Curs 1

19.02.2013
Keynesismul si locul lui in gandirea economica contemporana

1.
2.
3.
4.

Paradigma keynesiana
Modelul economic keynesian
Terapeutica keynesiana (politica economica)
Doctrina ofertei contra reactiei in timp la consecintele economice ale
keynesismului

Paradigma keynesiana
In linii mari aceasta inseamna:

O noua atitudine fata de stat

O conceptie noua despre echilibru
O atitudine critica fata de moneda neutra
Un sens nou relatiei dintre analiza statica si cea dinamica, diantre analiza pe
termen scurt si cea pe termen lung
O predilectie aparte pentru analiza macroeconomica
O inclinatie aparte pentru analize inter si multidisciplinare cu prezenta
consistenta a argumentelor de ordin psihologic, sociologic si istoric
Un sens nou dat relatiei diantre modern si abstractie stiintifica pe de o parte si
lumea faptelor reale pe de alta parte
O atitudine neutra fata de ideologie

Curs 2

26.02.2013
Modelul economic keynesian

Insuficienta cererii efective

Lipsa acuta de bani
Cererea efectiva este cererea globala totala (Keynes)
S=I egalitatea fundamentala
Cef=C+I
de echilibru in modelul lui
C= consum total
Keynes
I= investitii totale
Cef= Y
Y=C+S
S= economii

C (inclinatie spre consum) = ( )

Cef

situatia economica
Eficacitatea marginala a capitalului (e)

I (inclinatia spre investitii)

perspectivele institutiei

Preferinta pt lichiditate

Rata dobanzii (d)

Cantitatea de bani

Legea psihologica fundamentala : pe masura ce creste venitul creste si consumul

dar un in aceeasi `proportie si pe masura ce scade venitul, scade si consumul dar un in
aceeasi proportie.

Se dorea o situatie in care rata profitului sa fie mai mare decat rata dobanzii care
sa determine posesorii de bani sa investeasca.
Keynes are in vedere opt mobiluri psihologice care scad apetitul pentru consum:
prudenta, prevedere, calcul, sete de propasire, independenta, spirit de afaceri, mandrie si
avaritie; si sase mobiluri care stimuleaza apetitul pentru consum: setea de satisfactii,
miopia (snobism), generozitatea, nechibzuinta, ostentatia si risipa.
Lipsa acuta de bani Solutia tehnica: Q+ Q statul ofera economiei atatia
bani cat ii trebuie si ajungem in situatia in care rata dobanzii este mai mica rata
profitului > rata dobanzii.

Curs 3
5.03.2013
Terapeutica keynesiana

Obiectivul general reducerea somajului.

stimularea cererii efective globale (C+I).

Calea
Mijloace:

Reducerea ratei dobanzii

Cresterea fiscalitatii
Cresterea cheltuielilor publice
Inghetarea salariilor

Cresterea rolului statului in viata economica

Cef = C+I+Pu

Doctrina ofertei

Obiectiv general reducerea inflatiei

stimularea ofertei

Calea
Mijloace :

Cresterea ratei dobanzii

Reducerea fiscalitatii
Reducerea cheltuielilor publice
Emisiunea monetara moderata (in raport cu cresterea PIB)

Stat minim

Curs 4
12.03.2013
Evolutia liberalismului
La final de sec XX si inceput de sec XXI liberalismul se dezvolta in urmatoarele
directii:
1. Prin keynesism, ca o reactie la adresa acestuia dar si a totalitarismului fascist in
formula neoliberalismului.
2. Intr-o forma pura, ultraliberala, prin contributia unor economisti precum Hayek,
Mises, Desoto, Pascal Salin s.a.
3. Ca o replica dura la consecintele faptice ale keynesismului in forma doctrinei
ofertei.
4. Ca o reactie la fel de dura la adresa excesului de stat in economie prin scoala
numita public choise.
5. Ca expresie a necesitatii reinvierii unei monede active in formula
monetarismului.
6. Simtind nevoia extinderii principiului rationalitatii dincolo de perimetrul strict al
economiei prin scoala anticipatiilor rationale si a teoriei capitalului uman.
7. Ca expresia a unor ecouri ce vin din opera unor reformatori liberali precum Mill
sau Walras in forma unor economii sociale de piata.
8. Plusand pe tema proprietatii private si a individualismului in formula
libertanianismului.

Curs 5

19.03.2013
Neoliberalismul

Anii care au separat cele doua Razboaie mondiale si cei imediat postbelici au
schimbat peisajul economic si social al lumii. Astfel crizele si depresiunile au devenit
realitati; concurenta pura si perfecta daca a existat vreodata a lasat locul concurentei
imprefecte cu prezenta monopolurilor sau .
Valul puternic de nationalizari care a urmat razboiului a dus la formarea unui
puternic sector public. In Rasarit se experimenta o doctrina care pentru prima data
oferea o alternativa reala la piata libera. Keynesismul dovedise o dat n plus c
depirea unui obstacol cum a fost Marea Depresiune nu putea fi gandita in afara
statului.
In aceste circumstante nefavorabile vechea doctrina liberala trebuia sa dea o
replica in anul 1938 cu ocazia organizarii Colocviului Lipmann. Colocviul a adunat pe
cei mai mari economisti ai vremii: Ludwig von Mises, Friedrich Von Hayek, Jaques
Rueff, Maurice Allais, Lionel Rabins, Walter Euken, Wilhem Rpke, Ludwig Erhartd,
s.a.Obiectivul stabilit de participantii la acest colocviu a fost acela de reinoire si

reprimire a vechii doctrine, apararea ideilor fata de liberalismul clasicsi neoclasic in

noul context.Pentru a realiza si a atinge o asemena tinta era nevoie deopotriva de o
analiza realista din interior dar si o lupta darza cu exteriorul.
Examenul din interior relativ favorabil liberalismului a condus la doua mari concluzii:
1. Tot ceea ce s-a intamplat cu numele de criza si tot ceea ce a urma au drept cauza
o insuficienta de libertarism. La aceasta parere se aliaza Hayek si Mises.
2. Alti economisti si cu deosebire cei vest-germani considera, dimpotriva, ca
esecurile inregistrate au drept cauza o absolutizare a valentelor laissez-faireului. Faptul ca tocmai acest laissez-faire promovat la rangul de principiu
suprem al politicii economice a intretinut iluzia ca totul se deruleaza dupa legile
naturale fara nevoia vreunui sprijin din partea sistemului institutional. Altfel
spus s-a acreditat ideea ca, promovat dincolo de anumite limite,
superliberalismul a condus la atitudini iresponsabile, consumate dincolo de
reguli si dincolo de morala.
In plan extern,era de luptat intai de toate cu socialismul din Rasarit si cu
corporatismul care, intr-o forma denaturata a totalitarismelor, da tarcoale Spaniei,
Germaniei, Italiei, Austriei.
In lupta cu socialismul se angajeaza Mises si Hayek. Primul scrie lucrarea
Socialismul pentru a demonstra ca este incapabil de a face apel la calculul economic,
sistemul era irational, ineficace si condamnat fara drept de apel la disparitie. Cel de-al
doilea, Hayek, scrie drumul catre servitute, un pamflet antitotalitarism fara egal ca
motivatie si argumentatie logica.
Tot in plan extern, trebuiau dovedite unele carente ale keynesismului. In aceasta
directie un Jacques Rueff, un Maurice Allais determina efectele nefaste ale excesului de
moneda dar si ale practicii financiare prin defcit bugetar de natura keynesiana. In acest
context ei vor propune o intoarcere a etalonului aur. Dezvoltarea acestor pozitionari pe
diverse planuri vor conduce la neoliberalism.
In rezumat, neoliberalismul reprezinta o noua forma a doctrinei liberale clasice
si neoclasice la care revolutiaistorica a fortelor s-a impus in contextul celui de-al doilea
razboi. In incercarea de adoptare si primenire scopul esential a ramas apararea valorilor
perene si recunoscute ale liberalismului.
A reabilita aceste valori liberale perioadei interbelice si imediat postbelice au avut o
dubla confruntare: in interior si in exterior. Din aceasta dubla batalie el a iesit mai
imblanzit si obligat sa accepte ca:
Ordinea naturala poate veni in conflict cu cea sociala daca se joaca exclusiv
cartea laissez faire
Ce se intampla in peisajul economic si social in asemena momente (criza) un-si
mai gaseste corespondent si explicatie in structurile teoretice ale liberalismului
traditional
Inegalitatile flagrante de avere si pozitie sociala la care din pacate conduce
liberalismul pur pun in discutie pacea sociala
Liberalismul un mai detine o pozitie de monopol nici teoretic, nici practic.

Realismul pozitiilor adoptate un se situeaza la aceeasi atitudine si cu nunate

deosebitoare de la o tara la alta si de la un economist la altul. Cu toate acestea, o nota
comuna caracterizeaza pozitia lor si aceasta e cea care da contur si fizionomie doctrinei
neoliberale
a) Intransigeta fata de valorile perene le liberalismului
b) Credinta in binefacerile pe care le-a adus si le va aduce lumii sistemul economiei
de piata
c) Refuzul de a crede ca .in functionarea acesteia duce inevitabil la
socialism
Rabatul si amendamentul tot in nota comuna se pot inscrie la 2 rubrici:
a) Intai este vorba de recunoasterea nevoii ca ordinea naturala sa fie dublata de o
ordine juridica. Altfel spus mana invizibila a lui Adam Smith trebuie sa-si
gaseasca dublura cu grija si unicul scop de a aduce un plus de justitie sociala
b) Neoliberalii admit si o anumita doza de interventie statala. Indiferent cum si in
ce termeni scopul este acelasi: de a ajuta piata acolo unde un gaseste solutii si ,
mai ales, pentru a evita aparitia discrepantelor de avere daunatoare echilibrului
social.
Pentru a un lasa nici un dubiu cu privire la perimetrul si doza interventiei statale
admise, prin Ludwig Erhadt neoliberalii lanseaza lozinca economiei sociale de
piata.prin ea s-a urmarit a se preciza ca statul pe calea parghiilor cunoscute (prin fisc)
este acceptat sa intervina pe canalul socialului, sa opereze redistribuirea acolo si atunci
cand acestea sunt absolut necesare dar in nici un caz actiunea statului un trebuie sa
vizeze mecanismele intime ale pietei.
Curs 6
26.03.2013
Ultraliberalismul
L. V. Mises/F. V. Hayek
1. Mises
Virtutile economiei de piata capitaliste
1) Economa de piata se sprijina pe proprietatea privata care in mod cert duce la
civilizatie in dublu sens: material si spiritual
2) Economa de piata isi propune ca scop nobil si realizabil suveranitatea
consumatorului. Faptul ca in economa de piata consumatorul ramane ultima
instanta are un aport logic. El deriva din imprejurarea ca doar in teorie
producatorul se distinge de consumator. In teorie, intr-adevar, cei care platesc
salariile sunt diferiti fata de cei care le incaseaza. In practica, insa, orice
consumator trebuie sa fie mai intai un producator pentru a-si castiga banii pe
care-i chelltuieste.
3) Capitalismul si economa de piata isi creaza proprii stimuli si propriile surse de
emulatie bazandu-se pe concurenta. Mises are in vedere un o concurenta

biolgica ci una economica, una car estratifica si il aseaza pe fiecare acolo

unde-i este locul si il obliga sa foloseasca instrumntele la care se pricepe cel
mai bine. In felul acesta progresul economic si social sunt asigurate.
4) Economa de piata se aseaza pe librtate la baza edificiului economic si social.
Mises crede ca libertatea, atunci cand exista, trebuie sa fie inainte de toate
econmica. Ca fara libertate economica celelalte libertati a gandului, a vorbei,
a presei, a religiei nu pot fi decat iluzorii. Fundamentul libertaii nu poate fi
decat proprietatea privata. Promovand libertatea ca valoare umana suprema,
economia de piata devine consonanta criteriului progresului general. In
acceptiunea sa, asta inseamna ca individul nu depinde de altcineva decat de el.
5) Economa de piata face din profit si urmarirea acestuia de catre intreprinzator
forta motrica perpetua. Dupa Mises, sursa profitului consta in capacitatea unui
intreprinzator de a prevedea mai bine decat altul ceea ce va fi cerut de catre
consumator. Pe acest temei el crede ca intotdeauna vor exista profituri si
pierderi pentru ca intotdeauna vor exista diferente de apreciere si anticipatie.
6) Economia de piata isi asugura dinamica si vitalitatea printr-un permanent
proces de selectie. Piata ii face pe oameni bogati sau saraci. Ea stabileste
structura de avere si pozitie sociala, dar un o data pentru totdeauna.
Critica totalitarismului, interventionismului, socialismului si economiei mixte
Mises crede ca o organizare rationala a economiei in absenta pietei libere este logic
imposibila. De aici critica lui la adresa tuturor formelor de inginerie sociala pe nume:
interventionism, socialism, totalitarism si economie mixta.
Mai intai socialismul este acuzat ca un poate fi decat experimentul unei doctrine
totalitare suprimand fundamental libertatii si anume proprietatea privata.
Socialismul transforma libertatea in virtute si pe individ dintr-un om liber intr.-un
supus. Suveran un mai ramane decat statul. Socialismul este supus riscurilor ca deciziile
sa fie false si producatoare de pierdere. Daca decizia apartine unei autoritati supreme,
riscul este ca el sa greseasca este foarte mare.
Surclasarea socialismului vine si din imprejurarea ca proprietatea colectivista atrage
dupa sine atitudini impersonale si iresponsabile. In plus, socialismului ii lipsesc si
institutiile menite a-i asigura fluenta circulatiei factorilor de productie sau sanctionarea
esecurilor. El are in vedere bursele si insitutiile falimentului.
Socialismul este irational dupa el si pentru ca un apeleaza la calculul monetar,
singulul socotit rational. Utilizand doar unitati de masura fizice modul socialist de
determinare a rezultatelortrimite la primitivism.In ceea ce priveste existente unui al
treilea sistema flat intre capitalism si socialism, Mises este categoric: ori una, ori
cealalta. Concluzioneaza insa ca singura rationala aducatoare de progres este cea a
economiei de piata capitaliste.

Curs 7

02.04.2013
Specificitatea liberalismului la Hayek

1. Dorinta de degajare si detasare de formele impure ale liberalismului si de

generalizare a gandirii liberale
2. Hayek socoteste ca liberalismul economic un poate fi bine inteles dincolo de
politic si in afara moralei, culturii, religiei, filozofiei
3. Specificitatea si originalitatea liberalismului lui Hayektine de faptul ca
personajul principal este un individ social, el apartine marii societati in care se
maifesta liber si unde un doar egoismul cel mai pur si altruismul poate fi un ghid
important al actiunii practice.
4. Hayek este original si prin ceea ce el intelege fi ordinea sociala. Din punctul
acesta de vedere el merge mai departe decat Adam Smith si alaturi de elementul
spontan admite si dimensiunea normativa drept element de substanta al ordinii
sociale.
Curs 8
Liberalismul American.Milton Friedman si scoala din Chicago
Milton Friedman-1912
Adam Smith al secolului 1946-vine la Chicago
Poziia de militant al libertii i a economiei de pia sunt afiate deschis n 2
cri: Capitalism i libertate,Liber s alegi.De aici rezult c pentru Friedman la fel
ca i pentru Hayek sau Mises exist o ordine natural ca baz a societii libere.
Pentru a o atinge,spune el,trebuie fcute 2 lucruri:
ntrerupt i ridicat orice aciune intervenionista a puterii publice.
Exprimat opiunea clar pentru pia.
Ct privete statul,Friedman socotete acestea principalul duman al ei.Pe seama
lui sunt puse distorsiunile n structurile de pre,ineficiena provocat de controlul
centralizat al salariilor i preurilor ,efectele perverse ale subveniilor bugetare i ale
asigurrilor sociale.Duman al oricrei forme de ideologie colectivist lui Friedman i
repugn total idea de egalitate,n acelai context opiunea exprimat pentru piaa se
soldeaz cu efecte benefice n planul descentralizrii.Dup el piaa este cel mai eficace
regulator ,lsnd n seama preurilor funcia de semnale care permit calculul ec.raional
i repartizarea optim a resurselor.Concurenta liber ntreinut de pia face din
consumator un suveran.Protecia prin lege a consumatorului I se pare un nou sens.
Cea mai bun protective,dup opinia sa fiind asigurat de piaa liber,sprijinit
spune el se 4 piloni:proprietatea privat,aprarea acesteia prin lege.nou intervenia
statului i un sistem monetar stabil.
Din perspectiva .. liberalismul lui Friedman par a fi la fel de radical ca cel
a lui Mises i Hayek.n ceea ce privete atitudinea de Keynes nu doar c nu este att de

virulent mpotriv;mai mult se aeaz n prelungirea acestuia prelucrnd adoptnd o

parte din idei,astfel este tiut c ecou englez fusese pe seama anticipaiilor
ntreprinztorilor,evoluia cererii de investiii i tocmai miopia acestora n a aprecia
cererea efectiv viitoare explica la el echilibrul de utilizare a forei de munc.
Friedman i .. idea anticipaiilor i o reia pentru a-I da extensie i
interpretare n cazul consumatorului,aspect inedit i absent n oper keynesiana.De aici
plecnd el va ajunge prin construcie la noiunile de venit permanent i ciclul de via al
economiei.
Friedman constata c legea psihologic fundamental keynesiana se verific doar
la nivel de individ.ntr-adevr ,cu ct venitul acestuia crete cu att partea destinat
economiei se consolideaz.Judecata ns nu gsete corespondent la nivel
macroeconomic.Aici,la scara economiei naionale el constata o mare stabilitate n ceea
ce privete repartiia valorilor nou create ntre consum i economie.
n ali termini comportamentul colectiv nu pare a se identifica cu suma
individual verificat de practic.Dar ,chiar i la nivel individual Friedman considera c
nclinaia marginal spre consum spune ceva doar pe termen scurt,pe termen lung
fiecare are un plan n via,adic anticipeaz o evoluie medie a venitului n funcie de
factori de via personal,familial.Plecnd de aici individual calculeaz i n funcie
de nivelul preurilor factori deduce ceea ce ar avea caracter de permanent n venitul
su.Ideea existenei acestor planuri de via individuale l abiliteaz pe Friedman s
susin c economia este mai puin supus fluctuaiilor ciclice dect reale ic a plecnd
tocmai de la aceste planuri individuale de via,evoluia economic poate fi n linii mari
anticipate.
Urmtoarea idee pe care o deduce logic este c pentru a da curs evoluiei
previzibile a economiei ,n sensul i direcia induse de comportamentele individuale este
suficient a asigura un etalon stabil prin indexarea generalizat a
preurilor,salariilor,ratelor dobnzii i altor variabile economice cu scopul de a pune
moned la adpost de orice perturbaie n viaa economic.Aceasta este idea care l va
conduce pe Friedman la cunoscuta sa teorie monetarist.
Comportamentul consumatorului nu este singurul domeniu asupra cruia
Friedman extinde principiul anticipaiilor.La acesta el adug i piaa muncii.Faptul i
permite s combat concluziile desprinse din renumitele curbe Philips i a susin c nu
se poate lupta oricum i oricnd prin inflaie mpotriva omajului.El este nevoit s
constate c el cel mai adesea inflaiei folosit pentru a absorbi omajul are anse de
reuit doar pe termen scurt,n timp ce pe termen lung conduce la efecte
perverse,contrarii.
Dup opinia s exist o rata natural a omajului comparabil cu orice rat a
inflaiei.Totul este pus pe seama i explicabil anticipaie.Acest fapt descurajeaz cererea
de munc din partea ntreprinztorilor.Urmrea e c se revine la rata natural a
omajului ,dar ntotdeauna cu preul unei inflaii mai mari.
Acesta este motivul pentru el,mpreun cu colegul su de la Chicago cu
E.Philips,propun indexarea generalizat a veniturilor n raport cu preurile ca soluie cu
ans de reuit mpotriva inflaiei.

Curs 9
16.04.2013
Monetarismul Scolii de la Chicago
Manifestarea monetarismului ca doctrina demna de a sugera masuri de poltica
econmica tine de anii 1970 perioada de declin a keynesismului si de revgorare a
liberalismului.Ca si in alte situatii si in acest caz terenul era pregatit. Avem in vedere cu
deosebire teora cantitativa a banilor prin contributiile lui Jean Bodin, de Videu si David
Ricardo; contributiile tanarului Keynes prin Tratat despre moneda si cu deosebire
contributiile lei Irving Fischer, autorul lucrarilor Puterea de cumparare a monedei si
Iluzia monetara.
Ca miscare de idei monetarismul nu este monolitic, dimpotriva: manifest pe
diverse rubrici precum monetarismul metralist, monetarismul bugetar, monetarismul
Scolii Austriece, monetarismul anticipatiilor rationale, etc.
Tate aceste forme se reclama insa din monetarismul standard, apartinator Scolii
din Chicago si cu autori principali: Milton Friedman, Anna Schwartz si Edmund Pheles.
Reinnoind traditia Teoriei cantitativiste a banilor monetarismul standard
aseaza moneda in inima sistemului economic. Pe unn asemenea temei Friedman este
abilitat sa creada ca actionand asupra monedei se pot obtine efecte scontate relativ la
preturi, venituri sau crestere econmica. Facand din moneda un parametru economic de
baza, Friedman si ceilalti monetaristi n-au schimbat sesul relatiei dintre bani si
economa reala asa cum se crede. Dimpotriva si la ei economa reala a ramas factorul
prim, iar moneda efectul acesteia.
Ceea ce Friedman este nevoit sa constate la nivelul anilor 70 este ca nu se mai
poate obtine o crestere econmica prin manipularea fara consecinte a masei monetare.
Chiar, dimpotriva, oscilatiile sustinute ale masei monetare produc efecte contrare
asupra ciclului economic.De pe pozitie liberala Friedman accepta interventia statului pe
un singur domeniu: cel al emisiunii monetare. Dar, spre deosebire de Keynes nu mai
invita statul sa puna in funcitune masina de bani si sa ofere economiei moneda pe
indestulate. Dimpotriva, il obliga la o politica de emisiune temerata in raport strict cu
ritmul cresterii economice (3-5% anual).
Ca sa sustina un asemenea punct de vedere Friedman a trebuit sa rastoarne logica
keynesiana. O face uzand de cele doua inventii metodologice ale sale:
a) Venitul permanent
b) Anticipatii adaptive
a) Plecand de la venitul permanent el ataca functia consumului si cea a preferintei
pentru lichiditate. Urmarinu-i rationamentul observam ca in conceptia sa detinatorii de
moneda, persoanele fizicie sau judiciare isi stabilesc planul de cheltuieli sau economii u
in functie de nivelul curent al preturilor si veniturilor ci in functie de venitul permanent
(trendul evolutiei sinuoase a veniturilor pe o perioada indelungata).

Incadrandu-se intr-un orizont de timp indelungat el constata ca daca pe un atare

interval diferenta intre venitul curent masurabil statistic si venitul permanent este
insesizabila, nu acelasi lucru se poate constata pe o perioada scurta de timp. Aici in faza
de expansiune a ciclului economic este posibil ca venitul real sa creasca sensibil mai
mult decat venitul permanent.
Comportamentul individual si cel colectiv in actul de consum nu se stabilesc
insa in functie de oscilatiile ciclice ale venitului real ci in functie de ceea ce se
dovedeste a fi venit permanent.
Studiind istoria monetara a SUA intre 1867-1960, Friedman si Anna Schwartz
constata si retin tendinta de crestere a indivizilor si a comunitatiiin ansamblu, ca detine
moneda sub forma de lichiditati pe masura ce venitul real creste. Venitul real increstere
se traduce intr-un standard de viata tot mai ridicat. In aceasta situatie se produc mutatii
serioase in structura consumului: creste ponderea cheltuielilor pentru bunurile de
consum durabile.
Astfel, daca pe termen scurt cresterilor de venit real nu le corespunde o crestere
proportionala a consumului si a masei monetare obtinute pe termen lung, cresterea
venitului real, inscriindu-se in aceeasi tendinta de crestere a venitului permanent, poate
influenta disponibilitatile detinatorilor de moneda in sensul cresterii dimensiunilor ca si
a sustinerii consumului.
Concluziile analizei:
Oscilatiile sezoniere ale veniturilor monetare influenteaza foarte putin
comportamentul in actul de consum; consumul este influentat numai in masura
in care aceste variatii inseamna ceva asupra rezultantei si anume venitul
permanent, singurul in masura sa dicteze asupra dimensiunilor si evolutiilor
consumului.
Cea mai mare parte a consumului curent este inelastica la venitul real. Din acest
punct de vedere economia este mai stabila decat se crede, iar statul nu are ce
cauta pe acest teren. Teza keynesiana a dependentei consumului de oscilatiile
tranzitorii ale veniturilor este pusa serios in discutie.
Daca odata cu cresterea venitului real pe termen lung preferinta agentilor
economici de a detine o cantitate tot mai mare creste, functia keynesiana a
preferintei pentru lichiditate paleste ca importanta. In alti termeni prin
suplimentul de moneda nu se poate satisface foamea pentru lichiditate pentru ca,
dincolo de acest punct, o emisiune excesiva poate sa conduca la reducerea
ratelor dobanzii. Dimpotriva, odata cu cresterea venitului real creste si preferinta
pentru lichiditate, iar viteza de circulatie a monedei scade.
Daca cererea de consum globala este relativ stabila exista toate motivele spre a
sustine ipoteza unei cereri de moneda relativ stabile. In alti termeni, politica
monetara keynesiana de actiune asupra ratei dobanzii spre a influenta activitatea
economica este de asemenea pusa sub semnul intrebarii.
Uzand de cealalta inovatie a anticipatiilor adaptive Friedman construieste o noua
teorie a inflatiei si somajului. Opusa de asemenea keynesismului si analizelor
intreprinse Arthur Phillips. El considera ca pe termen scurt lumea poate fi pacalita ca

agentii economici pot cadea prada iluziei monetare: o crestere a cantitatii de moneda
poate stimula cheltuielile si pe calea investitiei- cresterea economica. Altfel spus, el
admite ca pe termen scurt se poate lupta impotriva somajului printr-o inflatie
creatoare.
Pe termen lung insa, perpectiva se schimba. Intai cresterea cheltuielilor determina
cresterea veniturilor pentru ca ceea ce reprezinta cheltuieli pt un agent economic se
traduce in venit pentru un altul. Pe de alta parte cresterea veniturilor asa cum s-a vazut
conduce la cresterea preferintei pentru lichiditate , ca urmare, efectele scontate asupra
ratei dobanzii sunt nesemnificative. In al doilea rand cresterea masei monetare conduce,
potrivit principiilor cantitativismului monetar la cresterea preturilor. Cresterea preturilor
declanseaza fenomenul anticipatiilor adaptive: o crestere de pret sugereaza publicului ca
o alta va veni in viitor.
Anticipand cresterea preturilor, indivizii revendica salarii tot mai mari. Aceasta
inseamna costuri incarcate si, implicit, preturi de vanzare tot mai mari. Rezultatul este o
spirala inflationista. Daca la inceput acceptarea unei inflatii suplimentare se
repercuteaza printr-o crestere a cererii efective si a gradului de ocupare a fortei de
munca, pe termen lung salariile inflationiste incarca costurile si descurajeaza ocuparea.
Se revine la rata naturala de somaj dar cu pretul unei inflatii tot mai mari. Cu alte
cuvinte somajul natural este o facilitate. A-l combate pe seama emisiunii monetare in
exces se dovedeste de asemenea fatal.
Concluzie:Pe termen lung nu exista relatie intre inflatie si somaj.