In gradina Ghetsemani

Traditionalismul este curentul literar interbelic aparut in jurul revistei Gandirea care
valorifica traditia, fondul cultural existent si socialul vazut din prisma vietii spiritual traite la sat.
Printre reprezentantii acestei directii se numara si Vasile Voiculescu, remarcandu-se ca poet, dar
si ca prozator. Inceputurile poetice au stat sub influenta poeziei lui George Cosbuc sau Alexandru
Vlahuta, astfel Vasile Voiculescu se defineste ca samanatorist. Lirica sa se inscrie in curentul
traditionalismului interbelic, care se va transforma in poezia gandirista, aceasta lirica se distinge
convingerea c exist Dumnezeu, generand astfel puternice accente religioase.
Prin volumele Prg (1921), care include poezia In gradina Ghetsemani, urmat de volumele
Poeme cu ngeri si Urcu i ntrezriri, poetul isi defineste universul poetic specific, mai
ales prin evidentierea caracterului religios al liricii.
In primul rand, poezia fiind de inspiratie religioasa, ea prezinta prin intermediul temei
conditia duala a lui Iisus in gradina Ghetsemani. Poetul a avut ca sursa de inspiratie Evanghelia
dupa Luca, unde sunt surprinse momentele de dinaintea arestarii lui Iisus. nclinaia spre teluric
i elementar, spre sentimentul religios, este transpus n simboluri i alegorii ale nelinistilor
omului in aspiratia sa catre Dumnezeu. Poezia in intregul ei este o optiune intre real si ideal,
fiind preferat idealul.
Titlul surprinde un topos care ascunde numeroase influente, in special biblice si aminteste de
framantarile lui Iisus de dinaintea rastignirii. Ghetsemani reprezentand locul unde se zboreau
maslinele, evidentiaza motivul maslinului, dar si zbuciumul lui Iisus.
In al doilea rand, la nivel compositional se observa ca poezia este structurata in doua
parti, prima care prezinta framantarile lui Iisus si cea de-a doua care creeaza un tablou descriptiv
a gradinii haotice.
Primele trei strofe marcheaza prima secventa a poeziei, care prin prezentarea conditie de
Dumnezeu, dar si de om a lui Iisus evidentiaza framantarile acestuia. Inca din primul vers se
observa prezenta motivului paharului cu numeroase semnificatii. In primul rand paharul face
referire la simbolul suferintei, dar el este asociat si unui simbol divin, cel al inaltarii sinomine cu
marele Graal. Suferinta este accentuata de epitetele in inversiune infama bautura si grozava
cupa, in plus si continutul paharului, venin groaznic, sugereaza suferinta. Imaginea lui Iisus
confruntat cu menirea sa divina si cu cea umana este sugerata de un paralelism sintactic. Daca ca
om se lupta cu soarta si realizeaza conditia sa inferioara fiind cazut pe branci, ca Dumnezeu
se observa o constientizare a destinului divin printr-o sete uriasa si prin hiperbola amarnica-i
strigare starnea in slavi furtuna si comparatia chipui alb ca varul se evidentiaza conditia
superioara. In plus, daca ca om el se afla ipostaza de a se lupta cu moartea, in cea de divinitatea
el uitase de viata.
Ultima strofa marcand si ce de-al doilea plan creeaza un tablou haotic predominat de cuvinte
apartinand campului semantic al dezordinii, sa fuga, vraiste sau prada, care anticipeaza
moartea lui Iisus. Motivul maslinului reapare, dar nu ca simbol al pacii, maslinii preluand

zbuciumul interior a lui Iisus. Metonimia batai de aripi este figura de stil inedita a poeziei
deoarece mesagerii divini, ngerii, nu nsoesc n mod explicit zbaterea omului, astfel se
sugereaza ambiguitatea limbajului poetic: ngerii mntuirii sau ngerul morii.
In alta ordine de idei, la nivel lexical, se remarca prezenta unor regionalisme sterlici,
expresii populare pe branci, fara tihna care marcheaza intensificarea dramatismului, dar si a
unor neologisme infama sau grozava. Se remarca prezenta campului semantic al paharului
prin cupa sau bautura, iar opozitia continutului venin-dulceata releve ispitirea. Se
observa si prezenta campului semantic al corpului uman chip, sudori, dar sic el al luptelor
interioare se framantau, nu voia. Terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera
cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoaterii (tefan Munteanu).
La nivel stilistic se remarca preferinta pentru numeroase epitete in inversiune si metafore.
Metafora sudori de sange are rol de evidentiere a suferintei extreme a lui Iisus vazut ca om, iar
in contrast cu metafora chipu-i alb ca varul pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia
duala. Oximoronul present in versurile In apa ei verzuie jucau sterlici de miere /Si sub veninul
groaznic simtea ca e dulceata. releva interiozarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi,
trecerea de la lupta cu lumea la cea cu sinele.
Nu in ultimul rand, V. Voiculescu isi foloseste prin intermediul unui lirism obiectiv arta
pentru a aduce o viziune terifianta asupra suferintei umane. Lirismul obiectiv este evidentiat de
verbele, pronumele si adjectivele pronomiale la persoana a III-a lupta, se-mpotrivea, (i)-o
(ducea). Lirismul poeziei se remarca si prin preferinta prin versul classic, masura de 14-15
silabe cu ritm iambic si rima incrucisata care denota sobrietate.
In concluzie, poezia In gradina Ghetsemani a lui Vasile Voiculescu este o poezie de tip
traditionalist prin inspiratia religioasa, versurile clasice si ornate, dar si prin lirismul obiectiv.
Astfel, sunt intru-totul de acord cu Eugen Lovinescu, acesta afirmand ca Fara indoiala, poetul
isi alegea cuvintele cu grija, facand o opera lucida.. Era, asadar, de asteptat ca tocmai V.
Voiculescu sa sistematizeze cel mai bine stilul ortodoxist."