Nr.

3 martie 1984
��

REVISTĂ A CpNSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

Al. Voitin În prim-plan: ACTORUL

Soliloc despre „Procesul Horia'' VALERIA GAGEALOV
OEM NICULESCU
Craiova
Suflete în furtună
Zilele Caragiale dramă în trei acte
de MIHAIL DA VIOOGLU
Caiet de spectacol
i,lvona, principesa Burgundiei" Ziud mondidlă
TEATRULwww.ziuaconstanta.ro
MIC
d tedtrului
 Nr. 3 (martie) 1984
anul XXIX

Revistă lunară editată * * * Epoca marilor q11pliniri socialiste . P. 1

de Consiliul Culturii şi
Educaţiei Socialiste şi CENTENAR
de Uniunea Scriitorilor
din Republica Socialistă IONUT NICT'LESCU: La izvoarele „Fîntînii Blan-
duziei" P. 3
România
BICENTENAR HORIA
AL. VOITIN : Soliloc despre „Procesul Horia" . p. 4
*
FESTIVALUL NATIONAL
,,ClNTAREA ROMÂNIEI"

PAUL TUTUNGIU: Zilele Caragiale - Craiova p. 9

ILEANA BERLOGEA: Sesiunea de comunicări p. 10
*
Note p. 11
„T" : Ziua Mondială a Teatrului p. 12
CRONICA DRAMATICA: ,,Misterul Agamemnon"
(Teatrul de Comedie) ; ,,Elogiul nebuniei" (Tea-
Colegiul de redacţie : trul German de Stat din Timişoara) ; ,,Salonul"
(Teatrul Naţional din Bucureşti) ; ,,Operaţia de
MIRA IOSIF întinerire" (,,Lifting") - (Teatrul „Ion Vasi­
THEODOR MANESCU lescu" din Giurgiu) ; ,,Miraculoasa carieră"
(Teatrul de Stat din Oradea) ; ,,Invăţătoarea",
VIRGIL MUNTEANU „Clntaţi cu noi ! " (Teatrul Maghiar de Stat din
Sfîntu Gheorghe). Semnează : IRINA COROIU,
ILIE RUSU MIHAI CRIŞAN, ANTOANETA C. IORDACHE,
CONSTANTIN MACIUCA, MIRCEA EM. MO-
DOINA TARHON RARIU, LUDMILA PATLANJOGLU p. 13
PAUL TUTUNGIU
fc

I. N. : ,,Rampa", acum 50 de ani . p. 23

VIITORUL ROL

MARIA MA:{IN: DANIELA ANENCOV, ROMEO

l\1U$ETEANU • J;l. 24, 25
!N PRIM-PLAN: ACTORUL
MIHA� GlUNITA: VALERIA GAGEALOV . p. 26
MARIA l\TATITJ\': Interviu cu DEM NICULESCU . p. 75
*
PAUL CORNEL CHITIC : O convorbire cu DAN
TARCHlLA p. 30
Telex-,,Teatrul" . P. 32, 81, 90, 95

CAIETE DE SPECTACOL
„Ivona, principesa Burgundiei" de W. Gombrovicz, la
COPERTA I: Teatrul Mic. Semnează: CATALINA BUZO­
„Nostalgii" cvintet IANU, MARIE-JEANNE LECCA, LIANA MAN­
de Franz Schubert - ŢOC, LEOPOLDINA BALANUŢA, DAN CON­
moment din spectacolul DURACHE, MITICA POPESCU, MIRCEA FLO­
,,O lume pe scenă (Tea­ RIAN. Fotografiile: arh. LAURENŢIU CON-
trul „Bulandra") STANTINESCU p. 33
www.ziuaconstanta.ro
 Epoca marilor împliniri
socialiste
�b preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în zilele de 21 şi 22 mar­
S tie, s-au desfăşurat lucrările Plenarei Comitetului Central ;i,l C.C. al
P.C.R. Dezbaterile acestui înalt forum al partidului au însemnat o exa-
.minare atentă, aprofundată, a modului în care au fost materializate pro­
gramele ele dezvoltare economică-socială a tării. Analizînd documentele
supuse dezbaterii, participanţii înscrişi la cuvînt aU: dat o înaltă apreciere 'contri­
buţiei fundamenta.Je a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la elaborarea şi înfăptuirea
])Oliticii interne şi externe a particiului şi statului nostru, la transpunerea în viaţă
.a tuturor. hotărîrilor partidului, vizînd propăşirea, sub toate aspectele, a patriei
noastre socialiste, creşterea, în continuare, a bunăstării materiale şi spirituale a
poporu.lui nostru.
însufleţiţi de îndemnurile, indicaţiile şi orientările date de secretarul general
al ,partidului, participanţii la lucrările plenarei au exprimat voinţa unanimă a
()Omuniştilor, a tuturor oamenilor muµcii de a acţiona cu fermitate, cu dăruire şi
spirit revoluţionar pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor economice şi sociale
. pe anul 1984, a tuturor obiectivelor prevăzute in prezenta etapă a actualului cinci­
nal, pentru realizarea nestrămutată a hotărîrilor Congresului al Xii-lea şi Confe­
rinţei Naţionale ale partidului. Comitetul Central a aprobat în unanimitate docu­
mentele înscrise pe ordinea de zi Şi a adoptat hotărîri de deosebită importanţă.
Cuvîntarea rostită în încheierea lucrârilor Plenarei ·de către tovarăşul Nicolae
Ceauşescu a însemnat un amplu şi clarvăzător program de acţiune. pentru toate
()Ompartimentele societăţii noastre, fiind apreciată de întreaga suflare a naţiunii
noastre ca un program de murică şi creaţie ·revoluţionară, prin a cărui înfăptuire
exemplară vom întîmpina ma.rile evenimente 'ale anului 1984 : . a 40-a aniversare a
revoluţiei de la 23 August 1944 şi cel de al Xiii-lea Congres al partidului.
Oamenii de cultură, înscrişi cu loialitate şi conştiinţă revoluţionară în marea
bătălie pentru edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noas­
tră, pentru creşterea rolului şi prestigiului României socialiste în lume, şi-au
asumat preţioasele gînduri şi îndemnuri ale eminentului conducător al partidului,
care s-a dăruit pe deplin cauzei revoluţiei, edificării socialismului în România,
cauzei păcii şi progresului social.
Orice om de bună credinţă şiie că cei patruzeci de ani care au trecut de la
eliberare şi mai cu seamă întreaga perioadă de după Congresul al IX-iea, deschi­
zător de noi orizonturi, de cînd Ia cîrma partidului şi a ţării se află tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, ales prin voinţa unanimă a naţiunii şi întîiul preşedinte al Repu­
blicii, semnifică pentru ţara noastră o epocă a înnoirilor fundamentale, care, prin
ainvergura, ritmurile dinamice şi îndrăzneala ţelurilor propuse ş'i atinse, se numără
printre cele mai rodnice din întreaga istorie a României. Politica de dezvoltare în
ritm înalt a forţelor de producţie, de industrializare socialistă, de introducere a şti­
inţei şi tehnicii moderne în întreaga economie, a continuat cu un neştirbit succes.
S-a acordat o mare atenţie dezvoltării intensive şi, modernizării ag1·iculturii, a fost
declanşat un vast program ·de investiţii, asigurîndu-se clezvoltarea puternică a bazei
-tehnico-materiale a secietăţii şi creşterea veniturilor totale reale ale oamenilor mun­
cii, creşterea bunăstării materiale·, şi spirituale în toate localităţile, în toate familiile,
fără deosebire de naţionalitate. Toate aceste noi valori materiale şi spirîtuak. alături
ele continua perfecţionare a· relaţiilor de producţie, au dus la afirmarea amplă, pe
întreg cuprinsul ţării, a unor noi rl.porturi între membrii societăţii, în care cultul
muncii ocupă un loc fundamental. ·

1
www.ziuaconstanta.ro
 Veghind la afirmarea tot mai deplină în viaţă a normelor eticii şi echităţii
socialiste. tovarăşul Nicolae Ceauşescu militează permanent pentru perfecţionarea
statului nostru, pentru dezvoltarea democraţiei socialiste. A fost creat un sistem al
democraţiei muncitoreşti revoluţionare, unic în felul său, care asigură dezbaterea şi
adoptarea legilor cu participarea întregului popor.
Actuala etapă pe care o traversăm va însemna pătrunderea şi mai adînc a.
concepţiei marxist-leniniste a partidului nostru comunist în inimile şi conştiinţele
na.ţiunil. Creşterea rolului conducător al partidului a constituit - şi trebuie să. ·
constituie şi în viitor - factorul hotărîtor pentru întreaga activitate de dezvoltare­
a 'României, pentru ridicarea bunăstării generale a poporului. ,.Se impune - a.
subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu la plenara C.C. al P.C.R. din 21-22 martie -
să acţionă.m cu toată hotărîrea pentru îndeplinirea neabătută, în toate sectoarele„
a politicii ştiinţifice de cadre a partidului, să promovăm în activitatea de partid,.
obştească şi de stat acei activişti de partid şi de stat care în munca practică au
demonstrat că nu au nimic mai presus decît cauza socialismului, cauza poporului, a.
partidului!... FJ.te necesar să ridicăm şi să îmbunătăţim continuu activitatea poli­
tico-organizatorică, de educaţie a cadrelor, a partidului, a poporului.
Să dezvoltăm puternic democraţia, revoluţionară, muncitorească, să acţionăm
pentru întărirea continuă a legăturilor cu masele de oameni ai muncii, să dezvol­
tăm spiritul revoluţionar de muncă, combativitatea în lupta împotriva a tot ce e
vechi şi perimat] Să promovăm cu tot curajul noul în toate sectoarele! Nu tre­
buie să existe nici o rezervă de a lua măsuri pentru întocmire a a tot ce este vechi
şi pentru a face loc noului! Nu trebuie să existe nici un fel de teamă de a promova„
în toate domeniile, spiritul nou, revoluţionar, concepţiile revoluţionare de muncă, de
gîndire! Partidul nostru îşi va putea îndeplini minunea sa istorică numai dacă nu
va, rămîne închistat, dacă va avea curajul să privească realităţile şi să acţioneze inc
concordanţă cu cerinţele legilor obiective ale dezvoltării economico-sociale ! Să..
desfăşurăm o intensă muncă i!leologică. de formare a omului nou, constructor al
socialismulni! La baza întregii activităţi trebuie să stea permanent concepţia noas­
tră revoluţionară, materialismul dialectic şi istoric... Să facem totul pentru ridica­
rea continuă a gradului de civilizaţie a naţiunii noastre socialiste, să întărim ne-·
contenit forţa economică, materială şi spirituală a patriei! Pe această bază, să asi­
gurăm poporului nostru condiţii tot mai bune de muncă şi de viaţă, ridicarea bună­
stării sale materiale şi spirituale, participarea ţării la diviziunea internaţională a.
muncii. Să întărim continuu independenţa şi suveranitatea patriei noastre so­
cialiste!"
întreaga activitate politică şi ideologică, teoretică şi practică, dedicată dezvol­
tării continue a marilor împliniri socialste, a secretai-ului general al partidului„
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, constituie o sinteză a i,mperativelor revoluţionare româ­
neşti. Omului de cultură, aceste imperative îi apar ca adevăruri străluminate de·
forţa convingerilor comuniste ale celui mai bun fiu al naţiunii noastre.

T
•

www.ziuaconstanta.ro
CENTENAR
.,

La izvoarele
„Fintinii Blanduziei"
D in Mir-ceştii reveriilor sale ierna,tke, Vasile Alecsandri SCII"ia, la 20 decem­
br�e 1882, 11,ui Ion Ghica : ,,....am început o comedie antică în trei acte şi in
versur,i. $ubiectul e luat din Roma lui Augustus, dar Horaţiu este perso-
najul principal. E.5te un studiu a,1 moravurilor romane, pe ca-r-e îl· fac cu mare
plăcere, ca operă 1ite-ra,ră".
Deşi ipur,ta pe frunte, de puţină vreme, laui-iii de la Montpellier, ,,poetul
latinităţii" trăda „mîhniri de că1J:,1n.wa,r". Susţ;inător.i.i! poeziei noi lansau piezişe
atacuri c· ontra operei, iar alrţ.i grăbijli contempor,aini opunealll acestui „rege-al poe­
ziei, vecinic tînăr şi ferice" pe însuşi cel care i se închinase cu evlavie, Eminescu.
Astfel, în faţ.a şemirneuJ.ui mi burtuci în filăcări - .cum i-.a plăcut lui G. Că.li­
nescu să-l vadă pe dng,pi,ratui1 piator al „pastelurilor" -, în adîncul fotoliu, Alec­
sandri citea cu pasiune nuane· rele din Convorbiri literare în care prietenul său
Ollănescu-Ascanio traduse� odele şi epodele lui Horaţiu. Simihl.tudini de destin
litera1· şi omeneSic i-,aiu Sttimufat fiantezia, nu fără temei, de vreme ce, mai tîrziu,
cu textul Fîntînei Blanduziei în :fiaţă, şi Hasdeu şi Odobescu au exclamat : ,,Hora­
ţiu este Alecsandri !"
Crivăţul bate în lUJI1ca SiretulUi, dar dir.ama,tmrgul măTturiseşte senin fidelului
r"i:,,_ Grica: , .. .. trăiesc în plin seco1 al lui Augustus" (9 ianwarde ·1883). Amicii,
Iacob Negruzzi, Papadopol-Cal.Iimah, fratele Iancu primesc asigurări epistolare că
lucrul se sfîrşeşte c<urînd ; Tiitu Maiorescu îl invită ,anume să citească la „Juni­
mea", în solemna. atmosferă de care se bucura totdeauna poetul. In jurnalul. său,
Mai•orescu n.ota 1la 23 malr'tie 1883 : ,,Alecsandri .a citit frumoasa comedie nouă".
Aplaudaseră .,vreo 40 de mernbni ". Sostt ddn Oradea ,pentrru sesiru,nea Academiei
Române. Insif Vulcan - şi el ,prezent în case.le din strada Mer-cur - prtmeşte
un fragnwnt (acrul I, scena IV) pen1mu Familia sa.
t'm îmoătimipUJl pei,egrin porneşte s.pre zările necercetate a•le Ewropei nor­
dice. Manuscrisul piesei rămîne la Mirceşti; Alecsandri calcă, poetic, ,,ţara lalele­
lor", 01.anch. Abia în octombrie, 1a sugestia J.ud Maiorescu, Fîntîna Blanduziei esle
citită de autorul ei Ja AteneUJJ. Român, ceea ,ce ,pr:.ilejuieş,te un gest de fineţe
sufleteuscă : se stringeau ban'i ,pen1mu trimi.terea 1-ui Eminescu într-un sanatoriu
vienez. Ion Ghica trebulia să aflle : ,,...pot să-ţi spun, cu ,o oarecare mîndme, că
am făcut o r, eţetă de aiproa,pe două mid :f\mnd, pentru 'neferi-ci,uu1l Eminescu". Suc­
ces,Uil lecturii a fost copleşi.tor, 51P1.tlbernnd -şi cele din urmă temeri ale lui Alec­
sandri că piesa n-ar înC'UIIl1Una o carieră 'Clasică.
Deşi decisese „să se ,reprezentez,e în ,cwrsul lud ghenar" 1884, comedia e5ie
transcrisă sc:rupurlos de scriirtorrul i, arăşi ,,a, şezat în iarnă", iair direcţia Teatrului
Naţional aşteaptă. •reGpectuoasă, ma111uscrisul de pe car,e copiştii să scoată irol.urile.
Holurile prileiui-esc creaţii memorabi-le lui C. Nottara (Horaţiu) şi Aris­
tizzei Romanescu (Getta). La premiera din 22 martie 1884 asistă înalte oficialităţi,
scriitord, ziarişti... Constantin Nottara avea să-i mărturisească, peste decendi, lui
V. Eftimiu : ,,Cînd s-a dat la Teatrµl Naţional premiera acestui poem dramati-c,
spectacolul er:a necontenit întrerupt de aplauzele calde ale publiculUJl, care, la sfîrşit,
în aclamaţii erutuziiaste, il-a chemat pe autor la rampă. ( ...) In faţa celor
oot su.te de spectatori carP. a,pLaudau în ,picioare. Aristizza Romanescu. interpreta
Gettei, a îngenunch�t în fiaţ;a lllli ,VasiJ.e Afecsandri şi i-a sărutat mina".
Bardul. trălia,- fa1tr.-:adevăr; apogeul reg,ali.tăţii sale literare ...
/.

Ionuţ NICULESCU

3
www.ziuaconstanta.ro
 Procesul Horia" de Al. Voitin pre­
Bicentenar ;entat de Teatrul Naţional din Cluj­
Napoca în comuna Albac. In rolul
titular, Toma Dimitriu
HORIA.

AL. VOITIN

Soliloc
despre

"Procesul
Horia''

·ce stimuli m-au determinat să scriu_

povestirea dramatică Procesul Ho­
ria?
Trebuie să mă întorc cu mulţi ani în
urmă. în vremea tinereţii mele, cînd vi-·
triolurj,le fasciste încercau să macereze
gîndurile-stele şi chiar celulele ce le emi­
teau. Platoşele de apărare şi lăncile de
atac n-ar fî putut fi mîriuite cu demnita�
te şi cerbicie de n...ar f1 existat certLtu­
dinea că în rîndurile militanţilor pentru
pro, gres se găseau şi iluştrii bărbaţi ai
trecutului nostru care încununaseră dra­
mele iistoriei cu finaluri de apoteoză
către v.iitor... In pr.imele rînduri ale co­
loanelor noastre de tineri radioa!lizaţi de

www.ziuaconstanta.ro
 elanuri democratice . şi patriotice îi sim­ vechiul· scaun ·vlădicesc al Transilvaniei.
ţeam prezenţi pe eroii luptelor pentru
curmarea nedreptăţilor... Horia. -Şi· soţii
săi; Bălcescu, Avram. Iancu ...
Pe atunci, · un . eminent tînăr, student
la- Facultatea de litere şi f,ifozofde din Bu­
cureşti, Miron . Constantinescu; începea
scrierea primelor- . sale pagini de sociolo­
gie .istorică despre · cauzele răscoa,lei lui
Horda.
. Un alt student de la Academia de înal ­ şi domnia-sa din bucuria ce mi-o pregă­
te studii comerciale şi industriale, tot din
Bucureşti, Gogu Rădulescu, preşedintele
Frontului Studenţesc Democrat din acele
vremi, se făcuse ·stihuitor ooazional şi, din
necesităţi organizatorice şi a:gitatotice, po­
trivea numele glorioase ale lui Horia,
Cloşca şi Crişan sub notele unei melodi,i
menite să întărească cadenţa paşilor ti­
neretullltÎ studios progresist din întreaga
tiară.
Am evocat d-oar două fapte dintre mul­
te altele care au instalat pentru totdeauna,
î-n cele mai adi-nci zone al, e sufletului tî­
nărului cetăţean ce eram, imaginea mag­
nifică a tripticului conducător.iJor răscoa­
lei din 1784. Aceste ima�ni îmi ,reflectau,
cu dinamică obiectivă, mesajul unor tra­
diţii revoluţionare acutizate în impactul
lor cu realităţile monstruoase ale ciclu­
riJor de încătuşări ·fizice şi morale, ce ·se
agravau pe măsura intensificării agresi­
uni,lor naziste.
Spre sfîrşitul anulu i 1938 au fost supri­
mate şi ultimele publicaţii ce exprimau
-oncît de palid - opinii potrivnice opri­
mămi libertăţii. Am fost nevoit să fac as­
cunse ·puţinele scrier i ce publicasem, să
închid într-un caiet de taină însemnări
răzleţe şi, mai ales, 'să păstrez în mine
gînduri şi imagihi la care speram că mă
voi întoarce prin scrieri ale unui viitor
pe· care îl crederun foarte apropiat. Eram
neexperimentat în folosirea fabulei şi con­
venţiei şi am crezut că este mai bine
să aştept timpuri mai prielnice pentru
transmiterea acumulătilor mele.
După război am fost acaparat de fe­ · marginea unui scaun. scuturat de frisoane
brile îndatoriri ce-mi reveneau ca ma­
gistrat. Era· pentru mine timpul unor îm­
plini,ri justiţiare pe a:lte făgaşe declt cele
ale scrisului. Imi ziceam că va veni şi
·timpul oînd voi -putea folosi pentru scris
trăirile mele... · Adeseori, în drumurile
ce mă purtau prin ·colţuri de ţară mă gin­
deam la ce voi scrie· cîndva... In · raite
prin plaillll'i transilvane priveam îndelung
bolţile cerului sub care se născuseră şi
păminturile în care se topiseră bărbaţi'
învolburaţilor ani 1784 şi 1848. Căutam
qhipuri asemănătoare horen-iJor şi lăncie­
rilor lui Iancu. Le găseam adesea...
P,rin 1956, spre toamnă, drumul m-a
dus la Sibiu. Profesorul universitar Jus­
tin Moisescu se afla acolo ca proaspăt
arhipastor şi, pe neaşteptate, am luat ho­
tărîrea să văd cum îi stă aşezat în stră-
www.ziuaconstanta.ro
I-am păşit pragul.. După cinstiitele . şi cu­
venitele acolade, profesorul m-a cercetat
asupra ceasurilor- de răgaz şi a socotit că
bine ar fi să le trecem în liniştea unei
case cenobitice de la -Păltiniş. Avea aco:..
Io vlădi'ca un oaspete de seamă. Să nu-l
întreb- cine-i. Dorea să-mi facă o surpriză.
Zîmbetul subţire al profesorului-ierarh
m-a c·onvins că se pregătea să se înfrupte
tea mie. Ne-am urcat într-o maşină straş- ._
nic lustruită, arătoasă ca o cocoană de
demult. Şoseaua era desfundată şi suia
pieptiş. Vechile fierării, ascunse în dra­
paje de tablă sclipitoare, gemeau tăindu-ţi
pofta de vorbă. Din cînd în cînd şi tot
mai des automobilul trebuia oprit spre
a se ră�ori motorul încins. Clipe de cu­
minecătură cu liniştea din jur sublinia­
tă de foşndrile pădurii. Frunzişul de ara­
mă se întuneca repede. Cînd am ajuns
la Păilrtiniş se înnoptase. Coborînd din ma­
şină m:..am simţit izbit de, bolovanii reci
ai aerului şi apoi prins de gheara unui
frison puternic. Mi-am liniştit, amf:itrio­
nul : -sînt purtătorul unui vechi blazon
ornat cu însemnul hematozoarului palus­
tru. Uneori. sîngele meu îşi aduce aminte
de înnobilarea dobîndită cîndva pe ma­
lurile anelor Moldovei... Dar îmi va tre­
ce reoede... Vlădica m-a lăsat singur în­
tr-o încăpere largă_ o traoeză. Masă în­
iwsti't. lungă_ scaune cu speteze înalte. Pu­
tPrnice si grntioase mesteşuJZiri de lemnar
niimînte,m. Pe la cnlturi cîteva lumînări
1s1 oî.lpîiau flăcările aruncînd lumină
blindă. O undă de mucegai de o triste, te
duJce se contooea cu aromele de ce:i.ră.
de răşină. de .fructe. Mireasma inefabilă
pe care fiecare o stim si o recunoa:stem
din prima dată cînd o asp,irăm. O întîJ­
ndm, fireşte. din ce în ee mai râr. Aş
numi-o mireasma vechii case romi'me�ti.
Aşa revăd si simt astăzi acel loc al ,mei
neasteotate întîlniri si al unor reîntîlntri
cu tulburătoare umbre vechi. Stăteam ne
tot mai ascutite şi. după ,o asteptare ce
mi s-a părut lungă. profesorul-vlădică a
revenit însotit de un domn ce nu-mi era
cunoscut. Profesorul Moisescu a făc- ut
scur,t prezentările : mi-a rostit răspicat
numele şi titlul... şi... Lucian Blaga.. A
fost un moment suspens pe care ci'i.rtu­
rarul-ierarh. iubitor de oameni şi fin ob­
servsator, cred că l-a gustat din plin. So­
cul uimirii a făcut să-mi treacă nu numai
frisonul, ci şi aura lui. Ne-'am dat mina
în tăcere şi vagul surîs al lui Lucian
B1aga mi s-a părut a f.i un subtil ames­
tec de stăpînită surpri, ndere şi uşoară
maliţie. Ce-i putea spune unui poet-filo­
sof numele unui magistrat, fie el chiar
de înalt rang şi, mai ales, prea mult şi
totodată prea puţin binecunoscut?
.5
 Urmaşul lui Şaguna, desăvîrşi.tă gaz­
dă. era hotărît să topească gheaţa. Ne
îndemna să ne spunem preferinţele pen­
tru cină ...Zîmbete, politeţuri, monosila­
be... Profesorul Moisescu ştia să încînte...
Nu am amintit fără rost de miresmele
din trapezărie. Parfwnul gutui'1or şi me­
relor, aduse de departe aid, pe înăil.ţimea
Păltinişului, îi amintea vlăqioulUi belşu­
gu), lJivezilor de pe dealuriJ.e sale musce­
lene... Toată ţara e bogată în rod. In
Alba sînt livezi şi vii renwnite. Sînt şi
în Lancrămul domnului Luciran B1aga...
Sînt !... Mere ca acele de Ia Rădăşanii
Făllticenilor nu găseşti în mu1te locuri...
De podgoriile moldoveneşti, ce să mai
vorbim!?... Aşa e !...
II priveam pe Lucian Blaga. Suplu, dis­
tins, mişcări calme. Chip şi mîini ex­
primînd Liniştea dobîndită prin spiritua­
lizare. Ii confruntam înfăţişarea cu aceea
pe care, plăclndu-mi prin firesc şi prin
cadru. i-o reţinusem dintr-o fotografie -
aceea în care e aşezat pe creanga unui co­
pac avînd-o alături pe fiica sa. Din cînd
în cînd zimbea ca în imaginea de demult
şi părea foarte tînăr. Ştiam că are peste
şaizeci de ani, dar nu-i arăta nici chiar
în timpul fugarelor încruntări pr.i-cinuite,
poate, de plictis.
Amfitr.ionul nostru nu era omul care
să se dea bătut. De la roadele pămîntului
a trecut, pe nesimţite, la comorile fău­
rite de gîndirea şi îndemînarea poporului
nostru. Chinoviile noastre sînt lăcaşuri
de veche şi neîntreruptă cultură... Se ştie...
:Absidele acestor meleaguri sînt nume­
roase şi felurite. Pot adăposti şi pe edi­
ficatorul unui „ vast sistem metafi­
zic" şi pe cel care cercetează drumul
spre porţile împărăţiei nevăzute şi, de
asemenea, şi pe acel care, socotindu-se
ştiutor în toate şi complăclndu-se neşti­
utor în multe, se mulţumeşte doar a ţine
la inimă trecutul patrdei. căutînd, pe cit
îi este dat, să-şi facă parte ilin sfintele
emoţii ru.e istoriei. Iată-ne fiecare cu ale
noastre, putînd găsi cuvinte de înţeleger·e
sub aceeaşi boltă.
Astfel, tr�tat, profesorul-vlădică a să­
v.î.rşit minunea dezlegării limbi'lor. A în­
ceput cu mine. Fiind cel mai tînăr şi bă­
nuindu-mă, dată fiind profesia mea, că­
zut în păoatul limbuţiei, mă agăţa mereu
cu nada întrebărilor. Mă ştia copi-lărit şi
şcolit la Iaşi, cu ani de slujbă judecăto­
rească în Neamţ, pur:tat de all.te îndato­
riri pînă la marginile Ţării de Sus. Ce-i
drept, de la Galata lui Petru Şchiopul
pînă la Bistriţa lui Alexandru cel Bun
şi urcînd către Putna lui Ştefan, bătu­
sem toate ctitoriile de seamă.
Sămînţa de vorbă fusese bine aruncată.
Luciian Blaga nu se putea sustrage unui
6
www.ziuaconstanta.ro
astfel de joc. Intervenea cu precizări
erudi,te şi sublinieri subti'1e.
Diletantismul fără entuziasm nu are
nici un haz. Sînt sigur că în acea seară
mie nu mi-a lipsit ha2Jllll... Poate. de aceea
zîmbetul din rpoza cu Dorli -revenea tot
mai des pe chipul lui Lucian Blaga. I-am
şi spus-o... In Ioc de răspuns, cu un zîm­
bet a schimbat vorba şi ne-a povestit că
pe vremea cînd em licean l-a substituit
de cîteva ori pe :fu-atele său ca.re ero avo­
cat, primind solicitanţii acestuia... Uneori
se găsise în situaţia de a da chiar con­
sUJltaţii juridice... VJădioa Justin a remar­
cat că dacă filosoful s-ar fi dedicat drep­
tului ar fi putut ajunge un mare jurist.
LucÎ!alil Blaga şi-a declarat, pe cit de de­
ferent pe atît de categoric, lipsa de inte­
res pentru carierele juridice... Totuşi. ro­
mânii au dat mari jurişti.. : Desigur,. însă
Lucian Blaga îşi amintea că pînă în zi­
lele copiiăriei sale lâncrănjenii împuter­
niceau cîte un ţăran bătrîn şi înţelept
să le apere drepturi[e chiar pînă în în­
depărtata Vienă... Precwn odini-oară Ho­
ria... Totuşi a fost o carieră de jurist pe
oare Lucian Blag;a o acceptă fără rezer­
ve : aceea a lui Avr.am Iancu !... Horila şi
Avram Iancu - evocări patetice... Evo­
cări ce îmi întorceau gîndul la. arµi mei
de studenţie, cind acei.aşi eroi înf,lăcărau
sufletele noastre însetate de înnoirri... Răs­
CU!�aţii Horia şi Iancu... Cu voce caldă,
Lucian B1aga ne-a împărtăşit impresia sa
că Horia a fost unul din inspin:atoti.i legi­
timităţii dreptului 1a revoltă al poporu.lui
asuprit. Lucian Blaga nu se putea sustra­
ge impresi<ei că prin Jacques�Pierre :Bris­
sot, cel ce avea să joace un -rol de sea­
mă în Revoluţia Franceză din 1789 şi ca­
re fusese apărătorul horenilor şi susţinuse
dreptul la revoltă al celor împill.1aţi, răs­
coala românilor din 1784 a fost u,na d.in­
tre sursele de inspiraţie ale procliamării
drepturilor omului făcută prin Declaraţia
Adunării Naţionale Franceze.
Am strîns toate vorbele lui Ludan
BJ.aga în desaga agonise1ilor mele. Nu bă­
nuiam cit de folositoare îmi vor fi.
Se făcuse oră tîrzie. Ne--am retras la
odihnă după. cuveni-tele urări de rămas­
bun şi drum-bun.
A doua zi în zori, cînd eram ga:ta de
plecare, spre bucuria mea, Lucian Blaga
s-a alăturat amfitrionului nostru spre
a-rod reîn , noi şi el urările de bine.
Şi iar m-am 1ntors la condicile şi scrip­
tele mele. Ani şi alţi ani... Ani despre ca­
re nici azi, cînd cupa de jos a clepsidrei
mele stă gata a se umple, nu pot afir­
ma că-i pot cîntări cu greutăţi făI"ă greş
eJ;a:J.onate, dar împăcarea cu mine însumi
am încheiat-o socotind că. în imposibili­
tatea' de a mă deşerta de toarte îndoie­
lile, trebuie să mă mulţwnesc cu stăr· uinţa
de a-mi fi purtat paşii numai pe acele
cărăiri ce, după acul busolei mele etice
,.ş1 ideologice, se îndreptau spre punctul
:adevărului. Insomniile m-au consumat în­
totdeauna înaintea rostirilor pentru ca­
:re am optat şi niciodată după.
A venit însă şi clipa interferenţei mele
,cu sufletul unui scriitor de sunete pe ca­
re îl descoperisem pereche .cu al meu.
Jmi cerea răspuns la o . stăruitoare între­
·bai:e... De. ce nu renunţ 1a tăcerea scrii­
ioricească ce cîndva mi-o impusesem, poa­
ie, cu -tari temeiuri, dar care îşi pierdu­
:seră rostul? ... lndemnurile şi desigur şi
unele fulguiri de orgoliu m-au determi­
nat să reiau şi prin scris comunicările
,cu oamenii şi evenimentele. M-am reaşe­
-:ziat febril Ia ma.sa de scriitor, aşezîn.d-o
·1nsă în perimertul profesiunii mele de ju­
rist. Nu puteam face altcum. Pe bună
-dreptate, cei mai mulţi dintre aceia ce
au acordat atenţie dramaturgiei mele au
•exprimat păreri, evident nuanţate, că mai
ioate piesele mele sînt nişte procese, iar
-eu ca dramaturg îl continui - într-o altă
modalitate - pe magistratul unor înde-
1ungi ani. Subscriu, deoarece şi estradele
şi scenele sînt punţi de sdndură pe ca­
re oamenii aleargă, se înfruntă. se înca­
ieră spre a cîştiga, a smulge, a ascunde,
a fura şi uneori a dărui banul de aur
bun sau crezut a fi bun. Monezile adevă­
rului şi minciuni-i. Monezile inepuizabile­
·1or atracţii. Cu asta nu fac o pledvarie
·pentru maniheism - nici chiar în apă­
rarea personajelor ce le-am creat şi pe
care unii ochi le-au văzut a fi doar albe
-sau doa�· negre. Miajele monezi-lor sînt
foarte diferite şi fiece om preţuieşte mo­
neda în felul său, pe cît se pricepe, pe
·cît îi este folosul, în vreme ce sub scîn­
durile punţilor apa timpului curge ace­
•eaşi, indiferentă.
Pentru a redebuta ca scriitor am versi­
ficat o pricină dintr-o mucegăită cronică
judidară : Judecata focului, ce a •fost dez­
"bătută pe podiumul Teatrului Naţional din
'Bucureşti. Cazul eiia străvechi, iar cobo­
-rîirile în rapeluri spre, contemporaneitate
·atît de abrupte încît am fost criticat di­
-rimant pentru gravul păoat al anacronis­
·mului. Oare astăzi ce s-ar spune?... Apoi,
·tot la Teatrul Naţional din Bucureşti,
într-un arest, cîţiva Oa:'1-eni care tac au
fost trecuţi prin interogatorii, confruntări
şi procedeur.i violente. Dezbaterile aces­
tui dosar s-au succedat pe scenele multor
'teatre şi, concomitent, în măgulitoare dar
şi -Jlastidios de numeroase spectacole ale
,entuziaştilor investiţi. actori şi regizori
din al lor imbold către teatru. De adăugat
montări pe scene şi la posturi de radio
-de aiurea. Dezbaterile au beneficiat de un
număr imens de audienţi dintre care s-au
·găsit şi w1ii ce mi-au trimis salutw•i emv­
tionante. Fără a ·avea fetişismul adeziunii
www.ziuaconstanta.ro
publicului, succesul mi se pare şi aeum
paradoxal dacă îl raportez la opi,ntile -.u­
nor pricepuţi dintre care unti socoteau
că oamenii mei tac prea mult, alţii că
vorbesc prea mult, da,r mulţi erau în con­
sens cu privire 14 schematismul persona­
jelor şi ponciful conflictului. Am fost de­
nunţat şi de a-1 fi plagiat pe Jean-Paul
Sal"tre. Asta mi-a căzut foarte bine, fi.ind­
că s-a făcut ca Miron Constantinescu să
fie acela ce şi-a asumat misiunea de a
verifica cui aparţine infamia - mie sau.
denunţătorului? ... M-am ales clin partea
lui Mi,ron Constantinescu cu o caJ.dă
strîngere de mî-nă şi cu o carte : nHoriia
- proces·u.1 şi martiriul său" de Ioan
Fr,uma, impuls pentru a începe dvcumen­
tarea spr.e a fi în stare să rezqlv şi isto.­
rica .. pricină dramatică a horeni,1or ..
Documentarea asupra răscoalci din 1784
mi-a cerut mult timp. Mi-au fost necesare
căutări, şi reluări a numeroase opere din
literatura timpului spre a mă impregna
emoţional cu atmosfera ideatică a ceea
ce numim veacul lumini-lor. Apoi toate
aceste agoniseli trebuia să le decantez
prin luciditatea diaJecticii omtul.ui trăitoir
în prezentul patriei sale. Incepîndu-mi
scrierea ştiam că dacă voi izbuti, cît de
cît. să prezint într-o viziune contemporani
procesul istoric al lui Hmiia şi al soţi­
lor săi, în lumina valabilităţii sale perma­
nente. va trebui să înscriu pe ro'lul dez­
baterhlor mele şi dosarul lui Avram Ian­
cu, cel mereu la fel de prezent în conş­
tiinţa noastră justiţiară.
După ani, în primăvara lui 1967, asis­
tam în s:aLa de teatru din bulevardul
Schitu Măgw·eanu la premiera bucureş­
teană a Procesului Horia. Aceasta a fost
singura punere în scenă care a reprezentat
şi pTOlogul piesei, prolog a cănii sorgin­
te se afla în convorbirea ce a,m avut-o
cu Lucian Blaga în neuitata seară de
la Păltiniş.
în tabloul de deschidere, am exprimat
ideiJe lui Blaga asupra însemnătăţii şi
primordialităţii răscoalei româneşti în
contextul politic şi social al unei epoci
frămîntate de mari înnoiri şi, totodată,
semnificaţiile elanurilor revoluţionare ro­
mâneşti ce au rămas exemplare pînă în
zilele noastre.
Nu sfîrşisern încă Procesul Horia şi îmi
şi dădea tîrcooJ.e gîndul de a scrie o dra­
mă despre destinul revoluţionar al urma­
şilor horenilor, al lui Avram Iancu -
eroul transilvan al anului 1848. De
la început mi-am dat seama că este cam
temerar să-mi aleg drept personaj pe ce:J.
ce fusese portretizat cu incandescentă po­
ezie de Lucian Blaga.
Cumplita măreţie a destinelor lui Ho­
riJa şi Iancu este ciopli-tă din steiul ace­
loraşi convi,ngeri politice şi istorice. M-am
7
gîndit că aceleaşi · figuri istorice, ace­
leaşi, evenimente fuseseră adesea evoca­
te;-de ·numeroşi 'tnînuitori de condeie în
<diferite genuri $i, uneori, chiar în ace­
laşi · gen literat'.· şi, evident, la tensiuni
valorice foarte . diferite. Apoi, în zilele
nbastre· s-au cercetat arhive -· de la noi
şi din străinătate - şi au fost puse· în
adevărata lor lumină multe aspecte ce
odinioară erau 'insuficient sau chiar gre­
şit cunoscute. De pildă, în trecut, istorio­
grafia prezenta pe deputatul român Ioan
Dragoş drept un înşelător al poporului.
Astăzi ,poate fi exprimată şi o altă con­
vingere, şi anume că Ioan Dragoş a fost
un martir oare a căzut sf.îşiat, dar a căzut
curat şi demn în lupt-a pe ca:re a dus-o atît
pentru neamul nostru cit şi pentru cauza
înfrăţirii dintre naţiunile ce sîngerau pen­
tru cucerirea dreptăţii sociale şi libertă­
ţii - naţionale. Am ţinut seamă că reabili­
tarea nu este doar o instituţie judiciară
şi peste toate aveam şi încurajarea lui
Blaga : ,,Un merit al oricărui nou clasi­
cism va fi acela de a reabilita duhul
imitaţiei". Aforism nu lipsit de o tentă
de sarcasm... Desigur ! Dar în care e în­
chisă şi sămînţa adevărului.
Toate acestea m-au determinat să cu­
tez a relua subiectul unei opere dramati­
ce ce-şi cîştigase un loc de primă impor­
tanţă în literatura noastră.
• Din ştiri ce mi-au ajuns întîmplător şi
Pînă astăzi, cu amputări mai rmc1 sau
mai mari, Procesul Horia a beneficiat de
multe puneri în scenă, de foarte nume­
roase spectacole, de emisiuni de televi­
ziune şi radio. Regizorii au trebuit să se
supună obişnuitelor limitări impuse de
răbdarea spectatorilor... S-au mai adus
piesei şi alte - ·mai puţin imperative. -
amendări despre care .am fost lămurit că
ar· fi fost necesare din motive de distri­
buţie, pentru creşterea tensiunii dramati­
ce (!) etc. etc.. Mă rog, după voia (sau ne­
voia) realizator-ilot spectacole.Joc. Deci, ca
de obicei... colaborarea dii;i.tre teatre şi
dramaturg s-a desfăşurat sub cele p•,ai
bune auspicii... 'ln consecinţă, deplin sin­
cer şi nesilit de nimeni, mă recunosc au­
torul textelor ce s-au jucat sub titlul
Procesul Horia.
Greutatea a început cînd am purces ia
revizuirrea paginilor pentru tipar. Deoare-
. ce la fiecare teatru tăieturile afectaseră
al<te fragmente. replici şi chiar scene în­
tregi. singura posibilitate de a ieşi din
încurcătură a fost aceea de a-mi acorda
mie încredere şi, drept urmare. piesa cir-
8
www.ziuaconstanta.ro
culă •în pagini de carte aşa cum am
scris-o. . _
· încă. ce"ta : S-ar pu.tea· ·ca Procesul· Ho­
ria să se mai· joace şi-mi doresc ca şi vi­
itc>arele ,ampi..I.tărJ să fie operate tot sul>
stelele buhelor auspicii, fiindcă toţi regi-
zorji s-au străduit să-mi onoreze textul
cu pecetea de neconfundat •a personalităţii.
lor artistice. Actorii şi-•au· interpretat 'ro...:
lu1i-le, atît cele mai generoase cit şi cele
episodi-ce, cu dăr, uire şi mulţi cu har. De'­
seorJ .mă gîndesc la cei care, pe diferite
scene, au dat viaţă vreunui personaj. Nu
pot' face ierarhizări. Nu pot face nici mă­
car ·comparaţii, deoarece fiecare $i-a inter­
pretat partitura în cele mai largi contu·­
ruri ale talentuh.ti său. Folosesc prilejul
de a le mulţumi tuturor ; încă o dată du-
pă ani.
Avram Iancu sau Calvarul Biruinţei n-a
avut parte decît de o singură montare, şi
a·nume la Teatrul Naţional din Cluj-Na­
poca. Tot într-o primăvară - 1971, la pa­
tru ani după Procesul Horia. O singură
puhere în scenă. dair cu spectacole nume­
roase şi triumfale. Apoi o scenarizare pen­
tru radiodifuziune, care mi-a cerut o la­
borioasă revedere a textului. Imi :l)LC me­
reu că ·va veni şi vremea cînd se vor au-
zi gonguri ce vor anunţa alte puneri în
scenă ale portretizării dramatice ce am
făcut-o urmaşului horenilor.
dm dtev.a notiţe apărute în presă. am a­
Hat că atît piesa mea închinată lui Horia
şi horeTuilor cit şi cea închinată lui Iancu
şi fîrtaţi-lor săi au fost jucate sub cer des­
chis la Albac şi Vidra, la Turda. Cheile
Turzii, la• Abrud, la Cîmpeni. la Baia de
Ari-es. pe Muntele Găi, na, în ailte localităţi
istorice, pînă şi în Munţii Neamţului. Mii
şi mi,i de oameni au urmărit reprezenta-
ti-ile cu Proc_esul Horia şi Calvarul Biru­
inţei.
Arm văzut doar unele şpectacole în săli
de teatru şi. de fiecare dată. din soaunuI
meu. i-am trimis fiJi::Jsofului şi poetului
Lucian Blaga un gînd pios, drept mulţu­
mită pentru imboldurile şi dezilegările ce
- fără să stie - mi le-a dat.
O ultimă mărturisire : mă simt săgetat
de mîndrie atunci cînd unii transilvăneni
ce se. întîmplă să-i întîl-nesc şi află că eu
sînt autorul Procesului Horia si al Calva­
rului Biruinţei Iancului, în pofida accen-
1:ului meu de moldovan de loc de pe' ma­
luri1Je Siretului si crescut pe malurile Bah­
luiului. mă întreabă care este satul: mo­
ţesc al obîrşiei mele !
fESllVAUJl
NA"flONAl R 01'1\Âi'IIEI'�

Craiova

Zilele Caragiale
( editia
, a VIII=a)

Teatrul Naţional din Craiova a găzduit, în perrioada 31 ianuarie - 1 februarie

1984, cea de-a opta ecfiiţie a L-ilelor Caragiale, manriiestare care concretizează
anual preocupările Societăţii cultunale „I. L. Caragiale" (preşedinrte : criticul- şi
istoricul iliterar Mihai U.nghea1m.1 ; vi,cepreşedinte : criticul de teallru Valentin
Silvestru), de a stimu1a apai•,iţia U111or noi ,puncte de vedere, în exegezele Literare:
şi scenice ale operei maTel,u,i nostru ldramatU!I'g.
Un bilanţ al, tuturor mainifesităn.ilor Carn.giaile de la Cmiova, incluzî-nd şi
actualia ediţie, ,numără 4'4 de spectaco1e susţinute de colective -airtisti,ce profesio­
niste şi 118 1·eprezentaţii ofo1i,t e de amatoru, 98 de comunicări ştiinţifice, 34 de
întîlnirJ în intrepninderi, linsihltuţii, :uruităţi _,agr, iicole. Aceasta iinseamnă, pentru
orice comentator, mult ! Desi,gur, c, ontribuţia Teatriului Naţional este fundamen­
tală : asiguriînd buna, organiizrure ,a manli.festăirJ,lor CaTag1iale (care, avînd loc în
fiecaTe , ,an la sfÎlrşitu,l 11\Jii im1uail'i-e, comemorează ziua de naştere. a celui mai
important comedliogJraf r, omân), acea:stă linstitmţie de cultură s-a tlmplicat de fre­
care dată cu spectacole demne de la fi ,revăzute, mU!lte diintre ele înscri, se în pal­
m::ir·esul reuniuntltl. Cîş,tigul cel mai important, re , zrultatul concret a, l acestei im­
pli,cări, este dmin:enta re , aldzaTe, pentriu prima drută .la Cra , iova, a cea ce am putea
numi integrala Caragiale. 1ntr-adevăn:, dacă in ediţta din anul viitor Naţionalur
craiovean va ;pi,ezenta Năpasta, şi dacă regia spectacolului va fi semnată tot de­
Mircea Corniş,teanu, Integrala Caragiale realizată de aceeaşi trupă şi în aceeaşi
direcţi,e de sce·nă va :fil o prem'ieră 1a culturH noastre ,naţionale.
Cu o asemenea perspectivă, bi<lanţieră şi prospectivă, participanţii la recenta
ediţie a Z'ilelor Caragiale a,u regretat absenţa multo�· teatre profesi-oniste
din ţa ă. De 1fapt, toate aceste, c011' ec<tive artistice au fost repi•,ezentate de Teatru!
Naţional din Craiova, ,cu mizanscena celUi. mai dificil text caragialean : D'ale
carnavalului.
Studenţi di1n trei centr , e, •un,ive , rsitare (dnimoşi şi perseverenţi, cum sint mai
întotdeauna <tineri'i)' 1a:u ÎnLr<\.IJiltait ,cu succes peri.peţiiJe deplasărilor. De 1a ,Insti­
butul de teatru dli.n Tfo:gu Mcureş, studenţi· 1ai secţiei maghiare au adus spectacOclul
Conu Leonicla faţă cu reacţiunea; studenţii politehnicieni timişoreni, membri ar
Studioului de carag1a1eologi-e dim oraşul de pe Beg,a, s-au înscris în progJramuf
ediţiei pe care o discutăm ou spectacol<Ull-colaj Fîntîna II, care include şi textul
lncepem ; studenţii craioveni, membri ai cerou1u,i dramatic de la Facultatea de
filologie, au ţinut să partiicd,pe C'l.l specta,col• u,l Secţia corecţională, desigur tot
· un colaj.
fotre al.te diverse iacţiund, merită semnalată şi lansarea volumului Carag'iale
şi Caragiale, semnat de r.rdticul literiacr Florin Manolescu.
In ceea ce ne priveşte, ,atenţia ne-a fos-t reţinută de două spectacole : unul,
cum era şi de aşteptrut, fiind cel al Teatrului Naţional din Craiova, celălalt, cJl
studenţilor de /La Instdt, utul de teatru din Tîrgu Mureş. Şi primul şi cel de-al

9
www.ziuaconstanta.ro
 dQilea. ne-au comnins incă' o da1tă că opera lui Caragiiale este compatibilă cu noi
ori".ontu,r,i regizorale.
Cum despre aceste spectaco1e cidi1torul nosllru va afla mai multe din cro­
n.icile teatrale. vom m<:heia sub.liniind că bunul obicei de a provooa, sub con­
ducerea Sodet"iiţii Oarogiiale" dezbateri IÎ!n legă,tură cu contribuţiile scenke a1e
artiştilor (profesîonlişti s,a,u a�a,tor,i) a fost ,perpetuat şi de �ceastă daţă! c�a ce
a făcut ca întreaga maniflestwe să benefio, i,eze de aşteptatul climat de sp1rJtua1itate.
Sesiunea. .
de comun1can
..,
O sesiune de comunicăr;ii deschisă tutu­
ror celor ce pot alduce ceva nou, ,citindu-l
pe Caragiale cu ochiul timpului nootru a
fost o dimensiune împortantă a „Zilelo:r
Caragiale" încă de [a prima ediţie. An de
an ,pot fi auzite luoruri inedite, şi aspecte
ce păreau bine cunoscute se dezvăluie
într-o altă lumitnă, ca într-un magic ca­
leidoscop. Uneor:i, aceste întîlniri au o
tl''ffiă precisă, alteori aşa cutn s-a întîm­
plat şi Ia a.c.tuala ,eid!iţie, sînt deschise ce­
lor mai diverse diirecţii, pe primul plan
situîndu-se de fieelaire dată original:ittatea
ungh!iuilui de lectură. Astfel, şi î1:_1 ocest
an au putut fi .auZlite [a Craiova. î1ntr-o
sesiune oondusă cu r.igoare şi competenţă
de Mihai Unghea111u, puncte de vedere ine­
<lite, atît lc:llin paivtea unor verificaţi cu­
noscători ai lui IOaragiale, precun1 Valen­
tin Silvestiru, Ştefan Cazimi[·, Ion Cazaban,
Alexandru Fiirescu, dt şi din ;partea celor
ma;i recent intraţi în rî>ndul „apărător,ilor"
marelui scriitor: Doina Modola. Sonia
Cuciureanu. Elena Răducanu şi Mait'ian
Popescu.
lntitulîndu-şi oomunica:rea ,.O posibilă
prefaţă la D'ale· carnavalului", Valent:in
S:i!lvestru studiază tdialeatica evoluţiei opi­
nin'lor ctemonstrîn , d cum D'ale carnavalu­
lui, c�nsiderată la un moment dat ca cea
mai ,.slabă" piesă a scri'itorului, şi-a
schimbat locul în ierarhia aprecierilor.
devenind „una dintre cele mai bune" ; în
această metamorfoză. 1.lin rol important au
jucat nu numai timpul şi dezvoltarea JJOi­
lor şti>inţe, precum semanitica sau semio­
logia. C'i mai cu seamă acel vast labora­
tor de cercetare caire este teatrul, modul
în care regizorii şi i.nterpretii au pus în
lumină sensuri descoperite fa1, timpul re­
petiţiilor. Fără a exagera influenţa unui
spectacol ca acela montat ide Lucian Pin­
tilie. Valentin Si,Ivestru a amintit că,
după răsunătoairea prem!1eră de la Tea -
t,rul „Bulandra" şi după turneele inter-
10
www.ziuaconstanta.ro
Paul TUTUNGIU
naţionale, niimenru nu i-a mai contestat
piesei locul în care a, fost propulsată.
Continuîndu-şi investigaţiile de mare şi
autentică minuţiozitate, Ştefan Cazimir
s-a oprit, în „Si!Ientium lugubru" {titlu
mistertios, de „roman gotic•', dat comu­
nicări:i! sale), asupra unor sensuri, astăzi
pierdute, a numeroase cuvinte sau ex­
presii din opera lui Carag,iale, �scute
din ascuţitul spir1t polemic al dramatur­
gulUIÎ şi legate de evenlimente l'ilterare şi
mondene ale epocii, sau cu intenţie pa­
rodică Ia ,adresa unor contemporani ; co­
municarea a doveldit că, dacă sensul ini­
ţial s-a pierdut, opera lui Caxagiiale a
cîştigat noi dimensiuni, diversele aluzii
J1emaiavînd doaJ: un caracter de cincum­
stanţă, ci defi:ruind universul spiriit, ual si
moral al eroilor.
,,TeatraHtatJea lui Caragiale", c.omuni­
carea eXJa'Cltă şi :riguroasă a lui Ion Ca­
zaban, a accen,tuat din nou capaciltatea
textelor caragialeene de a � metamor­
foza în imaginli scenice, cu amplificări
din practica noastră teatrală, Doina Me,­
dola s-a oprilt mai cu seamă asupra �­
tualităţii ooncepţiilor estetice ale marelui
scriitor, iinsistînd asUjpra interesului ma­
nifestat de el pentru comunlica:re şi a
coincidenţei cu cele mai noi cuceriir,i- în
domeniul teoriei informaţiei. Sonia Cudu-
1,eanu, lector Ia Universitatea din Craio­
va, s-a ocupat de talentul oratork al e-
1roilor lui Caragiale, şi îndeosebi de Caţa­
vencu din O scrisoare pierdută, de modul
în care acesta îşi organizează i))l'ezenţa î:n
public şi îşi exerciită puterea de con,v.in­
gere asupra celor ce�1 ascultă. Nu numai
cuvîntul înseamnă. însă, la personajele
caragialeene, punere în scenă. ci şi eloc­
venţa gestulut ; este cazul lui· Farfuridii,
orezent în piaţa publică, oe strada mare,
la biroul său sau OII'iÎunde este necesar
să tfie văzut ; aceşti eroi se ma:n.ifestă pe
plan histrionic, se arată, atioag atenţia,
doresc aplauze, au nevoie de auditoriu
oentru a putea trăi,. Simil'iitudini între
Năpasta şi alte' lucrări celebre ale epo­
cii, evidenţiate şi altă dată, au �t feri­
cit completate de Elena Răducanu în C'O­
munictllrea „Năpasta şi Theresc Raquin :.­
opere naturaliste", î,n, care se subliniază
ra.portrul dintre „crimă" şi „pedeapsă" şi
mai ales relaţia strînsă, stablliltă de Ca­
ragiale şi de Emrule Zola, în cele două
drame - vinovaţii şi justiţia,rii, chinuiţi
.şi ei, la rîndul li.or, de sentimentul cul­
pabiilităţii, :rămînînd legaţi pină la sfîrşi­
tul vieţii.
Cu toate că m aparenţă complet dife­
;rite, comunfr:ărue susţinute de Alexandn.l
Fi1iescu şi Ma:rtlan Popescu, ,,Apărătorii
lui Caragiale" şi, respectiv, ,,Drumuri spre
Oairagmle'.', se aseamănă prin foptul că
ambele sîirut; analize subtile şi competente
ale celor mai avizate păreri despre Ca�
ragia:le. Pe Alexandlru FÎ.lrescu l-au inte­
resa,t pl.llillotele de vedere ale celor ce
1-<au apărat pe Caragti.al.e în trecut. mari
cu seamă Garabet !brăileanu, Mihail Se­
bastian şi Camil Petrescu, în timp ce
Marian Popescu s�a oprit asupra celor
1Jlai noi lucrăm de exegeză caragialeană,
semnate de lMiaria Vodă Căpuşan şi Flo­
dn Mianolescu. Este adevăJrat că printre
cercetătorii conemporani nu se . mai nu­
măJră „atacatorii•" d!1recţi •ai. operei lui Ca�
ragiale, dar şi aceştia păstrează în ple­
doatiiia Ior pentru ll'lOi aspecte tonul pă­
timaş al „apărătorului", avînd 1I1Jevoie,
pentru a-şi susţine opiniiil.e, de ,căldură,
entuziasm şi, de ce nu, ,poate chiar de
păJrtini1re.
Prilej de manifestare oferit cel-0r oe
se ocupă de opera lui Camgiale pe plan
atit tearelli.c cît şi iprac1J_i!C, Sesiunea de
oomunicăJri a fu.st l.liip&ita însă, î:n acest
an, de vocea -orealoriilor ; cei ce l-au jucat
de data aceasta pe Caragiale, actorii crn­
ioveni sau studenţii din oraşul-gazdă, din
Tirgu Mureş şi :din Timişoaira, s-au lilni-
. tat la a-şi a.răta spectacolele, ceea ce a
dat o anwne unilateralitate sesiunii, cu
atît mai resimţită cu oit îi aşteptam mai
cu seamă Pe cei tineri, să ne expună gîn­
durile 'lor, poate mai puţin întemeiate pe
'documente inedite decît cele ale cercetă­
torilor consacre.ţi, dar avînd spontaneita­
tea vîrsteiJ.
Nu am [iar,tidLpa,t decit de două ori la
„Zilele Caragiale", dair de fiecare dată
le-am urmăJrit• cu interes, admirînd en­
tuziasmul şi dăruirea org,anizatorilor şi
aşt�tind acel moment cînd îintîlnirile vor
fi nu numai naţionale, ci şi internaţio­
nale ; există în multe ţăr,j, a1e lumiili cu­
noscătorii ai :operei · 1ui Caragiale, inter:­
preţi ai eroilor săi, şi cuvîntul lor poate
să a/ducă elemente îmlcă nebănui,t,e în pro­
cesul continuu de descoperire a celui ce
a fost şi rămîm.e unul di1J11tre marii ma�­
tri ai rîsulu�•-
Ileana BE�LOGEA

venit membru corespon­ Cartea sa despre revolu­

NOTE dent al Academiei Româ­

ne (1880), este trimis în
misiune ştiinţi.fiică, la Vi-·
ţia lui Horia a trezit admi­
raţie chiar la apariţie, re­
ţinutul Hasdeu omagiind-o:
ena şi Budapesta, oraşele „iată cea dintîi · şi s.ingu.ra
Centenarul tinereţii sale laborioase;
pentru a copia din biblio­
pînă acum lucrare pe, de­
plin serioasă asupra isto­
unei cărţi teci acte relative la istoria
românilor. Se iniţia corpu­
riei moderne a români­
lor... " Şi pentru drama­
fundamentale sul academic de documen­
te, colecţia Hurmuzaki.
turgia noastră, cartea învă­
ţatului a avut preţul ei.
despre Din arhivele budapes­
tane şi transilvane, Nicolae
Destulele evocări scenice
ale eroilor moţogani din

Horia Densuşianu aduce în ţară iama anilor 1784-1785 se

Originar:i din Haţegui
dacic, Densuşienii s-au
consacrat Wologiei şi isto­
riei, după temeinice studii
în· mari centre de învăţă­
tură. Aron, Nicolae _şi Ovid,
fiecare cu locul său în cul­
tura noastră, îşi aşteaptă
încă monografiile meritate.
Nicolae Densuşianu, de-
sute de documente .rela­
tive
, la mişcarea 1.ui Horia,
din materta căJrora scoate
cartea Revoluţiunea lui
Horia în Transilvania şi
Ungaria 1784..!...1785, scrisă
pe baza documentelor ofi­
ciale, Bucureşti, 1884,
523 p.
Din restul urliaşului ma­
terial documentar, va ti­
pări şase tomm) în seria
Hurmuzaki.
întemeiază pe sursele do­
cumentare ale centenarei
scrieri.
.A!bia în 1979, alt is­
toric, David Prodan, dă
Îlnca o scriere capitală
despre revoluţia lui Horia,
fără însă a ştirbi prestigiul
lucrării înaintaşului său -
cum ţine să precizeze, cu
înaltă ţinută morailă, căr­
turarul clujean.
I. N.

11
www.ziuaconstanta.ro
2.7 .· rnartie·

··.Ziua· mondială
a
·1�EATRULUI

T
internaţională.
eatrul, această minune a civilizaţiei, această componentă a culturii
universale, această expresie a spiritului înaintat, înnoitor, doritor de
mai bine şi mai frumos, îşi sărbătoreşte în fiecare an, la 27 martie, ziua

Este un moment la care participă, deopotrivă îndrăgostiţi şi entuziaşti, sluji­

torii scenei şi spectatorii. Este un moment solemn, de reevaluare a destinului acestei
arte, desti11, desfăşurat pe durata mileniilor şi pe întreaga suprafaţă a planetei, un
moment de reexaminare pătimaşă şi responsabilă a ţelurilor sale, în esenţă aceleaşi, ;
de la încă neguroasele izvoare, atît de îndepărtate, pînă la viitorul care se confundă {
cu însăşi durata existenţei omenirii.
Destinul Teatrului ? Care poate fi altul decît acela de a-şi 3luji neclintit,
neabătut. publicul? De a nu conteni să-şi aplece privirea asupra celor mai fierbinţi
probleme care frămîntă omenirea, şi a le reflecta şi pune în dezbatere? De a fi
mereu de veghe la interogaţiile. epocii, ale societăţii, ale poporului său? Loc de j
destindere, tribună de purificare a spiritului, de stimulare a minţii, de educaţie a
conştiinţei, scena -se deschide cu dărnicie milioanelor de spectatori prin slujitorii_
ei, dramaturgii actorii, regizorii, scenografii, criticii, cărora li se alătură armata
numeroasă şi nevăzută a celor care se numesc maşinişti, electricieni, recuziteri,
tîmplari, cabiniere, plasatoare, şoferi şi cîţi alţii, alcătuind o familie unitq, în cea
mai complexă dintre arte.
· Teatrul românesc, solidar cti teati-ul din toate ţările lumii, şi-a arătat vocaţia
patriotică, dar şi- aspiraţia spre universalitate, încă de la naşterea sa. Crescut. ca
Făt-Frumos, într-o zi cît alţii într-un an, teatrul românesc, avem mîndria' să o
spune.m, se află· astăzi pe un loc de fr·u.nte în ierarhia artei teatrale a lumii. Este
urmarea firească a condiţiilor care i-au fost create încă din primii ani de societate
no'UCt; socialistă. Este urmarea firească a grijii de care s-a bucurat din partea parti­
dului şi a dragostei cu care a fost îmbrăţişat de publicul nou, căruia în anii noştri
i-au fost larg deschise porţile către civ'ilizaţie şi frumos. Mereu în căutarea noului ,
niciodată mulţumiţi de sine, oamenii de teatru din România desfăşoară azi .o muncă.
pe care p1.1:tem s-o numim, fără şovăială, copleşitoare în amploarea şi complexitatea
ei. pentru a-şi lărgi forţa de penetraţie şi aria de cuprindere. Publicul, fără de care
teatrul nu poate exista, n-ar avea nici o raţiune de a exista, este acela care îi cere
teatrului să slujească cele mai înalte ţeluri ale oamenilor, să răspundă celor mai
fierbinţi imperative ale umanităţii, publicul determină mersul teatrului. Şi mersul
teatrului ·nu este. altul· decît către idealurile cele mai scumpe de libertate, de civili­
zaţie, de pace. ·
Teatrul românesc, răspunzînd chemării secretarului general al partidului,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi-a asumat marile răspunderi care-i revin în vasta
operă de edificare a omului nou, cu o conştiinţă înaintată,. constructor al societăţii
socialiste. Parte componentă a culturii româneşti, teatrul nostru e:ste, în acelaşi timp,
solida,;- cu teatrul întregii lumi, şi se înscrie exemplar în marea, neobosita tentativă
a teatrelor de pe tot globul de a contribui la lupta pentru păstrarea celui mai de
preţ bun al omenirii, pacea.

12
www.ziuaconstanta.ro
 �R0NICil
DRillrlil'l'I�il
PIESA ROMÂNEASCĂ ÎN PREMIERĂ ABSOLUTĂ
TEATRUL DE COMEDIE tenii a coaliţiei ,aheene cu cîteva secole
mai tîrziu, cînd biog1·afia sa devenise le­
gendă şi subiect de tragedie. l�gamem­

MISTERUL non se conf.runtă, •aşadar, cu destinul sta­

bilit de leg,endă, dar şi cu imaginea sa
răsfrîntă în conştiinţa •altei epoci, în ne­

L\G/lMEMNON îndupJecata oglindă aşezată de artă îrt

faţa omului, Construi-tă in formula „tea­
trului in teaotru ", ,prin ;problemele abor­
date şi implicaţiile filosofice, ,,afacerea
· Agamemnon" se joacă, în fapt, pe i'men­
de lmiiF Naghiu sa scenă a lumii. Arcul investigaţiei cu­
prinde, subtextual, istoria, autorul nee­
zitînd să-şi explici,teze intenţia •prin pu­
nerea în conjuncţie a unor niveluri evo­
Data premierei: 19 ia.nuarie 1984. lutive distincte, ex,aminînd situaţiile şi
Regia.: FLORIN .FATULESCU. ati-tudiniJe într-o viziune prezenteistă.
Decorul: PUIU ANTEMIR. Costu­ Prin polisemia ei, piesa are, indisc4ta:bil,
mele : DANIELA CODARCEA. atributele unei „opere deschise".
Distribuţia: SILVIU STANCU- Misterui Agamemnon îşi subliniază
LESCU , (Agamemnon) ; SANDA importanţa, primordial, prin glosele, evi­
TOMA (Clitemnestra); ADINA dente sau latente, asupra istoriei, Naghiu
POPESCU, ANCA PANDREA (Elec­ ascunzînd, sub verva comică şi sub o
tra): VLADIMIR GAITAN, ŞER­ aparentă cletaş.are, vehemenţa critică a
BAN IONESCU (Oreste) ; DAN unui moralist. Partea re�stentă a: acestei
TUFARU (Egist) ; GHEORGHE comedii dramatice este determinată toc­
CRIŞMARU (Menelau); DUMITRU ma� de fervoarea implică•rii critice, de
CHESA (Scutierul) ; IURIE DARIE compasul şi importanţa ideilor, de foJ"ta
(Actorul); COSTEL CONSTANTI- de diseminare a semnificaţiilor. Mai mult
NESCU (Art'htion)'; CANDID
decît în alte scrieri integrate teatrului­
STOlCA (Protag'oras); AUREL
dezb.atere, autorul urmăreşte ca spectato­
GIURUMIA (Intendentul palatului). rul să rărrnînă ,nu atit cu amintirea unei
---·---- ·----- intrigi rezumabile, ci asaltat de idei. îm­
povărat de •acuta nevoie de a pătrunde
Publicînd piesa Misterui Agamcmnon încrengăturo. de înţelesuri, de a medita
(Editura „Eminescu", 1981), Naghiu o asupra lor. de a :descifra „misterul" -dile­
subintitula „afacere mitologică", averti­ matic al lui Ag.amemnon. Un mister ce
. zînd, de la bun început, că nu-şi propune rezidă esenţialmente în (in)capacitatea
o reinterpretare modernă a motivului puterii de a se .sincroniza '(JU desfă�L!J''l­
mitologk al ·atrizid,or, ci îl adoptă doa1.· rile înnoitoa ,re ale !'ealităţii. Coborît.
ca pretext. pentru. un• demers ideatic de prin imagiruaţia autorului, care funcţio­
cu totul altă natură. Edificiul piesei - nează ca o maşină a ;timpului, din haloul
s,ituată, prin factura ei, la confluenţ'a co­ legendei în dr:amele exjstenţei, intr-o
rnedi•ei cu drama - se ridică pe ipoteza epocă în cal'e, -cum ,arăta Platon în Pro­
reîntoarcerii de la Troia a celebrei căpe- tagoras, societate;;i. se model.a sub iniiu -

www.ziuaconstanta.ro
en.ţa artei. iar bărbaţii politici o situau
printre valorile di'Stinctive a[e cetăţii (So­
lon era poet, · Licurg aduna poemele ho­
merke, Peri.ele ei'a un mare protector al
creatorilor etc.), Agamemnon este blocat
de ineditul situaţiei, căiutînd, cum obser­
vă C1itemnestra, ,,soluţlii mai vechi ca să
devină stăpîn ipe o "Situaţie mai nouă".
Contextul este propice pentru a incrimi­
na cecitatea puteriţ faţă de artă prin
ilara înverşuna.re a lui Agamem·non îm­
potriva lui Tespis, creaJtorul tragediei,
prezumtivul uzurpator al· autorităţi.i sale,
şi a actorilor ce txa:nsformă ţara într-o
„sală de teatru", iar numele său, într-o
„afacere". El este i,ncapabil să înţeleagă
faptul că arta poate să cuprindă mai
complex sensurile existenţei, că teaitrul a
devenit „o :ilnstitujiie ,care cu greu s-ar
putea ignora", tocmai fiindcă propagă
„lumină şi spirit, ·cultură şi progres". ln
această dezbatere oe se menţine într-o
viie actualitate î,n lumea de azi, Naghiu
aduce, ÎlI1 consens ,cu sipiritul uma."list al
societăţii noasllre, care aşază cultura prin­
tre achiziţi-i,le ei inestimabile, un elogiu
artei ce exprimă devenirile societăţii şi
îndeamnă la :reflecţie asupra finalităţilor
ei majore.
CoUziunea dintre .gloriosul ah•eu de la
Troia, pentru care :răzbaiUJl era supremul
mijloc ide exhibare 1a personalităţii, şi
arta ,ce înfloreşte numai cînd armele ru­
ginesc oferă lui Naghiu posibilita�ea să
pună sub acuzare spiritul aventurier şi
porruiril, e belicoase, pentru că, aşa ,cum
recunoaşte, finalmente, Agamemnon -
determinat_ de viaţă să se plieze impera­
tivelor ei -, ,războaiele „obligă omenes­
cul la neomenesc". Este conţinut, în
aceas.tă .tenibilă, dar exactă consta.taxe, un
îndemn la -raţiune, cu •amplă -rezonanţă
contem<pooo'Ilă.
Fără îndoială, un asemenea demers
dramaturgie focalizează 1nteresul nu pe
acţ!illi'nea narativă, ci pe acţiunea ideilor,
ceea ce ,nu scuteşte piesa ca în plan com­
poziţional să aibă, în convenţia adopt::.Lii,
c1arditate şi• str1ngenţă. La acest· cap1to1,
aJlLtorul t1ămine, într-o anumită măsuiră,
redevabH spectatorului caxe nu cunoaşte
legenda de ,referinţă, dâfioultate spor.ită
şi de faptu,! că, abordînd pre, a multe pro·­
bleme, n-a reuşit să le conexeze într-o
demonstraţie totdeauna unitară, nici su
le ,aprofundeze sensurile. Tema ,războiu­
lui, de pi1dă, rămîne relativ suspendată
şi nu a ,re portanţa scontată. Să mai. ::.dă­
ugăm că piesa, de actualitate prin esenţa
problematicii şi prin logica artistică, pu­
tea fi scutită de inutile actualizări sub
forma unor sloganuri redundante, resim­
ţite oa nişte oorpi sh-ăillli într-un text cu
certe valo.r;i literare. ce îşi cucereşte lo­
cul printre scrierile importante ale aces­
tor ani, iustificind outiunea 'reperto1ială
··
a Teatrului de Comedie.
14
www.ziuaconstanta.ro
Dificila sarcma a punerii în scenă
o piatiră de încercare peri.tru orice regi­
zor, fiindcă virtuţile li,terare' ,ale piesei le
cov.î'l'Şesc pe cele dramatice - a fost în­
credinţată lUi FJorîn Fătulescu; creditat
cu un spectacol .incitant (Există nervi de
Marin Sorescu) la acel.aşi teatru.
Preluînd, în genţra1, co:mprehensiv me­
tafora •integ,ratoaire a comediei dramatice,
�înărul di!rector de scenă şi-a conceput
spectacolul ca o 1nC'U!I'siune în culisele
istori•ei, iilltenţie sub)indată de decorul
semnat de Puiu Antemi-r, urmărind să
transforme sălile palatului din Micene
în culisele unui theatrum mundi. Din pă­
cate, intenţia merituoasă a fost transpusă
într-o scenog·riafie destuJ. de ternă, com­
pensată doar de expresi, v.i.taitea costume­
lor realizate de Daniela Codarcea. In a-·
cest spi,rit, regizorul ·a căutat să foreze în
ideologia piesei, mtr-un e:liort vizibH de a
găsi textului corespondenţe de teatrali­
tate, strădanie împlinită doar parţial.
Mai întîi, pentru că modalitatea impusă
interpretării este precumpănitor cea a
şarjei, sacrificîn d variaţiHe tonale ale
piesei, care se întind pe o amplă şi
nuanţată claviatură, de la iironia de fină.
inte1ectuali.tate la sarcasm. In al doilea
rmd, fiindcă n-a reuşit să depăşească ezi­
tările de ·construcţie iale textului printr-o
mai dară depairtajare a planurilor, asi­
gurînd, î,n acelaşi timp, acţiunii co�renţă�
fluenţă, tonus susţinut. Dacă în ansam­
blu spectaco,lul n-are deplină unitate sti­
listică şi egală forţă demonstrativă, dacă.
se simte supralici.taxea inventivităţii re­
gizorale în momente ·comice ou efecte­
g!l:atudte, nu de ,puţine ori el arn anver­
gură 1şi relief. Memorabi-lă este scena
primirii în audienţă de către Agamem­
non a actorilor veniţi să-şi pledeze cau­
za. Sînt denunţate, pe de o parte, spai­
mele războinicu-lUi •autocrat pus în situ­
aţia de a înfrunta o forţă spirituală do­
minatoare, iar, pe de alta, laşitatea soli­
citanţilor care sfîrşesc prin a se supune­
voinţei monarhului. RelevabHă este şi
scena „micului dejun a l'art", atent ci­
zelată, cu un subti.J. joc de relaţie (dar
şi cu unele superficialităţi). Meritoriu este
şi travaliul regizorU!lw de a întiregi, în
UJI1ele situaţii, notele di,stinctive ale per­
sonajelor şi de a sugera natura relaţiilor­
c1intl'e ele, cu secrete comp1icităţi sau
tacite repr,obări. Tabloul Îlilviitării la cul­
caire ,cuprinde în jocul prividlor şi în
intonaţiide replkifor un acidulat comen­
tariu privind echivocul situaţiei provo­
cate de reîntoarcerea ,l1U,i Agamemnon şi
de precaritatea morală a xeginei din Mi-·
cene.
Interpretairea rolului titular a fost în-·
credinţată lui Si[viu Stăncuilescu. deo­
potrivă stăpîn pe limbajul comediei, ca
şi pe cel al dramei, care propune un A­
gamemnon ce străbate credibil distanţa·
de la trufia obtuză a „eroului" invincibil
la ipostaza învinsuluâ cop.ştient de cauza
eşecului : ,,Certitudinea că puterea mea
es-te mai mare ca a unei măşti m-a în­
vins". In viziunea sa, învingătorul troie­
nilor este un aliaj de abjecţie şi can­
doare, de şiretenie şi naivi.tate, pe scurt,
are autenticitate. In Chtemnestra, Sanda
Toma îşi reconfirmă înzestrarea artisti­
că deosebită chiar şi atunci cînd, împo­
triva datelor piesei, alunecă spre trage­
die. Cu excepţia cîtorva asemenea dera­
pan, ea înfăţişează în Clitemnestra o
ipos,tază a spiritului uman dominată de
luciditate tăioasă şi pragmatism, cu apti­
tudini pentru repezi ataşări sau detaşări
de conjuncturi. Uneori, ea transformă
ipostaza· în caracter, îmbogăţind fericit
premisele textului. Pregnanţă artistică
are tandemul Candid Stoica (retoristul
Protagoras) şi Costel Constantinescu
(suliţaşul Arehtion), remarcat ,prin com­
bustie comică de subtilă valoraţie, în­
tr-o scenă ce reprezintă una dim.tre chei­
le de boltă ale ideologiei spectacolului.
Aw.-el Giurumia (Intendentul palatului),
cu replică· scurtă şi seacă, prodigios, are
muH haz, dar estompează semnificaţiile
O modalitate precumpănitoare a montării : şarja
www.ziuaconstanta.ro
unui rol ce putea fi determinant pentru
semantica ir�rezentaţiei. Specializat în
rolurile de mică �ntindere, Dumi.tru Che­
sa conturează în pastă groasă un soldat
somnolent pentru caire :lumea are di­
mensiunea scutului său, iar adevăirul este
cuprins în ascuţişwl lăncii. Şerban Io­
nescu (Oreste) se impune printr-o inter­
pretare robustă, dovedind că este un ac­
tor pe care -teatrul se p
, oate bizui. De la
Iwrie Darie, totdeauna o apariţie de ne­
ignorat, am fi aşteptat să confer:e
.Actorului - un rol cu mare pondere
ideatică - mai multă ref,lexivitate şi
adîncime. In alrte roluri au evoluat Dan
Tufaru (Egist), Gheorghe Crîşmaru (Me­
nelau). Adina Popescu· (Electra). Au mai
apărut pe scenă, într-o (de)costumaţie
de music-hall, ,,patru fete-utilaj".
Deşi nu dă o replică pe măsura pie­
sei, inegal sub raport artistic, notabil
însă în ansamblu, sigur în perspectiva
lui ideologică, spectacolul Teatrului de
Comedie îşi găseşte Jocul firesc într-o
stagiune care nu ne-a prea răsfăţat cu
premiere absolute.
Constantin MĂCIUCĂ
15
"TEATRUL GERMAN DE STAT
DIN TIMIŞOARA
:ELOGIUL NEBUNIEI
.de Dumitru Solomon
Data premierei : 15 noiembrie
1983.
Regia : BOGDAN ULMU. Sceno­
g,rafia: OLIMPIA DAMIAN ULMU.
Traducerea : EDUARD SCHNEI­
DER.
Distribuţia : JOSEF JOCHUM
(Erasmus din Rotterdam); MAT­
HIAS PELGER, VICTOR LACHE
(Ulrich von Hutten); PETER
SCHUCH (Froben); ROBERT LINZ
(Pictorul) ; ARTUR BENEL (Lu­
crătorul); WANADIS FACKEL­
·MANN (Johanna, Pacea); HELGA
WEBER-GHERGHEL (Helga, Pros­
tia).
Schiţa dramatit:ă Elogiul nebun-iei sau
,Soldatul ş"i filozoful *) a fost pusă în sce­
nă de colectivul 'f;eatrului German de Stat
.:.im Timişoara, sub conducerea regizoru-
1ui Bogdan Ulmu.
Scriind despre Erasmus„ Dumitru So­
'lomon nu a făcut operă de biograf, aşa
-cum nu a făcut nici atunci cînd s-a ocu:
pat de Socrate,· Platon, Diogene, Arhi­
·mede. Doar că locul unde este plasat dia-
1ogul este acela în care Jstoricii ştiu că
şi-a trăit destinul eruditul persor_aj.
"Dealtminteri, despărţirea de document
este libertatea pe care şi-o asumă cel care
încearcă să desluşească, prin ceaţa vre­
mii, pulsul unei epoci, atunci cînd intere­
sul său se concentrează asupra unei per­
•sonali tăţi_ Există fapte dramatice cărora
istoria le estompează culoarea, după cum
,există amănunte care, prin trecerea tim­
pului, capătă nebănuite semnificaţii. Co­
nectat la actua1itate - şi, prin interme­
diul ei, la umanitate -, dq:unaturgul iro­
nist Dumitru Solomon îşi caută eroul în
spaţiul paradoxului. El este preocupat nu
. *),,T�atrul", nr. 5/1982.
16
www.ziuaconstanta.ro
de rezolvarea intrebărilor ce decurg, în
plan filozofic şi uman, din evocarea vieţii
şi ideilor lud Er,asmus, ci, desigur, d�
ecuaţia dramatică născută datorită unui
unghi de sesizare actuală a problema­
ticii. Erasmus apare aici cînd ghidat de o
autentică fermitate intelectuală, cînd stă­
pînit de deşerLăCliuriile spiritului şi ale tru­
pului. E un lumj nat, dar este şi rob1;1l
principiului elitarist, e ros de ruginile
unui timp în care se scriu diatribe stră­
lucitoare in latină, e coborît din demni­
tatea sa de creator de un greu jusmficabii
dispreţ pentru vulgul profan,. e atacat
omeneşte de boli ce-i ating şi raţiunea
şi carnea. Pare că stă de vorbă cu per­
sonaje ce-l obligă să formuleze .fraze me­
morabile, dar şi simple descă\'Cări ale
ipohondriei, şi este de fapt într-un con­
tinuu dialog cu propria-i fiinţă, în ten­
tativele sale de a-şi defini identitatea.
Cînd este Erasmus cel adevărat, sau care
e c�ipul pe care istoria ar trebui să-l
pă.,treze în muzeul ei imaginar ? Aceasta
ar fi chiar una dintre problemele rămase
deschise. Căci eroul lui D. Solomon, cum
probabil s-a şi înţeles, este creatorul, cel
asupra cărni.a se îndreaptă în orice epocă
privirile întregii societăţi. Iar răspunde­
rile categoriei pe care o. reprezintă Eras­
mus acoperă un cîmp larg, între filozo­
fia creaţiei şi viaţa de fiecare zi. De
aceea, textul vizează mari probleme polţ­
tico-sociale (.auitudinea scriitorului, pacea,
ri::zboiul etc.), de ideologie a creaţiei, pre­
cum şi altele de ordin psiho-moral (prie­
tenia, prostia, egoismul, mizantropia etc.).
Elogiul nebuniei nu apare, la lectură,
tlrept cea ma,i teatrală dintre pi.esele lui
Dumitru Solomon. Erasmus se reflectă,
precum într-un sistem ele oglinzi, în fie­
care dintre personajele care-l înconjoară.
Portretul complet e rezultatul unui act
de insumare. Unele momente ale piesei
se piasează in sfera alegoriei. In fond, rie
aflăm în faţa unui „banchet" la care se
discută cu o grav>itate ce solk,ită continuu
puterea noastră de concentrare asupra
sensului.
Bogdan Ulmu a construit spectacolul ·cu
atenţie şi înţelegere. Un acelaşi cadru
scenografic se adecvează, pe de o parte,
diferitelor locuri de joc, pe de alta,
simbolicei diseminări a personalităţji
eroului şi chiar ideii de di-alog. Ulricih
•
von Hutten e interpretat de doi actori,
 •
Josef Jochum,
Mathias Pelger şi
Victor Lache
unul îufăţişîndu-1 pe soldat, celălalt dînd
fiinţă poetului. Invenţia regiz9rală, in ri�
ma cu substanţa textului, are efect sce­
nic incontestabil. Mathias Pelger şi · Vic­
tor Lache reuşesc să despartă teatral cele
,două ipostaze ale unui.a dintre principa!'ii
preopinenţi ai lui Erasmus. Jocul jmaginii
duble este lucrat cu o rigoare pe care
talentul tinerilor interpreţi o nuanţează
necontenit. Dealtfel, în desfăşurarea repre­
zentaţiei, d:intre figur-ile de al doilea plan,
ncestea rămîn puternic in memorie. Actri­
\ele cărma le rev.in cîte două ipostaze au
<larul de a se exprima cu forţă doar în
planul acţiunii şi relaţiei dramatice ; mu­
ţenia Johannei este mai plină de sens
tenia Johannei este mai plină de sens de­
cit discursul pe care-l rosteşte interven­
ţiile Helgăi sînt mai puternic individuali­
zate d_ecît monologul pe care-l su.sţine ;
cînd în scenă este chemată alegoria, regi­
zoruJ. şi scenograta -'poetizează, introducînd
elemente suplimentare (un grup de perso­
naje în alb - butaforie -,pen.tru secvenţa
păcii, o mulţime de sărăntoci - care co­
boară şi în sală - în momentul excursu­
lui despre prostie). Decorative, aceste sce­
ne nu fac decît să expliiciteze un text alt­
minteni lămuritor, dar ale cărui semnifi­
caţii regizorul şi scenografa au crezut, pro­
babil, că nu vor trece .rampa dacă nu se
va pune asupra lor un accent în plus.
Pe partitura lui Erasmus, Josef Jo­
chum creează un personaj complex şi
convingător, mai ales în latura sa inte­
lectuală şi raţională ; omul ca atare este
mai palid realizat, pe o .singură coa.rdl,
iar clipele de nebun.ie ale eroului sînt tra­
tate destul ele superficial. Ce-i cu. această
nebunie, a unui gînditor ·care-i 'compune
elogiul, discutată de un contemporan al
nostru, într-o epocă în care renumiţi· psi-
www.ziuaconstanta.ro
hologi polemizează în legătură cu grani­
ţa dintre normalitate şi anormalitate ?
Regizorul şi-a aşezat eroul într-o trapă,
în faţa unui vraf de. voluf!le ce a!Tieninţă
să-l acopere. Sugestia este beckettiană,
dar (frumoase sau urîte), zilele unui ev
modern nu se întrevăd în jocul actori­
·cesc. Halucinaţia din final, cînd Erasmus
dialoghează cu Ulrich cel dispărut· din­
tre vii, are o mai eviaentă adresă : poetul
e înălţat în sfera idealului, pe cînd. sol­
datul rămîne pe pâmînt. Aceasta pare o
încercare a regiei de a da propraul său
răspuns uneia dintre întrebările pe ca.re
le c:mţine textul. Peter Schuch schiţează
cu profesionalism portretul unui tipograf
ce înţdege valoarea operei pe care o pune
în pagină. Rooert Linz şi Artur Benel
participă cu onestitate la actul scenic.
Dacă reprezentaţia organizată de Bogdan
Ulmu nu impune mari creaţii actoriceşti,
ea se prezintă ca o realizare colectivă
unitară, în care nici unul dintre interpreţi
nu coboa1·ă sub nivelul onorabilului.
Spectacolul are un tonus intelectual de
factură teatrală certă.
Faptul că u piesă românească nouă îşi
vede premiera absolută in altă limbă de­
cît aceea în care a fost scrisă ne poate
crea o emoţie pină la un punct inhibantă.
De la acest prag încolo, criticul se află
înir-o situaţie ambiguă : pe de o parte,
desigur, cazurile sint rare, iar teatrele
care au asemer..ea ini ţiabive merită toate
felicitările ; pe de altă parte, este perio­
dic întrebat dacă n-a aflat de existenţa
vreunui · text actual nereprezentat, iar
eventualele sale răspunsuri nu îmbracă
.
forme eonvenabile. Acesta e ·şi motivul
pentru care renunţăm să le reP.etăm aici.
Antoaneta C. IORDACHE
17
 PIESA ROMÂNEASCĂ ÎN NOI VERSIUNI SCENICE
TEATRUL NATIONAL
DIN BUCUREŞTI
SL\LONUL
�e Paul Everac
Data premierei : 27 ianuarie 1984.
Regia: PAUL EVERAC. Decoru­
•ile : VIRGIL LUSCOV, ANTON
STELIAN. Costumele : DANA LA­
ZANU.
Distribuţia : COCA ANDRONES­
CU (Omama); .MATE.I ALEXAN­
DRU (Francisc Galva) ; VALERIA
GAGEALOV (Verona Galva); N.
GR. BALANESCU (Arcadie Hubic) ;
SIMONA BONDOC (Geraldina Hu­
bic) ; ALFRED DEMETRIU (Cris­
toph Biri) ; ILINCA TOMOROVEA­
NU (Anaida) ; OVIDIU MOLDO­
VAN (Angelo); VIVIANA ALIVI­
ZACHE (Grazziela) ; ANATOL
SPÂNU (Stan Cizek).
Radiografia unei categorii psiho-sociale din societatea de consum...
18
www.ziuaconstanta.ro
Pau.l Everac este în ultimii ani o pre­
zenţă. constantă în xepertoriul Teatrului
Naţional, atît ca autor cît şi ca director
de scenă al propriilor sale producţi,i. Pro­
babil şi nevoi.a dialogului dixect cu spec­
tatoruJ l-a condus pe dramaturg către·
această implicare totală în actul teatral,.
determinîndu-1 să-şi asume şi prerogati-­
vele regJizorului. Bun socio.log, deschis.
către evenimentele sociale şi politice ale
pre2lelltului, Paul Everac încearcă să dea,
cu fiecare nouă piesă, o replică artistică.
actualităţii. Salonul (scriere cunoscută şi
prin montările teatJ:'elor din Reşiţa şi A­
OOld *) reprezintă vivisecţia unui fenomen:
specific lumii contemporane : reificarea,.
atrofierea umanu1ui din om, goana după
bunuri materiale. Personajele acestei sa­
tire groteşti alcăwiesc cîteva familii
care îşi restrîng tot mai mult viaţa la
sfera acumulării şi consumU'lu,i ; între
bucătăa.ie. unde trăiesc febxa i,ngurgitării;
şi• sa:lon, pe care-l ticsesc cu obiecte, ei
ratează celle mai importante experienţe
ale existenţei : dragostea, căsătoria, naş­
terea unui copil, moartea. Acţiunea este
p,l:asată Ia incidenţa realului cu ficţi-unea r
autorul folosind simboluri care lărgesc
semnificaţiile piesei, apropiind-o de
parabolă.
* ,,Teatrul", nr. 12/1980 şi nr. 12/1983.
 P.remiera de 1a· Naţional s e pr ezintă
ca o ediţie ,revizuită de scriitor. ln noua
formulă, finalul ne apare n erezolvat.
Ideea unei fars e · tragice, soldată cu
o w.ctimă, dă o d�mensiune interesantă
operei, dar elementul-cauză care -pro­
voacă acest coşmar personaj,e1or - ,, me­
mento grotesc « , cum îa numeş,te Everac
- vine din aLaTa S'brructuri,i dramatice.
Tinerii, regizînd procesiunea-rechizito­
riu, acţionînd instafaţii electronice, apar
ca un deus ex machina J.:a sfi:rşitul pie­
sei. Gest1Jul ,lor este de o violenţă exte­
['ioar,ă.1
Noua :reprezentaţie a Salonului, ca şi
precedenitele, evide nţiază (cum am remar­
cat şi altă dată) un exc es d e retorkă
în uneJe pasaj e, care împinge discursul
în demonstraţi e.
Pe scena Naţionailului Paul Everac ne
propune radiografia une i anumite catego­
rii psiho-sociale din societatea de consum,
realizată printr-un d ecupaj caract e rologic
· ·
minuţios, realist.
In această tentativă, regizorul şi echipa
sa de ·colaboraitori nu au depăşit difi­
cultăţile ridicate de text. In cadrul sceno­
grafic conc eput de Viirgil Luscov şi Anton
Stelian abundă recuzita ; bucătăria (re-
ALTE -PREMIERE.
TEATRUL „ION VASILESCU"
DIN GIURGIU
OPER/lTIL\ DE
ÎNTINERIRE CLIFTING)
de Pierre Chesnot
Data premierei : 4 februarie 1984.
Regia : N1COLAE SCARLAT. Sce­
nografia : RODICA ROIBAN. Tra­
ducerea şi adaptarea : MARICA BE­
LIGAN.
Distribuţia : HAMDI CERCHEZ
_(Maxim� Martineau) ; VIRGINIA
ROGIN (l\ţa,dame Robert) ; MARI­
ETA LUCA (Juliette ex-Martineau) ;
ADRIAN PETRACHE (Doctorul Fe­
renbach) ; ANCA ALECSANDRA
(Alexandra Bertoux) ; AURELIAN
NAPU (Georges Bertoux) ; CAR­
MEN PETRESCU (Marion).
www.ziuaconstanta.ro
produsă cu o exactitate uscată) mistifacă,
prin naturalism. · s emnificaţiile, salonul,
imagine a aspi,raţiilor meschine ale unei
umanităţi deformate, este sufocat de bu­
taforie. Tipurile create de Valeria Ga­
gea!lov, Simona · Bondoc, Matei Ale xan­
dru, Alfred De metriu, N. Gr. Bălăn escu,
Anatol Spânu sînt apăsate de pitoresc ;
astfel, nocivitatea acestui univers alienat
este atenuată.
In compoziţia bătrînei Omama, Coca
Andronescu supralicitează, din pricina
ha 1 ndkapului vîrstei. Distribuită ca să
sugerez e o sensibilitate ultragiată în opo­
ziţie cu un mediu degradat, Ilinca Tomo­
roveanu · nu reuşeşte să fie decît o pre­
zenţă decorativă. Jocul diletant, stîngaci,
al tinerei Viviana Alivizach e şi al lui
Ovidiu- Moldovan (scena din salon) afec­
tează prin schematism sensul justiţiar al
acţiunii.
Dram aturgul Paul Everac n�a fost su­
ficient susţinut de cătr e regizorul Paul
Evei-ac. Continuăm să credem că Salonul
îşi aşteaptă dir ectorul de scenă care să
găsească expresie teatrală semnifica­
ţiilor pe care textuJ. le pr esupune .
Ludmila PATLANJOGLU
_ C ��edie Ide s-iituaţii. U1I1 individ ne­
impacat cu noua sa con!diiţie de pensio­
nar, � deasupr': abandonat şi �e soţie,
acc6?ta cu entuzilasm să SUIPOrte o inter­
venţ1� chirurgicală în urma că:r eia i se
ţarantează că va put ea lua viaţa de la
mceput. Odată reuşit mirnculosul -lifting
eroul se lansează în acţiuni temerave"'
c� ar fi o iubire „la prima •�ederie" c�
vecma sa, •fiica unui impoutant indus­
t�iaş, tîn;ră cu care plămiuieşte să se că­
satoreasca urgent. Lucrurile se pJ:ecipită
în momentul. în �are fosta soţi e apa:re pe
neaşteptate, m aJunul nunţii, şi este cît
pe ce să zădărnircească fericitul mariaj,
ce se va dovedi stupid şi ridicol. Pierre
Chesnot pru:-e a fi un abH artizan · oon­
ştient, probabil, de faciliitabea şi p;ecari­
tat ea pretext�0ir ,e terne " ale comediei
bulevardi<ere, el şi-a propus în cazul
pi1 esei îri discuţie,. să comită:, 'la rindul
său, o „în�inerfa-e" a g enului, apelînd
la un motiv. !clasic, cel al păcălitorului
păcălit, şi speculînd, cînd cu maii mult.
ci.n._d -cu mai puţin haz, comicul tipuril�
tradiiţionale, · cu sorginte în commedia
dell'arte (bătrîml!l îndrăgostit subr eta
iiisteaţă, fiica inoc�ă etc.), 'tr�spuse
ÎII11lr-o amb'ianţă contem't1orană.
19
 Regizorui' Niicolae Scarlat a .alcătuit o
bună disbribuţie şi a preferat un ,ritm
destul de lent, pentru ca abia în ultimul
tablou, mai precis în ultimele cinci mi­
nute. să impună un tempo galoprunt;
dezvăluiivea adevăratei vîrste a tuturor
personaje1or încununează finalul cu un
.aer de• comic buf care reuşeşte să trans­
f:orme divertismentul în avertisment, un
avertisment împotriva abuzlllrilor de
orice !fel, împotriva depăşirii limitelor
fi1rescului, normalului. Mereu solicitat
pentru :rolur,i de aceeaşi factură, Hamdi
Cerchez ar trebui să fie mai atent la fe­
lul cum îşi compune personajele, -pentru
că r,iscă să fie apreciart doar panrt;ru că e
el însuşi simpa,tic, ceea ce, să recunoaş­
tem, e prea puţin pentru un actor talen­
tat. El fa.ce totuşi. în prima parte a re­
prezentaţiiei, cînd îl înfăţişează pe bătrî­
lllelul d01rnic de nebunii, un efort în
sensul ttavaliului artistic ; sărind apoi
spect.aculos de la condiţia de rr·atat la
oea a unei false tLnereţi, neglijează însă
altă- posibilă ·trimiltere, trecerea din ca­
tegoria frustraţilor în cea a profitorilor.
Anca Alecsanidra, juna Alexandra Ber­
toux, care mărturiseşte, în cele din Lllr­
mă, că şi ea este o proaspăt .,întinel'ită ,. ,
are o studiată evoluţie scenică, dozind
mimate candori. În Madam e Robert.
men.ajera cea peltică, Virginia Rogin
sus,ţine 1permane,n1t tonusul specitaicolului,
fără nici o notă falsă, fără nici o clipă
de ezitare. Marieta Luca, volubila Ju­
liette. jmpune în rolul fostei soţii, brusC'
emancipată. Adrian Petrache caută să
simuleze discret morga unui profesor
,,dezinteresat", de fapt un ins necinstit.
Aurel'ian Napu în rolul strălucitor a1
magnatului senil care a abuzat de lifting
face o caricatură reuşită pî,nă la detaliu,
Cairmen Petrescu, într-un rol episodic,
este o prezenţă ga:aţioa\să pe >Clare s-ar
cuveni s-o consemneze şi programul de
sală (dealtmânteri bi:ne conceput, ca o utilă
retrospecbivă a repertoriulqi Teatrului
,,Ion Vasilescu"). O repi<ezentaţie ce !fă­
găduieşte un îndelungat succes de public
şi. căreia o mai apăsată tentă de rigoare
profesională i-ar sporu oalimtea.
Irina COROIU
20
www.ziuaconstanta.ro
TEATRUL DE STAT
DIN ORADEA
- secţia română -
MIR/lCULO/lS/l
CL\RIERl\
de Tauno Yliruu1i
Data premeierei: 17 noiembrie
1983.
Regia : EUGEN '.fUGULEA. Sce­
nografia : VIOARA BARA. Tradu­
<:erea: MIRCEA RAD{!LESCU.
Distributia : DANIEL VULCU
(Valto); TANIA FILIP, MONICA
RISTEA-HORGA (An.neli); ION
MARTIN (Santeri); MARIANA
NEAGU (Lulau); MARCEL SE­
GARCEANU (Directorul) ; ALLA
TAUTU (Kirsti); NICOLAE TOMA
(Ministrul); MARIANA VASILE
(lnkeri); NICOLAE BAROSAN
(lfarri); LAURIAN JIVAN (Conta­
bilul, Giuvaergiul); EUGEN ŢU­
GU'f,EA (Preotul, Omul cn valiza);
GEORGE VOINESE (Poliţistul I) ;
EMIL SAUCIUC (Poliţistul II. Re­
vizorul contabil I) ; TIBERIU
COVACI (Poliţistul III) ; ANCA
MIERE-CHIRILA (Revizorul conta­
bil li).
Un fel de r, eţetă ,a,supra modu-lui în
oare poţi deveni ministru cîn<l, în reaJ.i­
tate, vrei să te întorci la închisoare, iată
ce ar putea însemna, la o ,lectură super­
fkÎ!ală, pi-esa Mira,;:uloasa carieră, pe caire
TeatrUll de Stat din Oradea ne-o propune
ca a doua p.l'emieră a actualei stagiuni.
Spumoasa comedie a dramaturgului fin­
landez Tauno Yliruusi,. prezent pentru
pr:ima oară pe scenele ,româneşti, pune
în faţa ,noastră unele (Probleme f,unda­
men,bale a-le existenţei, Îlncepînd cu aceea
a sensului şi dimenSliunhlor •libertăţii şi
terrninînd cu aceea •a alienării în lumea
capitalistă.
Pericolu'! de care se temea Antonin Ar­
taud,. acela al pierder,i,i dimesiunii risului
în teatrul contemporan, pare negat de
această piesă. care cuprinde o succesiune
de evenimente· neprevăzute, ,un mi-racu­
los ce se insbau,rează îin spa ti ul· ootid ianu­
lui, desfă.5urînd mai ,ales situaţii comice
născute din opoziţia dintre scopi.li şi
•
re�ultabul acţiunii. din acel „un<le dai şi
unde crapă".
Pe exacerbarea efectelor comice a con­
tat în primul rînd actorul Eugen Ţugu­
lea. aflat (din nou) în ipostază de regi­
zor. Uneor.i, însă, comicul e îngroşat ex­
cesiv, i1ar gagurile, poantele şi gesturile
nu se înscriu la nivelul celui mai rafinat
bun-gust. Efectul obţinut este în aceste
cazuri contrar celui scontat.
Rolul prindpal a fost încredinţat lui
Dainiel Vulcu, proaspăt absolvent al Insti­
tutului de teatru din Tîrgu · Mureş. Ac­
tor,ul dovedeşte o bună stăpînire a parti­
turii, o serioasă înţelegere a naturii ro­
lu.lui, creînd . mbmente pline de savoare
şi evitînd ,excesele ; siguranţa cu care
este constl'uit rolul îi permite tînarului
actor să utilizeze ,întreg spaţiul scenic, să
infiMrreze interpretjir,ii sale ironia speci­
fică piesei, stabilind o rapidă comunicare
cu sail,a.
Tania Fillip c,r,eionează sugestiv, cu haz
şi graţie, făptura ingenuei Anelli, iar
Alla Tăutu, Mariana Vasile şi Mariana
Neagu compun cu fantezie şi nerv rolul'i
complementare. Cu umor îşi schiţează
chipuri.le scenice Nkolae Bar, osan şi Ni­
colae Toma, acesta din urmă dovedin­
du-ne încă o dată calităţile sale de ac­
tor comic. In limitele corectitudinii sînt
int2rp.retările lllli Ion Martin şi Marcel
Segărceanu. Apariţiile episodice ale lui
Eugen Ţugulea, ,Laiurian .Jivan şi Anca
Miere-Chil'ilă ,au ,ca.Ji-tatea de u accentua
comicul generos ,al textului. Rolurile ce­
lor trei pohlţişti smt î, ncredinţate unor ti­
neri actor.i, Tiberiu Cov:aioi, Emil Sauciuc,
George Voinese, care nu-şi dezmint ta­
lentul, cerindu-li-se totuşi (ultimului ci­
tat, mai cu. seamă) o mai mare atenţie
la frazare şi gest. Simplă. realizată cu
severe economii, însă funcţională, este
.scenografiia semnată de Vdoara Bara
Un spectacol cu -certe calităţi la Tlive­
lul :interpretă·rii .şi, mai ales, un spectacol
al unimi debut actori,cesc.
Mircea Em. MORARIU

TEATRUL MAGHIAR DE STAT

DIN SFINTU GHEORGHE

■ ÎN\ll\Tl\TOL\REL\
.,
dE Brody Sandor
Data premierei : 14 decembrie
1983.
Regia: SEPR<:>DY KISS ATTI­
LA. Decorurile şi costumele : KE­
MeNY ARPAD.
Distribuţia : ISTVĂN MARTA
(lnvăţătoarea); DARVAS LASZLO
(Bătrînul Nagy); GYORGY AN­
DRAS (Tînărul Nagy); MOLNAR
GIZELLA (Doamna Nagy); DOBOS
IMRE (lnvăţătorul); SIMON AN­
DRAS (Dascălul) ; VARAi>Y MA­
RIA (Fata Cantorului); LASZLO
KAROLY (Preotul) ; VERESS
LASZLO (Capelanul); BALINT PE­
TER (Notarul); SZABO ZOLTAN
(Medicul); KOMIVES MIHALY
(Judecătorul); E. SZABO LAJOS
'(Grăjdarul); BOTKA LASZLO
(Poştaşul); SZABO MARIA (Hray
Ida); CSERGOFFY LAsZLO (Mu-.
zic_a,ntul); FULOP KLARA, D. VA­
SARHELYI KATALIN, NAGY
ILONA (Bătrînele); PIROSKA
KLARA (Servitoarea); BENTO GI­
ZELLA (Fetiţa).
Istvan Marta şi Gyorgy Andras

21
www.ziuaconstanta.ro
 Cărui fapt i se datorează, oare, lunga
şi sol<i!da car.ieră a piesei Invăţătoarea ?
Br6dy Săndor a fost un remarcabil pro­
zator, prezenţa sa fruatuoasă in litera­
tura maghiară, ca romancier, nuvelist,
publicist se completează doar cu două
lucră;ri dramatice, Dada (Doica) şi Tani­
tono (Invăţătoarea). Orăşean fiind, vine
în contact cu lumea satului doar în
scurte concedii. Chiar şi în Invăţătoarea
sînt prezente situaţiile convenţionale, pe­
ricolul meLodramei - şi este necesar un
serios efort regizoral de a le evita, de ,a
doza cu g,rijă accentele, de a , descoperi
filonul de puritate şi sinceritate ca.re •să
dea viabiUtate acţiunii. Şi totuşi, de la
premiera absolu.ti;i din marti,e 1908 şi
pînă astăzi, acest text a p,rilejuit specta­
cole de referinţă, ca acelea ale teatrului
din Tîrgu Mureş (1956), Teatrului Muni­
cipal - azi „Bulandra" (1957) şi încă
multe altele, cel mai recent fiind al sce­
nei din Sfîntu Gheorghe.
De bună seamă ,că sp,iritul de Îin ob­
servaitor al lud Br6dy, anialLiza critică a
structurilor sociale ca;racter,istice epocii
· res•pective, _tallentul de a construi ,carac­
•tere ferme, bine ,contu.rate, reprezintă tot
atîtea ,ru,gun1ente pentru valoarea piesei.
Intr-un ,sat de pustă, năpădit de muşte
şi de iinerţie, soseşte noua învăţătoaTe,
Toth Flora. Prezenya ei •aduce o undă de
căldură, rda'l" smrneşte şi invidie. Flora nu
01I'e alt ideal decit acela de a aduce lu­
mină şi io.ţelegere în sufl.etele 'Şi În min­
0
ţile copiilor, ale elevilor ei. Dar în acest
sat, 6:n =e puterea economică apar ine
bogatei fami'1ii Nagy, ia, r ()ea adminis ra­
tivă. unor oameni lipsiţi de scrupule, mi­
sfamea ei se dovedeşte dificilă. Nagy este
un îmbog.ă:ţi,t avar, mărginit şi neinduplE.­
ca<t, al cărui unic, ·crez este banul, iar tî­
năJriul Nagy, l\.ln parven'M; căruia banii fa­
miiLiei ·îi permit totul. Filora respinge ,pe
rind ip,rqpuneriJe bărbaţilor din aşa-zisa
,.intelectualitate" rurală, inclusiv pe ace­
ea a tînăruiLui Nagy, şi, judecaiă pentru
veder.Ue ei „l'Îlberale", va fi -obligată gi\
părrăsească saitul, şwa:La. · Abia atunci t,­
nărr-wl. Nagy îşi dă seama cît de puternice
şi curate sînt sentimerute�e lui pentru în ...:
văţătoa r, e, şi îşi trimite ,părinţii s-o pe­
ţească. Dar Invăţătoar, ea, ,s,i,mţind rezis­
tenta fami.liiei, în ciuda insistenţelor ttnă­
·rului i,ndrăgostit, va ]'.Jlleca de bunăvoie,
cu :flr.untea sus. să înfrunte - poate -
aceleaşi lovHuri, acelea'Şi nedreptăţi, ace­
leaşi bănuieli, rămînînd, ,însă, la fe� de
demnă... , ,repertori\,IJ]. iteatru1ui, făcînd o serie mai
Regizorul Sepri:idi Kiss Attila 'a da,t
textului o l' ectură inteligentă, cursivă şi
destul de fide'lă. Meritul spectacolului
său constă î.n rezo1v,airea dinamică ,a u­
nor scene, în conturarea energică a unor
oar.actere şi a relaţii.lor d , intre personaje.
Sosirea FJorei este minuţios pregătită.,
iar apariţia ei dev,ine un moment profund
22
www.ziuaconstanta.ro
emoţionant. Capelanul, care se aruncă la
picioarele ei jurîndu-i, dragoste şi promi­
ţîndu-i salvarea, îşi pierde pelerillla, şi
aceasta rămîne pe podea ca o pată nea­
gră, sugerînd păcatul şi murdăria sufle­
tească. Scena „judecăţii", moment-cheie
all aic()iunii, aminteşte de tribunaJele In-.
chiziţiei ; dar inculpata se transfoi·mă în
acuzator. Sentimentele sînt sugerate cu
fineţe şi discreţie, iar plecarea Flo.rei este
1ma.tată cu o si;mpli<tate emoţfonantă şi
mu1t :lliresc.
Se remarcă, dillltre unterpreţi, Istvan
Mă-rba {Inv'ăţătoarea Flora), prin graţie,
sincerritate şi il uminozitatea prezenţei
scenice, Molnar Gizella (Doamna Nagy);
compoziţie energică şi valoroasă, Laszlo
Kăr,oly {Breobul), oscilînd între disimu­
lată bw1ă-credinţă şi spirit practic ; Bă-
1int Peter ·(Notaru, l) expune cele două fa­
ţete alle personajului - agresiviitate şi
s1ugămi.C'ie ; Botka Laszlo. (Poştaşul) are
un umor frust, Csergi:iff.i . L�szl6 (Muzi­
cantu[) joacă eleg,ant, Darvas Lasz'1o (Bă­
trînul Nagy) are o remarcabiil.ă forţă dra­
matică ; Gyi:irgy Andrăs (Tînărul Nagy)
e convingător mai ales în partea a doua,
pmn căldura sentimenteloJ:" şi jocul său
simplu. Ii secondează, cu utile contribuţii
în economia spectacoJulrni, Dobos Imre,
Simon Andrăs, Vărady MăTi.a, Veress
Laszlo. Szabo Zoltăn, Ki:imives Mihăly,
E. Sz;abo Lajos, Szabo Măria, Fillop Klara,
D. Vasarhelyi KataHn, Nagy p-ona şi Pi­
roska Klara. Util, funcţional, decorul lui
Kemeny Arpad.
1nvăţătoarea ri ămîne o realizaTe impor­
tantă a colectivU'lui din Sfîntu Gheorghe.
Mihai CRIŞAN
■ CINTllTI CU NOII
program satiric-muzical
de Syluenter Lajos
Conceput ca un divertisment de Reve­
lion pentru gustul unui public larg (mo­
n;ologuri, scenete, muzică şi numere de
dans), Cîntaţi cu noi! este mai mult de­
cî,t l\.l'D rprogram 9cazional. datorită valo­
rii literare a textelor, umorului fin şi, nu
în uitimul rînd, interpretării de bun nivel
artistk. Programul s-a impus aşadar în
lungă decît se aş,teptau reali'zatorii.
Pornind de la teme inspirate di.n viaţa
cl'.ltidiană (Cum circulăm adevărată
„tragedri.,e •a pietonului", Lucrăm cu pielea
clientului, ,amară s-atiră a necinstei, . în­
chis pentru inventar, Hai la pescuit ! -
pledoari ie pentru respectarea naturii), au­
to.Puil, Sylveszter Lajos, realizează veri, ta-
bile mioroeseuri sociooogice, mizînd pe
inteligente jocuri de cuvinte. Alte două
scenete, inspirate din etica relaţiilor con­
jugale, au completat acest panoramic al
cotidianuluii.
.Au a·ealizat acest elegant şi cursiv
spectacol regizorul Volgyesi Andras şi
scenograful Mircea Rîbinschi.
Dintre interpreţi se 1remar,că, prin vervă
şi umor de bună calJi,tate, Botka Laszlo,
Krizsovanszky Szidonfa, Laszlo Karoly,
Simon Andras, Fillop Klara, Szabo Zol­
tan, Kal,amar Gyorgy, E. Szabo Lajos,
Szabo Maria. D. Vasarhelyi Katalin. Ex­
celentă, prezentatoarea Balăzs Eva, se­
condată de Komives Mihăly. •
Desigur, actorii ,unui teatru de proză
nu sînt neapă.rat şi dntăreţi, dar o dic­
ţiune corectă, .ştiinţa interpretării şi pu­
nerea în valoare a versului situează ade­
sea solişti vocali improvizaţi ca Incze­
Ildiko, Balint Peter, Piroska Klara, Vă­
radi Marta sau Laszlo Kăroly la o cotă
s urprfi:izătaare.
M. C.

Nea Aurică admim, torii distribuţie în dramatizarea

Rampa''
JJ J
acum
50 de ani
• Nenea Gogu declară se­
, martie 1934 .
De Mărţişor, Teatrul
.Naţional revarsă Ploaia
.de aur! Titlul comediei
lui Victor Eftimiu smulge
suspine .nevoiaşilor de la
_galerie. e In atelierul său
din incinta Muzeului Si­
mu, pictoI'Ul Marius Bu­
nescu ex:pune pînze recen­
e
te. Ori de cîte ori „tea­
trul de pe Splai" al soţi-· raţiu, .rol jucat şi la ,pre­
lor BUJlandr-a e în criză
finianciairă, afişul anunţă
•o melodramă din alte
vremi. Chla,r încărunţit,
To, ny Bulandra e ferme­
-cător în .Marchizul de Pri­
e
ola. Ce ,;nume" are O­
pera Română ? Niculescu­
Basu, Di'nu Bădescu, Ed­
gar Istrati, Jean Athana­
si'u, G. FoJ.escu, G. Cos­
iescu-Duca, V. Chicidea­
nu, Virginila Miciora...
Român'ii cîntă marele re­
ipertoriu liric cu străluci­
re _ etl!ropeană, deşi n-au
condiţiile scenelor cu tr,a­
·diţie. Harul... e La Iaşi,
.Aurel Ghiţescu implineş­
te două decenii de carie­
ră. Reia pe F·ranz Moor·
-din Hoţii. Unde şi-o fi dus
din „dulcele tîrg" al „bol­
e
telor Teci" ? Debutează
în dramaturgie Ion Luca.·
Naţionalu1 îi joacă dra­
ma Iuda, ,cu condiţia ca
G. Ciprian s-o ,,ajusteze".
nin : ,,Ca om bine crescut
ce sint, îmi voi asuma
laudele şi -îi voi lăsa cola­
boratorului meu ;ponoase­
e
le ". La Ziirich arc loc -
concursul internaţional al
fanfarelor militare. 0r­
cliestra :noastră repr,ezen­
tativă -este condusă de ilo-
cotenent-colonelul Egizio
Massi,ni... viitorul mare
didjor ,al Operei Româ­
ne !e La semkentenarul
Fîntînii Blanduziei, C.
Nottara întrupează pe Ho­
miera absolută. Alături ii
stă, în ,rolişorul Glutto,
Iancu B['ezeanu, şi el in­
terpret semicentenar. Ma­
gii scenei sînt ovaţionaţi,
fără ca salia să şti- e că în
culise :lăcrimează regizo­
rul din 1884 şi de azi,
Paiul Gusty. (Regizorii nu
i-es î,ncă la apl4>uze !) e
întors din , turneul de
iaMă, Tănase pleacă la
Paris să vadă. ,,ce- mai e
pe ,acolo". Cine scrie noua
revistă ? Ce vedete vor
cobori m Gara , de No.rd,
împreună cu :năzdrăv;:inul
fiu al Vas-ltUiului ? Deo­
camdată reporterii nu pri­
mesc decît bezele de 'la
scara e
vagonului... La
Teatrul Ventura, marc
lui Gaston Baty duipă <ro­
manul Cr,imă şi pedeapsă:
G. Vraca (Raskolnikov),
G. Timică (Marmeladov),
V. Valentineanu, V. Ronea,
Marietta Deculescu, Silvia
Dumitrescu, Marietta An­
ca im1pun evenimentuil
tea,tral al lunii, cam săra­
că în spectacole. e Vul-.
cainicul N. Iorga are rm:111i
emoţi:i la repetiţiile pie­
selor s•ale. To , tul e perfect;
frazairea e -fără cusur.
Flancat de Paul Prodan,
Ion Mari- n Sadoveanu,
Soare, Z. Soare, Traian
Cornescu, idralllaturgul .are
reacţii u)ă:rinteşti, surprinse
de :trimisul gazetei, Ioan
Massoff : ,,Cînd d. Proda,n
face observaţii vreunui
interpret cru·e se încurcă
în rol, d. N. Iorga sare
în iarpărarea actorului şi
observă ,împăciuitor : «la­
să ·că pînă la premieră
învaţă dumnealui !»" 8
Soc:ietatea Aut:irilor Dra­
matici .Români organizea­
ză ,o ,agaipă colegială la
,,Gambri'rnus". local nemu­
rit de marele lor înaintaş,
Ca,r,agiale. Mihail Sorbul
,chiar observă' că stabrni­
,mentul �r fi cel mai ni­
merit .,sediu" J)entru socie­
tate. Preşedintele, Ion Mi­
nul-escu, ,îl fulgeră prin
groasele lenti'le. Supă>ra­
rea e îneacă în gulentl
unei halbe. Pa
, t·riarhale
Vl'emuri !
I. N.

23
www.ziuaconstanta.ro

Au şi trecut 20 de ani de cînd eleva
Daniela Anencov apărea ca prezentatoare
la emisiunile pentru copii ale televizi­
unii ! A colabornt apoi .la ,,Poşta copi­
ilor", a jucat în cuplul Daniela şi Aş­
chiuţă, a intrat zi de zi în casele noas­
tre cu surîsul ei dulce, cu gluma sub­
ţirre, prezenţă gingaşă în dTeptunghiul
de lumină. Intre timp, a crescut odată
cu spectatorii ei, devenind actriţă profo­
sionistă. Examenul de diplomă (1966) l-a
susţinut cu un rol „cu auTă" : Ondine
din piesa lui Gkaudoux. După o stagiu­
une la Teatrul Dramatic din Constan,;a
(roluri : Pix - Prietena mea Pix 'd�
V. Em. Galan, Elena - Războiul cu Troia
nu va avea loc de Giraudoux, Ana - A­
zilul de noapte de Maxim Gorki), DJ111i­
ela se întoarce la veritabila ei vocaţie
- spectacoluJ pentru copii, transferîn­
du-se la Teatrul „Ion Creangă",. unde
apare în chip de iepuraş (Cocoşelul ne­
ascultător de Ion Lucian), de Zînă (Pi­
nocchio de Collodi), de Ileană Oosîn­
zeană (Poveştile de aur), de femeie-şar­
pe (Poveste neterminată), de Scufiţă ro­
şie (Scufiţa cu trei iezi de Alecu Po­
povici - premiu de interpretare la Festi­
valul spectacolelor de teatru Pentru tineret
şi copii - Piatra Neamţ. 1973). Mai joa­
că : Adnana (Toate pînzele sus ! de Radu
Tudoran), Prinţesa Keghe (Soldăţelul de
24
www.ziuaconstanta.ro
VIITORUL ROL
DANIELA ANENCOV
plumb de S. Lichy), Domniţa RaJu.
(Iancu Jianu de Al. Mitru), Păpuşa (Pă­
puşa cu piciorul rupt de V. I. Popa),
Nely (Băiatul cu floarea de Tudor Po­
pescu). ,,Nu pot s-o uit pe Ilenuţa din
Snoave cu măşti de Ion Lucian, nu nu-­
mai pentru că spectacolul ne-a purtat
în turnee în F,ranţa, Statele Unite, Ca­
nada, R.F.G., şi R.D.G., unde s-a bucurat
de mare succes, dar mai ales pentru că
a făcut cunoscut teatrul nostru în lume".
Recitalul ... Şi cu Daniela... zece !, distins.
cu mai mwlte premii la Gala recitalu.ria
lor dramatice - Bacău, 1979, consacră
p,rofesionalismul şi multilateralitatea u-­
nei actriţe cu o notabilă carieră. Ceea
ce nu înseamnă deloc că Daniela Anen­
cov şi-ar fi pierdut aerul de adoiescen­
tă, spontanei.tatea şi prospţţimea . reacţi-­
ilor, candoarea : temperamentul ei artis­
tic se regenerează continuu priri bucuria
jocului, trăită · neascuns, emoţionant şi
convingător.
In nmsicahil Mary Poppins _ semnat de­
Silvia Kerim şi Marius Ţeicu, Daniela
Anencov va fi protaigon.ista. Regizor :
Andrei Brădeanu.
„După o «pauză» cam lungă, mă bucur
că teatrul ·meu îmu oferă posibilitatea
unei reale împliniri. Această bucurie se­
concretizează iintr-un rol extrem de a�ră­
gă:tQlr, daT şi greu. Faţă-til fa.ţă cu Mary
Poppi,ns, trăiesc o firească nelinişte : -voi
reuşi oare să mă identific cu această H-­
inţă nemaiipomenită, care, de fapt, exis­
tă ca făgăduinţă î-n fiecare dintre noi,
dar se dezvăluie numai celor generoşi,
inolinaţi către vis .şi poezie ? Personajul
este Jnvesti.t cu o funcţie simbolică : el
reprezintă a,peluil ,1a imaginaţie, sensibi­
-l!itate şi duioşie, de care uneori, avem
nevoie şi noi, cei mari, nu numai cei
m1c1. Ln această poveste mereu surprin-
7.gtoare si ,nlin'• -.rl,e f.q,r-mec, în ca,·P. r:0tl­
dianul se îngemănează cu miraculosul,
Mary Poppins dirijează totul cu bagheta
rnagkă a 'inteligenţei şi umorului. Bine-­
înţeles că un astfel de rol cere interpre­
tei totul, 1ncepînd cu o sănătate perfectă
şi ,contincind cu ,atributele a ceea ce·
numim «actor total» ; trebuie să cînţi,
să dansezi, să păstrezi în permanenţă
controlul fiecărei reacţii şi să-ţi dirijezi
temperamentul potrivit personajului. Am
sper,anţa că efortul intre�i echipe sP.
va fina.liza într-o reuşită".
 VIITORUL ROL

ROMEO MUSETEANU . .
Elev al profesoruJ.ui Alexandru Finţi,
Romeo Muşeţeanu a absolvit Institutul de
teatru „I. L. Caragiale" în 1963. A debutat
pe scena Teatrului de Stat din Baia Mare
cu rolul Consilierul Hardacre din Scan­
µ,aloasa legătură dintre domnul Kettle şi
doamna Moon de J. B'. Priestley. Au ur­
mat : Antipholus din Comedia ernrilor de
Shakespeare, Cloşca clin Procesul Horia
de Al. Voitin . La Teatrul de Nord din
Satu Mare, joacă, printre altele : Matei
Millo (Mi!lo director de Vasile Alecsan­
dri), Pastorul Chasuble (Bună seara, dom­
nule Wilde! după Oscar Wilde), Un
căpitan (Procesul rebelilor de pe
„Caine" de Herman Wouk), Contele de
Foliais (Războiul vacii de Roger Aver­
maete) : ,, ... o întîlnire profesională care nu
se poate ui-ta, cu regizorul A[exandru To­
cilescu'·. Actor de compoziţie prin exce­
lenţă, cu un registru variat, posedă teh­
nica, dobîndită prin exerciţiu, de a pJne
în valoare datele personajului, fără a
apela la soiuţii .de rutină'; ';itiind să-şi
aleagă mijloacele interpretative, gestul
său scenic are siguranţă şi precizie. M-am apropiat cu o . anume sfiiciune de
,,Am norocul să fac par,te din colecti­ acest Om, prin mîna căruia au trecut
vul Teatrului «Maria Filotti» din Brăila, atîtea generaţii de elevi. Dorinţa de cu­
în firuntea căruia se află multilateralul noaştere pe care vrea !\ă le-o insufle în­
om de teatru Constantin Cod,rescu, a că­ văţăceilor săi nu se limitează la micul
rui dăruire constituie pentru noi un univers pe care-J păstoreş·te în condiţiile
exemplu. Atmosfera de lucru stimUJlatoare unei existenţe aspre ; el încearcă să le
ne-a ajutat p toţi să ne descoperim noi lărgească orizontul, îndrumîndu-şi elevii
valenţe interpretative". Din fişa sa de' să 'iasă din şablon,· să-şi lase imaginaţia.
creaţie pe scena brăileană, reţinem : Ban­ ·să luc,reze. Calităţile lui spiritu-a le. fac . din
cherul (Pămîntul după orele zece şi dascălul Kiro un clarvăzător ; el sădeşte
cinci de Dan Plăeşu), Rufe. (Uitima întil­ în cei pe care-i formează idei generoase
nire a Cavalerilor Magnoliei albe de - cum este aceea a cultivării relaţiilor
J. Preston), Tudor Bălosu (Moromeţii de de prietenie şi bună vecinătate între sta­
Marin Preda), Alexandru (Reţeta fericirii te:J.e din Balcani. Imi place foarte mult
de A. Baranga). să joc compoziţie ; aceasta e, în fond,
,,Piesa Incercare de zbor a drarriatur- c;0ndiţia f.i;r�scă a actorului. Această
' gului bulgar Iordan Radicikov îmi prile­ partitură plină de poezie, de pitoresc, ale
juieşte a patra colaborare cu regizorul cărei semnificaţii o aprnpie de recepti­
Constantin Codresc·u. Acţiunea se petrece vitatea noastră, oferă multiple şi impre­
cu 44 de ani în urmă. Viitorul rol : das­ vizibile posibilităţi . şi înseamnă în ca­
călul Kiro. Este un bătrîn învăţător, în­ riera mea o piatră de încercare".
tr-unul dintre frumoasele, pitoreştile că­
tune bulgăreşti din creierii . munţilor., Maria MARIN

25
www.ziuaconstanta.ro
ln. prim-plal!_t
A

Valeria Gageal ov
Nu a făcut ni.ciodată ,parte din batalio­
nul actriţelor „bătătoare la ochi" ; după
,cum, într-o lungă carieră (anul acesta
sînt 30 de ani de cînd, neclintită:, a ră­
mas în ansamblul Naţionalului), nu a
intrat nici în cohorta celor care au ştiut
să „bată ia uşi" - pentru un articol, o
reclamă. o inserare în coloanele unor ga­
zete de specialitate ; nid în iritantul di­
vizion al celor care ştiu să „bată la cap"
diJrecţiiJle, organizaţii,le sau regizorii, pen­
tru dobîndirea unui rol, a unU!i avantaj sau
a unei gradaţii. N-a vrut şi ni-ci nu i-ar
fi stat bine ! Valeria Gagealov, căci des­
pre e'a este vorba în acest portret, a pre­
ferat modestia în re1'aţia ei cu lumea tea­
trală, dar, trebuie să recunoaştem, această
modesti·e nu i-a stat deloc ,rău, iar în
.relaţia cu publicul larg · nu a văduvit-o
de străluci,rea pe care calitatea ei umană,
dar mai ales. calităţile fizicului ei, talen­
tului ei, născut şi nu făcut, o înd1ritui.au
s-o aibă. Uneori şi modestia - care, între
noi fie vorba, în această meserie extra­
vertită poate deveni nocivă - e capabilă
să dea rezultate, şi nu dintre cele care
ar putea fi desconsiderate... La Valeria
Gagealov a dat ! Pentru că, precum jalea
îi stă bine Electrei, modestia i-a start; bine
Valeriei Gagealov. Poate că portretul pe
care îl fuc acum acestei actriţe este şi
el o rezultantă - fav,orabilă, să oredem -
a acestei funciare modestii.
Nesolicitat, nerugat, neîmpins, îl scriu!

26
www.ziuaconstanta.ro
 ln „Nora" de Ibsen, alături de
Gh. Cozorici
O siluetă elegantă, dar, Doamne, cite­
odată cu un mers cam de raţă leşească,
un port de cap demn şi, de ce nu, aris­
tocratic, o privi-re initeligentă, cu miele
străfulgerări ironic-sarcastice, dar şi' de
o telurică bliîndeţe autohtonă, sînt atri­
bute care· azi dau imaginea acestei
multilaterale actriţe.
S-,a născut moldoveancă, pe malul Si­
Tetului, la Galaţi - mulţi acto;ri a mai
dăruit provincia românească teatrelor
Capitalei ! -, a făcut ,acolo şcoală, şcoli,
s-a mai şcolit şi prin Buzăul va1ah, unde,
ia intrat în sfera de atricţie. a Thaliei
locale, cu trupele de amatori care i-au
intuit talentul inrcipient, distribuită fiind
in O zi de odihnă de V. Kataev ; apoi,
cu o rµamă .ră;z;bătătoare şi cu două su­
rori mai miti,te1e, s-a mutat 1,a Bucu­
reşti, 1:1nde, după nu prea multe momen­
te de reflecţiune, a dat ex,amen la proas­
pătul Institut de artă teatrală şi cine­
matogr,afi<că „I. L. Caragiale". A dat exa­
men şi a intrat ! Cnmisia care a accep­
tat-o în rîndurile studenţimii actorices­
cului meşteşug er,a formată din mari
nume ale scenei româneşti şi din cor-
www.ziuaconstanta.ro
Cu Radu Beligan în „Prizonierul
din Manhattan" de Neil Simon
pul pedagogic de aur al noii şcoli româ­
neşti de teatru : Storin, Şahighian, Mibai
Popescu, Timică, Fiuţi, Ghelerter, Aura
Buzescu, Beate Fredanov, Irina Răchi­
ţeanu.
A ailes-o IJ.a c'laisa ei artista emerită
I.rima Răoriiţeainu, inu ,pentru că şi una
şi ceaj:alttă erau născute pe ma-Iul Du­
nă;nii, ci ,pentru că a simţit ,că rata „are
ceva de spus".
, DlllPă ,pat11u ani de studi'i i.rutense ou
p, 11ofesoaira admirna-tă, ,un exa,m€111. strălu­
cit de -absolivenţă, fonmat din trei suc­
cese autentice : 1\ntigona de Sofocle, Cei
din urmă de @orki şi Ursul de Cehov, în
regia lui Ion Cojar, coleg de generaţie,
apoi un angajament-fulger la primul tea­
tru •al ţării şi debutul într-o excelentă pie­
să sovietică, Platon Krecet de Korneiciuk.
înitr- 0 distri,b.uţie săiribăitorească : Sonia
1
Olucwu, Geo Bartoin, Costache Antoniu,
Sillvi,a Dumibrescu-Tim ,kă, Caliboreanu,
Beli;gan, Mlairia VolunJtaru. Debut, nu glu­
mă ! Seară de seară, swpr,a-şcoa-lă de
iteatru, şi asta •timp de aiinci ani de re-
1prezentaţii cu sUJcces, în •regia pedagogu.:.
Lui AL Fi:nţi.
27

. Si�ă Alexandrescu, Mony Gheleriter,
Fmţ1, Sadova - corifeii de pe atunoi ai
�pectacdlelor Niaţi-onaJului - se băteau
s-o a1bă în echiJpă ... Frumoasă, taileintată,
tî:nără, serioasă, Valeria (!jagealov pute?
.pigmenta cu .farmec fiecare distribuţie...
Sică şi Fi.nt, eş.teainu au plasat-10 în Mo­
Here - .Angelique şi Elmi,re din Bolnavul
închipuit, respeativ Tartuffe. Tot Sică a
distr,jJbuit-o şi mtr�o nouă versiune sce­
lI1i,oă, mai tîlnăJră, dim D'ale carnavalului
î,n Didlin.a, pe ca,re o j,ucase şi la Buz",,,'.
în teatrul amatorilor ; Sadova - în Un
post rentabil de Ostrovski şi i:,, Doctor
Faust vrăjitor de V. Efttmiu (,unde ima­
grun,aţi-vă, marea acllriţă şi delica�l om
oare este şi a fost Marietta Deculescu
împotriva voinţei soţiei... autorului, i-�
cedat - gest de neuitat - partitura. de
ingenuă) ; Mony Ghelerter, atît de dornic
de vedete, i-a a0ordat credit cu Regi1t1a
tînără din Regele moare de Eugen Io­
.nesc_u, .precum şi în Surorile Boga de
Hon.a Lovinescn şi în Furtuna de Shake­
speare. Mai tîrziu, pe atunci debutan-
1luil în regie Berechet i-a dat rioluri de
prian-,plan în Parada lui E:llti,mi,u, Visul
nopţilor noastre, Prizonierul din Man­
hattan şi în mai multe 00nferinţe ex-
în rolul Elmirei din „Tartuffe" rle"
Moliere, alături de Ion Finteşteanu
26
www.ziuaconstanta.ro
peri.mentale, i:ndţiate şi prefaţate de spi­
rirtJUJ. şi geniul oratoric al lui Ion Marin
SadoveaJIIJU.
Cele mai iUhite roluri : Nora lui Ibsen,
pasărea ce-şi părăseşte cuibul, în regia
lui Ion Cojar, alături de Bai-ton, Ralu­
ca Zamfirescu şi Rauţchi ; rolul profesoa­
re: di:1 Institutorii de Otto Ernst. în regia
lui Ion Finteşteanu ; şi, bineînţeles, rolul
din Oameni şi şoareci, lingă Florin Pier­
sic şi sUJb 001.drumarea lui Finţi: Roh�1ri
i,u1bite, printre foarte multe •roluri dragi...
Mia:'lcea Şte:tăinescu, Ba-ranga, Everac, ţ,ra­
ghiu - d,ţiva di:n,1Jre mulţii autori ro­
mâini slujJţi ou devoţiune, Shakespeare,.
:0UJ1,tpide, Garcia Lorca, Cocteau, Tennes­
see Wi111iams - nUJITle de uriaşi ai lite­
raturii planetei, slujiţi şi ei cu aceleaşi
respect şi dragoste de adevăr scenic şi cu
acelaşi succes. între timp, voce dulce pen­
tru dublajul actriţelor străine Franc;oise
Brion, Genevieve Casile şi Antone11a Lual­
di, în coproducţii cinem;:i,tografice ; o reu­
şită cinematografică, o speranţă pentru
mai bine în Moara cu noroc a lui Slavici,
apoi o lungă aşteptare pentru realizarea
încă a cîtorva apariţii nerelevante, în
cîteva filme ale studiourilor din Buftea ;
multă televiziune şi nu pe alese, dar şi
lotre Matei Alexandru ş i Florin Piersic
în „Oameni şi şoareci" de John Steînbeck
prezentarea prestigiosului festival "Cerbul
de aur" de la B.raşov, de unde s-a ales cu
o autentică popularitate şi cu o ... căsă­
torie ferdcită... In rest, rol.urt mai mar;i
şi mai mici, norme minimale, sarcini ob­
şteşti şi gospodăreşti .(ca actriţă talentată,
e bineînţeles · şi dotată gospodină), mari
bucurii şi mici înfrîngeri, amintiri şi spe­
ranţe, admLraţii neclintiite pentru persona­
liLăţi actoriceşti care i-au devenH modele,
de talia graţioasei Elvira Godeanu, muUi­
lateralei Irin.a Răchiţea.nu, tandrei Ma­
rietta Deculescu, clocotitoarei Tantzi Co­
cea. sau puternice personalităţi de :regâ�
zori-pedagogi, care au îndrumat-o la pri­
mele începuturi - Şahighian, patern pro­
fesor de vorbire scenică, Finţi, pătimaş
pedagog, Sică, dascăl de comedieni... Şi
un singur reglet : nu a jucat nic.iodată
într-o comedie muzicală (nu e un secret,
glasul cultivat al Valeriei Gagealov este
de un 1·ar carat) sau î,ntr-o operetă. Nu-i
timpul pierdut, Valeli-a 6-agealov, să ne
amintim cu toţii că fiecare zi este prima
zi.

Mihai GIRNIŢĂ

ln „Regina de Navarra" de E. Scribc

În „Regele moare" de Eugen Ionescu, alături de Şt. Mihăilescu-Brăila

şi Aura Buzescu

www.ziuaconstanta.ro
 - Dan Tărchilă, aţi împlinit 60
de ani, şi îngăduiţi-mi să vă urez,
în numele redacţiei şi al meu, ,,La
mulţi ani !" Dar importantă este
nu atît vîrsta biologică, cît starea
de spirit a unui om care, pe de o
parte, a acumulat o experienţă a
creaţiei, iar pe de alta, are d-0rinţe,
proiecte, ambiţii de ordin literar,
proprii oricărui scriitor, de pînă
în sau de peste 60 de ani.
. Prima întrebare este aceasta:
acum, după numeroase piese scrise�
publicate ori montate pe scenele
teatrelor din capitală şi din ţară,
care este distanţa între ceea ce aţi
intenţionat, cu fiecare operă, şi
ceea ce aţi scris ?

- Inainte de a intra în fondul chesti­

unii, ţilil să doclar că acest in.te.rviiu se
datorează exclusiv intiiţ;iativei şi perseve­
rei!lJtei rrui Paiul Cornel Chitic.
Nu-/lTI<i esite de1oc uşor, mămtur,isesc, să
răs[Pwnd la întrebaire ; c,in,d am ÎlniCeput
să SC1riu teatru, IllU mi-am pro:p:us să a­
jung la· vî-r.sta de 60 de ani şi să mă g!În­
desc .la U!Il fel de „ooncluz,ie" asupra a
ceea ce v,oi fi scris. Actum, gî,r:11d'ilnldu-mă
retrospectiv, mi-e difici.'l să tra,g ,o lill'lie
şi să fac suma a ceea ce am rea.lizat.
Aş putea să S[PUln doar că teaitr:uJ pe
caire 1-atm s�ris ,îl soc-otesc• un preambul
a ceea ce doresc să scriu de-:acum m­
colo. deşi nu ştiu cît timp şi cîtă forţă.
ain uri v,oi mai avea ; eu 1,per să le am,
dar soar!ta es1te, ca de obicei, i:mprevi­
zibi1lă. Am scris multe piese (mi s-a re­
proşat, uneori, că. am scris prea mult,
un cercetă,tar din �.F.G., . Georg Stano-·
Dan­ mir, a .fost vehement împotriva canti­
tăţii de texte scrise de mine) ... E ade­
vărat că am scris foarte mul<t şi, dacă
Tărchilă e să fiu. smcer, într-•o se'lecţie a ,celor
iz,buttte cit de oît, fără în!doială că ar
tin,!Jra mult mai puţine....
Totuşi, nu-mi ·reneg nici o ,pagină, ,nici
un IiÎJnd, pentmu că am scris cu oo,nşti­
<inţa curaită că voi oontr.1bui şi eu la cul­
• ,,Totuşi, nu-mi reneg tura şi la sp'Îlrituailitatea r-omân-ească.
Nu a,verrn dreptul să ne judecăi;n pe·
mp. . o pagma
. ·..,, ''
... noi Îll1,Şine decît suib r,aiportu,l putinţei şi
al dorti,niţ;ei noastre de a face crulitu'I'ă r;o­
mânească ; • ,despre valoarea noastră vo , r
vorbii alţii, şi poarte nu contemporamri.. şi
aceia vor vo11bi bill'le despre noi ; aşa a
• ,,Încerc să fiu contemporan cu fost şi va fi cî-t va fi ooltură pe lume.
contemporanii noştri'' Deci l.a întrebaire pot să răspu:nd că am
încercat şi am avut u,neo,r;i sentimentul
că am izbutit să s-criu bine dî,te cev,a din
cee ,a ce am v,oit să scriu, dar că abia
de-,ac,um îm::CJ1lo mă socotesc în măsură
• ,,Am fost crescut şi educat să scriu mau profum,d, şi maJ curat şi mau
flrumos pentru cultUII'a românească.
să cred în ideile româneşti - O întrebare graţie căreia sper
şi să le iubesc" să depăşim inevitabilele declaraţii
cu iz, vrînd-nevrîncl. convenţional.

30
www.ziuaconstanta.ro
 Hai să ne închipuim că vă aflaţi
la masa de scris, că tocmai vă
apucaţi de scris la. o piesă, iar eu,
ca un diavol şchiop şi răutăcios, nu
vă las să lucraţi şi" vă tot sîcîi :
cum vă proiectaţi piesa, la ce a.nu­
me gîndiţi în afara c'elor ce se în­
timplă în piesă, cape sînt subtex­
tul şi contextul i,afonţienate pen­
tru viitoafea piesă, chiar înainte
de a scrie primele cuyinte etc. In­
trebarea este, desigur. indiscretă şi
incomodă, dar încerc să aflu cum
se încheagă acel ceva pe care-l nu­
mim psihologia creaţiei. Deci
sînteţi de acord, da ? - ne închi­
puim că sînteţi 1�- masa de scris
şi începeţi să scri.eţi o piesă de
teatru...
Da, ,soriru a0UJJ.11 Ia o piesă... nu cred
că am un alt· fel de stil de luc1,u decît a'1
oriJcăirutl a,lt sc,rj_i1Jor ; exi,stă ceva comun
t'UtuI1ora şi oare se 11rumeşte, . nu şrtnu cit·
de convenţtonal, �IllS!Piraţie. Tot ce pot
să �Ull1 este că 11:a fiecare pi'esă d tea­
tru p, oo,nesc d, e ,la, o idee.
- Ideea este oferită, sugerată,
extrasă din realul contemporan sau
este cumva de origine „culturală", ·
teoretică ? ·
Nici asta n-aş pUJtea spU111e, pentru
că, de pildă, Io, Mircea Voievod am
s0I1is-o în unma cererii teatrrul'Ui din Con­
s·baruţa. Dair socotesc că Mi.iicea Voiev:od
era o prezeruţă :Eoairte veche şi persisten­
tă în conştiilnţa mea. Cererea teatrului a
:fiost 'lllil accildenrt; care m-a făcut să scot •
di111 oonş,tiinţa, mea şi să• ma:teisiarrizez li­
terar fi,gura acestUJi voievod. Poate aş fi
· soris-o ,peste u111. am, doi sau cin,c,i, C'U
altă ocazie... Alpoi piesa mea Zidarul am
,ooris-o dintr-o bulburaire res,tmţită la pre­
miera piesei lui Blaga Meşteru.I Ma­
nole.
Oîn
, d
, am plecat de la tP,itt,u - era
g;:,rin '68 -. spectacolul era excepţional,
mi-aim SiPUIS : ,,aşa cev,a nu se poate, nu
e pos�băJJ !", .desd,gruir, gînidindu-1mă la Jert­
fă ; voi scrie o piesă pol'Ililnd' de la a­
cest : ,,aşa ceva nu se poate ! "
- Deci, cu această piesă ne a­
flăm în replică faţă de textul lui
Blaga_. O replică polemică.
- M-,aş sfii să spun acest Lucru. Blaga
este un monument a!l. oultun.-ii noastre,
, căirufa nu cred că-i 1pu1'em da o rep],ică
noi!
Dar mc1 o replică, oricît ar
fi ea de polemică, dată unei opere
aflate în patrimoniul naţional ori
universal, nu este o ,negare, o anu­
lare a a.celei 01>er(!l ! Ci mai de­
grabă este expresia dreptului ori­
cărui scriitor - un drept care se
plăteşte scump în caz de eşec -
de a dialoga peste timp cu valori,
concepţii, mentalităţi, ideologii es-
www.ziuaconstanta.ro
tetice, într-un cuvînt, opere de cer­
tificată valoare.
Ei, da, fălră Îll'l.doială... :Piesa Zida­
rul, dacă-mi pot î.ngăidui o astfel de afir­
maţie. este o reiplrlică -. irndiferent dacă·
este i2Jb'Utiită sau nu, asta nru discutăm
ali,ci - dată de pe poziţiile noastre con­
temporaine.
Deci soriru acum o piesă nrumită Călă­
torie fantastică, o' repunere în actwal.ii­
tate - numai ca idee, fireşte - a basmu-
1uti Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără
de moarte. O piesă pornită de ,1,a filozofia
românească desipre căutarea veşniciei, o
idee reallizattă de poporul 110mâin m,a,j fru­
mos deci,t în foLclorrul oricărui. a'lit· rpopor.
- Din propriile dumneavoastră
mărturisiri •constat că o ivare par­
te dintre lucrările scrise se în­
fruptă, izvorăsc din sau vizează
teme universale. Inţeleg din aceasta.
dodnţa dramaturgului Dan Tărchi­
lă de a racorda efemerul momen­
tului la marile arcade spirituale-de
care cerul Europei este împînzit ...
- Aş vtrea să cired că a,m abordat a­
ceste :teme penrtiru că am fost crescut îin
ires>pectufl spiTitua11Ji,tărţii româneşti. Şcoa­
ila şi fami'lia mi-iau impl1iimat în ouget
1iot ce este, ma1• pirofund şi mai f:ritmnos
î,n gîntdiirea şi în simţi-rea r,omânească.
Am fost crescut şi educat să cn.·ed 'În
ideile româneşti şi să le iubesc. De ai.ci,.
şi ruu dliintr-1O î111dinave oa·reC'UID fil,ozo-•
:lllioă•, se trage literaitura pe ca:re o scriu.
- Aşadar, copilăria şi tinereţea.
au fost legănate şi îmbibate de spi­
ritul culturii româneşti ; dar pro­
fesia dumneavoastră, accidental sau
nu, a fost, la început, aceea de me­
'°1ic. Profesia asta, ca e înseamnă
un contact direct cu biologicul, cu
visceralul, cu concreteţea omului
viu, a avut vreo influenţă în ::ipa-·
riţia. şi evoluţia clramaturgului de
mai tîrziu?
Cred că da ; influenţa a constat..
în primul rînd, în dorinţa de ,claritate a
ideilor ; oa medl1c, nu mi-aim putut per­
mÎJte nici-odată să :fil,u c,onfuz, să accept
confu , zi,a, echdvo, oul. Medi,cu,1 este omull
caire trebuie să pr-keapă, să constate
ex\clct reaili:tatea ; -realitatea, aşa oum e
ea. N-am putut să accept echiv·ooul idei­
lor nitei im teatm11. Nu ştiu cît am. izbutit
acest lcucru ; poate că uneori am fost
prea exact, 1udd, dar nu-mi pa!re rău ;
acesta şi aşa sîint. eru...
- Deci, profesia de medic nu
v-a predispus către scormonirea,
descoperirea, cercetarea anecdoti­
cului :..._ anecdoticul suferintei, a­
necdoticul stărilor preclinice; post­
clinice...
Mai degrabă, profesia de medic
v-a limpezit sentimental, afectiv,
v-a limpezit tactica şi strategia a- ·
31
 propierfr de temele literare care
vă sînt dragi.
Am fost întotdeauna, deşi mi. se re­
pr,oşează uneori acest lucru. un mare
senfilim ental.
Dar sentiunentele de dragoste, de si,rn­
:P,aitie. de admiraţie, chiar exacerbate fi­
iTlld, am înceroart să le trec prtrutr�un fil­
tru roţian,al ; a,m ac, ceptat să iubesc, să
adrmilr sau să ur.ăisc, dar am virut să ş<biu
de ce iubesc, admir sau urăsc.
- Din cele ce-mi spuneţi, înţeleg că
savoarea, carnea, umoarea replici­
lor sînt ale sentimentului, ale 'afec­
tivului şi afectuosului care e Dan
Tăr<!hilă. Dar ce vizaţi, ce urmă­
riţi, care sînt subtextul şi contex­
tul piesei pe care ne închipuim a­
mîndoi că o scrieti ?
Am abordat motiv�l Tinereţii fără
bătr�neţe... din ,punct de vedere
conttern,poraru, Azi, ştHnţa ince,pe să air­
gwmenteze o· tpoteză dim ce în ce m!3li
răsp]n.di•tă. ,cum că în al-te sisiteme olia­
netare, im altă pa,11te a unwersului, tim­
puil cUJ1 ge altfe1 deCllit aici pe Părnînt .
i
-c'hti.arr în această revi•stă, atunci .eî,nd a
NOIÎ a,m „rezolviat" această i,poteză jmpe­
cabil din .punct de vedere moral, în bas­
mul românesc amintit, pentru că am in­
clus întoarcerea lui Făt-Frumos pe Pă- :
m$nt, ca să povesteaJScă oamem.illor ce a
trăi,t. ce a văzut e!l în a1te J,um
1 i d. Nu S-'a
mulţ,uim'i-t să desoo,pere un aidevăJr, mai
ilmpor1lant a fost să se întoaa:ică - şi
asta cu 01,ice pret. - şi să arate oame­
nil1or adevăiruQ acela ...
Cii oameni-i l-au îll1/ţeles s,a·u nu, a:sta e
cu totul aLtoev,a... poate că Făt Fruimos
s-·a frlrtions prea dev.i.-eme, dair, orio, um,
exiperieni\)a 1,u1i a rămas... Eu reiau acea
ex,perienţă a peman.ajului de ba:sm şi o
tr,a,nspun Îl11 lumea noast, ră, oa.re a.re mullt
mai muil,te diate şi nosi,bi,Jităti de dernan­
stnre a aceSltui adevăr... de basm.
Mii.num:at rărmî,ne că acest om. dUJPă o
ex.tJerient.ă excetotionaJă. s-a îm tm,s îna­
poi a,casă,, pe Părmiirut. rnn:um,ţînd l ,a toate.
Întîmplarea ou iepurele vînat în Va­
lea Plîngerii este o intervenţie a elemen­
tului teres•t:riu, uman, care face exp]ka­
bilă îinboa,rc
, e1'ea dilntr-o viaţă veşntcă şi
neumbrită de vreo suferinţă, fără să o
pună î,n seama personajului. Dar perso­
naju- l se în·toai·ce dm pr-0p1i,e voi,nţă..
Deci, viz;iUJilea este contemporană. nu
neapări:iat a mea, personală, pentru că
fiecare dilnitre noi, cei care sori,em, ne
integrăim unei vizi wni genera1e contem­
porane, SÎITTtem purtătO'nii ei de cuvînt.
şi nu sîn.tem 01,igiina1i deoît în măsura
în oare societatea noastră este origi­
nală...
- Deci, dramaturgul . Dan Tăr­
chilă, cunoscut prin piesele sale
istorice sau de inspiraţie mitică,
este contem·poran, prin aspiraţii,
contemporanilor săi.
Da. Cel puţin, încer-căim să f.im con­
temporani cu contemporanii noştri. De
aceea, te rog să consemnezi amărăciunea
mea oent1,u 1 fel'llll cum sî,nt p.riVJi·te U111.eori
înceroăirile mele - aşa cum s-a întîmplait
acceptat să publice un articol care a
jigniit nu numai rea ' lizarea, ci şi inten­
ţiile .piesei mele.
- întreb acum ca simplu re­
Jlorter : pe cînd o antologie realizată
chiar de dumneavoastră, printr-o
selecţie operată într-o cantitate
,,reproşabil" de mare de texte ?
AITTtdlogia nu o voi putea face de­
cît .după ce voi scrie textul de \Care ţi-am
v,orbilt. si alitul pornit de la celebra bala­
dă Mioriţa.
E' o tentati-vă exbrerrn de difidlă, ten­
tativ,a aceas,ta...
P,oalte că, din-1:re cele 60 de ,piese. voi
reailiz;a o selecţie de 10�12. cu care să
mă pr,ezilnt în fata publiicului cu fountea
sus.
- Succes! Mult succes. Dan .
Tărchilă!
Paul Cornel ClUTIC

telex-,,teatrul··•te/ex-,,teatrul"•telex-,,teatru/''
Deşi cu mare întîrziere
- de care FAIMA se face
răspunzătoare - consem­
năm consistentul număr
12/1983 al revistei băcăoane
,,Ateneu". consacrat aproa­
pe în •întregime teatrului.
Dintre numeroasele arti­
cole cuprinse în sumar,
am reţinut editorialul
,,Teatrul - educaţie pa­
triotică, revoluţionară", su­
ita de opinii grupate sub
genericul „Patrimoniul
dramaturgiei naţionale -
din bibliotecă pe scenă"
(semnatari: Virgil B1·ădă­
ţeanu, Sorina Bălănescu,
Maria Vodă Căpuşan. Con­
stantin Cubleşan). colocviul
.,Regi.zorul, ideolog şi pe­
dagog al teatrului" (parti­
cipanţi: Aureliu Manea,
Szombati Gille Otto, Nico­
lae Scarlat, Dan Stoica),
piesa într-un act Jocul
umbrelor de Daniel Tei, o
consistentă secţiune pri­
vind cartea de teatru, opi­
nii despre dramaturgie şi
critica de teatru, o scri­
soare inedită, adevărată
profesiune de credinţă a
regretatului Ştefan Ciubo­
tăraşu ş.a.m.d. 1ntr-adevăr,
foarte interesant număr •
(continuare la p. 81)

32
www.ziuaconstanta.ro
 Caiet de spectacol

· 1vONA, -PRINCIPESA BURCUNOIEI

W. Gom�rowicz
de
TEATRUL MIC
www.ziuaconstanta.ro
 ■ CĂTĂLINA BUZOIANU
Un studiu
de limbaj teatral
• întotdeauna ,pornesc la lucru de la
problema spaţiului, de la înscrierea ac­
tm.;u]ui ca o hieroglifă în spaţiu ; corpul
iui trebuie „să scrie" staTea sau situa­
ţia în care se află. tlntenţta pare for­
mală, dar ea cOTespunde structurii in­
time a tex·tului ; căutam Forma (per­
fectă !) a reprezentaţiei ; am anulat
citeva soluţii de decor, pînă cmd, in · cele
din urmă, am aj-uns •1a varianta aleasă,
o reprezentare a · structurii c-ristalululi.
Decor rigid şi totodată. proteic, ·.conţine
For.ma şi Deformarea. Nu căutam numai
un decor, ci şi o carcasă . pentru actori.
Actorul, în decor : melc ce-şi poartă co­
chHia în spate. Imaginea spectacolului
trebuia să sugereze actorul prins in
această carcasă., într-1.IJil mediu perfect
închis, din oare nu poate ieş·i. Sub
această carcasă au loc evenimente, pre­
faceri, ,aparent spaţiul e transformabil,
dar e :făn.-ă ieşire.
· Căutam soluţii... Mi-ar fi plăcut un
cadru rea.1,ist, oe-ar fi i.lustrat locul po­
veştii : un parc şi un castel. Mă gin­
deam 1a Castelul Bran, la Muzeul Bru­
kenthal, doream să jucăm actul I iln
parc şi celelalte înăuntru. Am inceput
repetiţiiJe la Muzeul de Arlă., i:n sălile
de· Artă medievală; -experienţla.. s-a aril-
. tart; linteresantă. Se juca ilia !l_lar1Jer, folo­
sindu-se strana, tronul, baldachinele etc.,
apoi se juca 1a balcoane, urmînd ca în
actul U publicul să se' deplaseze la etaj,
• unde într-o sală anume amenajată. în-
-conj�rată pe trei laturi de spectatori., ar ·
fi fost montată structura actuala a de-
· eya îngrozită de manifestărue. de gestu�
conrlui.
S-a repetat de asemeni, Ja Teatrul
Foarte Mic, folosindu-se în acelaşi
mod balcoanele, scăril. e, ancadramentele
sălii. In ambele variante se cîştiga mult
în relaţia cu publicul, spectatorii erau
într-un fel implicaţi ; azi, ipe scena Tea­
trului Mic, re1aţia cu s,.l?ectatorii apare
total diferită : spectacolul irită, ener-
34
www.ziuaconstanta.ro
vează., pare rece şi distant, comunicarea
e îngreuiată. Actorii însă preferă cutia,
iita11i,ană, s-au arătat refractari celorlalte·
formule. Grea a fost, pe scena pe care
jucăm azi, ada;p1Ja-rea 1a decor. Căci, lu­
cru paradox;al, spectacolul era „gata",.
mişca-rea, la fel, dar jucam iăn.-ă dece,r,
structura spaţială, unidimensionată, era
„desena,tă" pe_ podeaua scenei, ceea ce
îi făcea pe actori să se simtă mai liberi.
• Lucrul cu actorii. La · început, lec-·
turille au decurs într-o atmosferă eufo-­
rică, actorii lucrau cu plăcere, manifes­
tau o adevărată bucurie Jiaţă de text, le·
plăcea această piesă „foarte bine sc,risă".
Dar, pe măsm·ă ce spectacolul se în-­
chega . şi începea să-şi impună expresia,
se năştea revolta. A urmat o perioadă
de împotrivire, de înclîrjire a act0rnor·,
pe care senzaţia că sînt „manevraţi" de·
•către regizor îi iirita la extrem. Meto­
dele prin oare încercam să-i aduc la.
înţelegerea rolurilor li se păreau abe­
rante. Cele mai mari şi mai dificile pro­
b.leme ;"-a ridicat personajul Ivonei ..
Rodica Negrea nu -accepta :r;n:ijloacele ar­
tistice .pe care i Je p , ropuneam pentru.
a configura semnificaţii-le 'Personajului.
Intrebîndu-mă, la început, ce trebuie să.
fie Ivona, răspunsul m , eu „un
obiect" - a şocat-o. Realiz•a1rea ro1u1ui.
i s-a părut o tortură·, nu voia în ruptul
capU'lui, se împotrivea din Tăsputeri. să
joace „un obiect", ,,un balon" adus în
glumă 1a Serbare, la Fiesta. 'I'i expH­
cam situaţia Ivonei în :raport cu cei-·
lailţi, insistam asupr:a superiorităţii ei
obiective faţă de Curte; :liaptul că-i ce­
ream să-şi ·anuleze demnitatea să su­
porte batjooura, maltratarea, agf, esiun�
continuă, . că-i arătam „Capriciile" lui"
Goy;a_ şi, anume. ,,AruncaTea sardelei"
c�--.i c�eam să se .identifice cu ţinta de:·
r1- Z1ul!l'l�, toate ac-estea nu făiceau · de.cit
să-i crească dezgustul şi spai.ma faţă de
rol. Din lrupta ei cu mine, cu rolul ou
ceiJ1aJ.ţi, s-a născut tensiunea inter,pre­
tării. Cu preţul unor mari efortur'i su­
ferinţe, reprimări', căci 1a un mo�ent
dat interpreta s-a '·confundat cu persona­
jul, simţindu-şi demnitatea cumplit
ultragiată, s-a născut CTeaţia ei, azi una­
mm recunoscută ca atare. Cu un instinct
artistic foarte sigur, Rodica Negrea crea
în jurul ei un „cordon sanitar" se făcea
vid în jurul ei, nu suporta p� nimeni
nJe celor din jur - noli me tangere ! -
şi aceasta, chiar aceasta era cheia ro.iu­
lui : o· spaimă, o frică dev, oratoa,re
spaimă care, la rîndul ei, îi contami�
nează pe cei1alţi, arundndu-i în starea
de panică din care va re2Jl.l.l-ta decizia
de a pune la cale pieirea „principesei
Burgundiei". Victoria interpretei este
victoria Ivonei, care dintr-un · obiect­
eni-gmă, · un obiect-victimă. devine un
 \

Genericul montării : Curtea -, PElrsonaj colectiv avansează în pas de paradă...

...începe Fiesta : stranie serbare. corridă, carnaval. ..

.S5

www.ziuaconstanta.ro
 ■
I , ---·-·· , - ., l
,

a:
' .

' ,

Apariţia Ivonei (Rodica Negrea) - clovnul, .ţapul ispăşitor, ţinta batjoclllfii şi

veselirii generale, este programată...

l
�.: _.,,;;-�"

�----
•..ca un obiect oferit Prinţului pentru a-l distra...
� -

'
--

�---- .
•.
��...&:.,;

36
www.ziuaconstanta.ro
Şambelanul (Florin Călinescu), chin­
tesenţă a şambelanismului ...
simbol al demnj:tăţii înV1ng-0.toare. Iv,ona
se eliberează ele fr.ică ,pri111 �ubiTe. lndră­
gostindu-se de Prinţ, ea iişi transformă
condiţia. Momentul-cheie al reprezenta­
ţiei este în actul I, cînd se aprind·e scîn­
te.ia irubirii. Simţim cum prinţul FiJip
riscă să fie contaminat, dar, în acelaşi
timp, Dan Condurache ne face să sim­
ţim imunitatea personajului. Prinţul este
programat - în scenariul puterii - pen-
1mu irolul de prim...amorez, de „love-ma­
chti.ne". dm- el înţelege -că., dacă ar iubi
(ca un om), drumul spre Putere s-ar
îochilcle. lmtre J,ubire şi PuteTe, alege
Puterea. In speotacol!ul nostru, spre deo­
sebjre de piesă, Ivona nu apare ca un
produs al întîmplări,i. Apariţia ei este
cliI1ijată, programată, ca să spun aşa, de
către- Şambelan. Ivona, ţapul ispăşitor,
clovnul, obiectul batjocurii şi vesellirii
generaOe, este adusă (din afara Curţii)
ca un punct în program în ziua Sărbă­
toI'liti, atunci. cînd ,toată lumea bună este
oblil?)atft să se distreze. •In această zi,
„fastă întreprinderiJor amoroase", cum
sună horoscopul Prinţului, ,,hazarduJ",
suib chipUl · Şambelanului, pregăteşte ve-
www.ziuaconstanta.ro
Măşti, roluri şi funcţii in ceremo­
nialul Formei (Leopoldin a Bălănuţă;
Dan Condurache, Mitică Popescu)
nirea ei. Ea este obiectu�, oferit Prinţu­
lUi pentru a se distra, dar el folosţ:!şte
prilejul şi preia iniţiativa altei farse :
Îll1 mî:na l'l.l.i, Ivona devine instrumentul
răz,bunăru împotriva Curţii, a FamiUei.
Inrtroducerea Ivonei în palat este in­
troducerea microbulUi ,care va declanşa
epidemia ... Un microb, un virus cerce­
tat la m1•croscop ; în -decursul a-oeste.i ex­
perienţe, oare se transformă într-o vivi­
sec�ie, victima Ivon� se agaţă de călălll
FiHp, căci el este singurul pe care exis­
tenţa ei jl intereseaz,ă cu adevărat. Dar
miportul se poaite şi inversa, 1ui Filip i
se face fri,că de ea, de forţa iubirii ei,
de atitudinea ci ; căci tăcerea, aici, re­
prezintă o atitudine.
PeJ11tru Dan Condrurache, problema
esenţială ero renunţa!I'ea la mijloacel·e
de_ expresioe folosi.te în Maest?·ul şi Mar­
gareta, care l-au marcait şi în roltl'I'i�e
Uilterioare. A trebuit să . facă un mare
efort de , introspecţie, roliul. lui Fi-lip
fiind eminamente psihologic, iar relaţia
cu· Ivona, de domeniul ps,i.hol;:>giei abi­
sa'le. Actor extrem de receptiv şi preo­
cupat de rol,, Dan Condurache a accep­
tat propunerea mea - ,,absenţa mijloa­
celor" .-, căutînd să reliefeze expresivi-
. 37
 Spaima devora­
toare a Ivonei îi va
contamina pe toţi.
Cîteva dintre Ma­
rionetele Curţii
(Marian Rîlea, So- ·,
rin, Medeleni, Pe-
tre Mo�u)

Iza (Ioana Pave­

lescu-Sion) - pro­
fesionistă a Atrac­
ţiei feminine
alternativă p�ntru
Prinţul Filip (Dan
Condurache)

Alte ipostaze rele­

vante ale „Capri­
ciilor" : Leopol­
dina Bălănuţă, în­
truchiparea Eti­
chetei, Dan Con­
durache - a Sfi­
dării...

38.
www.ziuaconstanta.ro
 lndrăgostin�u-se de Filip, Ivona, 1ş1 transformă condiţia : obiectul-victimă devine
un simbol al demnităţii învingătoare
tatea prin ,absenţa expresiei, să facă
perceptibil ceea -ce se ascunde · sub
masca imobilitălţii :. ,,,un mort frumos cu
ochii Vii,i "... El a -căutat să realizeze ,o
sare.ma actorkească . -difidLă : arderea,
combustia, zbaterea oontinuă, cu o mască
îngheţată, impenetrabi1ă.
Spectaouloasă a f.ost evoluţia atitudinii
Leopoldiinei . Bălănuţă faţă de viziunea
propusă. La î.nceput, ea voia ca ,piesa _să
li-e acoperită de iadevă·r de viaţă, dorea
-ca totul să fie convi.ngăţor . prin auten­
tici-ta te ; ca şi Rodi·ca Negrea, dorea o
,expresie �·ealistă. Şi ,eu doream ca tot1,1l
să_ fie convfogător, •dar î,ntr-altă cheie.
Leopold.ina Bălănuţă a fost cea diatii
care a iintuit ,posibi!Lităţile interpretative
oferite de noul registru şi s-a dovedit
un ,pi'l.on de sprijin în toate repetiţiile,
-cr·eînd şi captînd un cur-ent de opinie
prorpke lucrului, �mplidndu-se oa un
adevărat „coregizor" element Jmportant
pentiiu . polarizareain jurul montării a
celor care nu credeau în finalizarea ei.
Vechiul meu ,colaborator Mitică Popescu,
pm·tener de lucru în atîtea spectacole pe
scena de ,1,a PJatra N�atmţ, a · intrat cu
di&poniibilităţile-i şti1Ute în jocul propus,
•alegînd însă masca bonomiei, îmblînzind
cu farmec ferocitatea ipe oare· i-o su­
gemm.
Importantă mi s-a părut scena „ghe­
mului", unde am ,pornit tle la o replică
www.ziuaconstanta.ro
din ;tex•t. Aici, structura decorului m�a
aj1Utat să sugerez tema labirintului. ,Ivo­
nia-A!riiadn-a, căutind f,irul-, ţine în mină,
ca o PaTcă, ghemul ; firiele încurc.indu-se,
structlllra rigidă se deformează, labi:r..in­
tul devine junglă, actorii şe strecoară cu
greu. Flanica e paralizantă.
Dificultăţi destul de greu de învins au
apă'l"ut în lucrul cu tinerii interipreţi.
Florin Călinescu, actor tî•năr cu care am
lucrat, cu rezu1tate e-x,celente, pe scena
I.A.T.C., s-a văzut •acum pus în faţa
unor ,compHcate 1probleme, în relaţia sa
permanentă cu Leopoldina Bălănuţă şi cu
Mitică Popescu, avînd de înfruntat dife­
renţa de experienţă artistică şi de maturi­
tate scenică. In mod vădit, stilllil lui de joc,
,.ti,p I.A.T.C. ", distona ; el ,uza de a)te
mijloace, de alt limbaj. L-am obligat să
studieze Codul manierelor elegante, să
asimiJ.eze eticheta, să-şi modeleze com­
portamentul confor.m unoT prescripţii
extrem de J.iguroase, unui cod, ca în
Kâthakâli. Nu înţelegea la început, con­
si,derîn,d cerinţel,e mele drept „prostii".
Şambel,anu,l ,pe care-l avea de jucat tre­
buie să exprime chintesenţa şambelaI].iS-.
,mu,�uii, dacă pot ,spune ·aşa, funcţie c� s-a
manifestat în toaite timpurile, figura lui
trebuie să poată fi •Încadrată în toate.
epocil-e.... El poartă 11.l!n costum neutru,
insignifiant. e singurul făTă uniformă.
DUII)ă cum Marian Rrlea, wn mlul Jud
39
 Banchetul fina,I, unde se pregăteşte sfirşitul Ivonei ; tăcerea ei a de­
venit paroxistică ...
Chl<ri!J, trebuia să-l .prefigureze pe viito­
ru,! Şambelan. Chirfil este un ailter egu
aJ. lui Fi1i,p, un „kagemusha", şi totodată
temnicer.ul lui, deopotrivă dublul şi spio­
nul Prinţllllui. Rol complex. Tot dO!Uă ro­
luri, de astă dată concentrate intr-un,ul
singur_ în care am contopi>t două perso­
naje din text, avea de jucat Dinu Ma­
nola:che : Ciprian-In!)Cenţiu, reprezentind
laşi-tarea şi obrăznicia, un profesionist a�
slugărniiciei ag:resi<Ve. Alt profesionist,
mai bi.ne zis profesi0'!'1Îstă a Farmecul-ui,
a ;'\,tracţi�i feminine, este Iza în inter­
pretarea Ioanei Pavelescu-Sion. Şi în
textul Jui Gombrowicz şi · în Mecani<s­
mul nostru, ea este personajul opus
Ivunei, alternativa pe care tot Şambe­
lanul o oferă Prinţului, avînd, ca şi
toate celelalte personaje ale Curţii, func­
ţii precis delimitate şi roluri multiple :
Izia este şi secre<tară a Reginei, mătuşile
Ivonei au sarcini precise in consiliul de
coroană etc. Şi Odalis Guillermo Perez,
fostul meu student de la regie, avea de
îndeplinit o funcţie precis irevel1atoare· în
reprezentaţiie : personaj-ul Valentin, La­
cheuJ diin text, omniprezent la Curte,
deviine Capol"ailJul, omul Şambelanului,
dfrti�torllll Fiestei, Şerul. serviciului se­
cret, personaj malefic, omnipotent.
Curtea a fost tratată şi ca un perso­
J1aj colectiv, ea reprezinrtă Forma. esenţa
www.ziuaconstanta.ro
imuabilă a sistemului, fiecare rol avincl!
o funcţie precisă în ,oeremonia1ul desfă­
şurării ,puterii. Şi, fit'eşte, tot , aici inter-·
vin ·toate deformările pos,ibHe, ['evelate
prin simpla şi terifianta prezenţă a
Ivonei.
Problema ech�pei de colaboratori este
Vitală pentru orice reailizator de spec­
tacol, dar vitală mai ales pentru mine,
care resimt ca absoiu1lă nevoia fluidu­
lui unificator al sensibi!lită,ţii şi afinită­
�ii - această indis,pensabilă cheie a co­
rnunidirii. Acum, m afara Lianei Manţoc
şi a lui Mii;cea Fforian, vechi colabora­
torii., două nume noi s-aru făcut. remar­
cate : tinăra Marie-Jeanne Lecca, al
cărei 1lalent eruptiv s-a impus în echi,pa
s-cenog•rafică de la Dragonul (Teatrul Ti­
neretului din Piatra Neamţ). şi a cărei
relaţie creatoare cu Li'ana Mainţoc a fost
de�bi,t de stimulatoare; şi coregrafa
Ra!luca Ianegic.
Unul dintre cele mai spectaouloase­
personaje din montarea Ivonei... rămîne­
decorul, senmat de Marie-Jeanne. Tot-­
odată trebuie să relev munca, tenacita­
tea ei în urmărirea execuţiei acestui·
cadru s-cenografic, asigurată într-o exce-­
lentă colaborare cu Centrala Industrială·
de Mecanică Fină Bucureşti, a cărei con-·
ducere (director generaJ, Vail.eriu .Matache,.
 ş1 mgÎlner Bogdan Veselovschi) ne-a acor­
dat un sprijin nepreţuit.
Despre Liana Manţoc nu aş dori să
vorbesc „în al doilea rînd", mµ.nca şi
creaţia ei situînd-o de asemenea în „pri­
mul rlnd". Cred că ea este o ma-re ar­
tistă a ,costumului. ştiind să caracteri­
zeze un personaj prirutr-un detaliu reve­
lator, şi dovedeşte o intuiţie deosebită
în alegerea materia1elor de soenă. Vă
aminitiţi eşarfa ,neagră a consulului
Grotti, col'ajul de mater.i"aile moi, violacee,
din care era alcătuită rochia Ersiliei
Drei (Să-i îmbrăcăm pe cei goi), sau si­
luetele subţiri, cu pălării inconfundabile,
ale ouplului Maestrul-Marg , areta, pată
neagră , din care ţîşnea ţi'pătul buchetu-.
lui de .flo'ri galbene ? Cînd l-am felcici­
tat pe Mitică Popescu pentru premiul
A.C.1.N. acordat interpre, tării sale din ,
serialul TV Lumini ii umbre, el mi-a
spus oă trebuie să-i mulţumească Lianei
Manţoc : ,,fără basca şi fularul puse de
ea n-aş fi ştiut să găsesc personajul lm­
păratu11ui" ; remarca lui mi se pare
exactă. Pentru spectacolul Gombrowi1cz,
Liana a căutat un material rece, care
să fie rigi<l şi totodată apt să se mu­
leze, şi l-a găsit la Fabrica de nasturi.
In ceea ce priveşte personajul Ivonei,
ne-am propus o succesiune de costume,
de la p1imul, din ţiplă, la u1timul, ,,alu­
ziv-Infantă" - ,costume care trebuiau
smuJse pentru a se dezvăl, ui „goliciunea",
nonconvenţionalismul eroinei. Costumul
esenţiiaJ. al Ivonei este „absenţa costumu­
lui" ; am vrut să sugerez� ,,pielea" per­
sonajului, aparenţa unei păipuşi . di�
cfrpă moale, ,confecţionată de mînă ş1
în grabă!
Despre colaborarea mea cu Mircea
F,Jorian arm mai scris, el ·nu compune
mlllica unui spectacol, ci un spaţiu so­
nor în care ,actorul este mtegrat. La
Ivona..., muzica trebuia să exprime
atmosfera Curţii : cadenţe de marş mi­
litar, ce va deveni marş funebru ; să fie
muzica de Fiesta ; să particularizeze
t, ema grupului, suitei lui Filip, temă tra­
tată în ton·uri punk, iar pl:intre toate a­
ceste motive să se insinueze tema Ivo­
nei, fÎII1lll Alriadnei.
Mişcarea aparţine Ra:lucă!i .Ianegic, cu
care am [ucrat pentru prima oară, într-o
înţelegere deplină; întreaga echipă a
beneficiat de aportul ei creator, şi Ro­
dica Negrea in special a fost sprujinită
in dobîndi1rea expresivităţii plastice.• Ra­
luca n-a oăutat nki un moment să ob­
ţină o mişcare în sine, efecte gratuite,
ci a relaţionat personajele prin ge:;.turi.
De pildă, oînd în a'Ctul I Chirii o sus­
ţine pe Ivona, făptur,ă amorfă, ce îţi dă
senzaţia că se· .prffiinge, :rrnşcMea lui e
astfel concepută încît pare că el ,,îm­
bracă" învelişul ei alnmecos, că-i preia ·
formele... Sau în momentul-cheie din ac-
www.ziuaconstanta.ro
tul U. cind Prinţul şi Chiril pun la cale
uciderea. Ivonei, din nemişcarea celvr
do,i tineri, ce· fumează suspendaţi sus pe
corzi, din rotocoalele leneşe de fum, se
desenează parcă planul crimei. 1 Aş men­
ţiona că atunci cînd pe scenă a intervenit.
struc.tura decorului, am avut nevoie de
ajutorul profesorului-cascador Szabolcz
Cseh, care, în două 'l'epetiţii, a pus la
punct tehnica „saltudlor morta}e".
SrpecbacoLul Ivona, principesa Burgun­
cliei· a- însemnat pentru mine o expe­
rienţă de un tip deosebit. Aş spune că
l-am ,lucrat oa un calcul matematic, o,
ecuaţie .algebrică. M-a pr,eocupat un stu­
dilU de limbaj teatral care să corespundă
şi formal teoriiei lui Gombrowicz despre·
Formă. dar care să exprime totodată,
alătu·rii de o ,atitudine 1politică clară, ade­
văruJ. sentimentelor şi logica demonstra­
ţiei, să demontez orloger.ia blocată de
,.:fii,rul de nisip" care e Ivona. Evident,
aceasta nu e decît o cheie posibilă de·
interpretare, textul, precum se ş,tie, fiind
deschis unor dţ.mersuri diferite. Dar spec­
tacolul, aşa cum s-a constituit, reprezintă
relaţia mea cu această piesă ; probabil că.
Nunta sau Opereta ale aceluiaşi autor
le-aş pune în alt mod. ' •
■ MARIE-JEANNE
LECCA
■ LIANA MANŢOC
Soluţia . scenografică
'
Gînd-ţi-vă la un şarpe - nu oi"icare,
un ad'evikat Boa, care îşi. pîndeşte, cap­
turează şi îşi digeră prada. Prin devo­
rare se deformează. Apoi urmează liniş­
tea, o liinişte aparte, ce nu poate fi do­
bînd-ită decît prin putere.
De data asta, însă, şarpe,le -este un
adevărat sistem. Un sistem perfect în
funcţionariea lui. Prada nu apai,e întîm­
pJător, venirea ei este regizată, iar pri11
desfiinţarea ei se realizează demonstra­
ţia supremă : cea a invincibilităţii
veşnă\Ce.
Deocamdată, este vorba numai de o
imagine, pe care textu!, lui Gombrowicz
ne-a sugerat-o de la •prima lectură. O
imagine care îşi cere vehement dreptul
la existentă.
Ne aflăm la Curtea regelui Ignaţiu. O
lume care se constituie în sistem, o de-
41
 1;;:· crochiu, elemente de
recuzită şi decor...

Variante ale costumului·

Ivonei în diferite ipo­
staze dra,matice : balon,
moluscă în folie de
plastic, aluziv infantă,
pregătită pentru butucul
călăului

42
www.ziuaconstanta.ro
 ;:.';;.� J4rt2t/;,,r
/

Stadii din evoluţia decorului : vitrinele cu costumele de Curte, modulul rabatabil

cu reţeaua tip cristal, cubul - spaţiu geometric destinat. reprezentăriloc Foi-m.e 1 · şi
Deformă,rii...

.monst!raţie despre ceea ce înseamnă tra­
,gedia formei închise. Pi<esa vorbeşte cles­
_pre biruinţa unui sistem devorator. care
funcţionează perfect. Iv,ona este adusă
în arena fi.arelor ca un obieot, ca un
pr-iJ,ej. de glumă. Dar rîsul se transformă
î,n rînjet de teamă. pentru că „gluma'·
.iniţială devine o oglindă perkuloasă
pentru toţi cei de Ja Curte... Persona­
jele populează rJtmic spaţii .ri-guroase şi
reci.
Curtea regelui Ignaţiu nu-ţi lasă
prea multe portiţe de scăpare... Iar noi
am fost încolţite din -toate părţile. Eram
terorizate de această stare de demenţă,
căreia nu-i găseam un ,echivalent plastic.
In faţa noastră 'Se afla hîxtia· goală şi
albă..,
Cătălina Buzoianu v,eruise cu ideea
extr.aordinară ca spectacoliUl să se joace
la Muzeul de Artă (săLile de Axtă medie­
vală). Decorul ar fi fost cel al s,ălilor
·p, dn ,care vizitatori� ·se plimbă de
Şi era generos, ,pentru că ne oferea di­
verse şi multiple spaţii -de joc.
ne era la îndemînă : ttronul din sal-a
jos devenea chiar tronul regelui
:Îlar vitrincle ,cu ,costumele de curte
acum cîteva sute de ani aveau o dublă
funcţion,alitate : una, pl.ll' decorativă,
alta, de compunere ,a spaţiului de miş­

43
www.ziuaconstanta.ro
 Ne gîndisem chiar să aşezăm costu­
mele personajelor noast-re de Curte ală­
turi de cele devenite deja ubi�tte de
artă şi de muzeu. Vitrinele în care ur­
mau să fie expuse ar fi fost ale noastre,
din plexi, pe roţi, peruniţînd actorilor să
incflr,e în elie, să le mişte, compunînd spa­
ţiul. Ar fi intervenit şi mici amenajă,ri.
In text prima scenă avînd loc în exte­
riru-, doream ca un covor de gazon,
verde-crud, să îmbrace marmura sălii de
joc. Spectatorul urma să fie purtat
di.m.tr-o sală în alta de acţil.l!Ilea în des-
făşu.rare. Lucrurile s-aJU schimbat însă·,
aşa cum schimbătoare sînt circumstan­
ţele ,în teatru.
Am vrut apo,i ca spectacolul să înceapă
direct din stradă şi să fie filmat de o
echiipă de illelevizii,une - şi-atunci ar fi
apărut totuşi declarat artificial (ideea
de artificial o urmăream şi la muzeu).
Gîndiţi-vă la replica : ,.Minunat asfin­
ţi,t !", dată .noaptea, în ,lumina ref1ectoa­
relor... Acesta era nU!Inai începutul pie­
sei, ,restul s-ar fi desfăşurat pe 5cena
Teatrului Mic ·unde am şi rămas în cele
din urmă. · •
Pfustram ideea vi:trinelor (inspi,rată de
muzeu), ce conţineau, ca într-un ierba,r
supradimensionat, -costume, podoabe de
paradă, a,panaje ale curţii rlîgale. Vitri­
nele pe iroţi acţionau ca nişte module
cu pereţii rabatabili, care permiteau
continua schimbare a spaţiilor de joc
(schiţa 1). In acest sistem de expunere
oon1linuă. costumele jucau un rol impor­
tant, devenind o prezenţă ;permanentă
pentru spectator. Deformarea modulelor
prin :rabatarea pereţilor nu ara sufident
de sugestivă. Nu se producea �ocuil pe
care-l doream noi, şoc pirovocat la apa­
mţia Ivonei. Ne trrebuia un sistem rigid
şi iîn acelaşi timp ,deformabil. La rigi­
dd.tate ann ajun•s uşor, multiplicind vi­
trina-modul--ce1ulă într-un spaţiu dat şi
aj,ungînd astfel la o reţea tip cristal
(schiţa 2).
Mai complicată a fost sugerarea pro­
cesului de deformare. Am trecut şi prin
fam oglinzilor concave., convexe, a tu­
bm:illor-oglindă, care arătau publi..:ului o
imagine deformată a ireţelei - lucru
greu de real,izat însă, deoarece necesita
o unghiulaţie perfectă şi o execuţie, de
asemenea, ireproşabillă. Am r- enunţat. Am
tncercat şi cu un cub ou ipereţii elastici,
din helanca, pe care era desenată re­
ţeaua. Era o soluţie, dar nu cea mai
fericită. Ne-am întors fa reţeaua-sistem,
,ilăstrind doar feţele ri,gi'C!e şi inţeri,orul
din fire e1astice. Ideea asta ne-a mulţu­
mit 4in toate punctele de vedere. Curtea
regală a lui Gombrowicz se regăsea în
acest spaţiu geometric, ce transmitea
senzaţia de rece, sec, neprimi.tor, dur.
Era un spa:ţiu limitat, ce închldea mereu
44
www.ziuaconstanta.ro
aceleaşi spaţii. Rigoarea, repetarea obse­
dantă. apa1riţia curţii regale (voit mili­
ta.r·rizată, în costume de pi,ele. neagră -
ciocli plini de măireţie) emană o atmo­
sferă de teroare. Nu lipseau nici capca­
nele, nici mirajul unei posibile schim­
bă,r1i.
J?rin configurarea spaţiului scenic am
încercat să determinăm riguros mişcarea
f.rîntă a personajelor, în unghiu.r i, drepte,
cu traiectorii prestabmte. Podeaua nea­
gră: 1ucioasă, in care se re'flectâ struc­
· tura metalică albă, potenţează ideea de
repetabilitaite. Rigiditatea se regăseşte î.n
opoziţia categorică dintre albul străluci­
tor al structurii şi sobrietatea funerară
a a,ncadra,mentulUi ,ş i a cos.tumelor. In
acest spaţiu, lumina n-ar fi trebuit să
fie „de atmosferă" ; am fi dorit ca li­
niile ei să fie tot atît de dure şi de
tranşante ca şi reţeaua Jn sirne. Se ce­
reau nişte culoare dirijate perfect,
, pen­
tru a integra reţeaua Juminoasă reţelei
conorete a deco·rului. Intreaga atmosferă
impune „ţi•nuta" şi oprjjmă.
S-a creat în acest s-ens un bloc cte
„costume-uniformă", personaj colectiv şi
decor cinetic în acelaşi timp. ,Individua­
lizarea e11a marcată discret. S-a interv-e­
nit prin costum şi ,i:isupra liniei corpo­
rale ,a actorului. MachLajul, coafurile ţe­
pene se integrau brutalităţii atmosferei.
Faptul că .anumite ,costume pnt fi real­
mente „sfişiate" ne duce ou gîndul 1a o
transformare a personajelor, î:n care ci­
tim schimbări grave aae lumii înconju­
rătoare. In ,aceste coordona,te stilistice,
apan:;e singurul element care disto­
nează - Ivona, în toate ipostazele ei
dramatice : ,,moluscă" inv,eli-tă în folie
de p.l,asti<:. capti·vă de -la mceput în pr- o­
priul ei costum (ambalajul crimei va fi
tot o folie âmensă de plastic) ; ,aluziv
infantă., p , regătită pentru butucul călău­
lu,i ; embrion.
E momentul să •relevăm aspectul cer
mai important ,pentru noi din ,;expe­
rienţa Ivona... " : colaborarrea cu Cătălina
Buzoianu. Cînd spunem asta, nu ne gîn­
dim la accepţia generică a termenului de
colraborare, ci ,la expresia adînc ome­
nească pe ,care o include. Absenţa „tira­
ni ei" ,regi21orale, crearea unui genero&
climat 'de lucru, ştLlnţa de a sugera şii
nu de ,a impune deta'lirul, :fianatismul tea­
trului, slnt atuurile regizoarei Cătă'1ina,
Buzoi,anu, şi nu mai ,puţin ale omului.
Pentru noi. par.ticiparea la repetiţii,
caracteruil lor în permanenţă CREATOR,
faptul că vedeam oum sub ochii noştri:
se modela şi se fixa forma spectacolului
au constituit un pasion,ant studiu tea­
tra,l, de care vom beneficia mult timp
de-acum înainte.
■ LEOPOLDINA
BĂLĂNUŢĂ
Între
aparenţă
Sl
,
esentă
, ...
Am stat tot timpul în sa1ă, de la pri­
mele repetiţii pînă la ultimele, şi am
avut bucw:ia să văd cum se încheagă
-şi cum se structurează acest spectacol.
Am văzut, deci, de foarte aproape şi
am simţit foarte. ,,fierbinte" cum se
plămădeşte un fapt de artă. Am învă­
ţat aici multe lucruri, printre care ceva
,esenţial : nimic din ceea ce ştii nu e
.suficient în această profesiune ; . nelimi­
tate sînt căi,le artei ; nu există nici o
.soluţie pe care „să o ai" în buzunar.
După mai bine de 25 de ani de meser1e,
,cred că fascinaţia artei actorului stă în
faptul că de fiecare dată rolul îţi apare
,ca o coală albă pe care trebuie s-o um­
pli. In faţa mia:acolului ce se înfăptuia
pe scenă mi-a fost uşor să trec din si­
tuaţia de spectator în cea de actor ;
staTea de spectator m-a stimulat, aju­
tîndu-mă să mater1alizez ideile au­
torului.
Importantă, în colaboraTea cu regizo­
Tul, mi se pare lipsa de prejudecată în
faţa personajU!lui, absenţa unor tipm·e
prestabilite la lectu,ră. Cătălina Buzoia­
nu cere un joc esenţializat, abstract,
auster, ,,desenat", pe care să-l umplem
cu adevăr Rezultatul : imaginea obţinu­
tă este fo_. arte atrăgătoare, spec.tacu:J.oasă
atît pentru public cît şi pentru cei care
o real<izează.
Personajul meu are date asemănătoare
cu cel interpretat în Iertarea de Ion
www.ziuaconstanta.ro
Regina Margareta, continuă pendu­
lare între ceea ce arată lumii şi ceea
ce ascunde ...
•
Băieşu. El face parte din categoria oa­
meni.lor pentru caTe nu am nici un fel
de simpatie. In realizarea reginei Mar­
gareta tfrebuie să mă dedublez neconte­
nit, chiar în timp ce sînt pe scenă : stau
vizavi" de ea o văd cum vorbeşte, cum
�erge, cum ;eacţionează, păsm:înd per­
manent controlul asupra ei.
Dificil de redat, însă, continua pendu­
Jare a pe,·sonajului 'Între f!Parenţă şi
esenţă, între ceea ce arată lumii în mij­
locul căreia trăieşte şi ceea ce ascunde._
A fost greu de obţinut această unitate
a rolului, această dialectică gombro­
wicziană între formă şi deformare. In­
treg actul doi devine un dilatat moment
al căderii măştilor. ,,Oglinda" reprezen­
tată de însăşi făptura Ivonei transfor­
mă scena într-o uriaşă oglindă demisti­
ficatoare pentru spectator. Jocul nostru
gimnast este o convenţie, el poate fi
interpretat ca o sugestie că aceste per­
sonaje se întorc la condiţia primitivă.
Spec.tacolul e şocant, tăios. Nimic din
ceea ce face Cătălina Buzoianu nu are
moliciune, nu e edulcorat, totul e aspru,
dur. Cătălina a operat pe parcurs ş1 o
valoroasă muncă de decantare : a r�­
nunţat la foarte multe obsesii şi · propu­
neri plastice şi nu a preluat imagini_ din
vechile ei montări. Spectacolul m1 se
pare origţnal în primul rînd în raport
cu creaţiile anterioare ale regizoarei,-
45

în umbra zîmbetului enigmatic al
Prinţului Filip, companionul său,
Chirii (Marian Rîlea), îl prefigu­
rează pe viitorul Şambelan ...
• Witold Gombrowicz a avut inspiraţia
genială să arunce actorilor de pretutin­
den[, p:rin piesa sa Ivona, principesa Bur­
gundiei, un fel de „tigru albastpu", cum
ar spune Borges, adică un dar prjmej­
ddos.
Au rămas în urmă luni de mscuţii
aprinse, violente, sterfie sau surprinză­
tor de folositoare, repetiţii chinuitoare,
infernale, zile şi nopţi în care Ivona...
ne-a torituirat pur.tind ;zîmbetul enigmartic
a:l lui Gombrowicz, şi i-ată că acum, cînd
spectacolul Teatrului Mic înfruntă pubL­
cul, sînt chemat să aştern cî,teva rînduri
despre. ,,cum am reali,zat rolul pri-nci.pe­
lui Filip" ...
GQ·eu, foarte greu, pentru că acest
,,Hamlet pe dos", cum îi spunea lui FHip. a zîmbirt enigmatic şi mi-a atras aten-·
reg;izoarea Cătălina Buzoianu în timpul
repetiţiilor, a reprezentat pentru mine
- şi spre uimiirea mea - un mare efort
de gîndke, un răscolitor efort de investi­
gare a unor zone abisale ale fiinţei
omeneşti.
·N1:1 ştiu dacă am reuşit ; sînt pariuri
în profesiunea de actor pe care n-ru ·voie
'să le pierzi, Filip este unul· dintre ele. ' nde te vor duce. şi ce· te· aşteaptă,;.. ,
46
www.ziuaconstanta.ro
■ DAN CONDURACHE
Un
„tigru
albastru"
Şi iată că din nou, spre uimirea mea; .
Filip mi-a adus am[nte că pariul cu el
este de fapt pariul cu mine însumi. Lucru1
simplu, dealtfel, pe care profesorul meu.
Octavian Cotescu mi l-a spus cu ckagoste·
. în prima săptămînă _de studiu la clasa,
de actorie, avînd ace'laşi zîmbet enigma-·
tic ca al lui Gombrowicz. ,,Aventura
Gombrowicz" a început cu o stare de··
mare încord&e, de mare ne&guranţă. Am
înckăg;it rolul tîrziu, poate din pricina
stării de iritare pe cru:-e mi-a creat-o, a!
luptei violente pe care a trebuit s-o duc:·
cu mine însumi, ca să prind ail.une-·
coasele-i contururi. Nu ştiu dacă arr
reuşit ...
,,Tigrul meu albastru'', principele' Filip;
ţia că lupta nu s-a te!'IIlinat, că de-abia·
acum începe, că vom rămîne si, nguri zilele
şi nopţile, avînd de înfruntat înţelepciu-·
nea tăioasă şi uneori gre,u de suportat pe
care ţi-o dă întHnirea cu publicul. Filrip•
m-a învăţat să accept şi să înţeleg spe-·
cificul genial şi misterios al li.teratu,rii
lui Gombrowicz, libertatea de a urzi fire„
cum ai alege potecile în pădure, neştiind I
l;'
.�··,'
 ■ MITICĂ POPESCU
Un
JOC
cu
valoare
de simbol.�.
Un asemenea te:xt nu poate face decît
plăcere unui actor, căci pe lîngă faptua
că reprezintă o valoa,re în repertoriul
unui teatru, oferă o bogată partitUJră in­
terpretativă, în stare să marcheze carie­
ra actorului.
Nu am mai jucat niciodată un rol de
tipul Regelui Ignaţiu. M-a ihteresat deci
prin noutatea mijloacelor pe care le so­
licitau, deopotrivă, piesa şi regia. Vor­
bind despre produsul finit - unde pă­
rerile pot fi, fireşte, împărţite - mă nu­
măr prin.tr:e cei care c-onsideră specta­
colu,! drept · reuşit, un ang,renaj care
funcţionează foarte bine. Aces,t .J.uc!I'u se
datorează, în pl'imul rînd, dilI'ecţiei de
scenă·. Nu e prima mea intî.J.rnre cu re­
gizoarea Cătă'li,na Buzoianu .. , Ne aflăm
în faţa unui creator important, un re­
/i!izor ambiţios şi talentat ca,re'. a demon­
strat, . de-a lungu-I ca,rierei sale, că nu
este un artist „comod". Gînditor de
spectacol care îşi prog,ramează miza�-
www.ziuaconstanta.ro
Regele Ignaţiu şi biruinţa unui sis­
tem devorator, în care Haz-ardul are
chipul unui Şambelan : Mitică Po­
pescu şi Florin Călinescu
scena, oferindu-ţi o viziune personală
asupra unui text, Cătălina Buwianu te
solicită intens, îţi creează dificultăţi sti­
mulatoare, ca să ajungi să împlineşti
această viziune. In creionarea persona­
jului meu mi-a pretins un joc esenţiali-
zat, cu valoare de simbol. Ne�a fost �reu
să ne adaptăm mijloacele de expresie la
spaţiul de joc, imaginat de regizoare
împreună cu scenografa Marie Jeanne
Lecca. După ce vreme îndeiungată am
repetat urmări, nd un contur schiţat pe
· scenă, reprezentînd decorul, în momentul
cînd acesta a fost ridicat, şocu1 a fost
atît de mare încît a trebuit, practic, să
luăm· munca. de la început.
Ce mi se pare important în această re­
prezentaţie, pe lîngă text, regie, sceno­
grafie, muzică ? Calitatea a1rtistică a par­
tenerilor ! O distribuţie foarte bună, un
colectiv de actori excelent, care· au răş­
puns. extrem de profesionai tuturor Cl:i­
rinţelor.
47
■ MIRCEA FLORIAN
Spectacol
sub un clopot
(de sticlă)
Nuntă cu lăutari la nunta unui lău­
tar. E o experienţă uni'că, nunta mea
,cu teatnul. Fiindcă vin dintr-o lume cu
legi di.ferite de cele Wlanim acceptate
.sau general cunoscute ; dintr-o lume ab­
stractă, de numere, unde relief şi peisaj
se construiesc într-un sistem rectangular,
şi unde se manevrează oscilaţii (sunete,
timhruri sau forme), lungimi (durate sau
forme) sau alte valori ,ce par colţoase.
.Rezultatul e încîntă•tor, d'ar cu teatrul
-e altceva. Toate celelialte .munci ale mele
conţin, fireşte, tot ce .am mai bun, dar
luciditate cu un bob m,a.i mult. Atît mu­
zicile de· avangardă, muzicile electronice
pure, ins,talaţiile mele de sunet, cît şi
partiturile, notaţi.a acestor întreguri. Cu
teatrul e altceva. Mi se •înmoaie genun­
chii oind mă ,aflu m faţa (sau pe su­
prafaţa) scenei. Se .pornesc magnetofoa­
nele, instrumentele răsună, iar cei de sus
intonează, inoantează, cîntă şi joacă. Şi
o fac ei, actorii, într-un fel ,atît de fi­
resc, încît mă cutremur. NatuJ:"alizează
muzicile, l,e apropie de o esenţă a tor.
Nu în zadar ;teatrul •antice, teatrul popu­
l.ar sau teatrul .total sînt soluţii ,1a cri­
zele ce apar periodic. Metaforă şi meta­
morfoză : elementele se condiţionează, se
influenţează reciproc, iar întregul însem­
nează, comunică altceva, mai bine. Tre­
buie mereu să-mi stăpînesc slăbiciunea
pentru aceste alcătuiri, fiindcă ştiu că şi
sacii artelor pure, nemixate, îmi aparţin,
aşteaptă să-i scormonesc.
Dintre cele douăzeci şi patru ,de mu­
zi�i rpentru speotaoole de teatru pe care
le-am scris ip'înă aoum, �apte sînt pen­
tru spectacole concepute de Cătălina
Bu�oianu. Şapte - e o cifnă ! N-am lu­
crat cu nimeni atît de mult Îl'l echipă.
Şi atît de bine. Şapte spectacole de im­
portanţă •capi.tală. Le-am lucrat cu o
plăcere, fără margini, fiindcă. î.ntîi de
toate, Buzoianu litie ce e muzka. Ştie
ce e, şti-e să o practice, ştie să o inte­
greze în spectacol-, ştie ce îi trebuie.
Pentru ea, ca şi pentm mine, muzica e
o componentă de mare ,preţ în teatru.
Dincolo de ceea c-e se •poate vedea lim­
pede talentul ei şi puterea de
48.
www.ziuaconstanta.ro
mUJI1că, 1a ruivelul multelor sale calităţi
l.a superlativ - mă incintă felul în care
ne înţelegem cîtnd lucrăm un spectacol.
Îmi cere 1ucruri surprinzătoare, ce se
dovedesc indispensabile, răspunde propu­
neri'1or mele, construind sau ,reconstruind
pe anume muzică, i'mpune şi stimulează
lu.cirul cu vocile ,actorilor, în Iine, simte
spaţializarea muzicii 'şi gîndeşte ca atare.
Pentru lumea putri,dă din Ivona... ,
muzicile „decadente" pe care le-am
făeurt; isi,nt ,ceea ce cred ,eu că trebuie.
Muzici electrice avînd background-uri
cu sequencer, cu formule ritmice repe­
titive, cu tangenţe frapante cu muzicile
mindmale, intră în balans cu muzici elec­
tronic• e orincen-e, .tulburi şi tulburătoare,
glisînd şi întinzîndu-se precum cauciu­
cul decoru1ui. Dealtfel, rectangularitatea
costumelor şi a decorului are multe în
comWl cu formulele ritmice pătrate ale
muzio • ii , (servind de asemeni şi dansul
şi mişcarea scenică s •au determinînd de­
senul core�rafic), preCIUII'Il şi invers : ele­
mente sau ,principii ale muzicii &e re­
găsesc m imaginea spectacolului. Am
lucrat mult, şi aici, cu vocile actorilJ'.:,
cu anume rostiri ritmice, cu in.tJnnţia
(din nou), chiar cu mici module cîn­
tate - aşa se face că mereu tu, spec­
tat@ule, auzi muzică ; chiar şi atunci
cînd magnetofoanele tac. Pentru magne­
tofoane am lucrat benzi în studio, cu
un grup de new wave şi cu un a[tul
de muzică electronică de avangardă. A
urmat punerea muzicu pe spectacol,
fixairea ,reperelor pentru sonorizator şi
apoi vînzoleala premierei. Din înşiruirea
de momente, notate cri•pti-c uneori -
,,Marşllll curţii", ,,FjeSta ", ,,Puicuţele",
,,Tema -Ivonei", ,,Ma-rşul nupţial", ,,Uci­
gaşii" (1-3), .,Marşul funebru", ,,Marşui
lui Filip" -, nu se poate deduce decît
suprafaţa muzicii Esenţa ei se relevă,
aşa cum notam la (începutuJ ac-estui ar­
ti-col, doar .la contadul cu întregul, ce
potenţează atit de f.ericit -componentele.
·Ascunsă în adînm1ri•, ştima teatrului
poate să iasă ila lumină prin bulboane,
prm gura vreunUi canal. printr-o sondă
sau p1in apa unui izvor. Cobor într-o
fîntînă unde e nevoie de muzici apli­
cate pe trupul celei c• e întruchipează,
poate. ide.alui.
Caiet de spectacol realizat de
Mira IOSIF şi· Ludmila PAT­
LANJOGLU.
Fotografiile, arh. Laurenţiu
CONSTANTINESCU.
 )rtj

:J � �
,_J

oo
\.)

->
Ctj
�. ......
�

P E R S O N AJEL E

Ing. CONSTANTIN PALADE

o
- �S
,_J
�S
'Ctj
E
-:c
Dr. GRIGORE LEPEDEU �
PANAIT NICOLAU, prim- �
� �
maistru
Q.)
�
HARALAMBIE (LAMBI), fiul �
său
JANI CARAMANGIU, tehni-
cian
Dr. ing. SERGIU BERINDEI
�
Ing. EUGEN CIUTACU
SULEIMAN REGEP (ŞULI)
GIGI ON0FREI, scafandru
GHIŢA PASARE,Jăcătuş
DIANA, soţia lui Lepedeu
OLGA PREDOIU, studentă, co-
laboratoare a lui P�lade
SOFIA, mama lui Panait Ni­
, colau
RADA REGEP

Muncitori, D!!vigatori, ospătari,

o picoliţă.

49
www.ziuaconstanta.ro
 '
ACTUL I
O faţă de cortină cu imaginea platformei de foraj marin „Albatros"
FORPETROMAR, în rada portului Constanţa.
Terasa cafe-bar „Pescăruş". La una dintre măsuţe, cu nişte cafele dina­
intea lor, Sofia şi Olga. Grupaţi în stînga, în
, spre întrarea cafe-bar-ului, mai
mulţi muncitori, cu valizele Ia îndemînă, sînt pe picior de plecare, dar tot
mai bat cărţile ori încheie o partidă de table, fumîn , d plictisiţi de a,şteptare.
Unul, mai scund, chinuieşte la. chitară aceeaşi melodie, spre exasperarea unui
lungan, care intervine mereu cu : .,Termînă, Mardare ! Termină, mă, dracului !"
O dimineaţă de octombrie. Fond sonor - sirenele navelor care cer dană.
Din cînd în cînd, muncitorii privesc spre clădirea din dreapta cu firma FOR­
·PETROMAR, ca şi cum ar a,ştepta. de acolo o comunicare direct legată de
plecarea lor.

LAMEI (vine în grabă din fundul scenei;
Sofiei, care lucra de zor cu andrelele) :
Vii.n', bunico ! (Olgăi.) Olguţa, repede ·
pe chei, să vezi ce de lume !
IAN! (care intrase odată cu Lambi) :
Lume, lume, ce de lume !
LAMBI (celor două femei) : Haideţi !
Hai, bunico ! Hai, că nu iese în fuece
zi din radă o platformă de foraj ma­
rin...
IAN! (îl continuă) : ...cu numele de „Al­
batros". E ca o insulă plutitoare. O
i,nsUJlă metalică. Şi, cu cele patru p,i­
cioare înălţate spre cer, parcă-i o ce­
tate cu patru turle.
SOFIA: Da' pentru ce-s picioarele cele,
Iaru?
LAMBI : Ca să se înţepenească pe fundul
mă:rii. ..
IAN! (îl continuă) : ...şi, glisînd pe ele
să se înalţe platforma deasupra apei.
LAMBI: Vin', bunico, să vezi ... Cargoul
sub pavilion ldberian care-i gata să
iasă din radă, pe lingă „Albatros",
pare o asch�moclie de barcaz, o neno­
rocită de barcă ...
ŞULI (vine din grupul muncitorilor; gru­
pului Sofia-Olga) : Aici, aici, grahim
aid. (Celor doi tineri.) Vrem logod­
nica fidela ? Nu dam colan de aur, nu
dam podoabe. O placinta de la Su­
leiman Regep, şi ea nu mai uitam pe
voi nic.iodat'. (ln vreme ce Lambi a
şi înhăţat două plăcinte pe care i le-a
plătit, Olgăi.) O, domnişora formos,
cumparama, bre, o placinta şi dam la
logodnicul tău... ( arătase spre I ani)
....şi el nu te mai uitam niciodat'. (Cum
Olga a izbucnit în rîs.) A, nu asta,
Ţafandache, nu asta ţînţar logodnic
:f:idel, ma ala grasu' ...
(Lambi, ·bucuros de vorba lui Şuli, mai
cumpărci o plăcintă.)
PANAIT (din grupul muncitorilor) :
Opreşte-te, Lambi ! Opreşte, măi qur­
tă, c-o să-ţi fie rău.
ŞULI : Nu poate fie rău. Suleiman Regep
tatar cinstit, vindem paacinte cu car­
ne, cu cairne adevarat... (lnainte de a
ieşi, cu un chicotit, Olgcii.) Domrui.­
şoară, pot vorbi şi cum trebuie, dar
pentru aliş-verişul meu mai schilo­
desc vorbele, şi cîştig la vînzare. (Că­
tre Iani, cu vorbirea de la început.)
Oh, tu ţinţar, fiu al nenorocului, geaba
dubim ! Ea nu pentru iJine, pentru altu'
,plingem. (Se îndreaptă spre fundul
scenei, cu o chemare de „zurna." - un
fel de clarinet mai scurţ, cu sunet as­
cuţit.)
IANI (priveşte după Şuli; biruindu-se) :
Cu o· ,zurna ca a lui SuJeiman Regep
sau cu un saz, acum cîteva sute de
ani aş fu trăit la curtea vreunui calif:
Sau, pribe�ind ca poet rătăcitor, aş fi
cîntat prin bazare, în vreun şuk, şi
oamenii s-ar fi adunat în jurul meu...
LAMBI : Tu, !ani, eşti nebun !
IANI (continuă, sorbind-o din ochi pe
Olga) : Aş fi cîntat de dor, de dra­
goste şi vitejie, de huriile cu obrazul
din crini şi. rodii, şi ochii, două fJă­
căr,i negre...
LAMBI: Mai du'-te dracului şi n-o cob­
zări !
IANI (pe-a lui) : Oamenii m-ar fi mi­
luit, -iar bătrîniii, sorbind pe încet feli­
geam., ul, ar fi dat din cap : ,,Allah,
Allah ! Ce mai cîntăreţ ! Ca ambrozia
vin pe buze vorbele lu,i, şi, versurile,

,50
www.ziuaconstanta.ro
 cint de pasă,re măiastră ... " (O schimbă
brusc pe „Foaie verde, trei spanace /
De la Bucureşti încoace... " ; lui Palade,
care intră.) Gata, patroane, ne îmbar­
căm, nu ? In regulă, tot?
PALADE: Aproape tot.
OLGA: Domnule inginer Balade, v-aş
ruga...
PALADE: Mai tîrziu vă stau la dispoziţie
cît doviţi... (Gata să urce treptele spre
clădirea din dreapta, lui Panait, care_. SOFIA: De Costi, da. A stat 1a noi în
se apropiase de el.) Panait, ia, te rog,
datele de la Centrul Malinei. II rog pe
comandant să mi le dea în scris ! (A
intrat în clădirea FORPETROMAR.)
OLGA : Domnul ingine.r Palade, de obi­
cei aşa de poHti<cos...
SOFIA : Mă mir şi eu. (Lui Iani.) Ce-i cu
Costi, că nu-i în apele lui?
IAN!: La ieşkea din radă, 'cargoul libe­
ri.an era să intre în platformă.
LEPEDEU (negăsindu-şi locul, se apropie
de grup ; Sofiei) : Doamnă, să mă ier­
naţi că vă vorbesc, dar îmi amintiţi de
mama. Tot aşa mărunţică şi ageră, şi
la fel, mereu cu cîte ceva pe care să-i
umble mîinile... (Dianei, care iese din
cafe-bar): Se pare, Diana, că plecăm
îndată. (Cum Diana a luat .loc pe ban­
chetă şi nu i-a răspuns în nici un fel,
se îndepărtează tăcut.)
SOFIA (după Lepedeu) : Şi dom' inginer
Palade tot aşa, că încă puţin şi ple­
căm...
DIANA (Sofiei) : Meteo-ul anunţă timp
optim, vreme splendidă.
LAMEI (morfolind plăcinta): Ce oftezi,
bunicuţo? Nu mai ai răbdare că ai
. să te întîlneşti acolo în lra.rg cu Smir­
nfotis? (Rîzînd.) N-ai auzit-o, Olga,
cum toarnă la gogoşi, una mai gogo­
nată ca alta... Şi, toate, că-s întîmplări
din viaţa ei. Calcă pe închipuiri şi tot
felul de vise şi minciuni, şi-ar vrea să
le credem adevărate. (Direct.) Mai
bine, bunico, chiar dacă nu-l întîl, neşti DIANA : Era decanul. Trebuia, într-!-ln
pe Smir, niotis al tău, să cînţi o „Sa­
miotisa" şi-o să-ţi treacă. Sau „Tha­
lassra".
IANI (din locul său de pîndă) : Oh, Tha­
lassa ! Thalassa cu cei zece mii de pa­
licari, ajunşi pe malul măr,ii, şi toţi
într-U111 ,glas : ,,Evohe ! Evohe, Tha­
lassa !"
SOFIA: Iani, psihi-mu... Tu, inimi?ară,
trebuia să fii nepotul meu, ş1 nu
mascuntl ăsta lacom de Haralambie !
(Olgăi.) Dragul de Iani, d["ăguţul de
el... Şi dînsul cu visele, ca şi mine. Se
învăluie în poezie şi vise şi, fără de
arilpi, se înalţă dincolo de ce se a.filă. DIANA : N-am ştiut.
DIANA (Sofiei): Nu prea înţeleg ce�aţi
vrut să spuneţi, dar şi eu uneori...
SOFIA (îi taie vorba): Ce văpăi de foc,
www.ziuaconstanta.ro
ce sclipet de tăciune aprins sînt ochii
du.miitale ! Şi acuma, cum ţi-ai bătut
genele, parcă ai coborît un văii de
noapte. Un văl peste întreg focul din
ochi...
DIANA : Doamnă, nici un bărbat nu mi-a
spus...
SOFIA : Nici Costi?
DIANA (tresărind) : De unde-l ştiţi ? De
Constantin Palade aţi spus, nu?
"azdă cît a lucrat în echipă cu Panai,t.
Asta, 'în vremea cît a fost scos de la
Institut de Sergiu Berindei, fratele
dumitale.
DIANA: 1,nseamnă că mă ştiţi şi pe
mine...
SOFIA: Te ştiu. Şi ştiu cum l-ai alungat
ca pe un cîine rîios.
DIANA: V-a spus Costi,?
SOFIA: Nu. Un cuvînt n-a scos. Dar
ştiam de la !ani.
DIANA: Aha, ţiganul ! Mereu cu cercelul
în ureche?.
SOFIA: Cu cerceluJ în ureche, de la
maică-sa pereche. (Cu un gest.) Poftim
cle-1 vezi. (Dar Ian{ s-a ridicat şi a
dispărut. Olgăi.) Unde Costi l-a cules
mai mult îngheţat dintr-o coşmelie a
pieţei Constanţa, de aceea îi spune...
DIANA (o continuă) : ...ţigan turc.
SOFIA (mereu Olgăi) : Dumneaei i-a ce­
rut lui Costi să aleagă între dînsa şi
ţigan...
DIANA: Si Costi l-a ales pe ţigan.
SOFIA: Nu de asta l-ai lăsat. (Olgăi.)
Bietul Costi îşi vînduse aparatul de
scufundat sub apă, ca să plătească
�azda lui Ia.ni, iar dînşii l-au scos de
hoţ.
DIANA : Vînduse aparatul Institutului. Că
1-a răscumpărat după o zi şi l-a ascuns
în pod, ca să se dea de el, tot furt se
cheamă...
SOFIA: După căpăţîna fratelui dumitale.
fel...
SOFIA : Dar dumneata, ca logodnkă a
lui Costi, cu ce-:ii fost mai brează ?
· I-ai cerut să�ţi jure şi s-o cheme mar­
tocă pe maică-sa, cum că a vîndut un
luc.n1 de-al său. S-o ruşineze pe bă­
tru,ă?
DIANA: Dar pe mine cum m-a ruşiniat? !
SOFIA: Că mult te-a durut ! (Olgăi.)
Dacă l-ai fi văzut în vremea aceea pe
Costi ! ln pnivirea lui de taur sălba,tic
citeam atîta tristeţe... O durere, dar în
acelaşi timp şi o duioşie, că nu o dată
m-a adus la lacrimi. Şi, în afară de
!ani, mereu singur. Singur.
SOFIA: Cum să ştii, cîntl pe loc ai şi
întors calimera şi te-ai mălitat cu doc­
torul· Lepedeu? ! (Olgăi.) Uită-te ! Pri-
51
 veşte-1 pe doctor, şi spune-mi dacă
poate sta o dlipă alături de Costi Pa­
lade ? ! Costi e un bărbat că tremuri
.roată cînd pune mîna pe tine, şi doc­
toruJl... (Gest spre Lepedeu.) BJetul om,
nu am nimic cu dîru;ul... Va fi medicul
platformei.
DIANA : Sergiu s-a dat peste cap să fie
angajat - asta, după accidentul cu un
pacient care i-a murit pe masa de
operaţie.
S0:8I,A : Mde, se întîmplă tot felul de
nenoroci<ri... Şi, acuma se cheamă că-l
petreci, cum scrie la carte unei coruţe
care-şi spune că-i o doamnă...
DIANA (după o clipă de ezitare) : Ba, ca
să fiu sigură că pleacă, se îmbarcă.
(Direct.) Ne despărţim. Am deschis ac­
ţiune de divorţ. (Se îndreaptă spre Le­
pedeu, dar cum Palade coboară din
clădirea FORPETROMAR, împreună cu
Sergiu Berindei şi cu Ciutacu, se
opreşte.)
OLGA (Sofiei) : Prea ai fost aspră cu ea.
SOFIA : Aspră ? Aş fi vrut ca vovbele
să-mi :file cuţite, pumnale, ciocane cu
care s-o izbesc· !
OLGA : Orezi, bunicuţo, că domnul in­
giner PaJ.ade... ?
SOFIA : Dacă o mai are în minte ? Nu
ştiu. Nu cred s-o fi rupt din irurnă.
OLGA : Chiar nu ştii ?
SOFIA : Cum să ştii sufletul omului, cînd
pe-al tău singur nu-l prdcepi? Imi
spuneam că merge să-şi vadă bărba­
tul. Pe dracu' ! O cLi,pă nu l-a scăpat
di.n ochi pe Costi.
OLGA: Unde-i vede că sînt aşa de ag-i­
taţi... Şi domnul Parade, şi fu:atele dî,n­
sei, domnul director geneva! Bertl,ndei...
SOFIA (lui Palade, în vreme ce Berindei
şi Ciutacu au luat loc la o măsuţă,
aşteptînd cafeaua comandată) : Costi...
Ce-i, Costi? De ce-aţi cidi.oat glasul?
P ALADE : Nimic. De-ale noastre. MJ.cile
mi:reriii. Chipurile, că şi-au epuizat sto­
cu'!, şi nu mai au cum să ne comple­
teze echiipamentul de protecţie... (Ol­
găi.) Imi pare rău, Olga, dar va trebui
să te întorci. 1a Ga1aţi cu primul tren.
Şi dumneata, bunicu_ţo, mulţumeşte-te
cu ce-ai văzut pe chei. Nu vă pot
î,mbru-ca.
OLGA: Mi-aţi făgăduit că voi wrm.ă,r:i
cum se comportă sistemul de ridicare­
coborke. E teza mea de Stat.
PALADE: Comandamentul a interzis îm­
b!llrcarea persoanelor care nu-s pe !Jista
lor. (Dă să treacă spre grupul munci­
torilor, dar Ciutacu s-a ridicat de la
măsuţă şi-i iese înainte.) Aveţi ceva
să-mi comunicaţi?
CIUTACU: Nimic deosebit. Doar că ui­
tasem să vă felicit pentru mocl'.ifii.căxiJe
pe care le-aţi adus sistemului servo­
motor. Meşterul meu, Pasăre, mi-,a spus
52
•
www.ziuaconstanta.ro
că aţi rezolvat î,n mod strălucit gli­
sarea picioarelor. (Jenat că Palade
nu-i răspunde.) Se pare că vă pă_;;traţi
faţă de mim.e vechea animozitate din
virernea studenţiei. Vă asigur că eu am
uiitat totul.
PALADE: Numai că eu n-,am uitat l'l!irnic.
Şi aş dori ca maistrul dunmeavoastră,
Pasăre, să nu-şi mai bage nasutl în
treburille noastre.
CIUTACU : !mi pare rău, dar, în calitatea
mea de reprezentant al beneficiarului,
trebuie să urmăresc modul de com­
portare al agregatelcxr...
PALADE (fără să-l mai asculte, lui Pa­
nait, care se întoarce) : Marea mereu
calmă, nu? (La confirmarea acestuia,
luîndu-i nota din mină.) Vreme staţio­
nară. Coincide cu ce comunică şi Bucu­
reştiuL (Şoptit.) Treci pe la magazie
şi a.filă cum stau cu echipamentele de
protecţie. (Şi-l petrece pînă la ieşire.)
SOFIA : Olguţo, degeaba te-ai în11lristat...
Şi mie îmi făgăduise Panait: mamă,
1ie wau cu noi. Dar, dacă nu se poate...
OLGA : Dumitale, bunko, ţi-e uşor : ai
w.ut să vezi marea, ai văzut-o. Tot e
ceva.
SO.F1IA: Şi tu, adică, pentru lucrarea ta?
Spune-o cui �rei, nu mie ! Te-ai ţinut
liipcă de dom' Palade, că poate-,poate
să-ţi •cadă pară mălăiaţă... Măioo.r de
te arătai mai înfiptă, să-l încUi cu o
privi-re, aşa, mai afurisită, cu o bătaie
de gene prin care să frltre2'i un nu
ştiu ce care aduce a pasiune, a patimă
nebUlrlă... (O împiedică să-i răspundă.)
Cum auzi ! Apod, încă o bătaie-două de
gene, de copilă modestă... Bărbaţii-s
proşti ca .noaptea. Cu un marafet din
astea, cad mesa, ce maii!
OLGA : Nu vă credeam răutăcioasă.
SOFIA : Nici nu sînt, dar, ca să te scot
de sub norul ăstia de lacrimi... Sau,
poate., să�l pornesc, şi să te linişteşti.
Ori să .iei trenru.l şi să te întorci acasă,
cum spunea Costi.
OLGA : Nu ,plec. Imi reţin cameră la ho­
tel. (Şe ridică.) Rămîi şi dumneaita?
SOFIA : Păi cum o să plec singură 1 (0
petrece cu ochii pînă la ieşire, şi-şi reia
lucrul, mai cu spor.)
DIANA (acostată de Lepedeu) : Grig, te
rog să mă liaşi. Iar eşti băut!
LEPEDEU: Sergiu mi-a confiscat s-tocul,
d!llr m-,am Teaprovizionat. Incă un ar­
gument pentru divorţul tău.
DIANA : Mai există şi alte feluri de a...
LEP.E[)EU : Mda, odată în larg, să păşesc
peste bordul platformei...
DIANA: N-am să plîng, dacă o faci.
LJEPEDiEU : Credeam că vrei să vonbeşti
cu Sergiu (a,rătînd spre măsuţa unde
Serg_iu .Be�7td:ei îşi bea cafeaua) ... diar
nu-ţ1 pierzi dm ochi fostul logodnic...
(Gest spre Palade.)
DIANA: Te crezi subtil, nu?
LEPEDEU : Imi pare rău. Pentru tine îmi
pare rău. O dată nu şi-a oprit ochii
asupra ta.
DIANA: Şi eşti satisfăcut?
LEPEDEU: Nu, fiindcă eu ştiu să rabd,
să îndur, dar pentru tine înţeleg că e
cumplit.
DIANA: Şi, ce? Nu cumva îmi oferi iar
afecţil\lilea, sprijinuJ tău?
LEPEDEU : Dacă ai vrea... Să-mi dai nu­
mai un semn.
DIANA: Bea-ţi ginuJ din rezerva pe care
ai cumpărat-o...
LEPEDEU : lnseamnă că, odată în lrarg,
tot am să mă a.runc peste bord.
DIANA: N-am să te opresc eu.
LEPEDEU: Nu trebuia s-o spui. Şi fără
îndemnul tău, eram bun hotărît. (Lui
. Ciutacu, care se apropie.) V-aş ruga,
dom' Oiubacu... Coletele şi trusa de me­
dioamente... Dacă s-ar găs!i careva să
le urce la bord.:.
OIUTACU: Cu plăcere. (Unui muncitor
voinic, care făcea haz cu cei din jur.)
Pasăre... Meştere, ajută-l pe domnul
doctor Lepedeu să-şi treacă pe pJat­
formă <instrumentaruJ şi medicamen­
tele... Sper să nu-ţi trebuiască, şi poate
nimănui ,dintre noi. (Pe alt ton.) Meş­
tere, aud că l-ai supărat pe domnul
ing!iner Palade...
PASARE: Nu ş1Iiu de unde a scos că-s
băut. Da' eu, aghiazmă! Nici un s.trop,
Il4mic.
CIUTACU (Dianei, cu un gest spre ·cole­
tele cu care s-a încărcat Pasăre, în
timp ce acesta iese, cu Lepedeu.) Bine
.l-aţi pregătit. Cine ar spune că vă des­
părţiţi... (Cum Diana nu l-a ascultat
şi-i mereu cu ochii la Palade.) Ia.r ve­
chea pasiune? Numai că veniţi prea
tîrziu, filndcă domnul Palade e pri-ns
de o jună studentă. Tînăra în taior
gri, lingă care aţi stat. Insista mult s-o
îmbarcăm pe „A:lbatros".
DIANA: Şi?
CIUTACU: Se înţelege ' că nu i-<am în-
găduit.
D1IANA: Cum nu faci nimic fără vreun
gînd ascuns, aştepţi o mică răsp-lată,
nu?
CIUTACU: Ca să vă fac plăcere. Ştiam
că veţi primi cu bucurd.e acest mic
servkiu din partea mea.
DIANA ; Ca un şacal, ciupeşti de-aici un
rest, de colo o rămăşiţă... Tot stkvuri
şi rămăşiţe. Dar ţin să te informez că
nu sînt şi nu voi fi rămăşiţa nimănui,
aşa că ia-ţi gîndul, Ciubacule! (Trece
spre grupul muncitorilor, printre care
se află şi Palade.)
CIUTACU (înainte de a se înapoia la mă­
suţa lui, destul de tare ca să fie auzit
de Diana.) Nu se ş,tie. Nu se ştie, ca
nămintul !
www.ziuaconstanta.ro
· DIANA (s-a întors o clipă către Ciutacu,
1 apoi, lui Palade) : Aud, domnule in­
giner, că urmează să vă îmbarcaţi în­
dată. (L-a scos din mijlocul muncito­
rilor şi, ochi în ochi.) Costi, te fen -?ti
de mine, de ce? Toată vremea m-ai
·ocolit ca pe o ciumată, ca pe o le­
proasă.
PALADE: Imi pare rău... Nu ştiam că
persoana mea v-ar mai .interesa Cum
nu bănuiam că am să vă întîlnesc, ori
că fratele dumneavoastră e directorul
general. Din cite am aflat, vO!i. avea
prilejul să fiu mereu şi cu soţul dum­
neavoastră, în ca.libatea sa de medic
a'l. plJatformei.
DIANA: Doctorul Lepedeu nu mai este
soţuJ meu - adică nu va mai fi. Di­
vorţăm.
PALADE : Şi eu cu ce vă pot fi de folos ?
DIANA (direct) : Pentru tine, Costi ! De
dorul tău l-am dat dracului şi am in­
tentat acţiunea de divorţ ! Ca să fiu
liberă. Să fJm iar împreună.
PALADE: Oa.re am fost vreodată cru ade-
vărat împreună?
DIANA: Cum poţi să fiii aşa de rău ?
PALADE: Nu eu...
DIANA: Sînt vinovată, ştiu. Dar şi pen­
tru crime se dau amnistiă.
PALADE: Şi ce amnistie doriţi, doamnă?
DIANA: Să nu mă domneşti şi să mă
priveşti în ochi. Costi, de ·ce-ţi fereşti
priVli�ea?
P ALADE : Multă v:reme te-am văzut şi
cu ochli închJşi.
DIANA: Dar azi, cu ei deschişi, nu mă
veri. Imi pare rău.
PALADE: Dar mie!
DIANA: Costi, o clipă nu te-am uitat.
De ce taci? Taci şi nu-mi răspunzi...
PALADE: Nu găsesc n'imic bun să-ţi
spun. Şi aducerile mele aminte mă .îm­
piedică să-ţi spun ceva care te�ar im­
presiona neplăcut.
DIANA: Nu-mi ierţi că te-� părăsit.
PALADE: Cînd aveam mai multă nevoie
de un om...
DIANA : De un om iubit.
PALADE: De un om.
DIANA: Ştiu, te-am Jignit. Ţi-am cerut
să aduci martori.
PALADE: Pe mama ! Să ştie că viitoarea·
ei noră mă socoteşte hoţ, şi fără măr-·
tur.ii inaintea ,instanţei de judecată ...
DIANA: Pr. iveşi'e-mă în ochi şi ai să ci­
teşti c,ît mă doare pentru tot ce ţi-am·
făcut. Nu-ţi feri privirea !
PALADE: Nu m-am ferit dinaintea ni­
mănui.
DIANA : Nu asta vroiam să înţelegi, ci
că-mi pare rău. Tare rău îmi pare.
PALADE: Mrai are vreun rost, Daiana ?
DIANA: Mi-ai spus pe nume! Mi-ai spus
D aiana ! Oh, Costi ! (Olga a reintrat
f5 3
 şi şi-a oprit privirea asupra lor.) Costi,
iartă-mă că te întreb: este ceva între
tine şi persoana care ne priveşte?
PALADE: Vocbim cam de mult, aşa că
au avut vreme să ne p1ivească multe
persoane.
DIANA: Ştii bine la cine mă refer. Tî­
năra în taior gri.
PALADE: A. Olguţa? Olga Predoiu, din
colectivul nostru. !şi dă · lucr.airea de
Stat cu sistemele hidraulice şi ar· fi
vrut să asiste, spre a urmă•ri compor­
tamentul agregatului. Bunul dumitale
:frăţior, îinsă, nu admite persoane stră­
ine la bord.
DIANA: Nu mi-ai răspuns la ce te-am
întrebat.
PALADE: Nici n-aş· putea răspunde.
DIANA: Este şi ăsta un răspuns. Că per­
soana te interesează.
PALADE: Ca toţi oamenii din jurul meu.
DIANA: Nu în sensul la care mă refer
eu. (Hotărîtă.) Costi, nu vreau să te
pierd pentru a doua oară.
PALADE: De obicei, doamnă, pierdem
ceea ce avem.
DIANA : Costi, ai tot dreptul să mă fierbi,
dar mai spune-mi o dată pe nume.
Spune-mi şoptit, ca altădată ... Nimeni
nu ştie ce frumos îmi sună numele în
gura ta.
PALADE (brusc): Vă rog, doamnă, s-a
întors meşterul meu. Trebuie să aflu
ce răspuns îmi aduce. (Lui Panait.)
Th?
PANAIT: Magazia e încui>ată, magazio­
nerul - plecat.
BERINDEI (care de vreo două ori se ri­
dicase de la măsuţă, vine spre Diana):
Diana, ce-ai găsit de vorbit cu indi­
vidul ăsta, pe care nu numai că nu-l
apreciez ...
DIANA (îi taie vorba): Pe cine apreC>iezi
tu? Dacă nici pe colegii de lia In­
stitut ...
BERINDEI: Ce mai colegi ! Nişte nesp:.':­
laţi cu barbă, care-şi spun unul altuia
,,maestire" !
DIANA: Dar, lui Costi Pala.de nu-i spune
ni,meni „maestre" ... Şi, ,,barba - rade".
BERINDEI: Simt că mă duşmăneşte.
DIANA: Şi n-are pentru ce?
BERINDEI : Are, nu are, dacă ştiam că
ai să te dai :în spectacol...
DIANA: Nu mă aduceai, ştiu.
BERINDEI: Nu văd ce găseşti la el... Sub
spoiala .lui de inginer şi om de ştii-nţă,
a rămas acelaşi aiurit şi aventurier...
DIANA (îl continuă) ...care s-a tăvălit în
tavernele şi lupanarele din toate por­
turile lumii. Ştiu, cunosc poezia.
BERINDEI : Mda. Unde a rămas celibatar,
tu cre2li că de dragul tău...
DIANA: De dragul meu, da.
BERINDEI: Diana, eşti nebună.
54
www.ziuaconstanta.ro
DIANA: Şi tu, Sergiule, un complexai.
Te complexa şi ca student. Că ştia
mai multe, era mai priceput, mai în­
deminatic. Şi mai e şi asta: fiindcă a ·
ajuns unde a ajuns.
BERINDEI: Diana !
DIANA : Pentru că are o nobleţe natu­
rală, iar tu, cu Ciuta.cu -al tău, s�nteţi
roşi de [nvidie şţ meschiru...
BERINDEI : Meschin, cum spui, dar nu
doresc să ai relaţii cu el. Inţelege că
nu mai eşti copiliţa romantică, care,
într-o noapte de vară...
DIANA : Dar nici proasta de sub tutela
ta.
BERINDEI: Ştiu, a devenit un fel de
vedetă. Asta te fascinează şi-ţi ia ochii.
DIANA : Mi-i ia.
BERINDEI: Nu uita că eşti femeie mă­
ritată. (La hohotul de rîs al Dianei.)
Cît mai eşti. Şi-ţi interzic...
DIANA: Fără tonul ăsta de director ge­
neral... Sergiule, înţeiege că tot mă mai
iubeşte... M-a iubit, mă iubeşte. Şi eu...
A fost de-ajuns să-j aud gfasul, să-l
văd, şi ard, că toate mărdle lumii n-ar
putea stinge focul din mine.
BERINDEI: Ţi-a vorbit?
DIANA: Mai mult a tăcut. Dar din tă­
cerea lui am înţeles că am fost şi
sînt şi voi fi singura femeie a vieţii
lui.
BERINDEI (n-a mai ascultat-o ; lui Ciu­
tacu, care între timp urcase în clădirea
FORPETROMAR-ului şi s-a întors):
Care-j ultimul pronostic?
CIUTACU: Se prevede o continuă îmbu­
nătăţi.re a vremiL Prelucrează datele
şi vom primi curînd ultima sinteză
meteo.
BERINDEI (Dianei, care se îndreaptă iar
către Palade) : Diana, te-am rugat ...
(Lui Ciutacu.) Cum nu înţelege că
se :Ila.ce de rîs? Se compromite.
CIUTACU: Capricii de cucoruţă fără alte
preocupări... Poate, şi toată presa care
i se face lui Pala.de... Să-l văd însă
cum îşi va poziţiona platforma la locul
de foraj, şi după aceea...
BERINDEI : Ce vrei să spui ? (Cu ochii
la ciiplul Diana-Palade.) N-aş avea ni­
mic împotriva lui, deşi ştiu ce viaţă
a dus. N-a fost uşă de biserică.
CIUTACU: Uşă de biserică? Ni1c,i nu in­
trase bine în viaţă, şi s-a încurcat cu
mama tehnicianului ăsta cu cercelul
în ureche. A muşcat de timpuriu din
toate.
BERINDEI (lasă nişte monede pe mă­
suţă): După cît se pare, s-a potolit.
CIUTACU: Pe dracu' ! E încurcat acuma
cu asta mică, studenta pe care a vrut
s-o urce pe platformă.
BERINDEI: Moralistule ! Parcă n-ai vrea
să fa în locul lui...
CIUTACU: Eu?
BERINDEI : Las' că te ştiu, Ciutacule.
Ştiu şi de ce-l urăşti atîta. Că te ţineai·
de soră-mea ca o umbră, şi ăsta, Pa­
lade, a dat cu tine de pămî,nt, de nu
te-ai văzut.
CIUTACU: Şi-mi reproşaţi că am res­
pectat-o pe doamna Diana şi m-am
purtat cuviincios, •şi nu ca un golan?
BERINDEI : Las-o încurcată, măi Eugene,
că ai fost o mămăligă şi tu, ca şi ne­
norocitu' de Lepedeu, pe caire i l-am
ales de bărbat... (Se îndreaptă spre
FORPETROMAR.)
PALADE (Dianei, care-i vorbea aferată) :
Mă iertaţi, dar am ceva iugent cu di­
rectorul ge.rieral. (Lui Berindei.) Stocul
nu este epuizat, şi trucul cu magazia
închisă... (Urcă după Berindei în clă­
direa comandantului.)
DIANA (gata să-l urmeze, lui Ciutacu,
care stă în uşă.) : Intrar'ea persoanelor
străine e strict interzisă, ştiu.
OIUTACU : Nu, dacă veniţi cu mine. Sînt
feiiicit să vă fiu de ajutor...
DIANA (după o clipă de ezitare) : Du-te
învfotind' u-te, cu ajutorul tău ! (Iese.)
IANI (s-a desprins din grupul muncito­
rilor, pe care-i amuza cu un cîntec
ţigănesc ; apropindu-se de Olga) : îmi
pare rău, Olguţa, că nu vi>i cu noi, dar
am să notez totul ca pe un jurnal şi
am să-ţi dau scris tot ce se va petrece.
LAMBI (se ţine de el ca o umbră) : în
versuri, Iani, ca. la o nevoie. să i le
putem cinta. (ll trage spre ieşire, unde
se arătase Şuli, cu ale sale „Plăcinte
cu carne. Cu carne adevărat... ")
OLGA : Ştii, bunico, de ce cred eu că
n<i s-a in
, terzis îmbarca.rea? Di>rectorul
Berindei n-a vrut· să-i dea soră-si pri­
lejul să fie în preajma lui Pa.l:a.de, să
nu-l admire şi pe plan profesional.
SOFIA: Şi el, Costi, ca.re-ţi spune „în­
gerul tăcut" !
OLGA: Am să ies şi eu pe chei.
SOFIA: S-o vezi pe Dia.na cum i-a.ţine
calea, cind o fi să plece?
OLGA: S-o văd. da. (A ieşit.)
SOFIA (după ce a petrecut-o cu privirea,
lui Palade, care revine din clădirea
comandamentului) : Pleca.ţi?
PALADE: Da. (Pe alt ton.) Olga şi-a luat
bilet de tren?
SOFIA: Nu. Da' numai la ea nu ţi-e
mintea, că te văd potcovit rău ...
PALADE: Nu ştiu ce se vede. Cred că,
de bine, nu... Parcă sînt un ciulin în
zborul vîntului, şi unde-i mai rău,
a.colo m-a purtat să-mi găsesc lăcaşul.
SOFIA: Şi ce-i de rău? Că ciulinul, pe
unde apucă, acolo îşi înfige nişte ră­
dăcini a.dînci ...
PALADE: Iţi rîzi de mine? Rîzi, hai
rîzi; că-i de rîs în hohote. Ştiam că
am o voinţă a mea...
3 55
www.ziuaconstanta.ro
SOFIA : Şi ţi-a ieşit în cale Dia.ria...
PALADE: A fost de-ajuns s-o văd, şi
inima, gata să-mi sară di' n piept... Mă
credeam mare · brînzoi! Nu că aş fi
si.lit apele să urce pe munte, dar
că am putere asupra mea, că mă pot
birui, de asta eram sigur. (Cu ·furie.)
Nu înţelegi că mai adineaori, în faţa
tuturor oamenilor mei, îmi venea · s-o
prind în braţe ? S-o prind şi să n-o
ma-i las. Gata-gata eram să Întind
mîinile...
SOFIA: întinde-le.
PALA.DE: Mai degrabă mi le tai. Le tai,
auzi!
SOFIA : Aud, şi taie-le, dar fără urlete.
PALADE: Iartă-mă, bunicuţo, dar nu mai
ştiu ce-i cu mine.
SOFIA: Şi-11 cumpăna a.sta a ta, te în­
trebi ce-o ina.i fi să fie? Păi, aşa cum
se desfăşoară lucrurile:..
PALADE (îi taie vorba): Nu-ini spune.
Nu vreau să ştiu.
SOFIA: Ca şi cum aş şti ma.re lucru...
Vă amăgesc şi eu cu cîte unele, dar
mai mult pe mine mă amăgesc. (As­
cultă amîndoi nişte marinari cu chef,
în trecere prin f,mdul scenei : ,,'Tata
bea vinul cu cana / Noi îl bem 'cu
damigeana / Taica n-a fost văzut treaz
/ Dar nici c-a ştiut de vreun necaz... ")
li auzi? Un pa.har-două, şi tot necazul
tJ·ece... Alr t leac nu am la îndemînă
să-ţi dau... Ori, mai ştii...· Olga. Olguţa.
PALADE: Nu!
SOFIA: Cui pe cui...
PALADE: Cum poţi să glumeşti cu viaţa
unui om? Şi biata· fa.tă, de ce nu
pleacă? E supărată, ştiu, dar n-o pot
îmbarca, n-am dreptul.
SOF\IA: Nu-i e ei de asta... Dar că. i-ai
vorbit aşa de aspru, aşa de rece ...
p ALADE: De unde căldură, la anii mei?
Sînt un om bătrîn.
SOFIA: O, Costi, tu vorbeşti de bătrî­
neţe? ! Tu, care eşti ca un brad de
frumos şi drept ! Şi toată fue, tuna. şi
zbuciumul ăsta al tău, cum le-ar li­
nişti mărgeluşa.. a.sta de fa.tă... Să te
aduni de pe drumuri, să ai şi tu un
cămin al tău, să te aşezi ca oa.menii...
Ori nu te-ai gîndit niciodată?
PALADE: Poate să-mi fi dor,it şi eu, cum
spui, un cămin liniştit, un căm-in al
meu. Numai că nu se poate, nu...
Şi-apoi, pentru Olguţa. sînt un om bă­
trîn, din altă genera.ţie... Să-i spui a.sta.
Şi să-mi spui şi mie, dacă o să fie
nevoie.
SOFIA: Ştiu de ce eşti bătrîn şi din altă
genera.ţie.
PALADE: De ce?
SOFIA : Fiindcă-1 vezi pe Ia.ni că-i mort­
topit după ea. Şi unde l-ai cules de
 1î.ngă maica-sa, moartă, şi l-ai crescut
ca o a doua mamă...
PALA.DE: De weme ce ştii...
SOFIA: Dar Olga nici nu vrea să audă
de el.
PALADE: Cu timpul, poate c-o uită, nu
ştiu. Dar cum să i-o iau eu ? Numai
la gindul ăsta, şi-mi trec fiori pe şira
spinării.
SOFIA: Insea.mnă că la vreme ţi-a ieşit
!inai'!llte Diana. S-o ia dracu', că de pa­
:ratrăsnet e bună... Ori, nu cumva, �­
chea rană s-a deschis mai cumplită?
PALADE: Cum poţi citi în mine, cînd eu
însumi n-am ajuns să mă citesc?
SOFIA: Am trecut şi eu prin ce treci tu.
Ştiu ce-ii asta.
PALADE: Nu ştii, bunicuţo, şi nu ştie
nimeni... Ce pot face ?
SOFIA: Să te izbeşti de ceva tare. Vezi
că pe chei sîn,t niş,te babale de piatră,
de care se leagă odgoanele...
PALA.DE: Şi eu, care am crescut cu gîn­
du'l că viaţa are un rost al ei... Pe
dracu'!
SOF1IA: Ba Vliaţa dă muguri d:iin care se
pornesc flori şi roade care s-o ducă
mereu mai departe.
PALADE: I.ncotro? Către ce?
SOFIA: Tu mă întrebi ? Tu, care de cînd
te ştii n-ai făcut alta decit să pui
umărul la tot ce-ai întî}n;it în nevoie...
Taci şi nu-mi răspunzi... Adică, să-mi
mulţumeşti că-ţi menesc de bine. De
bine, şi ţie, şi Olguţei !
PALADE: De ce o legi de i:nine?
SOFIA: Nu eu o leg, Costi. Ceva mai
tare decît mine şi decit tine sau ea.
Neştiutul din voj vă va da brânci unul
către ,celălalt. Nu mă priVi aşa. Lntîl­
nkea asta a ta de o olipă cu Diana
nu va face <lecit să te lege şi mai mult
de mărgeluşa asta de Olguţa... (Privi-rea
i s-a oprit asupra Dianei, care reintră.)
PALADE (zărind-o pe Diana, se duce spre
ea.) Aţi fost pe chei ? Marea e calmă
şi lucie.
DIANA: O vreme splendidă pentru o
croazieră.
PALADE : D:iin cite ştiam, urma să vă
avem la bord.
DIANA: Şi te--ai bucurat, nu?... De ce
nu-mi răspunzi ?.
PALADE: Nu am ce răspunde. Coman­
damentul a interzis ...
DIANA : Mereu ne riese în cale cîte-o
interdicţie.
PALADE: Mai ales unuia dintre noi.
DIANA: Vreau să ştii, Costi, că am tras
şi eu nişte ceasum grele ; dar mi s-au
cuveruit. Dacă nu de alta, măcar pen­
tru cum ne-am despărţit.
PALADE: Hoţ, golan de port, borfaş ne­
mernic...
56
www.ziuaconstanta.ro
DIANA: Aşa ţi-am spus, ştiu. Vocbe, la
furie ! Să mă fi luat la palme. Să-mi
fi tras o pereche de palme, că eşti
bărbat nu un molîu, ca bietul Grigore
Leped�u. Impotriva mea şi a drăgăla­
şului meu frate, să mă fi luat pe sus.
Uşor ai renunţat...
PALADE: Nu mi-a fost uşor.
DIANA: O, Costi, dacă s-ar putea! Dacă
ai putea!
PALADE: Ce să pot?
DIANA: Cum nu înţelegi că-n toată vre­
mea asta la tine m-am gindit, şi lai
nimeni altul?
PALADE: Poate, şi eu.
DIANA: Ce rece o spui...
p ALADE: Timpul ! Timpul răceşte multe.
DIANA: N-ai să SiPui că nu ţi-a sărit
inima din loc adineauri, cînd m-ar
văzut.
PALADE: N-am spus-o.
DIANA: Fdindcă eu..,. De dirruneaţă, de
cînd te-am zărit, fierb şi îngheţ. V-ro­
iam să-ţi vorbesc şi mi se us� gura.
Dar tu nu scoţi o vorbă. Cum poţi să
taci aşa?
PALADE: De muJt am învăţat să tac.
DIANA: Ai suferit şi ai plîns, ştiu.
PALADE: N-am plîns. Plînsul dezleagă
durerea, şi, cu timpu1, o diluează pînă
la dispariţie.
DIANA: Şi-ai tăeut fără o laorimă?
PALADE: Fără. A fost oa şi cum pe
inimă mi s-ar fi aşternut o crustă care
s-a împietrit. Cărbune, cenuşă şi piatră.
DIANA : Cărbune, cenuşă şi piatră... Tu,
omul vesel, îndirămeţ şi plin de haz r
PALADE: Eu, omul _cum spui.
DIANA: Ce n-.aş face, dacă s-ar putea
să te întorc la cel care-ai fost ! Costi,
dragul meu, ce să fac? Dacă ai şti ce
dor mi-a fost de tine, şi în cite nopţi
nu m--,am tre:Zlit p1îngînd...
PALADE: Cînd te-ai luat cu Lepedeu, .
îmi venea să te ucid şi să mă omor...
DIANA: De ce n-ai făcut-o?
PALADE: Mi-a fost milă de bietul Iani,
că-l lăsam pe drumuri aînd avea mai
multă nevoie de ocrotire.
CIUTACU (coborînd treptele comanda­
mentului, lui Palade) : Veste bună r
Sinteza meteo e foarte bună. Gata,
plecăm.
DIANA (lui Berindei, venit odată cu Ciu­
tacu) : Dar Costi vă cerea nu ştiu ce
din magazie...
CIUTACU: Să-i completăm echipamentul
de protecţie. Dar stocul e epuizat.
DIANA: Şi dacă-i prinde o vreme proas­
tă, ceea ce nu-i exclus în sezonul
ăst.a? ! Costi se aşteaptă la surprize...
BERINDEI: Reminiscenţe din călătoriile
lui în mările Chinei... Şi te-aş ruga,
Diana, să ne laşi, că avem şi-aşa des-
 tule! Ia-ţi mai bine tămas bun de la
Grigore. (Şoptit.) Măcar de ochii lumii.
(O duce spre Lepedeu, care se apropia)
CIUTACU (lui PaLade): Aş înţelege în­
grijorarea dumneavoastră cu echi, pa­
mentul de protecţie, dacă ar persista
o cit de uşoară agitaţie a rnfu-,i.i. Dar
marea e ca untdelemnul. (Lui Berindei,
care revine, cu ceasul în mînă.) Ar
trebui să daţi o.rdinul de îmbarcare.
PALADE: Aştept echipamentul de pro­
tecţie.
BERilNDEI : Vezi bine că nu avem, şi
nici timp să căutăm. Dealtfel, s-a co­
municat ora plecării, şi n-o mai putem
schimba.
PALADE : Dar s,înt garantul platformei,
şi am un c4vint de spus în ce priveşte
securJtatea oamendlJ.or mei.
BERiLNDEI : La locul de producţie, cînd
veţi planta platforma pe picioare. Pînă
atunci, comanda o am eu. (Grupului
de muncitori.) Toată lumea la dana 42 !
Imbarcarea ! ( Se aude o sirenă.) Co­
ma1I1dantul maritim s-a şi urcat. (Lui
Palade.) Domnule inginer, vreau să vă
reamântesc că şi dumneavoastră sînteţi
în subordinea mea, aşa că v-aş ruga
să vă imbarcaţi, ca toată lumea. (Un,
semnal de sirenă.) Primul semnal ! Vă
rog, . după dumneavoastră. (Au ieşit.)
SOFIA (ieşind cu Olga) : Credeam că-i
vor petrece cu fanfara militară, da-i
bine şi-aşa... ,Alt semnal, mat lung.)
Asta-i de rămas-bun. (Au ieşit. De­
afară.) Cu.i face semn Diana? Aha!
Olguţo, mărgeluşă, hai, 'ridkă mina şi
tu ! (Se aude şi cea de-a treia chemare
de sirenă, mugetul remorcherelor.)
(Go n g.)
Aceeaşi terasă a cafe-bar-ului „Pescă­
ruş".
ŞULI (cu capul plecat pe o măsuţă, cîn­
tîndu-şi, mai mult adormit) : ,,Afcoian
geanâ, Alcoian geanî !" (Picoliţei, care
strînge în grabă feţele de mese, pe
aceeaşi melodie.) ,,Am trecut prin
curtea ta şi ţi-am bătut în fereastră /
Ţi-am bătut în fereastră..." (Picoliţa
îşi vede de treabă, îndepărtînd tablaua
cu plăcinte şi trăgînd faţa de masă.)
Ce tu facem galagia... ? (Picoliţa arată
spre cer, care s-a întunecat brusc.)
Uli\Ju, aşa mult dormit eu ? Acuma;
�ta. noapte, bre... (La chicotitul Pico­
liţei.) Ce rîdem tu ? A, nu noapte. Vînt
aducem nori şi facem negru. ( Sofiei
şi Olgăi, care intră.) Asta vînt nu bun.
(!şi strînge tablaua.) Plecam, bre, vînt
asta aducem furtună. Mare furtuna
vine.
SOFIA : S-a înnorat, adevărat, dar mor­
tăciunea asta de vînticel nu are pu-
www.ziuaconstanta.ro
tere. (Olgăi.) E un vfot de sud, un vînt
cald. ii mai împinge pe-ai noştri. Acum
or fi trecut de capul Midia... Bine că
au prins vreme frumoasă. Marea-i li­
ruştită şi lucie ca oglinda.
ŞULI (cu scîrbă) : Marea asta oglinda
lucie, ptiu, mascara! Minţ,i,un este. Ma­
rea cum femeia, giu-giu-giu, fiu-fiu-fiu,
mi-mi-mi. Pînă prtindem bine. Apoi,
haţ! Nu mai scapam.
SOFIA : Ia uite, afurisitul, cum şi-a dat
dm.unutl! Ţine-ţi gura, că de nu...
ŞULI : Gata, Şuli tacem, nimica nu vor­
bilm. Acuma vîntul vorbim.
SOF\IA : Şi ce te-ai îmbufnat, mă? (Cum
Şuli dă să iasă.) iţi lauzi tu plăcintele,
dar dacă -ai şti ce scordolea am mîncat
noi astăzi! Ce mai, straşnică!
ŞULI : Şi pe Suleiman Regep aşteptam
Radiţa cu bun mîncare. He, he! Ca­
varma, da, da. Asta cavarm.a este scris
şi în Coran.
SOFIA : Cavarma ? N-am auzit. (O pleas­
nă de vînt.) Ete-te! Ce s-a ,pornit vîn­
tutl ! Şi-l lăudam, că sudul îi aşa şi
pe dincolo. (!ngrijorată,· Olgăi.) Ne lă­
săm atunci datoare de cafea. (Altă
pleasnă de vînt.) Ia uite, păcătosul de
sud!
ŞULI : Plecam, bre, nu mai stam. Asta
vînt chemam altu' vînt, mai rău. Asta
v1nt mascara, chemam pe Bora. Bora,
uliu, u1iu! Foall'te rău vî• nt.
OLGA (Sofiei): Dacă-i aşa cum spune,
că v.ine Bora... (Cu teamă.) Am auzit
şi eu de Bor:a. E cel mali cumpli.t vint,
oare se porneşte dinspre nord - nord­
est. Dar nu cred să fie Bora.
ŞULI : Credem, bre domnişora, credem !
Oind asta Bora a:Iergam pe Marea
Neagra, facem chiseliţa barcaze, va­
poare, bărci, tot. Tot facem chiseliţa.
SOFIA : De ce ne sperii, spurcăciune?
Că-i ştii pe-a-i noştri în larg? (Olgăi.)
Şi tu, fată. ce te iei după el ? Ispră­
veşte cu· plînsul !
OLGA (printre lacrimi) : Nu plîing, . Dar
acolo, în larg, cu atîta veliatură a plat­
formei, vîntul ăsta de nord - nord-est
îi prinde în plin şi-i răstoarnă. Ii răs­
toarnă, oa nimica!
SOFTA : O da bunul Dumnezeu, şi Mai.ca
Domnului, şi i-o feri. (Lui Şuli.) Şi tu,
dihanie. cu Bora ta, anume să ne spe­
'l'ii, să ne bagi spaima în oase...
ŞUlJI: Eu nu vr• em speriem -pe voi, dar
punem rău înainte, ca să feşim bine.
Bine ieşim... Aşa scriem la noi în Co­
ran. (N-a încheiat vorba, că vijelia i-a
scos din scenă ; femeile intră în cafe­
bar. Şuli iese prin fund. Pe urletul
vîntului, cii întreaga sa dezlănţuire,
cnhn(l,rir 'i11cet ('f'rt:i'Y!l'l \
157
 ACTUL al II-iea
Ţipete de pescăruşi pe fundal de furtună, cu urletul mereu mai răzb�t
al vîntului şi huietul valurilor, care se izbesc de pereţii metalici ai platformei.
Sala de mese a „Albatrosului", cu mesele trase spre pereţi. Uşi în
dreapta şi în stînga. Fund-stînga, uşă spre oficiu şi bucătărie.
Mişcarea fundalului dă iluzia ruliului. Ruliu ce i-a prins acum pe
Lepedeu şi pe Pasăre, -intrînd dinspre oficiu.
LEPEDEU : Asta nu-i vînt, e de-a dreptul
furtună, uragan !
' PASARE (bine „făciit", gata să reintre în
oficiu) : Incă o picătură, dom' doctor !
Uliuu, cum i-am dus ! ,,Ce? Care bău­
tură? Că-s medicamente, siropuri de
tuse, chestii de-ale doctorului, dea dra­
cu' să aveţi nevoie de ele". Dar eu am
nevoie, aşa, de-un curaj, că-mi joacă
toate pe dinainte ! Hai, dom' doctor,
că sticloanţe am piuit destule.
LEPEDEU: Nu fi nerod! E rezerva mea
pe o lună. ( Lui Panait, care a intrat
cu nişte tartine.) Ce-i cu clopotul?
Cine-l bate?
PANAIT (muşcînd dintr-o tartină): Mu­
safirul nostru, vîntul de travers.
(Se aude comanda „Ancora! Să se co­
boare ancora !")
LEPEDEU : La ce să coboare ancora?
PANAIT: Să ne mai ţină în loc, poate,
că vîntul ne împinge spre sud, cu re­
morchere cu tot.
PASARE : U liuu, iar balansul de-i spun
rul,iu, dJ:acu' să-l pieptene ! (O zgudui­
tură puternică, urmată de un huruit
metalic şi scrîşnet de fiare rupte.)
Gata, s-a pornit tontoroiul !
PANAIT (speriat) : S-au rupt cablurile
de remorcare ! (Altă huruială de lan­
ţuri rupte.) S-a rupt şi lanţul ancorei.
(Dă să iasă prin dreapta; se loveşte
în uşă de Lambi şi de !ani. Acestora.)
Remorcile şi lanţul ancorei, nu?
LAMEI: S-au rupt. S-a zis cu ele.
PANAIT : Şi tu, de ce te ţii de mînă?
tAMBI: I-am cerut lui fani să-mi facă
un tatuaj cum are dînsul.
PANAIT: Chi.ar asta-ţi lipsea... Aha,
Olga ! l,n inimă să ţi-o fi pictat, nu pe
piele.
IANI: O replică, meştere, ca din „Cînta­
rea Cîntă,rilor".
PANAIT: Măcar de s-ar uita la unul din
voi...
LAMEI : Dar dumneata, tată, n-ai scrije­
lită pe piept pe una, Smaro? Pe mama
n-o cheamă Smaro, şi nici pe bunica.
(Lui !ani, în timp ce Panait a ieşit.)
Termină, Iani, ce dracu' !
LEPEDEU: Şi, toată operaţia, cu două
ace?
58
www.ziuaconstanta.ro
IANI: Cu două ace. Ieşea mai bine cu
tuş, dar merge şi cu pastă.
LEPEDEU: Şi nu-l doare?
IAN! : Ci,t e cu plăcinta în gură...
LAMEI: Contra răului de mare... Cu vîn-
tu,l ăsta, am tuflit-o. Noroc de plă­
cinte...
PASARJE: Eu, vîntul îl tratez cu gin de-al
lui dom' doctor... (Lui Gigi Onofrei,
care a intrat cu două butelii de aer
comprimat şi cu toată zestrea lui de
scafandru.) Tu, scafandrule, o clipă
nu-ţi laşi zestrea din ochi. Ce veste­
poveste?
ONOFREI : N-au ţinut cablurile de re­
morcare, s-au 1·upt. Remor· cherele ne
trăgeau spre nord, vîntul ne împinge
spre sud, a biruit vîntul. Acum sîntem
în voia lui şi-a valunilor.
BERINDEI (intrînd cu Ciutacu, Palade,
Panait şi încă doi inşi) : Iani, cere prdn
radiotelefon... (Lunganului, gata să iasă
prin stînga.) Cere t!omandaintu:lui să
ne tr-imeată de urgenţă o navă puter­
nică, şi cu cabluri de oţel. Cabluri
tniple. Şi un elicopter cu cele nece­
sare: cizme de cauciuc şi mantale de
ploaie.
CIUTACU (completînd) : ...şi colaci, şi
ecMpamente de salvare.
ONOFREI (care-şi căutase loc pentru zes­
trea lui) : Domnule inginer... Domnule
Palade, eu sînt Gigi. .Gigi Ono:firei.
BERINDEI (cu un gest) : Scafandrul nos­
tru.
ONOFREI: Domnul Palade mă ştie mai
de mult. Prin dîns\J,l am ajuns eu sca­
fandru. (Lui Palade.) Dacă nu-mi v-in­
deai la Galaţi rabla dumitale de apa­
rat, că erai în 1ipsă de bani...
BERINDEI: Ţi-a vîndut dumitale...? !
ONOFREI : Îl mai_ am şi astăzi. Cam de­
păşit, dar îl am.
BERINDEI : Cum? Nu ţi l-a răscumpă­
rat?
ONOFREI: Pentru ce?
PALADE: Lasă, Gigi, sînt lucruri vechi
şi uitate.
LEPEDEU (sare din locul său) : Uitate?
(Se răsuceşte spre Ciutacu.) Le-ai ui­
tat şi dumneata, domnule Ciutacu?
CIUTACU : Nu ştiu la ce vă referiţi.
LEPEDE_IJ (lui Palade): Mă iertaţi, dom­
nule mgmer, dar ştiu totul de la Dia­
na. (Cu tărie.) Aparatul pentru care
 aţi fost învinuit de furt a fost ascuns
în podul Insti;butulu,i de colegul dum­
neavoastră Ciutacu.
CIUTACU : Ce-i povestea asta?
LEPEDEU : Poveste? (Celorlalţi.) Gelos
pe performanţele co'legului său Palade,
care făcuse o sudură sub apă... (Către
Ciutacu.) ...ln aceeaşi seară, te-ai as­
cuns în pod, să te exersezi cu aparatul
de submersie...
·CIUTACU: Ce invenţi<e!
LEPEDEU : ...Auzind nişte paşi şi temîn­
du-te să nu fii sur.pr-ins, ai fugit, aban­
donînd acolo...
•CIUTACU : Dar e o infamie!
LEPEDEU: Infamia abia începea ! Cum
Palade spusese unui coleg că şi-a vîn­
dut aparatul de submersie, ai spus în
dreapta şi-n stînga că a vîndut apa­
raiturl Institutu�ui...
·CIUTACU: Docto1;e, ai băut de dimineaţă
şi fantazezi.
LEPEDEU : Din păcate sînt treaz, dar
dumneata erai beat cînd mi-ai poves­
tit toată isprava, la o şedinţă de-a
noasbră de gin şi whisky. Pe-atunci
credeam că e o aiureală de om băut,
dar acuma, după cele spuse de dom­
nul Onofrei...
·BERINDEI: Palade... Domnule inginer, vă
rog să mă iertaţi pentru tot ce v-am
făcut.
LEPEDEU: Şi-s de ajuns două vorbe, ca
să uite? Iar Ciutacu, scumpul dumi­
tale Famulus ...?
"BERINDEI: Cu Ciutaou, am tot timpul !
Regret mult, Grigore; că ţi-a trebuit
atîta vreme...
LEPEDEU : Dacă nu era tînărul acesta,
scafandrul, să deschidă vorba, .poate
că nici acuma ... (Lui Onofrei.) Gigi îţi
spune, nu ? Vin', domnule, să ne cu­
noaştem mai bine! (Şi-l_ îndeamnă să
iasă prin fund-stînga. Pasăre, după ei.)
"BERINDEI (lui Ciutacu, direct): Ah, ce
mîrşav ! Ce mai ticăloşie! (Lui Pa­
lade.) Cînd s-a găsit, aparatul în pod,
dînsul a zis . că l-ai răscumpărat, ca
să scapi de pedeapsă...
·CIUTACU : Nu aveţi nici o dovadă că
n-a fost aşa. Spusele scafandrului pu­
teau fi aranjate, iar fantasmagoriile
doctorului...
13ERINtDEI : Le lămurim noi, la locul şi
timpul potrivit. (Lui Palade.) Acuma,
totul e să scăpăm din necazul ăsta al
nostru... O vreme, ne vom lăsa duşi în
derivă spre Eforie-sud.
"PALADE : Cunosc locurile. Intrăm în­
tr-un pasaj unde se întîlnesc curenţi
contrar.ii. In înfruntarea asta cu vîntul
de nord, nu mai ajungem la nici o
Eforie. Acolo, în pasaj, ni-i mormîntul.
"BERINDEI : Şi ce propui dumneata?
"PALADE : Să plantăm platforma. Ii co­
borîm picioarele şi o urcăm deasupra
mării.
www.ziuaconstanta.ro
BERINDEI: Pe o furtună ca asta? Eşti
nebun!
PALADE: Intr-un fel, ceea ce vă pro­
pun frizează nebunia , , dar altă soluţie
nu văd.
BERINDE•I : Aşteptăm nava pe care am
cerut-o. E singura ·soluţie raţională.
(Pe alt ton.) lncă o dată, vă rog mult
să mă iertaţi pentru rolul pe care l-am
juoat in infamia lui Ciutacu.
P ALADE : Ca decan, eraţi în drept să
faceţi ceea ce aţi crezut de cuviinţă.
BERINDEI : Sînteţi generos. Am să-i
spun şi Dianei.
P ALADE : Vă rog să nu-i spuneţi nimic.
BERINDEI : Pot să ştiu de ce?
PALADE : In seara cînd s-a hotărît ex-
matricularea şi alungarea mea din că­
min, mi-am pus, cu îngăduinţa bucăta­
rilor, nişte ca-rtofi la copt. Alertat de
Ciutacu, aţi venit î,n bucătărie şi, cu
vătraiul, fără un cuvînt, aţi aruncat
car· tofii în cenuşa şi zoile de pe jos.
Era hrana mea din acea zi. Asta n-o
s-o spuneţi Dianei, aşa că, mai bine
lipsă!
(Go n g)
Interiorul cafe-barului „Pescăruş". Ac­
ţiunea se desfăşoară pe fundalul sonor al
tonomatului, cu sublinieri şi estompări.
DIANA (la o măsuţă, Olgăi şi Sofiei,
care intră, încotoşmănate) : Dacă era
ceva, vă trimiteam vorbă.
SOFIA : Am dat să ne întindem, dar ne-a
trezit vîntul.
OLGA : Aţi mai aflat ceva?
DIANA : Că sînt în voia valurilor şi a
fu,rl,unii, ştiţi şi voi... Poate, între timp,
să fi ajuns La dînşii cargoul şi acuma
îi remorchează.
OLGA (cu un oftat): Să-i văd iar în
radă!
DIANA : Ce-ar fi? Spune, hai, spune !
SOFIA : Vă rog s-o lăsaţi în pace.
DIANA : Dar nu fac decît că continui o
conversaţie începută. (Se aud bătăi de
daul ; intră Şuli, bine afumat, cu
daul-ul legat de gît.) Un oaspete în
faptul serii.
OLGA : Numai ăsta ne lipsea !
DIANA : Poate ne lipsea. (Lui Şuli.) Unde
ţi-i tablaua cu plăcinte? ,,Placinte cu
oarne adevărat. .. "
ŞUI.;I : Nu bi.ne vindem acum. Facem pu­
ţin foame la oameni.
DIANA : Adică, să-i flămînzeşti...
ŞULI: Trebuie ; atunci Allah iar bun cu
ei. (Scoate din buzunar o sticluţă şi o
duce la gură.)
DIANA : Allah vă opreşte de la băutw-ă,
dar dumneata ai supt bine...
ŞULI (saltă sticluţa) : Asta whisky... Al­
lah nu ştim ce-i whisky, şi de aceea
59
 nu scriem în Coran. (Reluînd daul-ul,
bate cu dreapta timpul şi cu stînga,
contratimpul.) Să vă cînt, domniţa
formoz. Să vă cînt de dragoste : ,,Ie­
puraşul roşu"... ,,Alcoian geanî ". Sau,
poate, ,,Altîn oimac ges tiîrnac". (Bate
ritmul şi zice, mai mult şuierat.) ,,De­
getarul, de aur, unghiile, de aramă /
Unghiile roşite cu cănea, of, of! / Fiul
nenorocului, de ce-am iubit, of, of !"
(De afară se aude glasul unei femei;
Şuli dă să se ascundă.) Auleu, Rada...·
Alll1ah, îndură-te de Şuli şi deschide-i o
gaură de şarpe... (Sieşi.) ,,Ftiul neno­
<rocU!lui, de ce-ai iubit, of, of, of? ! "
RADA (a intrat cu tablaua) : Las' că-ţi
dau eu ţie, beţivU!le... Laşi macla în
drum, să calce oamenii tablaua cu plă­
cinte!
ŞULI : Radiţa, ce mai trebuie la oameni
pl:acinte, aînd vîntu' vrem să omoare
pe ei...? Să omoare pe ei toţi... Va­
poare înecam, oameni înecam...
RADA : Mai bine te îneca pe tine, cline,
şi scăpam! (I-a smuls daul-ul şi i-a
trecut tablaua.) Ia-o, că am lăsat cup­
torul încins. Vezi să te mai prind că
bei... Hai, haide, prinţe, fiu al nieno­
r,ocului, cît n-am intrat în tine... (A ie­
şit.)
ŞULI (gata să 'iasă şi el; vorbind corect) :
Ce-am ajuns eu, u).timu1 vlăstar al
prinţ�lor Regep, care au bătut de-a
căla,re stepa Topr,aisarului, că nu-i pia­
tră de mor,mînt să nu odihnească ose­
mintele unui Regep sau ale cuiva că­
zut sub spada lor înfricoşătoare... (Ie­
şind.) Eu, Suleiman Regep, să ştiu de
friica unei paciau.re! (Icnind de plîns.)
Cînd oftez, îmi plîn,g piămînii... ,,Fiul
nenorocului, pentru ce-am iubiit, of­
of-of !"
SOFIA : Olga, plîngi, de ce? !
OLGA: Nu ştiu, bunico, nu ştiu.
DIANA: Poate că aş ştti eu, dacă ar pu-
tea să-mi dea lacrimile... Dar lacrimi
uscate, cine dracu' a pomenit?
OLGA : Vi-e teamă şi dumneavoastră?
DIANA: Pentru Costi? Drac mort ai vă­
zut? Costi nu ştie de moarte. Poate,
dumneata, eu, bunicu�a, dar dînsul, nu.
OLGA: De-ar fi cum spuneţi...
DIANA: Ţi-e drag, tare drag, ştiu.
OLGA: Ah, doamnă, de ce...
DIANA: De ce-ţi vorbesc de el? Fi­
•indcă ştiu că asta vrei. Oricum şi ori­
ce, doar să-i auzi numele, să auzi de
el. Mă ţii de duşmană, dar tot eşti
bucuroasă să mă auzi vorbind de
Costi.. chi,ar dacă ştii bine că ţi-J iau.
Şi�am să-l iau!
OLGA: Cum să mi-l luaţi, cînd nu-i .al
meu?
DIANA : In visurile tale, da. (Brusc.) Iar
e forfotă dincolo, la comandament. Au
primit veşti de la ei. (A ieşit.)
60
www.ziuaconstanta.ro
SOFIA (o reţine pe Olga) : Nu te du şi
tu! Veştile bune vin şi mai tî,rziu,
cele rele îşi fac drum deîndată.
OLGA: Ai auzit-o? Că în visUJrile mele...
Dar nici măcar în vis... ·
SOFIA : Taci, tu, Olguţă, că Sofia chefa­
loniita e unsă cu toate unsorile. Visea­
ză-il., fetiţo. Visează�!, şi, poate, cine
ştie...
OLGA : Dumneata, bunicuţo, crezi...?
SOFIA: Credem, că alta ce-am fa:ce ?
Ti-am vorbit de Smirniotis, cu oare
mi-am petrecut clipele mele cele mai
bune... Mai Îiil.col-0, cu roşcovanul de
tatăl lui Panait, nici psihi-mu, sufle­
ţele, nici coriţi-mu, inimioara mea, ni­
mic n-am mai auzit. Da' Smirniotis,
din sufleţele, suflet al sufletuilui meu,
nu mă scotea... Cum să-l uit? Pot eu
să-l uit v.reodat'?
OLGA : Suf.let al sufletului meu...
SOFIA : Aşa, fetiţo, spune-ţi mereu. In
şoa,ptă, ca în vis. Se vede că ·aşa ni-ii
scris no1,1ă, oamenilor, să trăim din
aduceri-aminte şi vise. Cu ele ne mai
amăgim. (Dianei, care s-a întors.) De
bine? De bine, nu?
D[ANA : Elicopterul le-a aruncat pe plat­
formă echipamentul de protecţie şi o,
,remorcă uşoară, să plutească pe apă.
SOFIA : Dar cargoul?
DIANA : S-a apropiat în două rînduri,
dar a rntat. Acuma platforma împuşcă:
spre cargou o bandulă de care e legată·
remorca.
OLGA : Bunicuţo, dumneata înţelegi ceva
din ce spune?
DiIANA (fără a o lua în seamă) : Car­
goul are cabluri triple de oţel. Impo­
si,bi1l să nu-i poată remorca.
SOFIA : Să-i văd aici pe chei, şi nimica
nu mai vreau ! Ii am acolo pe fe­
dor-meu, Panait, şi pe Lambi, fiu-su.
Apoi, Costi, şi Iani, şi atîţia allţii cîţi
SÎIIlt ...
(Go n g)
Sala de mese a platformei.
PALADE (cu nişte sanvişuri dinainte, lui
Panait, care a terminat de mîncat) ;-­
Ranait, ajută-l pe Stanciu să organdzeze
echi,pa 'contra avariilor. (La privirea
lui Panait.) Nu e exclus să intrăm în
cargou sau să ne buşească el. (Pe alt
ton.) Iţi clănţă,ne dinţii. Vezi, mai stă­
pîneşte-te.
PANAIT (gata să iasă) : Te ţi<i tare, pa­
troane. Te ţii.
PALADE: Pe dracu'! (Doctor�lui Lepe­
deu, care intră din oficiu, cu Pasăre
şi_ Onofrei, toţi trei cu caschete, cizme
de cauciuc şi mantale de ploaie.) In­
cot.ro ?
LEPEDEU : Spun dînşii că cei de pe car­
gou au legat cablurile.
P ALADE : Le-au legat.
PASARE (bine afumat): Acuma; numai
să pună în mişcare motoarele, şi căpi­
tanul lor, odată : ,,Hei, hei rup ! Cu
toaite mot.-Oarnle daţi bătaie, băieţi !
Hei rup, hei !"
PALADE,: V-aş sfătui să rămîneţi locu­
lui. (Gest spre Pasăre.) Omul ăsta e
bă,ut.
LEPEDEU: De unde băutură, după un
cont-rol aşa de stdct? Deşi o picătură
de gin nu v-ar strica nici dumnea­
voastră, Prospero... (Cu un icnet · de
rîs.) Cum să soap un priJej unic ca
acesta de a mă revedea pe chei cu
scumpa mea Di,ana? (Au ieşit.)
IANI (intră pe aceeaşi uşă din dreapta):
Auzi, Cosui, ce spune doctorul? Că di­
vorţează... (La tăcerea lui Palade, cu
avînt.) N-ai înţeles ce ţi-am spus? !
Docto.ruJ divorţează şi Diana-i liberă...
(Aceeaşi tăcere.) Credeam că ai să-mi
sari de gît ! E 1iberă. Di1ana e liberă,
Costi...
PALADE: Iani, nu mai eşti copil şi-ar
trebui să înţelegi...
IANI (potolit) : ...că timpul lecuieşte toate,
mda. (Pe alt ton.) Va să zică, Olga...
Mi-a trecut prin mÎ!l'lte, şi nu o dată,
că Olga, şi dumneata ...
PALADE: Fantezistule ! Să intru în com­
petiţie cu tine, cu Lambi? Sînt un om
bă:trin.
IANI : Olga şi-ar da şi sufletul pentru
un „da" al tău.
PALADE: Eşti nebun !
IAN! : Ca toţi poeţii.
PALADE: Ca şi cum n-aş vedea că-ţi
sclipesc ochii şi te schimbi la faţă,
paa:-că ai deveni altul, doar la o vorbă
a ei...
JANI:: •E un rol pe ,care-l joc. Pentru
mine nu-i decît cu titlu de muză, mo-
1Jiv de inspiraţie, atît. Doar plasticienii,
odată pictată natura moartă sau vie,
o mai folosesc pentru uzul lor coti­
dian.
PALADE: Mascara !
JANI: Ciupeli din vocabularul bunicu­
ţei ! Nu mă crezi? . Dar fără o muză
inspiiratoare, de unde draou' să-mi
. picure tristeţea? Şi, fără de amără­
ciune, ce farmec mai are poezia , ?
(Cum Panait intră prin stînga, tac.)
PANAIT: Standu a pregătit. tot ce tre­
,buie. (Pe alt ton.) E cel mai- înnebu­
nitor, mai drăcesc vînt ,pe care l-am
poril.eni,t ! Şi nor-ii, de culoarea pucioa­
sei, se alungă, de parcă iadul, cu în­
treg arsenalul său... (Un ţiuit puter­
nic, urmat de o plesnitură.) Na, că şi
ăsta s-a rupt ! S-a rupt cablul de oţel.
(Altă plesnitură; o a treia.) Toate
trei cablurile ! Mda, asta a fost. (Ies
în fugă toţi trei, pe uşa din dreapta.
După puţin, Iani cu Panait şi Palade
www.ziuaconstanta.ro
vor reintra, aducîndu-l pe Gigi Ono­
frei.)
LEPEDEU (intră, sprijinit de Pasăre):
Nu-l mişcaţi ! 1ntiru:Leţi-l uşor pe o
masă, să văd ce-i .cu el. Ne-.a lovit ca­
pătUJl parîmei. Pe Gigi l-a izbit de
bordură. (Aplecat asupra lui Onofrei.)
Două coaste rupte. T:ibia plesnită.
Asta-i ce văd cu ri:intgenii mei, care
s--.au paradit şi ei, c-au primit o lovi­
tură straşnică... T.rebuie transportat
pe uscat. '
BERINDEI (intră, urmat de alţi cîţiva) :
Va . pleca printre cei dintîi, cu şalupa
de salvare. (Lui Palade.) Rămîi fă.ră
scafandru, dar îţi trimit altu,l cu eli­
copterul.
PALADE (lui Panait): Pînă ne vine alt
dmc, opreşte aparatura şi buteliile sca­
fandrului.
BERINDEI (celor din jur): Lansăm şa­
lupele de salvare şi plecăm toţi cei
care nu sîntem strid necesari. (Lui Le­
pedeu.) Vii şi tu, Grig?
LEPEDEU: Nu.
BERINDEI: Auzisem că ai fost lovit la
ochii..
LEPEDEU: Tocmai de aceea.
BERINDEI: N-am vreme de ş,arade. ·tn­
ţelege că platforma a intrat în de­
rivă.
LEPEDEU: Şi noi, Sergiule. Şi noi.
BERINDE,I (lui Ciutacu) : Urcă la staţia
radio şi cere altă navă, şi mai puter­
nică, sau două, trei, cu cabluri din cele
mai solide, ce se află mai rezistent.
CIUTACU: Pe furtuna asta nebună, cum
să se apropi,e de platformă?
BERINDEI: Treaba lor, a celor de pe
nave, a căpitanilor. (Lui Palade.)
Domnu.le inginer, am o soluţie pe care
vr. eau s-o cunoşti şi dumneata. Luăm
-legătura cu comandamentul şi 1-e ce-­
rem aprobarea să evacuăm personalul
care nu-i de strictă necesitate: (Gata
să iasă prin stînga cu Palade.) Cduta­
cuile, ia legătura cu navigatorii, să pu­
tem coborî şalupele de salvare. (Au
ieşit.)
CIUTACU (lui Pasăre) : Strînge-ţi ce ai
şi caută-ţi loc în Vl"eo şalupă pe care
o coboară la apă.
PASARE (dă să ascundă o sticlă): Aurită
să vă fie gura, dom' Ciutacu ! (Către
Iani, Lambi şi alţi muncitori.) Gata,
fraţillor, s-a terminat balamucul, o
ştergem. (Lui Panait.) Meştere, îţi s,pu­
nearI). de un gînd al meu, o prostie.
Cum că marea cere carne de om. Să
mai ceară pe mă-sa, că eu o şterg.
LAMBI (lui Iani): Te îmbarci?
!ANI: Nu.
LAMBI : Acum.a eşti gata să-ţi dai şi su-
fletul, dar mai încolo...
IAN!: P,oate că nu va mai fi nici un mai
încoLo.
61
LAMEI : Şi rărnîi ? Eşti nebun !
IAN! : Cum să scap un subiect ca ăsta ?
Nu ştiu dacă lord Byron a trăit fur­
tuna din „Don Juan". Dar eu, cu fur­
tuna asta, ştii cite cintece, cîte poeme
pot scrie?!
LAMEI : Dacă ai să mai scrii... (Lui Pa-
nait.) Tată, mă îmbarc şi eu.
PANAIT : Adică, fugi?
LAMEI: Fug.
PANAIT : Nu mă iei şi pe mine? (Cu
furie.) Cum să fug, mă?! · Ce-s eu,
şobolan?
LAMEI : Spune ce vrei, tată, dar eu nu
rămin. Asta nu mai e o platformă de
foraj în drum spre locul de lucru, ci
· un cosciug în călătorie spre moarte. E
platforma morţi,L
PANAIT: Ce-i merge clanţa... O vorbă
dacă mai scoţi, şi-ţi dau borşul pe
nas... ( Şi l-a şi atins.)
LAMEI: Tată ,nu vreau să mor!
PANAIT: Dar ce, eu v,reau?! (Şi l-a
atins iar.) Te-ai liniştit, sau să-ţi mai
car şi nişte pumni?
LAMEI : Mulvumesc, mi-e de-ajuns. (Iz­
bucneşte în rîs, rîde şi tatăl său.) Ţie,
tată, cum de nu ţi-e frică?
PANAIT : Poate că şi altora li-i frică şi
le clănţăne dinţii, dar se ţin, nu arată.
Uite-te la Iaru, că-i galben ca lămîia,
clar o vorbă n-a scos... Dacă te-ar fi
au�H bunică-ta, care-i o chef,alonită...
(Lui Palade, care revine cu -Berindei.)
Am vorbit cu băieţii, rărnîn cu toţii.
PALADE: De bună-voia , lor ?
PANAIT: Păi, cum altfel!?
BERINDEI (grupului, care l-a înconju­
rat) : Rămin pe platformă navigatorii
şi constructorii însoţitori de garanţie.
Geologia şi petrochimi,a se îmbarcă pe
şalupele de saJlvare. Intîi, scafandrul
cel rănit. Pe rînd, şi fă:ră panică! Im­
barcarea ! (Pe alt ton.) Pentru cei care
rămîn, în cel mai scurt timp voi tri­
mite trei nave puternice.
PALADE: Numai să ne mai găsească.
Ne-am porni-t în derivă către Eforie­
sud, dacă mad ajungem acoQo.
BERINDEI (celor de faţă) : Şalupele sînt
de mare capacitate, e loc pentru toată
lumea. (Lui Lepedeu.) Grigore, dum­
neata nu vii?
LEPEDEU : Nu, că m-am obişnuit cu ru­
liul ăsta, chiar dacă-mi simt picioa­
rele în piept şi capul băJ.ăbăn.indu-se
de parcă aş fi descăpăţînat.
BERINDEI : Mai bea cum ai băut, şi-l
pierzi cu totul!
LEPEDEU : Pagubă n-ar fi, ia,r pentru
Diana, încă un atu la procesU1l de di­
vort.
UN GLAS (de afară): Şalupa e gata de
liansare la apă.
CIUTACU (lui Pasăre, încărcat, gata de
îmbarcare): Ştii ceva, meştere, tot ai
cu dumneata trusa cu sculele... Ce-ar
www.ziuaconstanta.ro
fi să faci o revizie la casa picioarelor ?
Deşteptul de Palade e în stare să le
pună în funcţiune, şi vreau să ştiu cit
le-a dereglat furtuna. (Pasăre a ieşit
prin stînga.)
BERINDEI (lui Ciutacu) : Unde-l trimiţi ?
CIUTACU : O mică verificare. Mă tem ca
ruliul să nu fi dereglat dispotitivul de
ridicare-coborîr- e.
BERINDEI : Omul ăsta e beat. De unde
băutură pe platformă?
CIUTACU : I-o fi, dat Lepedeu din al­
cool, ul său medici41al. E băut, dar beţia
e starea lui normală. In schimb, în
meserie nu-l întrece nimeni.
BERINDEI : Hai, că şalupa, odată lansată
la aipă, e lU1ată de valuri şi nu mai
poate coborî nimeni. (Semnalul şalu­
pei.) Vezi că nu mai e de stat. (l-,a
gestul lui Ciutacu.) Pasăre va rărnîne
cu ceilalţi, că de fapt aici îi este lo­
cul. (Al doilea semnal.) Vii, bine, nu,
eu mă îmbarc. (A ieşit.)
CIUTACU (lui Pasăre, care reintră, spe;­
riat) : Ei, ce-ai găsit?
PASARE : Nu mi-a fost capul, că am au­
zit semnaluL. Ul,iuu! T.rusa! Am lă­
sat-o acolo. (Se smulge din loc şi alear­
gă înapoi prin stînga.) Să nu plecaţi
fără mine!
CIUTACU : Te aştept, nu plec. (Nici nu a.
ieşit bine Pasăre, că se aude al treilecx
semnal.) Am plecat.
!ANI (în urma lui) : Să te întorci cîn , d
te-oi chema eu! (Pasăre reapare, în­
nebunit de groază.) Ce-i cu till1e, Cali­
ban ? Cine te-a speriat?
PASARE: Dom' Ciutacu! Unde-s şefii?
(Iese. I se aude vocea, tare, dinspre
bordul platformei.)_ Dom' director, dom'
inginer! Sînt .eu, omul dumneavoas­
tră... Sînt meşterul Pasă•re!
LAMEI (de-afară) : Măi omule, eşti ne­
bun, cum să cobori ?! Nu mai a.i cum,
şail.upa s-a desprins. (Un urlet şi o buf­
nitură.) Om la apă!
PANAIT (aducîndu-l): De ce urili ?
LAMEI: Să lansăm o barcă, poate-1 pes­
cuim.
PANAIT: Isprăveşte dracului!
LAMEI (lui Palade, care intră cu Lepe­
deu): O barcă, dom' inginer! Ordonaţi
să coboare o barcă. Vîslesc eu.
PALADE: Şi-apoi altă barcă, să te pes­
cuiască pe tine. Şi a'?a mereu...
LAMEI : Dar cum să văd cu ochii mei,
şi eu T ?!
P ALADE: Nu te uita.
LAMEI : N-aveţi inimă, dom' ingirner !
PANAIT : Gura!
PALADE (ca o mîngîiere) : Poate că nu
am, dar de tine şi de ceilalţi cîţiva
deştepţi mai am nevoie. (Lambi icneşte
de plîns.) N-ai fi dat de el. L-a smuls
curentul şi l-a to-t dus.
LEPEDEU: Cel puţin a pornit la drum
neînsetat.
 LAMBI : Domnule doctor, vă credeam om
de suflet.
LEPEDEU : Ştie cineva ce-i sufletul?
Bietul Pasăre era un nefericit, că ni­
meni nu bea de bine...
PANAIT (ca să se treacă peste tăcerea
care s-a lăsat) : Ehei, să mă pot porni
şi eu cu pavoazul cu cinci stele! Să-i
zăpăcesc pe toţi sfinţii Raiului cu ami­
rosul de gin şi coniac triplu înstelat...
LEPEDEU: Domnilo.r, Oaliban a deschis
seria, cine-l urmează? (Lui Panait.)
Dwnneata? Sau poate eu... Ori amîn­
doi. Chiar, de ce nu?
PANAIT (din uşă) : Mare.a se gondolează.
E de U[l verde lăptos.
PALADE: Apropie-te tu de bordaj, că
o.dată te văd peste...
PANAIT (reintrînd) : Ce mi-i acum, ce
mi-i m•ai tîrziu...
PALADE (cu reproş) : Panait! (Pe alt
ton.) Să nu-i l aşi din mînă. Ţine-i
ciotcă. Să-i ţii ciotcă pe toţi.
PANAIT : Am înţeles!
PALADE : Dacă mi-ar fi cerut să mă îm­
barc...
PANAIT : Pentru nimic în 'lume n-ai fi
p,rimit, ştiu, patroane.
PALADE: E o prostie ce am să-ţi spun,
dar m-aş fi legat de babale şi, purtat
ele valuri în adînc odată cu platforma,
nu m-aş fi despărţit de ea nici în
moarte.
PANAIT: Te aud, dar mă trec fiori pe
şira spinării.
PALADE: Tocmai potrivit, un duş sco­
ţian, să te înfierbînte. (Pe alt ton.)
Cunosc locurile ; cît ne. aflăm pe pla­
toul continental, am putea p,lanta plat­
forma pe picioare şi s-o oprdm din
derivă.
PANAIT : în leşia asta de valuri ?
PAI.tADE: Ia-ţi feciorul şi sondaţi adîn­
cimea. Verifică şi înclinarea zonei.
Executarea! (Panait a ieşit.)
LEPEDEU (care-l urmărise în tăcere) :
,,Ex•ecutarea!" ,,Che bella voce ! ...Pen­
tru ce te omori, inginerule, cu hardu­
ghia asta?
PALADE: Intîi că mH. hardy.ghie, ci un
complex care ne va dărui petrolul după
care ne arde buza. Şi-apoi, în bună
parte, eu, cu echipele mele, noi am
făcut-o...
LEPlEIDEU : Şi ? Să-i fi lăsat pe benefi­
ciari să-şi bată ei capul, nu să te cu­
.reti dwnneata şi să ne cureţi şi pe noi,
ceilalţi.
PALA.DE: Dacă vi-e teamă, pot chema
un elicopter să vă transporte.
LEPEDEU: Nu-i vorba de viaţa mea, pe
care lllU dau doi bani, dar mă întreb
ce te mină pe dumneata, care-i mobi­
_ lul ce te susţine? Să-ţi rişti viaţa!
Fiindcă înţeleg bine că şanse multe nu
mai avem... Eşti gata să dai ochii cu
moartea, ceea ce pe oricare altul l-ar
www.ziuaconstanta.ro
îngheţa, şi nici nu clipeşti, ba eşti şi
în stare să iei măsurile care se cer.
lmi place sîngele dumitale rece.
P ALADE : Sînteţi chirurg. Cred că n-aţi
abandona un bolnav cu mai puţine
şanse de supravieţuire.
LEPEDEU : Aşadar, te socoteşti chirurg
şi, de amorul artei, ca să-ţi salvezi bol­
navul, ai hotărît de unul singur... Ad­
mir în . dumneata însingurarea condu­
cătorului, care nu se opreşte la amă­
nunte, chiar cînd aceste amănunte sînt
viaţa dumitale şi a celor din jur.
PALADE: Viaţa are farmec cînd nu te
ţii orbeşte cu dinţii de ea, ori te adă­
posteşti după spinarea altora. Se pare
că ma.rea, ca şi femeia, nu se dăruieşte
decît biruitorilor.
LEPEDEU: Ori eşti un faruatic, ori vînezi
laude, glorie, prime şi tinicheluţe pe
care să ţi le prinzi pe piept...
PALADE: Nici una, nici alta.
LEPEDEU: Atunci, pentru ce? De unde
îndî.rjirea asta a dumitale, să lupţi, să
birui?
PALADE,: Sînt un om blînd, paşniic. Să
nu încerce însă careva să mă provoace,
că mor cu el de gît, ca un buldog, dar
nu dau înapoi. Cumplitul vî-nt cu bles­
tematul său nume de Bora mi-a ieşit
înainte să mă provoace... Ei bine, îi
primesc provocarea.
LEPEDEU: Tot un fel de fanatism. Eroic.
PALADE: Aţi vr, ea să privesc în linişte
cwn vîntul îmi prăpădeşte platforma
pellltru. care mi-am dat zile şi nopţi ?
Am investit în ea o parte din fiinţa,
din viat,a mea.
LEPEDEU : Fie şi aşa. Dar eu, pentru mai
bună înţelegere, am să mă îmbăt.
(Scoate o sticlă dosită.)
PALADE: Aţi băut destul, şi aţi mai an­
trenat la băutură şi pe scafal!ldru, şi
pe nenorocitul de maistru. (Trecîndu-i
stida lui Jani.) Ia şi încuie înl:reg sto­
cul de băutură. (Lui Lepedeu.) Le-am
confiscat.
LEPEDEU : Cu ce drept? N-aveţi dreptul.
PALADE: Sînteţi angajatul platformei,
ca medic. Sper că nu ne veţi fi nece­
sar, da,r, · pentru or, ice eventualitate,
vreau să vă păstrez treaz şi gata de
inte.rvenţie.
LEPEDEU : Pretexte, vorbe ! Ştiţi bine
că mi-am 'ucis un pacient - sărmanul
balerin v-a fost doar prieten, prieten
apropiat... Asta însă nu mă opreş.te să
vă cer o sticlă. Sînt un vicios, un ne­
no,rocit, şi fără o gură de a:lcool...
PALADE: încetaţi! Mi-e penibil să vă
ascult.
LiEPEDEU: Aţi întors capul, să nu· vă
văd lacrimile ... Ştiu că aţi ţinut mult
la el... Un tînă.r de mar• e, de foarte
mare ta.lent. N-am să-mi iert niciodată
că am acceptat să-l operez, cînd ştiam
că ochii îmi joacă feste... E bine de
63
 cei care ştiu să plîngă. Eu, unul, nu
ştiu, aşa că daţi-mi să beau !
PALAD!E : Sînteţi un om cu carte, de ce
vă comportaţi ca ultimul nenorocit ?
LEtPEDEU: Aveţi dreptate, e stupid să
mă rog pentru un strop, cind am la
dispoziţie... (Chicotind.) Mi-a trecut
prin mjnte un gînd năstruşnic : oare,
dacă m-aş arunca peste bord, acum, în
cliipa asta, m-aţi avea p . e conştiinţă ?
V-aş mai da pace ?
PALADE: Domnule doctor, vă rog mult...
LEPEDEU : Nu mă rugaţi, că-l aud pe
Cal1ban-Pasăre ! Vin, meşite1·e ! Vin,
dragă Caliban. (Dă să iasă pe uşa din
dreapta, dar e prins de Palade şi de
Iani, aflat în uşă.)
PALAJDE (Lui Jani): Ţine-1 dracului! Lea­
gă-l burduf. Adică, nu. Mai bine în­
cuie-1 îin oficiu. (Lui Panait, care
reintră, în vreme· ce Iani îi duce
pe Lepedeu mai muit pe sus.) Asta-mi
mai l�psea, că n-am destule pe cap !
Care-i situaţia?
PANAIT: Ne aflăm pe o terasă fără în­
clinare, cu un submers de cam
12 metri.
PALADE : In regulă, putem glisa picioa­
rele. Coborîm centrul de greutate şi.
ne mă,rim stabilitatea. Panait, mă bi­
zui pe dumneata. (Tare.) Lambi, Fane,
Stanciu, Ostropel... (Celor adunaţi.)
Avem toate determinările topografice
şi cartogra , faa submersă a zonei. Trec
în cabină să-mi mai arunc ochii pe
unele amănunte şi vă dau semnalul de
coboriT-e a picioarelor. (A ieşit prin
stînga.)
LAMBI : Tată, mi se pare că am uitat·
manevrele care se cer...
PANAIT: Asta, de fnică, dar te iei ctţ
lucrul şi-ţi vine în minte tot ce-ai ştiut.
LA!MBI: Vrei să spui că şi dumneata... ?
PANAIT: Nu te uita La ei, că şi dinşii,
vai d€ mama lor...
LAMBI : Parcă mi s-ar întoarce înapoi
toate plăcintele...
PANAIT: Cînd ai să te iei ou lucrul, ţi-o
trece.
LAMEI: Crezi că patronul,. şi el... ?
PAN!AIT : Şi el, dar nu arată... E ceva
care nu-,i place în hktiile alea ale lui...
(Iese după Palade.)
LAMBI : Aş fi vrut să începem. (Tare.)
lani, cu ciine vorbeşti ?
JANI (revenind din fund - stînga) : Bine
ar fi acuma pe chei, într-o cafenea,
să batem nişte table, ori cu un ghiul­
bahar ...
LAMEI : Te-am întrebat cu cine vorbeai.
JANI : Cu mine, fiule.
LAMEI : Iţi faci testameilltul '?
IANI : Asta, mai greu ! Am de lăsat ur­
maşi1lor mei atîtea manuscrise oare-mi
umblă prin cap...
LAMEI : Care urmaşi ? Adică, şi tu crezi
că o mierlim ?
64
www.ziuaconstanta.ro
IANI: Tot ce se poate. (Cu emfază.) ·Dar,
ce moairte ! In luptă cu Bora, cel mai
năpr,aznic vînt de pe Mairea Neagră.
Cu rafalele lui, ca nişte herghelii-în - na­
r�pate, mătură tot din cale! Iai.ţelege,
măi burtă, că avem în faţă stihia, în­
tr-eg cm,tegiiul de forţe ale naturii. Cu
orhestra de tunete şi toba mare a vîn­
tului turbat, iar drept ritm, berbecii
valw·ilor zbuciumate. (Declamă.) ,,Ne­
mărginită mare, de-a punu-i zbuciu­
mată / Privind p e întinsu-ţi verde /
Ce milă mi-e de tine / Că nu şti-i ce-i
odihna / Şi n-ai să ştii vreodată... " Din
„TrandafirE roşii", cu un pr!inţ care
iubea o fată... Ca să-i aducă în zori de
zi un trandafir cu petale roşii, îşi des-
chidea vi.nele... .
LAMEI: Cum ai face şi tu pent•ru Olga.
IANI: ... ,,şi trandafirul era roşu cum e
focul".
LAMEI: Un nebun. ca şi tine.
IAN! : Şi tu, un meschin, care nu te laşi
pătruns de imensitatea acestei tragedi,i
cosmice... (Cu patos.) O, nemărginită
mare, mormînt fără gropari, făr.ă popi
şi dascăli fornăiţi, fă•ră de bocete, dar
c·u fanfara talazurilor dezlănţuite ...
(Bătăile care se aud din oficiu îl opresc
brusc.)
LAMEI : Ci.ne bate ?
IAN!: Destinul. (Către Palade şi Panait,
care revin.) Ce spun hărţile ? E-n re­
gulă?
PANAIT : intr-un fel...
IANI : înseamnă că ne plm1tăm. Straşnic !
(Bătăile se repetă) Doctorul ! Ii s-a
urît de unul singur şi-i dorit -de sode­
tate, de conversaţie... Să-i deschid ?
PALADE: Deschide-i dracului ! (Lui Le­
pedeu.) Sper că v-aţi linLştit.
LEPEDEU: Nu m-am l�niştit, dar am
auzit imprecaţiile junelui poet... (Lui
Jani.) Tinere, mi-ai schimbat opti-ca
asupra vieţii. (Lui Palade.) Ţ.iin să asist
şi eu la faimoasa dumitale operaţie d-e
fixaTe a ,p1atformei. Să văd ci.ne bi­
·ruie, care pe care...
PALADE : _Nu vă pot lăsa singuT şi nu
am oameni de prisos să vă păzească.
DEPEDEU: Dar se află om mai de pr.isos
' ca mine ? Am să mă păzesc singur. ·
PALAnE: Rărnîne cu dumneata Iani Ca­
r.amangiu.
LEPEDEU : A, poetul !
PALADE : Marda:re să treacă în jurnalul
telefonic .pentru comandamentul de p e
chei... Notează, !ani. Plantez platforma
în zona M2 X 12. Orele 20,34 - se
începe coborirea. (Muncitorilor.) T�
eu la casa piicionrlui trei, în locul lui
Iani. (Privire circulară.) Ştiţi ce vă re­
vine fiecăril.Lia. Lambi, eşti la patru, cu
Panait. Să niu grăbiţi. Toţi într-un
ritm, copLi. (Altă privire circulară.) De
seamă-i să nu vă gîndiţi la mugetul
 valuri'lor sau la urletu!l. vîntului. Facă-şi
damblaua cît pot şi le ţine cureaua.
Ei, cu ale lor, noi, cu ale noastre.
(Enervat.) PaI1Jait, băieţii te aşteaptă,
şi dumneata, cu mintea la naiba...
PANAIT : Mi s-a părut că aud nişte nave.
PALADE: Auzi, pe dracu'! (Mai bine­
voitor.) Semnalul îl voi da eu, dar ca­
denţa le-o dai dumneata. (Lui Iani,
care s-a întors.) Ai comunicat? Bun.
Nu vreau să ştiu ce-au răspuns. (Celor
de faţă.) Fiecare la sectorul de oare
răspll!l1de. Executarea ! (Ies cu toţii.)
LEPEDEU (lui Iani) : Băieţel, am înţeles
că scrii versuri, aşa că ai să mă înţe­
legi. Ştiu că porţj în buzunarul din
spate o sticlă plată de rom.
JANI : O port de formă, ca să mă laud,
dar nu beau.
LEPEDEU: N-am să beau niti eu, dar
vreau să ştiu cît pot ţine. Ce-i sem­
nalul ăsta? Că au pornit, da. (Primeşte
sticla din mîna lui Iani.) Sper să o re­
primeşti întreagă.
JANI : O sorbitură nu-i moarte de om.
LEPEDEU : lmi place de tine, că eşti
vesel.
IAN! : Aşa, pe dinafară, dar înlăuntrul
meu sînt bîntuit de o tristeţe fără
leac... Rid şi hohotesc, şi-n subtera­
nele, în labirintul meu sufletesc alu­
necă o pîclă neagră, care-mi stinge
or.ice bucurie.
LEPEDEU : De unde, din ce-ţi vine?
IAN! : Dracu' ştie ? ! Neamul meu ăsta
corcit, cu atîtea amestecuri de limbi şi
obiceiurL. Poate şi asta, că mi se stre­
coară din adîncurile timpului plînsul
Gangelui şi al Brahmaputrei... Vedeţi,
omul trădeşte şi moare, dar despre viaţa
lui şi ce-l îndeamnă pe un drum sau
altul, nu ştie şi nu se va găsi .nimeni
să-l lămurească.
LEPEDEU : Intocmai cum mi s-a întîm­
plat şi mie... Poate mi-ai cunoscut so­
ţiia, pe frumoasa Di•ana. Ca o icoană
de frumoasă. De o candoare lilială.
JANI: Ştiu. Am văzut-o.
LEPEDEU : Această cand1dă Diana mă
ura. Se pare că fără să fil ştiut, fără
să vreau, i-am zdrobit viaţa, îndepăr­
tînd-o de omul pe oare l-a iubirt. Mi-a
plătiit cu meschinăr.ii, cu mici mizerii,
lovindu-mă în tot ce-mi plăcea. Era
de ajuns să mă opresc la un strat de
flori. din grădină, ca să le toarne de­
asupra o oală cu unor.op.
JANI : Imi vine greu să cred.
LEPEDEU: Crede, poetule, crede... Aveam
un acvariu cu plante şi peşti exotici.
A dat cu un insecticid contra mollilor
şi nu ra aco,perit acvariul. Mi-au murit
toţi peştii. La fel a procedat cu cana-
11.11 meu de Harz, un rollwasse1•, cu un
cînrtec excepţional.
1ANI : Lnţeleg. Am avut şi eu un sticlete,
care s-a prăpădit...
www.ziuaconstanta.ro
LEPEDEU: Imi plăcea muzica simfonică.
Mi-a făcut curat în cabinet şi a scăpat
jos un set de plăci cu cei mai străluciţi
interpreţi. Asta mi-a fost viaţa, tinere.
Te întrebi pentru ce-ţi spun t9ate
astea ? Ai să: af!Ji îndată. Ştii de ce
am bătut în uşă ca să ies ?
!ANI : De frică, poate.
LEPEDEU: Nu. N-am de ce să mă tem.
Sint ca şi curăţat. Nu mai văd. Şi în
trecut am avut eclipse de vedere, dar,
cu lovitura asta de cablu... Ca medic,
ştiu foarte precis că în curînd voi fi
orb ca toţi orbii. Mă crezi ?
!ANI : Vă cred.
LEPEDEU : Atunci, rogu-te, cere tînăru­
lui de la staţia rad.io să cheme coman­
damentul, pe directorul general Berin­
dei. Vreau să-i trimit un mesaj că sînt
de acord cu cererea de divorţ a surorii
sale.
!ANI : Chiar de asta le ai'de acolo !
IJEPEDEU : Dacă Diana nu obţine divor­
ţul în cel mai scurt timp, invaliditatea
mea va fi de domeniul public, şi ac­
ţiunea ei va fi anutată de drept. In-
ţe}egi ?
IAN! : Intr-un fel... (Porneşte spre uşă,
cînd două semnale scurte fac să înce­
teze huruitul.) Două scurte. S-au oprit.
(Intră Lambi, supărat foc.)
LAMBI : Piciorul patru nu g,Iisează. S....a
blocat undeva.
PALADE: (Intrînd cu Panait) - Panait,
coboară la patru o saulă de ghidaj şi
una de călăuză. (Panait a ieşit.) L'ambi.
ce tot moşmondeşti acolo ?
LAMBI (iese de după mese cu cele două
butelii de aer comprimat şi cu apara­
tul lui Onofrei) : Nu-s chiar aşa de
uşoare...
PALADE: Iartă-mă. Lumina proiectorului
etanş lucrează ? Straşnic !
!ANI (luîndu-i din mînă aparatul de sub­
mersie) : Patroane, cobor eu să văd ce
este.
PALADE: Isprăveşte cu prostiile !
!ANI: Dar cine m-a scos scafandru şi
m-a învăţat să lucrez cu orice aparat
de submersie ?
PALADE : In curenţii subterani e tnult
prea primejdios.
IAN! : Pentru dumneata, nu ?
PALADE : Şi pentru mine. Dar, decît să-l
ştiu pe altul în primejdie, mai bine
trec eu, şi sînt mai liniştit. (Gata să
iasă.) Notează ce să comunice Mardare
comandamentului : la 20,58, s-a blocat
piciorul patru şi am oprit coborî-rea.
IAN! : Şi că verificaţi cu un aparat de
submersie.
PALADE: Nu. Doar atît, că cercetez de
ce s-a blocat. (Iese cu Lambi, care-i
 duce o butelie şi aparatul de sub­
mersie.)
LEPEDEU: Omul ăsta, domnule...
IAN!: Spuneaţi de mesajul dumnea-
voastră...
ACTUL al III-iea
Cafe-bar-nl „Pescăruş". Noapte, Puţinii clienţi, în majoritate tineri, îşi
beau cafeaua, coniacul, plătesc şi pleacă.
SOFIA (Olgăi şi Dianei, care nu se ating
de cafelele dinaintea lor) : Ce-i cu voi,
fetelor? Parcă aţi sta la o îngropă­
ciune, ducă-se pe pustii locuri... Mai
povestiţi şi voi cî;te ceva ! Pe ciţi i-aţi
dus cu muia, ciţi v-au aşteptat şi cum
i-aţi lăsat mască... Sau cîntaţi ceva de
dragoste, de ce vreţi... (Se porneşte,
şoptit: "Samiotisa me tis elies..." ; Şuli
a şi apărut în uşă şi o însoţeşte cu
zurna, cu sunetul ei ascuţit.) Ia uite,
berechetu.l de tătar, ce ştie ! Tu, Şuli,
nu dormi?
ŞULI : Stllleiman Regep nu poate doarme.
Este mulţi oameni care nu poate doar­
me. Nici marea nu dormim. Ea aşteaptă
wntul terminam zbul"da şi apoi doar­
me. El vînt răsuflat, trebuie doarme.
Indată culcat la el şi vine rîndu' la
mm-e să răsuflăm.
SOFIA : Cum să răsufle marea?
ŞULI: Venim hula. Hula nu bun, dar
Allah avem grija. Hula este respiră
mairea, schimbăm apa Fund vine de­
=
asupra, deasupra trecem :fund. Marea
femeia. Bună, bună, şi odată ras­
turnam tablaua şi nici o placinta nu
mai este bun. Placinte cu carne, cu
carne adevărat. (Cum nici una dintre
femei nu a făcut gestul să-i cumpere
vreo plăcintă, iese cu chemarea zurnei.)
SOFIA: Şi-acuma care din voi două răs­
toarnă tablaua cu plăcinte...? Poate,
amîndouă, că vă văd :fiierte rău. Dar
nu destul ca să răsuflaţi ca mru-ea
prinţului Regep.
OLGA : Bunicuţo, pentru ce trăieşte
omul?
SOFIA: Dacă am şti pentru ce trăieşte
omul... Poate, ca să lase în urma lui
un fecior, un şir de pomi cu roade
dulci, un cîntec nepieritor...
OLGA (printre lacrimi): Mi-e teamă, bu­
nicuţo. Mă tem.
SOFIA : Sufleţele, nu trebuie să plîngi.
Bărbatul bun e un om viteaz, şi Costi
e un om bun. Bun cu cei din jurul
66
www.ziuaconstanta.ro
LEPEDEU : Nu, n-ar şti cum sa-1 spună
Dianei. Şi-ar fi să-i tulbure somnul.
!ANI: Nu cred să doarmă. Mai degrabă
o văd jos, la cafe-bar, cu Olga şi cu
bunicuţa, coana Sofie, mama lui Pa­
nait.
său, bun în toate cele. Bun şi cu fe­
meia care o fi să fie, din voi amîndouă.
DIANA: Şi pe care crezi că o alege, din
noi două?
SOFIA : Teamă mi-i că pe nici una.
DIANA: Să te ia dracu' bunicuţo!
SOFIA: Mă ia, ce mai... Dar pe dumneata.
nu te ia Costi, să ştii.
OLGA : Dumneata, bunicuţo, te temi ca
nu cumva...
SOFIA (continuă): ... că nu scapă? N-am
gîndit asta.
OLGA (Dianei) : Să-l ştiu în viaţă, şi nu
mai weau nimic ! Plec dinaintea lui
făiră un cuvînt şi ţi-l las dumitale, dacă.
te mai wea.
DIANA: Mă vrea, ştiu asta. Mă wea şi-i
al meu. Al meu pentru totdeauna
SOFIA: Imi place de dumneata, doamnă.
[)iana, că ai i-nima tare, nu te dai:
speriată.
DIANA: N-am inima tare, dar îl ştiu pe
Costi cit e de-al dracului şi cum nu
se dă plecat dinaintea nimănui. Nu se
dă el nici dinaintea furtunii.
SOFIA: II ştiai şi l-ai alungat. Pentru
oine? Pentru doctorul tău Lepedeu, de·
care te plingj -că-i un lasă-mă să te·
las...
DIANA: Nu l-am alungat eu. Curva asta
de \'iaţă, ca să-şi ridă de mine, a po-·
trivit aşa lucrurile ca să iasă l'loţ, şi
tot ce-a urma,t. La dracu' ! Ce tot ru­
meg eu, ca oaia, ce-a fost? ! Mai bine
să ieşim pe chei. Veniţi să vedeţi del­
finii cum se •aruncă deasupra valu­
rifor.
SOFIA : In văforniţa asta, e tocmai po­
trivit.
DIANA: Dar să-ţi fringi mima cu tot
felul de întrebări e mai potrivi•t? De
o mie de ori mai bine afară, pr-intre·
copacii dezrădăcinaţi, pră.ntre acoperi­
şuri, ,le smulse, de-a călare pe eleva­
toare, să ne pornim în horă şi noi...
SOFIA : Dumneata faci anume ca s-o spe­
rii pe Olga. N-o vezi că-i galbenă ca
ceara?
DIANA: De-atitea mirosuri şi mirodeni,i
cît.e le-a adus vîntul din ,pădur.ile ce
le-a străbătut. Poate şi marea, cu să­
ruri.le ei din adîncu.ni...
OLGA: Blestemata asta de mare !
DIANA: N-o blestema, că are o viaţă a
ei, dătătoare de vieţi, mai vie ca a
1I1oastră, că-i fără de mocl["te. Parcă
m-ar săruta, aşa-i stmt sarea pe buze...
Marea, sărată ca şi sîngele omului, e
singele Terrei. Iubesc maTea.
OLGA: Cum puteţi spune... ?
DIANA: Mi-e dragă puterea, furia cu
care-şi aduce din tenebrele adîncului
săruril, e ei puternic amirositoare.
OIUTACU (intrînd, comandă cu un gest
Ospătarului o cafea mare ; Dianei) ;
Cum te poate bucura furtuna ast, a ne­
bună?
DIANA: Mă bucură, da. Că-i dă lui Costi
Palade prilejul să o înfrunte, şi să le
arate el ce poate turturor fugaTiJor şi
laşilor.
CIUTACU: Fricos şi laş, dar divorţuJ. eu
ţi-.1 aranjez.
DIANA: Nu cumva te şi vezi ca vtitor
pretendent? Mai bilile cu Şuli-tătarul,
să-i port rtablaua cu plăcinte ! ,,P,lă­
cinte cu carne, cu carne adevărat... "
CIUTACU (de la măsuţă unde-şi aşteaptă
cafeaua) ; Zurlie ai fost dintotdeauna,
dar acuma eşti sonaită rău.
DIANA: Şi dumneata, Ciutacu,le, ce eşti,
deoît ce ai fost, ce vei fi ? Un milog
corcit cu un Iago, un vierme, o rîmă.
(Sofiei şi Olgăi, după un hohot de rîs.)
Iubesc marea.
SOFIA: Şi mie-mi pla� mMea. Doar cu
marea am copilă.rit şi mi-am trăit ti­
nereţea ... O, Thalassa ! Dacă s-ar putea
să mă întorc pentru o zi, pentru un
ceas, să văd iar insulele mele însorite !
Să mă caţăr ,pe stîncile albe, de unde
marea se deschide albastră. Albastră,
fetelor, şi fără de =gini.
DIANA: O, bunicuţo !
SOFIA: De pe întinsul ei mi-a venit în­
tr-o zi Smirniotis, un marinar cu gene
lungi şi cu privirea ageră, păJtrunză­
toare.
DIANA: Şi v-aţi iubit...
SOFIA : Dacă ne-am iubit ! Din psihi-mu,
sufileţele, coriţi-mu, inimioara mea, nu
mă scotea ! Suflet al sufletu l, ui meu,
aşa-,mi spunea.
DIANA: Şi într-o zi a plecat.
SOFIA: A plecat şi nu s-a mai întors.
Zi,l� şi nopţi am plins şi l-am aşteptat.
Imi sărea inima cînd auzeam paşi de
bărbat mîndru. Căutam ochii lui cu
gene lun,gi şi ,privirea straşnică şi mă
aşteptam să-mi spună: ,,Sufleţele, su­
flet al sufletului meu... "
DIANA: Şi nimeni nu ţi-a mai spus.
SOFIA: Nimeni.
DIANA: Dar pentru mine, vedeţi bine
că s-a întor, s, şi o să aud iar „Daiana",
www.ziuaconstanta.ro
,,Daiana, patima mea nebună!" ,,Pa­
tima lui nebună, aşa-mi spunea...
(Exaltată.) De aceea iubesc marea, că
mi l-a rnadus pe Costi. Cu.rind îmi va
veni în braţe, ca atunci... Nu ştii, bu­
nico, dar aici, pe malul mă.riâ, aici
ne-am cunoscut şi ne-am iubit.
SOFIIA: Pe plaja măr.iii, pe înserat...
DIANA : Pe înserat, da. Amîndoi tineri,
amîndoi studenţi. El, numai cu trei ani
mai mare, dar bărbat. Şi ochi� lui cu
priv.ire straşnică... O privke ageră, pă­
trunzătoare, ca Smi.rn1otis al tău, bu­
nico. (S-a ridicat şi porneşte spre uşă.)
SOFIA: Unde plecaţi?
DIANA : Pe chei, să fiu mai aproape de
el. Cînd a urcat pe bordul platformei,
mi-a zis că o clipă nu m-a uitat. ..
(Iese.)
OLGA: Ai auzit-o? ,,Iubesc marea că
l-a readus pe Costi... (Cu o furie pe
care nu i-a bănuit-o nici Sofia.) Inu
pare rău şi pentru mine, dM mai mult
pen1Iru Palade, că o să cadă iar pe
mina Dianei Lepedeu, pe care o simt
o femeie fără inimă... (Printre lacrimi.),
Că o clipă nu a uitat-o.
SOFJ:A : Ce-a spus dînsa poţi spune şi
tu... E o ţigară fumată. Nu i-a rămas
declt tr , ufia. Mă întreb chiar, dacă, în
afară de ifosele şi pielicica ei - că
urîtă nu-.i -, o :f!i awnd şi ea un su­
flet ? Are, s-o ia dracu', dar singură
nu ştie ce să facă cu el.
OLGA: Dacă ar fi cum spui dumneata,.
bunico...
SOFIA: E un foc de ,paie, nu ţine. Nui
ţine, fetiţo.
OLGA: Nu, coană Sofie, simt că l-am.
pierdut.
SOFIA: Ei, fato, ,poate că ştii tu ce ştii....
F1iii.1I1dcă cenuşa fostei iubir.i rămîne li­
pictă de inimă ca nigina, şi roade.
Roade şi mănîncă şi nu se mai des­
,prinde niciodată. Dar poate că-i mai
bine aş,a. Decît să stea între voi mereu,
ca umbra...
OLGA : Inseamnă că se întoarce la ea ?
SOFIA : Nu. Băr, baţii, să�i ia dracu', au,
mindria lor. Şi ei, ca şi femeia, mai,
iM"tă, numai că, de uitat, nu uită nici­
odată... (Ca un fel de solilocviu.) Cac6,
psihra che mavra.
OLGA: Ce-ai spus, bunicuţo ?
SOFIA ( după o ezitare) : Rău. Rău, fără,
deschidere şi negru. Negru, îndoliat...
Pentru oine o spun? Pentru mine,
pentru tine, pentru Diana, pentru•
Costi...
OLGA: Mi-e şi milă de ea. A alergat·
afară, în noapte, să vadă delfinii cum·
se aruncă deasupra valurilor, dar mai·
degrabă să fie singură, să plingă, poate.
SOFIA:· O crezi în stare ?
OLGA : Vorbeşte mai mult ca să-şi biruie·
triisteţea. Dacă mi-ai îngădui, bunicuţo,
m-aş duce s-o aduc înapoi.
6 7.
SOFIA : Să mergem, dacă ţii aşa de mult.
(!şi potriveşte broboada.) O să ne ia
vîntul pe sus, dar, dacă ţi-a intrat în
cap... (1n uşă se întîlnesc cu Diana,
care reintră, tăcută.) Veneam după
dumneata.
DIANA : Mulţumesc, ştiu să-mi văd
de-ale mele şi singură.
SOFIA (o ia pe Olga) : Hai, fato, un pas­
doi nu ne strică nici nouă. (Au ieşit.)
, DIANA (ia de pe banchetă o _ manta şi
se duce după cele două femei) : Vă
dă-rîmă vîntul. Lnveleşte-te bine. E
mantaua lui Sergiu, dar cine să te vadă
pe întunericul ăsta... (Va reveni peste
puţin, mai ales că s-a încrucişat în
uşă cu Sergiu Berindei,� care intrase.)
BERINDEI (Ospătarului.) O cafea dublă,
fără zahăr. (Apropiindu-se de Ciutacu.)
Ce tot cauţi în hîrtiHe alea? Şi cum
de le-ai scos din sediu? (După o
pauză.) Au găsit defecţiunea care oprdse
glisarea lui patru şi continuă coborî.rea
pic,ioar. elor. (Ospătarului.) Şi-un rom.
te rog. (Lui Ciutacu.) Du,pă ce se fi, ­
xează cu pici, oarele în sol, vor des­
prinde platforma de suprafaţa mării.
CIUTACU: UJ1 dement! O vor dezechi-
1i,bra şi-o să se răstoarne.
BERINDEI : Ştiu. l-am interzis orice des­
prindere.
· CIUTACU: Corect. (Pauză.) Ce mă pri­
v,iţi aşa?
BERINDEI : Nu şti,i de ce s-a blocat pi­
ciorul patru?
CIUTACU: De unde să ştiu?
BERINDEI: O dereg1are la sistemul hi­
draulliic. (Ciutacu tace.) Pailade a găsit
acolo o trusă cu scule de lăcătuş. Scu­
lele meşterului dumitale, Pasăre. Dum­
neata 1-,ai tdmis. Ştiai că e beat.
.CIUTACU: Şi ce? O simplă întîmplare.
O coi111.ci1denţă.
BERINDEI : S-ar putea să dai de dracu'.
Oricum, va trebui să raportez mai sus.
CIUTACU: Nu e cazul să vă grăbiţi.
Maistrul Pasăre, cum ştiţi, s-a înecat.
Şi Palade, c-ine-1 va crede ? Cine va
şti?
BERINDEI: Cum aşa?
·CIUTACU: Socotiţi că mai scapă? Se
vede că n-aţi aflat de cargoul liber.ian
deşi t din radă odată cu „Albatros" ...
BERINDEI: Ce-i cu el?
·CIUTACU: S-,a scufundat 1a nord de ca- ·
pul Caliacra. Un cargo de 60 de mii
de -tone. Poftim şi nota meteo : ,.Fur­
tună de gradul nouă" ... Nu-i prea văd
să mai scape. Şi, dacă mai calcă
ordinul şi desprinde platforma, s-a zis
cu ei, şi...
BERINDEI : Şi mai ce?
DIUTACU: Dacă ar fi după mine, nu
m-aş omorî să-i t:tiimit prea ['epede na­
vele de remorcare.
BERINDEI : Canalie! Eşti o canalie.
68
www.ziuaconstanta.ro
CIUTACU : Sînt, da. Dar trebuie să mă
apăr, nu? Şi pe dumneavoastră, fi­
indcă eventualul succes al lui Palade
ne va măturn pe amîndoi. Şi pe dum­
neavoastră, care v-aţi împotrivit să-i
înzestraţi oamenii cu echipament de
protecţie.
BERINDEI : M-am împotrivdt? Spuneai
că stocul e epuizat.
CIU'r.ACU: Ca şi cum se va mai ţine
seamă de cine ce a spus! Mai bine
să nu-i, trimirteţi nid o navă, sau to­
tul cu mar,e întîrziere.
BERINDEI : Eşti un ticălos! Un intri­
gant mărunt şi ros de invddie. Un
şarpe...
CIUT.ACU : Şarpele ăsta v-a slujit cu cel
mai mare devotament.
BERINDEI : Fi, indcă ai trăit în umbra
mea. In plină lumină, te-ai fi dat pe
faţă cine eşti, şi nu ajungeai consiUer.
CIUTACU: V-am ieşit vreodată din cu­
vînt?
BERINDEI: Asta mai trebuia, că te bu­
şeam ! Dădeam cu tine de pămîn-t de
nu te vedeai. Şi-acuma, ,ce? Orezi că
ai scăpat?
CIUT.ACU: Cu respect ţin să vă amin­
tesc că-n acţiunea „Albatros" intere­
sele noastre coincid, şi oi·i,ce fisură a
unuia...
BERINDiEI : Cum s-ar spune, mă ame­
ninţi...
CIUT.ACU: N-aş îndrăzni, şi nici nu
mi-aş permilte.
BEB!IN-DEI: Află că navele le trimit, iar
dumneata să dispari, canalie ! Taci!
Un cuvînt dacă mai scoţi... (Intrarea
Dianei îl sileşte să-şi coboare vocea.)
Caută-ţi un transfer unde nu te ştie
nimeni, că 1a n-oi, la 1mine, nu m.aii.
stai, să ştii. Şi nota despre amestecul
tău în defecţiunea lui patru o redactez
îndată.
CIUT.ACU: Nu vă sfătuiesc, fiindcă aş
avea şi eu cîte ceva de spus.
BERINDEI (furios): Pleacă, dispari ! Să
· nu t, e mai văd, că... (Ciutacu şi-a strîns
hîrtiile şi iese.)
DIANA : Ce este? Ce-i, Sergiule? De ce
l-ai alungat?
BERINDEI : Diana, veghea asta a ta nu
are nici un rost. fotoarce-te la hotel.
DIANA : Nu pot. Ce-i cu el?
BERINDEI : Cu cine?
DIANA : Cu Costi. Nu se lasă, ştiu.
BERINDEI: !mi pare rău că te-am adus
încoace. Dacă bănuiam cite se vor
întîmpla...
DIANA : Af ridicat tonul la Cdutacu.
De ce?
BERINDEI : Un ticălos ! Nici nu ştii ce-a
î111cercat...
DIANA (îi . taie vorba) : Nu ştiu ce-a în­
cercat ş1 nu v.reau să ştiu că nici tu
nu eşti mai bun. Eşti fratcle meu :ka­
tele meu mai _mare, şi pe singu.ntl o.m
 care înşea{llnă. ceva . pentru mine în
viaţ;a asta. ticăloasă · 1a care m-ai 1m­
pins, pe acest om l-ai abandonat în
furtună, în voia :valur.ilor şi a w111tu-·
. lui! (ll împiedică să-i răspundă.). Dacă
wei să uit că ai luat. par,te 1a toate
ticăloşiile împotriva- lui .Cos1Ji, dă-te
peste cap şi scapă.-J. Fă ce poţi şi ce
nu se , poate şi . adu-mi-1. Adu-I. Dă­
mi-l înapoi, că din cauza ta... Dă-mi-1,
că al meu a fost..
BERI-NDIDI: Şi · Grigore Lepedeu ?
DIANA: Spală-te pe cap cu el! Tu mi
l-ai adus, tu să-l faci să plece, să dis­
P,ară.
BERINDEI : Am să fac tot ce se poate,
îţi făgăduiesc .. Numai să -nu se fi, apu­
. cat să desprindă platforma de masa
valurilor, că-n furtuna de-acum, e cu­
rată sinucidere.-..
(Go n g)
Sala cabinei de comandă instalaţiei
hidraulice, cu ecranul aparaturii de con­
trol. Ferestre · mari încastrate în pereţii
metalici, prin care noaptea străbătută de
fulgere şi tunete apar de-a dreptul înspăi­
mîntătoare.
PAL.ADE (trece cu privirea asupra fie­
căruia dintre muncitorii strînşi în ju­
rul său) : Cum aţi văzut, platforma se
dovedeşte so1idă şi bine echilibrată...
Dar, dacă nu o scoatem de sub bătaia
valurilor, cu vîntul ăsta...
PANAIT: Pe darabana mă-si, bubuie
vîntu[ cît o vrea, dumneata dă po­
runcă ce avem de făcut, şi-o să fa­
cem!
PALADE : Vreau să ştiţi că aparatura de
control s-a dereglat.
LAMBI : Da' pentru ce-avem ochi ?
PALADE: Nu-i vorba numai de ochi.
LAMBI: Şi de cap, ştiu. Dar, cît te avem
pe dumneata, patroane...
PANAIT: Ia uite la burtă, ce şi-a dat
drumul!
LAMEI : Pentru dumneata, tată, sînt cel
din urmă om...
PANAIT: Nu, măi băiete, dar. te-aş fi
vrut cel dintîi.
PALADE: Aşa-i, Lambi, cum spune' tai­
tă-tu. (Tuturor.) Măi băieţi, vreau să
ştiţi că desprinderea de valuri, pe o
furtună de gradul nouă, cum ne găsim
noi acum, e o treabă de-a dreptul ne­
tiune�că... Dar, asta-i, dacă vrem să
nu ne măture valurile.
IAN! : Dă-d drumul, patroane.
PALADE: Vă cer sînge· rece, Chiar dacă
auziţi bubuituri c a de tun, voi să vă
vedeţi de treabă, şi în ritm egaJ....
PANAIT: Poruncă!
PALADE: Pentru pdmii doi metri, ca­
denţa de urcare cinci centimetri pe mi­
nut, după care cronometrezi pe rjt­
mul obişnuit. (După o pauză.) In rit-
www.ziuaconstanta.ro
mul şi sîngele vostru ·rece stă viaţa sau,
moartea noastră _şi a platfQrmei.
IAN! (şoptit); Ei, ce maJ. poem am să
scriu!
LAMEI· : Dacă o mai fi să fim.
!ANI.: Lambi, ştii una ? Furtuna asta are
şi, o parte b.l!Ilă - ne testăm platfor­
ma... ,,Albatrosul" nostru-i acuma ca
un call. de curse scos pentru întîia oară
în Derby.
LAMEI: Derby-ul merţii, vrei să .spui.
(Au ieşit şi ei.)
PALADE (din . uşă) : Ispas, rămîi aici.
(Celorlalţi.) Voi urman graficul de
urcare, de aici, din cabina de coma1I1dă.
La. semnalul meu prelung - pornd.ţt �
două scude. - opriţi. (Reintră ; lui Is­
pas.) Intervii la înclinările mai mari
şi. reglezi stabilitatea. Stau puţin cu
capu,l pe masă. Dacă ceva nu-i în or­
di111e, mă trezeşti. (Dă semnaJul de por­
nire ; în vreme ce platforma începe sd
urce huruind, Palade, ca topit, adoarme
buştean.)
LEPEDEU (a luat seama la atenţia cu
care urmăreşte Ispas acele tabloului
de comandă, la somnul profund al lui
Palade ; smulgîndu-şi de la gură sti­
cluţa primită de la Iani) : ninşii, fără
nici un sprijin şi ajutor din afară, cu
singura nădejde în ei înşişi, le-au pie­
r!it teama şi osteneala, iar eu... Să nu
fiu în stare şi eu ... ?
(Pe huruitul de urcare a platformei, se
aude răsuflarea grea a lui Palade. Lu­
mina se stinge. Intr-un spot de lumină
apar, faţă în faţă, Palade şi Olga.)
PALADE : Olga, tu, aici ?
OLGA: M-ai chemat, doar!
PALADE: Nu ştiu să te fi chemat...
Chiar dacă o clipă m-am gîndit la
<tine, credeam, heruvimule, că ai înţe­
les de ieri că noi doL. Că nu se poate.
Nu se poate.
OLGA: Mi-a spus şi bunicuţa şi n-am
crezut-o. N-am virut s-o cred. Nu pot
să cred, fiindcă simt, ştiu că vom fi
împreună.
•PALADE: Ţi-am spus, nu o dată, că nu
se poate.
OLGA : Dar cine-i deasupra noastră, dea­
supra ta şi a mea, ca să ne dea po­
runci despre ce se poate şi ce n,u ?
PALADE: Ingerul meu tăcut, buna mea
dragoste, heruvimule, nu pot. Nu sînt
un sperjur. I-am jurat mamei luJ Iani,
·pe · patul morţii, că am să-i port bă­
iatului de grijă, să-l scot în viaţă
să-i fiu un al ·doilea tată. Iar tu
ceri să i te smulg din inimă! Ar
de o mie de ori mai cumplit decît
OLGA : Ştiu că ai puterea să te birui, să
renunţi. Dar asta nu-i ca şi cum ţi-ai
trage singur clopotele în dungă, clo­
potele de moarte ? !
69
PALADE: Nu pot altfel.
OLGA : Ieftin îţi vinzi viaţa!
P ALADE: Scump o vînd. Cu toate visu­
rile şi bucuriile pe care nu le-am trăit.
OLGA: Tu-ţi spui: am munca m�, care
mă aşteaptă să mă dăruiesc ei cu
toate puterile şi gindurdle mele. Dar la
mine, la viaţa mea, te-ai gîndit? La
dragostea pe care mi-o ucizi fă<ră să
o fi cunoscut?
iPALADE: U!răsc dragostea. Să piară di,n-.
tre oameni!
OLGA : Spune cît vrei că o urăşti, dar
simt că te-a prins cu o mie de gheare,
şi, cit te-i zbate, nu-ţi dă drumul.
PALADE : Am trecut eu şi prtn mai gre­
le, scap şi de năpasta asta.
OLGA: Năpastă îi spui?!
PALADE: Nu. Nu, tăcutul meu înger.
Vezi bine că vreau să mă birui şi
n-am găsit alt cuv-înt de ocară, de bat,­
jocură. V,reau să ştii că furtuna şi
blestematul ăsta de vînt cu care mă
lupt nu-s nimica, pe lingă furtuna
care-,mi bîntuie sufletul şi dă să mă
zdrobească.
OLGA: Dragule, dragostea mea!
PALADE: Olguţa, Olga, heruvimule... Eu,
care nu m�am rugat de nimeni şi n-am
cerut niciodată ajutor, te rog să mă
ajuţi. Cu laam,mi te rog.
OLGA: Cere-mi şi viaţa!
PALADE: Nu waţa ţi-o cer. Doar să te
fereşti din calea mea, atîta. Cu Iani
sau făiră, dar să nu-mi vii înainte. Fă­
găduieşte-mi.
OLGA: O mare de lacrimi îmi izvorăşte
d!Ln ochi, dar, de-atît a durere, nu pot
să .pNng. Fac tot ce-mi ceri. NiUffiai ca
de-un bun-rămas, spune-mi că m-ai
iubit, că mă iubeşti. Dă-mi un semn.
DIANA (înaintînd din umbră sub spotul
de lumină, Olgăi) : Te-ai şi găsit tu
femeta care să poată fil iubită de-un
bărbat ca dînsul! O, Costi, iubitule,
cum i-ai îngădui,t să-şi ridice ochii
pînă la tine?!
PALADE : Doamnă Di'ana, nu v-am che­
mat.
DIANA: Am venit nechemată, ca să te
chem eu. Te chem ca pe unul care
eşti al meu.
PALADE: Nu sînt aJl tău. Nu sînt şi nu
voi fil.
DIANA: Te-ai supăirat că am fost vio­
lentă cu îngerul tău tăcut, dar îmi ştii
:fi:irea... De ce mă respingi? Costi, nu
te mai recunosc.
PALA DE: Ca şi cum m-ai fi cunoscut
vireodaită ...
DIANA : Dar înţelege că nu te am decît
pe tine!
PALADE : Vireţ să spui, pe doctorul Gri­
gor.e Lepedeu. Află că aproape şi-a
pierdut vedeirea. Va trebui să ai grijă
de dînsul.
DIANA: Şi eu, noi?!
70
www.ziuaconstanta.ro
PALADE : Cum poţi să te gîn,deşti la
,tine, 1a noi, cînd bietul doctor e aproa­
pe oro?!
DIANA : Ducă-se dir.acului!
PALADE: Dianla, dacă eram eu orbul,
la fel mă dăaeai dracului ?
DIANA : Dacă vrei să ştii la fel.
PALADE : Cum se poate ?!
DIANA : Se pdate. Şi afurisită să fie!
De o mie de oiri aftl!Iisiită, curva asta
de waţă! Şi, deopotrivă, fiţi afurisiţi
şi voi, soţi, dubiţi! De o mie de mii
de ori fiţi blestemaţi! Şi scîrba a.sita
de mare, la ce se zbuciumă şi-şi bu­
buie v,alur,hle, da<:ă la atîta nu s-a pri­
ceput, să vă mghită pe am1îndoi?! Să
vă fi zdrobit de stinci, ori să vă tragă
în adîncuri,le ei negre, acolo, printre
epave... Şi, de braţ cu bne, îngeirul
tău tăcut!
PALADE: Nu credeam să ne despăiiim
cu urlete şi blesteme, dar poate că-i
mai bine aşa.
DIANA: Costi, ai să mă laşi ! Să nu mă
laşi, că eşti al meu... Al meu eşti, şi
eu, a ita... Ca doi lupi caire gonesc în
noapte sub luciul lunii, umăr l:a umăJ;.
ca lupUil. · cu lupoaica lui... Vino, vin' !
V,tno, Costi, să ne pornim în noapte:
Vino! (Şi-l prinde de mînă.)
PALADE (se smulge, strigînd): Nu! Nu,
nu!
(Se aprinde lumina.)
LEPEDEU: Domnule inginer! Dornnule
Palade!
PALADE (ridicînd capul) : Ce este? Ce-a
fost? (Pe alt ton.) Mă �ertaţi...
LEPEDEU: Vreun coşmar... Aţi strigat
din so-mn.
PALADE : Incă o dată, vă ,rog să mă
,iertaţi. Poate, unde sînt tare, tare oste­
nit.
LElPEIDEU : Şi îngrijorat. lng,rijo1rait. de
["ăspunderea pe care v-aţi luat-o.
i'ALADE: Comandantul m-a oprit de la
ceea ce facem. Mi-a inteirzis-o cu ordin
st• rkt. Dar, între interdicţia lor, cu
probabilitatea unui cairgo de ajutor, şi
certitudinea că ne mătură valurile ...
LEPEDEU: Ştiu. Dai: mai ştiu că aveţi
de plătit poliţe unor anumite persoa­
ne... Şi, ca să le dovediţi ce sîn,teţi în
s,tare...
PALADE : S-ar putea să fie şi asta, nu
m-am gîndit... (Lui Ispas.) S-au opL"it,
de ce? (La interfon.) Sectorul trei!
T:reiule, de ce te-ai oprit răspunde!
Răspunde, treiule! '
LAMEI (de afară) : Tată! (Cu groază.)
S-a rupt o piesă şi l-a izbit pe tata.
PALADE (iese în fugă, urmat de Ispas.
După puţin, ajutat de acesta, îl aduce
pe Panait şi-l întinde pe banchetă.· 1n
urma lor, Lambi, cu un braţ inert) :
Vedem, şi de ttne, Lambi, dar mai în-
 tîi de tata. (Doctorului Lepedeu..) S-a
rupt o piesă din sistemul servo-root.or,
a rliooşat de perete şi l-a izbit. Doc­
tore, nu-l lăsaţi ! Faceţi tot ce se poa­
te. Vă implor.
LEPEDEU ( după ce i-a, ascuUa.t inima.) :
Nimic nu se mai poate.
PALADE : Incercaţi ! (Intinzîndu-i trusa..)
O injecţie, poate...
LEPEDEU : Mă îndoiesc. Inima. l-a cla­
ca,t indma.
PALADE: Vă rog! Vă rog mult... Nu ştiţi
ce înseamnă omul ăsta pentr,u mine.
Vă dau orice. Şi o pal'te din viaţă
mi-aş da-o.
LEPEDEU : Să nu dăm ce nu-i al nostru.
(Se apleacă iar asupra lui Panait.)
Iruma abia-i mai bate. Sînt ultimile
ei bătăi. , ceasuri şi ceasuri... Prin dumneata,
PALADE (a deschis trusa şi-i întinde se­
ringa) : Poate, vreo injecţie de întă­
rire... , LEPEDEU: Uneori, şi să mori la vreme
LEPEDEU : La ce să-l mai oprim din
·drumul pe care a pornit? Bine, dacă
ţineţi să-l mai chinuim... (Şi-i face o
injecţie.)
PALADE (brusc) : Işi revine! Şi-a re-
venit.
LEPEDEU: Adrenalina.
PALADE: Panait, dragul meu!
PANAIT: Da, patroane...
LAMEI: Tată. Tăticule!
PANAIT: Nu plinge, băiete.
LAMBI : Nu plîng. (Printre lacrimi) : De
ce-ai trecut înaintea mea? ! Să mă fi
lăsat dracului! Ră:rnîneam ciung, dar
scăpai dumneata.
PANAIT: Lasă... Lasă, că-i bine... Să ai
grijă de bunkuţa şi să-i spui... Spu­
ne-i mamei că tata e mulţumit de tine
şi că-i mîndru că te-ai ales om, şi
nu mai am gmjă., că-ţi faci tu drumul...
LAMBI : Da, tată.
PANAIT: Acuma 1ntoa1."ce-te la trei. Ai
să fii singur, fără mine.
LAMBI : Fără tine, tată.
PALADE: Panait, te rog...
PANAIT: Şi eu te rog... Vă rog pe toţi
să vă întoarceţi la lucru.
PALADE: Dar cum să te las? !
PANAIT : Ti-e teamă că o mie!.'lesc?
Doar atun·ci oînd oi auzi cele două
scurte, semn că aţi uroat platforma şi
aţi scos-o de sub zbuciumul valurilor.
Şi poate raci atunci. Haide, haide, ple­
caţi.
PALADE : Doctore... (Şoptit.) Aveţi re­
zerve de adrenalină ?
Il&PEDEU : Am.
PALADE: Oricum... U["c la staţia de ra­
dio, să chem un elicopter. (Dă sem­
nalul prelung de pornire şi iese cu
Lam,bi.)
LEPEDEU (lui Ispas) : Spune-i, te rog,
inginerului Palade că degeaba mai
cheamă elicopterul... (Panait a reintrat
în comă.) Se prăpădeşte! In cîteva
www.ziuaconstanta.ro
alipe, arip1le îngerilor Mihail şi Gavril
îi vor fi cel mai grozav e1ioopter. (Da:r
Panait, auzind huruitul platformei îşi
revine.) O, meştere... Eşti un viteaz,
bătrine !
PANAIT : Nu sînt bătrin, şi nici viteaz.
Dar de trăit am trăit, şi nu-i mare lu­
cru dacă plec cu o zi sau cu un ceas
mai devreme decît s-ar fi cuvenit. De
seamă e s-o facem fără tristeţe, fără
părere de rău.
LEPEDEU : Vă mulţumesc. Vă mulţumesc
mult.
PANAIT : Pentru ce?
LEPEDEU : Simţeam nevoia să mă des­
chid cuiva, dar n-aveam cui...
PANAIT: Şi-acuma?
LEPEDEU: Parcă am fi stat de vorbă
meştere, trăiesc un fel de eliberare.
PANAIT: E bine să trăieşti.
e bine... Of, vîntul ăsta! (La horcăitul
lui Panait.) Imi pare rău, meştere, că
te-ai dat plecat fără să-mi răspunzi.
PANAIT: Nu m-am dat plecat, dar pala
aceea de vînt...
LEPEDEU: Da, vîntul, mesagerul morţii.
PANAIT: Nu mor încă. Nu vreau.
LEPEDEU: Să te ajutăm, dacă ţii la
asta. (Ii mai face o injecţie. Se aud
două semnale scurte.) Iar dau sem­
nale.
PANAIT : Două scurte. (lşi înalţă capul.)
Au urcat p1atforma la nouă metri dea­
supra... Bată acum v:alurile cit vor,
geaba ! (Istovit.) Imi aşteptai un răs­
puns...
LEPEDEU : L-'am primit, mi l-ai dat. (Ca
în transă.) Omul, dnd trăieşte ou ade­
vărat, nu-şi mai pune întrebă•ri despre
viiaţă. Se înhamă la ea şi, cu ce-i mai
bun într-însul, pătrunde în veşnicia
cea fără de moarte. Dar dumneata nu
mă !;lsculţi... Omule! Meştere:.. (Lui
Iani, care intră printre cei dintîi şi se
duce către Panait.) S-a dus, s-a pră­
pădit. Acum cîteva clipe, după ce a
auzit semnalele.
IANI (lui Palade şi celorlalţi, intraţi
între timp) : Prea tîrziu pentru elicop­
terul pe care l-aţi comandat. A a�t
semnalele şi credea că, g,ata, am ur­
cat ! Să ştii, Lambi, că ne-a aşteptat,
cum spunea. Odată om, taică-tău ! Sau,
poate, ca să ne grăbească, de aceea s-a
dat ispaşă.
PALADE : Taci, măi băiete...
IANI: Pentru noi, ca să biruim, s-a dat
ispaşă, vă spun eu. (Se pleacă peste
trupul lui Panait ; şoptindu-i.) Meştere,
nene Panait ,noi toţi îţi mulţumim,
şi-ţi făgăduiesc... Iţi jur că am să am
grijă de Lambi şi de bunicuţa.
PALADE : Ridică-te, lani.
71
 IANI (n11,.-l aude): Te-aş i·uga, unchiule...
(Şoptit.) SpuI).e..-i mamei că am ajuns
bărbat, şi că n-am uitat-o. Şi că mi-e
dor de ea. Să-mi vie în vis, dacă se
poate...
PALADE (smulgîndu-l de lîngă trupul ne­
însufleţit) : Ce-i cu tine ?
IANI : Nimic, Costi, nimic.
PALADE: Mardare să comunice coman­
damentului că prim-maistrul Panait
Nicolau şi-a pierdut viaţa _în vreme ce
conducea ridicarea pJa,tformei. Du-te,
Ispas, şi spune-i. Şi că-i rog să o pre­
gătească pe măicuţa lui. Să-i spună
bătrînei cu grijă, cu blînde�, cu mul­
tă blindeţe. (lmpreună cu Lambi şi cu
Iani îl poartă pe Panait în cabina co­
mandantului, apoi se. întorc ; în liniştea
care s-a lăsat, cu glas potolit.) Valu­
rile ne zbuciumă încă, aşa că se con­
tinuă urcarea. Ritmul obişnuit. (Cu o
privire obosită.) Mai avem destul de
tras, şi sînt osteni,t, tare ostenit, aşa
că vă rog să luaţi seama... Lambi, ai
,conducerea. Te rog, Iani, să-.i sta,i în
ajutor. Poftim cronometrul. (Incă o
privire în jur.) Aştept semna1ul vostru
de porni.re.
LEPEDEU (în vreme ce muncitorii se re­
trag în tăcere): Ştiu de ce i-aţi pre­
dat conducerea : să se ia cu lucrul,
şi... (La gestul lui Palade.) Bine, am
tăcut. (Se aude· semnalul prelung.) Au
pornit... Pe unde umblaţi cu gîndu­
ri!le ? Nu trebuie să fiţi îngnjorat. Un
om care a primit provocairea mării şi
nu s-a speriat de toate vicleşugurile
ei va şti să-i vie de hac şi s-o îmblîn­
zească şi pe Diana.
PALADE (trezit brusc): Nu înţeleg ce
spuneţi.
LEPEDEU : Am auzi,t de la Lani că vă
place muzica şi că aveţi o discotecă
destul de bună. Am şi eu ceva plăci.
Pe Diana nu o interesa muzica, mer­
gea la concerte mai mult ca să-şi arate
rochiiJe, în pauză. (Direct.) Odată cu
Diana, vă aşteaptă şi discoteca mea.
PALADE: Domnule!
LEPEDEU: Cum dumneata eşti omul
u,nei singure iubiiri, aşa şi Diana... (Ii
prinde mîinile.) N-o părăsi, că-i dă
rfJÎrcoale o hienă, un tip infect. N-o
lăsa pe mîna lui Ciutacu !
PALADE: Dar e soţia dumitale...
LEPEDEU : Nu mai e: Nu mai poate fi.
Sint aproape orb. Sufeream şi înainte
de scurte ec1ipse de vedere, dar lovi­
tura de cablu mî-a fost fatală. Nu do­
resc să-i apar înainte ca un milog.
PALADE: Dar de un sprijin nu vă pu­
teti lipsi.
LEPEDEU : Nu sprijinu9. Dianei, ci înde­
pă.rta.rea de ea. singurătatea îmi va fi
leacul. Singur îmi voi purta mai uşor
povMa nopţii eterne... Eşti mai speriat
ca mine, Prospero.
72
www.ziuaconstanta.ro
PALADE: Nu-mi spuneţi aşa...
LEPEDEU : Dar cum să vă spun altfel„
cînd prih 'dumneavoastră, prin · Panait,
'am înţeles ce .resurse zac în fiecare·
dint>re noi ? ! (Cu un icnet de· rîs.) li
spuneam· şi poetulu-i că am fost un
bun, un excelent viorist. (Alt icnet de
ris.) Sub braţ cu lăuta şi însoţit de·
prilllţul Sul•eiman Regep, cu zu,rna şi
faimoasele sale plăcinte...
PALADE : Ar trebui să văd ce fac băieţii.
LEPEDEU (continuă): ... cu Şuli, şi poves­
tindu...ne întîmplăr'i nemaipomenite...
PALADE: Am plecat.'
LEPEDEU : Curînd voi pleca şi eu. Poate·
şi fă.Tă prinţul Regep. Ducă-se toate
cîte au fost, şi, odată cu ele, şi coniţa
Diana, sub farmecul căreia, ca isteţul
Ulise, am mîncat ghindă în ţarcul por­
cilor...
PALADE : V-aş ruga să nu vorbiţi aşa,
de soţia dumneavoastră.
LEPEDEU : Soţia mea ? Dar n-am fost.
decît doi străini care s-au întîlnit în-·
tr-o gară ·de tranzit.
PALADE : Bănuiesc însă că dua:erea Dia-·
nei, cînd va afila...
LEPEDEU : Şti<e Diana ce-i durerea ?·
(Palade a ieşit ; către Ispas): Cum nu
înţelege omul ăsta că sub dalba, an­
gelica ei candoare, Diana, în arcanele­
sufletUJlui său, nu are decît un gol, uni
gol pro:fiu,nd, un gol asasin... (Cu un.
icnet de rîs.) Eu îi vorbesc, şi dînsuI
doru,me tun ! Bieţii oameni, ha ajuns...
Şi eu, care nu mai găsesc vorbe să-mi
pling de milă...
IAN! (intră, grăbit): Ispas, dormi, dor­
miire-•ai... Şi...n somn trebuia să-ţi dai!
seama că ne-am pierdut stabilitatea !'
Cîtev,a g,r.ade de încliniare mai mult
şi ne vedea Dumn�zeu. (Iz dă la d,
parte şi umblă la manete.)
LEPEDEU: La muJ.te te pricepi, poetule...
Dar tot mai mult îmi place darul tău
de cîntăreţ. Mai ales 1·omanţa aceea..-
De la cine ai prins spaniola ? Nu cum­
va de la dom' Palade ?
IAN!: De l• a el. Ciupesc şi engleza, dar
nu ca patronul.
LEPEDEU : Ce fel de om e omul ăsta·,
spune-mi. Spune, poetule.
IAN!: U.n om.
LEPEDEU : Nu-i un răspuns.
IAN! : N-o fi un răspuns, dar Costi e·
un om. Un om.
IlEPEDEU : Mă întreb ce dramă ce·
adâncă suferinţă, ce tristeţe a trăit
_
?m �l . as!a, dacă vă poartă pe filecare
m 1mma... Poate, ca să nu-şi asculte
i..n,ima, _ să �u rămînă sin.gu,r cu ea.
IAN!: _Cautaţi drame şi întristări, cînd
a: fi mUJlt �ai . simplu să vă spuneţi
ca-1_ un om mnstit şi atit.
LEPEDEU : Nu, poetule, nu.
IAN[ : Vă VÎ!Ile gireu să credeţi că ar man
fi şi asemenea oameni ?
LEPEDEU : Nu ştiu. Să mă fi ticăloşit
pî, nă într-atît că nu văd decît drame,
întristări, monştri...
IANI : V,reţi să ştiţi ce fel de om este ?
I se pă-rea că-mi place Olga,. că mă
prăpădesc după ea. Bănuiam însă că-i
place şi lui; şi poate mai mult• decît
cuprinde cuvîntul... Ca să-i joc o festă,
m-am arătat şi -mai îndrăgostit. Costi
a luat-o de bună şi, ca să nu-mi fie
rival, s-a dat deoparte şi a renunţat.
Pentru mi,ne, de dragul meu.
LEPEDEU: Inchipuirea ta ! Poezie, tăti­
. cule... Cum împrejurările îmi îrngăduie
să trec peste convenienţe, am să-ţi vor­
besc deschis. Nu ca să-ţi distrug ido­
lul, dar ca să-ţi deschid ochii. Nu-i ce
crezi. Nu-i renun�are, nu. Pătimaş cum
îl simt, e pr,ins, legat - cum se spu­
ne în popor. De o parte, iubirea lui
demenţială pentru Diana, de alta, or­
goliutl, mîndri,a sa fără de margini, că
mai bine şi-,ar împlînta un cuţit în
jnimă decît să-şi mărturisească faptul
că-i este încă dragă. Zdrobit, între aste
două pietre de moară, trăi, eşte o tra­
gedie fără dezlegare.
IANI: Cunosc o dezlegare... O dezlegă­
toare.
LEPEDEU : tngerul tăcut? Nu, poetule.
Chiar dacă n-a uitat o clipă drăgălă­
şenia şi eleganţa cu care l-a mătrăşit
a1tădată Diana, dar amprenta ei asu­
pra lui - fixaţia, cum îi spw1em noi,
medicii - e ru;;a de puternică, încît
înlătură orice rivală.
IANI : Imi vine greu să crecl.
LEPEDEU : Crede, tăticule! Şi să-ţi mai
spun un lucru: îngerii, cu diafana lor
alcătuire, nu ne prea îmbie să-i strîn­
gem la piept cu prea mare patimă, şi
nici nu ne sîngerează m_jma dacă-i ve­
dem cuprinşi în braţe de altul... Aşa
că renunţarea lui Patlade, şi că nu
vrea să-ţi fie rival - apă de ploaie!
IANI : V-am înţeles, da-r ceva nu-i în or­
dine... Min.tea vi-i ageră, dar aşezarea
ei e şubredă. Şubredă şi judecata...
PALADE (intrînd, lui Iani) : S-a reglat?
Bun ! Poţi să te întorci, că rămîn eu.
(Lui Ispas.) Spune-i bucătarului că-l
rog de nişte cafele tari. pentru băieţii
de la casa picioarelor. Şi să ţină mîn­
carea caldă pentru noi toţi. (Ispas a ie­
şit ; lui Jani.) Nu te întorci la Lambi?
IAN!: Nu înainte de a-ţi vor,bi... Imi spu­
neam că tăcerea e mai dulce ca mîe­
•rea, dar nu-i adevărat. Uneor,i. tăcerea
e otravă, cum te-am otrăvit şi eu, cu
jocua. meu de-a dragostea pentru Olga.
Nu ţi-am spus că-i o farsă, pe cînd
pentru tine...
PALADE : Imaginaţia ta. feciorule, iar a
luat-o razna. (La încercarea lui Iani
de a-i răspunde.) Taci! Vom mai avea
PTiJejul să vorbim, dar nu acum.
Te-am rugat să taci.
www.ziuaconstanta.ro
IANI : Taci, deci aprobi, spun w1ii. Tac,
deci resping, spun eu. Există o tă­
cere a singurătăţii; dar şi o singură­
tate a tăcer,ii...
PALADE : Incetează, te rog.
JANI : Nu mă ruga, că nu încetez. La
dracu', patroane, cu tot circul ăsta al
nostru! Inţelege, omule, că pentru
mine. Olga a fost un pretext să· înşi.r
verzi şi uscate în nişte poezele. fără
cap şi coadă, pe cînd penitru· tine e te­
mei de viaţă.
PALADE : Jani, băiatule...
IANI : !ani-băiatul, chia, r dacă s-a prins,
aşa, puţin,. în jocuu ăsta al lui, o să-i
treacă, fiindcă tot· joc e, pe cî,nd pen­
tru tirn<:... Nu mă opri, că mi-am smuls
inima şi ţi-o întind în pa1mă ca s-e>
citeşti. N-a fost decît un joc. Un joc,
Costi ! (Dă să iasă.)
PALADE : Iani, stai !
JANI : N-am timp. Lambi e singur. Şi
eu, ca te.hnician cu vechime, nu-J pot
lăsa fără un spion şi un su,perv.izor
care să-l toace la cap. (A ieşit.)
LEPEDEU (lui Palade) : Nu ştiu ce-a
fost între dumneavoastră, dar, din tă­
cerea în care v-aţi închis, înţeleg că e
vorba de o hotărîre 19ravă, grea.
PALADE : Jani e un fantezist şi un în­
cw·că-lume.
LEPEDEU : Bănuiesc că mă,rul discordiei
e tînăra care urma să se îmba-rce cu
noi. ,,Ingerul tăcut", cum o cînta I ani
Caramangiu.
PALADE : Ingerul tăcut, da.
LEPEDEU: Cine nu a visat un înger în
viaţa lui? Şi eu, dar s-a arătat cu
totul altfel. Ştiu că nu vă place să-mi
vorbesc de rău soţia...
PALADE : Nu-mi place.
LEPEDEU: ...mă întreb numai: oare „în­
gerul tăcut" nu va fi şi ea o Xantipă ?
PALADE: Vă rog!
LEPEDEU : Poate nu Xan,tipa dumnea­
voastră, care sînteţi un Soorate al sti­
hiilor şi un îmblînzitor de furtuni.
Poate nici a junelui cu cercelul în
ureche, ci a altuia, dorit şi el de în­
geri...
PALADE: Vă rog, mă aşteaptă băieţii.
(A ieşit.)
LEPEDEU (rămas singur, nu-şi găseşte
locul. Se aude huruitul platformei.)
Mai au puţin şi-s gata... (Deschide la1·g
uşa. Izbucneşte mugetul mării.) Aş mai
!avea weme să-i ajung din urmă pe
Panait şi pe Oaliban. Poate şi pe săr­
mana mea v,idimă, tînărul balerin. (O
serie· de semnale scurte.) Semnalele lor
scurte, că au biruit. (Incă un şir de
semnale scurte.) Ca nişte urale pentru
diînşii, aceste semnale scll!rte, penh·u
mîne sînt un semnal lung, pentru lunga
mea călătorie... (E gata să iasă. Alt şir
de semnale scurte.) Nu! Nu. pot să
plec aşa. Dar nici nu plec, fug. De cînd
73
 mă ştiu, am tot fugit... Şi pe Diana
cum să n-o fi dezamăgit ca om, ca
bărbat, .cltttl pentru e1 n-am fost declt
o cîrpă, un preş pe oare a călcat, după
fantezia ei, din prima clipă...? (Altă
serie de semnale scurte.) Bieţii oameni,
cum să le întunec bucuria, victoria? !
ln loc să rămîn, ca să dau mărturie
despre aceste suflete oare, în plină
fU'litună, s-au biruit pe ele însele... Am
să-i port în i,n.imă ca pe-un -talisman,
fiJndcă lumina pe care mi-au dăruit-o·
nu o via mai stinge nici un întuneric.
(Alt şir de semnale scurte. Iese. Nu
peste mult timp, din stînga intră Pa­
la.de, cu întreg grupul de muncitori.)
PALADE (cu un gest către un ins scund,
care intră cu o notă) : Citeşte, !ani.
JANI (citeşte): Comandamentul FORPE­
TROMAR, director general...
PALADE (îi taie vorba.) Pe scurt. Ce
vrea?
IAN! : Că în zori vom primi trei nave să
ne remorcheze.
PALADE: Mardare, treci î,n jurnalul tău
pentru comandament...
IANI : Stai, patroane, că-i ceva gu:ozav !
Un post scr.i,p-tum. Da, da. Personal
pentru dumneata. (Citeşte.) ,,Peste toate
aîte au fost între noi, ţi,n să declar că
vă respect şi că..."
PALADE: Las-o baltă!
IANI ( continuă să citească) : ,,...şi că noi
toţi vă socotim un viteaz şi sîntem
sig,UJri că nu veţi abaindona pLatforma..."
Te roagă să-.i răspunzi.
PALADE: Notează, Marda.re. Răspunsul
nostru e că n-ar stri<Ca să se culce,
ceea ce foarte curînd vom face şi noi.
Oî,t des;Pre platformă, c-am urcat-o la
opt metri deasupra mării, aşa că n-are
de ce-i duce grija.
IAN.I (grupului de muncitori) : Lambi,
Is<pas, Stanciu, Mucenicule, cu toţii
od:ată ! Hai şi dumneata, Mardare...
Pentru patron, pentru inginerul Con­
stantiln Palade, viteazul, victoriosul, de
trei ori „ura" : ,,Hip-hi,p-ura! Ura !
Ut·a !" Şi pe!lltru „Albatros ", care a tre-
. cut cu bine testul unei furtuni de gra­
dul nouă, de trei ori, „ura" : ,,Hi.p-hip­
UJI'a ! Uira ! Ura!"
PALADE: Isprăveşte, Iani ! Mai bi.ne ve­
deţi ce-i cu doctorul, pe unde s-a as­
cuns, că nu-l văd. (Muncitorii, cu rî­
sete şi glume, se duc să-l caute. Sin­
gur.) Chiuie şi se veselesc, şi nu-i un
ceas de cînd s-a prăpădit bietul P.a,nait,
care le-a fost maistru şi-i tatăl unui
tovarăş de-al lor. (1şi şterge o lacrimă.)
Boate că-i mai btne aşa, că viaj)a nu
se opreşte din drumul său. Dar care-i
-drumul meu, şi cine mă aşteaptă să-mi
aţintesc ochii în ochii săi? (Cu o înfio-
CORTINA
'74
www.ziuaconstanta.ro
rare.) Ori eu, cu ochii mei buni, eu vi­
teazul, victoriosul, nu sînt mai neajuto­
rat şi mai orb decît sărmanul doctor ? !
F.i.indcă prin linţoliul întunericului veş­
nic la oare a fost condam!Ilat, poate că
tot vor răzbate vorbe şi aduceri-amin;te
ce-l vor înveseli şi vor da via-ţă tris­
teţii sale... Dar eu?! Să nu mă pot
bucura de un :mmbet, de un singur
zîmbet care să înflorească zi,lele şi
nopţii1e singurătăţii mele? C-am ju­
riat... Dar ce-i un jurămînt, decit o
stavtlă pe care, cu bună-ştiinţă, singur
mi-am pus-o dinainte, ca să-mi închid
drumurile...? (Cu ochii închişi.) O, tu,
furtună ce-mi bîntui sufletul, dezleagă
zăgazurile şi dă i,ni-mii drum slobod!
Fă să-şi găsească drumul şi dă-i pu­
tere s�ă să aleagă. Dă-i putere,
Î!D.demn şi hotărî-re, că tare g;reu îmi
este... (A deschis ochii; cum ar vMbi
unui străin.) Poate, dacă mi-,ar veni în
ajutor un singur semn din afară... (In­
tră Lambi şi ceilalţi; din semnele lor
înţelege că nu l-au găsit pe Lepedeu ;
se cutremură, dar îşi revine ; lui Lam­
bi.) Inseamnă că bufnitura pe care-ai
auu<t-o tu...
LAMBI : Am auzit, dar nu credeam...
PALADE: Lasă, băiete... Fie<Ja['e cu dru­
mul, cu destinul lui. (Celor de faţă.)
Şi-a:cum, fa masă şi apoi La odihnă,
copii. Mîine, după ce vom remedia de­
fecţiunile care s-au ivit, cum bănuiesc
că ma<rea se va linişti, repetăm miş­
carea în sens invers : coborim platfor­
ma la suprafaţa mării şi săltăm pi­
cioarele în lăcaşu,). lor. Apoi, cu două,
trei remorchere, căltre locul de lucru,
cum ne-am pornit de la bun început.
(Muncitorii dau să se retragă.) O clipă !
Inainte de a ne despărţi, ţin să vă
mulţumesc pentru tot ce-aţi făcut.
(Intră Iani cu Ispas, împingîndu-l îna­
intea lor pe doctorul Lepedeu.) Doc­
tore!
JANI : lra găsit Ispas ascuns în ofi�iu.
LEPEDEU : Lungit, nu ascuns. Am anti­
ci,pat îndemnul la odihnă. (Cu un
icnet.) Poate să repet şi eu mişcarea
în sens .ÎJIJ.vers, dar cu viaţa mea...
(Izbucneşte în rîs.)
PALADE: Doctore! Domnule doctor dacă
aţi şti ce înseamnă pentru mi�e că
v-au găsit! Parcă pe mine însumi mă
pierdusem şi m-am găsit... Îmi pier­
dusem orice nădejde, şi acuma... In­
tr-un fel, mi-aţi readus speranţa.
LEPEDEU: Atunci, iar e bine.
PALADE : E bine . Chiar foarte bine. De
vreme ce drumurile nu ni se închid
nidodaită. Niciodată. (Muncitorilor cu
însufleţire.) Băieţi, încă o dată vă �ul­
ţumesc pentru tot ce-aţi făcut. Vă
mulţumesc.
ln prim-p-lan:
.A.

.A t� 'I� t·t 1� 111.4

Dem Niculescu
„Actoria? O meserie
a dracului de grea!"
Cu . ocazia împlinirii a 30 de
ani ·de activitate scenică, stimate
Dem. Niculescu, v-aş ruga să-mi
acordaţi iun interviu 11entru revista
,,Teatrul"...
- Mă:rtudsesc că această solicitare mă
onoreâză ; este ,pentru ,prima dată, 'În cei
treizeci de ani slujiţi pe meleaguri ,piteş­
tene, la Teatrull „A. Davila" (îi rmpli­
nesc în septembrie), plus cei şapte ani
la Teatrul Naţional din BucureştJ:i, cînd
presa de (Speeia[itate 'Se inter-esează în
mod special de activitatea mea ..
- Aţi debutat deci pe scena Na­
ţionalului bucureştean. Biografia
dumneavoastră artistică a început,
se pare, mai devl'\eme decît se în­
tîmplă de obicei...
- DU/pă c,e am Linvă,ţat cuvintele „ma­
mă" şi „tată", al treilea a fost „teatru".
Ta.tăa. meu, vechi slujbaş al Naţionailu­
lui, era ,poreclit „Sfilntul ·Petru" (aşa l-a
.Îlmortalizat şi I1oan Massoff, i-11 romanul
său Fard). Tot de Naţional îşi "Qegaseră
viaţa bunicul, !Constantin Niculescu (,,ba­
terie"), sora tatălui meu, Mia Mateescu,
,şi soţUil ei, <Mitzu Mateescu, iiar [n cele
din urmă regretata mea soră, regizoarea
Lia Niculescu. Lumina zilei am văzut-o în
vechea clădire a Teatrului Naţional,
l iar
martor la botez a fost miaestru Nottarn,
care-i iubea ,şi-i !preţuia. pe tata şi pe
mama. Aşadar, pot afirma că s.înt fiul
Teatrului Naţion·a[. Primii paşi i-am fă-

www.ziuaconstanta.ro
 In rolul titular din „Vlaicu Vodă"
de A. Davila
cut ţinut de mină de Constantin Fu­
tnurescu (Jportar.u[ teatrului), un om de
rai-ă omenie şi cu o verdtabiO.ă cultură
teatrală. Am crescut sub ,ochii unor sa­
cerdoţi laici ale căror nume au rămas
în istoria teatrului românesc : P.au!l Gusti,
Soreanu, Soare Z. Soare, Ion Şahighian,
Brezeanu, Bălţăţeanu, Marioara Vo�'Cu­
lescu, Aura Buzescu ş.a. I-am cunoscut
pe mulţi dintre marii directorii ai tea­
trului : Alexandru Mavrodi, Liviu Re­
breanu, Victor Eftimiu, Zah;aria Stancu,
oore ,a.u [lăsat o tradi,ţie de dL'Sciplină şi
corectlitudine artistică. Dar cei cărora Je
irăllnîn - cit voi mai fi - indatorat •sînt
meseria<;;ii de scenă, în braţele cărora am
crescut şi ipe care nu i-aş 1putea reeom­
pensa cu nici o monedă forte .pentru
ceea ce an-au învăţat des,pre teatru şi
viaţă, viaţă şi teatru. Nu avem timp şi
$Paţiu să ,pot povesti cite run deprins. <le
ipitlâă, de 4a Ştefan Conţ, de lia Pe.pe Ma­
hauer şi apoi de la elevttl său, Jean Ro­
maniţă... Eu însuini am fost slujbaş, din
'1947 p�nă �n 195'4, la Teatrul Naţional,
;unde nlli-a.m 6:nsuşit „alfabetul teatral",
.care nu se sfirşeşte cu nici o generaţie,
şi pe :care incepători, avansaţi .sau ehiar
maeştri nu ,contenesc să-l înveţe. Fiindcă.
în ,realitate, nu este şi nici nu a fost
vreodată vorba de conflict între gene­
raţii, d între ia vrea şi a putea să fii în
pas cu arta, a avea sau a nu avea ceea
ce îmi este ,greu să numesc „talent".
- Fiindcă aţi vorbit de „alfabe­
tul teatral " : aţi absolvit una din­
tre primele promoţii ale I.nstitu­
tului...
76
www.ziuaconstanta.ro
Io „Viforul" de Delavrancea, alături
de Mihai Dobre
- Ald!miterea run dat-o la Institutulde
Cinematografie; preşedintele comisiei era
Marietta Sa.dova. In acte, fac .parte, deci,
din prima prnmoţie de actori de film.
Arm dat examen o mie de candidaţi, am,
terminat •o sută (!inclusiv regizori, -ope­
ratori şi scenarişti).
- Cine • v-a fost profesor ?
- Rău îmi pare că trebuie .să vorbesc-
la trecut de cel mai bun om şi pedagog,
Mareel An,ghe�escu. lrmi aduc aminte -de­
prima lecţie, cintd ne-a cerut - Illimeni
nu bănuia pentr.u ce - să venim cu :liar­
forie, c,uţit, lingură, :linguriţă, strachinăr
lingură de lemn, ca astfel să exersăm
moduri diferite de a mînca, în funcţie de­
pus<maj... I-am fost de multe ori ,recu.-­
noscător rpentru că m-a învăţat aşa-zisele
lucruri elementare : să port frac, smoking,
;pelerină, ş�că, me1-on, .căciulă, sabie, ha­
lebardă etc., etc. Dacă aş avea harul scri­
sul_luii, mulţi iar înţe:lege, !poate, că teatrul
este compus din mii de amănunte, şi
dacă nu le affii s,au nu ,le „furi" la tim,pul
cuvenit, este foarte ,greu să ti le · mar
însuşeşti. pe 'lll'ITlă. Eram eu actor al Tea­
trului :miţional, dar, în fond, eram un:
urcenic, şi aveam ;p1ivillegiul de a avea
de ],a cine să fur meseria ; cred că pot
fi invildiat că ;puţinele sau multele reyllicf
din acea ·,perioadă le-am spus alătm:i de­
Timică, Ta!lianu, George Caiiboreanl\1 Gh
Storin, Emil Botta, Miihai Pope8Cu, 1\/IJari;
Botta, Bă'.ltăţeanu, Dina Cocea ş.a.
- Cu ce regizori aţi lucrat ?
- Cu Marietta Sadova, Sică ,All,exan-
drescu, Momi Ghe1erter, Liviu Ciulei...
 In „Măşti" de Ion Sava

Profesorul din „Passacaglia" de Ti­

tus Popovici

Bucşan din „Ultima oră" de Mihail

Sebastian

Marin Druşcă din „Ordinatorul şi

zaibărul" de Paul Everac

77

www.ziuaconstanta.ro
Ion Şahi,�iian mi-a âncredinţat rolul lui
Malvolio din A 12-a noapte de Shake­
speare, iar alături de ©eorge Vraaa am
juoat Rumân Gruie în Vlaicu-Vodă. .A,.m
mai lucrat cu Horea Popescu, Lia Nicu­
lesou, C. Dinisohiotu, Dan Alecsandrescu,
Ovidiu Georgescu, Miha!i Rados1avescu,
Costin Marinescu, Mihai Lungea.nu... Cu
fiecare dintre ei a!Jll .pornit ,ca şi cum aş
fi luat iarăşi a.J'fiabetull de la A, fimclcă
fiecare regizor are un crez teatraa, nişte
pri;n.ciiptli, un still, cărora tu, actor, tre- .
buie să le răspunzi. Mărturisesc însă ,că
nu-mi p'liac acei di['eciori de scenă care
vor .cu ori'Ce ll)reţ să <d�pice fiTUl in pa­
tru, omorînd nervii celor 10U car.e lucrează,
în numele căutării unui aşa-zis „111ou".
Viaţa artistică a demonstrat că inovaţia,
dincolo ide o anumită limită, nu este !pe
placul !Publicului. A,ria realiză<rii artistice
m teatru este nelimitată, cu o sin.gură
condiţie : iput,ncul să inţ�eagă intenţia.
- Cariera dumneavoastră s-a
identificat cu existenţa Teat11ului
„A. Davila". Cum a început şi cum
s-a desfăşurat experienţa dumnea­
voastră piteşteană ?
P,rin ordinul 'l\4� S®tembrie 1954 ai!
MinisteTUlui Culturii, s-a diSIP'llS detaşa­
rea mea, în interesul Teatrulluli de Stat
din Piteşti, ,pentru trei ani. Anul acesta,
la 2 seiptembrie, le adaug un simip1u zero.
Am debutat ,în piesa D11umul soarelui
de Vi11gil Stoenescu (regia, ,C. Dinischio­
tu), cu un rol mic, dar frumos. Dădeam
un fel de examen în faţ)a noilor mei co­
ilegi, cârma 'trebui,a să le dovedesc oe
ştiu, ce ,pot. Cu respectull faţă de meserde
illlvăţat ide la cel care mi-a fost 1Profes,or,
se pare că am fălcut i1T11Presie bună ;
aveam un rol de compoziţie, deci sati's­
facţiia a fost cu abît mai mare cînd, duipă
mica mea ,1scenuţă",, am luat aiPiauze.
Păşisem ru kireiptul. Următorul rol a fost
Kolea din lntîlnire cu tinereţea ta în re­
gia lui Ion Olteanu. Acestui director de
scenă, cu o fantastică putere de muncă,
practiclnd o deosebită disciplină a mese­
riei, i-am răs:puns cu aceeruşi discÎiI)lină,
şi rezultate'le nu s-au ilăsat aşteptate. Tot
maestrului fon Olteanu îl datorez şi distri­
buirea în Discipolul diavolului, în rolul
Maiorulu.i Swindon. E o mare satisfacţie
să vez;i că un regizor atît de exi,gent în
ce priveşte calitatea profesj,onală te soli­
cită şi in alte producţii. De la Ion Oltea­
nu am învă,ţat •că pentru fiecare rol tre­
buie să munceşti de aşa manieră încît să
nu semene un.uil cu c�ă,lalt, să ţii cont
de plastică, dar în primul rînd de dic­
ţie ; şi, dacă mai ai şi un dram de talent,
e bine. Iar -la toate acestea să adaugi şi
un anume autocontrol, ca să nu te fure
temoeramentua şi, bineînţeles, să şm dum­
nezeieşte textul, aJStfel ca, intrînd în sce­
nă, să n-ai grija lui...
Dintre cele 13'2 de roluri jucate, să mai
amintesc cîteva. Mai întîi Ră.zvan, din
78
www.ziuaconstanta.ro
Răzv31ll şi Vidra. Regizorul Dan Alecsan­
drescu - Bădiia, cum îi spun eu - mi-'a.
încreldinţat ,roluil fără să mă cunoască, şi
trebulie să mărturisesc că mi-a fost tare·
:lirică. ReipetiţiiJe Z'illnice se comjplletau cu
lungi seri de llucru ; mi se cerea să trans­
fomn versul în proză, şi asta nu a fost.
de'l,oc �or. DUIPă ce s-au încheiat re:pe­
tiţiile, veneam la cabină cu două şi trei
ore înainte (!pentru un astfel de rol tre­
bulie să ai sufllJ., nu glumă !). Tot cu Bă-­
dia Dan, imediat dU!Pă Ră2ivan, am în,­
cepurt lucrnl la Ce înseamnă să fii On�t.
de Osoar WiJlde ; să treci fără respiro de­
la un rol dedJramă,la unul de comedie era,
pentru eX:I)el"ienţa mea de atund, .un tur
de forţă, dair şi ·o mare şansă de afir­
mare. Diversificarea m-a ajutat să re­
wliv ecuaţH ou două şi trei necll[loscurte :·
;pentru actor es,te esenţia!l să nu cadă în
şablon. Când Nae Cosmescu m-a distri­
lbulit in Vasille Vasile din Sfîntu Mitică
•Blajinul, am fost indignat, :mi se părea
'un .rol secunldar. Pînă la urnnă mi-aJm
. dat seama că, dacă mă încă)păţînez, eu
mă fac de ,basm, n,u el. Şi am început
să--il ca.ut pe iprietelllul meu Va.sile Vasile.
Nu mi-a părut deloc răru ; la premieră,
Aurel Baranga mi-a transmis că ceea ce­
găsisem pentru biografia per1Sonaju/lui i-a
C0IIliPletat vliziunea de autor.
Mai târziu, peraonaje ca V'.laicu Vodă,
Milicea-V<oievQd din piesa Lui Dan Tăr­
ohi!lă, Actorul din Azilul de noapte, Gri­
fone Ba,giltOllli din Nunta din Perugia, fon
din Năpasta, Ianache din Gaiţele, Buc­
şa/Il din Ultima oră,. Ailbore din Viforul,
mi�au pus, ila r.îJndUil lor, probleme. Fie­
care ,!.'ro', fie că mi-a convenit, fie că
:nu, am îru;ercat să-l lucrez, ,,să mă iau
li.a trinltă" cu ell ; nu ştiu dacă totdeauna:
iam învins, sau am mai fost şi înmn-t...
Nu cred în actorii care au o părere prea
:bună d�pre ei înşişi. Insă, har Dommrlui,
,ţar,a noastră românească are aotori for­
midabiili, nu numai în „mertrop:roă", ci
şi în p,mvincie, cu toate că Ia noi telle­
'1,iziunea pătrunde foarte rar, iiar cine­
,matografia doar pe ici pe oolo, în func­
ţie de re1:aţii şi telefoane... Totuşi, în de­
cursul anilor, colegii mei regizori de fiwrn
şi-au amintit şi de mine, aş,a că am ju­
cat în Lupeni '29, Tudor, Citadela sfărî­
mată, Comoara, Picătura de ploaie, Pen­
tru patrie, Ediţie specială. (Des-chi,d o pa-·
rianteză : în august, promoţia 19'54 a 1111s­
titutului de Cinematografie împ[ineşte
30 de ani de la absolvire, şi aş dori să
fo1osesc prilejUil pentru a transmilte tu­
turor colegilor mei urări de să!J'lăltate şi
de realizări pe măsura dorinţelor Lor !)
- După mai bine de trei decenii
de carieră, la ,ce părere aţi ajuns
despre profesia de actor ?
- Incă mai am emoţii cînd trebuie să
răspund la această întrebare ... Umila mea
părere e că e -o meserie a dracului de
grea, care seamănă cu aceea de procu-
 Alături de Ion Focşa, in ,,Neîncre­
dere in foişor" de Nelu Ionescu
ror-ainchetator: nu ştii unde se termină
adevăxul şi unde începe minciuna... Am
convingerea că - aşa icum spuneau şi
înaintaşii noştri - teatrul înc€jpe de la
intrare, de la fe'lul cum se bate gongul,
cum se înălţă cor,bina, cum este aranjată
recuzita, de ,La icel miai !lleînsemnat amă­
nunt ; totul trebuie să fie aş,a incit să-'l
determine pe „Măria-sa ,puMiculJ." să vină
şi a/ltă dată la teatru. Iar durerile noastre,
dramele noastre ne aparţin, publicul nu
trebuie ,să le cunoască. Asta am aflat-o
foarte r�ede, la numai două să/ptămÎ!lli
după ce veni.sem la Piteşti, şi şocul du.r
mi-a imprimat-o pentru totdeauna în con­
ştid.nţă: l,a 17 seiptem:brie 1'954, la pre­
miera piesei Drumul soarelui, IÎ!ll actul
întîi, actoruil. Panait Con,st,antinescu a în­
cetat din viaţă, rpe scenă. Gheorghe Leahu
a -continuat să joace, iar publicul a aflat
abia la ,sfîrşit şi nu i-a venit să creadă.
Potrivnic însă unei ,păreri destull ,de răs­
pîndite, viaţa noastră nu se compune în
primul rînd din ,Î!ll1Jpreju.rărtl dramatice,
speotiaculoase, ci seamănă mai degrabă cu
o cursă de rezistenţă. Cei care jucăm
în teatre'.le din provincie sîntem oonfrun­
taţi cu Hpsa t'impu1ui de pregătire a
spectacolului. Noi trebuie să • scoatem spec­
tacol după spectacol, în 1rum:p-record, ca
să asigurăm, ritmk, un repertoriu sufi­
cient de bogat şi de divBrs. Aş.a se face
că nu o dată, dună spectac•dl. ne aoucă
miezul nopţii repetînd. iar zi<ua ne nrin­
de tot în teatru, comţ)�etînd ceea ce îm­
preuni\ am mai descoperit. Această me­
serie ne care unii o consideră uso8ră. se
face cu tare multă trudă şi transpiratie ;
e rlrept însă că-ţi oferă şi sati�facţii.
Dunil un asemenea efort, soectncolul
Ml!s ,i ele Ion Sava a f.ost distins cu un
prPrniu l'l. Botosani. i::ir eu. nentr\1 cele
www.ziuaconstanta.ro
Lopatuhin în „Viforniţa" de Leonid
Leonov
trei roluri jucate, am fost la rândul meu
premiat; Ordinatorul şi zaibărul, în care
am interipretiat rpe -Mari.n Druşcă, a luat
un premiu în ,c,adrul Festivalului naţio­
,nal ,,,Cîntarea României" (în ambele spec­
tacdle, direcţia de scenă aparţine lui Cos­
tin Marines-cu).
Acum r®et cu Mdh:ai Lungeanu în
D'ale carnavalului, rol'l1l. Nae Girimea.
Deşi am ceva experienţă, spun drept că
mi-e încă frică să dau pi�t cu Cara­
giale.
- Cum vă simţiţi în oraşul în
care v-aţi stabilit ?
- Orruşelul Piteşti al anilor '54 a dis­
părut ; locull •Lui a fost •luat de Municdpiw
Piteşti, cu o foarte interesantă arhitectură
modernă, şi pe care noi, fără :fials patTio­
tism local, Î!l. numim „Oraş'Ul florilor".
Fireşte că măsura în care mă simt într-a­
adevăr acasă depinde, 1n ultimă instanţă,
de publiic. Ca ,în ortice zonă în plină
tran,sformare, puiblkul e pestriţ, în anu­
m�te Jocuri mai retrase nu-i uşor să in­
S'baurezi climatu� pro.pice receptării unui
spectaodl ; iar în oraş exiJStă o ,categorie
de �pectatori care practică o formă de
snobi.lsm, dînd buzna la spectacole în tur­
neu, în v,reme ce la ,producţiile teatruluJi
meu (.pentru că este şi teatrul meu !) se
lasă aşteptaţi. Dar teatru[ pe care-l slu­
jesc ,ca fiind prima mea casă are un co­
Jectiv ambiţios, tînăr, care rezistă dm­
cultăţilor, caută soluţii: spectacole cu
d�scuţii, aibonamente teatralle etc. Evi­
dent, va trebui să facem totu:l ,ca teatrucr
să dăinuie şi pe aceste me'leaguri, pen­
tru că teatrul înseamnă vi,aţă, înseamnă
cultură. fă•ră de care omul, mai tînăr
sau mai puţin tînăr, nu poate exista ...
ca om...
Maria MARIN
79
ATELIER

DUMITRU RADU POPESCU

Despre „Noaptea cabotinilor"

M ulte comedii, drame şi tragedii îşi aleg noaptea dr�t spaţiul de timp
cel mai adecvat desfăşurării lor furtunoase şi nu de puţine ori pline
de intuneric. Cava,ler:Ll. pot pe sîrme să străbată distanta romantică
dintre două castele, spre iubitele lor dm1dulii şi doldora de suspi.ne. Uneori, luna
e necesar să bată ,cu plăpîJ!ldele ei •raze peste blîndele sărutări .adolescentine.
martor ceresc al serafkelor iUJbiri. Balco·ane, franghii, serenade, săbii încrucişate,
tropote de cai, ţi,pete, pocnete de revo],vere ! Fieclare epocă aduce altă arhitectură
ca decor şi alt arsenal militar pentru rezolvarea i nsolubilului nod gordian. Stelele
pot să fie acoperite de nori, po t HcăTi şăgalnic, se'mne ale diVinităţii, sau ale
indiferenţei universului. E ora marilor metamorfoze : duhurrile dau năvală din
moarte î.n viia.ţă şi rostesc pînă la cîntatul cocoşilor adevărul lor uds de cucută,
diavolii nu se sfiesc să devină ,pisoi sau ţaipi, sau alte lighioane, şi să miaune,
behăie etc. Şi dacă Hamlet începe într-o noapte, se va sfir,şi oare în zorii unei
zile ? Moartea din primul act va lumina cu dimineţi veşnice Danemarca ? Tunurile
bait şi în orele nopţii, vesti.nd vi-ctorii şi bucurii, dar şi consfinţi.ud desăv:irşirea
iremediabilului. tn Visul unei nopţi de vară, e o sar.aibandă de mai mare dragul !
Animale şi oameni se încrurcişează, se dau peste c.a,p luînd alte forme, îndrăgostiţi
şi puşi pe şotiJ. Noaptea e a VaLpur;giei, noajptea e ,furtunoasă, riorocoasă etc. Ce
să mai vorbim de cărări iprin noapte şi de lungul drum .al zilei către noarpte ? !
1n Noaptea cabotinilor, torul se ipetrece î.nbr-un cort de Vid. într-un balon fără
oxigen, rupt de pămî,rut şi arunccat în beznă. Şi totuşi în acest mediu .anaerob
vieţuieşte şi chia:r procreează o fami1ie de aiuperci, normal lipsite de conştiinţă,
sau cu o conştiinţă vegetativă (sau de vegetaţie ? cum e mai bine ?), ,găsind
suficiente mottve pentru un trai feridt. Nu trebuie să ne aşteptăm ca într-o piesă
în trei acte, ,presupusul act paitru, evjJdent nescris, să fie o proiecţie spre un drum
încăr-cat cu petale de trandiaJfiri. Ce-aT schimba în fo.ntl, în furtunoasa noafl)te
descrisă de Caragiale, lilpirea unui .alt act final ? Ntmic. Acţiunea cuprinsă între
prima ridicare de cortină şi ulti,ma că!der', .de cortină este cu vîrf şi îndesat
•edi!fiicatoaTe pentru ce s-a înmffi!Plat înairnte de primul ,gong şi pentru ce o să se
petreacă după bătaia ultimului gong ! înainte deci de prima replică - ,nea Nae
era un şolticar (<Cică un i•mbecil stînd .în trei-,patru ,cuvinte ! Da' de unde ! El şti<a
totul, rezona. Rez-on !), Titirică inimă nu de leu avea coarne frunzăJ:oase de cerb,
pe care şi le purita cu demnitate, ,ţtnind ,La onoarea sa de famili!st (ca să nu-i cadă
-capul în chiar ,propria sa dizgraţie), Veta muncea de zor în plăcuta ei muncă de
prin-cilpală coordonatoare a prosiperitătii negustoriei ce avea loc sub aicaiperişul
prăvăliei conjugale, Zita combătela şi ea, să prospere, Rică, pentru ochel,arii şi
vederile căruia ziua era egală cu .noaptea, era convins că totul e .posibil, fiind el
·urmărit şi în butoiul cu var de steaua norocului ce lumina şi spre posibile
•deputăţii şi divane zeluJ. ;Său ÎlI1 iîntronia.rea sufragiului uni,versal etc. Aşa că şi
dtWă ultima replică totul Via fi ca şi înairntea primei replici : aceleaşi relaţii între
protagonişti, aceeaşi combustie a singelui, acela,şi elan .negustoresc în echilibrarea
balanţelor. Nea Nae, citinki. ziarul, o să mai traru,pire de atîta tensiune intelectuală.
de atîta greu efort în des'ci!frarea adevărurHor. ipentru care combate Rică ; Tiftirc. ă
va transpira şi el, tncerteîn.d să înţeleagă cit e de adinc scrisul celui care bate
în ciocoi !... Şi timpul va !fi în co.ntinuare marcat de acel ceas pe care toţi îl
consultă şi care nu bate în turnul primăriei sau al vreunei bLs-erki, ori catedrale.
ci pe frontispidul stabilimentului ! Deahl!fel, alcest lăcaş citat aproape de toţi este
un punct carldinal al oroşului : ,pe lrîngă el îşi trec viaţa cu toţii. Şi totuşi nu e

80
www.ziuaconstanta.ro
 vorba de o lume imorală, sau amorală. Caragiale are î:n vedere o lume adulterilllă
- căci aipr?a'Pe n!�e, �i nu stă ,Pre Io.eul său atei, a,prqaipe fiecare are un ce tn
ograda altu'la : unn smt in garda civlică, fără să fie neapărat guarzi, decit de-o
noapte, Rică e amploia, t, dar şi studinte, dar, şi jurnalist (o structură adulterină
mai complexă), nea Nae o avea el moleti,ere, dar curiozitatea H face să fie şi
altceva, atoateştiutoriu, rezon, Spiridon visează adultere �de!), ca să nu mai vor,bim
de jocul la care au consimţit Veta şi Chiriac ! să cornpăltimească .î,mpreună.
Caragiale schimbă ·accentele (zicem noi), obţinînp un. comic savuros : nu soţul
e gelos peste măsură, ci amantul, ,că dumneaei cică la „Union", cu un maţe-fr,ipte...
Iar Veta se dezvinovăţeşte mai aibitir în faţa amantului, nu în faţa soţului ! Şi Î!Il
acest timp ceasul de la stabiliment numără orele.
In Noaptea cabotiniior, ti:mpul nu curge, s-a coclit, stă. Nici ,,acţiunea": i'.n
consecinţă, nu e pal!pttantă. Ce se întâmplă e un veşn.irc str1găt de acuzare, de
per,siflare. Sau de autoînvinovăţire. Aici regizorul ar trebui să fie atent la „distri­
buirea" tonurilor. ·Contează mai puţin că un frate a atentat la onoarea de familist
a altui frate - fiindcă nimen,i nu mai ţine la onoare. Contează mai puţin pî�pîiriJe
unor mocnite conflicte şi „luările de piept" ce se pot soru.a cu un firicel de sînge
fratern şiroind pe o -tîmplă ! In fonJd, e reluat mitul lui Oain şi Aibel, la o a•ltă
scară : fratele nu mai este ucis, ci anirhilat, ca să nu-ţi în·curice viaţa. Si drama,
sau tragedia celui scos din societate este că n-a murit. El este deci lipsit şi de o
viaţă reală, şi de o moarte adevărată. El nu poate fi nici o neagră aducere-aminte,
care să-i tulbure visele fratelui ce l-a înjunghiat. E o faimilie î,n care totuşi pînă
la u.rmă nimeni nu are .curajul să-i ia a�tuia 1 soţia, pentru un g;ram de cucută
turnat (îng-enunchiat !) în ureche. Coillflktele, ,deci, nu scarpără ! Ele mocnesc, fiindcă
şi conformaţia protagonilştilor e din iască., nu din cremene. Această colonie de
ciu1Perci lîncede îşi confecţionează o vilaţă fără prea mare ură, fără ,prea mare
iubire... Şi cu cît mai multă �aiJmă condimentată. Spaimă - fiecare de sine însuşi,
. in primul rînJd. Răul e în ei, nu în amara lor. Oricum, ei nu înfruntă ni.ci un Rău !
Se prefac. Pentru asta şi sint caibotini, fiindcă joacă totul în falis. De aceea. ,greşeala
cea mai mare a unui regizor ar fi să-i ia în serios pe cei care joacă rolurile unor
apostoli .ai adevărului şi idr�tăţii, ai Binelui. Aiceştia sînt cabotinii •cei mai auten­
tilCi. RevO'lta lor e cu1mea cabotinismului (!). Vehemenţa cu care unul îşi urlă
aidevărurile, fără să facă nimi'C fa, iptiJc, fiind aşa încă de la rtdioarea -primei cortine
şi rămînînd astfel şi dwpă căiderela uHLmei oortine. ni-l arată ca pe un specimen
cumplit de arvid de putere - de o putere cu care nu vrea să se sal,veze pre sine
din marasm. sau pre a1ţii, ci să-i bage şi mai aidîru: pe alţii cu nasul în mizerii
mor,ale, umilindu-i. Toată aura etilcă pe care şi-o potriveşte pe cap unul dintre
fraţi nu e altceva decirt; o 'ticăloasă manevră a voinţei sale de putere. A scrie
despre cîini şi a vorb , i desipre oameni, a· lua bani pe voribe î_n care nu crezi, a !e
draipa în preaînţeleapta forţă a unui BU:clldha �de o perfecţmne su,praomeneasca)
este cel mai abject fals şi denotă o fiinţă extrem de sflabă... Guga a intuit această
dimensiune a escrocheriei a,şa-zi,selor ,suflete tari şi în Noaptea cabotinilor a creionat
o asemene a gloaibă ce rni se pare esenţa calbotinului perfect. Aicest Buddha are
toate datele perfecţiunii, lasă el să se înţeleagă., dar noi vedem că autorul· l�a
scutit de un lucru esenţial, c-are·-1 dă peste cap ca pe-o jucăTie de bîki:, cu plumb :
Gug,a 1-a croit cu urechi mici : ori Buddhla, boier.i dumneavoastra. are altfel
de urechi.
Miercuri, 4 ianuarie '84
dimineaţa

ts/ex-,, teatrul"etelex-,, teatru/"etelex-,� teatrul"

(Continuare de la p. 32)
Teatrul Dramatic Bacovia
din Bacău a -prezentat de
curînd două premiere : Bă­
trîna şi ho�ul de Viorel Sa­
vin (regia şi · scenografia :
Mircea Marin) şi Nepoţii
1ui Plautus de" Ion D. Sîrbu
(regia : Mircea Marin, sce­
nografia : Gloria Iovan).
Sînt în pregătire Comedie
provincială de George Ge­
noiu (regia : I. G. Russu)
şi Clandestin prin Europa
de Ion Bălan şi Dumitru
Pîslani (regia : Anca Ova­
nez-Doroşenco). • Editura
,,Meridiane" a trimis în li­
brării cartea lui Constan­
tin Măciucă Viziuni şi for­
me teatrale. • Semnalăm
cu satisfacţie fenomenul
apropierii de teatru a unor
scriitori şi critici literari.
Astfel, în „România lite 0
rară" din 2 februarie 1984,
Ştefan Augustin Doinaş,
referindu-se la dramatur-
gia lui Iosif Naghiu. sem­
nează articolul „Bucătăria
de vrăjitoare a istoriei",
iar Eugen Simion semnează
un eseu despre teatrul lui
Teodor Mazilu • Naţiona­
lul bucureştean are în pre­
gătire spectacolele D'ale
carnavalului de I. L. Ca­
ragiale şi Viscol şi flori de
Platon Pardău, ambele în
regia Sandei Manu, A
douăsprezecea noapte de
Shakespeare şi O clipă a
(continuare la p. 90)

81
www.ziuaconstanta.ro
 •

ION COJAR

:lnlTIEAE _, ·-.
, '
!

:IR
,.,..
•. «_,,;
·-:.·

RATA :;/
ACTORULUI (XIV)
Deşi naturaleţea nu a rost o condiţie a concliţi.a fundamentală, originară, a tea­
jocuJui actorului în toate eipocile şi în tru1ui, care este aceea paradoxală, accep­
toate spaţiile geografuce, atunci dnd s-au tată şi incorporată în toate componentele
împ'lii,nit c_uvintele lui Horaţiu din „Arta şi la toate nivelurile actului scenic : cel
poetică" - ,,Ce-i plăsmuit ca să placă, conceptual, cel concret ambi ental-plastic,
să semene cu adevărul" -, teatrul şi-a şi cel uman. Tot ceea ce e doar frumos
îndeplinit mai biin.e menirea. Sînt oonclu­ sau excentric, sau doar ciudat şi exotic,
dente, în acest sens, exemplele ce le dă- . dar fără tensiunea a ceea ce este para­
dea, încă în 1699, Ainldn:ea Perruci : ,,Cînd doxal ca faictor originar al jocului teatral,
joci simţit şi firesc, şi cu vorbe şi cu ges­ e dnutil scenei, pentru că e. doar ilustr-a­
turi, mişti înitr-atîta s1mţurile precum Po­ tiv, decorativ, şi nu dramatic.
lux atu,nci dnd a jucat Electra lui Sofo­ Dan.· şi teatrul convenţionaJ. a cunoscut
cle şi a apăirut pe scenă cu u:rna cenuşii glor.ila, datorită unor mari maeştri ai ge-·
lui Oreste, slujdnld1U-se de aceea unde era nulw. Jocull aictorulU!i s,-a maindfestat cu
cenuşa fiului său, o jucă ia,tît de viu, încît aceeaşi strălucire şi eficăenţă estetică şi
făcu spectaitorid să izbucnească de-a drep­ :formativă şi atunci cînd se declara artă
tul în lacrimi. Esop atîita se adîn!Cli în ro­ „a reprezentării", ca şi atunci dnd se
lul pe caire-1 făcea, al lui Atreu în Tieste, străduia să devină din ce în ce mai mult
că omorî cu sceptrul una din slugile tra­ o artă „a l!'etrărl.lrii ". Doar formele deg,ra­
gecliei. Pylades, comicul lui Augustus·, ju­ date atît ale uneia, cît şi ale celeii.lalte,
cînd Hercule furios. în .aşa chip se ipre­ au făcut poSli].jj�ă denigrairea 10:r reci­
schimbă î�, propriul lui personaj, că tri­ procă, pe fondul unor priT1JCd,pdi iniţial di­
mise săgeţi în ipopo.r. nemişcînd defel dm­ ferite şi al unor obiective şi tehnici tea­
peratorul. Nicostratus rero:ezenta atî-t de tr,Je divergente. Teatrul realist, drama·
bine faptele astea pe scenă, că dăldu loc psihologiică şi .îin,. special filmul au impus
proverbului : « .. Omnia facdam more Nico­ un tip de actor neconvenţional, de fac­
strat,i»" *. (..Toa1e �e voi face după obi­ tl.llră specială, cu un joc profund irealist,
ceiul lui Nicostirati"). cu o personalitate distinciă, capabil să
Jocul natural, simplu, însoţit de simţul exprime procese interioare complexe, con­
iadevărului. a fost o as,piraţi-e permanentă tradictorii, şi să oouleze pe toate planu­
a artiştilor ad�văraţi, chia,r dacă regulile rile (fii,z,i1c, psihic-afectiv, intelecrtual şi in­
estetlidi teattrale sau , legile U.'1 ud, timtp tuitiv), 1distanţele dintre el· şi jpersonaj.
anume impuneau exal,tairea laturii con­ Foamea de autenticitate a filmu[ui şi a
venţionaile a reprezentaţiei. teatrului modern,· devenind din ce în ce
Intre convenţii şi nevoia de adevăir. mad pronunţată, a· dus la apairiţia pe
există o permanentă tensiune ţ:are pune ecran şi uneori pe scenă a unor nepro-.
în evidenţă contradicţii ce n,u se resorb
decîit în operele de excepţie, · ale căror fesi.ondşti, ale căiro.r simplirtate şi S'tîngăcie,
structuri ne aoar oorni-te tocmai de la adăugate autenticităţii tipologice, urmau
să ,,ipurifke" universul imaginat de ·orice
* Andrea Berruoi, ,,Despre arta repre­ ummă de artificialitate, de „confecţionat''.,
zentatiei dinainrte gîndirte şi despre dlmpro­ trebuiau să ;i,zgoneasică ld!iltl cîmpul de fil­
vizaţie", Ed. ,,Meridiane", Bucureşti, 1982, mare sau cel teatral, compromisul de con­
p. 104. ţinut şi cel formail., aproxdmaţia „imita-

82
www.ziuaconstanta.ro
 ţiei", compoziţiille, elaborările ,,aTtis­ Caracteristicile jocului nu pot rămîne
tice", contrafacerea Huzioniistă. într-o determinare limitată doar de J!12,,..'
Ditn considerente'· p,rea elemen�m:-e, de­ / guld _ �trit JPifOfe��e; d_� iceea ce se c�­
a

'sigur, cum ar fi acela că-perso,najul'· ţă­ ' stidera a f1 tehruc1 ş1 ·m1Jloace ale mâ�s­
ran s�u muncitor' ind1,1sţriial,, de . pildă, trie,i. Ca1mcteristicil.e jocului sînt în rnbd.
poaite fi „oel mai adevărat" dacă este ineviltabil depenldente de aspecte specifice
reprezentat, în lfilin sau pe soenă, chiar tra:nsformăril0tr sociale, pswhologied gru-
di:! un ţăran sau,.un municitor autentic1 . pmilor, di,n,amâcii culturii naţionale şi
datorită unor e xperI�nţe ,reuşite' (vezi fil-· unjversaiJ.e, climatului general psiho-social.
mele Hoţii de biciclete, Roma, oraş des- . Arta actorului< e ·determinată de timpul
chis, Miracol la Mila.ho aae lui [)e Sica şi istoric. Fieran:e generaţie îşi impU!l1e �e­
Rossellini), s-a · ajuns la transformarea în :fie.rtiJnţele şi îşi formează propriii săi idoli.
procedeu, la preluarea fărâ rezerve şi la Actoa:-ul poate fi considerat important. în
o generaliza�e simplificatoare a acestui ordine valorică, doar î.n fl.lll1K:ţie de crite­
mod foaa·te partic;.ular - justifi.cat, în anu­ riile unei, artumtte epoci. Ascultaţi-i• astăzi
mite cazuri,. în prinhil l'Înd de o concep­ ·pe Nottara, pe Mo-iss'i, pe Sarah Bern­
ţie coe11entă a·supria întregi�· 101pere, urmă­ ·hardt. Impresionla,!lta 410r măiestrie reiese
rită cu consecvenţă de la idee şi pînă la cu pregnanţă şi din înregis,tdrile pe
concretizarea celor mai mici .detalii, şi apoi discuri, dar şi mai •pa:-eginant reiese un
al3ia şi ·de succesul lor· răsunător - de so­ mod anume al lor de a-şi gîndi arta, mod
luţionar-e a problemeloir 'ct.e creaţie pe care ,care nu e convergent cu necesitătile, cu
le ridică, la· fieca,re film:, sia,u spectacol, gustul, cu ideile despre teatru aJe oa­
a:-apor,tu!l dintre artă şi realitate, dintre meni\J.or de astăzi. Ceea ce 1a, fost odill"Lioa­
adevărul natural şi cel artistic. De aci la ră consiiderat extraordinar .,si dmpresfo­
impostură nu mai e nici măcar un pas, nant, azi e desuet, iar pentru cei ma;i ti­
Îlalr 1-ipsa de diS1C1e:I1J11ămînt şi de ariiteci� neri, derizoaiu şi .chiar rizibil. Citi actom,
care să asigure acel m!i1111Îm die speteiaJitate consideraţi ma,r,i la un moment dat, ::nie'a,­
duce nu numai la vulgarizare, ci şi la in­ daptîndu-şi jocul la evoluţia care, chiar
sucoe.s, cum s-a dovedit cu atîtea produc­ in tiimpul relativ limitat al extistenţ/ei lor,
ţii ce· n-au produs nici o saitisfacţie artis­ se îmrreg;istrează, nu se devallO'rizează, că­
tică, oi doar crispare şi jenă „culturală". zînd în desuetudine ? ... Teatrul, ca orice
Arti.ficialita>tea, oricit de puţin sesiza­ organism viu, resimte în modul cel mai
bilă în manlid'esta['ea ciomportamentală şi acut toate consecinţele ireversibilităţii
verbală a actorului format într-un s,pi­ timpului. Alte arte resimt mai puţin, sau
rjt · artistic dominat de convenţii şi de deloc, efectul timpului.
criteriile ·succesullui ;ime:diat, constituie, Din aceleaşi conSIÎdea·ente. modalităţile
fără îndoială, un obsitacol- de �etrecut în şi programe�e de formare a actorului nu
calea a·ealizăro.i uno1r ;imagti,ni care să cre­ sînt scu1lite nici ele de perimlare. Atît obiec­
eze senzaţia de au>tenticitate. Distanţa din­ tivele, cît şi tehnicile trebuie să se afle
tre interpr,et şi personaj, ce se resimte în într-o consonanţă cu crite,riile generale
joc, decalajele dintre intenţie şi realizaa·e, ale teatJrulll'i celui mai viu al momentului
run indiforent ce motive, obieotive sau su­ dat şi să încorporeze tot ceea ce se pre­
bi,ect'ive, ultrag,iază astăzi neV'Oia de a1de­ figurează drept semne ale _pasului pe_
văr a spectatorului venit cu bună oredi,n­ care teaibrul naţionJail şi urniiversal este în
ţă î111, sala de teatru sau de cinema. Sipec­ pen,,pectivă să-l facă. Lrusă cel maru impor­
-tatorul trecut prin experienţa vi1olenţei şi tant pas ipe care pedagogia artei actoru­
lui J-a făcut spre propriul ei conţinut şi
a cruzimii războiului, trăind în atmo­ spre autenticitate 1-ia realizat atunci cînd
sfera c�lei.; de-a doua jumătăţi a seco­ a înlocuit vechiul princÎlpiu al „imitaţiei"
lului XX, mal!"cat de atîtea decalaje din­ cu cel al emanicdipărriiJ personalităţii viito­
tre ideailuri şi realitate,, apăsat de ame- rului creator, elibeTÎndu-1 pe acesta de ti­
1111Înţări de tot .felul, culminind cu obsesia rania ddvemselor „modele" exterioare şi
· un.ei posibile catastrolfe nudeaire, oonfrun- îndemnindu-1 să se întoarcă spre propria
tat · cu o ll1<>Uă ·l'imirtă ta:-agică a conddţîe:i sa iincliviiduailitate subiectivă. Sursa artei
sale umane, e îndreptăţit să refuze mă­ •e în însăşi fiinţa artistului. ActOll"Ul- poate
pornii de la ideiiie altora (ale autarului de
car ceea ce poate refuza, e norma! să e­ piese), daT :resursele tuturor creaţiilor lui
vite ceea ce poate evita, ,e firesc să res­ sîm. în_ e!l. Acesta e unui ddn1lre principiile
pingă ceea ce stă în puterile lui să resp-in­ de bază ale formării adorului, care-i în­
gă : dile'tantismul, falsul, impostura, jocul găduie să ajungă la performanţa anulăTii
desuet. disttanţei dinitre el şi personaj.

-·--
83

www.ziuaconstanta.ro
PERSONAJUi,
·ISCJ'ORIG
, Între ·document
- fictiune
Si ,.

istorice tratate şi de înaintaşul său. Horia

Lov:i.nesou deschide, simplu, letopiseţele
Moldovei şi marHe noastre sinteze. isto­
riogira.filce. Petru ,,,al său" este, întreg,
aool-o. Un gest „băJtrînesc", intr-o vreme
cînd ,pie, sa istorkă din teatrul lumii
fructifica mai degrabă imaginare fişe
el.inice, <lecit lucru.J. · îndelung în biblio­
tecă... Da-r .cî,tă măreaţă simpLitate este
în acest gest, cită vibraţie Olffienească şi
cit adevăr românesc !
Hospodiar, întîi ·prjn voinţă obştească,
între 14 ianuaI'ie 1527 şi 18 septembrie
1538, apoi asediat o vrr-eme în cetatea
,transulvană a Ciceului .- dar făcut Lui
Ştefan cel Mare de Matei Corvin -, fiul
.,Răireşoaiei", încrezător în steaua sa, dis­
preţuitor de moarte, :varsă în hasnaua
împărră·ţiei otomane cît aur în<căipuse în
chervanele sale de fugar. So,liman Mag­
niflcul, -caJre--i arsese ţara pînă 1,a Su­
ceava şi pusese preţ pe capul 1ui, îl
adumbreşte cu tuiuriJe 1inves.titoare -
semn a:l nestatorniciei cumplitelor vremi.
Petru inrbră a doua .oară în Moldova
111 februarie 1541, taie pe boierii hapsîni
şi pe cei,}aiJ.ţi -căftăniţi ce-J.uciseseră pe .
Alexandtiu Cornea, înaintaşul să,u în
caun. (Di,amaturgul •atribuie cruntul
gest lui Petru, într-o mem01.:abilă scenă
de „judeţ".) Se va stinge la 3 septembde
1546, l.ăsî.nd ţara unui f:iu nevrednic,
,,turcit· (viitor paşă de S.il,isbra !).
Intre aceste limite cronologice, scriito­
rul reconstitule domni,U.e ,celui însemnat
cu f.ieiiul l'OŞU d aprigul său părinte, te­
mător ă nu i se risLpească spiţa bărbă­
u opu. e tească.
· situaţii , D.i.n ttiecutul lm nu se ş.tie mai ni­
mic". pun N. Iorg� IClînd crezare lui
* Ho ia Lot:i u, I n ulc , care, în -ale ale „O amă

www.ziuaconstanta.ro
de cuvinte", preia tradiţia orală a bas­
tardului domnesc, pescar cu maja la
Dunăre, neguţîndu-şi ma:r:fia în Ţara de
Jos. Un.iJ. istorici vorbesc despre pribe­
gia sa la poloni, după moartea lui Şte­
fan cel Mare {tatăl îl trimisese ostatec
la Constantinopol!), aşteptînd prilejul
să intre cu oaste în ţară. (Petru „pri­
beagul" în Luceafărul ,lui Delavrancea !)
Horia Lovinescu îi aşază eroului pe
umeri hlamida domnească, în împrejură­
rile povestite de cronicarul Nicolae Cos­
tm. Agonicul domn Ştefăniţă, nepotul lui
Ştclan cel Mare, şi-a ,,numit", la spove­
danie, unchiul. ,,Deci adeverindu-l că
este de osUl lUi Ştefan vodă, cu toţii
l-au rădicat domnu ghenarie 20". Povara
păstoriei norodului întristează pe iubi-
oarea doamnă Maria, fiică de răreş în
piesa. Diacul� vieţilor doamnelor româ­
ne, C. Gane., nu află nimic despre ori­
ginea celei care a născut-o pe legendara
Cmajnă. Jn schimb, a doua soţie a voie­
vodului,. Elena, fiică de despot sîrb, pri­
meşte în dramă un chip trufaş, raportu­
rile vădit reci dintre soţi sugerind şi in
acest fel însingurarea eroului. E un ar­
tificiu literar, deoarece documentele vor­
besc despre credinţa femeii ou tinereţea
ofili ă în e recile ziduri ale cetăţilor Su­
cevei.. CiceuiJui,. ale tuturor
locurilor
·.1mstre în care îşi aşteaptă bărbatul,
ocrotindu-i pe coconii domneşti.
Petru a vădi în domniile saJe o ne­
domolită patimă .pentru influentă, -apoi
penn supremaţie m Ardeal Scriitorul
expnică aceasta printr-un �alt sen11i­
me!Ilt cărnia ii dă glas personajul său :
pamm -mmsalpm este .,matca neamu­
bi lIKl5filrul'" - Cu. ooete. Lovinescu. su­
gerează ]!)(16Îbila intenţie a domnului de
a 1llll!ll tăriJe romime Oa jwnătate de
veac mamtre dle Mmai VJI1teazul !).
Dar: mure posesnmme sale arde!ene şi
l':noi.aD!l•!I! m:mdic Movei, pa!OŞ1lll lui
Pemrtm :mnare odih1mă. Ţara e mică. şi iim­
mmDe Uămii- prea mari - estte ideea �e­
s:ei. Ctramim:n ]1IIIIJ =ea să liia ţ:imrfn!Dl de
Pa �e �m. d!aur şi Pe1iJrua do­
reşte să � mtreg
rmnştremifure mmă F�d,. mtte]e Jhmn
C'airt!ll' � � voii�lfdl3!1timll
� csllam- e �11: ]a Fe�
�- 'I"'"al1lau::iili 1b:alt: �iele BUI�;
ir� Dl:m:năiciii ş �est! �
� iiaar � M]eii
- ro-
m:riiiliillairă ·a � � • -
� �e. A.J!mntte !Se :fiac:: <Ş:i �
� cfulan:- ,eui � -� (!!&�ct;.
adesea. - 1:roieresc: �'ii �mrlle:$
Ho::u;j;a_ Lcwiinesimt ai � C1lil nnn,itum­
ziinre, d'e: m1ht'.ile � �eac :roiitrane.c aill
X'iTF-Jiea, pe: ca:rec fuirga Jl-a WlZll'tr :itiindl
a:clasw sn: semn • ..� "·. Pe1nrot,,
p:ers,m-m.jj mi. cfi."amă,. este, li!llfW-a�,
www.ziuaconstanta.ro
,,oavaJer", războinic cu mişcări sigure,
neîncrezător în hîrtii dirplomatice (pc
oare nu te ocoleşte), hotărind in tabere
tihna sau Ju,pta.
Ca mentalitate - în veacul său -,
Petru es,te un pnincipe european : astfel
apare el în „cronica" IJ)iesei, Potrivit mo­
nwnentalei fixări istoriografice a lui
Nicolae Iorga.
Domnul - potrivit atît documentelor
cît şi ch-amei - este un desăvîrşit ocro­
titor de ţară, un şiret curtean, un aprig
scurtător de capete. Gindeşte precis, ac­
ţionează fulgerător, ştie temeiurile vechi,
e evlavios - într-un cuvint, e Voievod.
Let.opiseţul care-i consacră pagini, cel al
lui Nicolae Costin, vorbeşte despre el cu
tonul firesc, folosit ori de cite ori cro­
nicarul e convins ,că cel evocat a fost
ffiiscut domn. Au letopiseţele noastre a­
ceastă stranie frumuseţe stilistică : dife­
renţa,. în naraţiune, dintre domnul de
sînge, chiar uzurpator, şi impostorul di­
baci nu stă în imprecaţiuni, ci în „tea­
tralitatea" care animă faptele. Grandoa-
1ea sau micimea persoanei încoronate
,reiese din meşteşugul Jpuner:ij în scenă"
a vieţii de mărire sau de ridicol
Piesa lorinesdană ia calchiat această
seninătate cronicărească in fata unui
destin voievodal. Că, cel mai ader.ea, cei
ce-şi asumă ,ace;te destine sfirş,?Se spul­
berat:i. pne de rosturi greu pătrunse de
oamemi de tind - reiese din 50�­
ful cronicii. 1nvă1ăfura presei noastre es­
primă acclaş mcm. dind a.<rt:tel textului
comistrelmtă eămtumrească.
Pemru · e, iată secve:nta drama-
11.'mgDC'ă AJml 153 Şfefiinefti, anul ti
.noci:m ped ·· brffii domnii. Petru. ru­
� ]!)mâ. :mmcn fu 1 "esă in nr.rme:­
� ii� l!femui11mn. 1treooiia �­
f.nJamtt:alt e1I1 � � s ·m��
a. 1!IIIIBnlID V1 - :1100.. Dnmiai�! aDege! pen-­
Ur111 �e llfe:i:ast:ml de Ia o�
(ffln). Wlld BaJ:areş pfeirde � • �l
Mllm2lre',.cîd.�enao�c:ei $>-"
:mamm. - erai �� �i;. � ,�
• •--"' de o ·- m � -. La
tării,,
- �i
� Wtari mll1t � �� 11]:f-
*�
& � � se:mrrere �•
L"TÎÎeii,. ]a &�a. l!>ar- -�
=II. feş:ii1!. � tiî@Jl. �): t -
llllriite -- ,Jlal v-et � � :iîii. s-e
� fuai!j;� iim!ll. ID - • �ăwtroan
- DllOOf� s:p:t.e :Pec1!U1lJI as-�11 s.a.blfe:"
:ir� S>/41!1! ,pe1!l)-ect!l11l. a'fe.V'eal.. a: el,.
� die � - 00.1,eş,te c:cr
n"ăllbal!rea s� a rerol; iilhu ,săJ
1liic:ii: "� m.'(\a� ��ei:111
a.a:na /'lfa;ra)) 1XO: \l'--G> � (!]la; nu:ci. \1'0Ula,, Mcî
D'�pus,cl'e<b'"" - ·.N, �
Ni se poaite:. N ii a n:rea".
Thl:u:tia: l?e4'nll � m:e�
dira:ma.tui.ag; m ' �ezăriili; , fs:to,.-
rie a unui v,oievod iromân, aşa cum l-a
păsllrat memo.I'ia veacurilo.r şi cum l-a
trecut în pagina în chiti.li,ce sau în pa­
gilna de ştiinţă a vechimii, e piJdu1i,toare.
Intîi, ca cforţă de iderutifi,care, a litera­
turi,i dramatice de evooaire cu spiritul
dmmail:k al marilor noa&llre cărţi isto­
rice. Apoi, ca demonstraţie că formele
tradiţionale ale scrisull\llÎ scenic sînt de­
parte de a�şi slei frumuseţile.
Ionuţ NICULESCU
Calitatea
interpretării
La scurtă vreme du,pă premiera pe
'\)ară, la Teatrul Dramatic dim Galaţi, a
piesei Cel ce e laş în dragoste de scriito­
rn,l maghli.ar Illes Endre, radioul ne oferă
şi el o montar,e a aceluiaşi text (în tra­
ducer-e a lui Costanti.n 01µ-ru), semnată de
Eugen Todoran, autor şi al adaptărJ,i.
Dedicată, la prima viedere, ,probleme­
lor ,cuplului, piesa propune, de fapt, o
c ercetare 1a psihologiei omului contem­
po-ran, ·a re1aţ, ii1or lui de viaţă, de muncă,
şi aiei trebui,e căutată, desigur, sursa in­
teresului de cai.ie pare a se bucura. Re­
lativ modest ca val,oa�:e .artistică, făiră
· a plme în circulaţie i, dei cruciale, tex-
tul lui Iwles Endre „ne · priveşte" totuşi
})e fi, eca1re dintre noi. pentru că observă
tipuri şi situaţii ce ne 'Sînt familiare, dar
mai ales pentru că ne lasă să desprin­
dem din banali.tatea inofensivă a gestu­
rilor şi atitudinilor ,cm1ente - ăle noas­
tre, ale celor din jur - semnificaţii vi­
zînd o mentalitate adesea păgubitoare
pentru indivJd şi pentru societate. Laşi­
tatea, egoismul, dorinţa de parvenire nu
. .aipar ai>Ci în forme grave, dezumanizante,
dar simplla lo.t pr.ezenţă, c, hiar „în sur­
dină", devine .reprnbabHă. poate urîţi
.existenţa, climatul moral îrn care trăim.
86
www.ziuaconstanta.ro
Repere : Horia Lovinescu, ,,Tea­
tru", E.p.I., 1967 ; Nicolae Costin,
„Letopiseţul Ţării Moldovei de la
zidirea lumii pînă la 1601 şi de la
1709 la 1711, ,,Junimea", 1976: Ion
Neculce, ,,Letopiseţul Ţării Moldo­
vei" (ed. Gabriel Strempel), ,,.Mi­
nerva", 1982; N. Iorga, ,,Istoria
Românilor", voi. IV, ,,Cavalerii",
Bucureşti, 193:7 ; C. C. Giurescu,
,,Istoria Românilor", voi. II,. par­
tea I, Fundaţii, 1937 ; C. Gane,
,,Trecute vieţi de doamne şi dom­
niţe", voi. I, Buc., f.a.
La radio, piesa a beneficiat de o lec­
tură filuentă, clar.ă, deşi făr, ă deosebită
inventivitate regizorală (să recunoaştem,
însă, că n'ici textul nu o presupunea).
·Au inter,pr.ebat - convingăito,r, chiar dacă
n
, u întotdeauna 'pe deplin ei :inşişi con­
virnşi, cu siguranţă profesională - Ma­
riarua Mihuţ, Victo,r Rebengiuc, George
Constantin, Mitică Popesou, Do.rina La­
zăir, Corado Negreanu ş.a.
In adaptarea pent1:u miarofon şi regia
lui Emil Mandric, Priveş,te, înger, spre
casă, dramatizare de Kethy F1irngs după
r.omanul lui Thomas Wolfe, ne prezintă o
lume investigată ades, obsesiv, de tea­
trul 1oocidental contemporan : indivizi în­
frân , ţi de un joc social ou legi dure, în­
frin , ţi cînd se împotriViesc şi ·deopotrivă
dnd încearcă să se a}ilnieze, &uf.lete în
de11ivă, ,relaţilÎ interumane anulate de în­
si,ngurare, nos-talghl, visuri, speranţe ce
nu îmbogăţesc existenţa, ci o fac şi mai
greu de suportat.
:ima�i.ne edificatoare descifrată cu
ochi atent şî trasată .c� m!IIla sigură, a
:>.c:estei lumi, a acestor ,destine condam­
naille, spectacolul •radiofonic are meritul
de_ a fi evitat melodrama, punind în evi­
denţă conţinutul d,ramatic. de a fi oco­
lit serntimentalismul, în favoarea sensi- ·
bi,lităţii. Buna calitate a inter-pretării s-a
datorat actori, l, or : Carmen Stănescu Va­
lerÎla Seciu, Simona Bondoc, Dorin� La­
zăT, Vasile Niţu1escu, Mtti.că Po,pescu,
Constantin Dinulescu, Dan Condurache,
Ion Pavlescu, Doiirua Tamaş, Rodica
Sanda ŢuyUianu etc.
Cristina DUMITRESCU
 Un artist al imaginii

N. Şvaico
în această „bătălie a vieţii împotriva morţii" care es-te teatrul,
a mai căzut un luptător. N-a fost nici dramaturg, nici om al

.mE
scenei. Arma lui era aparatul de fotografiat ; sectorul pe care-l
apăra - memoria teatrului. O viaţă întreagă a trudit, cu nobi­
lul fanat.ism al perfecţionistului în profesie, ca să păstreze pen­
o
L.
tru viitor viaţa spectacolului, ca să surprindă şi să dezvăluie

E
neştiutul fiecărui chip de artist. A iubit arta teatrului şi i-a
iubit pe actori, obligîndu-i, cu fiecare portret pe care li-I făcea,
să fie la înălţimea a ceea ce el vedea într-înşii. Q)
Ne-a fost un colaborator nepreţuit, pentru că înţelesese că
servim aceleaşi ţeluri şi pentru că ştia că rigoarea, promptitudi­
nea, eficienţa sînt şi ele feţe ia,le talentului.
E
Am dorit, în semn de omagiu, să publicăm ultima fotografie C
realizată de el ; Teatrul „Nottara ", în corectivul căruia a lucrat.
pînă în ultimele zile ale vieţii, ne-a oferit caietul-program, abia
ieşit din tipografie, al celei mai recente premiere, Jocul de-a
vacanta tle Mihail Sebastian. întrezărim, în această ironică pu­
nere în pagină, o idee grafică şi o idee teatrală. Şi rectificăm :
N. Şvaico a fost un om al scenei ; fără el, memoria teatrului va
fi mai săracă...

Red.

' ,.,.--.,.-,:,� �-�--�-...

f -��·..._.....___ -.,, _, _____.,.,. -·- --- .._, ___, -r-r·-·· --· .. ,.,.,_, 87
...-:t'�:-:---- .......
. \ -·-"' --•-

www.ziuaconstanta.ro
 DRAMATURGI
ROMÂNI
CONTEMPORANI
de ADRIANA POPESCU
Ion Băieşu
(111)
,1982, 16 octombrie - CIUDATUL ROL
AL 1NT1MPLARII.
Teatrul Dra:matilc din Galaţi. Regi,a:
Maigdialena Klein. Scenografia : . Victor
Creţll'].esicu. Cu : Sanda Maria Ulmeni,
Mitică !lancu, Gheor�e V. Gheorghe,
Grig Dr1staru, Radu J·io;>a, Vlald Vasiliu
şi alţii.
,,In fine astăzi ,celebrul cuplu este re­
susdtat ffJl comeldia în trei acte Ciuda­ • Andronescu şi Octavian Cotes,cu. (Ulte­
tu-l rol al întîm.'Plări!i î.n -care Băieşu i-a
păstrat, bineînţeles, pe Tanţa şi Coste1.
Nealteraţi caracteriologic, cu aceeaşi jn­
credilbilă (şi totuşi -cit de reală !) can­
doare ia mitocăniei, rcu aceeaşi nes.tărpî-
✓ nită voluptate a :locului comun, a ,pon'Ci­
fulu�, a senter ţiosului semidoct. (...) Sa­
n 1
tira dramaturgului este mult mai .îndîr­
jită în ,piesă decât în serialul TV care
o precedase. Căci se incriminează o sta­
re de dezagregare morală ajunsă la li­
mita fa,ţă de care asasinatul di.n firnal
nu este decit o consecinţă fi.rească"
(Dinu Kivu - ,,Contemp , oranul", 47/1982). 25 decembrie .1969.
Alte Qpinii : Constantin Paraschives­
cu - ,.Teatrul", 12/11982.
1982, 5 .noiembrie.- GARGARITA
Teatrul de Sta t „Valea Jiu:lui" din Pe­
troşani. Regia : Marcel $orna. Scenogra­
fia: Elena Buzdugan. Cu : Dumitru Dră­
cea, Francisca loillalŞcu, Lerida Bucholt­
zer, Mircea 'P.îinjşo!ară, Ilie Ştefan, Flo­
il'in Ohirpac, Cot'Vi.n Alexa, Ştefania Don­
ca, Florin Plaur.
.,Textul ne-a apărut plin de savoare,
în linia farsei solid al'ticulată, pancă
scriisă ·d;i,ntr-o răsuflare. Un d.an de ne­
gustori :hoţi, awnd ca tartor toamai pe
cel ,pus să-i strunească, adică preşedin­
tele coo,perati1vei, ilntră în coliziune bru­
tală cu un om al legii care joaică mai
'tare decât toţi 1a tlll1 loc. (...) Vehemenţa
dramaturgului faţă de escr-oci se ·detaşea­
ză ,cu fior dramatic neiertător, clă­
dită pe vechea zkală: ,,minciuna, abu­
zul au pidoare scurte" (Ermil Rădules­
cu - .,Astra", 5/198'3).
Alte opjnii: Dumitru Dem. Ionaşcu -
.,Steaua", 1/1983. ··
în afara .pieselor de teatru, Ion Băie­
llU e şi autorul a numeroase sceniarii de
88
www.ziuaconstanta.ro
de la
la
fiJ.,m: Camera albă (1964 reg;ia
Vliit'gil . Calotescu) ; Maiorul şi moartea
(1968 - Al. Boiangiu) ; Astă-seară dan­
săm în familie (1972 - Geo Saizescu) ;
Mere roşii (1976 - Al. Tatos - Premiul
A.C.I.N.) ; Rătăciri (1978 - Al. Tatos) ;
Omul care ne trebuie (1979 - Manole
Marcus - Premiul A.C.1.N.) ; Grăbeşte-te
încet (1982 - Geo Saizescu).
Pentru televiziune scrie un cidu de
text e care stau la baza serfalului Iubi­
rea e un lucru foarte ma.re (Tanţa şi
Costel), difuzate începîn'cl cu 10 martie
1967 şi ,a,vintlu-i oa protagonişti pe Coca
rior a aipărut în „Editura Tineretului" vo­
lumua cu acelaşi titlu).
NLI. LUCRARI DRAMATICE PUBLI-
CAT.E
Ln periodice şi broşuri:
• Ariciul de la „Dopul perfect", .,Tea­
trul", 3/,1965.
• Nu lăsa destinul singur, piesă Îln opt
tablouri, ,.Steaua", 3/1864.
• lert{l(Tea, .,Teatr.u.l", 5�1968.
• Vinovatul, C.S.C.A., 1968.
• 1n ţ:ăutarea sensului pierdut, come­
die înitr-o parte, în „România literară"
• Dresoare'a. de fantome, eomedie în­
tr-un act, .,Tribuna", 2 a,pr.ilie 1970.
• Preşul, , comedie într-un act, CSCA,
1970..
• Cine sapă groap a altuia, icomedie
ÎJl.tr-un act, .,România literară", 18 fe­
bruiarie 197,1.
• Mama s-a îndrăgostit, piesă ÎJlltr-un
act, ,.Teatrul", 12/197'1.
• Escrocii în aer liber, parodie ,comi­
că [ntr-un act, .,România literară",
27 i1anuarie 1'972.
• Nepotrivire de caracter, comedie în­
tr-un act, Bucureşti, OIOPMA1M, 1 , 972.
• Vaccin contra lenei, comedie în­
tr-un act, Bucureşti, CICPMAM, 1972.
• Fiul satului, piesă într-un act şi
două tablouri, Buicureşti, CICPMA:M, 1972.
• Mare meci mare. comedie în­
ntr-un aict, Bucureşti. OIOPMAM, 1972.
• Chiţimia, ,.Teatrul", 9/1973. .
• E:rperiment11.l. comedie într-un act,
.,Teaitrul", 12/197'5.
• Navetiştii. Detectivul comunal, CCES.
1975.
• Alibi, ,.Teatrul", 4/1978.
• Gă,rgăriţa .,Teatrul", 12/1981.
In volume:
• TEATRU - Bucureşti. Editura .,Car­
tea Românească". 1970..
Cuprinlde : Dresoarea de fantome,
comedie într-un act ; 1n că­
utarea sensu:Zui pierdut, co-
• medie într-o parte ; Vinova­
tul, tragedie într-un act ;
Ierbarea, dramă în trei acte.
• Poetul comunal, î- n volumu-I Nunta
cerbului, Bucureşti, · Editura „Oartea Ro­
rnânelască", 1. '973.
• TeatTu. Cine sapă · groapa altuia.
Drame şi ,comedii, Bucureşti, Editura
,,Eminescu", 1974.
Cuprinlde : Chiţimia; Iertarea; Vi­
novatul ; Preşul ;, Escioci în
aer liber, parodie comică în­
tr-un act ; Cine sapă groapa
·a,ituia, comedie într-un act.
• Chiţimia, dramă în două părţi,
Bucureşti, Ed ' itura ,;,Eminescu", colecţia
,,Ram'Pa", 197'5.
• Fiul satului, piesă într-un act şi do­
uă taiblouri, un volumul Scrisori din ţara
cQpiJlăriei, Bucureşti, Editura „Albatros",
1976.
• Artişti de ocazie, în volumul Cota
soarelui. Teatru, Bucureşti, Editura Mi­
litară, •1977.
• Chiţimia, in volumul O antologie a
dramatuTgiei româneşti 1944-1977, vol. I,
Bocureşti, Bditura „Eminescu". 1978. ,
• ln căutarea sensului pierdut, Bucu- '
reşti, Elditura „Emines-cu", seria „Teatru
comentat", 1979.
CU(Prin!de : Ier,tarea; Chiţimia; Vi­
novatul ; Preşul J Alibi ; Dre­
soarea de fantome ; In cău­
tarea sensului pierdut ; Es­
crocii în aer liber ; Puterea
dragostei ; Cine sapă groapa
altuia ; Fantomiada ; Experi­
mentul ; Vînătorii.
• Boul şi viţeii, zece c0rţnedii, Bucu­
reşti, Editura „Cartea Românească", se­
ria „Teatru", 1982.
CU/Prinde : Boul şi viţeii ; Gărgă­
riţa ; Prima zi de căsnicie ;
Al treilea ; Ciudatul rol al
întîmplării ; Refacerea vieţii ;
Crimă pe pa1lier ; Cine sapă
groapa aLtuia ; Dresoarea de·
fantome ; In căutarea sensu­
lui pierdut.
IV. OPINII CRITICE GENERALE (se­
lectiv)
In periodiice :
Marin Sorescu - .,I. B. între dramă şi
com-edie" ,,Luceafărul, 29/1970 ; Ioana
Teodorescu - ,,Teatrul lui I.B.", ,,Lucea­
fărul", 22/1971 ; Paul Tutungiu - .,I. B.
despre ...", ,,Teatrul", 3/1975 ; Constantin
Radu Maria - ,,Oamenii s·înt lingă oa ­
meni", ,,Teatru'l". 11/1979 ; E. Rădules­
cu - ,,ComediHe lui l B.", ,,Luceafărul.
21/1983.
www.ziuaconstanta.ro
J:n volume (în ominea alfa:betilcă a au­
torilor) :
Virgil Brădăţeanu - ,,Viziune şi uni­
vers in. noua dramaturgie româneascâ",
Bucureşti, Elditura „Cartea Românească".
1977, p. 324, 325, 328, 329 (cte,sipre drame
şi comedii) ; N. Carandino - ,,Autori, pie­
se, spectacole", Bucureşti, Editura „Car­
t� Româneascâ", 1973, p. 246-248
(Iertarea); Ion Cocora - .,Privitor ca la
teatru", I, C1uj-Napoca, Editura „Dacia",
-1975, .P. 68-70 (Vinov , atul), IP- 103-108
(rChiţimia); Roxana Eminescu - ,,Vizi­
une comiicâ şi structuri dramatice•', 'în
,,Teatrul romanesc contemporan", Bucu­
reşti, Editura „Meri\diane". 1975, p. 114 ;
Mircea Iorgule-seu - ,,Rondul de noapte",
Bucmeşti, Editura „Ca-rtea Românească",
11974 ; Carol Isa.c - ,,Teatrul şi viaţa",.
laşi, ]Qditura „Junimea". 1978 ; Al.
O(Prea - ,,ilnci!denţe crJtke", Bucureşti,
Editura „Eminescu", 1975 ; Radu Popes­
cu „Cronici dramatice", Bucureşti,
Editura „Eminescu", seria ,,iMa . sca", 1974,
p_ 144-;147 (VinovaJtul); Valeriu Râpea­
nu - ,,Antologia dramaturgiei româneşti
1, '944-1,977", val. I, p. 778 (Chiţimia) ;
Marius Robescu - ,,AUJtori şi �ectacole",
Bucureşti, Editura „Eminescu", seria
,,Masca", 1980, p. 1'23-'129 (Chiţimm, Pre­
şwl, Comedie fără mtl, u) ; Dinu Sărarru -
„Al treilea gong", Bucureşti, Ed,itura
,,EmJ,nes,cu", seria „!Masca", 1973, p. 147-
149 (Vinova,tul) ; Dinu Săraru - ,,Teatrul
românesc• şi intef!Preţii contemporani",
Bucureşti, EPL, 1966 (Ariciul de la
,,Dopul perfect"); Valentin Silves-
„Sp
tru . ectacole în cerneală", Bu-
cureşti, Editura „iM-er�diane", 1972, ip. 85
(Iertarea, Vinovaitul); Valentin Silves• ­
tru - ,,Clio şi Mel1pomena", Bucureşti,
E)ditura „Elminesc;u", seria „M.as·ca", 1977,
,p. '89-'90 ; C. Stănescu - ,,Cron�ci lite­
rare", Bucureşti, Editura „Cartea Româ­
neas'că", 197,1, p. 76-83 ; Traian Şelma­
ru - ,;Premiera :de aseară", Bucureşti,
Editu:r;a E - minescu", seria „Masca", 1975,
p. 159-160 (Preşul), p. 220 (Chiţimia) ;
Tr. Şelmaru - ,.Scena şi oamenii ei", Bu­
cureşti, Editura „Eminescu", seria ,,Mas­
•ca", 1980, p. 24 (Comedie fără titlu), p. 73,
·1 211 ; Miha.i Ungheanu - ,,ArhÎtI)eleag de
semne". Bucureşti, Eldi,tura „Cartea Ro­
mânească, 1975.
Despre volumele sale de teatru :
Liviu Leonte „Teatru" de I. B.
„C;:-onic, a", 11/1971 ; N. Manolescu
Bă!ieşu" «Teatru» ,,România li-
.terară", 9 mai 1,974'; Val Condu­
rache - .,Teatrul coni;;tiinţei - Cine
sapă groapa altuia" ,,Co.nvorbi,ri literare",
9/1974 ; Dinu Săraru - Cine sa:oă groapa
altuia ,,SăJptămîna", nr. 241/1975 ; Valen­
tin Silvestru - ,.Vin dlar frumos : Boul
si viţeii", ,,Inforunaţi.a Bucureştiului",
25 decembri•e 1982 ;· Eugen Simion
,,Comedii de moravuri - Boul şi viţeii",
89
,.Romăinia literară", 52/1982 ; Mihail Un­
gheeanu - Boul şi viţeii, în „Luceafăi,ul",
46/1982.
„Iată că avem .în mijlocul nostru un
nou swflet ,poJ.emilc, o mouă undă i.ro-
nică o nouă vedere .asupra stării de
a fi. Ea se iîrutrnchi{Pează, în opinja
noastră hămesită rde dor de rîs sănătos,
în Sipir�tuiJ. strălucit ial lui Ion Băieşu. (.:.).
Incurajat rpe drept :şi ,pe bunul-snnţ
triullTilfător a'l 1hnnii noastre, I.B., . sînt
convins !Ile-ar rputea arăta o nouă măre­
ţie ,a 11�sului. El ne-o şi arată. . Unii
·aintre noi, stingheri [ncă, au ,5i înrcepult
să rvdă cu sfială, cum rWe ,copilul · cu
sfială ,ciinld v;ede ,pentru rprima oară un
lucru al naturii.
Minciunile lui Băieşu ne merg la inimă
şi ne-o spa•lă".
Nichita Stănescu
„Capacitate.a de .a face dramatic banal�l
mi se pare rprincipala calitate a .autorulm,
· J?e ,care îndrăznesc să i-o la:pJ·eciez îJ?-.a:
intea umorului. Băieşu simte ·o specifica
atracţie spre existenţele mediocre , , c�rora
ştie să le ,găseas•că uneorj seIJ?--n,i'. ft,caţ1!_
emo,ţiona.nite, .tot .aşa cum se :pricepe sa
le zu:grăvească".
Marius Robescu
Hazul lui Băieşu e de o rară savoare
şi ",în aceeaşi vreme de o. rară ascuţim�
de spirit u'S'tu.rătoare la -care . se adau�a
sinceritatea observaţiei ,ş i ,cat1f.elarea ci­
nismului. Spre !deosebire de :Ma21iJ.u, al
cărui umor este mai ales uscat şi con-
struit, prin excel-enţă cerebral, umorul
lui Băieşu este e:lQpresia unui taleillt i-o­
bust, g,îlgîitor, respirund Intr-un um"'.er�
de optimism funciar. «Rautatea» satirei
lui Băieşu iizvorăşte dintr-o mare dva­
goste şi e, tot timpul, nu arr:?endată, dar
susţinută de robusteţea caldurn_ unei
naturi ,generoase. Aşa este 1Şi Băieşu
omul. un pers•onaj gener.os şi cald, un ge­
nerator continuu de umor, un paimfletar
în continuă vervă, natura umorului lui
Băieş� este, poaite, cea mai p:ofun1d �?,­
m.âneas-că din literatura noastra actu.ala .
Dinu Săraru
Băiiesu llide în hohote, mai ales dnd
fotîl111eşte prostia, boală care, uneori, sar�
gardul şi-n grădina cui nu-ţ1 vm_1:; 1sa
crezi. Unii ,cred că ,g,luma care, la Ba1eşu,
ia if.orme 'bulversante, 1111ergînd de la
tragere.a pe sfoară p,înă la tragere , a,. ilu:
zorie, pe roată, merită ,a rfi 1pract�cata
numai• 1Pe rspina·re a .:i.dvers,anlor. Ba11eşu
ştie, ;însă. ,că omul nu-.i năS'cut ,n1:1m,ai
să nî<dă de a:l,ţii, ,ci Ide multe ori. .ş1 de
el [nsuşi. Glumind, ,cu toţii trecem mai
îna1ţi 1prin viaţă, i, ndus-iv Băieşu, care
se ui1tă spre un om 1de 1,90 rn ,ca sipre
Vîrd'ul Omul. • Ceea ce'.. mă :încurcă J.a
·Băie.şu - trăsătură întîlnită ·1a toţi dra-
matu,rgii -cu 1Pe1Cete de ,cea,ră •curată
e faiptul că ,în dedesubtul fiecărei glume,
simt distilîndu-se o tristeţe fină. Rîsul
se "'implete.ş<te .cu un bob de ,durere -
şi nu-i aceasta, oare, masca rteatrului
din toate vremurile ?"
Fănuş Neagu

telex- ,, te�-tru/-'etelex-,,teatrul"•telex-,,teatru/''
' '

(Conttnuare de la p. 81) Mazilu ,(regia : Ioan Cris­ Buz), Ex de Aldo Nicolaj

fost al meu de Anna Ha­
bek-Adameck, ambele în
regia Ancăi Ovanez-Doro­
şenco, precum şi Marea de
Edward Bond în regia lui
Horea Popesc'u • 1n Edi­
tura „Eminescu", a apărut
volumul de teatru Dansul
tinerilor lupi de Sorana
Coroamă-Stanca • După o
perioadă de relativă înce­
tinire a ritmului premiere­
lor iată un adevărat bom­
ba;dament de informaţii
privitoare la viitoarele
spectacole, aflate în p�egă­
tire: La Teatrul Naţional
din Tîrgu Mureş (secţia ro­
mână), după Viaţa e ca un
vagon ? de Paul Everac
(re.9ia: Raluca. Iorga,-M!n­
drilă scenografia : Kemeny
Arp;d), va urma O sărbă­
toa.re princiar, ă de Teodor
90
www.ziuaconstanta.ro
tian, sceno.grafia: Ana Ta­
maş Kelemen), în vreme ce
secţia maghiară pregăteşte
O chestiune de onoare de
Mehes Gyărgy ('regia:
Hunyadi Andras; sceno­
grafia: Kemeny Arpad). •
Teatrul Mic va prezenta în
premieră pe ţară piesa
Cerul în�tel'at deasupra
noastră de Ecaterina
Oproiu, în regia Cătălinei
Buzoianu, cu Valeria Seciu
şi Ştefan Iordache • La.
Teatrul Naţional din Cra­
iova viitoarele premiere
anti�ţate sînt: Un_ suflet
romantic de Tudor Popescu
(regia : Mircea Corniştea­
nu ; scenografia : Vasile
Buz), Omul care a văzut
moartea de Victor Eftimiu
(regia: Petre Gheorghiu­
Dolj; scenografia : Vasile
(regia: Carmen Gentimir;
scenografia: Viorel Peni­
şoară-Stegaru) şi Domniţa
Lacr�ă-furată de , Dan
Tărchilă (regia: Valentina
Balogh, scenografia: Va­
sile Buz) • După recenta
premieră cu Hai, c-a fost
drăguţ de Paul Everac şt
Mădălina Stănescu (regia:
Mihai Radoslavescu ; sce­
nografia; Emil Moise­
Szalla), Teatrul „A. Davila"
din Piteşti pregăteşte D-:ale
carnavailului de I. L. Ca­
ragiale (regia: Mihai Lun­
geanu ; scenografia : Alioşa
Stancu) şi Dragostea la
Madrid de Lope de Vega
(r.egia: Costin Marinescu;
scenografia: Mihaela Dinu­
Piţigoi) • Recent, la Tea-
(conţinuare la p. 95)
.
 VALENTIN SILVESTRU

1944--1984
1944
•
,,Tribuna poporului" (director, G. Călinescu) anunţă că luni 1 octom-
brie are loc „Sfeştania Teatrului Intim" în cadrul căruia va juca trupa
,,Actorii asociaţi", condusă de Mircea Şeptilici şi Nora Piacentini. ,,Ansam­
bhil va cuprinde 60 de persoane".
N-a avut chiar 60. Şi n-a trăit prea mult.
„Ar trebui create mai multe teatre educative, cu programe selecţionate
din piesele care sînt în strînsă legătură cu viaţa societăţii", note11,ză ziarul.

1947
Ministeru( Artelor citează, într-un fel de „ordin de zi". Teatrul Comedia,
condus de Sică Alexandrescu, pentru că a avut „cea mai bună stagiune între
teatrele particulare".
*
Spre mîhnirea multora, saba mare a Teatrului Odeon devine cine­
matograf.

1958
La Festivalul teatrelor dramatice (12-24 octombrie, Bucureşti) se pre­
zintă, printre altele şi printre alţii, Teatrul Armatei cu Fîntîna Blanduziei
(George Vraca în Horaţiu) ·şi Ultimul mesaj de Laurenţiu Fulga, Teatrul din
Galaţ-i cu Mireasa desculţă (debutul dramaturgie al lui Suto Andras - îm­
preună· cu Hajdu Zoltan), Teatrul Municipal cu Dansatoarea, gangsterul şi
necunoscutul (debutul lui Victor Bîrlădeanu), Teatrul Naţional din Iaşi cu
Mutter Courage (protagonistă, Margareta Baciu), Teatrul Naţional din Cluj
cu Ultimul tren de G. Kovacs şi E. Mirea, Teatrul Muncitoresc C.F.R. cu
Baia (regizor, Horea Popescu) şi Răzeşii lui Bogd•an (debutul lui Ernest
Ma flei).
Piesa lui Bîrlădeanu e subintitulată „Film scenic". Interesantă, distri­
buţia la Orologiul Kremlinului (Bacău) : Dzerjinski - Gh. Motoi; Ribakov -
Florin Piersic; Zabelina - Ica Matache; Maşa - Lucia Mureşan; Ciud­
nov - Dumitru Chesa; Ana - Zoe Muscan ; Ceasornicarul - Cosma Bra­
şoveanu. Regia, Andrei Brădeanu şi Cristian Munteanu ; scenografia, Tony
Gheorghiu.
In discuţii i se recomandă tînărului Mircea Albulescu (de la Munici­
pal) ,,să fie mai degajat". I se fac observaţii de „formalism" regizorului Vale­
riu Moisescu (de la Galaţi). E elogiat Jules Cazaban (în Baia). Se fac rezerve
asupra muzicii la Fîntîna Blanduziei (compozitor, Pascal Bentoiu). Se con­
sideră o reuşită interpretarea personajului Iulişka din Mireasa desculţă de
către tînăra Gina Patrichi. Nu place deloc piesa Inima noastră de Valeriu

91
www.ziuaconstanta.ro
 Luca (Brăila). Au to rul povesteşte în caietul-program că eroii săi există :
Inflăc ărata şi dre apta Rafiră trăieşte - reîntoarsă lîngă Grigore, de care s-ct
d espărţit o vrem e, ,,cu inima nu mai rană", dar pe care nu l-a părăsit nici o•
c lipă, ,,l-a aju tat pas cu pas să iasă din ce aţa întunecată a trec utului". To�
caietul-program reproduce replici rostite de actori. De pildă, Angela Macri.
Iliescu - Rafira : ,,Gospodăria noastră e o inimă mcire ! O inimă mare şi
bună care trebuie să-i încapă pe t oţi ! Ea luminează şi pe cei care mai st au
d eoparte... " ; Ioana Rodica Dianu - Ioana : ,,Ce vrei ? Sînt ca frunza-n vînt�
Mă duc înco tro bate... dar nici la co lectiv nu merg. Mi-e drag Costea... " Jeni
Dumitrescu - Rariţp; : ,,Ce f-rumoasă-i viaţa ! Alerg pe drum, clocoteşte vale<:
pînă departe, vînti�l îmi frige ,obrajii, uneori sar din so mn, parcă se întîmpla.
c eva... " Etc .

1967
Liviu C iu lei îmi vorbeşte despre proiectul său Maubeth. Imi spune că.
în distribuţie sînt .,surprize". Ii retplic că în toate distribuţiile sale apar
sur p
. rize. ,,Da - zice - dar aici sînt cîteva miai... d eosebite. Pe cine ai fi
văzut în rolul lui Duncarn ?" Ros tesc cîteva. nume. ,,Află că va fi Nicolae­
Secăreanu". E, într-adevăr, o noutate. Totuşi, cine va fi Macbeth ? ,,Cotescu".
,,Şi Banquo ?" ,,Toma Ca-ragiu".

*
Da, sînt surprize...

,,Gazeta literară" publică o pirµ,ă de Marin Preda, Maritin Bormann.

La între batea unui coleg „Ce v-a determi�t să sc rieţi teatru ?", debutantul
dramatu rg răspunde : ,,Am făcut, la un moment dat, desc 03Jerirea teatrulu i
ca gen, în ca-re atît poetul c it şi prozatorul se pot exprima cu drea;ituri egale.
Vrînd astfel să exprime o wcţiune, poetul o poat e face în teatru rămînînd
totuşi poet, iar prozatorul polate exprima o stare poetică fără să înceteze d e·
a fi _prozator. In acelaşi timp, mie, oa prozator, teatrul mi se pare sub u n
anum e aspect un gen . ideal, de vreme ce el permite fo losi-rea, într-o mai mare­
măsură decît proza\ a ficţiunti. Dacă pe tema lui Martin Bormann aş fi vru t
să scriu un roman sau ·o nuvelă ar fi trebuit să fac o călătorie în America
de Sud. Povestirea Friguri am scris-o dtf4)ă ce am fos,t în Vietnam, şi nu.
înainte. Or, în cazul lui Martin Bo.ril11!ann, o asemenea călăt orie d e documen­
tare ;ar fi cerut timp în decurswl c ăruia ,starea ia,c easta -de interes ,p entru
ceea ce simţeam nevoia să exprim s-ar fi diminuat sau chiar risipit şi luc rul
pe ca,re am vrut să-l spun nu l-aJş mai fi putu,t spune sau nu l-aş fi putut
cum am dorit. Piesa mi-a permis îrosă u n loc de aJcţitune fictiv, «undeva
în America de Sud», în care atmosfera s-ar fi închegat în funcţie de st are a:
mea de spirit şi nu de veridicitatea absolută a Locwlui unde se petrec e
acţiunea. Nu voiam să scriu o dramă istorică, ci umz. de existenţă".
Specwcolul Te, atrului Nla.ţionwl, cenuşiu şi plat, se desfăşoară (la Studio)'
într-o atmosferă glacială. In loja din dreapt•a se awde însă, din cînd în cînd;
c îte-un hohot de rîs candid. E au torul, care se amuză din. toată inima...

1968
Ion Deloreamu ne pofteşte la Baia Mare să vedem cum se irw:u,gurează
Studioul experimental. S-au pus în scenă trei piese într-un act : Curierul
de seară de Romulus Vulpesc u (,,în afară de cele public ate, Om de treabă
şi Rochia, mai am şi inedite - Un «Colt»- în plus, In coar.dă, Vine, vjne
primăvara") ; Rîipa albastră de -Leonida Teodorescu (,,Dramaturgia, la urma·
u rmei, nu este decît litera tură, c u o utilitate în plus - acee a de a fi jucată") ;
şi Banda de magnetofon, a flamandului Charles Fraikin (fără substanţă).
Reprezentaţia e m odică, dJar bucuria tuturor (cu excepţia belgianului
- absent) e sinceră. Dintre actori e de reţinut doar Vasile Con stamtin� cu
în Bătrînul din Rîpa alibastră.
Nu trece mu Lt şi vine aJUă invitaţie, la alt • studio. La Piteşti. Radu·
B oroianu ne promite „u n debut interesant, al unui poet : Cezar Ivănescu".
Piesa, Mica dramă, e un poem cu virtuţi teatrale mai restrînse, · dar cu­
suc liric îmbelşugat. Interesează mai ales cei doi bărbaţi - şi ac torii care
susţin rolu rile : Petre Tanasievici şi Tr.aiian Pfrl, og.
rk

92
www.ziuaconstanta.ro
 . După recita
_ �ul coplefit_or al A=liei }iodriguez, dat la Bucureşti. m4
prezint numaidecit la cabina. Nu s-a dezbracat încă de odăjdiile scenice nu
.s-a demachiat. I s-au adus flori. I se fac complimente. Aştept, cuvtinctos,
în prag.
· - Dumneata ? - mă întreabă cineva din preajma e,I,.
- Vreau să-i comunic distinsei doamne admiroţia mea.
- Bine, o să-i transmit. La revedere.
- Mi se spune - îi zic ci,irect, înt r-o portugheză aproximativă - c4
nu pot să vă transmit personal admiraţia mea.
- Ba se poate - suride artista, aruncîndu-11Vi o privire care mii moaie
oor să mă .ierţi, sînt cam obosită... Inţelegi şi dumneata... 1nţeleQi ?
- lnţeleg, dar vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră. Sînt nazetar.
- Ah ! Mai bine mîine...
- Permiteţi să vorbesc în spaniolă ?
- Nu. Ştiţi franceza ?
Vorbim în. franceză. Celebra cîntăreaţă nu e locvace. Tace mult şt pri­
veşte cercetător, cu ochi gre,i,, adumbriţi. E o femeie impunătoare ; resptr /1,
un farmec indescript>ibil. Mi-aminteşte, întrucîtva, de Elvira Popescu. La un
moment dat, cred că mă şi zăpăcesc, fiindcă mă întrerupe brusc, cu malttie :
- Şi dumneata eşti obosit, nu ?
O rog să-mi spună dare e izvorul artei ei.
- Cîntetul poporului meu - spune, simplu - singura şi cea mai

,.
bogată sursă. Lui i-ann închinat toată viaţa mea.
Şi-mi întinde mina albă, cu cite un inel pe fi.ecare deget.

Teodor Mazilu, cu bărbia în pumni, tocmai sus, în uitima bancă a 1itltt

de la Grădina Icoanei, la al zecelea spectacol cu Tandrete şi abjecţie :
- Dumneata. vezi aici vreo mizantropie?
- Deloc, domn' Mazilu.
- Cineva mi-a zis că-s mizantrop.
- O fi vrut să pronunţe misogin.
- Ridicol... Eu, mizantrop...
- Dar misogin eşti?
- Fugi, dom'le, d-aici...

1969
Ce însemna respectul pentru personalitatea de cultu.ref, u mult, în
antichitate : im·presionanta scruoare a lui Filip, -regele Macedonki, căt-re
A·ristotel, la naşterea lui Alexandru: "Vei şti că am dobînmt u n fiu. Multu­
mese zeilor nu atît că s-a născut el, cit pentru că $-a intîmplat #â #e ntnt:4
în timpul vieţii tale, pentru ca să fie instruit şi educat ele ttne".
i se spu:ne, asemenea. că actorul Aristodemus din Metapont era atit de
celebru. şi stimat incit a fost numit de a.temeni în ambauzda de pace trimiu!
la Filip Macedoneanul (împreună cu Demostene, Eschine ţi alţt oameni
foarte trestiţi).
1984
Se inţiinţe.ază. un cemu:lu de literatu.ni :# a.rlii al rernstewr .,Amfiuat_nl;"
:Ji .Viaţa studenţească". La a do a Jefllnţă. (cure are loc ·ln complaut TeiJ,
nrtr-o dimin� de dumimai, sint i11t1J1Jittat fi e� de ci.itre condumu,rul cena­
dului, criticul Mircea Iorgu.I.eseu, pelllmJL oi se dtqte o piua irle Mat.et
Vi'fl,71BeC.
IE m,prinzător de multă. I me : reirmmi. c»ifiri Wera.ri de toa.te 1Pi�le,
fJUt/Ullle111ii de Fiinţă, perso11alită4i ale � c1J1./J/t'IJ/l1T1111Ne. adori, ci�, ·regi,wrl..
� e fă.culă, cu ma.re wioiidli!Jlle liDe tfi.ii1trre /Jllllffl»II", � � tineri,
t!II lfl� #, mmu,m,r matu • Di� mll1t �r.i�, �. §pirituale.
�llf€!1r.f.elle fli; eleNţie iimtteledt :milai.. o tllltm�em liDe ii� •,ea! .#, r�ped
J'�
1E (I//, � JJiaii i6e l»:ff«ll1tei V�lll.iiac: 1/IXE tmI ® � 1El e aaim, -pe,att'tl,
'llfliiJrue, ii�i8, ti6.Mrmotel.1'lfl. iti: ,rmi:r;im� <ffJfflJt tlii. te,ff6e :şi, U'.111.//:rek oi �le
mrilfe emisilt� � '&� a;i.milt ftianff/ll'iilte !iim ·1111wlbiiiax!!/f:im')),. <fii, mwnu, - /Jl/dmi1rtfD.F:iniU - 1im.
'k ffd �lfdi, de f.l'edrmf8. �ffllm Cnrmml!Vift"" (liDJke � � ,,µi. §l!;l/lldw. de
1/� � 'IT'e@.� ,.:Jl'� ], dJ.. 'J11111iim -� IE 'ffe)� $lJtfip 'll/Udtte �Jl'tt«t 'iÎ,
.l!lii. iimttrne îuu fferrn'//J� � �1lgoiie rJ1 �-
----- ----

www.ziuaconstanta.ro
CARTEA DE TEATRU
ALICE VOINESCU :
,,Î ntîlnire
cu eroi
din literatură şi �eatru"
Există restituiri editoriale care, făcînd
dreptate unei personalităţi oarecum uitate,
intraJe în penumbră, aduc un important
serviciu istoriei culturii române, dar şi
dezvoltării ei actuale. O asemenea va­
loare are şi „lnthlnire cu eroi din litera­
tură Ş"i teatru", o carte voluminoasă, apă­
rută '- în Editura „Eminescu". Antologia
(beneficiind de un competent, pătrunză­
tor şi· cald studiu -introductiv al luii Dan
Grigorescu) propune atenţiei contribuţia
inte:lectuală a celei ce a fost Alice Voi­
nescu. · .Se destramă astfel o nedreaptă
cortină a tăcerii - căci referirile la co­
mentatoarea lUi Elschil, a lui Montarlgne, a
teatrului şi filozofiei contemporane au
fost în ultimii ani extrem de rare. Se
înfăptuieşte un act de justiţie şi mai im­
portant. Fie şi simpla lectură a studiilor
acum publicate împreună, iar unele chiar
inedite, impune numele autoarei, face ca
Alice Voinescu să-şi capete locul de
frunte, meritat, în cultura românească.
Strălucită studentă a lui Titu Maio­
rescu, C. Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga,
distinsă elevă a lui Th. Lipps, Johannes·
Volkelt, Brunschvicg, Liclande, Levy-Briihl,
doctor în filozofie la Paris (cu o teză
consacrată şcolii din Marbu,rg), iată „uni­
versităţile" de prestigiu ale Alicei Voi­
nescu. Profesoară la Conservator (după
ce i se refuzase catedra la Facultatea de
filowfie, dintr-o prejudecată legată de
sex), eseist literar, critic teatra,!, publi­
cist activ, conferenţiarr cu mare şi ele­
vată audienţă, colaboratoare a radioului
(omagiată de Tudor Arghezi într-o ta­
bletă), propagatoare delicată a unui fe­
minism blînd şi delicat (chiar timid, aş
zice), iată, pe scurt, principalele faţete ale
aotivităţii sale.
De o solidă formaţie, de o impresio­
nantă erudiţie, Alice Voinescu ne apare
ca o personalitate de prim rang prin pro­
bitatea sa intelectuală, prin autenticitatea
trairii sale spirituale, prin adîncimi,le,
unitatea şi consecvenţa perspectivei sale
culturale. Autoritatea scrisului este gene­
rată şi de distia-icţia: omului : Alice Voi­
nescu era un „suflet frumos", cum au
remarcat mulţi dintre cei care au cu­
noscut-o. Ea crede.a în forţa omului, î�
94
www.ziuaconstanta.ro
frumuseţea „tresltiei gînditoare''_ şi în
progres - ca întrupare a unei atitudini
moraile, dar şi ca acţiune a individului
şi a speţei. · . _
In scrisul Ailicei Voinescu respira at­
mosfera unei. epoci. Activitatea ei con­
tribuie la întărirea aprecierii că primele
decenid ale secolului nostru au fost unele
dintre cele mai dinamice din întreaga
istorie a culturii româneşti, că în această
perioadă exegeza frlozofică şi estemcă a
beneficfat de o î.nflorire fără precedent.
Studii ca acelea consacrate lui Montai�e,
Eschil. Wedekind, T. Wilde� Ibsen sînt un
nou argument (aşa cum sublinia şi Dan
Grigorescu) că, în aceşti ani•, în,reg,istrăm
o valoroasă contribuţie românească în
inter.pretarea creaţiei artistice şi literar�
a lumii.
*
Diverse, dar însufleţite de mereu ace­
eaşi competenţă, vocaţie şi combustie in­
telectuailă, sorier�le Alicei Voinescu for­
mează o operă.
Centrele de interes, subiectele şi mai
ales temele care au atras-o pe Alice
Voinescu într-o viaţă de ardentă reflecţie
spirituală, neobosită cercetare şi gene­
roasă dăruire pedagogică sînt fundamen­
tale. Pe urmele lui Volkelt, autoarea
exegezei consacrate creatorului Perşilor
şi a unor pătrunzătoare eseuri despre
Agamemnon, despre Electra, Antigona,
Hamlet ori Faust este unul, dintre cei mai
substanţiali şi patetici teoreticieni ai
tragicului - ca o categorie filozofică· şi
estetică majoră, ca o dimensiune funda­
mentală a exis,tenţei. Considerînd tra­
gicul drept „aspectul cel nou al conştiin­
ţei artive", ,,actul dramatic al spkiitului
de a se descătuşa din determinism", Alice
Voinescu aprecia explicitarea noţiunii
„mai mult decît o îndatorire intelectuală
sau estetică. Nepreciziunea acestui con­
cept trage după sine falsificarea concep­
ţiei de eroism, dînd naştere unei confu­
zii de valori, primejdioasă pentru cultura
noastră", scria ea într-un articol despre
O'Neill.
;Eseurile închinate lui Wedekind, Piran­
dello, Shaw, Ibsen. T. Wilder, Jean
Cocteau rămîn pina azi ccle mai pă­
trunzătoare studi� consacrate aces­
tor autori, la noi. Fineţea intuiţiilor
le recomandă însă, deopotrivă, atenţiei
cercetătorilor şi iubitorilor teatrului di,n
întreaga lume. Analizele făcute pieselor
Prometeu înlănţuit, Strigoii, Burghezul
gentilom, teatrului lui O'NeicrJ (şi referi­
rile ar purt;ea continua) sînt excepţionale
tocmai prin capacita.te� de a releva as-
pecte profunde, grave, esenţiale, perene.
Nu o dată, opere ce păreau a supravieţui
dom: prin faimă îşi recapătă sub pana
A1icei Voinescu demnitatea. Exp1orîndu-le
universul, autoarea aduce la lumină, re­
velează scînteieri mai putersnice, mai fas­
cinante decît cele traddţionale.' Demersul
de restauratO'I' .ce restabileşte cu1orile
in<iţha!le este întrecut de cel al descope­
ridi unor valori ignorate. ,,Nuieluşa ma­
gică" se dovedeşte a fi conştiinţa moder­
nă, critică şi creatoare totodată, perspec­
tiv;a filozofică a autoarei.
Fiecare pagină a „In.tîlnkilor cu e�·oi
din teatru şi literatură" comunică, 'odată. sj;lectacolul vieţii este cel ce prezidează
cu erudiţia şi altitudinea spiirJtuală ale 1 consideraţiil• e despre spectacol, w artei,
autoarei, fiorul unei tensiuni errioţionaJe
reale. Fieoa1·e lucrare cucereşte prJn
si'!Tl/Plitatea gînduJui şi a formulării, izvo­ ductiv de la probleme morale, 'filozofice
rîtă din profunzimea meclitaţiei şi vibra­
ţia suf�etului. Li['J• smu,1 Alicei Voinescu
nu este un ornament, o modalitate de a
capta bunăvoinţa cititorului. El ţîşneşte
din trăirea artei şi din credinţa adîncă în
misiunea ei model,atoare. A11ta este con­
siderată de Alice Voinescu domeniul prin
excelenţă al problemelor de conştiinţă
care, ele, asigură supremaţia omului. Arta
este pentru comentatoarea dramei antice
calea unei trăki supedoare prin forţa cu
care este întreţinut idealul absolutului. In
opera exegetei lui Montaigne, demersul cri­
tic apare ca o „analiză care despică, cu�
noaşte, dar şi tămăduieşte", ca o „regăsi­
re", ,,regenerare a puterii creatoare a
duhulllli". Apelînd la argumente raţio­
<
nale, la categorii intelectuale, Alice Voi­
nescu este mereu atentă să nu strice
„corola de minuni", să transfni,tă, alături
de intenţii, idei, gînduri artistice lim­
pezi - inefabilul operelor, misterul crea­
ţiei şi al vieţii.
Aş încheia cu cîteva considern,ţii privind
cronicile de teatru ale A:licei Voinescu.
Acestea ne apar nu numai interesante,
ci, sub mul,te aspecte, chiar exemplare.
Este adevărat, cum s-a observat, croni­
cHe dramatice sînt orientate de un spi­
rit mai conservator decît eseurile despre
clasici. Dar şi în aceste cazuri Alice
Voinescu evită tonu.J apodictic şi supune
meditaţiei cititorului autoritatea argu­
mentelor consacrate. Categoric, unele
dintre judecăţile ei de valoare s-au dove­
dit mult prea generoase. Dar toleranţa,
spiritul comprehensiv, asociat fineţei ese­
istice, pun pe gînduri. Ele ,par adesea su­
perioare exercitării unei oritici judecăto­
reşti, oricît de dreaptă şi necesară ar · fi
aceasta..
Ceea ce m-a impresionat întotdeauna
la Alice Voinescu este faptul că, în arti­
colele consacrate actualităţii teatrale,
şi nu invers ; comentînd o piesă sau alta,
·•o montare sau al,ta, ea face drumul de­
şi sociale a,rzătoare, la reflectarea lor în
artă. Ceea ce este, t rebuie să recunoaş�
tem, o perspectivă su;pe,rJoară, atotcu­
pTinzătoare.
Cert, trecerea timpului nu a afectat
aceste pagini de publicistică, pentru c'ă
ele beneficiază de o puterinică şi rafinată,
în acelaşi timp, ,,structură de rezistenţă".
Izvorăsc dintr-un solid sistem de idei
morale şi estetice, expuse şi v,allorate lim­
pede, riguros, coerent şi incitant. Alice
Voinescu caută mereu, dincolo de apa­
renţe, esenţe, şi dincolo . de platitudini
cobidiene, sensuri adînci, mesaje apte să
modeleze oameni superiori.
Cronicile la care ne referim s,înt demne
de atenţie prin puternica lor adresă ·către
cititor, prin ape1ul lor la problematica
cea mai fierbinte a actualităţii, prin co­
relarea subtilă a faptelor artistice cu as­
pkaţiile publicului.
Consider „lntîlnire cu eroi · din litera­
tură şi teatru" de Alice Voinescu un
eveniment editoriaJ,.aşa cum întîlnâ,rea ·cu
Alice Voinescu este un evenhment s,pki­
tual. Să Hm recunoscători pentru acest
dar Editurii „Eminescu", lui V1ale.riu
Râpeanu şi autorului restituirii, Dain
Grigorescu.
Natalia STANCU

telex-,,teatrul'·•te/ex-,,teatrul' •telex-,,teatru/H
1

(Continuare de La p. 90) şi !ntre patru ochi de Grosu, după romanul lui

trul Dramatic din Baia
Mare, au avut loc trei pre­
miere: Chi-riţa în provin­
cie de Vasile Alecsandri
(regia: Cornel Mititelu;
scenografia : Ion Bădilă),
Omul care a văzut moar­
tea de Victor Eftimiu (re­
gia: Mircea Graur ; sce­
nografia: Florin Harasim)
Aleksandr Gh1?,lman (re­
gia : Ion Deloreanu; sce­
nografia : Florin Harasim)­
Alte spectacole în pregă­
ti-re, la acelaşi teatru: Ino­
centul de Cristian Mun­
teanu, O casă onorabilă
de Horia Lovinescu şi Pe­
ripeţiile bravului soldat
Svejk, dramatizare de Jean
Hasek • Două expoziţii de
caricatură au fost deschise
în holurile teatrelor din
Capitală: la Teatrul „No­
ttara", expoziţia de carica­
turi a actorului Horaţiu
Mălăele, iar la Teatrul Mic,
expoziţia arhitectului Vir­
gil Luscov.
FAIMA

95-
www.ziuaconstanta.ro
 Motto: despre com:petenţa speci­
fikă a celui care „şi-a dat
„Trebuie să fli ou toată şi el cu părerea". Altfel...
fiinţa ceva oa să ai Altfel, intrăm în Brăilu
dreptul să spui că tuturor posibilităţilor.;
eşti". poeţi 4:ncerţi dar dibaci
Daniel T. Suciu în perfectarea transferu­
rilor de la o trupii la alta
Ca îşi laudă nu numai mu­
rară, zele-actriţe, ci laudă şi pc
ală, cei care le-au angajat şi
şi ea
CRONICA
CRONICII
TEATRALE
Ei, şi ? acela, pe care aţi fi putut
pe cei care l.e distri-buie,
prozatori sau dramaturgi
redutabili nu îngăduie
nici un cuvînt de rău des­
pre cunoştinţele lor apro­
piate, critici litera11i, pe
care nimeni nu i-a văzut
în teatru se pomenesc ze­
loşi în adularea unor au.­
tari dramatici cvasiinexis­
tenţi dar foarte influenţi,
baieţi de mingi şi de
trinS'U.ră îşi oferă oricui
ser 'ciile, cu singura do­
rinţa de a li se inocula
un punct de edere tran•
şont. indife·rent dacă enco­
mia tic sau demolator,
coci ei n-ar fi fost nici­
odată in tare de 'tneumil.
litera.ţi care n-au excelat
odată în păreri '\JP1'SO­
na.l înceo-rcă să şi le des­
cop în l gă,tură cu
sp tacol ozute întim­
plător în promn ie .a.1• . d.
Ei · dum-
punc
rio . Un
t de peri abilitate
;1,"ist în tot
t ! a meritatea „obiectului" es­
drepto.t şi ă.
nemE!re�md - e . î tr--atîtn
www.ziuaconstanta.ro
zorii, şi, nu în ultimul
rînd, cu actorii, cum ră­
mine ? Să-şi dezvolte şi
ei simţul umorului, să nu
mai creadă în cronică sau
în buna-credinţă a croni­
carului, ori să aprecieze
celălalt soi de umor ve­
cin cu cinismul, al ace­
lora ca.re cred că pot în­
credinţa absolut oricui
„cronica teatrală" a unui
ziar sau a unei reviste ?
(ln paranteză fie zis, n-o
să-mi mai spuneţi acum
că duceţi lipsă de exem­
ple!)
Totuşi, ca să spunem
adevărul adevărat, ne-a
cam deranjat „ei şi ?"-ul
să-l „ziceţi" dumneavoas­
tră. N-avem prea mult „e-i
şi" ? Dacă ne tot supra­
licităm simţul umorului
şi al relativităţii, nu ris­
căm, la un moment dat,
să nu ne mai put'em lua
în serios nici pe noi în­
şine ? Aşa, ca într-un
amestec modern al genu­
rilor...
Critica teatrală a avut
şi are încă nevoie să se
delimiteze .profesional de
parodierea ei, oricît umor
involuntar ar avea aceasta
din urmă. 1n lipsa unei
competenţe reale sau doar
în absenţa - mult -mai
periculoasă ! - a acelui
amărît de sentiment al
conştiinţei şi al res-
ponsabilităţii profesio­
na1e, tutwror grăbitelor
însăilări -pseudo-critice,
gudurîndu-se în elogii ne­
măsu-rate ori, dimpotrivă,
spumegînd în diatribe ni­
micitoare, atunci cînd nu
alunecă pur şi simplu în
,.băşcălia" bulevardieră, le
a fi pro'prie nu analiza
aplicată şi la obiect, ci
suficienţa apodictică, efe­
tetic nemeritînd efort11l
argumentării. Cum adică,
nu ufi,cient că asta e
,.parerea" lui. mai trebuie
• -o , i ctrgument z . La.
urma 11rmei. a fo t olici­
tat att de, mnat să ri
cr 11i n tentrala !
i ,i . to mai d -
a ea!
MYO OTI
 SUFLETE !N FURTUNA
(dr.amă în trei act·)
de
MIHAIL DAVIDOGLU
• p, '19
*
DUMITRU RADU POPESCU: Atelter. D spr „Noap.
tea cabotinilor" , p, t)I)
IO 'I' COJAR: Iniţiere în arta actorului (XlV) , , W, 82
IONUŢ NICULESCU : Pe,rsonajuZ tsto-rtc între docu-
mrnt şi ficţiune, Pet,ru Ra,reş , p, 84
TEATRUL RADIOFONIC
Foto : Ileana �u.ncaeiu
CRISTINA DUMITRESCU: Calitatea interpretării P, �(j
IN ME11,iORIAM
Red. : �- ŞVAICO , V, �1
1tE �CŢIA ŞI ADMI­ *
NISTRATU ADRIANA POPESCU: Dramaturgi, romani Mn-Umf)9•
• eo'insw, ":n, Milh rani. de la A la Z, Ion Băi�u (lllj , , IP, :aş
11UT.�
"I'ie:l. : 14 3 5:8 ; 15 3fi 04 VALENTIN SILVESTRU: Jtl!lrnal td� crit� rulM-
iul'.ulil!rioll' 173 10041 , p, 1l1L
CAJl"TE..\. DE TEATBU
N11."T.t\L'A STANCU: .Ali� Y,o;;n�: ., iJJ.w:r� ,ţJ;1
eroi ..am J5reiratură � tie;atJ.·il'" , J;l. �
li. JD. nmm.ma'\m
(C. '.1.04 CROlillC.A tCEON.'.IC1[ TEAT.B..AL:E
Lei 12 l\fiOBDT.I5 : :filţ, 'i,'i : •

www.ziuaconstanta.ro
www.ziuaconstanta.ro