CULTURA VISINULUI

Cerasus vulgaris Mill.

Fam. Rosaceae, Subfam. Prunoideae

1.Importanta culturii

Visinele sunt foarte apreciate pentru consumul in stare proaspata sau pentru
diversitatea preparatelor unde sunt folosite ca materie prima: compot, dulceata, gem,
visinata, lichior, sirop etc. Visinele au un efect benefic asupra organismului uman, prin
reglarea echilibrului acido-bazic, imbunatatirea compozitiei sangelui, in bolile renale,
hepatice, cardiovasculare etc. Sunt considerate fructe dietetice datorita compozitiei chimice
complexe: 13,9-23,2% substanta uscata, 5-19,4 mg% zaharuri, 0,9-1,9 mg% acizi organici,
0,8-1,1 mg% proteine, 0,1-0,4 mg% pectine, 0,12-2,35 mg% substante tanoide, o serie de
ioni minerali: K (46-92,5 mg%), P (21-26 mg%), Ca (3,8-19,3 mg%), Mg (7-20 mg%),
vitaminele PP (0,06-0,52 mg%), E (0,21-1,32 mg%), B 1, B2, caroten (0,15-0,95 mg%), acid
folic etc.
Ceaiul din cozile de visine (pedunculi) este foarte bogat in potasiu avand un
important rol dietetic. Toate organele plantei (frunze, flori, fructe) au insusiri antiseptice, fiind
folosite in medicina populara si in conservarea produselor alimentare casnice (Gh. Badescu
si colab., 1984).

3.Particularitati biologice
3.1.Particularitatile de crestere
Sistemul radicular este superficial, majoritatea radacinilor se afla raspandite in sol
in stratul cuprins intre 15 si 40 cm, cu mici diferente intre soiuri, iar extinderea laterala,
depaseste de 1,5-2 ori proiectia coroanei. Din numarul total al radacinilor, sub 10% cresc
vertical si pot ajunge la adancimi de 2-2,5 m. Daca este altoit pe mahaleb, sistemul radicular
este mai profund si mai ramificat.
Partea aeriana a visinului este de talie mica sau mijlocie comparativ cu a ciresului si
se poate prezenta sub forma de arbustoid (la visinii propriu-zisi) sau pom (la visinii hibrizi
obtinuti pe cale naturala sau artificiala, intre cires si visin). Ritmul de crestere este mai mic
decat la cires, iar capacitatea de ramificare depinde de soi. In pepiniera si in primii ani de
livada, formeaza multi lastari anticipati ceea ce necesita lucrari in verde pentru valorificarea
eficienta a cresterilor si evitarea indesirii coroanei. Sunt soiuri care au o capacitate mare de
ramificare si formeaza coroane mai aglomerate (Crisana, Nana, Vrancean, Timpurie
Richmond), iar altele care ramifica putin si formeaza coroane rare ca la cires (Engleza
timpurie, Tarina, Timpuriu de Cluj). Ca vigoare de crestere, sunt soiuri cu vigoare mare:
Crisana, Mocanesti, Mari timpurii; soiuri de vigoare mijlocie: Morela neagra tarzie si soiuri de
vigoare mica: Nana, Oblacinska, Ilva, Meteor, Pitic de Iasi, Timpurii de Cluj etc.
3.2.Particularitati de fructificare
La visin se intalnesc soiuri care fructifica aproape exclusiv pe ramuri plete: Crisana,
Nana, Vrancean, Schattenmorelle etc., soiuri care fructifica preponderent pe buchete:

Engleza timpurie, Timpurii de Cluj, Mocanesti si soiuri care fructifica pe ambele tipuri de
ramuri: Oblacinska, Ilva, Mari timpurii, Meteor etc.
Visinul infloreste simultan sau dupa cires, comportarea la polenizare fiind foarte
diferita. Inflorirea se esaloneaza pe 7-10 zile in functie de temperatura, iar receptivitatea
stigmatului pentru polen este buna in primele doua zile de la deschiderea florilor. Exista
soiuri autofertile: Nana, Oblacinska, Ilva, Meteor, Dropia, Timpurii de Cluj; autosterile:
Crisana, Mari timpuri, Mocanesti; grupe intersterile Crisana x Mocanesti, Crisana x Josica
Gabor etc. Polenizarea este entomofila si incrucisata. In parcela se planteaza cel putin 3
soiuri. La visin polenizarea se poate asigura si de soiurile de cires, daca perioada de inflorire
se suprapune. In functie de momentul infloririi procentul de legare este afectat pe langa
factorii climatici si soi si de suprapunerea infloririi cu infrunzirea. La soiurile cu inflorire dupa
infrunzit procentul de legare este mai slab.
Desi visinul infloreste foarte bine, nu putine sunt situatiile cand productia este mica,
fie datorita unei legari slabe, fie caderii fiziologice exagerate. Pentru o fructificare normala,
este nevoie sa fie polenizare 20-25% din flori la soiurile care fructifica pe buchete, si 40% la
cele care fructifica pe plete, iar caderea fiziologica sa fie sub 20% din fructele legate. Motivul
caderii fiziologice mari, nu se cunoaste pe deplin, se pare ca este vorba de o anomalie in
cresterea embrionului, care in anumite stadii de dezvoltare avorteaza, implicand caderea
fructelor. Dintre soiurile noi, soiul Timpuriu de Cluj are acest defect.
Motivul nerodirii corespunzatoare a visinului nu este pe deplin cunoscut, dintre
cauzele implicate amintim:
- existenta in cultura a multor soiuri autosterile;
- asocierea defectoasa a soiurilor in parcela si neasigurarea unei polenizari
corespunzatoare;
- conditiile climatice nefavorabile din perioada infloritului si polenizarii;
- agrotehnica necorespunzatoare aplicata la unii pomi care nu se pregatesc bine
pentru iernare, nu acumuleaza substante de rezerva care sa sustina inflorirea si legarea in
primavara urmatoare;
- protectia fitosanitara deficitara face ca uneori monilioza si antracnoza sa afecteze
sever plantatiile inca de la inflorire etc.
Intrarea pe rod se face la 2-3 ani de la plantare, iar productie economica se obtine
din anul 4-5 de la plantare. Longevitatea economica a plantatiilor este de 25-30 de ani
pentru visinul viguros si de 18-20 de ani pentru visinul pitic.
Principalele soiuri din sortiment
Sortimentul la visin este destul de dinamic, de data relativ recenta au fost introduse
o serie de soiuri de vigoare mica, autofertile care tind sa inlocuiasca soiurile viguroase din
vechiul sortiment. Soiurile recomandate pentru tara noastra sunt:
Tarina - are vigoare mica, fructifica pe buchete, este autosteril, are fructul mijlociu,
tronconic, rosu-visiniu, foarte bun pentru masa. Se matureaza in prima decada a lunii iunie.

Engleza timpurie - este un hibrid cires-visin, de vigoare mijlocie, cu mare potential

de productie, partial autofertil, are fructul mic tronconic-alungit, de culoare rosie-inchisa, cu o
esalonare a maturarii pe 3-4 saptamani. Se matureaza la mijlocul lunii iunie.
Timpurii de Pitesti - are vigoare mare, fructifica pe buchete, este autosteril, are
fructul mijlociu, sferic, rosu-inchis, bun pentru consum sau industrializare. Se matureaza in
prima decada a lunii iunie.
Timpurii de Cluj - soi de vigoare mijlocie, autofertil, fructifica pe buchete, are fructul
mare, scurt cordiform, visiniu-inchis, foarte bun pentru masa, dar produce neregulat. Se
matureaza la mijlocul lunii iunie.
Mari timpurii - soi de vigoare mare, partial autofertil, fructifica pe buchete si ramuri
mijlocii, are fructul mare, scurt cordiform, rosu-visiniu, foarte bun pentru masa si
industrializare. Se matureaza in a doua jumatate a lunii iunie.
Mocanesti 16 - soi de vigoare mare, autosteril, fructifica pe buchete, are fructul
mare, sferic, rosu-visiniu, foarte bun pentru industrializare. Se matureaza la sfarsit de iunie.
Crisana 2 - soi viguros, autosteril, fructifica pe plete, are fructul mare, cordiform cu
varful rotunjit, rosu-visiniu, slab astringent, bun pentru consum si industrializare. Se
matureaza la sfarsit de iunie.
Morela neagra tarzie - are vigoare mijlocie, este autofertil, fructifica pe plete, are
fructul mare, sferic, visiniu-negricios, bun pentru industrie. Se matureaza la sfarsit de iunie.
Nana - soi de vigoare slaba, fructifica pe plete, este autofertil, are fructe mari,
sferice, de culoare rosie-inchis, bune pentru industrializare. Se matureaza in a doua jumatate
a lunii iunie.
Ilva - soi de vigoare mijlocie, autofertil, cu fructificare plete si buchete, cu fructe
mijlocii, sferice, de culoare rosie-visinie, foarte apreciat pentru industrializare. Se matureaza
in prima jumatate a lunii iulie.
Vrancean - soi de vigoare mica, autofertil, cu fructificare pe plete, cu fructe mici, de
culoare rosie-visinie, cu pulpa astringenta, buna pentru industrializare. Se matureaza in
decada a doua a lunii iulie.
Oblacinska - soi de vigoare slaba, fructifica pe buchete, este autofertil, are fructul
mic, rosu-visiniu, acidulat, apreciat pentru industrializare. Se matureaza la inceput de iulie.
Meteor - soi de vigoare slaba, autofertil, fructifica pe buchete si plete, are fructul
mare, sferic-alungit, rosu-visiniu, bun pentru industrializare. Se matureaza la mijlocul lunii
iulie.
3.4.Cerintele visinului fata de factorii de mediu
Caldura. Visinul nu este pretentios fata de caldura, el reuseste in toate zonele
pomicole, din zona litoralului pana in zona premontana. Pragul biologic este de 8C, iar
pentru dezmugurit este necesara o suma de 110-215C temperatura activa. Visinul are o
perioada de vegetatie lunga, depaseste 210 zile, perioada in care suma gradelor de

temperatura trebuie sa depaseasca 3600C. Este o specie rezistenta la iernare, rezista in

timpul repausului fara probleme la geruri de -30C. Mugurii in faza de umflare, rezista la
-12C, bobocii floriferi la -5C, iar florile si fructele abia legate la -2,2C. Rezistenta la
temperaturi scazute este diferita de la un soi la altul si corelata cu agrotehnica aplicata in
livada. Infloreste ceva mai tarziu si in mod normal, nu este afectat de brumele si inghetul de
revenire.
Apa. Avand o mare plasticitate ecologica, visinul da rezultate bune atat in zonele de
deal, cu precipitatii mai multe (700 mm), cat si in zona de stepa cu precipitatii mai putine
(500 mm), in special soiurile care provin din visinul de stepa. Mahalebul ca portaltoi asigura o
rezistenta mai buna la seceta comparativ cu visinul comun. Este o specie foarte sensibila la
excesul apei in sol, care daca este de durata, provoaca asfixierea radacinilor si moartea
pomilor.
Lumina. Are cerinte mai reduse decat ciresul, putandu-se cultiva cu succes pe
expozitiile nord-estice si nord-vestice, in special in zonele mai secetoase. Lipsa luminii duce
la formarea unor ramuri anuale lungi si subtiri, cu o viata scurta si un potential productiv
redus. Dintre visini, sunt mai pretentiosi la lumina hibrizii naturali cires-visin si mai putin
pretentiosi visini arbustoizi.
Solul. Avand sistem radicular superficial, visinul valorifica bine solurile subtiri, slab
erodate si usor alcaline. Pentru plantatii comerciale de mare productie, are nevoie de soluri
fertile si bine drenate. Nu suporta solurile grele, compacte sau saraturate. In conditii de
irigare poate valorifica si nisipurile stabilizate din nordul Olteniei sau din vest.
4.Particularitati tehnologice
4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de visin
La alegerea terenului pentru livada se tine seama de cerintele speciei pentru factorii
de mediu, iar in cadrul arealului favorabil, trebuie avut in vedere in special drenajul solului.
Terenul se pregateste la fel ca pentru celelalte specii, necesitand desfundare si fertilizare de
baza. Plantarea se face toamna, deoarece da rezultate mai bune sau primavara devreme,
daca nu s-a reusit din diferite motive plantarea de toamna. Pe terenul in panta visinul se
amplaseaza pe treimea mijlocie si superioara a versantului.
Distanta dintre randuri este corelata cu vigoarea soiurilor folosite, la cele de vigoare
mare 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre plante pe rand, iar la cele de vigoare mica, 4 m intre
randuri si 2-2,5 m intre pomi pe rand. La infiintarea livezilor se amplaseaza cel putin 3-4
soiuri in parcela pentru polenizare incrucisata, evitandu-se formarea perechilor intersterile.
Dintre formele de coroana, cele mai folosite sunt: piramida intrerupta, vasul
aplatizat, tufa vas si mai putin formele mai pretentioase ca: palmeta etajata, ypsilon
transversal, cordonul vertical si eventual fusul subtire.
4.3.Specificul intretinerii plantatiilor de visin
Taierile in perioada de tinerete urmaresc formarea coroanelor. Se recomanda
efectuarea taierilor in verde si inlaturarea de timpuriu a lastarilor cu pozitii defectoase in
coroana si mai putin sau deloc taierea in uscat care intarzie intrarea pe rod. De asemenea,
taierile in uscat trebuie evitate atat la pomii tineri cat si la cei maturi, deoarece visinul isi

vindeca destul de greu ranile, apar scurgeri gomoase, care sensibilizeaza pomii la atacul
unor agenti patogeni.
In perioada de productie, taierea consta in reductia si simplificarea semischeletului,
intinerirea ramurilor plete sau inlocuirea lor, limitarea extinderii coroanelor in afara limitelor
permise de spatiul de nutritie, asigurarea raririi corespunzatoare, inlaturarea uscaturilor,
rupturilor si eventual a ramurilor bolnave. Prin taiere, trebuie sa se mentina zona de
fructificare cat mai aproape de ramurile groase, se intinereste semischeletul, evitand
degarnisirea, fenomen destul de accentuat in a doua parte de viata a pomilor.
La pomii de talie mica se pot efectua cu succes taieri in verde inainte sau dupa
recoltare, taieri prin care se asigura cresterea lastarilor si stimularea anticipatilor, asigurand
astfel ramurile de rod de inlocuire.
In momentul cand ramurile de prelungire ale scheletului nu mai cresc sau cresterile
sunt slabe, sub 10 cm, este necesara interventia mai energica in lemn multianual, pentru
regenerarea pomilor, concomitent cu fertilizarea. Prin taierea de regenerare se poate
prelungi fructificarea pomilor cu 5-6 ani. La taierea de regenerare nu trebuie facute rani cu
diametrul mai mare de 5 cm, deoarece acestea se cicatrizeaza greu si favorizeaza instalarea
unor agenti patogeni.
Intretinerea solului se face diferit in functie de zona si varsta plantatiilor. In
plantatiile tinere intervalele se cultiva cu specii legumicole, cartofi, capsun etc., iar in cele pe
rod, intervalul se inierbeaza in zona dealurilor, daca apa nu este o problema si unde este
pericol de eroziune si se mentine lucrat in zona de stepa pentru a conserva mai bine apa.
Pentru visinul cultivat pe nisipuri, se practica cultivarea intervalului dintre randuri cu
ingrasaminte verzi, care se seamana toamna si se incorporeaza primavara, in luna mai, cand
pomii intra in faza de crestere intensa a lastarilor.
Pentru distrugerea buruienilor se pot folosi erbicide, pe interval sau si pe rand
in livezile mature. Erbicidarea se poate folosi in combinatie cu lucrarile mecanice sau numai
pe rand cand intervalul este inierbat.
Fertilizarea livezilor tinere se face cu gunoi de grajd 20-30 t/ha la 2-3 ani si cu
ingrasaminte chimice: 40-50 kg azot aplicat anual si 60-80 kg fosfor si potasiu aplicate la 2-3
ani odata cu aratura de toamna. In livezile pe rod, cantitatea de ingrasaminte chimice
recomandata este de 100-120 kg azot aplicat anual si la 2-3 ani cate 50-70 kg fosfor si 50-70
kg potasiu. Pentru valorificarea mai buna a ingrasamintelor, in livezile tinere, pana la
formarea normala a coroanelor, acestea se aplica localizat sub coroana, iar in cele mature
pe toata suprafata.
Visinul raspunde bine la fertilizarea extraradiculara, atat cu produse specifice cat si
cu ingrasaminte solide dizolvate in apa.
Pe terenurile cu reactie acida, se aplica amendamente pe baza de calciu, cel putin
2-4 t/ha, la interval de 2-3 ani.
Irigarea este necesara in zonele deficitare in apa, pentru a asigura productii mari de
fructe si o buna crestere a pomilor. In livezile tinere, apa este indispensabila pana la
formarea unui sistem radicular capabil sa aprovizioneze pomii din profunzime. In livezile pe
rod irigarea este dependenta de cantitatea de precipitatii din zona de cultura. Momentele

critice pentru apa sunt: la inflorire, in faza de crestere intensa a fructelor si la diferentierea
mugurilor de rod. Daca este cazul se face o udare de aprovizionare toamna dupa caderea
frunzelor.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Visinul are aceleasi boli si daunatori ca
ciresul, combaterea acestora se face la fel.
Maturarea si recoltarea fructelor
Visinele sunt fructe perisabile, care nu isi amelioreaza calitatea dupa cules. Se
matureaza relativ esalonat in cadrul pomului si necesita recoltarea in 2-3 treceri pentru
consumul in stare proaspata. Recoltarea fructelor de masa se realizeaza manual, impreuna
cu pedunculul, in ambalaje mici, de pana la 5 kg, iar fructele recoltate trebuie transportate cat
mai repede din livada, la valorificare sau la rece. Avand o buna prindere de ramura, pentru
industrializare, fructele se recolteaza la o trecere, mecanizat, prin scuturare pe prelate.
Fructele scuturate sunt foarte perisabile si trebuie transportate la fabrica in cateva ore.
Pentru favorizarea scuturarii se pot face stropiri cu substante stimulatoare in doza de 500
ppm (CEPA - acid 2 - cloretilfosfonic) cu o saptamana inainte de recoltare.