Sunteți pe pagina 1din 12

1

PERSONALITATEA
Motto: Dintre lucrurile cele mai de pret pe care le are omul, acela de
a fi capabil s se introspecteze, de a ncerca s-si descifreze propria
personalitate, mi se pare a fi un lucru de o nsemntate exceptional.
Mulk Raj Anad

I. Conceptul de personalitate
II. Perspective de abordare a personalittii:
Perspectiva atomist
Perspectiva structural
Perspectiva sistemic
Perspectiva psihosocial
Perspectiva umanist
III.

Structura personalittii

IV.

Concluzii

I. Conceptul de personalitate
Personalitatea este obiectul mai multor stiinte, fiecare dintre
acestea considernd-o dintr-un unghi specific (antropologia biologic si
cultural, sociologia, stiintele educatiei, medicina psihosomatic, istoria).
Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se
constituie fundamental n conditiile existentei si activittii, ncepnd cu
primele etape ale dezvoltrii individului n societate.
Din punct de vedere psihologic, trebuie fcut distinctia n cadrul
sistemului psihic uman, dintre fenomenele locale, accidentale, variabile si
cele constante, invarianti, sub form de trsturi sau structuri n
organizarea psihologic a subiectului.

Personalitatea reprezint un ansamblu


sistemic, deosebit de complex al programelor,
structurilor profunde, trsturilor, precum i
organizarea lor privind omul concret n ceea
ce are el unic, original, relativ stabil.

Fiecare ne nastem cu un potential uman nativ care se valorific si


dezvolt treptat prin socializare si enculturatia (asimilarea valorilor si
comportamentelor sub forma unei nvtri continue).
II. Perspective de abordare a personalittii
1. Perspectiva atomist este cea mai veche, dar a continuat n diferite
forme s circule pn n zilele noastre. Ea se bazeaz pe de o parte, pe
descompunerea personalittii n elementele sale componente, urmrind
studierea legittilor lor de functionare, iar pe de alt parte, pe identificarea
elementului primar sau constituantul fundamental al acesteia.
Astfel, cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrates, urmat
de Galenus, cu privire la temperament, care este explicat naiv, prin
amestecul celor patru humori socotite ca fundamentale (snge, fiere
neagr, fiere galben si saliv) din care una ar domina, de unde si
denumirile care s-au pstrat de: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic.
Ipoteza humoral a fost eliminat, dar este confirmat faptul c teoria este
constitutiv-organic.
Mult mai trziu, I.P.Pavlov (1849-1936) fiziolog rus, a stabilit cele 4
tipuri de ANS (activitate nervoas superioar) n functie de modul cum se
combin nsusirile de fort, mobilitate, echilibru, ntre cele dou procese
nervoase de baz: excitatia si inhibitia, n caz de neechilibru neputnd s
intervin numai predominarea fortei excitative.

Aceste trei nsusiri de baz privind functionarea sistemului nervos prezint


gradatii: pentru fort: puternic/slab, pentru mobilitate: mobil/inert, pentru
echilibru: echilibrat/neechilibrat.
Prin combinarea dintre nsusiri n prim plan apar patru tipuri de sistem
nervos (prin extensie de ANS) care sunt corespondente, relativ, cu cele
patru temperamente descrise n antichitate de Hipocrates:
-nsusirile de fort delimiteaz tipul puternic
tipul slab
-nsusirile de mobilitate
(trecerea de la excitatie la inhibitie): tipul mobil
tipul inert
-nsusirile de echilibru: tipul echilibrat
tipul neechilibrat
Tipul puternic-mobil-echilibrat: temperamentul sangvinic
Tipul puternic-neechilibrat-excitabil: temperamentul coleric
Tipul puternic-echilibrat-inert: temperamentul flegmatic
Tipul slab: la baza temperamentului melancolic
Medicul psihiatru german Ernst Kretschmer (1888-1964) propune o
tipologie dup constitutia corporal, care coreleaz cu o anume tipologie
temperamental si cu predispozitia pentru anumite maladii psihice.
El identific:
1. Tipul picnic cruia i corespunde ca profil psihologic ciclotimicul
(gr. Kylos-cerc, thyma-stare), dispozitie spre o evolutie tonicoafectiv, ciclic, sinusoidal, cu alternante ntre stri active si
depresive).
Sunt oameni cu talie joas, scunzi, fata rotund, ten fin, strat de
grsime la suprafata trunchiului, putin ncreztori n puterile lor,
temtori, dintre ei se recruteaz bolnavii maniaco-depresivi si
hipomaniacii.

2. Tipul leptosom sau astenic, cu talie nalt, membre lungi si subtiri,


sistem

osteomuscular

firav,

oameni

cu

caracter

normal,

hipersensibili, dominati de introversie. Dup E. Kretschmer acestia


prezint predispozitii pentru boli schizoide si schizofrenie.
3. Tipul atletic este un tip intermediar care este dezvoltat armonios
din punct de vedere fizic, echilibrat relational, apreciat ca fiind
normal din punct de vedere psihic.
n 1926, W.E.Sheldon propune o tipologie morfo-fizio-psihologic
dup gradul de dezvoltare a 3 celor foite germinative:
-endomorf- dezvoltare corporal predominant intern, dezvolt:
Tipul visceroton(care se apropie de cel picnic din tipologia anterior
prezentat) dominat de activitti organice, interne, mai ales de nutritie,
prefer ceremoniile, relaxarea n pozitie de miscare iar din punct de
vedere emotional reactiile sunt uniforme; sunt extraverti;
-mezomorf- dezvoltare corporal echilibrat, dezvolt:
Tipul somatoton dominat de activitatea sistemului muscular; iubeste
sportul, riscul n activitti pragmatice, vocea este neretinut, maniera de
comportare are caracter deschis, direct,uneori dur;
-ectomorf-dezvoltare corporal predominant extern se regseste n
Tipul cerebroton, dominat de activitatea sistemului nervos; pozitia,
miscrile i sunt retinute, nhibate, tendinte de nsingurare, sociofobii. Se
remarc prin activism intelectual si afectiv. n rndul lor schizofrenia
este boala psihic ntlnit.
Hans Y. Eysenck (n.1916-psiholog britanic de origine german) a
utilizat pentru identificarea aspectelor fundamentale ale personalittii o
tehnic ce poart denumirea de analiza factorial. El sustine c exist 2
dimensiuni esentiale ale personalittii n functie de nivelul de nevrozism:
instabilitate si stabilitate. Acestea se coreleaz cu tipologia propus de
C.Gustav Jung (1875-1961), psihiatru elvetian bazat pe orientarea

predominant spre lumea intern n functie de care a descris 2 tipuri:


extrovert si introvert.
Modelul de personalitate al lui H.Y.Eysenck ordoneaz pe dou axe
(una vertical si una orizontal) cei 4 factori si astfel delimiteaz
urmtoarele tipuri:
-extrovert stabil- sangvinic,
-introvert stabil- flegmatic,
-extrovert instabil-coleric,
-introvert instabil- melancolic.
Fiecare factor principal este compus din factori secundari: de
exemplu pentru extrovert acestia sunt dinamismul, sociabilitatea,
disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea, expresivitea,
chibzuinta si responsabilitatea n timp ce pentru introvert sunt respectul de
sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si vinovtia.
Mai trziu, n 1976 a adugat si a treia dimensiune psihoza, dndusi seama c acest aspect al personalittii nu se justific prin extroversiune
si introversiune. La majoritatea oamenilor se identific factori si dintr-o
categorie si din cealalt si acestia poart denumirea de ambivert.
O teorie la fel de celebr, bazat tot pe analiza factorial a fost
elaborat, n 1965 de Raymond Cattell, autorul testului 16PF, potrivit
creia exist 16 factori esentiali de personalitate pentru definirea profilului
oricrui om.
n concluzie, valoroase explicativ si analitic, teoriile de tip atomist
rmn totusi tributare diviziunii componentelor, omiterii unittii,
integralittii personalittii.
2.Perspectiva structural apreciaz personalitatea pornind de la
global, la ntreg, de la organizarea si ierarhizarea elementelor componente.
Pentru scoala gestaltist personalitatea este o configuratie, un
ansamblu de elemente.

Perspectiva configurationist, rezultat al trsturilor este sustinut


si de J.P.Guilford pentru care unicitatea personalittii rezult din modul
concret de organizare, structurare si interrelationare si nu din numrul
trsturilor. J.P.Guilford a identificat aproape 100 de factori, majoritatea de
natur intelectual.
S-au identificat puncte comune ntre perspectiva atomist si cea
structural. Cea mai evident este tendinta de identificare a factorilor dar si
cea de a doua se impune prin surprinderea caracterului global si unitar al
personalittii si are n vedere dinamica sa n baza structurrii si evolutiei
componentelor sale n timp.
Kurt Lewin (1890-1947) psihosociolog american de origine
german, interesat de dinamica grupului, sesizeaz n structura
personalittii 3 momente succesive:

Etapa

structurii

globale-este

una

de

tip

primar,

nediferentiat, slab structurat, mai ales n privinta conexiunilor interne.


Este evident n jurul vrstei de 3 ani.

Etapa structurii semidezvoltate-n interiorul structurii

initiale se diferentiaz functiile si creste gradul de interdependent


corelativ. Cel mai pregnant se evidentiaz n preadolescent.

Etapa structurilor dezvoltate n care sunt deja maturizate

prin tipurile de structuri si prin maximalizarea conexiunilor de tip reglator


dintre ele, ceea ce asigur coerent, stabilitate. Se dezvolt dup vrsta
adolescentei pe msura maturizrii actionale si sociale.
Studiile de analiz factorial sunt folosite pentru identificarea structurii
personalittii considerat capacitate definitorie.
3. Perspectiva sistemic are la baz teoria sistemic avnd ca punct de
referint sistemul, n cadrul cruia elementul devine important numai n
msura n care este interpretat ca sistem, deci ca ansamblu de relatii, de

interactiuni si interdependente. Elementul trebuie raportat la context, ceea


ce ntr-un context este element, n altul devine sistem. Acest lucru este
posibil pentru c elementele se unesc n subsisteme.
Personalitatea este o unitate integrativ, superioar, un sistem
supraordonat ce nu se poate reduce la procese, functii psihice si nici nu se
adaug la structurile biologice sau psihocomportamentale primare. Este un
sistem dinamic, hipercomplex, cu organizare ierarhic plurinivelar, care
dispune de intrri-stri-iesiri, asemeni oricrui sistem.
Forta personalittii, unitatea, stabilitatea ei se probeaz mai ales prin
puterea de a surmonta, de a domina si chiar de a se impune n raport cu o
situatie, ceea ce nseamn c exist o dinamic n evolutia sa.
Din perspectiva dinamismului personalittii, contributia lui Sigmund
Freud (1856-1939), medic austriac, fondatorul psihanalizei (conceptie
teoretico-metodologic centrat pe studierea vietii psihice interioare a
subiectului) este revelatoare.
Psihanaliza nu se limiteaz doar la descrierea si clasificarea
fenomenelor ci are n vedere elementele de determinare ale vietii psihice
interioare si schimbarea finalittii psihologice de la cea de tip explicativ la
una ameliorativ, psihoterapeutic, umanist.
Dup S. Freud personalitatea rezult din actiunea a 3 forte dispuse la 3
niveluri supraetajate: eul, supraeul si sinele.
Sinele reprezint nivelul inconstientului, sediul impulsurilor instinctive,
dominate de principiul plcerii, al reducerii tensiunii situat n afara
rationalului.
Eul (ego), dimpotriv este forta constient, organizatoare ce actioneaz
dup principiul realittii si implic gndire, ratiune, control asupra
pornirilor tensionate din inconstient. Trebuinta n stare activ este expresia
unui dezechilibru care creeaz la nivel inconstient o puternic stare de
tensiune ce se exercit ca o fort asupra constientului (al eu-lui) care
trebuie s gseasc modalitatea de descrcare, de reducere a tensiunii.

Supraeul sau superegoul reprezint sistemul normelor social-morale


nsusite de individ, interiorizate pe baz de deprinderi morale, de motive.
Supraeul detine att o zon din inconstient ct si una din constient
exercitnd control, determinare asupra eu-lui dar si asupra sinelui. Este
depozitarul valorilor socio-morale.
Atta timp ct ntre cele 3 instante exist echilibru viata personalittii
decurge firesc, n schimb atunci cnd apar tensiuni, cum este cazul unor
instincte care nu pot fi satisfcute, ele sunt refulate, trimise n inconstient.
Acolo nu dispar, nu sunt inactive, ci pot reveni cu fort sporit pentru a fi
satisfcute. Cu ct conflictul dintre libidou (forta, puterea instinctelor
sexuale) si constiint este mai mare, cu att instinctele refulate caut ci
proprii de a se satisface, chiar mpotriva vointei si vrerii constiintei.
La nivelul celor 3 instante apar mecanisme de defulare, de descrcare ce
permit organismelor s se echilibreze: de exemplu unele apar sub forma
visului (inconstient), n cazuri mai grave apar stri morbide, obsesive,
nevrotice.
La nivelul subconstientului se dezvolt actele ratate (lapsusuri, erori de
lectur, de scris) bazat pe automatisme iar modalittile de defulare
constiente pot fi grosiere (explozii, reactii nestpnite, violente) sau
rafinate, prin suprimarea tensiunii n alt gen de activitate dect cea
obligatorie, curent ( creatii, hobby-uri).
Dintre cele 3 instante, dup opinia lui Freud, cea mai important este a
doua, subconstientul, ntruct trebuie s satisfac cerintele sinelui, ale
Supraeului si Realittii, s fie un mediator ntre cerintele aparatului psihic.
4. Perspectiva psihosocial are n vedere cunosterea personalittii
concrete, asa cum reactioneaz firesc n sistemul interrelatiilor, pe baza
statusurilor si rolurilor ndeplinite.
n aceast perspectiv, esenta personalittii o reprezint ansamblul
relatiilor sociale, att cele macrosociale (economice, politice, juridice,

morale, religioase etc.) ct si cele microsociale (familiale, scolare,


profesionale, de vecintate, etc.)
A.Kardiner vorbeste de un nucleu de baz iar R.Linton de
personalitti de statut, configuratii psihologice comune membrilor dintr-un
anume mediu social sau cu un anume statut.
Perspectiva psihosocial presupune o tripl interpretare a personalittii:
1)

Situational- personalitatea ca produs al situatiilor, mprejurrilor, o

raportare la situatiile care le trieste, provoac, suport, valorific,


respectiv la contextul social;
2)

Relational-studiaz personalitatea n relatie cu alta, pentru a vedea

cum se acomodeaz, adapteaz, coopereaz;


3)

Grupal-raportarea la grup, considerndu-l nu doar ca un simplu

context, ci ca instrument de formare a personalittii.


Dac individul are personalitate, grupul are similaritate, care cu ct va fi
mai puternic, mai coerent cu att va influenta personalitatea fiecruia.
5. Perspectiva umanist
Psihologia umanist, orientare ce s-a impus ncepnd cu a doua jumtate
a secolului XX, prin Abraham Maslow, Carl Rogers, Charlotte Buhler,
psihologi americani, J.Cohen (englez) si francezul A.de Peretti propune o
personalitate care s triasc sansele mplinirii, satisfactiei, succesului, s
constuiasc relatii de colaborare, solidaritate si pe aceast baz s se
implice n marile probleme ale omului si omenirii (boal, sntate,
fericire/nonfericire, exploatare, fraternitate, rzboi, pace).
Pentru Carl

Rogers,

unul dintre initiatorii teoriei umaniste,

personalitatea trebuie s se centreze pe dezvoltarea necesittii de


autoactualizare ( de dezvoltare a potentialului propriu) si a necesittii
pretuirii, att a celei de tip neconditionat ( fiecare este pretuit de 1,2
persoane indiferent de tipul su de comportament) si a celei de tip social-

10

valoric, ultima dependent de ceea ce se numeste conditii de valoare, care


impun cunoastere si respectare.
Marele caracterolog american G.Allport sustine c trsturile
personalittii se ierarhizeaz, unele fiind dominante, altele subordonate, la
fiecare impunndu-se una, dou trsturi dominante, cardinale, care le
controleaz pe toate celelalte. Acestea sunt urmate de trsturile
principale, n numr de 10-15 care, deoarece sunt caracteristice individului
se pot identifica cu usurint. n afara acestora, sute, chiar mii sunt
trsturile secundare, slab exprimate, lipsite de continuitate, uneori negate
chiar de subiectul nsusi.
George Kelly n 1955 a formulat o teorie potrivit creia fiecare dintre
noi si elaboreaz un set de constructe personale n baza experientei
proprii, le utilizeaz pentru a ntelege lumea, pe cei din jur si n luarea
deciziilor.
Constructele personale pot fi locale sau generale, au caracter bipolar
(ex. sensibil, insensibil) si sunt folosite n evaluarea celorlalti. Potrivit lui
G.Kelly, fiecare avem un set de 8,9 constructe supraordonate (bun/ru) si
altele mult mai numeroase, subordonate. Personalitatea apare ca un sistem
de constructe ce se integreaz unele pe altele, constructe de constructesituate la mai multe niveluri ierarhice.
Pentru analiza constructelor personale, el a elaborat o gril, repertoriu,
considerat a fi primul test de personalitate ce ofer o ntrire profund a
felului n care un om si ntelege lumea.
III. Structura personalittii
Structura personalittii include:
Subsistemul de orientare al personalittii (motive, interese, aspiratii,
nclinatii, convingeri, idealul de viat);
Subsistemul bioenergetic al personalittii- Temperamentul;

11

Subsistemul instrumental al personalittii -Deprinderi, priceperi,


obisnuinte, aptitudini si capacitti, creativitatea si potentialul creativ;
Subsistemul relational valoric si de autoreglare- Caracterul
IV.

Concluzii

Analiznd multiplele teorii ale personalittii, Montmolin, arat c ideile


care apar cel mai frecvent n cadrul diverselor teorii asupra personalittii
sunt:
1. ideea de totalitate, personalitatea fiind privit de majoritatea
autorilor ca un ansamblu de trsturi, ca un agregat, ca un sistem de
procese si functii psihice;
2. ideea de individualitate, care se refer la caracterul unic, original
al personalittii, pe baza cruia putem diferentia un individ de altul;
3. ideea de concret, n sensul c o cunoastere a personalittii ne
permite o predictie cu privire la ceea ce va face n mod concret un
individ ntr-o anumit situatie;
4. ideea de unitate, personalitatea presupunnd organizare, caracter
sistemic;
5. ideea de stabilitate, trsturile de personalitate reprezntnd
constante ale comportamentului.

BIBLIOGRAFIE
1.

Allport G.W., Structura si dezvoltarea personalittii, E.D.P.,1991;

2.

Freud S., Introducere n psihanaliz, Prelegeri de psihanaliz,


Psihopatologia vietii cotidiene,E.D.P., 1992;

3.

Hayes N., Orrell S., Introducere n psihologie, Ed.All, 1997;

4.

Holdevici I, Psihologia succesului, Ed. Ceres, Bucuresti, 1993;

5. Zlate M., Eul si personalitatea, Ed.aIIa, Ed.Trei, 1999.

12