1. Notiunea de Stiintelecomportamentului, obiectul de studiu.Demonstrati ca este un domeniu interdisciplinar.

Stiintele comportamentului- domeniu ce studiaza in aspect teoretic si aplicativ comportamentul. Obiectul de studiu esteOmul sub aspect
bio-psiho-social. Acest obiect studiaza comportamentul, adica actiunile exteriorizate, in dependenta de starea trairilor interioare,
temperament, statut psihologic, virsta, nivel de socializare, si nu in ultimul rind de sanatatea mintala. Acesta este argumentul care ne
dovedeste ca st. comp. este un domeniu interdisciplinar, deoarece colaboreaza cu sociologie, filosofie, psihologie, medicina,
istorie.St.comp in medicin sau aplicate in perioada formarii profesionale a medicilor constituie nu un act formativ suplimentar, ci o
parte componenta a devenirii viitorului specialist. Aceasta este in primul rind datorita faptului ca in procesul realizarii actului
medicalaproape toate componentele acestuia sunt intretinute de comportament.
2. Specificul aplicarii in sfera sanatatii a S.C.
S.C. au un specifc larg de aplicare in viata cotidiana, in special in domeniul medical.
Stiinelor comp. sunt acelea care se focalizeaz n mod fundamental i explicit pe nelegerea proceselor comportamentale i sociale
sau pe utilizarea acestor procese pentru a prevedea sau influena starea de sntate i factorii de risc pentru boal.
Scopul tiinelor comportamentului n sensul medical este nsuirea i trirea de ctre medic a conceptului de practicare a medicinei, n
sensul de:prevenire a bolilor i promovare a sntii;identificare a factorilor psihocomportamentali n etiologic, evoluie i tratamentul
bolilor; cretere a calitii vieii, mbuntirea ngrijirilor medicale i n ultim instan a sistemului medical.Datele actuale
demonstreaz c includerea proceselor comportamentale, sociale i culturale ca i corelate etiologice ale bolilor moderne constituie o
viziune realist, iar colaborarea medicului cuspecialitii tiinelor comportamentale poate avea o importan practic deosebitn
reducerea morbiditii i creterea calitii vieii individuale.
3. Importanta SC in formarea personalului medical.
St.comp in medicin sau aplicate in perioada formarii profesionale a medicilor constituie nu un act formativ suplimentar, ci o parte
componenta a devenirii viitorului specialist. Aceasta este in primul rind datorita faptului ca in procesul realizarii actului medicalaproape
toate componentele acestuia sunt intretinute de comportament. Acest obiect formeaza o baza solida de dezvoltarea a unui specialist in
medicina bine educat, cult, cu maniere distincte, cu comportament exemplar.
4. Rolul cunoaterii categoriilor individ, personalitate, individualitate n realizarea actului comportamental.
Conform categoriei triple a dialecticii: genereal, particular si singular, se poade defini si dotiunea de personalitate individual. Generalindivid, particular-personalitate, singular-individualitate. Individ este cea mai larga notiune intilnita, este acel lucru la care ne referim
cind vorbim despre trasaturi biologice. Cuvintul personalitate se intelege in 2 sensuri: 1) om care a atins un nivel inalt de socializare ( In
acest context putem afirma ca minorii, persoanele degradate social, oamenii bolnavi psihic, alcoolici, narcomanii nu sunt personalitati)
2) persoane geniale, proeminente, care a u atins careva culmi in diferite domenii. (pentru a deveni o personalitate este necesar sa1)avem
abilitati innascute 2) cizelare prin efort individual 3) conditii de realizare) Aceste lucruri sunt ft importante in realizarea actului
comportamental, deoarece in procesul de comunicare si socializare aceste categorii reprezinta piloni siguri ai succesului.
5. Rolul si manifestarea actului comportamental in medicina
Medicinacomportamentala este domeniul interdisciplinar interesat de dezvoltarea cunostintelorsitehnicilorcomportamentalecare au
relevantapentruintelegereasanatatiisibolii, precum si de aplicarea acestor cunostinte si tehnici pentru preventie, tratament si reabilitare.Actul
comportamental are un rol imens, poate chiar cel mai important in medicina, caci ce poate fi mai valoros decit stabilirea unei relatii medicpacient bazata pe comunicare deschisa, respect, intelegere si colaborare. Astfel medicina fara actul comportamental nu ar mai avea aceleasi
nuante, ar fi incapabila sa rezolve cea mai mare enigma- Omul.
6.Importanta cunoasterii tipurilor de temperament pentru medicina practica.
Conform temperamentului oamenilor s-au facut mai multe clasificari, la baza carora luindu-se in consideratie elemental biologic si
psihologic.Insa cel mai frecvent se intilnesc 4 tipuri:
1)holeric-manifesta reactii emotionale puternice si reactivitate accentuata, face risipa de energie, exagereaza, vorbeste inegal cu oamenii. 2)
Sangvinicul- vioi, vessel, usor trece de la o stare la alta, face abundenta de expresii verbale, usor ia decizii. 3) Flegmaticul- calm, lent,
echilibrat emotional, cu sentimente durabile, rabdator, reactii putine, se adapteaza greu, este inclinat spre lucru de rutina si meticulous. 4)
Melancolicul- emotive, sensibil, are capacitate de munca redusa, interiorizat, puternic afectat de insuccese. In realitatea se intilnesc putini
reprezentati tipici, majoritatea fiind intermediari. Aceste tipuri de temperament sunt importanta pentru medicina practica, atit in relatia
medic-pacient, cit si in relatia medic-medic, pentru a cunoaste cu cine trebuie sa lucram si a allege un mod individual de comportament si
comunicare cu persoana data.
7. Comportament si somaticul uman.
Comportamentul uman depinde in mare masura de starea somaticului uman. Uneori bolile somatice sunt provocate de probleme ale sanatatii
psihologice si invers, afectiunile somaticului afecteaza psihicul, care la rindul sau determina comportamentul. O boala nevrotica caracterizata
prin durere persistenta poate influenta negative psihicul, care respective a influenta temperamental in dependenta de: temperament, virsta,
vointa, nivelul de cultura. n medicina relatia psihic-somatic are un rol destul de important si in actul medical. In baza interconexiunii dintre
somatic si psihic se manifesta efectul curative placebo, care inseamna in traducere din intaliana-placere. Astfel, prin motivarea psihicului se
poate de actionat asupra somaticului. relaia existent ntre comportamenti sntate/boal poate fi caracterizata prin: 1.exist comportamente
care cauzeaz boli sau care conduc la declanareaunor boli;2.boala nsi atrage un anumit comportament, ea nu este numai o tulburare
organic (!);3.atitudinea i comportamentul persoanei n momentul n care aceastaadopt msuri preventive sau curative.
8. Sociologia i medicina sociala.

Sociologia-ramura a stiintei ce studiaza procesele sociale, structura societatii, tentintele dezvoltarii acesteia tinidn cont de anumite criteria. Se
imparte in 2 domenii: 1)S. teoretica-elaboreaza metodologii de cercetare si 2)S.practica sau aplicativa-studiaza anumite tendinte. Se aplica
peste tot, inclusive in medicina, deaceia domeniul aplicarii sociologiei in medicina este sociologie medicala, care este strins legata de
medicina sociala.Medicina social este o ramur a medicinii i o parte a sntii publice; ea se bazeaz pe constatarea conform creia
factorii sociali au o influen determinant asuprafenomenului de sntate i boal. Obiectul medicinii sociale este studiul strii de sntate a
populaiei n corelaie cu factorii ce o influeneaz (diagnosticul strii de sntate a populaieii factorii etiologici)Una din cele mai mari
performante ale sociologiei este studierea exit-pollurilor. Implementarea sociologiei in medicina studiaza maladiile si raspindirea lormorbiditatea, adica gradul de afectarea a acestei maladii asupra uui esantion de oameni.
9.Profesia de medic in istorie
Este una din cele mai vechi profesii. In antichitate, preofesia de medic era concentrate asupra unei personae-Sacerdod, conducator de trib,
Saman.Vracii si samanii pretindeau ca alunga duhurile rele, astfel trateaza pacientul.Chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat
rnile, astfel erau distinsi cu respect sporit din partea oamneilor.Texteantice arat c babilonienii, ca i egiptenii, au inceput a pune bazele
diagnozei, prognozei, examinrii medicale i prescripiilor.Medicul medieval i renascentist era un erudit, bun cunosctor att al textelor
clasice, ct i al astrologiei i alchimiei. Cind medicina trece pe baza stiintifica-secolul XVIII, apare stomatologia ca ramura distincta din 2
profesii: medicii manastiresti (manastirile erau lacasuri care instruiau oamenii in asistenta bolnavilor) si barbierii. Saltul calitativ este fcut
prin introducerea metodelor noi de calcul, a metodelor inductive de cercetare (Francis Bacon) precum i a celor instrumentale, experimentale.
Descoperirile recente ale fizicii (fraii Bernoulli au fost medici), studiile pe modele in vitro au ajutat mult progresul medicinei. Astfel medicii
puteau deja trata multe boli, care pina la moment se considerau incurabile. Astazi, medicul modern trebuie s fie att savant, ct i cetean,
care s aplice tiina actual n scopul modificrii pozitive a condiiilor de mediu natural i social.
10.Tipuri si strategii de relatie medic-pacient.
Privitor la relatia medic-pacient sunt mai multe criteria de apreciere: a)dupa criteriul activitatii, gradului de manifestare b) dupa criteriul de
ghidare si cooperare c) dupa participarea mutuala d) dupa tipologia responsabilitatilor asumate. Reiesind din ultima, in medicina s-au format
2 tipuri istorice de relatii medic-pacient: I. tipul paternalist-cel mai lung in istorie si care presupune o relatie tutelara din partea medicului
catre pacient. Totodata, catrre mijlocul sec XX a inceput sa se constituie un al II-lea tip-antipaternalist-acord informat. Aceasta relatie este
interpretativa, adica cind se interpreteaza din ambele parti situatii/stari interesate, atit la debut cit si pe parcursul consultatiei actului medical
in general. Acest tip s-a constituit sub influenta progresului tehnico-stiintific. Strategii de control n relaia medic-pacient
Aceste strategii, dup opinia lui M.Morgan (1986), pot fi grupate n patrucategorii: \
persuasiunea;negocierea;incertitudinea funcional;comportamentul non-verbal. Persuasiunea Pacienii ncearc s conving medicul c
un anumit tip de tratament este mai potrivit, prezentnd informaia despre el ntr-o form care, cred ei, l poate determina pe medic s accepte
soluia propus de Negocierea se refer la procesul prin care medicii i pacienii ajung la uncompromis..Incertitudinea funcional-Aceast
strategie intervine atunci cnd medicul, fiind sigur de evoluia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi n mod deliberat
incertitudinea pacientului, aceasta servindu-i, ntre altele, unor scopuri manageriale. Prin aceastael poate economisi timp, poate evita scenele
emoionale dintre pacieni i familiilelor i i poate menine autoritatea asupra pacientului, ntruct, pacientul nesigur,las mai uor decizia
pe seama medicului dect cel sigur de starea sa.Comportamentul non- verbal Acesta poate fi un instrument foarte eficient i util n
influenarea partenerului. Putem, printr-o nclinare a capului s exprimm aprobarea, putemexprima un refuz politicos prin cltinarea capului,
un zmbet sau un semnncurajator poate indica continuarea discuiei sau a relaiei respective. S-a calculat c n actul comunicrii interumane,
doar 8% din importana unui mesaj este vehiculat prin cuvinte,12% prin felul n care sunt pronunate acestea, iar pringesturi se transmite
80% din informaia total a unei comunicri
11.Stadiile actului medical
De la bun inceput apare problema cind in relatia medic-pacient apare necesitatea unui act medical. Trebuie sa realizam ca nu intotdeauna
apare necesitatea actului medical, si nu orice bolnav este si pacient. In acest sens, I faza a actului medical incepe cu acceptul de catre medic
de a examina si trata pacientul. Aici se include culegerea anamnezei, epicriza, consultatiile superficiale, acesta este stadiul incipient. II fazaexaminarea mai profunda, cu examinari paraclinice si clinice, finalizeaza cu stabilirea diagnozei. III faza include tratamentul propriu zis ce
finalizeaza cu tratarea ( conditionarea in norma a starii de sanatate sau cel putin cu ameliorarea starii generale) IV faza- examinarea in cadrul
evidentei post-tratament (stadiul de ambulator)
12.Caracteristicele Malpraxisului
Malpraxis-eroare medicala ce finalizeaza cu prejudiciul adus sanatatii pacientul. Aici trebuie sa facem o diferentiere clara, deoarece nu toate
erorile duc la prejudiciu. In plus sanatatea se refera nu doar la fizic, dar si la psihic, iar malpraxisul poate insemna atit prejudiciul adus
sanatatii fizice (unele boli somatice) cit si sanatatii psihice. Exista o mare diferenta intre eroare medicala si greseala medicala, deoarece
eroara este cea care in alte conditii s-ar repeta, iar greseala ar fi putut evitata de catre colaboratorii medicali prin sporirea atentiei, cunostinte
adecvate, etc. Personalul medical raspunde pentru mai multe prejudicii, dintre care:prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta,
imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie,
diagnostic sau tratament; prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legii privind confidentialitatea, consimtamantul informat
si obligativitatea acordarii asistentei medicale; prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei.
Prin exceptie, insa, personalul medical nu raspunde pentru daunele sau prejudiciile produse in urmatoarele situatii: cand isi depaseste
limitele competentei in cazuri de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara; cand sunt cauzate de:
conditiile de lucru, dotarile insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiile nosocomiale, efectele adverse, complicatiile si
riscurile in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si
dispozitivelor medicale, substantele medicale si sanitare folosite; cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea
competentei acordate.

13. Drepturile si obligatiunile medicului

Obligatiuni:
a) s respecte cu strictee drepturile i interesele legitime ale pacientului;
b) s-i perfecioneze n permanen cunotinele profesionale;
c) s asigure tratamentul pn la nsntoirea pacientului sau pn la trecerea lui n ngrijirea unui alt medic;
d) s evite mbolnvirile iatrogene;
e) s pstreze secretul informaiilor personale de care a luat cunotin n exercitarea profesiunii, cu excepia cazurilor prevzute de prezenta
lege i de legislaia privind accesul la informaii;
f) s nceap tratamentul numai dup o examinare medical efectuat personal, iar n cazuri excepionale, de urgen, s dea indicaii de
tratament prin mijloacele de telecomunicaie;
g) s acorde primul ajutor medical de urgen, indiferent de timpul, locul i de alte circumstane ale situaiei;
h) s cear consimmntul pacientului pentru orice prestare medical conform legislaiei;
i) s cunoasc i s exercite n permanen atribuiile de serviciu;
j) s consemneze refuzul pacientului pentru orice prestare medical;
Drepturi:
a) s fie asigurat cu loc de munc dup ncheierea studiilor postuniversitare i s-i desfoare activitatea medical conform specializrii i
calificrii obinute;
b) s fie asigurat cu condiii pentru a-i desfura activitatea profesional cu respectarea regulilor i tehnologiilor de acordare a asistenei
medicale;
c) s-i ridice nivelul de pregtire profesional i s fie atestat;
d) s fie remunerat conform funciei ocupate, gradului de calificare profesional, tiinifico-didactic, rezultatelor activitii sale;
e) s i se repare prejudiciul cauzat prin vtmare a sntii n legtur cu activitatea profesional;
f) s-i apere, inclusiv pe cale judiciar, dreptul la munc i alte drepturi profesionale;
g) s cunoasc drepturile i obligaiile sale de serviciu;
h) s exercite alte drepturi, n conformitate cu legislaia n vigoare
14. Drepturile si obligatiunile pacientului
Obligatiuni
a) s aib grij de propria sntate i s duc un mod de via sntos, excluznd aciunile premeditate ce duneaz sntii lui i a altor
persoane;
b) s respecte msurile de precauie n contactele cu alte persoane, inclusiv cu lucrtorii medicali, n cazul n care tie c el sufer de o boal
ce prezint pericol social;
c) s ntreprind, n lipsa contraindicaiilor medicale, msuri profilactice obligatorii, inclusiv prin imunizri, a cror nendeplinire amenin
propria sntate i creeaz pericol social;
d) s comunice lucrtorului medical informaii complete despre bolile suportate i cele curente, despre maladiile sale ce prezint pericol
social, inclusiv n caz de donare benevol a sngelui, a substanelor lichide biologice, a organelor i esuturilor;
e) s respecte regulile de comportament stabilite pentru pacieni n instituia medico-sanitar, precum i recomandrile medicului n perioada
tratamentului ambulator i staionar;
f) s exclud utilizarea produselor farmaceutice i a substanelor medicamentoase fr prescrierea i acceptul medicului curant, inclusiv a
drogurilor, a altor substane psihotrope i a alcoolului n perioada tratamentului n instituia medico-sanitar;
Drepturi a) asisten medical gratuit n volumul stabilit de legislaie;
b) atitudine respectuoas i uman din partea prestatorului de servicii de sntate, indiferent de vrst, sex, apartenen etnic, statut
socioeconomic, convingeri politice i religioase;
c) securitate a vieii personale, integritate fizic, psihic i moral, cu asigurarea discreiei n timpul acordrii serviciilor de sntate;
d) reducere a suferinei i atenuare a durerii, provocate de o mbolnvire i/sau intervenie medical, prin toate metodele i mijloacele legale
disponibile, determinate de nivelul existent al tiinei medicale i de posibilitile reale ale prestatorului de servicii de sntate;
e) opinie medical alternativ i primirea recomandrilor altor specialiti, la solicitarea sa ori a reprezentantului su legal (a rudei apropiate),
n modul stabilit de legislaie;
f) asigurare de asisten medical (obligatorie i benevol), n conformitate cu legislaia;
g) informaii cu privire la prestatorul de servicii de sntate, profilul, volumul, calitatea, costul i modalitatea de prestare a serviciilor
respective;
h) examinare, tratament i ntreinere n condiii adecvate normelor sanitaro-igienice;
i) informaii exhaustive cu privire la propria sntate, metodele de diagnostic, tratament i recuperare, profilaxie, precum i la riscul potenial
i eficiena terapeutic a acestora
;j) informaie complet privind factorii nocivi ai mediului ambiant;
15. Specificu definirii categoriilor: etica, etica medicala, deontologie medicala, bioetica si realizarea principiilor acesteia in medicina
practica

Etic i moralLa origine, termenii de "etic" i "moral" sunt foarte apropiai: primul vine din grecescul "ethos", al doilea din latinescul
"mores". Ambele desemnau bunele moravuri i buna conduit, n timp, sensul lor s-a difereniat, chiar dac n practic, aceti termeni sunt
adeseori confundai.Etica aparine lumii ideilor, marilor orientri, ncercnd s aduc o justificare teoretic principiilor de aciune, n profesia
sa, medicul trebuie s se supun unui cod etic mult mai strict comparativ cu profesionitii din alte domenii.Morala se nscrie n realitate i se
inspir din fapte trite i observate pentru a preciza reguli i principii de bun credin.
DeontologiaTermenul deriv din grecete "deon" nsemnnd "ceea ce trebuie fcut",deontologia pentru medic fiind condensat n Codul
Deontologic, n mod periodic"adus la zi" de ctre Ordinul (Colegiul) Medicilor.Cu alte cuvinte el esteadaptat evoluiei practicii
medicale.Deontologia fixeaz datoriile medicilor, obligaiile lor i limitele aciuniilor. Codul servete ca baz instanelor profesionale, el
fiind un instrument preios i indispensabil, dar n acelai timp, el nu poate dispensa medicul de o reflexie personal asupra problemelor de
etic.
BioeticaNoiunea de bioetic desemneaz ansamblul relaiilor omului cu lumea nsensul "a tot ce triete" (ecologic, poluare), dar rnai ales a
limitelor cercetriimedicale n toate domeniile medicinii.Uor confundat cu termenul de "etic medical" n rile anglo-saxone, bioetic
cuprinde, n special n medicin, problemele experimentelor pe om i procrearea.
16. Elemente si procesul comunicariii
Succesul depinde n mare msur de modalitatea de a comunica, fie c aceasta va fi o comunicare verbal, fie c ea este nonverbal,
comportamental. Societatea contemporan are o ax complex ce i determin existena comunicarea. Parafrzndu-l pe marele filosof,
putem spune c una dintre caracteristicile ei este: Comunic, deci exist. Drept argument pentru cele spuse servete preocuparea tot
maipersistent a filosofilor i oamenilor de tiin pentru procesul comunicrii. Toat filosofia contemporan (ca i alte tiine) este o
ncercare disperat de a demonstra c exist comunicare i de a gsi modele eficiente ale acesteia.Comunicarea reprezint, n sensul cel mai
general, procesul transmiterii,recepionrii, stocrii, prelucrrii i utilizrii informaiilor. Prezenta ei caracterizeaz att individul ct i
societatea pe toate treptele dezvoltrii lor.Cel mai elementar act al comunicrii presupune un emitor care, utiliznd un anumit limbaj,
codific un mesaj pe care urmeaz s-1 transmit; un canal ce const dintr-un mediu fizic care, n virtutea proprietilor sale, asigur
transmiterea nealterat a acestui mesaj; i un receptor care primete mesajul, l decodific i i identific sensul.Ea presupune cel puin dou
persoane n care fiecare poate juca, alternativ, attrolul de transmitor (emitor) ct i de receptor.Transmitorul are o idee cu privire la
referent (obiect, lucru, teorie etc.) pecare vrea s o comunice altei persoane (receptorului). Odat clarificat ideea,trebuie ales limbajul cel
mai potrivit pentru a o transpune ntr-un mesaj,compatibil cu canalul pe care-1 utilizeaz pentru transmiterea lui. Trebuie avute nvedere att
limbajele verbale ct i cele non-verbale. Receptorul trebuie s intre nrezonan cu transmittorul, s primeasc mesajul, s-l decodifice,
trecnd de lacuvinte (simboluri) la idee, i s reacioneze la mesaj.Mesajul poate fi nmagazinat, reinut sau ignorat. Receptorul poate,
larndul lui, emite un mesaj sau poate exercita pur i simplu o aciune ca rspuns lamesajul iniial, feed-back. El devine transmitor i
procesul continu pn cndse oprete comunicarea.
17. Raportul limba-gindire
Pentru explicarea relatiei dintre gandire si limbaj au fost elaborate mai multe teorii.
1. Psihologul behaviorist Watson
considera ca gandirea nu este altceva decat limbaj. Watson (1930) considera ca nu exista o activitate mentala interna, oamenii nu gandesc ci
doar emit raspunsuri la anumiti stimuli. Cu alte cuvinte oamenii nu gandesc ci vorbesc cu ei insisi,. Aceasta idee a convenit behavioristilor
deoarece ei doreau sa evite conceptele deminte sau mental.2. Teoria lui Wittgenstein, reprezinta o versiune a ipotezei lui Watson, sustine ca
gandirea este pur lingvistica si ca tipurile de procese mentale identificate la animale sau la copii mici nu reprezinta o forma de gandire.
3. Teoria relativitatii lingvistice considera ca gandirea depinde intr-o anumita masura de limbaj. Aceasta teorie a fost exprimata intr-o forma
extremista de Sapir (1927) si Whorf (1952) care au sugerat ca, pentru a ne putea gandi la ceva, limbajul nostru trebuie sa contina cuvintele
care desemneaza acel lucru. Astfel, daca o persoana ar cunoaste doar trei cuvinte pentru denumirea culorilor ar fi incapabila sa gandeasca sau
sa distinga mai mult de trei nuante. 4. In conceptia lui J. Piaget limbajul, cel putin in forma in care il foloseste un copil foarte mic, reprezinta
o forma externa a procesului de gandire. Daca Watson spunea ca gandirea este limbaj, Piaget sustine ca limbajul este gandire. Cand un copil
incepe sa vorbeasca, vorbirea sa este foarte egocentrica, nefiind folosita in scop social, ci din nevoia copilului de a-si organiza si structura
problemele aparute in interactiunea sa cu mediul. Copilul spune, pur si simplu, ceea ce crede, cu voce tare. El ajunge treptat sa-si dea seama
ca limbajul poate fi utilizat si in scopul comunicarii a ceea ce gandeste, acest lucru se intampla insa numai datorita faptului ca limbajul este
perceput de copil ca un instrument important pentru rezolvarea de probleme.
18. Specificul actului comunicarii medic-pacient
Calitatea informaiilor obinute de medic n timpul consultaiilor este strns legat de abilitile de comunicare ale medicului i ale
pacientului. Ca proces important n actul medical, comunicarea este un proces activ de transmitere i receptionare de informaii, n care cel
puin unul dintre partenerii de comunicare (medicul) trebuie s aib abiliti de: ascultare active; nelegere a mesajului i de a rspunde unor
ntrebri; interpretare a limbajului nonverbal; motivare a interlocutorului pentru ca acesta s susin conversaia.
Principalele bariere ale comunicrii sunt reprezentate de jargonul medical i comunicarea non verbal.Din cauz c jargonul medical este
familiar medicului, el se gndete c i pacientul nelege ceea ce spune. De asemenea, medicii utilizeaz un limbaj abreviat atunci cnd
vorbesc ntre ei cnd discut despre starea pacientului, chiar n faa acestuia, uneori. Comunicarea non verbal se refer la expresiile faciale,
tonul vocii, gesturi,atingeri, care nlocuiesc limbajul; uneori sunt mai importante dect cuvintele.

Fora i expresia facial-In afar de faptul c ajut la diagnosticarea unor boli genetice, expresiile faciale furnizeaz informaii valoroase.Nu
este nici o ndoial c informaii despre intensitatea durerii i alte afecte negative (fric, tristee) sunt comunicate prin intermediul feei, chiar
dac pacientul nu este deplin contient de acest lucru.
Atingerea - Pacientul se simte mult mai bine dup un examen fizic de rutin, dar se poate i plnge c medicul nici nu 1-a atins".Practica
medical implic palparea, percuia, luarea temperaturii, injeciile, msurarea TA, examinarea gtului, folosirea stetoscopului, deci atingerea.
Lipsa atingerii a fost implicat n boli de piele. Lovituri uoare, masaj blnd, scrpinarea" spatelui reduc tensiunea.
Privirea i tonul vocii-O fixare cu privirea poate fi plcut dac atmosfera este pozitiv, sau poate facilita comunicarea ntr-o situaie
benign; pe de alt parte poate fi perceput ca i amenintoare, ntr-un context negativ. De exemplu, privirea unei asistente simpatice sau a
medicului, privire care nu este grbit, poate ncuraja pacientul n situaii dificile sau s aduc n discuie subiecte neplcute. Un medic care
se uit doar pe analize i evit privirea pacientului, are dificulti n a stabili o relaie pozitiv cu pacientul. Pe de alt parte, o privire excesiv
asupra pacientului, l poate face pe acesta s se simt ca un ciudat, sau o persoan rea. Emoii ca i frica, furia, tristeea, interesul, bucuria,
durerea, se transmit prin tonul vocii. In general medicul cu un control mai bun asupra expresiei emoionale, din tonul vocii sunt mai plcui
de pacient.
Mirosul i distanta.Comunicarea prin mirosuri este important n cmpul medical. Anumite medicamente i tratamente pot produce mirosuri
neplcute pentru pacient.Diferite boli afecteaz mirosul emanat (respiraie sau flatulen), prin aciunea asupra tactului intestinal, uzul
anestezicelor, alcoolului, i a altor chimicale, pot nconjura medicul cu anumite mirosuri.Mirosul are puterea de a trezi amintiri, plcute sau
neplcute, care se coreleaz cu expectanele persoanei.Persoanele care au un miros urt se pot simi stnjenite sau nedorite i pot evita vizita
la medic, sau i pot evita prietenii, evit contactul social.O categorie major de comunicare non verbal include poziia corporal i
gestic.inuta, micrile minilor, cum este nclinat o persoan, autoatingerea, btaia din picioare au un rol important n interaciunae
imediat (de exemplu, nclinarea corpului n fa semnific interesul).Oricum, orice modificri n comportamentul normal sunt probabil
semnale pentru decepie: pumni ncletai, mini, picioare, corp tremurnd, btaia tactului, fumatul, picioare, brae strns ncruciate.
19. Comunicarea n cadrul echipei medicale
n tarile dezvoltate in clinicele medicale se formeaza o echipa in care se eficientizeaza cumonicarea:
Medic-pacient, asistenta medicala, psiholog, psihiatru, asistent social, bioetician, preot, jurist. Pacientul-pierderi temporale sau definitive a
starii de sanatate transforma persoana in pacient. El este prezentat nu ca un caz clinic, ci ca o persoana ce are problem de sanatate, ce are o
suferinta fizica sau psihica. Pavientul se afla in centrul asistentei medicale si are dreptul singur sa-si aleaga medical sis a participle active in
deciziile privind diagnosticul si tratamentul.
Medicii si relatiile dintre ei- Oricit de pregatit nu ar fi medical, el nu poate detine pe deplin toate cunostintele. Aceasta problema este
realizata prin specializarea medicala. De obicei, medical specialist devine medic currant. Este posibil ca in timpul tratamentului pacientul sa
fie indrumat la un medic specialist sau la medical de familie. Medicul de familie este pregatit sa acorde asistenta primara.El cunoaste cel mai
bine particularitatile bolii pacientului sau, dar si problemele psiho-sociale. In situatii deosebite medical de familie indruma pacientul spre
specialistul potrivit (cea ce in mediul rural nu se face). Colaborind cu clinicienii, medicii de laborator, anatomo-patologii sau specialistii in
imagistica contribuie la succesul asistentei medicale. Comunicarea dintre medici de diferite specialitati, asistenti medicali si alti membrii ai
echipei, se face prin contact direct. Personalul medical asociat- 1)nursele-ajutatoarele cele mai apropiate ale medicului ce se ocupa cu
ingrijirea directa a pacientului; 2) psihologii-se preocupa in primul rind de evaluarea psihologica a pacientului; 3) personalul tehnic-este
pregatit pentru manipulari tehnologici tot mai sofosticate ce se aplic n diagnostic si tratament (imagistica, statii de dializa) 4)asistent socialnumit sa rezolve problemele pacientului de asigurarile sociale medicale sis a-l sprijine in relatiile sociale cu familia, scoala, locul de munca.
5) Preotul-acorda asistenta religioasa, spiritual. 5)paramedicii-categorie noua de persobal cae asigura un prim ajutor minim dar efficient.
20.Metacomunicarea in medicina
Are n vedere interpretaea cuvintelor si expresiilor pentru a ghici intentiile si ideile vorbitorului. Insa, peparcurs s-a produs o deplasare de
sens, astfel metacomunicarea are in vedere si limbajul nostrum corporal. Astazi, gesturile spun despre noi mai mult decit cuvintele. Daca
vom invata sa descifram limbajul corporal, vom putea percepe ce vorbeste interlocutorul nostru de fapt. Limbajul nonverbal cuprinde 53%,
cuvintele 7%, iar limbajul paraverbal 30%. Gesturile, privirile, expresia fetei, vocea, tonalitatea sunt elemente esentiale in procesul
comunicarii. Metacomunicarea tine mai mult de expresie, de interpretare, dar nu de minciuni si act ratat. Una din regulile de baza este a
ascultarii active. Cineva spunea ca omului ii sunt date 2 urechi si o gura, adica trebuie sa asculte de 2 ori mai mult decit sa vorbeasca. Aici
trebuie sa distingem intre a auzi si a asculta. Multi, cu siguranta aud ceea ce vorbeste interlocutorul dar nu asculta. Metacomunicarea in
medicina are un rol ft important deoarece medical, prin acest mod, medical isi poate intelege mai bine pacientul, astfel cunoscindu-si detaliat
cu cine are de lucrat.
21.Limbajul paraverbal,nonverbal si inactul medical
Limbajul se poate clasifica in:
-Verbal(realizat cu ajutorul cuvintelor)
-Nonverbal(nu utilizeaza cuvintele)
-Paraverbal(insoteste vorbirea si capata sens si semnificatie impreuna cu acestea)
Limbajul verbal la rindul sau se imparte in : oral si scris.
-Limbajul oral consta in producerea unor semnale verbale(cuvinte rostite) perceptibile pentru alta persoana.Este cel mai important dintre
toate formele limbajului,forma fundamental deoarece este cel mai frecvent utilizat.Este prima forma a limbajului.In functie de numarul de
interlocutori,limbajul oral poate imbraca forme de monolog,dialog sau a monologului si a dialogului extins.Un tip de limbaj verbal il

reprezinta Limbajul intern ce se desfasoara in sfera launtrica si reprezinta o vorbire cu sine si pentru sine.
Limbajul scris consta in elaborarea unor semnale grafice.
Limbajul nonverbal cuprinde ansamblul gesturilor,expresiilor mimico faciale,posturilor corporale care insotesc,dubleaza sau substituie
vorbirea.Acestea sunt menite a intari,complete sau inlocui informatia enuntata verbal,insa sunt frecvente si cazurile in care mesajele
nonverbale contrazic continutul celor spuse.Prin urmare limbajul nonverbal este mult mai veridic in comparative cu cel verbal.
Daca limbajul nonverbal se poate manifeste independent de exprimarea orala,limbajul paraverbal este strict dependent de vorbire.Sunt
incluse aici elemente ca intensitatea vorbirii,intonatia,ritmul si pauzele,topica,repetitiile,dificultatile de exprimare.Toate acestea sunt
purtatoare de semnificatie punind nuanta sau modifica in totalitate adevaratul sens al celor enuntate.Atit limbajul verbal cit si cel paraverbal
si nonverbal ne ajuta in actul medical si anume pentru intelegerea intre:medic-medic,pacient-medic etc.
22.Eticheta in medicina.
Necesitatea unui curs de comportament este justificata datorita avantajelor care apare ca urmare a unor maniere adecvate la locul de munca.O
atmosfera unde oamenii se respecta unii pe altii face o impresie mai buna si un clmat favorabil muncii.
Kant,marele filosof german,scria ca in lume exista doar lucruri minunate:cerul minunat deasupra noastra si legea morala din noi.Acest lucru
ne vorbeste despre un fapt de la sine inteles.Omul fiind fiinta sociala isi va construe viata in baza unor reguli stricte care vin sau nu din
interior si care il vor ajuta sa-si apere identitatea.Totodata una dintre diferentele dintre oameni si animale este acea vointa interioara despre
care iarasi ne vorbeste atit de frumos Kant.Pe de alta parte,codul bunelor maniere presupune ca unele din doliante sa fie sanatatea.Le dorim
celor dragi sanatate fizica,stiind ca ea este intradevar esentiala.Totusi sanatatea morala nu intregeste personalitatea.Omul, o stim inca de la
Platon,este constituit din suflet si corp.Pentru a atinge starea de sanatate deplina,medical il va ajuta pe pacient la nivelul fizic iar codul
bunelor maniere-la nivel spiritual.Daca insa medical va intruni aceste doua elemente,el va devein cu adevarat un doctor la care oamenii vor
apela cu multa placere.
23.Imaginea studentului medicinist.
Un student de la medicina trebuie sa dispuna de toate calitatile cele mai bune pentru a crea o imagine corespunzator medicinii.Unele din
aceste calitati sunt:
-sa fie sigur pe deciziile pe care le-a luat
-sa fie dispus la eforturi si compromisuri
-sa aiba tarie de character
-sa stea bine cu moralul
-sa aiba o buna capacitate de memorie
-sa aiba spirit practice si indeminatic
-sa dispuna de o metacomunicare eficienta
-limbajul verbal sa fie bine dezvoltat
-sa poata bine manipula si intelege limbajul verbal si paraverbal
-imaginea personala sa corespunda unui medic ingrijit,curata
-vestimentatia si culorile sa fie corespunzatoare paleta culorilor
-sa dispuna de o eticheta extraordinala
-sa persiste codul bunelor maniere
-sa aiba 7 ani de acasa(aducatie)
-sa persiste igiena pe prim plan
24.NLP (PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA)
Este rezultatul conlucrarii a unor discipline:psihologia,matematica,lingvistica).Aplicatiile acestor stiinte sunt diverse de la management la
psihoterapie si pedagogie.
Modelul de comunicare creat in baza programarii nonlingvistice este numit Sintonic si evidentiaza abilitatile de comunicare.Modelul sintonic
defineste comunicarea ca avind doua component esentiale: gindirea si reprezentarea.Procesul comunicarii contine citiva pasi:
visual,chinestezic,auditiv si rational.Orice comunicare incepe de la perceptii,reprezentare si senzatii.Organele noastre sunt aidoma unor ushi
care se deschid pentru a asimila informatii noi.Dar cunostintele umane deschid aceste usi imaginare pe rind.Unii oameni mai intii vad si apoi
simt mirosul sau aud sunetul.Fiecare individ are modalitatea preferata de a percepe lumea.Daca veti cunoaste sistemult de reprezentare a
pacientului,dumneavoastra veti putea formula mesajul altfel incit sa fie racaptat mai usor.Chinestezicii vor intelege mai usor un anumit set de
cuvinte : vizuali , iar auditivi vor avea cu totul alte preferinte.Pentru a afla care este sistemul de perceptive a pacientului dumneavoastra
este necesar sa-l urmariti pentru o perioada scurta de timp.Trebuie sa fim atenti atit la cuvintele pe care le rosteste mai de,cit si la mesajul
nonverbal transmis.
Conform NLP exista citeva abilitati de baza in comunicare care trebuie dezvoltate pentru a deveni un medic mai bun care corespund celor 4
timpuri senzoriale: acuitate senzoriale,flexibilitate,concurenta,empatie,starea resurselor interioare.