Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 1/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
6
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 2/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
1
Termen preluat din ecologie, unde are o altă semnificaţie – aceea de mediu de
viaţă al unei anumite specii
7
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 3/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
2
Semnificativ pentru numeroasele similitudini de natur ă structurală în organizarea
tradiţională a vieţii rurale de pe întregul glob este faptul că numeroase popoare folosesc în
mod identic perechi de termeni pentru a exprima no ţiunile de vatr ă şi mo şie – de exemplu,
8
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 4/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
aşezării, de multe ori fiind şi creator al acesteia. În unele cazuri (de ex., cel
al satului dispersat, cu gospodării izolate, distribuite practic pe toat ă
suprafaţa moşiei), o distincţie între vatră şi moşie nu mai poate fi făcută.
Noi am adăuga şi un al patrulea element, fără de care sistemul local
reprezentat de sat nu ar putea funcţiona – reţeaua de drumuri, frecvent cu caracter
radiar, care asigură circulaţia locuitorilor între locuinţă şi parcelele folosite
agricol, transportul produselor, circulaţia turmelor de animale, transportul
îngrăşămintelor, al materialelor de construcţie etc.; gradul de întreţinere al
acestei reţele de drumuri reflectă în cea mai mare măsură nivelul de dezvoltare
al statului sau al regiunii respective3
la malaiezi se folosesc termenii de kampung (kampong ) şi bukit etc. (C. Lévi-Strauss, ed.
1974).
3
Din acest punct de vedere, România, cu excep ţia unora din terenurile care au
apar ţinut unor foste întreprinderi agricole de stat, poate fi considerată ca un stat extrem de
puţin dezvoltat, mai ales în raport cu ţările Europei Occidentale.
9
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 5/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
4
Dealul Mare al Hârlăului este o subunitate mai înalt ă a Podişului Moldovei, cu
altitudini de 400 – 500 m, cu platouri structurale formate pe strate uşor înclinate, de gresii,
calcare oolitice şi microconglomerate sarmaţiene, cu precipitaţii relativ bogate, de 600 –
700 mm/an, o vegetaţie forestier ă bine păstrată (gorun şi fag), soluri nu foarte fertile, o
economie bazată pe creşterea bovinelor pe seama fâneţelor, exploatarea lemnului,
apicultur ă, exploatarea unor roci relativ dure ş.a. ; Câmpia colinar ă a Jijiei este o subunitate
scundă, cu altitudini de 50 – 200 m, cu precipita ţii modeste (450 – 550 mm/an), o vegetaţie
de silvostepă, soluri molice foarte fertile, numeroase iazuri amenajate în lungul reţelei
hidrografice, economia bazându-se pe cerealicultur ă (grâu, porumb), cultura florii soarelui,
creşterea ovinelor pe seama păşunilor naturale şi piscicultur ă. Abruptul de contact dintre
cele două subunităţi („Coasta Moldavă”) se distinge printr-o bună expoziţie, spre est, o
insolaţie ridicată, datorită föhnizării maselor de aer, soluri bogate în calciu, numeroase
situri de adă post şi prezenţa unor izvoare bogate, care apar de la baza stratelor de gresie,
uneori cu caracter mineral, economia bazându-se pe cultura viţei de vie şi a pomilor
fructiferi (cireş ş.a.). Satele de pe contact posedă, deci, un potenţial natural-economic
multiplu şi variat.
10
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 6/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
5
Înţeles ca un ansamblu de relaţii dintre o aşezare umană şi cadrul geografic imediat
6
Cu toate acestea, şi astăzi astfel de situri putând acorda satului o anumită valenţă peisager-
turistică
11
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 7/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
7
De aici şi denumirea acestora, de Rundling
12
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 8/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
cel de altitudine medie (300 – 800 m) care este etajul cel mai favorabil
pentru dezvoltarea pădurii de castan şi a livezilor de măslin, arbori
odinioară extrem de importanţi, atât pentru hrana popula ţiei cât şi pentru
creşterea animalelor.
2.3.1.4. Apropierea de resursele ihtiofaunistice şi de animale marine este
foarte importantă acolo unde uscatul este s ărac şi repulsiv iar marea
abundă în surse de hrană, satele înşiruindu-se aproape exclusiv în lungul
13
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 9/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
8
Numai în delta lui Sông Hông (Fluviul Ro şu) din Vietnam, geograful francez
Pierre Gourou a găsit 80 de astfel de a şezări plutitoare, cu o popula ţie de 33 000 de
locuitori.
14
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 10/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
9
Căi ale invaziilor şi c ăi de acces ale reprezentanţilor unor autorităţi, în trecut mai degrabă
nedoriţi
15
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 11/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
16
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 12/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
17
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 13/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
acestora este notabil mai ales în zona carpatică şi subcarpatică – iată câteva
numai din judeţul Suceava - Brodina, Ostra, Vama, Fundul Moldovei,
Iacobeni, Vereşti, ş.a.;
B. Aşeză ri rurale agro-comerciale, cu un mic nucleu de comercian ţi,
eventual şi de meşteşugari, adesea cu o activitate pulsatorie, în func ţie de
zilele de târg, săptămânale şi anuale. Sunt destul de numeroase în Lumea a
Treia, unde înlocuiesc o reţea de centre urbane elementare, de multe ori
deficientă. În trecut au fost foarte numeroase şi în România, dar majoritatea
au decăzut, pierzându-şi funcţia de schimb (Suliţa, Răducăneni, Frumuşica,
Puieşti, Plopana, Căiuţi etc.);
C. Aşeză ri rurale-dormitor , situate de regulă în zona de influenţă
imediată a marilor oraşe din statele industrializate, aşezări cu o proporţie
apreciabilă de activi care lucrează, prin intermediul migraţiilor zilnice sau
săptămânale, în centrul urban apropiat. Este posibil ca navetiştii să ajungă să
reprezinte majoritatea populaţiei active, fără ca aşezarea respectivă să capete
trăsături urbane, deoarece munca în industrie, servicii10 ş.a. nu se efectuează
în satul respectiv.
D. Aşeză ri rurale agro-turistice, în care o bună parte din populaţia
activă fie oferă servicii turistice pe cont propriu, ca o a doua surs ă de
venituri, fie lucrează în hotelurile, restaurantele, vilele sau instala ţiile
balneare locale. Sunt extrem de numeroase în statele alpine din Europa
centrală (Austria, Elveţia), ca şi în nordul Italiei, sudul Franţei, Spania etc.
E. Aşeză ri pescă reşti, unde localnicii, pe lângă pescuitul propriu-zis,
10
Cu ocazia navetei, mulţi pendularzi se şi aprovizionează cu cele strict necesare
în oraşul polarizator, ceea ce reduce din clientela potenţială a serviciilor din mediul rural.
18
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 14/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
19
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 15/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
20
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 16/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
21
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 17/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
sunt mai mici decât aşezarea permanentă, sunt construite din materiale mai
uşoare, uneori sunt mobile, şi pot lua forma stânelor, a sălaşelor de vară etc.
Alteori se folosesc perechi de aşezări sezoniere, una de vară şi alta
de iarnă, în funcţie de pendulările impuse de condiţiile de climă, de ex., în
cazul eskimoşilor din zona subpolară arctică, care au aşezări de vară, mai
nordice, formate din corturi, şi aşezări de iarnă, mai sudice, formate din
igluuri, sau ale unor grupuri de amerindieni din vestul Canadei, care
trăiesc pe seama pescuitului de somoni, urm ărind migraţia acestora pentru
reproducere, cu aşezări de iarnă pe ţărmul Oceanului Pacific şi aşezări de
vară, spre izvoarele râurilor şi fluviilor.
Şi societatea modernă cunoaşte aşezări sezoniere – sate de vacanţă,
cabane, refugii, folosite în sezonul turistic, atât în zona montan ă cât şi pe
litoral, grupuri de barăci ale muncitorilor forestieri, folosite în sezonul rece,
aşezări pescăreşti (de exemplu, pe litoralul vestic al Americii de Nord sau
în estul insulei Terra Nova), aşezările sezoniere de altădată ale vânătorilor
de balene, staţiuni de cercetare sezoniere (de ex., în Antarctica etc.).
2.4.3.4. Aşeză rile semipermanente sunt cele mai caracteristice pentru
popoarele care practică agricultura itinerantă, în zona intertropicală umedă.
Acestea au o stabilitate determinată de ciclul epuizării fertilităţii solului,
sol fertilizat numai cu cenuşa arborilor arşi de pe o anumită parcelă, pentru
a face loc culturilor; ca urmare a acestei epuiz ări, culturile se mută pe o altă
parcelă, defrişată în acelaşi mod, şi aşa mai departe, după un timp parcelele
cultivate depărtându-se atât de mult de a şezarea iniţială, încât devine
22
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 18/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
23
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 19/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
una de alta, distanţe care pot ajunge uneori şi la câţiva kilometri. Fiecare
locuinţă reprezintă, în acelaşi timp, nucleul unei proprii celule agrare, în
cadrul căreia modul de folosin ţă agricolă a terenului este distribuit, de
regulă, în mod aproximativ concentric (terenul arabil, de multe ori destul
de limitat – în apropierea locuinţelor, apoi – fâneaţa, păşunea ş.a.). Uneori
între gospod ării rămân şi fragmente din vegetaţia naturală (pădure etc.).
24
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 20/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
25
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 21/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Uneori, dispersia rurală are un caracter secundar, fiind rezultatul
unor reforme agrare care au divizat marile proprietăţi. O astfel de situa ţie
este întâlnită şi în unele regiuni din România, unde, mai alea ca urmare a
reformei agrare din 1921 – 1924, au fost parcelate marile moşii iar familiile
împroprietăriţilor au ieşit din sate şi şi-au construit noi gospodării pe
proprietăţile obţinute, în afara vetrelor vechi (de ex., în nordul Câmpiei
colinare a Jijiei). De asemenea, în Suedia, în sec. XVIII, sub impulsul
autorităţilor statale, o serie întreagă de sate cu gospodării grupate s-au
dispersat, în ideea de a asigura o întreţinere optimă a culturilor, în centrul
vechilor sate rămânând doar biserica şi eventual 1 – 3 gospodării.
Locuinţele izolate, din cadrul acestui tip de aşezare, se pot
transforma, prin divizarea proprietăţii ca urmare a moştenirilor, în grupuri
de locuinţe care evoluează spre cătune propriu-zise (de ex., în Mun ţii
Apuseni, unde acestea poartă denumirea tipică de crânguri).
O variantă de dispersie rurală este proprie şi unor popoare din
Oceania, Insulinda şi America de Sud, prezentându-se sub forma locuirii
comune în casa mare, ce adăposteşte pe toţi membrii marii familii
patriarhale, mare familie care poate depăşi cifra de 100 de membri.
Principala problemă a aşezării rurale dispersate este aceea a
lungimii excesive a reţelei de drumuri dintre locuinţe, drumuri care adesea
nu pot fi întreţinute într-un mod corespunzător. Datorită dificultăţii
accesului populaţiei spre serviciile elementare, mai ales în timpul iernii,
26
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 22/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
spre deosebire de aşezările dispersate, iar cea mai mare parte din terenul
agricol, mai ales culturile de câmp, rămâne în moşia aşezării; o parte mai
mică din acest teren agricol este cuprins, totuşi, şi în vatră, mai ales cel
folosit pentru o serie de culturi care necesită o îngrijire mai atentă (mici
parcele de vie, culturi legumicole sau horticole) şi pe care se practică o
agricultură mai intensivă. Aşezarea disociată are o reţea mult mai bine
constituită şi mai stabilă de uliţe, în comparaţie cu aşezarea dispersată,
această reţea, ca şi dispunerea locuinţelor în vatră, manifestând adaptări
variate şi ingenioase la relieful local şi la reţeaua hidrografică locală, mai
ales că aşezările de acest tip sunt frecvent situate în regiuni cu un relief
având un grad de fragmentare destul de avansat (de ex., Podi şul Moldovei,
nordul Depresiunii Transilvaniei ş.a.).
Aşezările rurale disociate cunosc numeroase variante şi poartă
denumiri foarte diferite, şcoala antropogeografică germană remarcându-se
prin detalierea analizei variantelor în cauz ă, dintre care nu menţionăm
decât două :
A. Satul nebulos (Haufendorf ), caracterizat printr-o reţea complicată
de uliţe, cu o vagă tendinţă de orientare radiară. Uneori, aşezarea
respectivă prezintă o densitate ceva mai mare a locuin ţelor în apropierea
intersecţiilor, evidenţiind un caracter polinuclear derivat din concre şterea
unui anumit număr de cătune preexistente. Satul nebulos este cel mai
răspândit dintre toate tipurile de sat din România (Podişul Moldovei,
Subcarpaţi etc,) dar este prezent, pe spa ţii largi, şi în vestul Ucrainei,
Germania ş.a.
B. Satul linear (Reihendorf , în terminologia germană) este dezvoltat
unidirecţional, de regulă în lungul unei văi (mai ales, în zone montane şi
colinare, cu un relief mai mult sau mai pu ţin energic), pe o parte sau pe
ambele părţi ale văii, alteori în lungul grindurilor fluviale din delte (de ex.,
în Asia Musonică). În România este cât se poate de caracteristic pentru
majoritatea văilor fluviale din Carpaţi, din Podişul piemontan Getic ş.a.
27
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 23/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
28
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 24/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
parte, juxtapuse, prezentând spre uliţă un front continuu, fără spaţii libere,
cu un aspect cvaziurban. Terenul agricol este dispus aproape exclusiv în
moşia aşezării, în vatră rămânând doar fragmente insignifiante (câteva
straturi de legume sau flori, câţiva pomi fructiferi).
Aşezarea rurală concentrată este, în primul rând, expresia tendinţei
de valorificare optimă a disponibilului de teren agricol şi a menţinerii în
folosinţă agricolă a porţiunilor celor mai productive din mo şie – de ex.,
aşezările foarte compacte din oazele Africii de Nord.
Foarte frecvent, aşezarea rurală concentrată este o consecinţă a
folosirii tradiţionale a moşiei satului, într-un sistem comunitar, în maniera
asolamentului bianual sau trienal, care impunea rotaţia anuală a modului
de utilizare a celor două sau trei sole (A, B, C), fiecare familie dispunând de
cel puţin câte o parcelă (1...n) în fiecare solă. De multe ori, astfel de sate,
legate de asolamentul tradiţional, sunt sate de colonizare medievală, aşa
cum au fost satele coloniştilor germani din estul Germaniei, vestul Poloniei
sau sudul Depresiunii Transilvaniei (fostele sate săseşti). Caracterul
concentrat al satelor germane a fost împrumutat şi de populaţia locală –
cazul satelor româneşti din Depresiunea Sibiului.
Concentrarea locuinţelor în vatră poate fi şi rezultatul necesităţilor
de apărare – cazul satelor din situri defensive (dominante) ale Europei
mediteraneene sau din M.ţii Atlas (satul de tip ksar , din Maroc). Dintre
variantele de sat concentrat, menţionăm doar patru :
A. Satul concentrat cu un spaţiu neconstruit central, folosit ca păşune
( green, în Marea Britanie) şi ca loc de pia ţă, loc de dans, loc pentru biserică
şi cimitir etc. În estul Germaniei sau în ţinutul Bistriţei, din nord-estul
Transilvaniei, acest spaţiu central are o formă lanceolată şi este cunoscut
sub numele de Anger , satul de acest gen fiind numit Angerdorf.
B. Satul-stradă , axat pe o arter ă preferenţială de circulaţie, foarte
frecvent în vestul Poloniei, Ungaria etc. În literatura germană poartă
denumirea de Strassendorf.
29
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 25/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
30
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 26/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
31
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 27/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
32
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 28/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
11
De exemplu, aşa numitele lauzes, din Masivul Central Francez
12
Piatr ă de talie, extrasă din calcare sarmaţiene, denumită cotile ţ .
13
De exemplu, în S. U. A., în pofida standardului înalt de via ţă, în mediul rural 80
% din locuinţe sunt construite din lemn, expresie a tradiţiei casei de lemn ridicate expeditiv
de pionierii colonizării, într-o arie odinioar ă foarte bogată în lemn.
33
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 29/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
34
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 30/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
(sate – puţ), intrările, situate la mai multe nivele, fiind legate prin scări
săpate în aceeaşi pereţi (situaţii cunoscute din Libia şi Tunisia); o variantă
tranzitorie este aceea a locuinţelor parţial excavate într-un perete natural de
stâncă şi parţial construite, în faţa acestuia (de exemplu, în Franţa,
14
În regiunile cu precipitaţii mai bogate (nordul Orientului Apropiat, America
Centrală etc.) trebuie lăsat şi un tavan mai gros, pentru a nu permite infiltrarea apei sau se
foloseşte un strat protector, solid – de exemplu, un strat de calcar mai dur, care protejeaz ă
un stat de marnă în care se sapă locuinţa.
35
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 31/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
36
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 32/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
3. GEOGRAFIA AŞEZĂRILOR URBANE
37
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 33/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
38
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 34/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
39
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 35/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
40
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 36/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
41
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 37/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Câmpiei Olteniei, din România) există aşezări foarte mari dar cu tr ăsături
perfect rurale iar, pe de alt ă parte, există şi regiuni, cum este Preria nord-
americană, cu aşezări relativ mici dar care nu sunt rurale, deoarece
habitatul este foarte dispers şi unde cea mai mică aglomerare, cu funcţii
comercială, administrativă şi educaţională, capătă trăsături orăşeneşti.
- criteriul aspectului exterior şi al dotă rilor , aplicat în practică în
India şi în Guatemala, în acest din urmă stat fiind considerate oraşe
localităţile care dispun de ap ă curentă. Şi acest criteriu este discutabil,
deoarece, dacă în ţările în curs de dezvoltare chiar unele ora şe mari, cu
funcţii urbane bine definite, au dotări urbane necorespunzătoare (absenţa
apei curente, a pavajului, a transportului în comun), în timp ce în ţările
dezvoltate chiar şi cele mai mici a şezări rurale dispun de toate dot ările
edilitare iar clădirile au un aspect orăşenesc
- criteriul originii, oraşul fiind mai nou ca satul şi fiind o formă de
aşezare, la început foarte rară, care a apărut pe o anumită treaptă de
evoluţia a societăţii, odată cu diferenţierea socială, cu accentuarea
diviziunii sociale a muncii (individualizarea me şteşugarilor şi a
comercianţilor de agricultori) şi cu apariţia statului
Datorită dificultăţii definirii oraşului pe baza unor criterii
cantitative precise, o serie de state practic ă sistemul atribuirii calităţii
urbane prin repertorii legislative reînnoibile – Anglia, Norvegia, Belgia,
Bulgaria, România, Polonia, Ungaria ş.a., ceea ce înseamnă, însă, acceptarea
unei mari doze de subiectivitate şi riscul apariţiei unor mari diferenţe
42
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 38/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
15
„Fully fledged towns”, după R. Dickinson, 1932
43
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 39/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
44
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 40/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
45
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 41/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
16
După cum am văzut, în unele state latino-americane, a şa cum este Venezuela,
gradul de urbanizare este vădit exagerat, prin stabilirea mult prea jos a pragului statutului
urban.
17
Prezenţa Austriei în acest grup este efectul unei statistici excesiv de exigente, pe
baza unui prag mult prea ridicat al taliei localităţilor cu statut urban
46
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 42/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
anii 1900 – 1950. După anul 1950 se poate observa, însă, o oarecare reducere
a decalajului dintre cele două ritmuri de creştere, consecinţă a plafonă rii la
un nivel superior a procesului de urbanizare în statele industriale
dezvoltate şi a ajungerii la vârf a exploziei demografice în mediul rural al
ţărilor în curs de dezvoltare, adic ă al acelora care contribuie în cea mai
mare parte la creşterea populaţiei Globului în perioada contemporan ă.
47
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 43/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
18
Nu trebuie neglijat faptul c ă oraşele mari şi, mai ales, aglomera ţiile cresc şi prin
înglobarea unui număr apreciabil de localităţi înconjur ătoare, nu numai prin sporul propriu-
zis al populaţiei
19
Ca şi multe oraşe mari din lumea occidentală, Essen chiar pierde populaţie în
ultimii ani, ca urmare a pierderii treptate a rolului rezidenţial al păr ţilor centrale, în favoarea
plecării populaţiei spre ariile suburbane apropiate.
48
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 44/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
20
Nu trebuie neglijat nici efectul de frână în dinamica populaţiei produs de
imensele pierderi din timpul celui de al Doilea R ăzboi Mondial – la Odessa, Sankt
Petersburg (pe atunci denumit Leningrad), Volgograd (pe atunci – Stalingrad), Hamburg
(care a pierdut peste 1 mil. de locuitori), Köln (cu pierderi de peste 0,5 mil. de locuitori,
adică 90 % din populaţie), Berlin, Var şovia, Marsilia (0,3 mil. loc. – o treime din
populaţie), Lyon (0,14 mil. loc, - o şesime din populaţie), Iaşi etc.
49
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 45/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
3-lea al sec. al XX-lea şi care avea deja 284 mii loc. în 1956, ajunsese la 419
mii loc. în 2002, Ekaterinburg, metropola industrială a Munţilor Urali, deşi
mai vechi, a crescut de la 0,71 mil. loc., în 1956, la 1,293 mil. loc. în anul
2002, iar Novosibirsk, metropola regională a Siberiei de Vest – de la 0,73
mil. loc., în 1956, la 1,426 mil. loc. în 2002. Îns ăşi Moscova, vechea reşedinţă
imperială, resuscitată de sovietici ca expresie a unei noi îndepărtări de
Occident, trece astăzi printr-o fază de creştere susţinută, populaţia
50
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 46/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
21
Marele oraş Shanghai a avut în 1990 – 1995 o cre ştere medie anuală de numai
3,6 ‰ .
51
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 47/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
22
Între 1990 şi 1998 centrul aglomera ţiei Philadelphia a pierdut 150 mii de loc.,
dezurbanizarea aceasta aparentă fiind caracteristică şi pentru alte aglomeraţii şi conurbaţii,
ca Baltimore, Washington, Boston, Detroit. Seattle-Tacoma, Cleveland-Akron,
Minneapolis-Saint Paul ş. a. m. d.
52
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 48/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
valori medii anuale ridicate ale bilanţului migratoriu, pentru anii 1951 –
1971, care depăşesc bilanţul natural, s-au înregistrat la oraşele dinamice,
din nordul industrial şi din centru - Torino (19,6 ‰), Bologna (15,8 ‰),
Modena (15,0 ‰), Roma (14,6 ‰) ş. a.23. În S. U. A. o serie de ora şe şi
conurbaţii foarte dinamice, din vest şi din sud, ca Las Vegas, Austin,
Phoenix, Atlanta, Portland-Salem, Orlando, Denver, Houston-Galveston,
Dallas-Fort Worth etc., au sporuri medii anuale totale de ordinul a
20 – 60 ‰, formate într-o proporţie de 70 – 90 % pe baza bilanţului
migratoriu. În România, în anii industrializării forţate, generate de politica
economică bazată pe o planificare centralizată (1949 – 1989), s-au
caracterizat printr-un bilanţ migratoriu pozitiv, care depăşea bilanţul
natural, acele oraşe spre care au fost dirijate investiţii industriale masive –
Târgul Mureş, Iaşi, Galaţi, Bacău, Piteşti, Piatra-Neamţ, Focşani, Deva,
Târgul Jiu, Vaslui, Slatina, Buzău, Turnu-Severin, Borşa ş.a.
În statele clasice de imigrare, contribuţia imigraţiei la bilanţul
migratoriu continuă să fie substanţială, chiar dacă nu mai atinge proporţiile
de la începutul secolului al XX-lea. Astfel, în S. U. A., numai în anul 1997, la
New York s-au aşezat 107 000 imigranţi, la Los Angeles – 82 000 iar la
Miami – 47 000, urmând apoi aglomeraţiile Chicago şi Washington.
Şi în unele ţări în curs de dezvoltare, dinamica economică
plurivalentă a unor metropole, aici în cadrul unei economii liberale, creează
un bilanţ migratoriu cu valori ridicate – de exemplu, în Brazilia, în anii
postbelici, creşterea populaţiei primelor opt metropole ale federa ţiei a avut
23
După M. Nicoletti, 1978
53
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 49/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
54
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 50/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
24
Unul dintre oraşele cele mai grav lovite de declin din S. U. A., din care, numai
în anii 1980 – 1990 a plecat peste o p ătrime din locuitori, din cei r ămaşi 65 % tr ăind pe
seama ajutorului public.
55
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 51/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
25
În România, în anii 1977 – 1992, unele oraşe mici, neindustrializate sau
monoindustriale, ca Bereşti, Odobeşti, Însur ăţei, Pogoanele, Curtici, Iernut, Bicaz ş.a., au
înregistrat bilanţuri migratorii negative atât de profunde, încât acestea nici nu au mai putut
fi compensate de sporul natural.
56
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 52/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
57
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 53/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
care va trăi în oraşele foarte mari, de peste 500 mii locuitori, din popula ţia
urbană totală a statelor în curs de dezvoltare, în scădere şi în perioada
26
În primul rând aglomeraţia Ciudad de Mexico, care, în realitate, şi-a încetinit în
mod evident ritmul de creştere, acesta limitându-se la 10 ‰ anual în perioada 1980 – 1999;
prognozele mai apropiate de noi indic ă un ritm şi mai scăzut, de numai 5 ‰ anual, pentru
anii 2000 – 2010.
27
Se apreciază că în China pragul egalităţii dintre numărul populaţiei urbane şi cel
al populaţiei rurale va fi trecut în jurul anului 2025.
58
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 54/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Populaţia Populaţia
estimată Populaţia estimată Populaţia
Aglomeraţia de O.N.U. reală în Aglomeraţia de O.N.U. reală în
urbană în 1980 2005 urbană în 1980 2005
pentru pentru
anul 2000 anul 2000
Tokyo- Yokohama 23,70 34,00 Karachi 12,20 13,80
Ciudad de Mexico 31 - 32 22,30 Moscova 10,10 13,65
Seul 14,20 22,10 Shanghai 23,70 13,40
New York 22,40 21,80 Buenos Aires 13,20 13,35
São Paulo 25,8 - 26 20,00 Dhaka 11,20 12,75
Mumbai (Bombay)
Delhi-Faridabad 17,10
13,30 19,40
19,00 Rio de Janeiro
Londra 19,00
11,50 12,00
11,95
Los Angeles 14,20 17,75 Teheran 12,70 11,65
Jakarta-Bogor 16,60 16,85 Istanbul 11,90 11,25
Osaka-Kobe- 16,00 16,75 Lagos 11,90 10,80
Kyoto
Calcutta 17,70 15,35 Beijing 12,00 10,70
Cairo – al-Jizah 13,20 15,25 Paris 9,20 9,80
Manila 12,30 14,55 Chicago 9,00 9,70
Tabel nr. 2. Populaţia marilor aglomeraţii urbane ale Globului estimată pentru
anul 2000 şi populaţia lor reală în 2005
28
Din numeroasele clasificări dimensionale ale oraşelor, o reţinem pe aceea
propusă de O. N. U., care diferenţiază 6 categorii :
59
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 55/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
60
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 56/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 4 – Repartiţia spaţială a marilor aglomeraţii urbane ale Globului
61
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 57/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 58/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
63
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 59/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
loc., în Iran, Ciudad de Mèxico – 22,3 mil. loc., Cairo – 15,2 mil. loc., în
Egipt, Bagdad, în Irak), fie în aria înaltă a zonei intertropicale, cu condiţii
climatice mai acceptabile pentru europeni (Bogotà – 8,1 mil. loc., în
Columbia), fie în apropierea unor excep ţionale resurse minerale
(Johannesburg – 7,1 mil. loc., în Africa de Sud).
Aşa după cum am văzut de la bun început, distribuţia geografică a
oraşele mari ale Globului respectă în linii mari distribuţia regiunilor cu o
64
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 60/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
II. Cele mai puţin avansate din statele în curs de dezvoltare, cu oraşe
mari de talie relativ modestă (170 000 – 500 000 locuitori) şi cu o pondere
foarte redusă a populaţiei care trăieşte în oraşele mari (sub 30 %). Aceste
state sunt foarte comune în Africa (Madagascar, Tanzania, Mozambic,
Nigeria, Sudan, Etiopia) şi în sudul Asiei (India, Sri Lanka, Nepal, Uniunea
Myanmar), doar excepţional fiind prezente în Asia Centrală (Tadjikistan,
Kirghizstan ş.a.), în sud-estul Europei (Romînia, Albania, Bosnia-
65
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 61/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
66
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 62/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
na ţională, atunci ele definesc pozi ţia (sau poziţia geografică) a oraşului
respectiv iar atunci când ele sunt considerate la o scară locală, atunci ele
definesc situl (poziţia topografică) a acestuia 30.
30
Termenul de situa ţ ie trebuie rezervat pentru localizarea oraşului în funcţie de
coordonatele geografice.
67
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 63/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
68
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 64/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
69
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 65/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
70
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 66/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
navigaţie, căi ferate), cu un caracter aproape strict radiar, care au căutat să
asigure controlul capitalelor (Paris, Moscova) asupra unui teritoriu cât mai
larg, plecând din capitalele respective spre toate punctele cardinale.
c. poziţia de intersecţie intramontană se distinge, în comparaţie cu
primele două subtipuri, prin dimensiunile, de regulă mai mici, ale
unităţilor montane în care se conturează punctele urbigene şi prin
caracterul mult mai obligatoriu al utilizării anumitor pasuri, văi şi culoare
fluviale de către circulaţia majoră, care nu găsesc decât prin acestea sau în
lungul acestora o posibilitate lesnicioasă de organizare.
Un exemplu excelent este cel al poziţiei Braşovului, oraşul
românesc cu cea mai bună poziţie geografică, unde se întretaie
drumurile naturale dinspre Câmpulung (prin Culoarul înalt Bran –
Rucăr), Ploieşti (prin pasul Predeal), Buzău (pe valea superioară a
Buzăului), Oneşti (prin pasul Oituz), depresiunile Ciuc – Giurgeu (pe
valea superioară a Oltului), Dealurile Târnavelor (prin defileul Racoş) şi
depresiunea Făgăraşului (prin înşeuarea Vlădeni). În Alpii francezi o
poziţie asemănătoare este aceea a ora şului Grenoble, dezvoltat în faţa
convergenţei drumurilor care coboară din trei pasuri înalte dinspre
Italia – Micul Saint-Bernard (de unde coboară valea râului Isère), Mont-
Cenis (petraversând
a Isèrei, valea râuluiPrealpii
Arc) şi calcaro
Mont Genèvre, în timp
şi printr-un ce valea
frumos inferioar
defileu (cluse)ă
leagă culoarul Ronului. În Tirol se remarc ă oraşul Innsbruck, situat pe
drumul vest – est de pe valea Innului, la intersec ţia cu drumul N – S,
dinspre Bavaria spre pasul Brenner, acesta creând una din trecerile cele
mai comode spre Verona şi Câmpia Padului.
d. În fine, poziţia de etapă este aceea în care doar unul din drumurile
naturale care se intersectează în punctul urbigen se distinge ca importan ţă,
71
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 67/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
72
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 68/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
73
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 69/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Bremen).
În delte, condiţiile naturale sunt, de regulă, mai puţin favorabile
pentru navigaţie (datorită adâncimii mici a apelor marine în dreptul
acestora şi a unei active acumulări fluvio-maritime). Porturile preferă o
poziţie relativ laterală faţă de delte, ceea ce asigură totuşi penetraţia în
interiorul continentului în lungul axului fluvial – de exemplu, Marsilia,
Alexandria sau Càdiz. Aceasta nu exclude, însă, complet, valorificarea
74
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 70/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
75
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 71/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
76
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 72/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
77
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 73/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
78
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 74/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
31
Termen generalizat de la Atena şi folosit pentru multe ora şe-cetăţi
32
Roma antică a îmbr ăcat iniţial mai multe înălţimi, situate în imediata apropiere
a cursului inferior al Tibrului, aflat la o altitudine foarte mic ă, de 8 – 12 m – Ianicul (85 m),
Palatin (51 m), Esquilin (54 m), Capitoliu (46 m), Quirinal (61 m), Viminal (56 m), Caelius
(49 m), Aventin (46 m) şi Pincius (61 m).
79
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 75/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
33
De unde şi toponimele de genul Alcàzar , Alcàzaba, Alcalà, Medina
80
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 76/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
renumitele sale fortificaţii duble, Lyon, care avea situl iniţial pe înălţimea
Fourvière), Italia (Genova), Elveţia (Zürich), Scoţia (Edinburgh), Grecia
( Atena), Algeria ( Alger ) ş. a. m. d.
Ultimele situri dominante au fost cele alese în perioada de început a
colonizării europene de dincolo de Atlantic, de exemplu la Montréal, oraş
înfiinţat pe o înălţime care domină cu 220 m valea fluviului Sfântul Lauren ţiu.
Siturile de pe înălţimi, de tip dominant, au devenit foarte
incomode în perioadele modernă şi contemporană, punând probleme
grele traficului urban, impunând amenajarea unor tuneluri stradale, a
unor funiculare etc. (de exemplu, la Genova sau la Gorizia, în Italia, la
Lausanne, în Elveţia). Se poate considera că rolul acestui tip de sit este
perimat, în faţa creşterii rolului poziţiei, chiar dacă acordă oraşelor
importante valenţe peisagistice, exploatabile turistic.
Situl de tip dominant cunoaşte mai multe variante :
a. Situl de promontoriu. Acesta poate fi, la rândul său, de două subtipuri :
- de confluenţă , în cazul adâncirii puternice a unor văi confluente în substrat.
Exemple frumoase sunt cele ale siturilor oraşelor Segovia, din Spania
sau Passau, de la confluenţa Dunării cu râurile Inn şi Ilz34;
- de peninsulă – de exemplu la Istambul, Lisabona, Alger sau Constanţa
(anticul Tomis).
b. Situl de istm. Acesta poate fi :
- între două golfuri (de exemplu, la Corint, în Grecia);
- între două lacuri (numeroase exemple pot fi date din nordul Europei, ca
la Schwerin, în Mecklenburg).
c. Situl de meandr ă . Este utilizat în cazul meandrelor încătuşate şi cu
peduncul îngust, care poate fi închis uşor prin fortificaţii. Exemple clasice
sunt acelea ale oraşelor Besançon, din estul Fran ţei (într-o meandră a
34
Aceştia sunt cei mai importanţi afluenţi ai fluviului din cursul s ău superior şi au
sculptat o înălţime dominantă în gnaisul extremităţii sud-estice a Patrulaterului Boem,
înălţime fortificată încă din timpul romanilor, piesă de bază a apăr ării de pe limesul
danubian împotriva germanilor.
81
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 77/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
3.4.2.2. Situl insular . Acest tip de sit este utilizat în cazul unor ora şe
portuare sau, în cazul unor ora şe continentale, acolo unde relieful este prea
plat pentru a oferi condiţii de apărare.
a. În primul caz s-au utilizat - insule maritime propriu zise, de multe
ori apropiate de litoral - de ex., la Veneţia (într-un sit ales iniţial ca
protecţie împotriva hunilor, devenit însă defavorabil deoarece grupul de
insuliţe pe care s-a construit oraşul, folosind un mare număr de piloni de
lemn, ca fundaţie în terenul mlăştinos, iar ca axe de circula ţie – fostele
strâmtori dintre insule, înregistrează o mişcare de scufundare), la
Stockholm, Bremen, Läbeck, New York (oraş construit iniţial de olandezi în
insula Manhattan, dar care s-a extins ulterior şi pe alte insule apropiate),
la Cartagina antică, Bombay (astăzi denumit Mumbai – oraş complet
reconstruit de englezi, începând cu sec. al XVII-lea), Hong Kong etc.
Ora şele cu sit de insul ă maritim ă (de exemplu, Mumbai) sunt
ast ăzi grav ameninţate de tendinţa de ridicare a nivelului oceanului, ca
urmare a încălzirii climei planetare, şi sunt obligate s ă ia măsuri de
protecţie preventivă înc ă dinainte ca inundarea lor (par ţial ă sau totală)
35
Utilizată pentru fortificare încă de pe timpul tribului galic al sequanilor
82
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 78/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
36
În perioada romană oraşul s-a extins şi pe stânga Senei (în actualul Cartier
Latin, de pe înălţimea Montagne Sainte –Geneviève, dar în perioada migraţiilor s-a restrâns,
adă postindu-se din nou în ostrov; începând cu sec. al XII-lea, Parisul a crescut din nou,
ieşind de data aceasta pe malul stâng, într-o zon ă de albie major ă mlăştinoasă – actualul
cartier Marais.
83
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 79/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
84
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 80/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Originea şi evolu ţia fenomenului urban
3.5.
Oraşul este un fenomen uman relativ nou, care nu a fost cunoscut de
membrii societăţilor patriarhale. Premisele apariţiei oraşelor constau în
progresele tehnologice (apariţia metalurgiei – mai întâi a cuprului şi apoi, din
mileniul III a. C. – a bronzului, inventarea plugului, a sistemelor de iriga ţie, a
roţii, a bărcii cu pânze etc.), care au dus la o cre ştere a producţiei agricole, la
apariţia pe plan local a unor surplusuri locale comercializabile, la
perfecţionarea transporturilor, capabile să vehiculeze o cantitate sporită de
mărfuri şi la modificarea relaţiilor sociale, marcând trecerea la o societate
stratificată şi la organizarea statului. Toate acestea au impus conturarea unor
aşezări cu funcţiile de centre de schimb, în acelaşi timp şi centre statale, în care s-
a localizat aparatul administrativ, juridic, militar, fiscal şi clerical, şi în care, în
strânsă relaţiile cu schimburile, s-au dezvoltat şi meşteşugurile, aici aşezându-se
meşteşugari specializaţi, care s-au desprins treptat de agricultură.
Sub influenţa ideilor evoluţionismului, în rândul unor geografi, ca
Fr. Ratzel, dar şi al unor istorici, filosofi şi urbanişti, începând cu a doua
jumătate a sec. XIX, şi-a făcut loc, în abordarea evoluţiei fenomenului
urban, o concepţie organicist-fatalistă , conform căreia oraşul este comparat
cu o fiinţă vie, care se naşte, se dezvoltă, ajunge la un apogeu şi apoi intră
într-un declin, finalizat cu senilitatea şi dispariţia.
85
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 81/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
37
Un număr apreciabil de oraşe vechi au dispărut (Sparta, Babilonul etc.) dar de
fiecare dată cauzele au fost altele, neputându-se face o generalizare a cauzelor dispari ţiei
oraşelor.
86
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 82/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
87
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 83/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
sub numele de Altân Tepe. Deşi relativ numeroase, cele mai evoluate oraşe
timpurii ale Mesopotamiei nu depăşeau o populaţie de 7 000 – 20 000
locuitoriCiviliza
fiecare.ţia preindoeuropeană (dravidiană) a bazinului Indusului,
căreia i se presupun unele relaţii cu Sumerul, deşi ceva mai târzie
(începând de la 2 300 a. C.) a dezvoltat oraşe sub protecţia unor citadele,
surprinzător de evoluate ca nivel edilitar, dotate cu apă curentă, pavaj
etc., dar al c ăror nume nu ne este cunoscut. Cele mai importante dintre
acestea au fost descoperite pe locul aşezărilor actuale Mohenjo Daro,
Harappa şi Kot Diji, dintre care, primul atingea probabil o popula ţie de
15 000 locuitori. Această civilizaţie urbană a cuprins şi nord-vestul
Câmpiei Gangelui (descoperirile de la Alamgirpur), Punjabul (Rupar) şi
peninsula Kathiawar (Surkstada)
În Liban începuturi urbane timpurii (de la 3 200 a. C.) sunt
cunoscute de la Byblos, urmând apoi dezvoltarea oraşului Ugarit, de pe
litoralul Mediteranei, dezvoltarea oraşului Ebla, din nord-vestul
Mesopotamiei, cu apogeul în jurul anului 2350 a. C.. Civilizaţia cretană (2
000 a. C. - 1 400 a. C) a fost prima civiliza ţie urbană europeană,
personalizată prin arhitectura compactă a oraşelor sale palaţiale –
Knossos, Phaistos ş.a. Simultan, fenomenul urban s-a extins pe litoralul
vestic al Asiei Mici, unde, în mileniile III – II a. C. (cu apogeul la 1 800 –
1 300 a. C.) a prosperat marea aşezare despre care se crede a fi fost Troia
din legendele homerice.
Civilizaţia chineză a ajuns la un nivel urban în secolul al XVI-lea
a. C., în timpul dinastiei Shang, cu nucleul în bazinul lui Huang-he (în
nordul provinciei Henan), apariţia primelor oraşe coespunzând cu
trecerea de la agricultura itinerantă a neoliticului la sedentarizare. Cel
mai vechi oraş cunoscut a fost Buo (la vest de Zhengzhou), urmat de
însuşi oraşul Zhengzhou şi, din jurul anului 1 400 a. c. – de Yin (astăzi
Anyang38).
O consecinţă a penetraţiei indoeuropenilor a fost dezvoltarea
civilizaţiei miceniene (egeene) din Grecia de astăzi, prima civilizaţie urbană
din Europa continentală, cu o vădită amprentă militară şi aşezări
puternic fortificate, în situri defensive, ridicate începând cu secolele XVII
– XVI a. C. – Micena, Tirint ş.a. Urmaşa acesteia, cu mult superioară
(începând din secolul VIII a. C.) a fost civilizaţia urbană greacă , cu oraşe
apărute şi acestea în situri defensive (Atena, Argos, Theba ş.a.) dar care
au ajuns la cel mai înalt nivel din vremea lor, din punctul de vedere al
dezvoltării meşteşugurilor În fine, în mileniul I a. C. s-au dezvoltat
civilizaţia urbană greacă, care le-a depăşit pe toate cele anterioare, prin
38
Să păturile arheologilor chinezi de la Yin au ar ătat că numai o parte din ora ş era
fortificat (incluzând palatele şi templele, grupate pe o colină dominantă), în vreme ce
numeroşi meşteşugari (olari, producători de obiecte de bronz sau os, distilatori de rachiu)
locuiau în afara zidurilor (J. P. Desroches, 1973)
88
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 84/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
39
Întreruperea comer ţului cu grâu dinspre Marea Neagr ă, în anul 405 a. C. a
produs chiar decăderea temporar ă a Atenei.
40
Numită de greci Theba, dar care nu trebuie confundată cu Theba din Grecia
89
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 85/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Astfel,
contribuit ţelei de oraşşie statele
ImperiulreMacedonean
la îndesirea succesoare
importante ale de
în Europa acestuia au
Sud-Est,
Orientul Apropiat, Egipt, Persia şi bazinul Indusului; cel mai important
oraş elenistic a fost Alexandria din Egipt, a cărui populaţie se pare că
depăşea 200 000 de locuitori, alte mari oraşe elenistice fiind Antiohia41,
Heliopolis, din actualul Liban (ulterior denumit Baalbek), Seleucia din
Mesopotamia şi Taxila din bazinul Indusului, toate construite dup ă un
plan sistematic.
Cel mai consecvent promotor al urbanismului sistematic a fost
Imperiul Roman, constructor al unui număr extrem de mare de oraşe din
centrul şi sudul Italiei de astăzi, din apropierea litoralului mediteranean
al Franţei (Narbo - astăzi Narbonne, Arelate – astăzi Arles, Neumasus –
astăzi Nîmes) şi al Spaniei actuale, din Anglia, din Orientul Apropiat şi
de pe ţărmul Africii de Nord, dar care a şi dezvoltat oraşe preexistente,
ale etruscilor, fenicienilor sau grecilor. Cele mai multe ora şe romane au
îmbinat funcţia strategico-politică cu funcţia comercială, fiind legate
printr-o reţea de drumuri, foarte bine construite, care facilitau atât
schimburile cât şi mişcările de trupe. Populaţia lor avea o origine
geografică şi o structură etnică extrem de eterogenă, ceea ce a grăbit
procesul de romanizare. Cu excepţia Romei, oraş dezvoltat în mod
spontan, oraşele romane au fost construite după un plan geometric,
rectangular, care se pare că a fost împrumutat de la civilizaţiile epocii
metalelor din Italia nordică42. Acest plan rectangular se păstrează foarte
bine în centrele istorice ale multor oraşe actuale, ca Torino ş.a.
41
Ulterior, unul din cele mai importante centre ale cre ştinismului
42
Civilizaţia Terramara, din Câmpia Padului, dintre 1 500 şi 1 000 a. C.
90
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 86/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
91
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 87/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
43
Înfiinţată la 814 a. C
92
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 88/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
93
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 89/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
94
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 90/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
44
O curiozitate a Africii Subsahariene este aceea a formării unor state medievale
(de exemplu, Dahomey ş.a.), în care nu s-a ajuns pe atunci la un nivel urban, capitalele fiind
simple aşezări rurale.
95
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 91/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Japonia (Nara, din sec. VIII, cea dintâi capitală, urmată de Kyoto),
Cambodgea, Thailanda şi Uniunea Myanmar.
Oraşul medieval din Asia şi Africa de Nord şi-a păstrat tot timpul
un caracter foarte eterogen al populaţiei, din punctul de vedere al structurii
etnice şi confesionale, de multe ori diversele comunit ăţi etno-confesionale
având şi un anumit specific profesional, locuind relativ autonom, în
cartiere proprii, în relaţii reciproce de ostilitate, şi având statute politico-
sociale proprii, ca rezultat al stratificării istorice a diferitelor civilizaţii (de
ex., la Ierusalim, la Beijing – vezi fig. 7 -, în oraşele indiene etc.)
Ora şul medieval a întrunit trei elemente componente, uneori
diferen ţiate spaţial şi creând o structur ă polinucleară a aşez ării, alteori
trăind într-o strânsă simbioză – elementul feudal, elementul ecleziastic şi
elementul burghez.
Elementul feudal-defensiv (curtea stăpânitorului local, sub formă de
castel sau palat, sediile aparatului administrativ-financiar şi militar,
locuinţele curtenilor şi servitorilor etc.) a fost de multe ori determinant, cele
mai multe oraşe europene sau japoneze formându-se în jurul castelului
feudalului, al regelui sau împăratului, acesta preluând de multe ori situl
centrului unui oraş antic. Acest fapt este evidenţiat şi de toponimie (tema –
burg = „cetate” din numele multor oraşe germane, castle din numele multor
oraşe engleze, château sau châtel, din numele multor oraşe din Franţa sau
Elveţia, vár din multe toponime urbane maghiare etc.).
Elementul ecleziastic exprima rolul deosebit al bisericii în via ţa
societăţii, biserica fiind şi singura instituţie care depăşea cadrul statal local,
având o organizare centralizată şi ierarhizată. În oraşe funcţionau un număr
foarte mare de sedii de arhiepiscopii şi episcopii, biserici şi mănăstiri (de
exemplu, la Roma, la Paris, la Bamberg etc.) iar uneori înfiinţarea unei
mănăstiri sau episcopii, multe ulterior dispürute, însemnând însăşi
constituirea primului nucleu de urbanizare (de ex., la Münster, Würzburg,
Brandenburg sau Oldenburg, în Germania, la Sankt Gallen, în Elve ţia, Solca,
96
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 92/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
97
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 93/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
imperială. Începând din sec. al XII-lea majoritatea oraşelor noi s-au fondat pe
baza unei carte care asigura libertăţi şi privilegii orăşeneşti (de exemplu,
carta lui Ludovic al VI-lea, din 1108 – 1137, pentru ora şele franceze); un
statut asemănător l-au avut şi oraşele din Transilvania.
Din secolele XI – XII şi în Europa se poate constata un nou avânt
al fenomenului urban, ca urmare a refacerii treptate a leg ăturilor
comerciale, a dezvoltării meşte şugurilor şi a consolidării corporaţiilor
comercial-me şte şugăre şti.
Primele noi metropole comerciale angrenate în acest nou avânt au
fost oraşele libere italiene, în frunte cu Veneţia (care ajunsese la 190 000
loc., în 1422), Florenţa (care avea 90 000 loc., în 1338), Genova, Pisa şi
Siena; dar, din secolele XIV – XV economia Europei mediteraneene intr ă
într-o fază de evoluţie mai lentă, în timp ce se ridică mult mai repede
oraşele de la Marea Nordului şi de la Oceanul Atlantic, prefigurând
epoca expansiunii coloniale de mai târziu – cresc acum foarte puternic
oraşele comercial-meşteşugăreşti flamande, în primul rând Gent şi
Brügge, care se ridică la nivelul metropolelor italiene, fiecare cu 50 – 80
mii locuitori45, urmate de Antwerpen şi de oraşele portuare ale Hansei
germane – Lübeck, Hamburg (18 000 loc.), Copenhaga ş.a. Cele mai multe oraşe
scandinave datează din secolele XIV – XV iar în Finlanda, Abo şi Viborg datează
din secolul al XIV-lea, fiind fondate de suedezi.
În China se instaurează stăpânirea mongolă, care aduce unele
elemente noi, hanul Kubilai construind, în 1280, noua capital ă Han
Balâk – astăzi Beijing, rămasă în rivalitate cu capitala de sud, Nanjing,
până în zilele noastre. Navigatorii şi comercianţii arabi au ridicat,
începând cu secolele XIII – XIV, primele oraşe de pe litoralul estic al
Africii - Mogadiscio, Mombassa, Malindi (Sofala) ş.a.46.
În America andină, din secolul al XI-lea s-a dezvoltat civiliza ţia
inca, bazată, ca şi civilizaţia maya, pe cultura porumbului, şi aceasta o
civilizaţie destul de curioasă, cu multe lacune civilizaţionale
(necunoaşterea roţii, a scrisului, a irigaţiilor) şi cu o singură aşezare cu
adevărat urbană, la Cuzco, în timp ce celelalte a şezări mai însemnate au
45
Uneori, însă, înflorirea acestora a fost de scurt ă durată şi unele aşezări puternice
au decăzut ulterior – cazul oraşului flamand Ypern, care ajunsese în 1257 la 40 000 loc.,
pentru ca, în 1486, să scadă la numai 6 000 loc.
46
Acestea au fost distruse în secolul al XVI-lea de portughezi dar au fost apoi
reconstruite de arabii din Oman.
98
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 94/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
47
Cu toate acestea, şi de şi civilizaţia inca a fost oprită, din procesul ei normal de
evoluţie, începând cu sec. al XVI-lea, de cucerirea spaniolă, o serie de aşezări inca, inclusiv
Cuzco, s-au menţinut până astăzi.
48
Tenochtitlan ajunsese, la începutul secolului al XVI-lea, la o popula ţie de circa
140 000 locuitori.
99
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 95/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
100
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 96/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
49
De exemplu, industria textilă a lânii din Anglia şi Scoţia acelor timpuri,
localizată de preferinţă în regiunile montane şi de podiş înalt, specializate în creşterea
ovinelor şi dispunând de resurse de energie hidraulică.
50
De exemplu, la Chartres, în Franţa
51
Cele mai cunoscute sunt cele denumite în francez ă beffrois, din oraşele
flamande, impuse de platitudinea reliefului
101
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 97/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Una din cele mai importante premise ale apariţiei oraşelor moderne au
constituit-o Marile Descoperiri Geografice, care au deschis calea colonizării de
către europeni a Americii, Australiei, Africii şi a unor întinse ţinuturi din Asia,
colonizare însoţită de punerea în valoare, pe scară largă, a unor imense resurse
naturale, până atunci foarte slab utilizate, de creşterea substanţială a gradului
de populare al unor întinse arii anterior slab locuite sau complet nepopulate,
ca şi de accentuarea, fără precedent, a relaţiilor economice internaţionale, toate
impunând crearea unei noi reţele de oraşe coloniale, chiar acolo unde au existat
unele începuturi de viaţă urbană. Noile oraşe coloniale, ridicate de europeni,
au reprezentat şi punctele de sprijin ale procesului de colonizare însuşi, porţile
de penetraţie spre ţările şi continentele cucerite precum şi punctele de intrare
ale marelui flux migratoriu internaţional al epocii moderne.
Primele oraşe ale colonizării europene au fost cele din America
Latină, construite, mai ales de spanioli şi portughezi, dar şi de francezi,
atât pe platourile înalte ale Americii Centrale şi ale Americii andine
(Ciudad de Guatemala - 1524, Guadalajara - 1530, Santa Fé de Bogotà – 1532,
Sucre – 1538,
contactul La Paz
extern – 1551, Monterrey
al Anzilor (Lima - 1533,– 1560, Puebla, Chihuahua), cât şi pe
Santiago de Chile – 1541, Tucuman
– 1565, Còrdoba - 1573) sau, în fine, în calitate de porturi, pe litoral (Buenos
Aires52 - 1536, Rio de Janeiro – 1564, Vera Cruz, Bahia). Atracţia
extraordinară exercitată de zăcămintele de metale preţioase asupra
conquistadorilor a făcut ca unele oraşe să fie construite chiar la altitudine
mare, în condiţii grele de viaţă (Potosì , în Bolivia, la 4 100 m altitudine).
Organizarea oraşului latino-american pleacă de la prototipul oraşelor-
bastidă din Peninsula Iberică (vezi fig. 9), cu un plan, de regulă
rectangular, dar cu străzi destul de înguste şi o piaţă centrală,
rectangulară (Plaza Mayor ), în general dominată de o impresionantă
catedrală sau biserică barocă, bogat ornamentată; casele au, în general,
doar parter iar acoperişul, de olane, are apele uşor înclinate.
Ierarhia oraşelor latino-americane a suferit în timp modificări
substanţiale, prin ridicarea mai târzie a unor noi metropole, deosebit de
dinamice (de exemplu, São Paulo – ora şul cafelei), apariţia unor oraşe
industriale (de exemplu, Volta Redonda, în Brazilia) etc.
52
La un timp după înfiinţare Buenos Aires a fost păr ăsit, din cauza lipsei de apă
potabilă şi a atacurilor repetate ale amerindienilor, dar ulterior a fost reînfiin ţat.
102
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 98/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
103
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 99/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
53
Oraşul avea chiar şi o oper ă, precum şi singura clădire cu ascensor dintre
Chicago şi San Francisco !
104
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 100/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
105
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 101/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 10. Washington, capitala S.U.A., ora ş geometric, construit după planurile
urbanistului Pierre l’Enfant
106
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 102/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Multe din aceste fortificaţii s-au menţinut până astăzi iar în cazul în
care au fost îndepărtate, au lăsat în urmă spaţii libere în ţesutul urban, cu
107
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 103/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
108
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 104/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
109
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 105/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
110
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 106/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
111
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 107/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 13. Eisenhüttenstadt – oraş nou din estul Germaniei, construit în anii
economiei centralizat planificate: a. Centrul civic; b. Axa principal ă de
circula
Complexţie; me
c. Centre
şteşugăsecundare de servicii;
resc; h. Zona sanitarăd,
; i.e, Terenuri
f. Cartieresportive
de blocuri;
(dupg.ă
Schöller)
112
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 108/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
113
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 109/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
114
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 110/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
115
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 111/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
3.5.5. Oraşul viitorului
Creşterea previzibilă a populaţiei urbane, agravarea problemelor
circulaţiei interne şi dificultăţile generate de criza tot mai acută de spaţiu
pentru dezvoltarea urbană au generat o serie întreagă de proiecte constructive
de perspectivă, unele extrem de îndrăzneţe, probabil utopice, pe care nu facem
decât să le enunţăm, neexistând cât de cât siguranţa că ele ar putea să se
transpună în realitate, mai ales că majoritatea lor ar duce la crearea unui mediu
urban extrem de artificial, cu o densitate umană foarte înaltă, rupt de natură,
cât se poate de greu suportabil pentru eventualii locuitori:
116
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 112/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
117
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 113/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
118
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 114/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
119
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 115/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
tuneluri; acesta este cazul unor ora şe apărute într-un sit insular, ca New
York sau Stockholm.
Şi centurile de cale ferată pot reprezenta obstacole în cre şterea
oraşelor, mai ales acolo unde c ăile ferate au fost construite de timpuriu şi s-
a constituit o reţea foarte ramificată şi complicată, ca la Chicago. Uneori
aceste centuri feroviare sunt depăşite de creşterea urbană, dar alteori se
renunţă la porţiuni din vechile centuri feroviare54, într-o manieră
asemănătoare cu demolarea fortificaţiilor.
54
De exemplu, la Bucureşti, unde s-a renunţat la cea mai mare parte din centura
feroviar ă internă, inclusiv şi la prima gar ă a oraşului – gara Filaret,
120
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 116/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
121
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 117/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
55
Un caz caracteristic, printre oraşele mari din România, este acela al oraşului
Iaşi, cu tentacule care se depărtează mult de centru istoric, evitând versanţii, afectaţi de
alunecări, dar şi albiile majore, odinioar ă inundabile, şi preferând terenul optim pentru
construcţii, din lungul interfluviilor, al teraselor inferioare şi al glacisurilor coluvio-
proluviale.
56
În Marea Britanie o astfel de dezvoltare liniar ă este caracteristică pentru multe
oraşe mici, axate pe o cale de comunica ţie, şi este cunoscută sub numele de ribbon
development („creştere în formă de panglică”)
122
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 118/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
123
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 119/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
57
Din limba latină, cu sensul „în afara cetăţii”
124
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 120/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
58
Artizani care produc mobilă de înaltă calitate
125
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 121/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
126
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 122/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
127
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 123/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
128
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 124/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
129
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 125/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
130
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 126/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Un alt tip de conurba ţie este cel derivat din tendin ţa de strângere
59
În România, f ăr ă să existe vreo conurbaţie propriu-zisă, se poate admite ca o
conurbaţie minier ă în curs de formare gruparea de oraşe cu un profil funcţional foarte
îngust din bazinul carbonifer Pietroşeni, formată din Lupeni, Petrila, Vâlcan, Uricani ş.a..
131
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 127/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
60
În România, o conurbaţie de acest gen, în formare este aceea a grup ării
portuar-industriale Galaţi – Br ăila.
132
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 128/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Cea mai mare interurbaţie din Japonia este Hanshin (16,8 mil. loc.),
cu trei componente principale – Kyoto, vechea capital ă, astăzi
preponderent cu funcţii cultural-turistice, Osaka, oraş industrial-comercial,
şi Kobe, oraş portuar-industrial.
3.7.3. Aglomera ţiile (aglomera ţiile monocentrice)
Acestea sunt superorganisme urbane apărute în jurul unui singur
133
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 129/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
fel este acela al aglomera ţiei pariziene, compuse din Paris şi o serie întreagă
de oraşe dependente, dintre care majoritatea au ap ărut sau s-au urbanizat
sub influenţa dominantă a centrului; acest centru are in caracter
multifuncţional, totuşi şi o vădită orientare spre terţiarul superior
(administraţie centrală, finanţe etc.), în timp ce elementele secundare care
gravitează în jurul acestuia sunt specializate în direcţia administrativ-
turistică (Versailles), industrială (Saint-Denis, Saint-Ouen, Boulogne-
Billancourt), portuară (Gennevilliers), a transportului aerian (Roissy, Orly),
a învăţământului superior şi cercetării (Fontenay-aux-Roses, Massy,
Antony, Orsay etc.), rezidenţială de nivel superior (Meudon, Châtillon-
sous-Bagneux) ş.a.m.d. O altă aglomeraţie tipică, dar mai mică, s-a format
în nordul Franţei, cu centrul în ora şul Lille şi având ca elemente secundare
oraşele clasice ale industriei textile, Roubaix şi Tourcoing61.
Aglomeraţiile monocentrice au apărut în Europa Occidentală
(Marea Britanie - Londra, cea mai tipică şi cea mai veche aglomeraţie a
lumii, Manchester, Birmingham, Glasgow ş.a., Germania - Berlin etc.) şi în
nord-estul S. U. A. (New York) dar cu timpul s-au r ăspândit în toate
regiunile dens populate ale Globului, indiferent de nivelul dezvolt ării
social-economice (California – Los Angeles, Argentina – Buenos Aires,
Japonia - Tokyo, Rusia - Moscova, Azerbaidjan – Baku, China – Shanghai,
Beijing, R. Coreea – Seul, India – Mumbai, Iran, Nigeria etc.). Îns ă nu toate
oraşele mari ale globului sunt şi centre ale unor aglomeraţii propriu-zise,
astfel de oraşe mari apărând în regiuni cu o reţea urbană relativ rară şi într-
61
Unele aglomeraţii prezintă tr ăsături de tranziţie spre interurbaţii, prin raporturile
de dominanţă mai puţin nete între centru şi elementele secundare – cazul aglomera ţiei
Frankfurt, din Germania, care cuprinde toate a şezările din zona confluenţei Rin /Main
(Rüsselsheim, Wiesbaden, Mainz), unele din acestea manifestând totu şi o relativă
autonomie faţă de centru.
134
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 130/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
135
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 131/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
muncă spre centru sau alte elemente ale aglomera ţiei, conturul dincolo de
care preţul terenurilor rămâne constant, conturul dincolo de care gradul de
compactitate a aşezărilor rămâne şi el constant etc.). O delimitare este strict
necesară pentru instituirea unor organisme administrative pentru întreaga
superaşezare urbană, organisme care să regizeze condiţii optime de
dezvoltare. Cu toate acestea, limitele aglomeraţiilor, conurbaţiilor şi
interurbaţiilor rămân destul de vagi şi se află într-o permanentă evoluţie,
depăşind limitele fixate nu cu mult timp în urmă ale organismelor
administrative ale aglomeraţiei – de exemplu, limitele Marii Londre,
organism administrativ creat la începutul secolului al XX-lea, au fost mult
depăşite după cel de al Doilea Război Mondial şi au trebuit să fie deplasate
spre exterior. Din această cauză, ca expresie a unui spirit de prevedere, unele
limite au fost stabilite exagerat de larg – de exemplu, Regiunea Pariziană,
creată în 1961, cuprinzând mai multe departamente, cu nu mai pu ţin de 12
000 Km2, deocamdată incluzând şi vaste spaţii rurale.
În cadrul aglomeraţiilor centrul manifestă, de cele mai multe ori, o
dinamică negativă a populaţiei, datorită orientării spre funcţiile terţiare şi a
reducerii continui a spaţiului locuibil în favoarea celui destinat birourilor şi
sediilor de companii. În felul acesta, se ajunge cu timpul, ca ponderea
centrului în cadrul populaţiei aglomeraţiei să fie cu mult depăşită de aceea
a elementelor dependente – de exemplu, Bruxelles nu mai de ţine astăzi
decât 14 % din popula ţia propriei aglomeraţii.
Printre elementele secundare ale aglomera ţiilor intră şi nu puţine
136
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 132/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
3.7.4. Megalopolisurile
Megalopolisurile reprezintă forma cea mai înaltă de hipertrofie urbană,
fiind caracteristice pentru zonele de maximă urbanizare. Termenul de
megalopolis a fost introdus, în acest sens, de geograful francez Jean Gottman
Megalopolisurile se situează deasupra celorlalte suprastructuri
urbane, prin faptul c ă ele cuprind şi î şi subordonează o serie de
conurbaţii, interurbaţii şi aglomeraţii monocentrice, dar şi oraşe
propriu-zise, chiar şi unele aşez ări rurale. Megalopolisurile au aspectul
unor ansambluri de aşezări orăş ene şti cu o desf ăşurare spaţial ă de
ordinul sutelor de kilometri. Ele se dezvoltă preferen ţial pe anumite axe,
137
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 133/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
altul mai difuz în Europa Occidentală, dar al cărui perimetru este fluctuant
de la un autor la altul.
138
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 134/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
aglomeraţiile Chicago (9,8 mil. loc.), Detroit - Windsor (5,7), Cleveland (2,8),
Milwaukee (1,8), Pittsburgh (2,4) ş.a.
Un megalopolis este în curs de formare în sudul Californiei (Los
Angeles – San Diego), acesta având tendinţa de a cuprinde şi unele
localităţi din nord-vestul Mexicului (Tijuana ş.a.).
139
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 135/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
140
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 136/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 23. Ierarhia metropolelor mondiale
141
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 137/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 24. Ipostazele viitorului megalopolis european (surse: F. Moriconi-Ebrard, De
Babylone à Tokyo Les grande agglomération du Monde, OPHRIS, Paris, 2000; Scenarious
on the territorial future of Europe, Proiect ESPON 3.2.,Bruxelles, 2007 )
142
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 138/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
143
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 139/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
144
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 140/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
145
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 141/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
care î şi pierd legătura firească cu exteriorul şi sunt supuse poluării urbane, ca
urmare a creării unei reţele de fâşii intens urbanizate, se pun probleme grele
din punctul de vedere al aprovizionării cu apă, produse alimentare, gaz,
electricitate etc. nu poate fi neglijată nici supracongestionarea căilor de
comunicaţie, în special a celor rutiere. Evident, chiar în lumina acestor critici,
nu se poate merge spre desfiinţarea megalopolisurilor existente, însă această
experienţă negativă poate servi la evitarea unei eventuale megalopolizări a
146
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 142/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
altor zone ale Globului şi la frânarea, prin diferite mijloace, a creării unor noi
megalopolisuri în regiunile în care acestea deja au apărut.
147
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 143/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
alte instituţii şi întreprinderi specific urbane depăşesc adesea nivelul unei mii
de salariaţi – edituri, bănci, ministere, companii de asigurare, institute de
cercetări, companii de transport ş.a.m.d.
Particularităţile funcţiilor urbane explică în mod evident avantajele
pe care le prezintă marele oraş , faţă de oraşul mic şi chiar mijlociu, şi deci –
cauza aglomerării populaţiei în perioada contemporană, în mod
preferenţial, în marile metropole : extrema diversitate a locurilor de munc ă
şi posibilităţile de promovare pe scara social-profesională, existenţa în
prealabil a unei infrastructuri de primire (reţea de telecomunicaţii, apă,
energie, transporturi, furnizori şi clienţi) pe care se pot grefa cu uşurinţă
noi întreprinderi industriale, prezenţa unei for ţe de muncă diversificate şi bine
calificate, condiţii favorabile de creditare (prin prezenţa băncilor) şi de
publicitate, prin dezvoltarea agenţiilor de publicitate şi a mijloacelor de
răspândire în masă a informaţiei (televiziune, ziare, radio, reviste etc).
Evoluţia ascendentă a concentrării capitalului a dus uneori la
situaţia în care anumite firme ajung să domine complet şi autoritar întreaga
viaţă a oraşului, intervenind direct şi subordonându-şi administraţia,
construcţiile de locuinţe, comerţul, aprovizionarea etc. – cazul oraşului
Torino, dominat de firma F. I. A. T., ora şul olandez Eindhoven – de
compania electronică Philips, Essen – de Krupp, Detroit – de Ford şi
General Motors, oraşul Clermont-Ferrand – de Michelin, Le Creuzot – de
Schneider ş.a.m.d.
Funcţiile urbane depind de nivelul şi de specificul dezvoltării sistemului
148
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 144/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
62
De la universitatea din Freiburg im Breisgau
149
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 145/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Tabelul nr. 2
Industria extractivă Administraţia
Oraş 1 70, 0% Oraş I 30,0 %
… …
… … …
Oraş n 1,0 % Oraş N 1,0 %
150
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 146/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
151
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 147/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
152
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 148/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
153
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 149/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
154
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 150/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
155
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 151/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Func ţia industrială de transformare se poate impune, deci, în
urm ătoarele cazuri :
- în funcţie de prezenţa unor resurse de apă industrială şi de energie
hidraulică, de exemplu, în oraşele textile din Noua Anglie (vezi fig. 28), în
oraşele siderurgice din zona Marilor Lacuri, în oraşele dezvoltate în apropierea
hidrocentralelor din Canada (Arvida), la Ludwigshafen pe Rin ş.a.m.d.
- în funcţie de prezenţa unor materii prime abundente – la Stassfurt
în Germania, în apropierea marilor zăcăminte de sare şi săruri de potasiu;
- în funcţie de forţa de muncă bine calificată – cazul oraşului Łòdz,
unde industria textilă a fost adusă de refugiaţii polonezi originari din
regiunile ocupate de Germania;
- în raport de apariţia unor căi de comunicaţie şi mijloace de
transport moderne – autostrăzi, aeroporturi (vezi fig. 29);
156
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 152/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
golfurile de tip rias, altfel foarte bine protejate, din sud-vestul Irlandei).
Porturile sunt destul de diversificate. În funcţie de structura
traficului, acestea pot fi porturi complexe (aşa cum sunt marile porturi vest-
europene, de tipul Rotterdamului), porturi specializate în anumite mărfuri
(cărbune – Hampton Roads, cafea – Santos) sau în transportul de pasageri
(Southampton, Dover, în sudul Angliei). După poziţia geografică, se disting
porturile de la strâmtori şi de la extremităţile canalelor maritime
157
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 153/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
158
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 154/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Ratzel ş.a.) drept funcţia urbană cea mai importantă. Într-adevăr, aceasta
este o funcţie foarte veche, primordială, care a apărut odată cu conturarea
primelor oraşe ale antichităţii, şi a rămas o funcţie foarte răspândită, care
este întâlnită, practic, în toate oraşele, indiferent de dominanţa unei alte
funcţii (industrială, administrativă etc.). O formă caracteristică de aşezare
comercială a fost, astfel, factoria, organizată de coloniştii şi comercianţii
europeni în regiunile ocupate de ace ştia, din America, Africa şi Asia, ca
159
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 155/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
160
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 156/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
– cazul Moscovei, după 1917, care şi-a reluat funcţia, după ce Petru I i-o luase
şi o dăduse noii reşedinţe imperiale, Sankt Petersburg, sau cazul ora şului
Delhi, după 1912, când administraţia colonială engleză a readus aici capitala
Imperiului Indiei, după ce crease o nouă capitală din oraşul Calcutta.
Capitalele sunt de mai multe tipuri :
- capitale naturale, care sunt oraşe cu funcţii complexe, mari
metropole industriale, comerciale, bancare şi noduri de căi de comunicaţie
161
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 157/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
162
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 158/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
163
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 159/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Smeralda, în Sardinia;
- în cazul staţiunilor montane, iniţial folosite mai mult cu rol climatic,
pentru excursii şi alpinism, astăzi pur şi simplu invadate în sezonul de
iarnă de amatorii de schi şi alte sporturi „albe” – în Alpi (Garmisch-
Partenkirchen, Megève, Cortina d’Ampezzo), la poalele Mun ţilor Tatra
(Zakopane), în nordul Munţilor Appalachi (Lake Placid) ş.a.m.d.
164
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 160/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
165
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 161/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
166
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 162/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
63
În Ungaria s-au deosebit, în cadrul ora şelor industriale : - centre ale concentr ărilor
industriale (de tipul Miskolc) ; - oraşe cu o capacitate medie de atrac ţie a for ţei de muncă
(de genul Szeged) ; - oraşe industriale mici, f ăr ă capacitate de atracţie a for ţei de muncă; -
oraşe mici, cu peste 1000 de salariaţi; şi - oraşe rezidenţiale, destinate muncitorilor din
centrele industriale mari (Edit Lettrich, 1962)
167
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 163/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
168
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 164/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
169
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 165/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
170
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 166/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
din trăsăturile cele mai caracteristice ale ora şelor. În oraşele cât de cât
avansate, aceste funcţii ajung la situaţia în care cele mai multe dintre ele nu
se mai pot desfăşura într-o manieră spaţială mixtată (aşa cum era în ora şele
primitive, din antichitate, de exemplu, în cazul ora şelor sumeriene) ci
fiecare funcţie tinde să se diferenţieze teritorial, să se individualizeze în
spaţiu, creându-şi condiţii cât mai bune de activitate şi căutând să nu
impieteze asupra bunei desfăşurări a celorlalte funcţii. Cu cât oraşul este mai
evoluat, cu atât segregaţia funcţional-teritorială este mai profundă şi mai bine
definită .
Această zonare funcţională a intravilanului influenţează direct o serie
de alte aspecte ale vieţii urbane : repartiţia populaţiei, direcţionarea
transportul public de călători, distribuţia alimentării cu apă şi energie etc.
Conturarea zonării funcţionale, ca şi creşterea teritorială, poate fi atât
rezultatul unei dezvoltări spontane cât şi acela al unei amenajări dirijate,
ultima situaţie fiind mai frecventă la oraşele din statele care au trecut
printr-o fază de economie centralizat planificată.
Într-ordine care încearcă să ţină seama mai mult de criteriul
cronologic decât de acela al importanţei, principalele zone funcţionale ale
oraşelor sunt următoarele :
a. Nucleul comercial-meşteşug ăresc. Acesta este, de regulă, cea mai
veche şi cea mai stabilă componentă a oraşelor, bazându-se iniţial pe
coexistenţa locuinţei cu locul de exercitare a comer ţului sau a meseriei. A
apărut odată cu primele oraşe din Antichitate şi a rămas până astăzi foarte
171
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 167/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
64
De exemplu, în vechiul nucleu comercial-meşteşugăresc al Bucureştilor se
păstrează denumirile str ăzilor Lipscani (aici locuind odinioar ă negustorii care aduceau marf ă
de la vestitul târg internaţional de la Leipzig), Gabroveni (numele negustorilor care aduceau
marf ă din Bulgaria, de la Gabrovo), Şelari, Zlătari etc.; la Birmingham, în Anglia se men ţin,
în mod identic, denumiri ca Goldsmith street (strada Aurarilor), Gunsmith street (strada
Armurierilor) ş.a., în timp ce la Toulouse rue Peyrolière aminteşte de căldărarii din trecut
(printr-un cuvânt occitan); în oraşele germane întâlnim, la Nürnberg – Tucherstrasse (strada
Negustorilor de Textile), Obstmarkt (Târgul Fructelor), Weissgerbergasse (uli ţa Albitorilor),
la Freiburg im Breisgau – Salzstrasse (strada S ării, denumire paralelă cu drumul Sării din
Bucureşti şi strada Săr ăriei din Iaşi), Gerberau (lunca Vopsitorilor) ş.a., la Trier – Brotstrasse
(strada Pâinii), Pferdenmarkt (târgul Cailor), Viehmarkt (târgul Vitelor) ş.a.
172
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 168/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
173
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 169/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
174
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 170/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
175
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 171/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
au apărut, din Evul Mediu – de exemplu, Cartierul Latin, din Paris ; aici,
îns ă, zonele universitare sufer ă de pe urma aglomera ţiei, zgomotului şi
lipsei posibilităţ ilor de extindere, ceea ce a produs frecvent o adev ărat ă
“explozie teritorială” a învăţă mântului universitar, prin înfiinţarea unor
noi zone universitare periferice, amenajate în maniera campusurilor, cu
mult spaţiu verde şi dotări sociale corespunzătoare, pentru studenţi (de
176
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 172/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
177
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 173/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
cel feroviar şi rutier, aici concentrându-se, în felul acesta, toate cele trei
forme principale de transport, ceea ce explică şi prezenţa unui număr mare
de întreprinderi industriale, mai ales din domeniul industriei grele
(siderurgie, construcţii navale, rafinării de petrol, petrochimie etc.). Zonele
portuare prezintă, în mod obişnuit, o specializare internă, în funcţie de
genul de mărfuri traficate, de dotările necesare pentru încărcare/descărcare
şi depozitare, ca şi de dimensiunile obişnuite ale anumitor tipuri de nave
speciale – de exemplu, portul vechi al Constan ţei, cu cele trei sectoare
clasice, pentru petrol, cereale şi lemn, sau portul Londrei, cu docurile
destinate traficului de petrol, bumbac, vin, zahăr, fructe, tutun şi lemn.
Primele zone portuare au apărut în imediata apropiere a nucleului
comercial-me şteşugăresc (de exemplu, la Marsilia, Bordeaux, Rotterdam,
Londra, Galaţi sau Hamburg), însă creşterea traficului şi, mai ales, a tonajului
mediu al navelor, le-a obligat să se extindă spre aval, în cazul estuarelor, sau
spre porţiunile de ţărm în dreptul cărora marea este mai adâncă, ajungându-se
până la formarea unor avanporturi, accesibile vaselor de mari dimensiuni (de
exemplu, Shell Haven, în estuarul Tamisei – avanport petrolier al Londrei). În
nordul Europei mişcarea de ridicare a Scutului Fenoscandic a dus la retragerea
mării şi a obligat zonele portuare să se deplaseze spre larg, unele vechi canale
portuare transformându-se în străzi (de exemplu, la Göteborg şi Turku).
Marele necesar de teren al zonelor portuare poate duce la apari ţia unor
contradicţii cu alte necesităţi ale oraşului sau cu interesul turistico-balnear (de
exemplu, la Napoli sau la Liverpool), rezolvarea fiind, în mod normal, aceea a
178
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 174/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
179
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 175/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
65
Oraş în care, înainte de cel de al doilea r ăzboi mondial, funcţionau nu mai puţin
de 80 de treceri la nivel peste calea ferată, dotate cu bariere foarte stânjenitoare pentru
circulaţie
66
Încă din Antichitate, unii dintre me şteşugari se grupau în afara centrului
oraşului, datorită specificului meseriei lor (de exemplu, în cartierul olarilor, din periferia
Atenei antice)
180
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 176/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
între unităţi şi secţii, precum şi construirea unor hale de mari dimensiuni (la
“Sidex” Galaţi sunt hale industriale cu lungimea de 1 km); totu şi, în unele cazuri
(cum este acela al existenţei unor procese tehnologice “în cascadă”, ca în
industria lemnului sau a prefabricatelor de beton) se pot folosi şi terenuri
înclinate. Această utilizare a condiţiilor optime pentru localizarea industriei a
făcut ca în unele oraşe să se dezvolte o singură zonă industrială (de exemplu, la
181
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 177/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Roman sau la Turda), existenţa unui număr mai mare de zone industriale fiind
caracteristică pentru oraşele mai importante (Braşov, Ploieşti, Oradea etc.).
Foarte frecvent, industria construită în periferia oraşului sau chiar
în exteriorul acestuia este ajunsă din urmă şi “înghiţită” de ţesutul urban
aflat în plină creştere, dispărând şi posibilităţile de dezvoltare a unităţilor,
ca urmare a construirii în jur a unor cartiere reziden ţiale sau de alt gen.
Astfel de poziţii remanente ale industriei sunt frecvente la oraşele mari care
au cunoscut o creştere rapidă în perioadele modernă şi contemporană – la
multe oraşe din Anglia şi, în primul rând, în aglomeraţia londoneză, la
Berlin, São Paulo, Bucureşti etc. De aceea, multe industrii sunt dezafectate
şi obligate să plece mai departe, spre exterior (de exemplu, multe fabrici
vechi din partea de sud-est a oraşului Galaţi care s-au mutat mai departe de
centru, într-o nouă zonă industrială periferică, din nord-vest).
Pe de altă parte, o serie de întreprinderi mai mici, chiar cu un
caracter semiartizanal, fără consecinţe negative pentru mediul de via ţă al
omului sau aflate într-o strânsă legătură cu viaţa cultural-ştiinţifică pot
rămâne în amplasamente din partea central ă a oraşelor – industria
farmaceutică, a mobilei şi confecţiilor, tipografii etc., ca o reminiscenţă a
integrării mult mai organice a industriei tradiţionale în viaţa oraşului, de
dinainte de revoluţia industrială.
O formă mai avansată de zonă industrială este aceea a platformelor
industriale ( a “parcurilor industriale”, cum sunt denumite în S.U.A., sau a
aşa-numitelor “trading estates”, din Marea Britanie), localizate la distan ţe
182
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 178/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
183
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 179/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
industriilor; este întâlnită mai ales la oraşele industriale vechi, cum sunt
cele din bazinele carbonifere, componente ale conurbaţiilor clasice.
Pentru a încheia problema structurii funcţional-teritoriale a oraşelor,
trebuie spus că unii cercetători occidentali, în primul rând din Statele Unite,
au căutat să găsească unele legităţi (modele) ale formării şi organizării
spontane a zonelor funcţionale. Aceste modele, cu tendinţe geometrice,
pleacă, însă, de la idei complet deosebite şi de la generalizarea unor situa ţii
locale, nu totdeauna foarte specifice.
184
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 180/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Un alt model a fost propus de H. Hoyt (fig. 32), în anul 1939. Acesta
este conceput pe baza unor sectoare radiare, dezvoltate prioritar în lungul
principalelor axe de transport, în func ţie, în primul rând, de mobilitatea
specifică a indivizilor şi a familiilor, consecinţă a diferenţelor de standard
de viaţă. Acest model are, totuşi, o trăsătură comună cu acela al lui Burgess
- prezenţa în mijlocul schemei a districtului central de afaceri (1), cu care
intră în tangenţă toate celelalte sectoare radiare : sectoarele de tip (2), unde
se grupează industria, legată de facilităţile optime de transport de m ărfuri,
sectoarele de tip (3), care grupează locuinţele muncitoreşti, din imediata
185
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 181/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
186
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 182/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
categoric, un rol mai mare sau mai mic, condiţiile regionale şi locale ale
cadrului natural, ale economiei, ale devenirii istorice şi ale tradiţiei umane.
Într-o altă ordine de idei, urbaniştii au căutat să găsească un
echilibru proporţional judicios din punctul de vedere al ponderii pe care ar
trebui să o de ţină diferitele categorii de zone func ţionale în suprafaţa totală
a intravilanului. De exemplu, în Marea Britanie se consideră că zonele
industriale ar trebui să deţină, în medie, circa 15 % din suprafa ţa oraşului,
învăţământul şi cultura – 9 %, zonele de transport – 7 %, nucleul comercial
– 3 %, restul revenind locuin ţelor, spaţiilor verzi, străzilor ş.a. În România,
urbanistul D. Vernescu propune pentru un ora ş industrial modern
proporţii destul de apropiate : industria – 12,8 % (într-o altă variantă – 14,0
%), zonele feroviare – 3,4 % (într-o altă variantă – 2,0 %), aria comercială –
2,5 %, gospodăria comunală – 1,9 %, dotările social-culturale – 6,8 % (într-o
altă variantă – 4,0 %), cartierele rezidenţiale – 29,7 %, spaţiile plantate – 21,0
%, circulaţia internă – 13,1 % şi suprafeţele acvatice – 8,8 %, În măsura
posibilităţilor, aşa după cum am văzut la capitolul respectiv, s-a şi căutat să
se ţină seama de astfel de proporţii, considerate optime, în proiectarea
oraşelor noi, aşa cum sunt cele din Marea Britanie.
187
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 183/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
67
De multe ori refugiaţii şi foştii combatanţi se stabilesc în oraşe.
188
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 184/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 34. Ariile de recrutare a populaţiei unor oraşe din Moldova (Areale largi, care
depăşesc sensibil limitele Moldovei – Oneşti, Galaţi, Roman, Vatra Dornei, Bicaz;
Areale largi, limitate la Moldova – Iaşi, Bacău, Piatra-Neamţ, Bârlad, Suceava,
189
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 185/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Focşani, Adjud, Moineşti, Târgul Ocna; Areale de dimensiuni medii – Boto şani,
Gura Humorului; Areale locale – Săveni.)
Fig. 35. Navetismul centripet în partea de nord-vest a statului New York (Cercurile
sunt proporţionale cu proporţia pendularzilor din totalul populaţiei active a
localit ilor de domiciliu.)
ăţ
Dezvoltarea deplasă rilor pendulare, zilnice sau să ptă mânale duce la
conturarea unor arii circumurbane de atracţie, de dimensiuni variabile şi cu
aspect tentacular, determinată, pe de o parte, de cerinţele de forţă de
muncă ale oraşului neacoperite pe plan intern, pe de alt ă parte – de
structura, orientarea, accesibilitatea şi frecvenţa transportului de călători pe
căile de comunicaţie care leagă oraşul de aria înconjurătoare, precum şi de
absenţa în mediul rural a unor servicii (şcolare etc.) sau a unor condiţii
pentru stabilirea cadrelor, care oblig ă o parte din populaţie s ă se deplaseze
periodic spre oraş sau dinspre oraş spre mediul rural68.
68
Conturarea arealelor circumurbane de desf ăşurare a mişcărilor pendulare a fost
foarte atent studiată în Franţa (de exemplu, în jurul oraşelor Lyon, a oraşelor din Alsacia,
Lorena şi nordul ţării), în Belgia, Olanda, regiunea dezvoltată a nordului Italiei (numai în
aglomeraţia oraşului Milano naveta zilnică antrenând peste 400 000 de naveti şti), Rusia (în
jurul oraşelor Sankt Petersburg şi Moscova), Ucraina (Kiev, Harkov), Polonia, România (în
190
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 186/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 36. Elemente pentru determinarea zonelor de influenţă ale oraşelor în
domeniul populaţiei (Moldova)
jurul oraşelor Bucureşti, unde, deşi fenomenul s-a redus cu mult, ca urmare a
dezindustrializării de după 1989, încă mai fac naveta centripetă circa 88 000 de persoane iar
cea centrifugă – 18 000 de persoane, în jurul Ploieştilor, Timişoarei, Reşiţei, Iaşilor – cu un
număr de circa 1900 de navetişti centrifugi etc.).
191
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 187/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
192
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 188/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
cu precizie ariile de polarizare ale oraşelor după zona în care sunt distribuite
proprietăţile orăşenilor, ca şi în Mezzogiorno, Andaluzia etc.
193
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 189/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
controlat de marile bănci regionale – cazul oraşului Lyon, ale cărui bănci
controlează aproape toată industria din bazinul mijlociu al Ronului.
Fig. 37. Ariile de polarizare ale comerţului alimentar din sud-vestul statului Iowa şi
estul statului Nebraska ( Sursa: B.J.L. Berry, J.P. Barr - Market centres and retail location. Theory
)
and applications, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1988
194
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 190/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
urban, primul continuând să fie vizibil mai mic decât cel de al doilea şi
indicând faptul că ruralii se aprovizionează în continuare cu anumite
produse (mărfuri de folosinţă îndelungată ş.a.) de la magazinele din ora ş.
e. Oraşul a fost, în cele mai multe cazuri, şi primul element al organizării
administrativ-politice a teritoriului. Organizarea administrativă este calată, în
69
De la germ. Jahrmarkt = „târg anual”
195
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 191/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
196
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 192/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 38. Ariile de polarizare sanitară ale oraşelor din sud-vestul statului
Iowa şi din estul statului Nebraska. ( Sursa: B.J.L. Berry, J.P. Barr - Market
centres and retail location. Theory and applications, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New
)
Jersey, 1988
197
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 193/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
198
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 194/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
principii generale:
1) serviciile banale (de proximitate) sunt prezente la toate nivelurile
ierarhice ale aşezărilor umane deoarece au nevoie (mai degrab ă) de o
frecvenţă mare a aprovizionării, decât de o clientelă numeroasă ;
2) cu cît serviciile sunt mai rare (specializate), cu atît clientela lor este mai
difuză în spaţiu iar aria de recrutare a acesteia este mai întins ă; din această
cauză serviciile rare au tendinţa a se concentra într-un număr din ce în ce
199
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 195/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 39. Organizarea spaţială după (de la stanga la dreapta): principiul pieţelor
(k=3); principiul eficientizării reţelei de transport (k=4); principiul controlului
administrativ (k=7).
200
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 196/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
201
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 197/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
202
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 198/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
203
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 199/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
204
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 200/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
205
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 201/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
206
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 202/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
207
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 203/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 43. Tipologia funcţională şi ierarhia unui sistem urban naţional – România (2007)
(sursa: O. Groza, I. Muntele, G. Turcanaşu, A. Rusu, I. Boamfă, Atlas teritorial al
României, C.U.G.U.A.T. – T.I.G.R.I.S. Iaşi, 2008 - www.mdlpl.ro/_documente/atlas)
208
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 204/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
209
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 205/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
consideră oraşele ca elemente ale unui sistem în interiorul căruia fiecare dintre
ele se află în strânse relaţii de interdependenţă cu celelate, prezentând ca
proprietate fundamentală organizarea ierarhică. Interesul pentru această
relaţie e reprezentat de capacitatea de a surprinde stroboscopic şi de a descrie
gradul de organizare ierarhică într-un sistem de aşezări urbane aflate în
interdependenţă (Fr. Moriconi-Ebrard, 1993).
210
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 206/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
210
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 207/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 44. Reprezentările grafice ale relaţiei rang-talie pentru căteva state ale Globului
211
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 208/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 45. Clasificarea factorilor de non-liniaritate ai distribuţiei rang-talie
Fig. 46. Stabilitatea sistemelor urbane din Statele Unite , din Anglia şi din Ţara
Galilor (surse: Pinchemel, 1988 şi www. citypopulation.de)
212
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 209/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
213
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 210/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
70
Precizăm că pentru intervalul 1977 - 1992 R² s-a stabilizat în jurul valorii de 0,95
(0,9558, în 1977); această stare de fapt poate fi pusă şi pe seama încrustării relaţiilor
dintre elementele constituente ale sistemului urban, strict controlate de centrul
urban naţional.
214
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 211/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Tabelul nr. 3. Parametrii statistici ai relaţiei rang-talie aplicată sitemului urban al României
Sistemul Nr. Panta K Popula ţia R² Indice
urban oraşe (a1) (log calculată de
P1) (P1) prima ţialitate71
România 260 -1,1072 6,5151 3 274 161 0,9544 5,90
1992
România 320 -1,0749 6,4367 2 733 380 0,9667 6,13
2007
România
2007- 133 -0,9524 6,2485 1 772 148 0,9715 6,13
(peste
15 000 loc.)
71
Raportul dintre populaţia primului oraş din ierarhie şi populaţia celui de-al doilea.
215
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 212/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
216
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 213/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 48. Relaţia rang-talie aplicată unor sisteme sistemelor urbane evoluate (Anglia
şi Ţara Galilor şi S.U.A) pe parcursul a două secole (1800-2001)
unul altuia. Aceste doua teorii (una construită in jurul relaţiei lui Zipf si
cealalta a lui Christaller) nu se exclud una pe alta. Dacă privim la graficele
de mai sus, ce prezintă relaţia rang-talie aplicată unor sisteme urbane
evoluate, precum cele ale Angliei/Ţara Galilor şi S.U.A., observăm că liniile
corespunzătoare ierarhiei urbane din secolul al XIX-lea sunt mai aproape ca
morfologie celor actuale, în timp ce liniile ce descriu ierarhia intermediar ă
sunt „frânte”, dovedind existenţa clară a palierelor ierarhice. Profilul
217
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 214/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
218
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 215/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 50. Etapele mondializării sistemului urban mondial
219
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 216/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
220
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 217/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
3. 10. 1. Planul oraşelor (trama stradală sau textura oraşelor)
Planul oraşelor este unul din elementele cele mai caracterizante,
acesta asigurând oraşelor trăsături particulare deosebit de tipice,
influenţând în acelaşi timp posibilităţile de creştere ale acestora şi creând
condiţii foarte variate de desfăşurare a circulaţiei interne.
Planul este influenţat de poziţie, de condiţiile de sit, de tradiţia
etno-socială etc. Astfel, poziţia este aceea care determină foarte frecvent axele
principale ale planului, acestea continuând în intravilan principalele artere
de legătură ale oraşului cu celelalte centre urbane. Drumul principal este, de
multe ori, şi axa prioritară a planului la oraşele mici, astfel luând naştere
oraşele-strad ă . Dacă străzile secundare sunt perpendiculare pe axă, cele
centrale fiind şi mai lungi faţă de cele care se desprind de la extremităţi,
atunci se ajunge la planul în schelet de peşte (de exemplu, la Pontevedra, în
Galicia, sau la Oraviţa, în România). În Germania este frecvent planul în care
axa stradală derivată din drum este supralărgită pe parcursul traversării
oraşului, în raport cu străzile paralele cu aceasta – de exemplu, la Freiburg
im Breisgau (Kaiserstrasse), Magdeburg (Breitweg), Lübeck (Breitestrasse)
sau Augsburg. În sfârşit, se întâlneşte şi o tramă lanceolată (dispoziţie în fus),
prin desprinderea străzilor secundare din axa principală, la o intrare,
îndepărtarea lor treptată spre centrul oraşului şi o nouă apropiere, ducând la
întâlnire, la extremitatea opusă (Goslar în Germania, Hârlău în România).
Cu cât situl este mai uniform, cu atât planul este mai simplu dar
cre şterea urbană poate adăuga unui plan vechi un plan nou de un cu
totul alt tip – nucleul vechi este adesea aglomerat pe o înălţime
dominant ă iar cartierele recente se extind mai liber, în zonele joase
înconjur ătoare, ca, de exemplu, la Nisa.
Litoralul maritim sau malul unui râu (fluviu) determină un plan
sub forma unei reţele rectangulare dacă este rectiliniu (de exemplu, la
Rijeka) sau un plan sub forma unei re ţele convergente, atunci când acesta
221
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 218/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
222
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 219/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
fie, pur şi simplu înălţimea este evitată, lăsând pete albe pe harta ora şului
(de exemplu, la Graz, în Stiria).
Tradiţia etno-socială se pune în evidenţă, printre altele, prin
moştenirea centurilor de fortificaţii, medievale sau chiar antice, care
determină adesea conturul exterior al tramei stradale, pe care se grefeaz ă
centuri de bulevarde circulare sau eliptice sau fâ şii inelare de spaţii verzi
(de exemplu, Sadovaia din Moscova sau Rambla Catalunya din Barcelona).
Vechile porţi de intrare de pe aceste centuri determină convergenţe stradale
evidente, unilaterale, aşa cum sunt intersecţia Croix Rouge din Geneva sau
intersecţia din faţa abaţiei Saint-Germain-des-Près, din Paris, dar şi
bilaterale, ca la Toledo.
Clădirile monumentale generează trei tipuri de situaţii
– convergenţa deliberată a mai multor artere în faţa acestora (de
exemplu, în faţa clădirii Amiralităţii, din Sankt Petersburg);
- învăluirea monumentului cu mai multe şiruri de clădiri şi străduţe
în pantă (de exemplu, în jurul Hradului, din Praga) sau
– deschiderea unor noi perspective de prestigiu în ţesutul urban
preexistent (de exemplu, Avenue de l’Opéra, din Paris, sau Via della
Conciliazione, spre Piaţa San Pietro din Roma).
Distrugerile din timpul celui de al doilea război mondial au produs
puternice modificări ale planului iniţial, cu ocazia reconstrucţiei, mai ales în
oraşele din Europa Centrală (Varşovia, Dresda, Köln) şi din Japonia.
Cu toată marea varietate de planuri urbane de pe Glob, literatura de
223
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 220/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
înălţimi, mici depresiuni şi văi, adesea cu albii majore inundabile etc., toate
obligând oraşul la o serie de adaptări ingenioase.
Acest plan se prezintă ca un labirint greu de descifrat, o reţea de
străduţe sinuoase (multe fără ieşire, terminându-se în curţi închise) şi este
lipsit de linii directoare, având însă odinioară avantajul de a crea condiţii
bune pentru apărare72.
Planuri de acest fel sunt deosebit de caracteristice pentru ora şele
popoarelor musulmane din nordul Africii şi Asia de Sud-Vest (Damasc, în
Siria, Bagdad în Irak, partea veche a oraşului Tunis, Marrakesh etc.), cu o
proporţie deosebit de mare de fundături (darb, hâra), închise cu porţi, ca o
reminiscenţă a structurilor sociale gentilico-tribale a populaţiilor arabo-
maure, iniţial nomade, din timpuri când, în jurul unei astfel de fund ături
locuiau membrii unei singure mari familii, având o c ăpetenie comună, cu
atribuţii civile şi confesionale. Pe de altă parte, un astfel de plan labirintic
este şi rezultatul segregaţiei etnice şi confesionale din Africa de Nord şi
Asia de Sud-Vest, unde coexistau frecvent cartiere ale musulmanilor,
creştinilor de diferite rituri, inclusiv armeni, dar şi evrei ş.a. (aşa cum era
odinioară în partea veche a Ierusalimului). Prin intermediul civilizaţiei
islamului, un astfel de plan s-a r ăspândit şi în Spania (Sevilla, Cordoba,
Granada, Toledo), Peninsula Balcanică (părţile vechi din Istanbul şi Russe,
Plovdiv, Skopje, Saraievo), Asia Mică (Kayseri), Iran (partea veche a
Teheranului), Crimeea (Simferopol – fostul Bahcisarai din timpul t ătarilor),
Asia Centrală (vechiul Taşkent, vechiul Samarkand, Buhara, Hiva, Kaşgar)
72
În perioadele modernă şi contemporană multe din planurile de acest tip au trecut
prin procese de simplificare, uneori determinate de evenimente fortuite (cutremure,
incendii), alteori în mod deliberat, pentru trasarea unor axe de circula ţie mai directă şi mai
fluentă (de exemplu, la Paris).
224
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 221/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
225
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 222/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
226
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 223/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
227
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 224/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Deşi aspectuos, mai ales atunci când este privit pe hart ă, planul
radiar-concentric a suportat nu puţine critici din partea urbaniştilor
contemporani, critici care relevă neplăcerea realizării unor cvartale şi a
unor clădiri cu unghiuri uneori ascuţite (greu de mobilat, cu mult spaţiu
pierdut), centralizarea excesivă a traficului stradal şi o anumită
repetitivitate obositoare în peisajul urban creat.
c. Planul rectangular este cel mai adesea un plan sistematic, introdus
în mod deliberat, ca urmare a avantajelor sale – simplitate, uşurinţa
administrării urbane, a construcţiei şi a parcelării, uşurinţa orientării ş.a.
El este, în fond, un plan urban vechi, apărut pentru prima dată în
civilizaţia Indusului. În Egiptul antic a fost folosit la lag ărele de sclavi, aşa
cum era cel al constructorilor care au ridicat noua capital ă a faraonului
reformator Akhenaton, ale cărei ruine au fost descoperite la El Amarna.
În lumea mediteraneană, planul rectangular s-a răspândit, însă, mai
târziu, datorită activităţii renumitului arhitect grec Hippodamus din Milet,
de la numele căruia s-a creat şi termenul de plan hippodamic; Hippodamus l-
a folosit pentru prima oară la reconstrucţia Miletului, după distrugerea
acestuia de către persani (497 a. C.), şi ulterior – la Pireu, Rhodos ş.a. În
timpul expansiunii elenistice planul hippodamic a cunoscut o aplicare la
multe oraşe noi, aşa cum este Alexandria. Foarte asemănătoare au fost noile
oraşe ridicate de Imperiul Roman, a c ăror textură rectangulară este
moştenită până astăzi de centrele istorice ale unor oraşe din Europa sudică
şi central-vestică, ca Napoli, Florenţa, Bologna, Piacenza, Parma, Pavia,
228
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 225/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
prin preluarea parţială a acestui plan de oraş pentru unele oraşe japoneze,
aşa cum sunt vechile capitale Nara şi Kyoto. Şi majoritatea oraşelor indiene
au fost construite după un plan rectangular, de exemplu ora şele-temple
(Madura) sau oraşele-reşedinţe ale numeroşilor regi şi prinţi din Evul
Mediu (de exemplu, Jaipur).
După ce, în prima parte a Evului Mediu, planul rectangular nu a mai
fost folosit în Europa, acesta este reluat începând cu a doua jumătate a Evului
la o serie de oraşe noi, aşa cum sunt bastidele din sudul Franţei, sudul
Spaniei şi vestul Marii Britanii, cu un contur dreptunghiular şi o piaţă
centrală pătrată sau dreptunghiulară (de exemplu, Aigues-Mortes, datând
din 1240, odinioară cel mai important port al Franţei la Mediterana73, sau
Montauban) şi oraşele colonizării germane din Europa central-estică, cu un
contur circular, o tramă rectangulară înscrisă în acesta şi o largă piaţă pătrată
centrală, de regulă dominată de catedrală (de exemplu, la Lvov).
Majoritatea oraşelor edificate sau reconstruite de coloni ştii
europeni în America, Asia, Africa sau Australia respectă un plan
geometric rectangular, destul de rigid, a şa cum sunt ora şele coloniale
spaniole, cu o largă pia ţă pătrată centrală, denumită Plaza Mayor (de
exemplu, Ciudad de Mèxico, reconstruit dup ă 1521, moştenitor, în parte,
al planului fostei capitale aztece). Ora şul colonial portughez are un plan
puţin mai elastic decât cel spaniol, arterele stradale având l ărgimi
diferite. Oraşele coloniştilor anglo-saxoni (New York, Chicago, San
Francisco, Los Angeles, Cape Town, Honolulu) se deosebesc de cele
spaniole prin absen ţa pieţei centrale; la New York, construirea ora şului
pe un grup de insule a impus adaptarea orient ării axelor planurilor la
conturul fiecărei insule în parte. Coloni ştii francezi au folosit un astfel
de plan la oraşele construite în faza a doua a urbanismului colonial (de
exemplu, la Dakar, în Senegal, sau în ora şul actualmente redenumit Ho-
73
De aici plecând şi ultimele două cruciade, cruciada din 1248 şi cruciada din
1270
229
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 226/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
230
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 227/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 54. Cartierul Oraşul Nou din Galaţi – exemplu de
plan rectangular cu pieţe şi diagonale
231
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 228/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
232
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 229/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 56. Partea nouă a oraşului Oneşti – exemplu de
plan suplu
233
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 230/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
74
Cu sensul de „spaţiu din interiorul unei fortifica ţii”
234
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 231/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
cele mai recente axe stradale, ca, de exemplu, Via della Conciliazione, la Roma,
trasată între Vatican şi centrul istoric al capitalei italiene, după reconcilierea
dintre statul italian şi papalitate, apoi crucea formată de bulevardele centrale,
la Bucureşti, bulevardele trasate de prefectul Haussmann, în secolul al XIX-lea
prin desişul de străduţe ale Parisului medieval, axele radiare trasate, după
dorinţa lui Atatürk, la Istanbul (denumite caddesi), partea de nord-vest a
Bulevardului Ştefan cel Mare, la Iaşi etc.
În fine, str ă zile de extindere urbană , şi acestea trasate după planuri
de urbanism, caracterizează cartierele noi din periferie, fiind cu atât mai
numeroase cu cât oraşul a cunoscut o creştere recentă mai substanţială.
Funcţiile str ă zii sunt, la rândul lor, destul de variate şi depind, în
primul rând de zonarea func ţională a intravilanului.
Se deosebesc astfel, străzile de circulaţie major ă , cu rol de tranzit şi cu
rol de legătură între elementele componente ale oraşului, aşa cum sunt, la
Iaşi, Bulevardul Carol I, strada Păcurari, Bulevardul Socola, strada Nicolina
şi Calea Chişinăului.
Mult mai numeroase, formând masa ţesutului urban, sunt str ă zile
de locuinţe, care asigură doar transportul local.
Str ăz ile comerciale sunt caracteristice pentru nucleele vechi ale oraşelor,
în numeroase cazuri evidenţiindu-se prin specializarea şi prin numele lor, aşa
cum sunt multe străzi din cityul londonez, cu nume de pie ţe comerciale –
Cornmarket (Târgul Grânelor), Haymarket (Târgul Fânului) ş. a. Unele străzi
comerciale sunt închise pentru circulaţia majoră, cel puţin la anumite ore
235
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 232/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
236
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 233/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
237
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 234/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
238
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 235/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
239
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 236/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
din vestul Asiei Centrale, unde au fost introduse de administra ţia rusească
– Taşkent, Almaty etc. Uneori, plantaţiile separă şi sensurile de circula ţie,
ca în lungul Şoselei Kisseleff din Bucureşti. Oraşele capătă o atmosferă
proprie, în funcţie de speciile de arbori preferate – castanul dulce la Paris,
teiul la Berlin şi Iaşi, salcâmul la Brăila, castanul porcesc la Ploieşti, platanul
la Aix-en-Provence ş. a. m. d.
Porticurile cu colonade sau cu arcade au apărut odată cu
urbanismul sistematic al epocii elenistice, de exemplu la Efes, şi au fost
preluate de romani. Ele sunt o necesitate în ora şele mediteraneene, sufocate
de arşiţa verii, de exemplu la Alger sau Tunis, dar au fost preluate şi de
oraşele situate la latitudini mai mari, în cazul practic ării comerţului stradal
(de exemplu, la Strassburg, în Alsacia, sau la Wolfenbüttel, în Germania).
Mai rar, porticul este amenajat la etaj şi nu la parter – în special, în Anglia
(de exemplu, la Chester). Urbanismul modern şi contemporan a reluat cu
mult succes amenajarea de porticuri – la Paris (rue de Rivoli), Le Hâvre etc.
Porticurile pot fi folosite şi pentru a permite lărgirea unor străzi,
menţinându-se clădiri valoroase, al căror parter devine un spa ţiu destinat
circulaţiei pietonale – de exemplu, la Praga.
3. 10 3. Pie ţele
Piaţa publică este, de cele mai multe ori, însuşi nucleul originar al
oraşului, locul în care se exprim ă, pentru marele public, principalele
trăsături ale personalităţii aşezării respective.
Pieţele au, însă, funcţii şi specializări diferite :
- oraşele antice au avut adesea pieţe care slujeau pentru
adunarea tuturor cetăţ enilor, capi de familie liberi, a şa cum era agora
ora şelor grece şti;
- foarte comune erau pie ţele cu funcţie comercială , şi acestea apărând
din antichitate dar devenind deosebit de caracteristice în Evul Mediu şi
240
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 237/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
ansambluri arhitecturale coerente; primele exemple sunt din Italia – Pia ţa San
Pietro din Roma, cu vestita colonadă a marelui arhitect şi sculptor Bernini,
Piazza della Signoria, din Florenţa, urmate de cele din Franţa (piaţa din faţa
palatului din Versailles, piaţa teatrului Odéon, din Paris etc.), din S. U. A.
(Piaţa Capitoliului, din Washington, cu o suprafa ţă de 20 ha), Belgia (piaţa
Palatului de Justiţie, din Bruxelles), pieţele gărilor din marile oraşe ale
241
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 238/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
plan sistematic, ca Agora din Milet sau pie ţele centrale ale oraşelor ridicate
deliberat de romani. Se disting două variante ale unor astfel de pie ţe :
pieţele cu accesul prin colţuri, foarte obişnuite la oraşele rectangulare, şi
pieţele cu accesul prin mijlocul laturilor , tinzând de regulă spre un contur
octogonal, ca Piaţa Vendôme, din Paris;
242
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 239/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
- pieţe cu contur în form ă de trapez, cum este Piaţa San Marco, din
Veneţia, având avantajul de a pune în valoare cl ădirile monumentale de pe
latura mare a trapezului;
- pieţe circulare, şi acestea tipice pentru oraşele dezvoltate sistematic;
din secolul al XVI-lea datează, astfel Piaţa Victoriei, din Paris, şi Piaţa San
Pietro, din Roma; în Anglia sunt foarte numeroase, o astfel de piaţă
purtând denumirea de circus, aşa cum este Piccadilly Circus din Londra;
- pieţe semicirculare, închise pe latura rectilinie de un edificiu masiv –
de exemplu, Piaţa Castelului, la Karlsruhe;
- pieţe de o formă neregulată , complicată , ca, de exemplu, Piazza della
Signoria, din Florenţa.
Dotă rile pieţelor
Orice piaţă trebuie să fie dominată de un monument arhitectural
conducător, dar cele mai frecvente dot ări urbanistice ale pieţelor sunt
fântânile, bine cunoscute mai ales în Europa sudic ă – la Roma (Piazza
Navona, cu renumitele ei trei fântâni), la Aix-en-Provence ş. a.; acestea nu
lipsesc, însă, nici în Europa Centrală (de exemplu, la Steyr, în Austria, cu
frumoasa Leopoldbrunnen).
Pieţele se remarcă şi prin pavimentul lor, uneori foarte original,
incluzând o mare varietate de îmbr ăcăminţi, peluze, trepte, mozaicuri etc.,
ca, de exemplu, Piaţa Capitoliului, din Roma, cu mozaicuri create după
cartoanele lui Michelangelo.
243
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 240/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
244
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 241/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
75
Şi primii zgârie-nori din S. U. A. au fost construiţi în trepte, din aceleaşi
considerente ca şi în Europa.
245
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 242/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
Fig. 57. Cele mai înalte 33 de clădiri ale lumii – sursa: http://skyscraperpage.com/
246
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 243/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
(Shanghai – 460 m), Malaysia (Kuala Lumpur – 452 m), Indonezia (Djakarta
– 427 m) şi R. China (Kaoshiung – 348 m).
- Oraşul scund este, în general un ora ş vechi, patriarhal, de cele mai
multe ori din ţări cu o îndelungată tradiţie rurală, aşa cum este oraşul mic
şi mijlociu din China sau Japonia, un oraş cu clădiri-parter, de altfel şi
foarte monoton. Clădirile-parter sau cu două nivele domină şi în Europa
nordică, în oraşele mici din statele anglo-saxone, în cartierele autohtonilor
din Africa Subsahariană etc,
247
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 244/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
casele de lemn sunt călduroase, elastice, relativ rezistente (bine între ţinute,
unele durează mai multe secole), dar cad prad ă focului cu uşurinţă; şi în
România, oraşele carpatice sunt construite într-o mare măsură din lemn –
Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei etc.;
- casele de paiantă (având un schelet de lemn, frecvent cu grinzi
aparente, completat cu zidărie, mai rar chirpici) sunt casele vechi tipice din
oraşele medievale ale Europei Centrale şi Occidentale (Germania, Franţa,
Anglia); deşi, ca şi casele de lemn, şi acestea sunt de origine rurală, ele sunt
sensibil mai înalte şi dau un farmec aparte oraşelor vechi (de exemplu,
Strassburg, Stratford on Avon, Goslar, Rothenburg, Tübingen,
Wolfenbüttel etc.), în măsura în care nu au fost devastate de cel de al Doilea
Război Mondial76; foarte asemănătoare, ca material şi manieră de
construcţie, sunt şi vechile oraşe turceşti din Asia Mică;
- casele de piatr ă sunt foarte caracteristice pentru aria
circummediteraneană (Grecia, Italia, Spania); deoarece, însă, piatra este de
o culoare foarte variată, casele de piatră sunt şi ele foarte variate ca aspect,
putându-se deosebi casele construite din blocuri de calcar alb (de exemplu,
cele din oraşele Greciei sau la Dijon, în estul Fran ţei etc.), cele construite din
travertin (de exemplu, în Italia centrală), casele construite din calcar
cenuşiu (la Chartres), cele construite din gresie trandafirie (Salamanca, în
Spania, Strassburg, în Alsacia, Glasgow, în Sco ţia), casele construite din tuf
vulcanic, de culori foarte variate (de exemplu, cele din oraşele centrului şi
estului Turciei, aşa cum este la Kayseri), uneori cu parterul de andezit, de
76
Identică, din punctul de vedere al materialului de construc ţie, era şi Londra
veche, de dinainte de marele incendiu din 1666.
248
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 245/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
249
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 246/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
250
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 247/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
BIBLIOGRAFIE
251
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 248/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
CHABOT G. (1931) – Les zones d’influence d’une ville , Compte – Rendus du Congrès
International de Géographie, Paris
CHALINE C. (2001)
édition, – Les
Presses politiques dede
Universitaires ville, Collection ”Que sais-je ?”, 4 – ème
la France
CHIŢULESCU T., RĂU R. (1969) - Sistematizare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
CHRISTALLER W. (1933) – Die zentralen Orte in Süddeutschland, Jena
CICCOLELLA P., MIGNAQUI I. (1994) – Territorios integrados y restructurados – un
nuevo contexto para el debate sobre el estado y la planificación, Revista
Interamericana de Planificación, nr.106
CLAVAL P. (1964) – La théorie des villes, Revue Géographique de l’Est, nr.1 - 2
CUCU V. (1974, 1981) – Geografia populaţiei şi a a şeză rilor omeneşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, ed. I-a şi a II-a
CUNHA A., RACINE J.-B.(1997) - Towns and metropolitan areas in Switzerland – a
centrality
migrationsin metamorphosis
, Geographica throughnr.
Polonica, mutations
69 in the work force and selective
DALMASSO E. (1971) – Milan, capitale économique de l’Italie, Presses Universitaires
de Strasbourg
DAVIDOVICI V. G. (1956) – O tipologhii zaselenii grupp gorodov v S. S. S. R., Voprosî
Gheografii, Sbornik no. 38, Moscova
DEMANGEON A. (1933) – Paris – la ville et sa banlieue, Bourrelier, Paris
DERRUAU M. (1961) – Précis de géographie humaine, A. Colin, Paris
DESROCHES J. P. (1973) – La naissance de la civilisation chinoise, La Recherche nr. 37,
septembrie
DEUBELBEISS P., COBLENCE J. M. (1985) – Les premières cités, Castormann, Paris
DICKINSON R. E. (1945) – Morphology of medieval german towns, Geographical
Review,
DICKINSON ianuarie
R. E. (1951) – The west european city, Rutledge, Londra
DOXIADIS C. A. (1968) – Ekistics – an introduction to the science of human settlements,
Hutchinson, Londra
DUGRAND R. (1963) – Villes et campagnes du Bas -Languedoc méditerranéen, Presses
Universitaires de France, Paris
DUPUY P. (1900) – Le sol et la croissance de Paris; Annales de Géographie, t. IX
DUSSART F. (1970) - L’habitat et les paysages ruraux d’Europe, Congrès et Colloques
de l’Université de Liège, t. LIX.
EVOLCEANU T. (1956) – Introducere în probleme generale de construc ţie a oraşelor ,
Editura Tehnică, Bucureşti
FREEMAN T. W. - editor (1959) – The conurbations of Great Britain, Manchester
FRITZ J.University
(1899) – Press, Manchester
Über den Grundriss der Städte, Zeitschrift der Gesellschaft für
Erdkunde, Berlin
GEDDES P. (1915) - Cities in evolution, Londra
GEORGE P. (1961) – Précis de géographie urbaine, Presses Universitaires de France,
Paris
GEORGE P. (1952) – La ville, le fait urbain à travers le monde , Presses Universitaires
de France, Paris
GOTTMANN J. (1961) – Megalopolis – the urbanized northeastern seabord of United
States, Cambridge, S. U. A
GROTE W. (1908) – Paris, eine geographische Studie, Zeitschrift für Schulgeographie
252
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 249/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
253
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 250/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
254
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 251/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
RACINE J.- B. (1993) – La ville entre Dieu et les hommes (1993) – Anthropos, Paris
RATZEL F. (1902 - 1912) – Anthropogeographie, vol.I – IV, Wien
REINHARD M., ARMENGAUD
population A., DUPAQUIER
mondiale, Montchrestien, Paris B. (1972) – Histoire générale de la
REMY J., VOYÉ L. (1974) – La ville et l’urbanisation, Éditions J. Duculot, Gembloux
REY V. (2004) – Lyon –résidence de la région Rhône – Alpes , comunicare ,
Universitatea »A.I.Cuza», Iaşi
REY V., GROZA O., IANOŞ I., PĂTROESCU M. (2006) - Atlasul României , Ed. Rao,
Bucureşri
VON RICHTHOFEN FR. (1908) – Vorlesungen über allgemeine Siedlungs- und
Verkehrsgeographie, Berlin
ROBERT J. (1976) – Prospective study on a physical planning and the environment in the
megalopolis in formation in north-west Europe, Urban Ecology nr.4
ROCHEFORT M. (1960) – L’organisation urbaine de l’Alsace, Les belles Lettres, Paris
ROZENBLAT
SAINT JULIEN C. Th.
(1995) – Tissu
(1982) d’un semis de
– Croissance villes européennes
industrielle , Mappemonde
et système no.4
urbain, Economica,
Paris
SASSEN S. (2001) – The Global City. New York. London, Tokyo, Princeton University
Press, Princeton - Oxford
SCHMIDT H. (1909) – Citybildung und Bevölkerungsverteilung in Grossstädten,
München
SCHNEIDER A. (1895) – Städteumfangen in Altertum und Gegenwart, Geographische
Zeitschrift
SCHÖLLER P. (1969) – Allgemeine Stadtgeographie, Wege der Forschung t. CLXXXI,
Darmstadt
SHUPER V. (1983), “La théorie des lieux centraux et les phénomènes
dՎvolutionӔn
SCHWARZ G. (1966) –Cybergeo (http://www.cybergeo.eu/index4844.html)
Allgemeine Siedlungsgeographie, Walter de Gruyter & Co.,
Berlin
SMAILES A. E. (1964) – Greater London – the structure of a metropolis, Geographische
Zeitschrift
SMAILES A. E. (1966) – The geography of towns, V-th. ed., Hutchinson, Londra
SORRE M. (1952) – Les fondements de la géographie humaine , t. I, Paris
SPENGLER O. (ed., română, 1996) – Declinul occidentului, vol. I – IV, Ed. Beladi,
Craiova
TAIEB M. (1971) – La structure urbaine d’Alger , Annales de Géographie
TARRIDE M., CHADEFONT C. (1986) – Les premiers empires, Casterman, Paris
TAYLOR G. (1951) – Urban geography, II-nd edition, Methuen & Co., Londra
TĂLÂNG Ă C. (2000)
Bucure şti – Transporturile şi sistemele de aşeză ri din România, Ed. Tehnică,
TREVES A. (1980) – The anti-urban policy of fascism and a century of resistance to
industrial urbanization in Italy, International journal of urban and regional
research, nr.4
TÜMERTEKIN E. (1965) – Türkiyedeki şehirlerin sinilplandirimasi, Istanbul
Universitesi , Coğrafya Enstitüsü, nr. 43
ŢURCĂNAŞU G. (2006) – Evoluţia şi starea actuală a sistemului de aşeză ri din Moldova,
Ed. Demiurg, Iaşi
UNGUREANU A. (1980) – Oraşele din Moldova. Studiu de geografie economică , Ed.
Academiei, Bucureşti
255
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 252/253
7/23/2019 Ungureanu Al., Turcanasu G., Geografia asezarilor umane, 2008.pdf
http://slidepdf.com/reader/full/ungureanu-al-turcanasu-g-geografia-asezarilor-umane-2008pdf 253/253