omanul lui Thomas Wolfe, ne prezintă o
piesei Cel ce e laş în dragoste de scriito­ lume investigată ades, obsesiv, de tea­
rn,l maghli.ar Illes Endre, radioul ne oferă trul 1oocidental contemporan : indivizi în­
şi el o montar,e a aceluiaşi text (în tra­ frân , ţi de un joc social ou legi dure, în­
ducer-e a lui Costanti.n 01µ-ru), semnată de frin , ţi cînd se împotriViesc şi ·deopotrivă
Eugen Todoran, autor şi al adaptărJ,i. dnd încearcă să se a}ilnieze, &uf.lete în
Dedicată, la prima viedere, ,probleme­ de11ivă, ,relaţilÎ interumane anulate de în­
lor ,cuplului, piesa propune, de fapt, o si,ngurare, nos-talghl, visuri, speranţe ce
c ercetare 1a psihologiei omului contem­ nu îmbogăţesc existenţa, ci o fac şi mai
po-ran, ·a re1aţ, ii1or lui de viaţă, de muncă, greu de suportat.
şi aiei trebui,e căutată, desigur, sursa in­ :ima�i.ne edificatoare descifrată cu
teresului de cai.ie pare a se bucura. Re­ ochi atent şî trasată .c� m!IIla sigură, a
lativ modest ca val,oa�:e .artistică, făiră :>.c:estei lumi, a acestor ,destine condam­
· a plme în circulaţie i, dei cruciale, tex- naille, spectacolul •radiofonic are meritul
tul lui Iwles Endre „ne · priveşte" totuşi de_ a fi evitat melodrama, punind în evi­
})e fi, eca1re dintre noi. pentru că observă denţă conţinutul d,ramatic. de a fi oco­
tipuri şi situaţii ce ne 'Sînt familiare, dar lit serntimentalismul, în favoarea sensi- ·
mai ales pentru că ne lasă să desprin­ bi,lităţii. Buna calitate a inter-pretării s-a
dem din banali.tatea inofensivă a gestu­ datorat actori, l, or : Carmen Stănescu Va­
rilor şi atitudinilor ,cm1ente - ăle noas­ lerÎla Seciu, Simona Bondoc, Dorin� La­
tre, ale celor din jur - semnificaţii vi­
zînd o mentalitate adesea păgubitoare zăT, Vasile Niţu1escu, Mtti.că Po,pescu,
pentru indivJd şi pentru societate. Laşi­ Constantin Dinulescu, Dan Condurache,
tatea, egoismul, dorinţa de parvenire nu Ion Pavlescu, Doiirua Tamaş, Rodica
. .aipar ai>Ci în forme grave, dezumanizante, Sanda ŢuyUianu etc.
dar simplla lo.t pr.ezenţă, c, hiar „în sur­
dină", devine .reprnbabHă. poate urîţi
.existenţa, climatul moral îrn care trăim. Cristina DUMITRESCU

86
www.ziuaconstanta.ro
Un artist al imaginii

N. Şvaico
în această „bătălie a vieţii împotriva morţii" care es-te teatrul,
a mai căzut un luptător. N-a fost nici dramaturg, nici om al

.mE
scenei. Arma lui era aparatul de fotografiat ; sectorul pe care-l
apăra - memoria teatrului. O viaţă întreagă a trudit, cu nobi­
lul fanat.ism al perfecţionistului în profesie, ca să păstreze pen­
o
L.
tru viitor viaţa spectacolului, ca să surprindă şi să dezvăluie

E
neştiutul fiecărui chip de artist. A iubit arta teatrului şi i-a
iubit pe actori, obligîndu-i, cu fiecare portret pe care li-I făcea,
să fie la înălţimea a ceea ce el vedea într-înşii. Q)
Ne-a fost un colaborator nepreţuit, pentru că înţelesese că
servim aceleaşi ţeluri şi pentru că ştia că rigoarea, promptitudi­
nea, eficienţa sînt şi ele feţe ia,le talentului.
E
Am dorit, în semn de omagiu, să publicăm ultima fotografie C
realizată de el ; Teatrul „Nottara ", în corectivul căruia a lucrat.
pînă în ultimele zile ale vieţii, ne-a oferit caietul-program, abia
ieşit din tipografie, al celei mai recente premiere, Jocul de-a
vacanta tle Mihail Sebastian. întrezărim, în această ironică pu­
nere în pagină, o idee grafică şi o idee teatrală. Şi rectificăm :
N. Şvaico a fost un om al scenei ; fără el, memoria teatrului va
fi mai săracă...

Red.

' ,.,.--.,.-,:,� �-�--�-...


f -��·..._.....___ -.,, _, _____.,.,. -·- --- .._, ___, -r-r·-·· --· .. ,.,.,_, 87
...-:t'�:-:---- .......
. \ -·-"' --•-

www.ziuaconstanta.ro
DRAMATURGI de la
ROMÂNI
CONTEMPORANI la
de ADRIANA POPESCU
fiJ.,m: Camera albă (1964 reg;ia
Ion Băieşu Vliit'gil . Calotescu) ; Maiorul şi moartea
(1968 - Al. Boiangiu) ; Astă-seară dan­
(111) săm în familie (1972 - Geo Saizescu) ;
Mere roşii (1976 - Al. Tatos - Premiul
,1982, 16 octombrie - CIUDATUL ROL A.C.I.N.) ; Rătăciri (1978 - Al. Tatos) ;
AL 1NT1MPLARII. Omul care ne trebuie (1979 - Manole
Teatrul Dra:matilc din Galaţi. Regi,a: Marcus - Premiul A.C.1.N.) ; Grăbeşte-te
Maigdialena Klein. Scenografia : . Victor încet (1982 - Geo Saizescu).
Creţll'].esicu. Cu : Sanda Maria Ulmeni, Pentru televiziune scrie un cidu de
Mitică !lancu, Gheor�e V. Gheorghe, text e care stau la baza serfalului Iubi­
Grig Dr1staru, Radu J·io;>a, Vlald Vasiliu rea e un lucru foarte ma.re (Tanţa şi
şi alţii. Costel), difuzate începîn'cl cu 10 martie
,,In fine astăzi ,celebrul cuplu este re­ 1967 şi ,a,vintlu-i oa protagonişti pe Coca
susdtat ffJl comeldia în trei acte Ciuda­ • Andronescu şi Octavian Cotes,cu. (Ulte­
tu-l rol al întîm.'Plări!i î.n -care Băieşu i-a rior a aipărut în „Editura Tineretului" vo­
păstrat, bineînţeles, pe Tanţa şi Coste1. lumua cu acelaşi titlu).
Nealteraţi caracteriologic, cu aceeaşi jn­ NLI. LUCRARI DRAMATICE PUBLI-
credilbilă (şi totuşi -cit de reală !) can­ CAT.E
doare ia mitocăniei, rcu aceeaşi nes.tărpî- Ln periodice şi broşuri:
✓ nită voluptate a :locului comun, a ,pon'Ci­ • Ariciul de la „Dopul perfect", .,Tea­
fulu�, a senter ţiosului semidoct. (...) Sa­
n 1
trul", 3/,1965.
tira dramaturgului este mult mai .îndîr­ • Nu lăsa destinul singur, piesă Îln opt
jită în ,piesă decât în serialul TV care tablouri, ,.Steaua", 3/1864.
o precedase. Căci se incriminează o sta­ • lert{l(Tea, .,Teatr.u.l", 5�1968.
re de dezagregare morală ajunsă la li­ • Vinovatul, C.S.C.A., 1968.
mita fa,ţă de care asasinatul di.n firnal • 1n ţ:ăutarea sensului pierdut, come­
nu este decit o consecinţă fi.rească" die înitr-o parte, în „România literară"
(Dinu Kivu - ,,Contemp , oranul", 47/1982). 25 decembrie .1969.
Alte Qpinii : Constantin Paraschives­ • Dresoare'a. de fantome, eomedie în­
cu - ,.Teatrul", 12/11982. tr-un act, .,Tribuna", 2 a,pr.ilie 1970.
1982, 5 .noiembrie.- GARGARITA • Preşul, , comedie într-un act, CSCA,
Teatrul de Sta t „Valea Jiu:lui" din Pe­ 1970..
troşani. Regia : Marcel $orna. Scenogra­ • Cine sapă groap a altuia, icomedie
fia: Elena Buzdugan. Cu : Dumitru Dră­ ÎJl.tr-un act, .,România literară", 18 fe­
cea, Francisca loillalŞcu, Lerida Bucholt­ bruiarie 197,1.
zer, Mircea 'P.îinjşo!ară, Ilie Ştefan, Flo­ • Mama s-a îndrăgostit, piesă ÎJlltr-un
il'in Ohirpac, Cot'Vi.n Alexa, Ştefania Don­ act, ,.Teatrul", 12/197'1.
ca, Florin Plaur. • Escrocii în aer liber, parodie ,comi­
.,Textul ne-a apărut plin de savoare, că [ntr-un act, .,România literară",
în linia farsei solid al'ticulată, pancă 27 i1anuarie 1'972.
scriisă ·d;i,ntr-o răsuflare. Un d.an de ne­ • Nepotrivire de caracter, comedie în­
gustori :hoţi, awnd ca tartor toamai pe tr-un act, Bucureşti, OIOPMA1M, 1 , 972.
cel ,pus să-i strunească, adică preşedin­ • Vaccin contra lenei, comedie în­
tele coo,perati1vei, ilntră în coliziune bru­ tr-un act, Bucureşti, CICPMAM, 1972.
tală cu un om al legii care joaică mai • Fiul satului, piesă într-un act şi
'tare decât toţi 1a tlll1 loc. (...) Vehemenţa două tablouri, Buicureşti, CICPMA:M, 1972.
dramaturgului faţă de escr-oci se ·detaşea­ • Mare meci mare. comedie în­
ză ,cu fior dramatic neiertător, clă­ ntr-un aict, Bucureşti. OIOPMAM, 1972.
dită pe vechea zkală: ,,minciuna, abu­ • Chiţimia, ,.Teatrul", 9/1973. .
zul au pidoare scurte" (Ermil Rădules­ • E:rperiment11.l. comedie într-un act,
cu - .,Astra", 5/198'3). .,Teaitrul", 12/197'5.
Alte opjnii: Dumitru Dem. Ionaşcu - • Navetiştii. Detectivul comunal, CCES.
.,Steaua", 1/1983. ··
1975.
în afara .pieselor de teatru, Ion Băie­ • Alibi, ,.Teatrul", 4/1978.
llU e şi autorul a numeroase sceniarii de • Gă,rgăriţa .,Teatrul", 12/1981.

88
www.ziuaconstanta.ro
In volume: J:n volume (în ominea alfa:betilcă a au­
• TEATRU - Bucureşti. Editura .,Car­ torilor) :
tea Românească". 1970.. Virgil Brădăţeanu - ,,Viziune şi uni­
Cuprinlde : Dresoarea de fantome, vers in. noua dramaturgie româneascâ",
comedie într-un act ; 1n că­ Bucureşti, Elditura „Cartea Românească".
utarea sensu:Zui pierdut, co- 1977, p. 324, 325, 328, 329 (cte,sipre drame
• medie într-o parte ; Vinova­ şi comedii) ; N. Carandino - ,,Autori, pie­
tul, tragedie într-un act ; se, spectacole", Bucureşti, Editura „Car­
Ierbarea, dramă în trei acte. t� Româneascâ", 1973, p. 246-248
• Poetul comunal, î- n volumu-I Nunta (Iertarea); Ion Cocora - .,Privitor ca la
cerbului, Bucureşti, · Editura „Oartea Ro­ teatru", I, C1uj-Napoca, Editura „Dacia",
rnânelască", 1. '973. -1975, .P. 68-70 (Vinov , atul), IP- 103-108
• TeatTu. Cine sapă · groapa altuia. (rChiţimia); Roxana Eminescu - ,,Vizi­
Drame şi ,comedii, Bucureşti, Editura une comiicâ şi structuri dramatice•', 'în
,,Eminescu", 1974. ,,Teatrul romanesc contemporan", Bucu­
Cuprinlde : Chiţimia; Iertarea; Vi­ reşti, Editura „Meri\diane". 1975, p. 114 ;
novatul ; Preşul ;, Escioci în Mircea Iorgule-seu - ,,Rondul de noapte",
aer liber, parodie comică în­ Bucmeşti, Editura „Ca-rtea Românească",
tr-un act ; Cine sapă groapa 11974 ; Carol Isa.c - ,,Teatrul şi viaţa",.
·a,ituia, comedie într-un act. laşi, ]Qditura „Junimea". 1978 ; Al.
• Chiţimia, dramă în două părţi, O(Prea - ,,ilnci!denţe crJtke", Bucureşti,
Bucureşti, Ed ' itura ,;,Eminescu", colecţia Editura „Eminescu", 1975 ; Radu Popes­
,,Ram'Pa", 197'5. cu „Cronici dramatice", Bucureşti,
• Fiul satului, piesă într-un act şi do­ Editura „Eminescu", seria ,,iMa . sca", 1974,
uă taiblouri, un volumul Scrisori din ţara p_ 144-;147 (VinovaJtul); Valeriu Râpea­
cQpiJlăriei, Bucureşti, Editura „Albatros", nu - ,,Antologia dramaturgiei româneşti
1976. 1, '944-1,977", val. I, p. 778 (Chiţimia) ;
• Artişti de ocazie, în volumul Cota Marius Robescu - ,,AUJtori şi �ectacole",
soarelui. Teatru, Bucureşti, Editura Mi­ Bucureşti, Editura „Eminescu", seria
litară, •1977. ,,Masca", 1980, p. 1'23-'129 (Chiţimm, Pre­
• Chiţimia, in volumul O antologie a şwl, Comedie fără mtl, u) ; Dinu Sărarru -
dramatuTgiei româneşti 1944-1977, vol. I, „Al treilea gong", Bucureşti, Ed,itura
Bocureşti, Bditura „Eminescu". 1978. , ,,EmJ,nes,cu", seria „!Masca", 1973, p. 147-
• ln căutarea sensului pierdut, Bucu- ' 149 (Vinova,tul) ; Dinu Săraru - ,,Teatrul
reşti, Elditura „Emines-cu", seria „Teatru românesc• şi intef!Preţii contemporani",
comentat", 1979. Bucureşti, EPL, 1966 (Ariciul de la
CU(Prin!de : Ier,tarea; Chiţimia; Vi­ ,,Dopul perfect"); Valentin Silves-
novatul ; Preşul J Alibi ; Dre­ „Sp
soarea de fantome ; In cău­ tru . ectacole în cerneală", Bu-
tarea sensului pierdut ; Es­ cureşti, Editura „iM-er�diane", 1972, ip. 85
crocii în aer liber ; Puterea (Iertarea, Vinovaitul); Valentin Silves• ­
dragostei ; Cine sapă groapa tru - ,,Clio şi Mel1pomena", Bucureşti,
altuia ; Fantomiada ; Experi­ E)ditura „Elminesc;u", seria „M.as·ca", 1977,
,p. '89-'90 ; C. Stănescu - ,,Cron�ci lite­
mentul ; Vînătorii. rare", Bucureşti, Editura „Cartea Româ­
• Boul şi viţeii, zece c0rţnedii, Bucu­ neas'că", 197,1, p. 76-83 ; Traian Şelma­
reşti, Editura „Cartea Românească", se­ ru - ,;Premiera :de aseară", Bucureşti,
ria „Teatru", 1982. Editu:r;a E - minescu", seria „Masca", 1975,
CU/Prinde : Boul şi viţeii ; Gărgă­ p. 159-160 (Preşul), p. 220 (Chiţimia) ;
riţa ; Prima zi de căsnicie ; Tr. Şelmaru - ,.Scena şi oamenii ei", Bu­
Al treilea ; Ciudatul rol al cureşti, Editura „Eminescu", seria ,,Mas­
întîmplării ; Refacerea vieţii ; •ca", 1980, p. 24 (Comedie fără titlu), p. 73,
Crimă pe pa1lier ; Cine sapă ·1 211 ; Miha.i Ungheanu - ,,ArhÎtI)eleag de
groapa aLtuia ; Dresoarea de· semne". Bucureşti, Eldi,tura „Cartea Ro­
fantome ; In căutarea sensu­ mânească, 1975.
lui pierdut. Despre volumele sale de teatru :
IV. OPINII CRITICE GENERALE (se­ Liviu Leonte „Teatru" de I. B.
lectiv) „C;:-onic, a", 11/1971 ; N. Manolescu
In periodiice : Bă!ieşu" «Teatru» ,,România li-
Marin Sorescu - .,I. B. între dramă şi .terară", 9 mai 1,974'; Val Condu­
com-edie" ,,Luceafărul, 29/1970 ; Ioana rache - .,Teatrul coni;;tiinţei - Cine
Teodorescu - ,,Teatrul lui I.B.", ,,Lucea­ sapă groapa altuia" ,,Co.nvorbi,ri literare",
fărul", 22/1971 ; Paul Tutungiu - .,I. B. 9/1974 ; Dinu Săraru - Cine sa:oă groapa
despre ...", ,,Teatrul", 3/1975 ; Constantin altuia ,,SăJptămîna", nr. 241/1975 ; Valen­
Radu Maria - ,,Oamenii s·înt lingă oa ­ tin Silvestru - ,.Vin dlar frumos : Boul
meni", ,,Teatru'l". 11/1979 ; E. Rădules­ si viţeii", ,,Inforunaţi.a Bucureştiului",
cu - ,,ComediHe lui l B.", ,,Luceafărul. 25 decembri•e 1982 ;· Eugen Simion
21/1983. ,,Comedii de moravuri - Boul şi viţeii",

89

www.ziuaconstanta.ro
,.Romăinia literară", 52/1982 ; Mihail Un­ struit, prin excel-enţă cerebral, umorul
gheeanu - Boul şi viţeii, în „Luceafăi,ul", lui Băieşu este e:lQpresia unui taleillt i-o­
46/1982. bust, g,îlgîitor, respirund Intr-un um"'.er�
de optimism funciar. «Rautatea» satirei
„Iată că avem .în mijlocul nostru un lui Băieşu iizvorăşte dintr-o mare dva­
nou swflet ,poJ.emilc, o mouă undă i.ro- goste şi e, tot timpul, nu arr:?endată, dar
nică o nouă vedere .asupra stării de susţinută de robusteţea caldurn_ unei
a fi. Ea se iîrutrnchi{Pează, în opinja naturi ,generoase. Aşa este 1Şi Băieşu
noastră hămesită rde dor de rîs sănătos, omul. un pers•onaj gener.os şi cald, un ge­
în Sipir�tuiJ. strălucit ial lui Ion Băieşu. (.:.). nerator continuu de umor, un paimfletar
Incurajat rpe drept :şi ,pe bunul-snnţ în continuă vervă, natura umorului lui
triullTilfător a'l 1hnnii noastre, I.B., . sînt Băieş� este, poaite, cea mai p:ofun1d �?,­
convins !Ile-ar rputea arăta o nouă măre­ m.âneas-că din literatura noastra actu.ala .
ţie ,a 11�sului. El ne-o şi arată. . Unii
·aintre noi, stingheri [ncă, au ,5i înrcepult Dinu Săraru
să rvdă cu sfială, cum rWe ,copilul · cu Băiiesu llide în hohote, mai ales dnd
sfială ,ciinld v;ede ,pentru rprima oară un fotîl111eşte prostia, boală care, uneori, sar�
lucru al naturii. gardul şi-n grădina cui nu-ţ1 vm_1:; 1sa
Minciunile lui Băieşu ne merg la inimă crezi. Unii ,cred că ,g,luma care, la Ba1eşu,
şi ne-o spa•lă". ia if.orme 'bulversante, 1111ergînd de la
Nichita Stănescu tragere.a pe sfoară p,înă la tragere , a,. ilu:
zorie, pe roată, merită ,a rfi 1pract�cata
„Capacitate.a de .a face dramatic banal�l numai• 1Pe rspina·re a .:i.dvers,anlor. Ba11eşu
mi se pare rprincipala calitate a .autorulm, ştie, ;însă. ,că omul nu-.i năS'cut ,n1:1m,ai
· J?e ,care îndrăznesc să i-o la:pJ·eciez îJ?-.a: să nî<dă de a:l,ţii, ,ci Ide multe ori. .ş1 de
intea umorului. Băieşu simte ·o specifica el [nsuşi. Glumind, ,cu toţii trecem mai
atracţie spre existenţele mediocre , , c�rora îna1ţi 1prin viaţă, i, ndus-iv Băieşu, care
ştie să le ,găseas•că uneorj seIJ?--n,i'. ft,caţ1!_ se ui1tă spre un om 1de 1,90 rn ,ca sipre
emo,ţiona.nite, .tot .aşa cum se :pricepe sa Vîrd'ul Omul. • Ceea ce'.. mă :încurcă J.a
le zu:grăvească". ·Băie.şu - trăsătură întîlnită ·1a toţi dra-
Marius Robescu matu,rgii -cu 1Pe1Cete de ,cea,ră •curată
Hazul lui Băieşu e de o rară savoare e faiptul că ,în dedesubtul fiecărei glume,
şi ",în aceeaşi vreme de o. rară ascuţim� simt distilîndu-se o tristeţe fină. Rîsul
de spirit u'S'tu.rătoare la -care . se adau�a se "'implete.ş<te .cu un bob de ,durere -
sinceritatea observaţiei ,ş i ,cat1f.elarea ci­ şi nu-i aceasta, oare, masca rteatrului
nismului. Spre !deosebire de :Ma21iJ.u, al din toate vremurile ?"
cărui umor este mai ales uscat şi con- Fănuş Neagu

telex- ,, te�-tru/-'etelex-,,teatrul"•telex-,,teatru/''
' '

(Conttnuare de la p. 81) Mazilu ,(regia : Ioan Cris­ Buz), Ex de Aldo Nicolaj


fost al meu de Anna Ha­
tian, sceno.grafia: Ana Ta­ (regia: Carmen Gentimir;
bek-Adameck, ambele în maş Kelemen), în vreme ce scenografia: Viorel Peni­
regia Ancăi Ovanez-Doro­
secţia maghiară pregăteşte şoară-Stegaru) şi Domniţa
şenco, precum şi Marea de O chestiune de onoare de Lacr�ă-furată de , Dan
Mehes Gyărgy ('regia: Tărchilă (regia: Valentina
Edward Bond în regia lui Hunyadi Andras; sceno­
Horea Popesc'u • 1n Edi­ Balogh, scenografia: Va­
tura „Eminescu", a apărut grafia: Kemeny Arpad). • sile Buz) • După recenta
volumul de teatru Dansul Teatrul Mic va prezenta în premieră cu Hai, c-a fost
tinerilor lupi de Sorana
premieră pe ţară piesa drăguţ de Paul Everac şt
Coroamă-Stanca • După o Cerul în�tel'at deasupra Mădălina Stănescu (regia:
perioadă de relativă înce­ noastră de Ecaterina Mihai Radoslavescu ; sce­
tinire a ritmului premiere­ Oproiu, în regia Cătălinei nografia; Emil Moise­
lor iată un adevărat bom­ Buzoianu, cu Valeria Seciu Szalla), Teatrul „A. Davila"
ba;dament de informaţii şi Ştefan Iordache • La. din Piteşti pregăteşte D-:ale
privitoare la viitoarele Teatrul Naţional din Cra­ carnavailului de I. L. Ca­
spectacole, aflate în p�egă­ iova viitoarele premiere ragiale (regia: Mihai Lun­
tire: La Teatrul Naţional anti�ţate sînt: Un_ suflet geanu ; scenografia : Alioşa
din Tîrgu Mureş (secţia ro­ romantic de Tudor Popescu Stancu) şi Dragostea la
mână), după Viaţa e ca un (regia : Mircea Corniştea­ Madrid de Lope de Vega
vagon ? de Paul Everac nu ; scenografia : Vasile (r.egia: Costin Marinescu;
(re.9ia: Raluca. Iorga,-M!n­ Buz), Omul care a văzut scenografia: Mihaela Dinu­
drilă scenografia : Kemeny moartea de Victor Eftimiu Piţigoi) • Recent, la Tea-
Arp;d), va urma O sărbă­ (regia: Petre Gheorghiu­
toa.re princiar, ă de Teodor Dolj; scenografia : Vasile (conţinuare la p. 95)
.
90
www.ziuaconstanta.ro
VALENTIN SILVESTRU

1944--1984
1944

,,Tribuna poporului" (director, G. Călinescu) anunţă că luni 1 octom-
brie are loc „Sfeştania Teatrului Intim" în cadrul căruia va juca trupa
,,Actorii asociaţi", condusă de Mircea Şeptilici şi Nora Piacentini. ,,Ansam­
bhil va cuprinde 60 de persoane".
N-a avut chiar 60. Şi n-a trăit prea mult.
„Ar trebui create mai multe teatre educative, cu programe selecţionate
din piesele care sînt în strînsă legătură cu viaţa societăţii", note11,ză ziarul.

1947
Ministeru( Artelor citează, într-un fel de „ordin de zi". Teatrul Comedia,
condus de Sică Alexandrescu, pentru că a avut „cea mai bună stagiune între
teatrele particulare".
*
Spre mîhnirea multora, saba mare a Teatrului Odeon devine cine­
matograf.

1958
La Festivalul teatrelor dramatice (12-24 octombrie, Bucureşti) se pre­
zintă, printre altele şi printre alţii, Teatrul Armatei cu Fîntîna Blanduziei
(George Vraca în Horaţiu) ·şi Ultimul mesaj de Laurenţiu Fulga, Teatrul din
Galaţ-i cu Mireasa desculţă (debutul dramaturgie al lui Suto Andras - îm­
preună· cu Hajdu Zoltan), Teatrul Municipal cu Dansatoarea, gangsterul şi
necunoscutul (debutul lui Victor Bîrlădeanu), Teatrul Naţional din Iaşi cu
Mutter Courage (protagonistă, Margareta Baciu), Teatrul Naţional din Cluj
cu Ultimul tren de G. Kovacs şi E. Mirea, Teatrul Muncitoresc C.F.R. cu
Baia (regizor, Horea Popescu) şi Răzeşii lui Bogd•an (debutul lui Ernest
Ma flei).
Piesa lui Bîrlădeanu e subintitulată „Film scenic". Interesantă, distri­
buţia la Orologiul Kremlinului (Bacău) : Dzerjinski - Gh. Motoi; Ribakov -
Florin Piersic; Zabelina - Ica Matache; Maşa - Lucia Mureşan; Ciud­
nov - Dumitru Chesa; Ana - Zoe Muscan ; Ceasornicarul - Cosma Bra­
şoveanu. Regia, Andrei Brădeanu şi Cristian Munteanu ; scenografia, Tony
Gheorghiu.
In discuţii i se recomandă tînărului Mircea Albulescu (de la Munici­
pal) ,,să fie mai degajat". I se fac observaţii de „formalism" regizorului Vale­
riu Moisescu (de la Galaţi). E elogiat Jules Cazaban (în Baia). Se fac rezerve
asupra muzicii la Fîntîna Blanduziei (compozitor, Pascal Bentoiu). Se con­
sideră o reuşită interpretarea personajului Iulişka din Mireasa desculţă de
către tînăra Gina Patrichi. Nu place deloc piesa Inima noastră de Valeriu

91
www.ziuaconstanta.ro
Luca (Brăila). Au to rul povesteşte în caietul-program că eroii săi există :
Inflăc ărata şi dre apta Rafiră trăieşte - reîntoarsă lîngă Grigore, de care s-ct
d espărţit o vrem e, ,,cu inima nu mai rană", dar pe care nu l-a părăsit nici o•
c lipă, ,,l-a aju tat pas cu pas să iasă din ce aţa întunecată a trec utului". To�
caietul-program reproduce replici rostite de actori. De pildă, Angela Macri.
Iliescu - Rafira : ,,Gospodăria noastră e o inimă mcire ! O inimă mare şi
bună care trebuie să-i încapă pe t oţi ! Ea luminează şi pe cei care mai st au
d eoparte... " ; Ioana Rodica Dianu - Ioana : ,,Ce vrei ? Sînt ca frunza-n vînt�
Mă duc înco tro bate... dar nici la co lectiv nu merg. Mi-e drag Costea... " Jeni
Dumitrescu - Rariţp; : ,,Ce f-rumoasă-i viaţa ! Alerg pe drum, clocoteşte vale<:
pînă departe, vînti�l îmi frige ,obrajii, uneori sar din so mn, parcă se întîmpla.
c eva... " Etc .

1967
Liviu C iu lei îmi vorbeşte despre proiectul său Maubeth. Imi spune că.
în distribuţie sînt .,surprize". Ii retplic că în toate distribuţiile sale apar
sur p
. rize. ,,Da - zice - dar aici sînt cîteva miai... d eosebite. Pe cine ai fi
văzut în rolul lui Duncarn ?" Ros tesc cîteva. nume. ,,Află că va fi Nicolae­
Secăreanu". E, într-adevăr, o noutate. Totuşi, cine va fi Macbeth ? ,,Cotescu".
,,Şi Banquo ?" ,,Toma Ca-ragiu".

*
Da, sînt surprize...

,,Gazeta literară" publică o pirµ,ă de Marin Preda, Maritin Bormann.


La între batea unui coleg „Ce v-a determi�t să sc rieţi teatru ?", debutantul
dramatu rg răspunde : ,,Am făcut, la un moment dat, desc 03Jerirea teatrulu i
ca gen, în ca-re atît poetul c it şi prozatorul se pot exprima cu drea;ituri egale.
Vrînd astfel să exprime o wcţiune, poetul o poat e face în teatru rămînînd
totuşi poet, iar prozatorul polate exprima o stare poetică fără să înceteze d e·
a fi _prozator. In acelaşi timp, mie, oa prozator, teatrul mi se pare sub u n
anum e aspect un gen . ideal, de vreme ce el permite fo losi-rea, într-o mai mare­
măsură decît proza\ a ficţiunti. Dacă pe tema lui Martin Bormann aş fi vru t
să scriu un roman sau ·o nuvelă ar fi trebuit să fac o călătorie în America
de Sud. Povestirea Friguri am scris-o dtf4)ă ce am fos,t în Vietnam, şi nu.
înainte. Or, în cazul lui Martin Bo.ril11!ann, o asemenea călăt orie d e documen­
tare ;ar fi cerut timp în decurswl c ăruia ,starea ia,c easta -de interes ,p entru
ceea ce simţeam nevoia să exprim s-ar fi diminuat sau chiar risipit şi luc rul
pe ca,re am vrut să-l spun nu l-aJş mai fi putu,t spune sau nu l-aş fi putut
cum am dorit. Piesa mi-a permis îrosă u n loc de aJcţitune fictiv, «undeva
în America de Sud», în care atmosfera s-ar fi închegat în funcţie de st are a:
mea de spirit şi nu de veridicitatea absolută a Locwlui unde se petrec e
acţiunea. Nu voiam să scriu o dramă istorică, ci umz. de existenţă".
Specwcolul Te, atrului Nla.ţionwl, cenuşiu şi plat, se desfăşoară (la Studio)'
într-o atmosferă glacială. In loja din dreapt•a se awde însă, din cînd în cînd;
c îte-un hohot de rîs candid. E au torul, care se amuză din. toată inima...

1968
Ion Deloreamu ne pofteşte la Baia Mare să vedem cum se irw:u,gurează
Studioul experimental. S-au pus în scenă trei piese într-un act : Curierul
de seară de Romulus Vulpesc u (,,în afară de cele public ate, Om de treabă
şi Rochia, mai am şi inedite - Un «Colt»- în plus, In coar.dă, Vine, vjne
primăvara") ; Rîipa albastră de -Leonida Teodorescu (,,Dramaturgia, la urma·
u rmei, nu este decît litera tură, c u o utilitate în plus - acee a de a fi jucată") ;
şi Banda de magnetofon, a flamandului Charles Fraikin (fără substanţă).
Reprezentaţia e m odică, dJar bucuria tuturor (cu excepţia belgianului
- absent) e sinceră. Dintre actori e de reţinut doar Vasile Con stamtin� cu
în Bătrînul din Rîpa alibastră.
Nu trece mu Lt şi vine aJUă invitaţie, la alt • studio. La Piteşti. Radu·
B oroianu ne promite „u n debut interesant, al unui poet : Cezar Ivănescu".
Piesa, Mica dramă, e un poem cu virtuţi teatrale mai restrînse, · dar cu­
suc liric îmbelşugat. Interesează mai ales cei doi bărbaţi - şi ac torii care
susţin rolu rile : Petre Tanasievici şi Tr.aiian Pfrl, og.
rk

92
www.ziuaconstanta.ro
. După recita
_ �ul coplefit_or al A=liei }iodriguez, dat la Bucureşti. m4
prezint numaidecit la cabina. Nu s-a dezbracat încă de odăjdiile scenice nu
.s-a demachiat. I s-au adus flori. I se fac complimente. Aştept, cuvtinctos,
în prag.
· - Dumneata ? - mă întreabă cineva din preajma e,I,.
- Vreau să-i comunic distinsei doamne admiroţia mea.
- Bine, o să-i transmit. La revedere.
- Mi se spune - îi zic ci,irect, înt r-o portugheză aproximativă - c4
nu pot să vă transmit personal admiraţia mea.
- Ba se poate - suride artista, aruncîndu-11Vi o privire care mii moaie
oor să mă .ierţi, sînt cam obosită... Inţelegi şi dumneata... 1nţeleQi ?
- lnţeleg, dar vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră. Sînt nazetar.
- Ah ! Mai bine mîine...
- Permiteţi să vorbesc în spaniolă ?
- Nu. Ştiţi franceza ?
Vorbim în. franceză. Celebra cîntăreaţă nu e locvace. Tace mult şt pri­
veşte cercetător, cu ochi gre,i,, adumbriţi. E o femeie impunătoare ; resptr /1,
un farmec indescript>ibil. Mi-aminteşte, întrucîtva, de Elvira Popescu. La un
moment dat, cred că mă şi zăpăcesc, fiindcă mă întrerupe brusc, cu malttie :
- Şi dumneata eşti obosit, nu ?
O rog să-mi spună dare e izvorul artei ei.
- Cîntetul poporului meu - spune, simplu - singura şi cea mai

,.
bogată sursă. Lui i-ann închinat toată viaţa mea.
Şi-mi întinde mina albă, cu cite un inel pe fi.ecare deget.

Teodor Mazilu, cu bărbia în pumni, tocmai sus, în uitima bancă a 1itltt


de la Grădina Icoanei, la al zecelea spectacol cu Tandrete şi abjecţie :
- Dumneata. vezi aici vreo mizantropie?
- Deloc, domn' Mazilu.
- Cineva mi-a zis că-s mizantrop.
- O fi vrut să pronunţe misogin.
- Ridicol... Eu, mizantrop...
- Dar misogin eşti?
- Fugi, dom'le, d-aici...

1969
Ce însemna respectul pentru personalitatea de cultu.ref, u mult, în
antichitate : im·presionanta scruoare a lui Filip, -regele Macedonki, căt-re
A·ristotel, la naşterea lui Alexandru: "Vei şti că am dobînmt u n fiu. Multu­
mese zeilor nu atît că s-a născut el, cit pentru că $-a intîmplat #â #e ntnt:4
în timpul vieţii tale, pentru ca să fie instruit şi educat ele ttne".
i se spu:ne, asemenea. că actorul Aristodemus din Metapont era atit de
celebru. şi stimat incit a fost numit de a.temeni în ambauzda de pace trimiu!
la Filip Macedoneanul (împreună cu Demostene, Eschine ţi alţt oameni
foarte trestiţi).
1984
Se inţiinţe.ază. un cemu:lu de literatu.ni :# a.rlii al rernstewr .,Amfiuat_nl;"
:Ji .Viaţa studenţească". La a do a Jefllnţă. (cure are loc ·ln complaut TeiJ,
nrtr-o dimin� de dumimai, sint i11t1J1Jittat fi e� de ci.itre condumu,rul cena­
dului, criticul Mircea Iorgu.I.eseu, pelllmJL oi se dtqte o piua irle Mat.et
Vi'fl,71BeC.
IE m,prinzător de multă. I me : reirmmi. c»ifiri Wera.ri de toa.te 1Pi�le,
fJUt/Ullle111ii de Fiinţă, perso11alită4i ale � c1J1./J/t'IJ/l1T1111Ne. adori, ci�, ·regi,wrl..
� e fă.culă, cu ma.re wioiidli!Jlle liDe tfi.ii1trre /Jllllffl»II", � � tineri,
t!II lfl� #, mmu,m,r matu • Di� mll1t �r.i�, �. §pirituale.
�llf€!1r.f.elle fli; eleNţie iimtteledt :milai.. o tllltm�em liDe ii� •,ea! .#, r�ped
J'�
1E (I//, � JJiaii i6e l»:ff«ll1tei V�lll.iiac: 1/IXE tmI ® � 1El e aaim, -pe,att'tl,
'llfliiJrue, ii�i8, ti6.Mrmotel.1'lfl. iti: ,rmi:r;im� <ffJfflJt tlii. te,ff6e :şi, U'.111.//:rek oi �le
mrilfe emisilt� � '&� a;i.milt ftianff/ll'iilte !iim ·1111wlbiiiax!!/f:im')),. <fii, mwnu, - /Jl/dmi1rtfD.F:iniU - 1im.
'k ffd �lfdi, de f.l'edrmf8. �ffllm Cnrmml!Vift"" (liDJke � � ,,µi. §l!;l/lldw. de
1/� � 'IT'e@.� ,.:Jl'� ], dJ.. 'J11111iim -� IE 'ffe)� $lJtfip 'll/Udtte �Jl'tt«t 'iÎ,
.l!lii. iimttrne îuu fferrn'//J� � �1lgoiie rJ1 �-
----- ----

www.ziuaconstanta.ro
CARTEA DE TEATRU
frumuseţea „tresltiei gînditoare''_ şi în
progres - ca întrupare a unei atitudini
ALICE VOINESCU : moraile, dar şi ca acţiune a individului
şi a speţei. · . _
In scrisul Ailicei Voinescu respira at­
,,Î ntîlnire
cu eroi mosfera unei. epoci. Activitatea ei con­
tribuie la întărirea aprecierii că primele
din literatură şi �eatru" decenid ale secolului nostru au fost unele
dintre cele mai dinamice din întreaga
istorie a culturii româneşti, că în această
perioadă exegeza frlozofică şi estemcă a
Există restituiri editoriale care, făcînd beneficfat de o î.nflorire fără precedent.
dreptate unei personalităţi oarecum uitate, Studii ca acelea consacrate lui Montai�e,
intraJe în penumbră, aduc un important Eschil. Wedekind, T. Wilde� Ibsen sînt un
serviciu istoriei culturii române, dar şi nou argument (aşa cum sublinia şi Dan
dezvoltării ei actuale. O asemenea va­ Grigorescu) că, în aceşti ani•, în,reg,istrăm
loare are şi „lnthlnire cu eroi din litera­ o valoroasă contribuţie românească în
tură Ş"i teatru", o carte voluminoasă, apă­ inter.pretarea creaţiei artistice şi literar�
rută '- în Editura „Eminescu". Antologia a lumii.
(beneficiind de un competent, pătrunză­
tor şi· cald studiu -introductiv al luii Dan *
Grigorescu) propune atenţiei contribuţia
inte:lectuală a celei ce a fost Alice Voi­ Diverse, dar însufleţite de mereu ace­
nescu. · .Se destramă astfel o nedreaptă eaşi competenţă, vocaţie şi combustie in­
cortină a tăcerii - căci referirile la co­ telectuailă, sorier�le Alicei Voinescu for­
mentatoarea lUi Elschil, a lui Montarlgne, a mează o operă.
teatrului şi filozofiei contemporane au Centrele de interes, subiectele şi mai
fost în ultimii ani extrem de rare. Se ales temele care au atras-o pe Alice
înfăptuieşte un act de justiţie şi mai im­ Voinescu într-o viaţă de ardentă reflecţie
portant. Fie şi simpla lectură a studiilor spirituală, neobosită cercetare şi gene­
acum publicate împreună, iar unele chiar roasă dăruire pedagogică sînt fundamen­
inedite, impune numele autoarei, face ca tale. Pe urmele lui Volkelt, autoarea
Alice Voinescu să-şi capete locul de exegezei consacrate creatorului Perşilor
frunte, meritat, în cultura românească. şi a unor pătrunzătoare eseuri despre
Strălucită studentă a lui Titu Maio­ Agamemnon, despre Electra, Antigona,
rescu, C. Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga, Hamlet ori Faust este unul, dintre cei mai
distinsă elevă a lui Th. Lipps, Johannes· substanţiali şi patetici teoreticieni ai
Volkelt, Brunschvicg, Liclande, Levy-Briihl, tragicului - ca o categorie filozofică· şi
doctor în filozofie la Paris (cu o teză estetică majoră, ca o dimensiune funda­
consacrată şcolii din Marbu,rg), iată „uni­ mentală a exis,tenţei. Considerînd tra­
versităţile" de prestigiu ale Alicei Voi­ gicul drept „aspectul cel nou al conştiin­
nescu. Profesoară la Conservator (după ţei artive", ,,actul dramatic al spkiitului
ce i se refuzase catedra la Facultatea de de a se descătuşa din determinism", Alice
filowfie, dintr-o prejudecată legată de Voinescu aprecia explicitarea noţiunii
sex), eseist literar, critic teatra,!, publi­ „mai mult decît o îndatorire intelectuală
cist activ, conferenţiarr cu mare şi ele­ sau estetică. Nepreciziunea acestui con­
vată audienţă, colaboratoare a radioului cept trage după sine falsificarea concep­
(omagiată de Tudor Arghezi într-o ta­ ţiei de eroism, dînd naştere unei confu­
bletă), propagatoare delicată a unui fe­ zii de valori, primejdioasă pentru cultura
minism blînd şi delicat (chiar timid, aş noastră", scria ea într-un articol despre
zice), iată, pe scurt, principalele faţete ale O'Neill.
aotivităţii sale. ;Eseurile închinate lui Wedekind, Piran­
De o solidă formaţie, de o impresio­ dello, Shaw, Ibsen. T. Wilder, Jean
nantă erudiţie, Alice Voinescu ne apare Cocteau rămîn pina azi ccle mai pă­
ca o personalitate de prim rang prin pro­ trunzătoare studi� consacrate aces­
bitatea sa intelectuală, prin autenticitatea tor autori, la noi. Fineţea intuiţiilor
trairii sale spirituale, prin adîncimi,le, le recomandă însă, deopotrivă, atenţiei
unitatea şi consecvenţa perspectivei sale cercetătorilor şi iubitorilor teatrului di,n
culturale. Autoritatea scrisului este gene­ întreaga lume. Analizele făcute pieselor
rată şi de distia-icţia: omului : Alice Voi­ Prometeu înlănţuit, Strigoii, Burghezul
nescu era un „suflet frumos", cum au gentilom, teatrului lui O'NeicrJ (şi referi­
remarcat mulţi dintre cei care au cu­ rile ar purt;ea continua) sînt excepţionale
noscut-o. Ea crede.a în forţa omului, î� tocmai prin capacita.te� de a releva as-

94
www.ziuaconstanta.ro
pecte profunde, grave, esenţiale, perene. clasici. Dar şi în aceste cazuri Alice
Nu o dată, opere ce păreau a supravieţui Voinescu evită tonu.J apodictic şi supune
dom: prin faimă îşi recapătă sub pana meditaţiei cititorului autoritatea argu­
A1icei Voinescu demnitatea. Exp1orîndu-le mentelor consacrate. Categoric, unele
universul, autoarea aduce la lumină, re­ dintre judecăţile ei de valoare s-au dove­
velează scînteieri mai putersnice, mai fas­ dit mult prea generoase. Dar toleranţa,
cinante decît cele traddţionale.' Demersul spiritul comprehensiv, asociat fineţei ese­
de restauratO'I' .ce restabileşte cu1orile istice, pun pe gînduri. Ele ,par adesea su­
in<iţha!le este întrecut de cel al descope­ perioare exercitării unei oritici judecăto­
ridi unor valori ignorate. ,,Nuieluşa ma­ reşti, oricît de dreaptă şi necesară ar · fi
gică" se dovedeşte a fi conştiinţa moder­ aceasta..
nă, critică şi creatoare totodată, perspec­ Ceea ce m-a impresionat întotdeauna
tiv;a filozofică a autoarei. la Alice Voinescu este faptul că, în arti­
Fiecare pagină a „In.tîlnkilor cu e�·oi colele consacrate actualităţii teatrale,
din teatru şi literatură" comunică, 'odată. sj;lectacolul vieţii este cel ce prezidează
cu erudiţia şi altitudinea spiirJtuală ale 1 consideraţiil• e despre spectacol, w artei,
autoarei, fiorul unei tensiuni errioţionaJe şi nu invers ; comentînd o piesă sau alta,
reale. Fieoa1·e lucrare cucereşte prJn ·•o montare sau al,ta, ea face drumul de­
si'!Tl/Plitatea gînduJui şi a formulării, izvo­ ductiv de la probleme morale, 'filozofice
rîtă din profunzimea meclitaţiei şi vibra­ şi sociale a,rzătoare, la reflectarea lor în
ţia suf�etului. Li['J• smu,1 Alicei Voinescu artă. Ceea ce este, t rebuie să recunoaş�
nu este un ornament, o modalitate de a tem, o perspectivă su;pe,rJoară, atotcu­
capta bunăvoinţa cititorului. El ţîşneşte pTinzătoare.
din trăirea artei şi din credinţa adîncă în Cert, trecerea timpului nu a afectat
misiunea ei model,atoare. A11ta este con­ aceste pagini de publicistică, pentru c'ă
siderată de Alice Voinescu domeniul prin ele beneficiază de o puterinică şi rafinată,
excelenţă al problemelor de conştiinţă în acelaşi timp, ,,structură de rezistenţă".
care, ele, asigură supremaţia omului. Arta Izvorăsc dintr-un solid sistem de idei
este pentru comentatoarea dramei antice morale şi estetice, expuse şi v,allorate lim­
calea unei trăki supedoare prin forţa cu pede, riguros, coerent şi incitant. Alice
care este întreţinut idealul absolutului. In Voinescu caută mereu, dincolo de apa­
opera exegetei lui Montaigne, demersul cri­ renţe, esenţe, şi dincolo . de platitudini
tic apare ca o „analiză care despică, cu� cobidiene, sensuri adînci, mesaje apte să
noaşte, dar şi tămăduieşte", ca o „regăsi­ modeleze oameni superiori.
re", ,,regenerare a puterii creatoare a Cronicile la care ne referim s,înt demne
duhulllli". Apelînd la argumente raţio­ de atenţie prin puternica lor adresă ·către
<
nale, la categorii intelectuale, Alice Voi­ cititor, prin ape1ul lor la problematica
nescu este mereu atentă să nu strice cea mai fierbinte a actualităţii, prin co­
„corola de minuni", să transfni,tă, alături relarea subtilă a faptelor artistice cu as­
de intenţii, idei, gînduri artistice lim­ pkaţiile publicului.
pezi - inefabilul operelor, misterul crea­ Consider „lntîlnire cu eroi · din litera­
ţiei şi al vieţii. tură şi teatru" de Alice Voinescu un
Aş încheia cu cîteva considern,ţii privind eveniment editoriaJ,.aşa cum întîlnâ,rea ·cu
cronicile de teatru ale A:licei Voinescu. Alice Voinescu este un evenhment s,pki­
Acestea ne apar nu numai interesante, tual. Să Hm recunoscători pentru acest
ci, sub mul,te aspecte, chiar exemplare. dar Editurii „Eminescu", lui V1ale.riu
Este adevărat, cum s-a observat, croni­ Râpeanu şi autorului restituirii, Dain
cHe dramatice sînt orientate de un spi­ Grigorescu.
rit mai conservator decît eseurile despre Natalia STANCU

telex-,,teatrul'·•te/ex-,,teatrul' •telex-,,teatru/H
1

(Continuare de La p. 90) şi !ntre patru ochi de Grosu, după romanul lui


trul Dramatic din Baia Aleksandr Gh1?,lman (re­ Hasek • Două expoziţii de
Mare, au avut loc trei pre­ gia : Ion Deloreanu; sce­ caricatură au fost deschise
miere: Chi-riţa în provin­ nografia : Florin Harasim)­ în holurile teatrelor din
cie de Vasile Alecsandri Alte spectacole în pregă­ Capitală: la Teatrul „No­
(regia: Cornel Mititelu; ti-re, la acelaşi teatru: Ino­ ttara", expoziţia de carica­
scenografia : Ion Bădilă), centul de Cristian Mun­ turi a actorului Horaţiu
Omul care a văzut moar­ teanu, O casă onorabilă Mălăele, iar la Teatrul Mic,
tea de Victor Eftimiu (re­ de Horia Lovinescu şi Pe­ expoziţia arhitectului Vir­
gia: Mircea Graur ; sce­ ripeţiile bravului soldat gil Luscov.
nografia: Florin Harasim) Svejk, dramatizare de Jean FAIMA

95-
www.ziuaconstanta.ro
Motto: despre com:petenţa speci­ zorii, şi, nu în ultimul
fikă a celui care „şi-a dat rînd, cu actorii, cum ră­
„Trebuie să fli ou toată şi el cu părerea". Altfel... mine ? Să-şi dezvolte şi
fiinţa ceva oa să ai Altfel, intrăm în Brăilu ei simţul umorului, să nu
dreptul să spui că tuturor posibilităţilor.; mai creadă în cronică sau
eşti". poeţi 4:ncerţi dar dibaci în buna-credinţă a croni­
Daniel T. Suciu în perfectarea transferu­ carului, ori să aprecieze
rilor de la o trupii la alta celălalt soi de umor ve­
Ca îşi laudă nu numai mu­ cin cu cinismul, al ace­
rară, zele-actriţe, ci laudă şi pc lora ca.re cred că pot în­
ală, cei care le-au angajat şi credinţa absolut oricui
şi ea „cronica teatrală" a unui
ziar sau a unei reviste ?
(ln paranteză fie zis, n-o
CRONICA să-mi mai spuneţi acum
CRONICII
că duceţi lipsă de exem­
ple!)
TEATRALE Totuşi, ca să spunem
adevărul adevărat, ne-a
cam deranjat „ei şi ?"-ul
Ei, şi ? acela, pe care aţi fi putut
să-l „ziceţi" dumneavoas­
tră. N-avem prea mult „e-i
şi" ? Dacă ne tot supra­
licităm simţul umorului
pe cei care l.e distri-buie, şi al relativităţii, nu ris­
prozatori sau dramaturgi căm, la un moment dat,
redutabili nu îngăduie să nu ne mai put'em lua
nici un cuvînt de rău des­ în serios nici pe noi în­
pre cunoştinţele lor apro­ şine ? Aşa, ca într-un
piate, critici litera11i, pe amestec modern al genu­
care nimeni nu i-a văzut rilor...
în teatru se pomenesc ze­
loşi în adularea unor au.­ Critica teatrală a avut
tari dramatici cvasiinexis­ şi are încă nevoie să se
tenţi dar foarte influenţi, delimiteze .profesional de
baieţi de mingi şi de parodierea ei, oricît umor
trinS'U.ră îşi oferă oricui involuntar ar avea aceasta
ser 'ciile, cu singura do­ din urmă. 1n lipsa unei
rinţa de a li se inocula competenţe reale sau doar
un punct de edere tran• în absenţa - mult -mai
şont. indife·rent dacă enco­ periculoasă ! - a acelui
mia tic sau demolator, amărît de sentiment al
coci ei n-ar fi fost nici­ conştiinţei şi al res-
odată in tare de 'tneumil. ponsabilităţii profesio­
litera.ţi care n-au excelat na1e, tutwror grăbitelor
odată în păreri '\JP1'SO­ însăilări -pseudo-critice,
na.l înceo-rcă să şi le des­ gudurîndu-se în elogii ne­
cop în l gă,tură cu măsu-rate ori, dimpotrivă,
sp tacol ozute întim­ spumegînd în diatribe ni­
plător în promn ie .a.1• . d. micitoare, atunci cînd nu
Ei · dum- alunecă pur şi simplu în
punc ,.băşcălia" bulevardieră, le
rio . Un a fi pro'prie nu analiza
t de peri abilitate aplicată şi la obiect, ci
;1,"ist în tot suficienţa apodictică, efe­
t ! a meritatea „obiectului" es­
drepto.t şi ă. tetic nemeritînd efort11l
nemE!re�md - e . î tr--atîtn argumentării. Cum adică,
nu ufi,cient că asta e
,.parerea" lui. mai trebuie
• -o , i ctrgument z . La.
urma 11rmei. a fo t olici­
tat att de, mnat să ri
cr 11i n tentrala !
i ,i . to mai d -
a ea!
MYO OTI

www.ziuaconstanta.ro
SUFLETE !N FURTUNA
(dr.amă în trei act·)
de
MIHAIL DAVIDOGLU
• p, '19
*
DUMITRU RADU POPESCU: Atelter. D spr „Noap.
tea cabotinilor" , p, t)I)
IO 'I' COJAR: Iniţiere în arta actorului (XlV) , , W, 82
IONUŢ NICULESCU : Pe,rsonajuZ tsto-rtc între docu-
mrnt şi ficţiune, Pet,ru Ra,reş , p, 84
TEATRUL RADIOFONIC
Foto : Ileana �u.ncaeiu
CRISTINA DUMITRESCU: Calitatea interpretării P, �(j
IN ME11,iORIAM
Red. : �- ŞVAICO , V, �1
1tE �CŢIA ŞI ADMI­ *
NISTRATU ADRIANA POPESCU: Dramaturgi, romani Mn-Umf)9•
• eo'insw, ":n, Milh rani. de la A la Z, Ion Băi�u (lllj , , IP, :aş
11UT.�
"I'ie:l. : 14 3 5:8 ; 15 3fi 04 VALENTIN SILVESTRU: Jtl!lrnal td� crit� rulM-
iul'.ulil!rioll' 173 10041 , p, 1l1L
CAJl"TE..\. DE TEATBU
N11."T.t\L'A STANCU: .Ali� Y,o;;n�: ., iJJ.w:r� ,ţJ;1
eroi ..am J5reiratură � tie;atJ.·il'" , J;l. �
li. JD. nmm.ma'\m
(C. '.1.04 CROlillC.A tCEON.'.IC1[ TEAT.B..AL:E
Lei 12 l\fiOBDT.I5 : :filţ, 'i,'i : •

www.ziuaconstanta.ro
www.ziuaconstanta.ro