NR.

1/IUNIE 2009

PĂSĂRI
DESPRE

REVISTĂ PENTRU PROTECŢIA PĂSĂRILOR EDITATĂ DE SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ

Foto: Martin Zwick

CUM POATE O PASĂRE SĂ DOBOARE UN

AVION?

BUCURIA DE A ELIBERA UN CODALB

PROFIL FOTOGRAFIC - FLORIN CHIRILĂ

ALEGE PĂSĂRILE / ALEGE NATURA / ALEGE-ŢI VIITORUL

 Conservarea biodiversităţii în România a

Foto: Florin Chirilă / Zbor de recunoaştere

ajuns la răscruce. Mai mult ca oricând realizăm că de
EDITORIAL

fiecare dată există motivaţii pentru a considera natura

un rezervor de resurse. Astfel fie că vorbim de nevoia
permanentă de dezvoltare economică, fie că vorbim
de efectele crizei economice, soluţia găsită de fiecare
dată constă în exacerbarea exploatării resurselor na-
turale. Şi pentru fiecare partid şi pentru fiecare guver-
nare conservarea naturii şi protecţia mediului a repre-
zentat ceva secundar, dar cu implicaţii bune pentru
imagine, ca dovadă existenţa unui Minister al Mediului
în Guvernul României, însă de fiecare dată resursele
umane şi financiare angajate au fost minuscule com-
parativ cu ministerele economice.
Trebuie să acceptăm concluzia că politicienii
răspund nevoilor pe care le are societatea din care
fac parte. Dacă ar exista o presiune a societăţii pentru
rezolvarea problemelor de mediu şi de conservare a
naturii atunci politicienii ar răspunde pe măsură.
Pentru a putea face ceva pentru natură trebuie să
înţelegem cât mai bine prezentul iar o radiografie a
acestuia arată că:

- nu există o estimare a costurilor necesare pentru

un management adecvat al ariilor protejate din Ro-
mânia

- nu există alocate din bugetul naţional sumele ne-

cesare pentru implementarea Directivelor UE în do-
meniul protecţiei naturii şi nici o strategie pentru dis-
tribuirea acestor fonduri

- nu este implementat nici un instrument financiar

pentru plăţile compensatorii pe Natura 2000. Măsu-
rile specifice de finanţare pe Natura 2000 în POR şi
PNDR sunt aproape inexistente.

- statutul legislaţiei din protecţia naturii este inferior

legilor organice în sistemul juridic din România şi alte
legi cu care interferează (ex. Codul Silvic) au un sta-
tut mai puternic de lex specialis în relaţia cu OUG
57/2007.

- în legislaţia actuală, au fost desemnate responsabi-

lităţi şi sarcini cu rol cheie pentru Agenţia Naţională
de Arii Protejate (ANAP). Deoarece ANAP e nefunc-
ţională, sistemul se confruntă cu un gol instituţional,
întrucât nu s-a stabilit cine implementează aceste
atribuţii cheie.

Toate aceste aspecte negative îşi produc efectele în

Birou Central
Bd. Mihail Kogălniceanu, nr.
fiecare zi şi, deşi fiecare ca indivizi apreciem natura şi
valorile ei, nu reuşim să transmitem şi să impunem un
mesaj clar şi coerent politicienilor cu privire la voinţa
noastră. Societatea civilă din România s-a maturizat
şi, prin intermediul ONG-urilor, poate face paşi înain-
te pentru a îmbunătăţi această realitate. Iar primul
pas prin care cetăţeanul interesat de protecţia naturii
îşi poate dovedi implicarea este acela de a deveni
membru susţinător al unei organizaţii de mediu, recu-
noscute pentru activitatea sa, din zona în care locu-
ieşte.
Adresa redacţiei:
Dr. Dan Hulea
PĂSĂRI SOR
Despre

49 Birou regional Tulcea Director executiv al SOR

Sc. A Etaj 1 Ap. 8 Str. Gării, nr. 11, Bl. G5, Ap. 2
Cod 050108 820161 Tulcea
Sector 5, Bucureşti Tel./Fax 0240 513183
Tel.: 031 4255657 E-mail: revista@sor.ro
Fax: 031 4255656 Redactor: Eugen Petrescu
E-mail: office@sor.ro Tehnoredactare:
www.sor.ro S.Pătraşcu (www.exarte.ro)
Tipar: Trimpress
(tel: 0264-595096)
ISSN 1584-3432
Revista DesprePĂSĂRI - publicaţie periodică, bianuală
a Societăţii Ornitologice Române, dedicată difuzării
Opiniile exprimate în această publicaţie de catre colaboratori cunoştinţelor despre păsări şi ocrotirii acestora, se distribuie
nu reprezintă în mod necesar şi punctul de vedere al SOR. gratuit.
Societatea Ornitologică Română (SOR) - organizaţie
Materialele trimise pentru publicare în nr. urmator vor fi expedi- neguvernamentală pentru studiul şi protecţia păsărilor şi
ate prin e-mail, cel mai târziu pâna în data de 15 noiembrie naturii.
2009. Partener al BirdLife International în România.
02. Aspecte privind conservarea diversităţii floristice şi

Foto: Dan Bandacu

avifaunistice în perimetrul Lacului de acumulare Stân-
ca – Ştefăneşti (judeţul Botoşani)

04. “...This is cactus 1549. We hit birds ...”Sau cum poate

o pasăre să doboare un avion? )

05. Bucuria de a elibera un codalb

10, 11. Profil fotografic - Florin Chirilă

13. Invitaţie ornitologică / ornitologie de Forii

14, 15. Cărţi recent apărute

16. Fluturaşul de stâncă

17-20. Observaţii ornitologice

21. Mari lacuri naturale cu statut de

amenajări piscicole
DIN CUPRINS

22, 23. Profil fotografic - Florin Chirilă

24. Ineu în Octombrie

 Aspecte privind conservarea di-
versităţii floristice şi avifaunistice
în perimetrul lacului de acumula-
re Stânca – Ştefăneşti (judeţul Bo-
toşani)
Râul Prut izvorăşte din Carpaţii Pă-
duroşi în Ucraina şi se varsă în Dunăre, lângă
municipiul Galaţi, având o lungime totală
de 953 kilometri (km), din care 742 km pe
teritoriul României. Barajul de la Stânca-Cos-
teşti a fost construit pe râul Prut şi formează
lacul de acumulare care are o suprafaţă de
59 km² la volumul normal de retenţie, fiind
al doilea lac de acumulare ca mărime din
România (după cel de la Porţile de Fier). În
aval de baraj, a fost creat un lac de com-
02 Conservarea diversităţii floristice şi avifanistice în perimetrul lacului de acumulare Stânca – Ştefăneşti
pensare cu o suprafaţă de 29 hectare (ha).
De asemenea, barajul de la Stânca – Cos-
teşti reprezintă şi o cale de trecere a frontie-
rei între România şi Republica Moldova. Că-
ile de acces spre lacul de acumulare sunt
exclusiv rutiere. Lacul a intrat în exploatare în
1978 şi este folosit pentru irigaţii, piscicultură
şi în scopuri hidroenergetice.
Climatul este temperat continen-
tal; temperatura medie anuală este de 9,1
0
C, iar precipitaţiile anuale pot depăşi 650
mm. Vânturile dominante sunt din direcţia
nord-vest, iar lacul de acumulare, datorită
adâncimii sale mari nu îngheaţă decât în
iernile deosebit de aspre (1995, 2001, 2005,
2008).
Rezervaţia floristică de la Stânca-
Ştefăneşti (confirmată prin Legea nr. 5 din
2000) are o suprafaţă de 1 ha şi a fost consti-
tuită în scopul protejării speciei Schiwereckia
podolica. Staţiunea floristică reprezintă limi-
ta vestică a arealului mondial de răspândire
a acestei specii de plante, constituind tot-
odată şi unica staţiune din ţara noastră cu
Schiwereckia podolica. Rezervaţia apare
ca un pinten calcaros, stâncăria principală
fiind constituită din calcare cu o înălţime de
101 m şi cunoscută sub numele de „Casa
Doamnei”. Rezervaţia floristică adăposteşte
un număr mare de specii continental sud-
estice, care, împreună cu speciile europene
şi euro-asiatice, dau un caracter ponto-sar-
matic particular acestei regiuni, argument
suplimentar pentru acordarea statutului de
ocrotire.
Multe specii de plante spontane
au dispărut odată cu amenajarea barajului
şi a lacului de acumulare Stânca-Costeşti.
Astfel, faţă de 416 specii de cormofite şi 17
specii de briofite, care vegetau pe stâncile
calcaroase înainte de construirea hidrocen-
tralei, astăzi se găsesc doar 286 de specii
(Şuliuc, 2002). Vegetaţia de luncă este re-
prezentată de şleauri de stejăret şi fag, ză-
voaie de salcie, plop negru şi răchitiş, supra-
feţe restrânse de stufărişuri, terenuri agricole
(culturi de cereale, sfeclă şi floarea soarelui).
La Crasnaleuca (limita nordică a lacului de
acumulare), există suprafeţe pe care au fost
plantate conifere.
Rezervaţia avifaunistică – perime-
trul din jurul lacului de acumulare a avut un
statut de protecţie locală, dar amplasarea
în zona de frontieră şi regulile stricte de ac-
ces impuse şi de Direcţia Prut (Apele Româ-
ne) au asigurat condiţii de securitate pentru
păsările care populează, permanent sau
temporar, habitatele de luncă şi luciul de
apă.
În perimetrul barajului, avifauna
cunoaşte modificări sezoniere ale aspecte-
lor sale calitative şi cantitative. Astfel, une-
le specii de păsări vizitează acest teritoriu
doar în timpul iernii (oaspeţi de iarnă), altele
sosesc primăvara, petrecându-şi aici vara
(oaspeţi de vară), unele apar doar în trece-
re, pe durata migraţiei între cartierele sudice
de iernare şi ariile nordice de reproducere
(specii de pasaj), în vreme ce altele rămân
permanent în acest perimetru, având statut
de specii sedentare.
Păsările acvatice sunt bine repre-
zentate în tot timpul anului, unele fiind pre-
zente doar la începutul sau pe toată durata
iernii (Gavia arctica, Gavia stellata, Buce-
phala clangula, Mergus albellus şi Mergus
merganser). Cufundarul polar (Gavia arc-
tica) şi cufundarul mic (Gavia stellata) nu
au observaţi niciodată mai târziu de prima
decadă a lunii decembrie. Am remarcat,
de-a lungul anilor, o creştere constantă a
efectivelor de raţă sunătoare care iernea-
ză, mai ales, pe lacul de compensare şi pe
cursul vechi, dar şi pe cel prezent al Prutului
(în ianuarie 2009, au fost recenzate 358 de
exemplare). Între apariţiile inedite, semna-
lăm prezenţa unei perechi de raţă catifela-
tă (Melanitta fusca), în ziua de 2 februarie
2009. Deşi prezente în perimetrul barajului pe
durata sezonului de reproducere, raţele, gă-
inuşele de baltă şi lişiţele nu cuibăresc deoa-
rece vegetaţia nu este favorabilă instalării
cuiburilor acestor specii.
Speciile de păsări semi-acvatice
sunt prezente, mai ales, în timpul pasajului
de primăvară şi de toamnă; în perimetrul cu
stufăriş din aval de baraj, cuibăresc câteva
perechi de stârc pitic (Ixobrychus minutus)
şi cel puţin o pereche de buhai de baltă
(Botaurus stellaris). Remarcăm şi prezenţa în
sezonul rece, uneori în toate lunile de iarnă,
a unor grupuri de 2 – 5 exemplare de egretă
mare (Ardea alba) şi stârc cenuşiu (Ardea
cinerea).
 Vecinătatea pădurii de luncă şi
prezenţa unor plantaţii de arbori în perime-
trul lacului de acumulare favorizează păsări-
le răpitoare, care construiesc arbori în arborii
înalţi. Trebuie să menţionăm apariţia frec-
ventă a acvilei de câmp (Aquila heliaca) şi
prezenţa constantă a codalbului (Haliaee-
tus albicilla), cel din urmă, fiind observat în
perioada rece, de mai multe ori, hrănindu-
se cu cadavrele unor păsări prinse de ghea-
ţă.
De asemenea, remarcăm pre-
zenţa constantă a corbului (Corvus corax),
care cuibăreşte în pădurile din zonă. Dum-
brăveanca (Coracias garrulus) apare doar
accidental în perimetrul lacului, în vreme ce
prigoriile (Merops apiaster) au fost surprinse,
frecvent, vânând insecte în acest perimetru.
În perioada martie – aprilie, pot fi
numărate sute de lebede şi mii de gâşte şi
raţe care trec spre ariile de reproducere din
nord. În luna martie, sosesc şi primele grupuri
de păsări picioroange aparţinând speciilor
Ardea cinerea (stârc cenuşiu), Ardea alba
(egreta albă) şi Ciconia ciconia (barza
albă), dar trecerea acestui grup spre nord
se face în luna aprilie, când pot fi observate
cele mai însemnate efective numerice ale
populaţiilor de ciconiiforme. În cursul lunii
aprilie îşi fac apariţia şi primele grupuri de
cormorani – Phalacrocorax carbo (cormo-
ranul mare) şi Phalacrocorax pygmeus (cor-
moranul mic). Îmbrăcaţi în penaj de nuntă,
cormoranii rămân pe lac 10 – 12 zile, pără-
sind regiunea pentru a se întoarce aici în
iulie-august, însoţiţi de juvenili zburători. Pro-
babil, ei aparţin unor populaţii ce cuibăresc
la nord de ţara noastră sau în colonii situate
pe malul stâng al Prutului. Staţionând doar
câteva zile în zonă în drumul lor spre nordul
continentului, limicolele formează aglome-
rări mari de indivizi pe marginile lacului de
acumulare.
Deoarece habitatele favorabile
cuibăritului păsărilor acvatice acoperă su-
prafeţe deosebit de restrânse, aceste specii
sunt observate căutând hrana în perimetrul
lacului de acumulare, cuibărind, probabil, în
zone umede din apropierea lacului, în lungul
afluenţilor Prutului. În perimetrul şi vecinăta-
tea lacului, sunt prezente ca specii clocitoa-
re numai specii de păsări care se populea-
ză habitatele forestiere şi pe cele deschise
- sunt foarte bine reprezentate speciile de
pădure, protejate şi de dificultatea acce-
sului uman peste braţele vechi ale Prutului
între care se găseşte cea mai mare parte a
pădurii de luncă.
Încă din prima jumătate a lunii iu-
nie încep să apară primele specii de limico-
le, formând grupuri mai mari sau mai mici.
Spre sfârşitul lunii iulie şi pe parcursul lunii au-
gust pot fi întâlnite şi primele aglomerări de
păsări picioroange, berzele albe (Ciconia
ciconia) fiind prezente şi cu stoluri ce reu-
nesc sute de exemplare. În august, se de-
clanşează migraţia de toamnă a anserifor-
melor care va continua până către sfârşitul
lunii noiembrie, când sosesc primii oaspeţi
03 Conservarea diversităţii floristice şi avifanistice în perimetrul lacului de acumulare Stânca – Ştefăneşti
de iarnă în regiune – gârliţa mare (Anser
albifrons). Majoritatea speciilor acvatice şi
semi-acvatice sunt grupate în stoluri de zeci
– în cazul ciconiiformelor, de sute şi chiar mii
de indivizi în cazul anseriformelor.
În intervalul cuprins între lunile
noiembrie şi februarie, toţi afluenţii Prutului
de pe teritoriul judeţului Botoşani înghea-
ţă, datorită adâncimii reduse, de regulă, în
luna decembrie, formând pod de gheaţă
care rezistă până la începutul lunii martie. În
aceste condiţii, în judeţul Botoşani, cel mai
important cartier de iernare a păsărilor ac-
vatice este lacul de acumulare amenajat la
Stânca – Ştefăneşti. Impactul antropic este
redus în perimetrul lacului, în primul rând
ca urmare a statutului de zonă de frontie-
ră. Accesul este strict controlat în perimetrul
din jurul bazinului. Principalele activităţi des-
făşurate de om sunt agricultura şi pescuitul
sportiv. O problemă de dată recentă, dar
cu consecinţe deosebit de nefaste pentru
diversitatea ornitofaunei din această regiu-
ne, este reprezentată de defrişarea necon-
trolată a pădurii de luncă din sectorul ce
aparţine Republicii Moldova. De asemenea,
din informaţiile adunate de la localnici şi de
la personalul Direcţiei Prut (Apele Române),
există o mare presiune pentru a se permite
desfăşurarea unor acţiuni de vânătoare în
perimetrul lacului, ceea ce ar pune în peri-
col liniştea celui mai important cartier de ier-
nare a păsărilor acvatice nu numai din ba-
zinul românesc al Prutului ci şi din nord-estul
României.
Dr. Carmen Gache & Dr. Gabriela Zbughin
Foto: Gabriela Zbughin
 “...THIS IS CACTUS 1549. WE HIT între 6.000-11.000 m) este foarte redus, din
cauza faptului că puţine specii zboară la
unor mijloace care să permită aeronavelor
să evite din timp un curs de coliziune cu pă-
BIRDS1 ...” SAU CUM POATE O PASĂRE asemenea altitudini4. Acest risc creşte însă sări. Dacă în primul caz, rezultatele aştepate
SĂ DOBOARE UN AVION? după atingerea unei altitudini de 1.500 m
(în apropierea aeroporturilor), circa 61% din
sunt destul de limitate din cauza aspectelor
tehnice şi tehnologice implicate, în celelalte
aceste coliziuni având loc la altitudini sub 30 două cazuri ele sunt mult mai promiţătoare.
m, conform Autorităţii Aeronautice Ameri- Majoritatea aeronavelor comer-
Coliziunile vehiculelor aeriene cu
cane. ciale au motoarele proiectate astfel încât
păsările aflate întâmplător pe culoarul lor de
Cât de grav poate fi impactul unei după aspiraţia unei păsări având o masă
zbor reprezintă incidente nedorite, care pot
păsări cu o aeronavă şi care sunt consecin- de până la 1.8 kg să se oprească din funţi-
avea uneori consecinţe grave asupra vieţii
ţele depinde în mod evident de locul în care onare. Totuşi, în cazul coliziunii aeronavelor
persoanelor aflate la bord (pasageri, echi-
are loc contactul. Astfel, în cazul în care pa- bimotoare cu un stol de păsări, oprirea mo-
paj navigant).
sărea se loveşte de parbriz (situaţii frecven- toarelor poate avea consecinţe dezastru-
Tema contribuţiei de faţă, inspirată
te), fereastra din sticlă laminată crapă (sau oase. Structurile exterioare ale aeronavelor
de incidentul recent mediatizat, petrecut la
se sparge complet, cum este cazul aerona- moderne (cu excepţia ampenajului7) trebu-
scurt timp după decolarea zborului 1549 al
velor de dimensiuni reduse), afectând vizibi- ie să fie capabile să reziste la un impact cu
companiei American Airways, nu a mai fost
litatea şi chiar viaţa personalului navigant. o pasăre având o masă de 1.8 kg; la fel şi
abordată până acum în paginile publicaţiei
Dacă lovitura se produce în partea ante- parbrizul, care la un impact cu un astfel de
”Despre Păsări”. Articolul îşi propune să ana-
rioară a fuzelajului (de asemenea, situaţii corp nu trebuie să se deformeze sau să cra-
lizeze cauzele impacturilor dintre aeronave
frecvente), efectul coliziunii este o deforma- pe. Ampenajul, în schimb, trebuie să reziste
şi păsări, efectele coliziunii lor cu vehiculele
re a acestuia, proporţională cu masa păsării la impacturi cu păsări având o masă dublă
aeriene şi să treacă în revistă măsurile de
care a lovit aparatul şi viteza de zbor. Cele (3.6 kg).
prevenire a acestor evenimente, adoptate
mai grave sunt însă coliziunile în care păsă- Pentru a reduce riscul coliziunilor
în vederea creşterii securităţii transportului
rile sunt aspirate de către motoare. În acest cu păsările la decolare şi aterizare, auto-
aerian.
caz, riscul opririi ireversibile a propulsoarelor rităţile aeroportuare derulează activităţi
Autoritatea Aeronautică America-
creşte odată cu creşterea taliei păsării şi a specifice, care au în vedere gestionarea şi
nă (FAA) şi Departamentului Agriculturii al
turaţiei motoarelor turboreactoare. controlul accesului avifaunei în perimetrul
SUA (USDA) estimează că riscul de coliziune
Este important de menţionat că aeroporturilor, pentru ca păsările să nu intre
al unei aeronave cu păsările (”Bird Aircraft
majoritatea impacturilor dintre păsări şi avi- în culoarele de zbor ale aeronavelor. Astfel,
Strike Hazard” în literatura de specialitate)
oane se soldează cu daune minore asupra se au în vedere unele măsuri prin care se de-
este de circa 1:10.000.
aparatelor de zbor. naturează habitatele din apropierea pistelor
Istoria aviaţiei civile consemnează
Conform Bird Strike Committee şi din jurul aeroporturilor: se tunde periodic
primul caz de impact al unui avion cu pă-
USA, păsările cele mai frecvent implicate în vegetaţia ierboasă, uneori se substituie spe-
sările la data de 7 septembrie 1905, când
astfel de incidente, ale căror coliziuni cu ae- ciile de plante producătoare de seminţe
aparatul pilotat de Orville Wright de-a lungul
ronavele sunt cele mai grave (reprezentând ce atrag păsări cu alte specii ale căror se-
celor aproape 5 minute de zbor a lovit o pa-
75% din totalul incidentelor care au produs minţe nu prezintă interes, de asemenea, se
săre în apropiere de Dayton, Ohio. Şapte ani
daune aviaţiei civile americane în perioada îndepărtează toate resturile organice care
mai târziu, la 3 septembrie 1912 se consem-
1990-2007), sunt cele de talie mare, cu po- ar putea atrage mai ales pescăruşii, ciorile,
nează primul caz în care un om (Calbraith
pulaţii incluzând un mare număr de indivizi, etc., se taie sau se scurtează arborii care ar
Rodgers) moare ca urmare a unei coliziuni
cum sunt cele din familia Anatidae (raţe şi putea oferi locuri de înnoptare pentru păsări
dintre avionul pilotat şi un pescăruş, în Long
gâşte sălbatice, lebede, etc), Laridae (pes- (sau ca loc de pândă pentru cele răpitoa-
Beach, California.
04 “...This is cactus 1549. We hit birds ...” Sau cum poate o pasăre să doboare un avion?

căruşi), dar şi păsările răpitoare de zi5. După re), etc. Alte măsuri sunt destinate sperierii
Înainte de 1970 impacturile ae-
datele Smithsonian Institution’s Feather Iden- păsărilor din zonă prin utilizarea unor dispo-
ronavelor cu păsările, cel puţin deasupra
tification Laboratory (SUA), cele mai mari zitive luminoase, sonore, a câinilor special
teritoriului SUA, erau rare. Ulterior, datorită
daune produse aeronavelor care străbat dresaţi, a şoimilor, etc.
mai multor motive, printre care s-ar putea
spaţiul aerian nord-american sunt produse În ceea ce priveşte posibilitatea
enumera implementarea unei legislaţii mai
de vulturul curcan (Cathartes aura), urmat evitării din timp a coliziunilor cu păsările prin
stricte în domeniul mediului care a permis
apoi de gâsca canadiană (Branta cana- manevre ale piloţilor aeronavelor, aceştia
îmbunătăţirea calităţii apelor, o mai bună
densis) şi pelicanul alb american (Pelecanus trebuie să evite să aterizeze sau să decoleze
protecţie a avifaunei2, interzicerea folosirii în
erythrorhynchus). Riscul de coliziune dintre în apropierea unor perimetre în care se află
agricultură a unor substanţe chimice pentru
aeronave şi păsări creşte mult în timpul mi- aglomerări de păsări. La apropierea de ast-
combaterea dăunătorilor, periculoase pen-
graţiilor sezoniere; astfel, în timpul migraţiilor, fel de zone, piloţii trebuie să urce rapid la o
tru viaţa păsărilor etc. Frecvenţa acestor in-
riscul de impact cu păsările la altitudini sub altitudine de cel puţin 1000 de m, deoarece
cidente a început să crească treptat. Pe de
150 m este de 7 ori mai mare pe timpul nopţii majoritatea coliziunilor au loc sub această
altă parte, înainte de anii ’70 traficul aerian
decât ziua. altitudine. De asemenea, când aeronavele
era mai redus decât în prezent, aeronavele
În privinţa aviaţiei militare, în con- se apropie de suprafeţe de teren cu densi-
aveau motoare mai puţin silenţioase, erau
formitate cu date recente (2006) ale Euro- tăţi ridicate de păsări, ele trebuie să reducă
mai puţin rapide, etc.
pean Military Bird Strike Database (EURBA- viteza, pentru a evita producerea unor dau-
Numărul de coliziuni a crescut,
SE), cele mai frecvente păsări implicate în ne mai mari. Alte mijloace de evitare a inter-
însă, semnificativ în ultimele două decenii,
coliziuni cu aeronave pe cerul de deasupra sectării itinerarului de zbor în cazul aerona-
de la 1500 (1990) la circa 8000 (2008), solda-
Europei aparţin6 următoarelor familii (în or- velor militare includ utilizarea datelor primite
te cu pagube de sute de milioane de dolari
dine descrescătoare): Laridae (pescăruşi), de la instalaţii radar, care detectează zborul
la nivelul aviaţiei civile şi militare. Conform
Apodidae (drepnele), Columbidae (porum- păsărilor aproape în timp real, permiţând
unei statistici efectuate de International Bird
bei, guguştiuci), Hirundinidae (rândunici, astfel o predicţie a direcţiei lor de deplasa-
Strike Committee în anul 2008, numărul total
lăstuni), Charadriidae (ploieri, nagâţi), Ac- re şi evitarea angajării vehiculului pe un curs
de accidente mortale datorate coliziunilor
cipitridae (uli, şorecari, acvile, vulturi, etc.), de coliziune.
aeronavelor cu păsările în intervalul 1912-
Alaudidae (ciocârlii, ciocârlani), Falconidae Marcel CIOBANU
2008 se ridică la 56, producând distrugerea
(şoimi) şi Turdidae (mierle, sturzi). Dacă pe

a 103 aeronave şi moartea a 262 persoane. 1

Fragment din mesajul trimis controlorilor de zbor
continentul nord-american cele mai frec-
Nici măcar navetele spaţiale nu de către Chesley Sullenberger, comandantul
vent implicate în coliziuni sunt păsările din
sunt scutite de astfel de incidente, fiind do- zborului 1549 (un avion de tipul Airbus A320) al
familia Anatidae, în cazul aviaţiei militare din companiei US Airways, cu puţin timp înainte de
cumentat cazul navetei Discovery care, în
Europa, aceste păsări nu intră în lista celor aterizarea forţată în apele râului Hudson, la data
timpul unei lansări de rutină în vara anului
mai des lovite. de 15 ianuarie 2009. Aterizarea de urgenţă a fost
2005, a lovit o pasăre de talie mare, însă fără
Ce se poate face pentru preve- cauzată de impactul cu un stol de gâşte canadi-
a se produce daune vehicului spaţial.
nirea coliziunilor dintre aeronave şi păsări? ene (Branta canadensis) şi aspiraţia câtorva din
Coliziunile dintre aeronave şi pă- acestea de către cele două motoare, incident
Măsurile care se pot lua pentru diminuarea
sări au loc atunci când ambele se află la al- survenit la scurt timp de la decolare. Zborul 1549
acestor incidente pot fi împărţite în trei ca-
titudini joase (ceea ce coincide cu momen- este o cursă regulată de pasageri cu plecarea
tegorii, şi anume: proiectarea unor vehicu-
tul decolării, respectiv al aterizării aparatelor din aeroportul LaGuardia (New York) cu destina-
le care să fie mai rezistente la potenţialul
de zbor3). Riscul de coliziune cu păsări în ţia Charlotte (Carolina de Nord).
impact cu păsările, folosirea unor mijloace Un exemplu relevant: astfel, efectivul populaţio-
cazul avioanelor comerciale aflate la altitu- 2

care să îndepărteze păsările de pe culoa- nal al gâştei canadiene, amintită mai sus, a cres-
dinea de croazieră (care variază în funcţie
rele de zbor ale aeronavelor şi utilizarea cut de aproape 4 ori în ultimele două decenii, de
de tipul aeronavei, fiind în general cuprinsă
 Foto: Nicu Călin / Vulturul sur (Gyps fulvus)
05 “...This is cactus 1549. We hit birds ...” Sau cum poate o pasăre să doboare un avion?
la circa 1.000.000 exemplare (în 1990) la 3.900.000
(2008). Specia cuibăreşte frecvent şi în zonele
umede din apropierea aeroporturilor.
3
Aproximativ 90% din coliziunile dintre aeronave
şi păsări au loc în apropierea aeroporturilor, con-
form datelor Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei
Civile.
4
Totuşi au fost semnalate şi cazuri de coliziuni cu
păsări la aceste altitudini; dealtfel, o specie de
gâscă din Asia Centrală (Anser indicus) a fost re-
perată la o altitudine de 10.175 m, fiind una dintre
speciile de păsări cu cel mai înalt plafon de zbor
din lume. Cea mai ridicată altitudine (documen-
tată) la care a avut loc o coliziune cu o pasăre
a fost de 11.277 m (o specie de vultur african,
Gyps rueppellii, deasupra Abidjanului, Coasta de
Fildeş, Africa).
5
Păsările răpitoare de zi sunt solitare (exceptând
perioada cuibăririi şi a migraţiilor).
6
Interesant de menţionat este faptul că, datorită
poziţionării geografice a statului israelian la răs-
crucea a trei continente (Europa, Asia, Africa) şi
dedesubtul unui culoar important de migraţie de
lungă distanţă a păsărilor primăvara şi toamna,
aviaţia militară israeliană se confruntă cu riscuri
de coliziuni mult mai mari decât alte zone ale glo-
bului, cu suprafaţe echivalente.
7
Dispozitiv al unui avion dispus în spatele fuzela-
jului, care serveşte la stabilitatea, echilibrul sau
schimbarea direcţiei acestuia.
 BUCURIA DE A ELIBERA UN CODALB
Pentru turiştii iubitori de natură ce
au ochii deschişi şi atenţia trează pentru atâ-
tea din minunile ce ni le oferă Delta Dunării
e aproape imposibil ca într-o excursie de
câteva zile prin tainicul ţinut al apelor să nu
observe uriaşele păsări de pradă rotindu-se
în impresionantul lor zbor planat pe cerul ce
pare o continuare în înălţimi a limpezilor la-
curi uriaşe. Numai pelicanii mai pot concura
la talie şi chiar la zbor cu aceste răpitoare
coborâte parcă din basmele cu pajuri şi cu
zmei... Codalbii, căci despre ei este vorba,
aceste impunătoare păsări de pradă care
erau pe vremuri, unele dintre cele mai frec-
vente acvile, nu numai în Delta Dunării, ci şi
în ţară, în special în regiunile din lunca Dună-
rii şi de-a lungul marilor cursuri de apă, astăzi
nu mai pot fi întâlniţi decât în câteva locuri...
Păsările tinere sunt mult mai grega-
re, aşa că pot fi observate multe exemplare
la un loc nu numai iarna la aglomerarea pă-
sărilor de apă ci şi pe perioada primăverii şi
verii, atunci când stau lângă locurile cu apă
mică în care se reproduc crapii sau în preaj-
ma coloniilor de păsări, în special de cormo-
rani, ai căror pui constituie uneori hrana lor
zilnică, în acest fel menţinându-se şi un uşor
control asupra dezvoltării explozive a popu-
laţiei de cormoran mare care ar putea peri-
clita populaţiile de peşti ale Deltei, codalbii
prădători având aici un rol în menţinerea
echilibrului ecologic.
Până acum 25 de ani principala
problemă care ameninţa codalbii consta în
acumularea de-a lungul anilor în organismul
06 Bucuria de a elibera un Codalb
rirea în zone mai greu accesibile omului. Tot
mai greu de găsit azi. În Ungaria, de pildă,
care are o mai veche şi eficientă tradiţie în
protecţie, păsările nu sunt atât de deranjate
de prezenţa omului ca la noi. Deci proble-
ma stagnării numărului de perechi de co-
dalbi reproducători în Deltă la ora actuală
nu este atât de mult legată de abundenţa
hranei, ci de siguranţa locurilor de cuibărit.
Personal am observat, lângă lacul Kuzmin-
ţii din apropierea satului Vulturu, cum, într-
un an în care delta fusese îngheţată până
în martie, o pereche de codalbi şi-a făcut
cuibul nu departe de o colibă pescărească,
depunând ouă şi începându-şi clocitul, dar
nu la mult timp după dezgheţ, când pesca-
rii profesionişti au revenit în zonă am obser-
vat că perechea de codalbi a abandonat
cuibul cu ouă…Cazuri asemănătoare nu
au fost puţine, de aceea credem că azi se
impune o monitorizare mai atentă a cuibări-
tului la codalbi încă din luna ianuarie pentru
a putea fi descoperite din timp cuiburile ac-
tive şi pentru a putea fi declarate zone de
protecţie împrejurul lor măcar până la zborul
puilor din cuib. Este o ciudăţenie că vână-
are în continuare nevoie de o reală protec-
ţie specială şi că mai este un drum foarte
lung de parcurs până când vom putea spu-
ne că această specie nu mai este una critic
periclitată.
Din această cauză considerăm
îndreptăţită intervenţia Gărzii de Mediu la
Oneşti, unde într-o mică grădină zoologică
aparţinând de primărie se găsea un codalb
imatur. Nu se ştie cum, în urmă cu doi ani
acest exemplar a fost adus de undeva din
zona Deltei Dunării şi pus în cuşcă. Autori-
tăţile de mediu au pus în vedere celor de
la grădina zoologică să elibereze pasărea.
Am fost contactat telefonic la biroul Socie-
tăţii Ornitologice Române din Tulcea pentru
a le sugera o locaţie din Deltă unde să eli-
bereze ei pasărea. Aflând că este vorba de
o pasăre imatură care a stat aproape doi
ani în cuşcă mi-am dat seama că simpla
eliberare a păsării fără o pregătire preala-
bilă înseamnă de fapt condamnarea ei la
moarte, deoarece pasărea s-a dezobişnu-
it să vâneze stând în cuşcă, nefiind exclus
chiar faptul ca pasărea să fi fost pui nezbu-
rător la data aducerii lui, deci total neştiutor
să-şi procure hrana în sălbăticie, pentru că
se pare că a rămas cam misterioasă mo-
dalitatea în care a ajuns pasărea la acea
grădină zoologică. Le-am solicitat să nu

lor de substanţe organo-clorurate cu mare toarea e acceptată în Deltă uneori până în

remanenţă, de tipul DDT-ului folosite în spe-
cial în agricultură, fapt ce a dus la moartea
unora şi la sterilitatea multora. În consecinţă
astfel de exemplare sterile au ocupat mulţi
ani la rând teritorii în care s-ar fi putut repro-
duce exemplare tinere neafectate de astfel
de intoxicaţii. Problema era destul de seri-
oasă, acvilele fiind recunoscute pentru lon-
gevitatea lor care poate depăşi 25 de ani.
Azi însă, prin interzicerea folosirii acestor sub-
stanţe, problema nu mai este atât de acută
şi credem că una din cauzele majore care
ameninţă specia la noi o constituie presiu-
nea antropică asupra zonelor de cuibărit,
deoarece codalbii de la noi, preferă cuibă-
martie, ştiut fiind că se întâmplă ca păsările
răpitoare, mai ales codalbii, să se apropie
şi să fure de pe apă păsările ucise de vâ-
nători, iar aceştia pot să nu se dovedească
prea toleranţi cu codalbii şi să tragă asupra
lor. Pe de altă parte consumul de către co-
dalbi al mai multor păsări în care există alice
de plumb poate duce în timp la saturnism
(intoxicare cu plumb) urmat de moartea
păsărilor…
Deşi în ultimii ani situaţia codalbilor
din Deltă pare a fi stabilă, dacă nu chiar în
foarte uşoară creştere, iar în Valea Dunării
prezenţa lor se face tot mai des simţită, to-
tuşi trebuie să înţelegem că această specie
se grăbească. Am luat legătura la Târgu-
Mureş cu prietenul meu Szilard Daroczi de
la Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a
Naturii „Grupul Milvus” pentru că ştiam că
ei au deschis acolo un mic centru pentru
reabilitarea păsărilor răpitoare care aveau
probleme. Szilard a fost şi el de acord că ar
fi fost o greşeală eliberarea păsării fără o
pregătire prealabilă aşa că după ce a ob-
ţinut aprobarea de la autorităţile de mediu
a preluat pasărea de la Oneşti. A adus-o la
centrul lor din Târgu-Mureş unde i-au pregă-
tit o volieră mult mai spaţioasă decât cuş-
ca de la Oneşti iar o echipă de tineri a avut
drept sarcină hrănirea şi antrenarea ei. Pa-
sărea trebuia dezobişnuită de dependenţa
ei faţă de om. Prezenţa omului în preajma
păsării a fost redusă la maxim, căci păsării
prea familiarizate cu omul trebuia nu numai
să i se reducă dependenţa de om, ci şi să i
se inducă teama faţă de acesta, pentru că
la eliberare era absolut necesar ca pasărea
să evite apropierea de om. I se aducea în
special hrană vie, păsări, rozătoare (cobai,
iepuri mai mici) pe care trebuia să înveţe să
le prindă dacă dorea să mănânce, dar i se
aduceau şi peşti pentru că în Deltă aceştia
probabil vor deveni o sursă importantă de
hrană. Treptat-treptat, instinctele de vână-
toare i-au fost redeşteptate şi deprinderile
dobândite de-a lungul lunilor de reabilitare
au făcut-o mult mai sălbatică decât la veni-
re. A stat la Târgu-Mureş, în această perioa-
dă de reabilitare, din luna noiembrie până
la sfârşitul lunii mai, când s-a considerat că
şi-a redobândit abilităţile de vânătoare şi
de zbor. Din echipa care a îngrijit pasărea
în toată această perioadă a făcut parte şi
Gregor, un voluntar din Franţa. Pe 25 mai s-a
considerat că perioada de reabilitare a fost
încheiată. Am luat din nou legătura cu In-
spectorul şef al Corpului de Pază al ARBDD,
domnul Neculai Bahaciu care în toamnă se
opusese şi el eliberării în Deltă fără o pregă-
tire prealabilă a codalbului de la Grădina
zoologică din Oneşti. Am căutat să vedem
care ar fi cea mai bună locaţie şi am decis
împreună că locul de eliberare va fi în Fer-
ma Piscicolă Maliuc, unde patronul Nucu
Dobrănăuţeanu ne-a asigurat că pasărea
nu va fi deranjată; activităţile din Fermă vor
ocoli punctul ales de noi. Am ales Ferma Ma-
liuc pentru că acolo aproape zilnic puteau
fi văzute 2 perechi de codalbi adulţi şi chiar
codalbi imaturi aflaţi aici fie pentru a pescui
în bazinele bogate în peşte, fie pentru a prin-
de lişiţele şi raţele ce se aflau în mare număr
în zonă. Am preferat acel loc şi deoarece nu
avea copaci în imediata apropiere pentru
ca astfel să putem observa mult mai bine
cât de bine va putea zbura pasărea când
va veni ziua cea mare. Domnul Ifrim Costel,
Comisarul – şef al Gărzii de Mediu al Rezer-
vaţiei Biosferei Delta Dunării ne-a oferit spriji-
nul său şi s-a arătat deosebit de interesat de
felul în care va decurge eliberarea păsării la
care dorea şi el să participe.
În noaptea de 26 mai au sosit la
Tulcea de la Târgu-Mureş două maşini în
care se aflau Szilard Daroczi, Sos Tibor, Gre-
gor, voluntarul francez, şi bineînţeles cuşca
cu codalbul. După ce toţi au fost găzduiţi
peste noapte la camera de oaspeţi a Birou-
lui SOR, dis-de- dimineaţă am pornit cu ma-
şinile spre Nufărul spre a apuca primul bac
care să ne treacă peste Dunăre cu maşinile.
Bacul a trecut cu maşinile peste Dunărea în
Ilgani de unde am pornit in grabă pe drumul
hârbuit din Deltă care leagă Ilganii de Jos
de satul Partizani unde urma să ne aştepte
cu o ambarcaţiune rapidă Achimfiev Con-
stantin, agentul ecolog care ne va ajuta pe
întreaga perioadă a operaţiunii de elibe-
rare pe care noi o speram cât mai scurtă.
Am dorit să ajungem foarte dimineaţă, pe
răcoare, la locul eliberării. La Maliuc am
făcut o scurtă oprire şi la insistenţele soţiei,
profesoară de biologie la şcoală, a trebuit
să facem elevilor o scurtă prezentare a si-
tuaţiei acelei păsări şi a eforturilor pe care
le-a făcut o echipă de oameni inimoşi spre
a putea fi eliberată în cele mai bune condi-
ţii şi cu cele mai mari şanse de supravieţuire
în viaţa sălbatică. Evident copiii s-au arătat
curioşi să vadă de aproape pasărea şi au
fost extrem de impresionaţi de clonţul şi de
picioarele ei puternice cu ghearele atât de
mari şi de ascuţite. Deşi majoritatea dintre ei
văzuseră în Deltă, mai de la distanţă, codal-
bi zburând sau stând pe copaci, iar câţiva
care participau la lecţiile din teren ale cer-
cului de turism şi ornitologie avuseră chiar
privilegiul să-i observe prin binoclu, totuşi nici
unii dintre ei nu-şi închipuiseră că aceşti co-
dalbi pot fi în realitate aşa de mari şi puter-
nici ca exemplarul ce se afla în cuşca de
transport din faţa lor.
Am ajuns la locul eliberării la care
accesul nu era posibil decât traversând cu
o barcă pescărească un canal. Special do-
risem ca locul să fie sigur, greu accesibil şi
cât mai departe de ochii turiştilor şi ai local-
nicilor. Szilard a prins pasărea şi a scos-o din
cuşca specială de transport. După aproape
24 de ore de stat în cuşca mică şi după că-
lătoriile lungi şi tracasante cu maşina şi bar-
ca pasărea părea suficient de stresată. I-am
făcut poze, pasărea fusese deja inelată iar
pe aripi i-au fost vopsite uşor cu alb unele
semne pentru a putea fi identificată cu mai
mare uşurinţă în zbor. După culoarea ciocu-
lui şi structura penajului, codalbul era un sub-
adult foarte probabil în vârstă de 4 ani. Am
decis să o lăsăm încet liberă jos şi ne-am re-
tras la oarecare distanţă spre a vedea ce se
întâmplă. Dacă înghesuită în cuşcă părea
mai mică şi crezusem că e un mascul acum
când o vedeam liberă în faţa mea curăţin-
du-şi şi înfoindu-şi penajul mi se părea mult
mai mare şi mă gândeam că probabil era o
femelă. I-am dat apă dintr-un bidon de plas-
tic şi a băut îndelung. A fâlfâit de câteva ori
din aripi ca pentru a se dezmorţi şi s-a înălţat
cam vreun metru de la sol pentru a coborî
iarăşi lent în acelaşi loc. Au mai avut loc alte
câteva şedinţe de dezmorţire a aripilor fără
a fi urmate de marea desprindere atât de
aşteptată. După aproape o oră de aştep-
tare ne-am dat seama că mai mult ca sigur
eliberarea fulger sperată de noi nu va avea
loc în acea zi şi că va fi vorba de un proces
mai lung şi mai anevoios, aşa că va trebui să
trecem la planul B pe care îl discutaserăm
încă înainte de a aduce pasărea în Deltă.
Cu ajutorul unei plase puse la dispoziţie de
07 Bucuria de a elibera un Codalb
Pavel Gheorghe din Maliuc şi cu nişte pari
am încropit un ţarc mărişor în jurul păsării
pe care urma să-l închidem doar pe timpul
nopţii spre a o proteja de o eventuală pre-
zenţă a câinilor sau a vulpilor, asta în cazul
în care pasărea ar refuza să zboare. În ţarc
am mai adus un butuc pentru ca pasărea
să poată sta la oarecare înălţime de nivelul
solului. Se ştia încă de la începutul proiectu-
lui că în cazul planului B lui Gregor îi va reve-
ni sarcina să stea de pază ziua şi noaptea în
preajma codalbului. Pentru a-l menţine pe
Gregor mai alert pe timpul nopţii i s-a spus
că nu e exclus ca noaptea să apară şacalii
în zonă iar săracul francez, a cărui dorin-
ţă arzătoare era să vadă măcar un şacal,
 aproape că nu a închis ochii toată noaptea
sperând să vină şacalii. Nici nu şi-a montat
cortul.
Pentru că ziua era un soare arză-
tor am tăiat nişte stuf şi nişte papură pe care
am rezemat-o pe o porţiune a plasei ţarcu-
lui pentru a-i crea păsării un fel de umbrar.
După primele ore, pe deasupra au trecut
doi codalbi, un codalb adult văzându-l pe
al nostru jos a început să cheme insistent din
zbor, crezând probabil că e puiul său. Cod-
albul nostru ridica un ochi spre cer parcă mai
08 Bucuria de a elibera un Codalb
mult speriat decât dornic de comunicare cu
pasărea ce se rotea deasupra. Văzând ezi-
tările codalbului nostru mi-a venit în minte un
mai vechi şi subtil poem-parabolă al poetu-
lui sovietic Evgheni Evtuşenko despre o vul-
pe polară dintr-o crescătorie care reuşise să
fugă profitând de neatenţia îngrijitorului ce
într-o zi uitase deschisă uşa cuştii. Poemul se
încheia într-o tonalitate ironic-amară, suge-
rând parabolei o morală tristă despre preţul
libertăţii şi despre cât de pregătiţi sunt dori-
torii să şi-l asume: căci după ce câteva zile a
cutreierat împrejurimile încercând să se bu-
cure de libertate, incapabilă să se descurce
singură în sălbăticie, vulpea se întoarce la
cuşca ei din fermă…
Oare codalbul nostru se va întoar-
ce definitiv la cuşcă?!
Au venit şi cei de la Garda de Me-
diu să vadă ce se întâmplă cu pasărea.
I-am dus din nou mâncare (pui şi
peşte) a mâncat, prefera să stea la umbră
nu să zboare. Gregor urmărea cu binoclul
de la distanţă ce se întâmplă cu pasărea.
Îi telefonam des să vedem care mai e situa-
ţia, dar se pare că nu se întâmpla nimic din
ceea ce aşteptam noi. Pasărea a băut apă,
a mâncat, a fâlfâit din aripi, dar n-a vrut să
cerceteze împrejurimile. A treia zi a început
să tune, să fulgere şi să plouă. Noaptea a
fost furtună, dar dimineaţa era din nou căl-
duroasă şi senină. Am primit pe la ora 10
a.m. un telefon de la Gregor ce ne anunţa
că pasărea a început să zboare, la început
doar vreo 50 de metri, apoi s-a înălţat din
nou trecând peste canal la o distanţă de
vreo 300 de metri, părăsise ferma şi s-a oprit
într-o salcie, dar nici acolo nu a stat mult, a
mai zburat vreo 500 de metri si s-a oprit într-o
altă salcie a zăvoiului. Am venit să-l scoa-
tem pe Gregor din fermă şi să-l instalăm pe
grindul cu sălcii unde era codalbul, spre a-l
putea ţine sub urmărire. La un moment dat
nişte ciori grive au început să sâcâie cod-
albul, dar după o vreme l-au lăsat în pace.
După amiază pasărea şi-a luat iar zborul.
Vreme de două zile Gregor a cercetat toate
sălciile de pe grind în speranţa că-l va ve-
dea din nou. Am cercetat şi noi împrejurimi-
le cu bărcile, dar zona era imensă, căutam
acul în carul cu fân. Erau însă acolo locuri cu
bogate oportunităţi de hrănire: multe lişiţe,
evident peşti şi în cazul că s-ar fi descurcat
mai greu cu capturarea acestora, prin iarba
umedă şi în bălţile cu ape mici săreau mii
de broaşte care ar fi putut să-i asigure su-
pravieţuirea. În ciuda căutărilor noastre nu
am avut nici o semnalare a prezenţei sale
până când, după aproape două săptă-
mâni de la eliberare rangerul ARBDD Achim-
fiev Constantin fiind în misiune la peste 6 km
de locul eliberării a putut să vadă un codalb
sub-adult similar cu acela eliberat, care par-
că ar fi dat să urmărească o vreme barca
sa, dar care a dispărut în spatele copacilor
imediat ce a oprit barca pentru a observa
cu binoclul dacă semnele distinctive ale pă-
sării eliberate pot fi văzute la acel codalb.
Suspansul continuă…, dar eu personal am
speranţa că, după ce pasărea se va mai
familiariza cu zborul, va fi mai uşor de obser-
vat deoarece codalbilor le place să se ro-
tească în zbor uneori multe zeci de minute,
deasupra zonelor în care vieţuiesc. Luni de
zile de-acum încolo voi cerceta cu atenţie
orice codalb pe care-l voi vedea zburând în
acea parte a Deltei unde a avut loc elibera-
rea…
Credem că se cuvin mulţumiri speciale tu-
turor celor de la Grupul Milvus care vreme
de şase luni s-au ocupat de redresarea cod-
albului. După o implicare de numai câteva
zile, eu am putut înţelege ce eforturi au tre-
buit să facă ei în lunga perioadă de reabili-
tare, de câtă răbdare şi perseverenţă a fost
nevoie în încercarea de a salva o pasăre.
Am încercat să prezint aici doar o
mică parte a eforturilor pe care le-au depus
unii iubitori de natură în încercarea, aş zice
în aventura lor, de a reintegra în viaţa sălba-
tică o pasăre maiestuoasă şi rară menită a
fi admirată liberă în Delta Dunării… Şi toate
acestea numai pentru că alţii, crezând că
fac ceva bun şi util, au luat pasărea din me-
diul ei natural ca s-o poată admira în cuşca
unei grădini zoologice la sute de kilometri
depărtare de locul de baştină.
Poate că este timpul să avem şi
noi la Tulcea un centru de reabilitare a pă-
sărilor cu probleme, pentru că iată că reali-
Foto: Sos Tibor
tatea a început să semene cu o incredibilă
poveste fără sfârşit iar eu mă văd obligat să
mărturisesc că la vreo trei zile de la plecarea
codalbului nostru am primit un telefon de la
d-l comisar-şef Ifrim Costel, cum că la Tătaru,
lângă Chilia Veche, agentul ecolog Lungu
a găsit un codalb atât de epuizat încât nu
se putea nici ridica pe picioare, darmite să
zboare; mi-a îngheţat sângele gândindu-
mă că încercarea noastră a eşuat, dar mi
s-a spus repede că e vorba de altă pasă-
re, neinelată, pui de anul acesta şi nu de
pasărea de la Maliuc. Am aflat că agentul
ecolog a hrănit câteva zile pasărea care
şi-a mai revenit. Experimentatul ornitolog de
la INDDD Tulcea, d-l dr. J.B.Kiss împreună cu
d-l inspector Neculai Bahaciu au plecat la
Chilia, au văzut pasărea şi au decis că era
vorba de un pui recent zburat din cuib care
a fost incapabil să se hrănească iar după
câteva zile extenuat de foame n-a mai pu-
tut nici să se întoarcă în apropierea cuibului
şi, căzut pe pământ; ar fi murit negreşit dacă
nu-l găsea agentul ecolog Lungu.
Dr. J. B. Kiss a inelat tânăra pasăre
şi a sugerat că o eliberare rapidă a puiului,
chiar dacă acum după hrănirea îmbelşu-
gată cu păsări şi peşte acesta ar putea
zbura, nu ar fi o soluţie pentru că, neştiind
să se descurce singur, juvenilului i s-ar putea
întâmpla acelaşi necaz, deoarece după ce
zboară din cuib puiul mai este dependent
într-o destul de mare măsură de părinţi pen-
tru o perioadă de aproximativ 30 de zile,
până învaţă să se descurce singur. Pentru
că trecuse deja o săptămână de când puiul
fusese adus la Chilia pentru a fi hrănit şi pro-
babil alte 3-4 zile de când flămânzise până
să fie găsit extenuat, exista riscul foarte mare
ca puiul readus în zona cuibului să nu mai
fie recunoscut de păsările adulte. Am dis-
cutat cu dl. dr. Kiss, cu cei de la ARBDD şi
deoarece dr. Dan Hulea, directorul executiv
al SOR mi-a promis sprijin, am acceptat să
luăm pasărea la Maliuc. Cu sprijinul generos
al lui Gheorghe Pavel şi al prietenilor săi am
construit un adăpost cu o volieră spaţioasă
într-un spaţiu retras şi sigur şi împreună cu cei
de la Rezervaţie ne-am înhămat la treabă.
Am adus pasărea de la Chilia şi încercăm
să-i dăm cât mai mult hrană vie, ceea ce
nu este întotdeauna uşor. I-am pus în volieră
o tavă foarte mare cu o adâncime de vreo
12 cm în care punem apă şi caraşi măricei
vii pe care pasărea trebuie să-i prindă. Pa-
sărea s-a descurcat până acum, mănân-
că peşte fără probleme şi după ce o vom
vedea că se descurcă să prindă şi păsări vii
o vom elibera. Deocamdată am reuşit să o
hrănim cu câţiva pui de găină vii, destul de
mari asupra cărora se aruncă imediat ce îi
punem în volieră. Se pare că s-a cam sătu-
rat de lunga perioadă de hrănire cu peşte
viu, pentru că e evident că preferă puii. I-am
adus doar pui închişi la culoare în speranţa
că după eliberare nu va atenta la puii albi
din curţile oamenilor ci vă căuta să prindă
lişiţele ce se află în număr mare în zona în
care va fi eliberat…Căutăm în acelaşi timp
ca prezenţa omului în preajma păsării să fie
cât mai scurtă şi numai atunci când este
cu adevărat necesară. Sperăm să reuşim…
şi să-l vedem cât mai curând şi pe acesta
zburând în libertate peste Delta natală.
E. Petrescu
09 Bucuria de a elibera un Codalb
10 Profil fotografic: Florin Chirilă

Foto: Florin Chirilă / Dar mai lung al cerului Foto: Florin Chirilă / Te cunosc de undeva? 10
 Foto: Florin Chirilă / Team building

1970, Bucureşti
De profesie inginer, absolvent al Universităţii Politehnice Bucureşti, 1994. Lucrează în domeniul tehnologiei informaţiei (IT).
Pasiunea pentru păsări este de data mai recentă – doar de 6 ani, iar microbul fotografiei a apărut doi ani mai târziu, ca o
tulpină nouă a „virusului ornitologic”. Membru SOR din 2004.

11 Profil fotografic: Florin Chirilă

Foto: Florin Chirilă / Dejun cu specific pescăresc

12

Foto: Florin Chirilă / Brad de Crăciun Foto: Florin Chirilă / ... de veghje în lanul de rapiţă 12
BUCURIA DE A PRIVI
PLEDOARIE PENTRU BIRDWATCH
Invitaţie ornitologică
A fi ornitolog înseamnă a fi altruist,
dăruind, inoculând şi altora ardenţa acestei
pasiuni. Ornitologia este o ştiinţă la înde-
mâna oricui, dar se vrea şi o conştiinţă a
fiecăruia în apărarea patrimoniului avifau-
nistic local, regional sau planetar. Cluburile
de ornitologie şi societăţile ornitologice nu
sunt nişte organizaţii închise, elitiste, ci sunt
deschise tuturor îndrăgostiţilor de aripi.
Iubiţi păsările? Dacă da, nu vă
mai rămâne decât să vă aruncaţi haina pe
umeri şi binoclul pe după gât şi să ieşiţi în te-
ren neuitând niciodată acasă entuziasmul şi
bunul simţ. Hoinărind cât mai mult prin pă-
duri, lunci, hăţişuri, mlaştini, peste pajişti ori
stânci, vă veţi delecta cu spectacolul fasci-
nant şi tulburător pe care păsările vi-l oferă.
În cea mai mare armonie şi dis-
creţie cu vieţuitoarele care vă înconjoară,
veţi înţelege că observarea şi cunoaşterea
păsărilor contribuie la fericirea voastră de a
trăi. Nu uitaţi niciodată rolul benefic al păsă-
rilor libere, frumuseţea şi poezia care le aduc
universului nostru. Plecaţi la această întâlnire
care merita preţul unor îndelungate răbdări
şi veţi fi de la o zi la alta martorii discreţi şi pri-
vilegiaţi ai vieţii unor aripi pure ca zăpada.
Va doresc observaţii cat mai interesante şi
minunate descoperiri ornitologice!!!
Ornitologie de Florii
Sâmbătă, capitolul doi al muncilor
agricole necalificate, cu (ca) musca la arat!
(Vezi Donici!). Plugarii (Motacilla alba), dar
şi alţi zburători mărunţi; cintezele, codroşii
amândoi, vrăbiile amândouă…speciile, un
bărbătuş de mărăcinar torquatus, piţigoi
mari, profită de pe urma brazdelor ş-a mun-
cii trudite şi asudate a doi patrupezi şi doi bi-
pezi!? Plugăriţele codobaturi, netemătoare
vin ţopăind pe poante în urma fierului, cele-
lalte plonjează în tranşeele aburinde şi culeg
bucăţele grase, zburătăcesc pe crenguţe-
le de măr şi cireş, îşi şterg apoi pliscurile de
lichenii înrouaţi ori de coaja lucioasă. Şerve-
ţele ecologice, n-am ce zice!?
Duminică, plimbare matinală! Un
măr si câteva parale (de 50 bani) în buzuna-
re!? Patru lăstuni fac voltije pe cerul lânos!
Apuc un arac de fasole pe care-l transform
în toiegel. Într-o băltoacă se plimba câţi-
va bulbuci de apă, patru ochi de brotăcel
Bombina cu burta galbenă. La doi paşi pe-
un putregai de salcie răsună un ţipăt nazal
şi “isteric”; ţin, ţin, ţin, ţin, ţin, ţin! Capîntortu-
ra! Poate am noroc să-şi facă cuib în butu-
ruga deja perforată de ciocănitori. Pajiştea,
după ploaie are culoarea verdelui proaspăt
scos din tubul acuarelei. Pe planşa umedă
au înflorit picături galbene de primula şi de
păpădie; albe, minuscule, de păducel înflo-
rit în garduri, albineţe, mititele, de părălute,
ori mai măricele de anemone, albăstrui de
rotunjoară Glechoma; frunzuliţe verzi, crude
de salcie, soc, rug de zmeur, urzici, podbal,
ştevie şi captalan; acesta din urmă, zis şi Pe-
tasites, are un spiculeţ cu mustăcioare albe
ori rozalii.
Cu-cu! Cu-cu! E Ştefan, care-l
cheamă pe fratele său, Cucu! Duc mâna
instinctiv la buzunar! Potrivit unei trainice
superstiţii, dacă ai bani asupră-ţi în momen-
tul când auzi pentru prima oară cântecul
cucului, vei avea apoi, tot anul. Aşa să fie,
dar mai mulţi ! Cei doi oaspeţi (cucul şi vâr-
tecapul) abia s-au întors din vilegiatura lor
sudistă-africană ! Din vârful frasinilor ologiţi
de secure, tremură în zbor paraşutat fâsele
de pădure, cu trenă de cântecel ; zi zi zi zi,
svisi,svisi, svisiii, tui, tui, tuiii !
Concert cu cel puţin două duzini
de solişti! Intru şi eu în joc şi de pe straponti-
na din doi pari a jirezii ( = instalaţie din pari
aşezaţi orizontal pentru uscat otava) îngân
un mierloi încăpăţânat, ţintuit ca un dirijor, în
vârful nucului din livada popii Goga. În turlă
se aude clopoţelul slujbei, ca un trianglu de
argint ; tling, tling, ting-ting, ison sfânt !
Începusem cu două cuvinte... iar
m-a luat gura pe dinainte !
Am răsturnat câteva buturugi şi
bolovani după metoda « Cioflec », dar n-am
gasit alte vietăţi lucioase, lunecoase, mu-
coase, buboase, deşi as fi vrut !
Învăţător, Ilie Hoza
13 Pledoarie pentru Birdwatch
Foto: Florin Chirilă / Brrrr
 CĂRŢI RECENT APĂRUTE

Dobrogea şi Delta Dunării parţial, prin cercetări proprii.

Principalul scop al lucrării de faţă
este de a pune la dispoziţia administraţiilor de
Cei ce iubesc natura vor putea de-
arii protejate, autorităţilor publice, factorilor
scoperi, în această carte şi imagini din natura
implicaţi în protecţia mediului, specialiştilor,
şi peisajele Dobrogei şi Deltei Dunării, a căror
studenţilor şi publicului în general date recen-
diversitate remarcabilă formează un univers în
te necesare pentru fundamentarea pe baze
miniatură, la hotarele vestice ale stepelor din-
ştiinţifice şi legislative a deciziilor/măsurilor leg-
tre Mongolia şi sud-estul Europei, pe ţărmurile
ate de protejarea florei, habitatelor, peisajului,
Mării Negre, cu rarişti submediteraneene de
ariilor protejate/siturilor Natura 2000, precum şi
stejar pufos şi bujori, cu monumentale păduri
pentru valorificarea sau ocrotirea durabilă,
balcanice de tei, cu păduri seculare de ste-
nedistructivă, a acestora. În lucrare sunt
jar şi frasin la Letea şi Caraorman, cu luxuri-
prezentate, în acelaşi timp, şi aspecte legate
ante zăvoaie sud-europene, cu dune de nisip
de factorii de ameninţare la adresa patrimo-
danubian-deltaice, cu mlaştini europene de
niului natural din Dobrogea şi Delta Dunării,
stuf şi pajişti sărăturate ponto-caspice.
cadrul legislativ referitor la protecţia naturii,
Cea mai mare parte a acestui patri-
măsurile de conservare in situ.
moniu natural şi peisagistic din Dobrogea este
Rezumatul (45 pagini) de la capi-
prezentată în lucrarea de faţă, ce include, pe
tolul 8, numele habitatelor, în limba engleză,
lângă sinteza unor surse bibliografice, numero-
denumirile ştiinţifice utilizate în cadrul listelor
ase date originale din 100 de situri, referitoare
de specii, fac accesibilă această lucrare şi
la flora (130 de specii ameninţate), vegetaţia
specialiştilor sau turiştilor străini.
(56 cenotaxoni), habitatele (37 de subtipturi),
Cartea poartă înaltul gir ştiinţific al domnului
peisajele, ariile protejate (36 de rezervaţii na-
dr. Nicolae Doniţă, membru titular al Acad-
turale) recent înfiinţate din Podişul Dobrogei,
emiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, care o
la care se adaugă cercetări asupra speci-
apreciază astfel: “...o lucrare remarcabilă Iată o carte care n-ar trebui să
ilor de plante ameninţate din zona litorală a
privind conservarea naturii din Dobrogea, rod lipsească nici din biblioteca specialiştilor, nici
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
al unei intense activităţi a autorului ei pe par- din cea a iubitorilor naturii dobrogene!
Cele 62 de planşe color cuprind
cursul a 2 decenii, activitate intensă pentru a
imagini reprezentative ale respectivelor
identifica specii de plante rare, periclitate sau Pentru procurare contactaţi:
arii protejate şi a 100 de specii de plante
vulnerabile, asociaţii vegetale reprezentative, Centrul ECO-TURISTIC DELTA DUNARII TULCEA
ameninţate din siturile studiate, multe carac-
habitate şi peisaje remarcabile şi a le pune Strada 14 NOIEMBRIE nr 1, Telefon: 0240 515866.
teristice pentru bioregiunile stepică şi pontică.
sub ocrotire pentru ca şi generaţiile viitoare să
Lucrarea cuprinde şi 37 de hărţi originale
se bucure de existenţa şi frumuseţea lor...”
ale ariilor protejate fundamentate, total sau

Astfel am văzut eu India Cartea se dovedeşte a fi altceva

decât un simplu jurnal de călătorie. Ea pre-
zintă, pe lângă detaliile celor două călătorii
Dorim să semnalăm apariţia, în lim-
întreprinse în ţara de naştere al lui Kipling, per-
ba maghiară, unui nou volum semnat de dr.
spectiva personală a autorului asupra acestui
Kiss J. Botond, binecunoscut ornitolog şi cer-
tărâm exotic; multiplele experienţe şi impresii
cetator care şi-a petrecut o mare parte din
pe care călătorul le are la tot pasul sunt de-
viaţă (aproape o jumătate de secol) în Delta
scrise în detalii menite să construiască imagini
Dunării. Volumul, intitulat “Astfel am văzut eu
vii ale peisajelor, oamenilor, stilului de viaţă şi
India” (titlu original “Igy láttam Indiát”), este
mai ales ale naturii pe care doar în ultimele
rezultatul dorinţei autorului de a-şi împărtaşi
decenii oameni de pe tot cuprinsul globului
experienţele acumulate cu ocazia a două
au avut cât de cât ocazia să le cunoască.
călătorii în India.
Păsările ocupă probabil cel mai important loc
“Mi-am imaginat jungla întuneca-
în descrierea vietăţilor întâlnite, însă cititorul va
tă, cu copaci înalţi până la cer, printre care
găsi cu siguranţă şi alte multe curiozităţi fas-
zboară păsări tărcate şi lianele se înfăşoară
cinante în lucrarea de faţă (un capitol este
precum şerpii.[...]Oraşul străvechi pierdut în
destinat descrierii detaliate a eforturilor între-
junglă, cu comorile ascunse ale maharaja-
prinse pentru a vedea un tigru în sălbăticie).
hului, păzite de bătrâna cobră albă. Satul
Cititorului îi este pusă la dispoziţie şi o listă de
indian, cu colibe construite din pământ, aco-
specii menţionate în volum, precum şi nume-
perite de frunze.[...]Vara toridă, aversele de
roase ilustraţii, o parte efectuate de către au-
neînchipuit ale musonilor, şi locuitorii junglei[...]
tor, însă majoritatea de către cunoscutul foto-
Cartea lui Kipling a fost o piatră de hotar pe lis-
graf şi militant pentru protecţia naturii, Szeley
ta curiozităţilor mele: de atunci tânjesc să văd
Szabó László. Însă firul roşu care străbate tot
India” – povesteşte autorul.
volumul este îngrijorarea pentru soarta naturii

ameninţate de activităţile umane nesăbuite.

De remarcat în acest sens este capitolul 10,
„Cocorul siberian şi tigrul regal – în al 24-lea
14 Cărţi recent apărute

ceas”, memento pentru situaţia tragică a

două specii care păşesc deja pe calea dispa-
riţiei.
Cartea, accesibilă cititorilor de lim-
bă maghiară, poate fi procurată de la: Szabó
Márta, 535600 Odorheiu Secuiesc, P-ţa Libertăţii
Nr.25, judeţul Harghita, Telefon: 0266 215555 Fax:
0266 218065 E-mail: aves@aves.ro sau direct de
la autor, la adresa de E-mail: jbkiss@indd.tim.ro

Sebastian Bugariu
Păsări rare, vulnerabile şi pericli-
tate în România
O carte ca aceasta a domnului DAN
MUNTEANU este mai mult decât binevenită la
noi, în special astăzi când, aproape peste tot,
păsările sălbatice şi habitatele lor sunt supuse
unor presiuni antropice crescânde, datora-
te în mare parte tăvălugului unui capitalism
sălbatic, incomparabil mai corupt ca aiurea
de esenţa balcanic-orientală pe care a fost
altoit. Acestui balcanism, scăpat din hăţurile
legislative de autorităţi tot mai permisive ce,
ridicând blajin din umeri, se ascund dibaci sub
onorabila mască a gândului la „ţărişoară”, la
necesitatea încurajării dezvoltării economice,
acestui balcanism e nevoie ca iubitorii de na-
tură să încerce să-i facă faţă, măcar cât de
cât, iar cartea în discuţie le poate oferi tuturor
celor ce vor să se implice puternice argumen-
te ştiinţifice şi legislative… Informaţiile cuprinse
aici sunt mai mult decât suficiente şi pentru a
revigora atenţia, de atâtea ori prea amorţită,
a oamenilor politici, a celor ce într-un fel sau
altul lucrează la Ministerul Mediului, în rezerva-
ţiile şi parcurile naturale din subordinea lui.
Sunt prezentate 101 specii de păsări
într-o formulă sintetică ce cuprinde despre
fiecare informaţiile esenţiale, structurate ast-
fel: răspândirea generală, situaţia în Europa,
răspândirea în România, habitatul, efectivul,
biologia, factorii limitativi, protecţia, statutul.
Considerăm că e important ca citi-
Ecologia populaţiilor de păsări
din câmpia Fizesului
Tot de la Cluj, de astă de la un tâ-
năr universitar, Alin David, ne-a sosit o extrem
de interesantă şi valoroasă carte „Ecologia
populaţiilor de păsări din câmpia Fizesului”.
Acest foarte elaborat studiu a fost şi teza sa
de doctorat. Ne aflăm în faţa unei cercetări
temeinice, aplicată cu o ardelenească serio-
zitate, bazată pe metode moderne de cerce-
tare şi care s-a derulat de-a lungul a peste 4
ani de muncă susţinută.
Studiul complex racordat la o me-
todologie contemporană de cercetare, bine
pusă la punct, foloseşte cu dezinvoltură ulti-
mele realizări ale ornitologiei moderne şi ar pu-
tea să constituie un exemplu pentru alţi tinerii
ornitologi, pentru studenţi, pentru că în lucra-
rea bine alcătuită şi condusă putem vedea
ceva şi din talentul de profesor al domnului
Alin David.
Strategii europene de protecţie a
diversităţii biologice.
Protecţia şi conservarea naturii în
sud-estul Moldovei
O carte în sprijinul protecţiei naturii
din sud-estul României
“Ceea ce reţinem însa din istoria civilizaţiei e
tristă constatare că omul a fost întotdeauna
dezordonat în exploatarea naturii, a abuzat
deseori în loc să se folosească înţelepteşte
de bogăţiile ei; el a uitat complet de nevoile
viitorimii, a distrus valori economice şi stări de
echilibru în natură, care nu se mai pot reface;
a distrus valori estetice ideale şi adeseori ştiin-
tţfice, ale căror pierderi sunt ireparabile”.
(Al. Borza, 1928)
Lucrarea ”Strategii europene de
protecţie a diversităţii biologice. Protecţia şi
conservarea naturii în sud-estul Moldovei”, au-
tori dr. Teodor Glăvan şi dr. Aurora Marcu este
o apariţie editorială multaşteptată în ceea ce
torii să urmărească atent şi binevenitele pre-
cizări pe care autorul le face în introducerea
lucrării tocmai pentru a clarifica eventualele
nelămuriri asupra numărului de specii incluse
sau asupra criteriilor care au stat la baza aces-
tei atât de necesare şi utile lucrări.
Bogăţia informatică bine sistemati-
zată, claritatea şi eleganţa stilului, spiritul echi-
librat de care de dovadă autorul recoman-
dă suficient această carte care n-ar trebui
să lipsească din biblioteca niciunui iubitor al
păsărilor. O recomandăm în egală măsură şi
instituţiilor guvernamentale de mediu precum
şi organizaţiilor neguvernamentale, studenţilor
şi elevilor interesaţi de biodiversitate şi protec-
ţia mediului. Pe lângă recunoscuta experienţă
ornitologică de o viaţă a autorului, pentru ela-
borarea lucrării a fost necesară consultarea
unei impresionante bibliografii din ţară şi din
străinătate, pe care autorul cu acribie şi spirit
metodic ardelenesc a parcurs-o şi sistemati-
zat-o de-a lungul a peste 40 de ani şi a cărei
simplă redare la sfârşitul lucrării poate fi consi-
derată, un adevărat ajutor pentru orientarea
în identificarea atât de risipitelor surse biblio- spre a-i stârni interesul pentru protecţia speci-
grafice ale ornitologiei româneşti prin diverse ilor rare, vulnerabile şi periclitate .
publicaţii de-a lungul anilor. Cei ce doresc să-şi procure cartea
Pentru mai tinerii ornitologi, mă refer se pot adresa autorului prin
aici mai ales la oamenii de teren, ea poate E-mail: munteandanvic@yahoo.com sau la
constitui o provocare capabilă să-i facă să-şi Telefon: 0744577358.
publice rezultatele cercetărilor personale şi în
lucrări de sinteză ca aceasta, care să se adre- E. Petrescu
seze unui public mai larg ce, la noi, în conti-
nuare e lipsit de informaţiile atât de necesare
Ca unul care cunoaşte dificultăţile
pe care le poate întâmpina oricine ar vrea
să studieze stârcul pitic, trebuie să recunosc
că am fost de-a dreptul impresionat de pen-
ultimul capitol al cărţii „Folosirea habitatului,
ponta şi succesul reproductiv la Ixobrycus mi-
nutus”, un adevărat tur de forţă despre o spe-
cie la care ecologia reproducerii e mai puţin
studiată în Europa iar în România este prima
cercetare cu adevărat serioasă şi semnificati-
vă.
Recomand cu entuziasm această
carte tuturor celor pasionaţi de ornitologie,
la fel studenţilor şi cercetătorilor interesaţi de
cercetarea biodiversităţii în general, pentru
că nu numai ornitologii pot găsi aici un ade-
vărat model de cercetare.
Pentru detalii legate de modalita-
tea în care se poate comanda această carte
contactaţi autorul la
E-mail: adavid@biolog.ubbcluj.ro
(E. P.)
priveşte protecţia şi conservarea naturii zonei
de sud-est a României (judeţul Galaţi), adre-
sată cadrelor universitare de specialitate, pro-
fesorilor de biologie din şcoli şi licee, elevilor,
studenţilor, ONG-urilor de mediu, tuturor celor
interesaţi de natură, protecţia şi conservarea
biodiversităţii.
Sunt prezentate activităţile de pro-
tecţie a mediului în România, în sud-estul
Moldovei, informaţii despre Programul Natura
2000 - o reţea ecologică de arii naturale pro-
tejate ce are scopul să menţina într-o stare de
conservare favorabilă cele mai importante
tipuri de habitate şi specii ale Europei, implicit
din România.
15 Cărţi recent apărute
Cartea reprezintă o sursă importan-
tă de documentare în materie de protecţie a
ariilor naturale, a conservării speciilor şi a habi-
tatelor zonei, dar şi a educaţiei ecologice.
Editura Fundatiei Universitare „Du-
narea de Jos” Galati - 2008. Colectia TERRA.
Tab. 20, Fig. 89, Bibl. 113, pag. 170
Pret: 30 lei.
Date contact: Teodor Glăvan
E-mail: theodor_glavan@yahoo.com

FLUTURAŞUL DE STÂNCĂ
În ultimii 7- 8 ani obişnuiesc să vizitez Chei-
le Bistriţei din judeţul Vâlcea, zonă de o
frumuseţe deosebită şi care în prezent face
parte din nou înfiinţatul Parc Natural Buila
Vânturariţa. Am descoperit acest peisaj
minunat vizitând Mănăstirea Bistriţa, Cheile
Bistriţei situându-se în imediata apropiere a
mănăstirii.
Vizitând aceste meleaguri am
avut marea surpriză să pot observa de câte-
va ori Fluturaşul de stânca (Tichodroma mu-
raria) în special cînd vizitele au fost făcute
primăvara.
Însă nu fluturaşul a fost prima
pasare ce mi-a atras atenţia aici. Mult mai
activă şi zgomotoasă este Codobatura de
munte (Motacilla cinerea). Se poate ob-
serva şi auzi pe tot parcursul cheilor şi văii
Bistriţei.
Anul acesta pentru prima dată
16
Foto: Dan Bandacu / Codobatura de munte (Motacilla cinerea)
am văzut şi Pescărelul, (Cinclus cinclus)
ce este destul de obişnuit cu prezenţa
umană deci te poţi apropia destul de
mult de el.
Pe pereţii verticali de la intrarea în
chei, locul unde, de altfel, am observat
de fiecare dată fluturaşul, am remarcat
şi prezenţa Codroşului de munte (Phoe-
nicurus ochruros).
Cu speciile menţionate până
acum am reuşit să fac fotografii. Alte spe-
cii văzute sunt câteva perechi de Vânturel
roşu, Corb, Codobatură albă, Măcăleandru,
Cinteză.
Fluturaşul de stâncă este o pasăre
destul de rară, nu mulţi se pot bucura că
l-au văzut. Este o pasăre discretă, mi-a luat
de câteva ori destul de mult timp până să-l
descopăr . Au fost însă şi doi ani în care fiind
mai mulţi şi singurele păsări ce escaladau
pereţii verticali ai cheilor situaţi chiar lângă
drum, ani în care i-am descoperit foarte re-
pede. În perioada 23-25 aprilie a.c. când am
vizitat zona, l-am văzut numai în dimineţile
mai călduroase dar nu-i place să stea la
lumina soarelui. Mişună pe pereţii cheilor,
prin grohotişul de la baza pereţilor, pe stâlpii
de telegraf din beton şi l-am văzut şi
pe turnul Mănăstirii Arnota, situată la
câţiva km. de Mănăstirea Biastriţa. Îi
plac locurile umbroase, crăpăturile
stâncilor, fisurile de pe pereţii cheilor
unde caută insecte.
Zborul este ca al unui fluture, dă
impresia de efort pe care-l face
pasărea. E clar că nu este un zburător
de performanţă. În timpul căutărilor
sale prin locurile amintite, îşi flutură
aripioarele preţ de câteva secunde,
cam la fiecare 7-10 secunde.
Mi-a fost relativ greu să mă apropii
de el; distanţa, faptul că se mişcă tot
timpul şi locurile umbroase pe unde
bântuie fac ca fotografierea lui să fie
destul de dificilă.
Detalii şi mai multe fotografii cu zona
aceasta se pot accesa pe blogul meu,
dandindeltadunarii.blogspot.com
Dan Bandacu
OBSERVAŢII ORNITOLOGICE
Foto: Daniel Petrescu // www.danielpetrescu.ro
Alunari în Dobrogea
Începând din septembrie 2008
Alunarii (Nucifraga cariocatactes) şi-au
făcut apariţia în Tulcea. Prima pasăre a fost
observată de Alexe Vasile în oraş. In 4 ianu-
Nagâţ sudic (Vanellus spinosus)
În 28 mai 2009 Daniel Petrescu
a observat şi fotografiat pe Grindul Lupilor
un ex. de Vanellus [Hoplopterus] spino-
sus în penaj nupţial. Conform precizărilor
lui Attila Sandor este a treia semnalare a
speciei în România, primele doua fiind:
08.08.1964, Braţul Borcea, IL, 1 ad, obs, Bez-
zel (1965); 03.08.1977, Dranov, TL, 1 ad, obs,
Paspaleva&Tălpeanu 1979.
Szilard Daroczi şi Sos Tibor fiind în Tulcea au
luat legătura telefonică cu Daniel şi, după
o cercetare atentă în zonă, au observat şi ei
tot acolo pasărea. Spre seară a ajuns şi Cipri-
an Fântână la Grindul Lupilor care a văzut
şi fotografiat pasărea. În zilele următoare
Vanellus spinosus a mai fost observat tot ac-
olo de Răzvan Zinică, Luca Deheleanu pre-
cum şi de alţi birdwatchers veniţi din ţară. Se
pare că încet-încet apar şi la noi twitchers
(iubitori de rarităţi ornitologice capabili să
străbată sute de km pentru vedea o pasăre
ce e considerată o raritate pentru ţară).
www.danielpetrescu.ro
arie 2009 au fost observate 7 exemplare la
pădurea Bididia care au rămas toată iarna
observare la Agighiol a unui exemplar de
alunar în data de 24 mai 2009.
în zonă fiind observate de ornitologii Tul-
ceni dr J.B.Kiss şi Mihai Marinov jr. precum şi Observator şi de această dată - Alexe
de mai mulţi birdwatchers de la SOR Falco Vasile.
Cherrug. Interesantă ni se pare însă ultima
Alunarul (Nucifraga caryocatactes)
Foto: J. B. Kiss
17 Observaţii ornitologice: Nagâţ sudic / Alunari în Dobrogea
 OBSERVAŢII ... În data de 29 martie 2009, împreună cu Costin
Ion, Alex Milici şi studenţii de la Facultatea de
Ecologie, Univ. “ Al. I. Cuza” am observat în
apropierea comunei Vlădeni (judeţul Iaşi) un
exemplar al speciei Asio flammeus. Nu am ob-
servat pasărea, ascunsă în vegetaţie, până
ce nu a zburat de la 20 metri de noi, aterizând
ulterior la o distanţă de 300 metri. Habitatul
era reprezentat de o pajişte umedă, cu pâl-
curi de graminee ( 50 cm înălţime ).

Liviu Pârâu
SOR Falco Cherrug Tulcea

Cocoşul de munte (Tetrao urogallus L.), specie

prezentă în Munţii Ţibleş
În anul 2008 în cadrul proiectului de Identificare
a Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare, finanţat de
WWF, am identificat în zona Vf. Arcer (1834), Vf. Tibleş (1839),
Vf. Bran (1837) şi Vf. Hudin (1611), lăsături de cocoş de munte
(Tetrao urogallus L.).
Menţionăm că este prima consemnare a prezenţei
acestei specii în acest masiv muntos.

Chiş Vasile Timur

Mihail-Gerald Manole

Barza neagră (Ciconia nigra L.), specie cuibări-

toare în Munţii Ţibleş şi Munţii Lăpuşului
Munţii Ţibleş şi Munţii Lăpuşului fac parte din Grupa
Nordică a Carpaţilor Orientali.
Neophron percnopterus în Dobrogea

Munţii Ţibleş se extind între pasul Şetref (817m) şi şaua Didi (pa-
sul Botiza 980m) pe raza judeţului Maramureş şi Bistriţa Năsăud.
Munţii Lăpuşului se extind între şaua Didi (pasul Botiza 980m) şi
pasul Neteda (1.039m) pe raza judeţului Maramureş.
În anul 2008 în cadrul proiectului de Identificare a
Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare finanţat de WWF
am identificat în zona Văii Suciu (loc. Groşii Ţibleşului) şi Văii
Râuaia (loc. Lăpuş), barza neagră (Ciconia nigra L.).
În anul 2009 pe Valea Râuaia am identificat un cuib
de barza neagră care este amplasat la circa 20m de sol pe o
creangă laterală a unui fag de lângă o vale. Cuibul se află în
mijlocul unei păduri de fag la o altitudine de circa 650m.
Menţionăm că este prima consemnare a prezenţei
acestei specii în acest masiv muntos.

Chiş Vasile Timur şi Vlad Radu

Foto: Nicu Călin //

14 mai 2009 Florin Palade a observat şi fotografiat

lângă Beidaud, pe un stâlp de înaltă de medie
tensiune un exemplar imatur de Neophron perc-
nopterus.
16 iunie 2009 - Palade Florin împreună cu 18 tu-
rişti belgieni a observat şi fotografiat din nou un
exemplar imatur de Hoitar alb (Neophron perc-
nopterus) survolând satul Ciucurova. Pasărea
avea prinsă de coadă sau de picior o bucată
de cârpă sau plastic ce probabil că i s-a agăţat
18 Observaţii ornitologice

accidental pe când
umbla la gunoaie.
Exemplarul observat
la intrarea în satul Ciu-
curova pare să fie al-
tul decât cel observat
la 14 mai la Beidaud,
cel puţin aceasta este
convingerea lui Florin
Palade, autor al am-
belor observaţii.
Foto: Nicu Călin //
Ciocănitoarea cu spate
alb în Dobrogea de nord
În data de 9-12-2008 în
M-ţii Măcinului între Vf.Cardon şi
Vf. Vinului, lângă satul Hamcear-
ca, a fost observat
un mascul de Den-
drocopos leucotos,
tot în acelaşi loc, în
data de 28-04-2009
a fost observată o
femela aparţinând
aceleeaşi specii.
Prezenţa speciei în
această perioadă
indică cuibărirea
în zonă. Ambele
exemplare au fost văzute într-o
pădure de 50 de ani, pe stejar
putred. Menţionez ca nu am folo-
sit chemătoare pentru ademeni-
rea păsărilor. Am făcut şi câteva
poze doveditoare.
Alexandru Iulian Ifrim
4 aprilie 2009 O surpriză plăcută
de Ziua Păsărilor, pentru noi cei
din Dobrogea, a fost un ex de
Dendocopos leucotos la Celic
Dere. O observaţie nu prea co-
muna în zona amintită.

Eugen Petrescu şi Viorel Cuzic

Lopătar inelat revăzut la

Vadu
În data de 14.05.2009,
la Vadu (jud. Constanţa), în cur-
sul unei ieşiri efectuate împreună
cu Paul Székely, Razvan Zinică
a reuşit să fotografieze câteva Foto: Nicu Călin //
exemplare de lopătar (Platalea
leucorodia), dintre care unul pur-
ta inele color verzi pe ambele Acvila de câmp (Aquila heliaca)
picioare, respectiv şi un inel me- 5 mai 2009 - Laurenţiu Petrencu de la SOR Faco Cherrug din Tulcea împreună cu un grup
talic pe piciorul stâng. Ulterior a de turişti belgieni a observat un exemplar tânăr de Acvilă de câmp Aquila heliaca în jurul orei 10:00
fost confirmat faptul că lopătarul, deasupra dealului Denis Tepe, Jud Tulcea, probabil exemplarul era în migraţie.
purtând inele verzi cu inscripţia
VZ, a fost inelat ca pui la cuib în
colonia de pe insula Prundul cu
Păsări, lacul Sinoie, în anul 2004,
în cadrul unei acţiuni coordona-
te de dr. Kiss J. Botond (INCDDD
Tulcea). Astfel, de la aplicarea
inelelor (la data de 14.06.2004)
şi până la observarea păsării au
trecut 4 ani şi 11 luni, exemplarul
fiind fotografiat la aproximativ 12
km (în linie dreaptă) de colonia
de provenienţă.
Observaţia este remar-
cabilă şi datorită faptului că ace-
laşi exemplar a fost observat la
data de 7.10.2005, la 1 an, 3 luni
şi 23 de zile după inelare în zona
heleşteielor de la Podunavlje,
Croaţia. Astfel, chiar şi o singură
pasăre cu inele color a oferit in-
formaţii valoroase referitoare la
19 Observaţii ornitologice

deplasările efectuate de lopăta-

rii din zona Deltei Dunării. Trebuie
însă amintit că din lotul de pui de
lopătari marcaţi între 2005 – 2007
de dr. J.B. Kiss de la INCDDD Tul-
cea, până în prezent au fost ra-
portate, din 12 ţări, regăsiri ale
acestor păsări inelate. Ceea ce,
să recunoaştem, e impresionant.

Răzvan Zinică şi Sebastian

Bugariu Foto: Foto: Răzvan Zinica / Lopătar inelat
 OBSERVAŢII ...
www.danielpetrescu.ro //
Ciufii de pădure la oraş…
“Într-o pădure deasă, de cetăţi depărtată,
Mierla se-ntîlni seara cu bufniţa umflată.
„Prietenă — îi zise — ţi-aş face o-ntrebare,
Daca a mea-ndrăzneală n-aduce supă-
rare.
Spune-mi, mă rog, lumina de ce nu-ţi e
plăcută,
De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută?
Nu cunoşti, cum se vede, razele dimineţei,
Dulceaţa primăverei, plăcerile vieţei.”
(Mierla si bufnita, de Grigore Alexandres-
cu)
Aşa ne-am întâlnit şi noi, ornitologii
de la Palatul Copiilor din Cluj, cu minunea
din mijlocul oraşului şi, la fel ca şi mierla din
poezie, ne-am întrebat: de ce dorm mereu
acolo, de ce vin în fiecare an pe aceiaşi co-
paci. Nu au putut sa ne răspundă dar, rotin-
du-şi capetele moţate, ne salutau în fiecare
zi în care mergeam să le vizităm, în linişte,
fără să le trezim din somnul amiezii.
Sunt ciufii de pădure (Asio otus)
pe care i-am descoperit pe strada Speran-
ţei (str.Iuliu Moldovan) din Cluj. Înainte de a
veni aici, pentru prima oară au fost obser-
vaţi în iarna anului 1984 în Grădina Botanică
“Alexandru Borza”, dar datorită deranjării lor
20 Observaţii ornitologice
de către oameni şi-au găsit adăpost în cei
şase arbori de Tuja de pe strada Speranţei.
De atunci şi până în anul trecut, colonia de
ciufi a iernat aici cu mare fidelitate, numărul
de locatari variind între 50 şi 139. Dar în vara
trecută trei arbori de Tuja s-au uscat, astfel
că, în această iarnă, cam jumătate din cei
60 de locatari de aici s-au mutat în Parcul
Lucian Blaga din cartierul Gheorgheni.
Îi fotografiam în fiecare zi din luna
ianuarie în care mergeam sa îi observăm, şi
am descoperit ceva extraordinar, că ocupă
Aglomerări de Tringa erythropus
9 mai 2009 - În timp ce se afla cu
turiştii la ferma abandonată de pe Grindul
Stipoc Laurenţiu Petrencu a observat mai
multe grupuri compacte de Tringa erythro-
pus care erau formate dintr-un număr rela-
tiv mare de exemplare: 2 din grupuri erau
formate din aprox. 150 ex., iar un grup era
format din aprox. 1000-1100 de ex., de men-
ţionat că toţi fluierarii erau în penaj nupţial!
mereu aceleaşi locuri pe crengile copacilor,
fiecare are teritoriul lui în “dormitorul de zi”, şi
se luptă pentru acesta, căci cu cât este mai
aproape de trunchiul copacului, de baza
ramurii, cu atât sunt mai protejaţi de vântul
ce mişcă crengile, de nămeţi, de ploaie,de
privirile trecătorilor şi ale păsărilor de zi.
Cu cât ciuful este mai puternic,
cu atât ocupă un loc mai important în grup
şi cu atât prinde un loc mai bun în copac,
având şanse mai mari să supravieţuiască
iernii (asta este selecţia naturală de care
vorbeşte Darwin, teorie care se dezbate de
aproape 150 de ani, după care cel mai pu-
ternic are cele mai mari şanse de supravie-
ţuire...)
De ce este atât de important să
găsească un loc sigur? Ei bine, pentru că
ziua este perioada în care sunt supuse agre-
siunii unor păsări diurne sau chiar a unor
mamifere (ex. jder de piatră); noaptea, în
schimb ele sunt stăpâne, sunt atât de adap-
tate întunericului încât nimic nu le poate
face rău, bufniţele fiind înţeleptele nopţii, de
aici vine şi denumirea ştiinţifică a cucuvelei -
Athene noctua.
Acest fenomen de teritorialitate
“în dormitor” a fost observat şi la ciorile de
semănătură (Corvus frugilegus), care ziua se
hrănesc la marginea oraşelor iar noaptea
dorm în copacii din parcuri, întorcându-se
mereu în acelaşi loc şi luptându-se pentru
locul cel mai sigur din coronament.
Şi aşa ne-am minunat să descope-
rim atâta poveste şi ştiinţă, într-un loc ascuns
în mijlocul Clujului cu aşa timide personaje.
Autorii: Dan David, Hodiş Sergiu, Horvath Erik,
Lupu Ana, Meraru Elena, Panţiru Iulia, Sârb
Florina, Senklszky Andrei, Varro Magdalena,
Varvari Denis, Prof. Alexandru Stermin.
www.danielpetrescu.ro //
 www.danielpetrescu.ro //
Mari lacuri naturale cu statut de
amenajări piscicole
S-a întâmplat ca în timpul comu-
nismului şi în ţara noastră moda sovietică de
sorginte stalinistă a realizării „celor mai mari”
obiective economice să se impună, ba chiar
să cunoască izbucniri surprinzătoare post-
staliniste duse „pe cele mai înalte culmi” de
megalomanul Ceauşescu ce avea să ma-
nifeste o atenţie specială nu numai pentru
Canalul unde staliniştii „dejişti” au eşuat, dar
şi pentru marea demolare a capitalei unde
a patronat/generat kitsch-ul faraonic al
construcţiilor, după ce se exersase în prolife-
rarea uriaşelor combinate ale industriei gre-
le şi chimice în întreaga ţară, ba chiar şi în
combinatele zootehnice, vezi Comtim, unde
gigantomania a ajuns la ea acasă.
Din păcate în toată această cum-
plită perioadă şi presiunea asupra celor mai
faimoase zone umede din ţară a fost imensă.
Uriaşe ostroave de la Dunăre distruse, 100.000
de hectare din însăşi Delta Dunării îndiguite,
desecate în numele a ceea ce în limbajul
de lemn al comunismului autohton avea să
fie numit: „redarea terenurilor agriculturii” şi
era vorba despre terenuri care niciodată nu
fuseseră ale agriculturii… Înţelegem că n-are
rost să ne mai lamentăm pe ruinele comunis-
mului, dar nici nu putem să stăm indiferenţi
când, deşi în teorie mort, comunismul conti-
nuă să zămislească monstruoase tumori din
insidioasele metastaze ascunse pretutindeni,
în economie, în viaţa socială…
Nici mari lacuri naturale de-a lun-
gul Dunării sau chiar din Deltă si din zona
lagunară nu au rezistat preocupării creării
unor gigantice amenajări piscicole, fără nici
un precedent în ţările vest-europene. Lacuri
naturale deosebit de importante pentru bi-
odiversitate precum Bistreţ, Suhaia, Gălăţui,
Iezer-Călăraşi, Bugeac, Oltina-Iortmac, Du-
năreni, Jijila, Măxineni, Babadag, Obretin,
Dranov şi altele au dobândit statut de ame-
najări piscicole şi, după 1989, au fost scoa-
se la mezat/concesionat pe sume derizorii.
Astăzi concesionarii se consideră proprietari,
dovadă că mai peste tot au pus pancarte
de avertizare, care toate sună: Interzis -
proprietate privată! Niciodată nu am văzut
vreuna pe care să scrie proprietate de stat
concesionată… Concesionarii se compor-
tă ca nişte proprietari, nesocotind sau răs-
tălmăcind legile şi clauzele contractuale,
transformând lacuri naturale excepţional de
importante pentru biodiversitate în terenuri
agricole cum s-a întâmplat cu lacurile Jijila,
Gălăţui, Iortmac… Pentru că marile ame-
najări piscicole s-au dovedit un fiasco chiar
şi atunci în comunism când furajele erau
aproape gratis iar energia electrică nece-
sară pompării apei din sau în lac era oferită
de stat la preţuri preferenţiale, minimale, cu
atât mai mult azi când toate sunt la preţuri
europene şi aproape toate aceste uriaşe şi
hibride amenajări piscicole sunt falimenta-
re iar concesionarii se întrevede că se vor
transforma sau deja s-au transformat într-o
eternă masă de jeluitori clientelari care va
da buzna la pleaşca compensaţiilor din ba-
nii Uniunii Europene pentru „daunele uriaşe”
pe care le-au suferit ei, vezi Doamne, din
cauza păsărilor ichtyofage. A încuraja în vi-
itorul apropiat o astfel de înşelătorie pe bani
europeni care până la urmă sunt şi bani gu-
vernamentali, acceptând bunul plac al câ-
torva pentru mutilarea în continuare a unor
habitate excepţionale pentru floră şi faună
care pe deasupra sunt şi proprietate de stat,
ar fi una din marile erori cu consecinţe impre-
vizibile pentru protecţia mediului şi a păsărilor
în mod deosebit. Ca să nu ne reîntoarcem
la neocomunism pentru a susţine din nou cu
fonduri uriaşe căratul apei cu ciurul, e cazul
ca Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii
să apuce taurul de coarne şi să decidă că
lacurile naturale, chiar dacă în comunism au
fost transformate în amenajări piscicole, sunt
şi vor rămâne naturale, putând fi folosite doar
ca orice alt lac natural din ţară. Activitatea
de piscicultură, de exploatare prin adevăra-
te şi moderne ferme piscicole să se dezvolte
în bazine artificiale de mici sau moderate di-
mensiuni care să poată fi protejate eficient şi
unde să se producă intensiv peşte aşa cum
se întâmplă în toate ţările civilizate. Să se ter-
mine cu aşa-zisa cultură supra-extensivă a
peştelui pe lacuri naturale de sute şi de mii
de ha şi asta numai pentru că în comunism
nişte inconştienţi au considerat că se poate
şi altfel după moda stalinistă care genera fri-
soane de mândrie în activiştii de partid când
raportau că au cele mai mari ferme piscico-
le din Europa. Astăzi cele mai multe din lacu-
rile naturale mutilate în amenajări piscicole
au ajuns un fel de cuibuşoare de nebunii ale
noii clase de îmbogăţiţi care se văd patroni
pe uriaşe „luciuri” de apă din avuţia tuturor
românilor, unde organizează pentru inimile
sensibile ale unui cerc restrâns, departe de
prostime, ciorbe de peşte şi vânători spe-
ciale pentru protipendadă şi pentru străini
(italieni mai ales) iar între timp se plâng au-
torităţilor că pelicanii le-au mâncat peşte în
valoare de multe sute de mii de euro într-o
lună. Dacă în aceste lacuri naturale cu re-
gim de crescătorii se poate practica un pes-
cuit raţional şi se poate asigura un oarecare
management al repopulării cu puiet sau se
pot aduce unele îmbunătăţiri hidrologice
respectând flora şi fauna sălbatică şi dacă
de aici va rezulta un câştig pentru eventu-
alul concesionar este foarte bine, dar dacă
acesta nu va face faţă, economic vorbind,
exploatării unui bun natural sălbatic cu tot
ceea ce implică aceasta să falimenteze iar
lacurile să se întoarcă 100% la regimul natural
pentru că nu considerăm că e normal ca un
concesionar al unui mare lac din Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării, de exemplu, să poa-
tă spune, cum s-a mai şi întâmplat, „veniţi şi
luaţi-vă pelicanii din ferma mea că altfel îi
împuşc!”
De ce s-or fi agăţând azi oare cu
atâta disperare agenţii economici sau chiar
autorităţile ca de un dat insurmontabil de
faptul că, în comunismul tuturor posibilităţilor,
unor bunuri naturale li s-a schimbat încadra-
rea printr-o decizie, de cele mai multe ori,
criminală!?? De ce acea decizie să rămână
bătută în cuie pe vecie ca şi cum ar fi fost
dată de Dumnezeu!?? Oare nu pentru că
aceia care au pus mâna pe aceste grase
concesiuni, adevărate latifundii ale bunu-
lui plac, sunt oameni de bine care trebuie
protejaţi mai ales acum când posibile, grase
compensaţii guvernamentale sau europe-
ne par să se întrevadă la orizont sporindu-le
multora speranţele în acel, vorba ceea, „trai
neneacă pe banii babachii”!??
Pentru ca să nu se creadă că
punctul nostru de vedere este al unor eco-
logişti extremişti, oare n-ar fi bine ca, la o
21 Mari lacuri naturale cu statut de amenajări piscicole
iniţiativă guvernamentală, să fie convocată
o comisie de analiză din care să facă parte
cercetători români şi europeni, specialişti în
piscicultură, pentru a se decide spre ce fel
de piscicultură ne îndreptăm spre cea exten-
sivă de sorginte stalinistă sau spre cea intensi-
vă caracteristică pisciculturii moderne…
Când majoritatea lacurilor enume-
rate la început, însumând zeci de mii de hec-
tare, continuă să fie şi azi în România unele
dintre cele mai atractive locuri pentru pă-
sări, multe cu un statut de protecţie special,
e oare firesc să încurajăm acea modalitate
comunistă de piscicultură care la vremea ei
începuse cu programe de cercetare pentru
eliminarea păsărilor consumatoare de peş-
te!??
Ce să facem? Să venim să ne
luăm pelicanii, egretele, stârcii, toate păsă-
rile până la urmă, şi… cum spunea Octavian
Goga în poezia „La noi” ….”Să ne mutăm în
altă ţară”…??
Eugen Petrescu
 22 BUCURIA DE A PRIVI

Foto: Florin Chirilă / La oglindă

Foto: Florin Chirilă / Scorţarul cel scorţos

22
Foto: Florin Chirilă / Tenorul

Foto: Florin Chirilă / Mai mic decât coada

23
 Foto: Yves Hoza / /
Ineu în octombrie
Sâmbătă, octombrie, 11, prin
transparenţe şi culori autumnale am ieşit din
lume la munte: Ineu, Lala. Linişte pe munte,
pace în suflete, ceţuri matinale împletite cu
raze în perdele diafane. Urcăm poteca prin-
tre molizi zgârciţi la cetini şi scortoşi, prin care
suspină fin piţigoi ater, auşei, o cojoaică
dansatoare pe coajă, apoi trecem printre
pajişti ofilite-n catifea cafenie de Festuca şi
Poa. Pe-un trunchi de conifer contorsionat
ţopăie şi cheamă o ciocănitoare cu spate
alb, iar pe liziera Prelucilor se văd, se aud
forfecuţe. O negroaică (Dryocopus martius)
îşi face auzit semnalul pe deasupra molidişu-
rilor; krruk-krruk, krruk-krruik! Câte-o floare de
“călcâiul broaştei” (Caltha p.) rătăcită pe
lângă jgheaburile în care se adăpau oile,
cosaşi rozalii (Chrysochraon dispar) ne arată
drumul, şi apoi chiar...dispar, pe-un fir pustiu
de graminee, o omidă face răsuciri cara-
ghioase încercând să găsească un capăt
prin aer. Eu mai ridic ochii din pământ cât să
Foto: Yves Hoza / /
24
mai văd un grup sârâitor de sturzi de vâsc.
Câte-un fuior de vânt ne dă fiori şi ne obligă
să ne aruncăm vestele pe umăr. Pe crengi
joase de jnepi, la câţiva metri de nasul nos-
tru se leagănă si ciugulesc şase, şapte forfe-
cuţe îmbrăcate în toate straiele colecţiei de
toamnă: gălbiu, verziu, cărămiziu, purpuriu.
Popas, o muşcătură de biscuit, o gură de
apă, câteva poze, ş-apoi coborâm cărarea
povârnită, după aceea bolovănită, prin jne-
peniş până la ochiul de apă. O mierlă “scu-
fundătoare” zburătăceşte pe malul dinspre
grohotişurile pe care se caţără codroşii de
munte. Pe lângă ei, dar şi pe deasupra, fâse
de munte în cete mici şi gălăgioase. Picnic...
consistent! Facem un ocol de mal şi urcăm
pe lângă firul de apă ce coboară în cas-
cada dinspre Lala Mică. La urcuş găsesc şi
fotografiez doi silfi tânjind pe o galbenă de
vulturică, iar Daniel o broscuţă (un bebeluş
de Rana temporaria). Ocolesc balta, unde
zăresc pe bolovanul din mijlocul luciului lim-
pid încă un “Cinclus” şi coborâm în şir de trei,
tăcuţi...Versanţii par uriaşe hărţi Google pe
care se văd ţări verzi de jepi şi molid, insule
de zâmbru, continente galbene de ierburi,
patrii înroşite de afin şi rhododrendon traver-
sate în zbor de cozi dungate-n alb de alu-
nari şi piepturi roşii de mugurari. Ne întoar-
cem paşii ceva mai obosiţi pe acelaşi drum
de căruţă. Îngenunchem când şi când pe
marginea taluzului ca să ne dedăm la plă-
ceri gustative simple cu câte-un pumn de
mărgele roşii de uva-ursi. Pentru câteva cli-
pe zgârie fila albă a unui nor o săgeată de
Peregrinus, prin ierburi aterizează ori deco-
lează fâsele spinoletta şi sturzii viscivorus, altă
chemare de “vrăjitoare neagră” răsună din-
spre Rotunda, un fluierat gros şi grav; Kuuu!
Kouuuu! Kuiiii!Kuuuiii! Din trena unui nor se
smulge o forma fantastică ce se desenează
în lebădă. Sau e doar imaginaţia mea, care
transformă orice în pasăre?! Cortină de înse-
rare, linişte în suflete, pace pe munte...
Yves Hoza
 ALEGE CADOUL IDEAL PENTRU
PRIETENII TĂI!

INSIGNE - 2RON

MĂTĂSAR CERB LOPĂTAR BUHAI DE BALTĂ

BUBURUZĂ LIBELULĂ COCOŞ DE MUNTE

VRABIE DE CÂMP STRIGĂ PRESURĂ GALBENĂ

www.shopsor.ro
HRĂNITOARE AMANIT
Societatea Ornitologică Română

Bd. Mihail Kogălniceanu, nr. 49,

Sc. A Etaj 1 Ap. 8, Cod 050108,
Sector 5, Bucureşti

CUIB MONTANA CUIB FORESTA HRĂNITOARE VIVA

25
 ALEGE CADOUL IDEAL PENTRU
PRIETENII TĂI!

Faţă

Vino alături de SOR!

Alătura-te celei mai mari organizaţii de voluntariat pentru
protecţia păsărilor şi cu ajutorul tău vom putea schimba
viitorul naturii.

Categorie Cotizaţie Beneficii

anuală
Legitimaţie de membru, intrare
Membru gratuită la muzeele partenere
Spate Elevi, studenţi, 7,5 ron SOR, posibilitatea participării la
pensionari activităţile SOR, în limita locurilor
Angajaţi 15 ron disponibile

Membru + Legitimaţie de membru, materi-

Tricou - Monitorizarea păsărilor co-
mune (S, M, L, XL) - 25 RON
Elevi, studenţi, 15 ron ale informative SOR (revista de 2
pensionari ori pe an, pliante, broşuri despre
Angajaţi 30 ron proiectele SOR, calendare etc.),
intrare gratuită la muzeele parte-
nere SOR, prioritate pentru parti-
ciparea la activităţile SOR.

Pix - SOR - 3 RON

Familie - Legitimaţie de membru pen-
Membră tru fiecare persoană, materiale
Ariile de Im- O familie, 45 ron informative SOR într-un singur
portanta indiferent de exemplar (revista de 2 ori pe an,
Avifaunistica numărul de pliante, broşuri despre proiectele
din Romania - persoane SOR, calendare etc.), intrare gra-
40 RON tuită la muzeele partenere SOR.

Pentru a deveni membru, trimiteţi datele personale, o fo-

tografie tip buletin şi dovada achitării cotizaţiei la Biroul
SOR din Bucureşti (Bd. Mihail Kogălniceanu, nr. 49, sc. A,
et. 1, ap. 8, Cod 050108, Sector 5) sau la orice sucursală
SOR.

Cotizaţia se poate achita la orice sucursală SOR sau la

BRD Sucursala Triumf, Bucureşti, cont: RO 93 BRDE 445 SV
8574 3384 450
Vizitaţi www.shopsor.ro
Determinator *Avem pe stoc hrănitoare şi cuiburi pentru păsări
35 RON disponibile şi prin comandă on-line.