Universitatea De tiinte Agricole i Medicin Veterinar a Banatului

Regele Mihai I al Romniei din Timioara

Tehnologia culturilor horticole

Evolutia
biosferei

Prof.coordonator:
Dr.Ing. Georgeta Pop
Student:
Gheorghescu Nicolae

Cuprins

1.INTRODUCERE.............................................................
......................pag.3
2.ECOSISTEMELE TERESTRE DIN
ROMANIA................................pag.4
3.CARACTERISTICELE
BIOTOPULUI................................................pag.6
4.CARACTERISTICELE
BIOCENOZEI..............................................pag.6
5.FAUNA TERESTRA A
ROMANIEI................................................pag.12
6.ENDEMISELE SI
RECLITELE........................................................pag.13
7.TIPURI DE FAUNA AZONALA DIN
ROMANIA.........................pag.14
8.BIBLIOGRAFIE.............................................................
...................pag.16

Evolutia biosferei

1.Introducere
A luat nastere acum 5 miliarde de ani sub actiunea fortelor modelatoare
de natura cosmica si telurica. Acum aproape 3 miliarde de ani pe pamant A
aparut viata. Mai intai sub forma unor subst. org. micRomaniaoleculare din
combinarea carora s-au format subst. org. macRomaniaoleculare care prin
aglomerare au dat nastere cuacerbatelor care aveau capacitatea de a se
multiplica. Aparitia bact. autotrofe fotosintetizante a constituit o etapa esentiala
in evolutia Biosferei contribuind la schimbarea majora a conditiilor planetei
prin imbogatirea atmosferei in O2. acum 1.5 miliarde de ani viata pe Terra era
diversificata avand variate forme si o pondere numerica considerabila astfel ca
vietuitoarele au devenit pe langa fortele cosmice si telurice un nou agent
modelator al suprafetei terestre. Acum 200 milioane de ani a aparut omul care
datorita capacitatii sale de a rationa si actiona in scopul propriilor interese , a
devenit un nou agent modelator al terrei si in special in ultimii 200 ani a reusit
sa-si impuna vointa si sa modifice structurile naturale intr-un mod foarte activ.
Componentele biosferei
-reprezinta totalitatea organelor vii ce se gasesc pe pamant si este reprezentata
de cca 300.000 de specii de plante si cca 1.385.000 de specii de animale. Natura
vie inconjuratoare este impartita in 3 grupe functionale: poducator, consumator,
descompunator. Fiecare grupa avand un anumit rol in functionarea unui
ecosistemul.Componentele Biosferei traiesc in diferite ecosisteme
Ecosistemul reprezinta unitatea de baza structurala si functionala a
biosferei. Totalitatea ecosistemul de pe Terra formeaza ecosfera .Pe Terra exista
o diversitate mare de ecosistemul clasificate dupa mai multe criterii. Un criteriu
foarte important este cel al mediului de viata, exista 3 mari categorii:
- ecosistemele marine;
- ecosistemul de apa dulce;

- ecosistemele terestre.

2.Ecosistemele terestre din Romania

Padurile - ocupa cea mai mare parte din suprafata Romaniaania Cca 27% din
teritoriul tarii. Au o structura foarte complexa dezvoltata foarte mult pe
verticala. In alcatuirea lor intra foarte multe specii de plante peste 200 specii de
plante lemnoase, cca 100 specii de plante ierboase(muschi, ciuperci, alge) si un
nr foarte mare de animale. Padurilor produc o cantitate foarte mare de biomasa
in medie 10t/hectar/an de 3-4 ori mai mult fata de pajisti si tufarisuri. Padurile
au o evolutie lenta datorita vietii lungi a arborilor. In consecinta actiunea de
creare a unui mediu de viata a acestor ecosisteme este maxim in comparatie cu
pajistile si tufarisurile.
Pajistile - ocupa cca 12% din suprafata tarii, au structura cea mai simpla si cea
mai putin dezvoltata pe verticala. Este formata din plante ierboase la care se
adauga putin muschi si foarte rar licheni. Lumea animala si a microorganismelor
este mult mai redusa fata de padurile.Acumularea de biomasa este de 1-3 t/
hectar/ an, actiunea pajistilor asupra mediului este mult mai redusa datorita
inaltimilor mici ale ierburilor. In schimb pajistile au o actiune apreciata asupra
solului, mai ales in partea superioara. Infatisarea pajistilor se schimba rapid
uneori de la an la an. Pajistile ca si padurilor sunt foarte diferite d.pd.v. al elem.
fitogeografice si ecologice ce intra in alcatuirea lor.
Tufarisurile - ocupa suprafete restranse de cca 200.00 de hectare. D.p.d.v. al
structurii sunt intermediare intre padurilor si pajiste. Sunt putin dezvoltate pe
vertiacla de la tufarisuri pitice de 10cm inaltime pana la tufarisuri inalte de 2m.
In alc. lor pe langa ierburi si muschi intra sub arbori si arbusti. Omponenta
animala si microbiologica este mai diversificata fata de pajisti. Acumularea de
biomasa nu depaseste 3 t/hectar/ an. Tufarisurile actioneaza asupra m.i. in mai

mare masura fata de pajisti avand o dezvoltatemai mare pe inaltime si o

patrundere mai adanca in sol.
-pe altitudine in etaje (in zona de deal si munte odata cu cresterea in altitudine)etaj nemoral (al padurilor de foioase), etaj boreal(pad de molid), etaj
subalpin(raristi, tufarisuri de jneapan), etaj alpin (tufarisuri pitice si pajisti
alpine), etaj submediteranean (al padurilor de stejar, pufos)

Zona stepei- sunt caracteristice prezentarii pajistilor xerofile compuse din o

serie de specii de graminee cu tufaris.In conditiile unei umiditati favorabile in
zona stepei o sa se dezvoltate ecosistemul de tufaris dominate de arbustii
xerofili. In luncile din zona stepei se intalnesc ecosistemul diferentelor de
padurile de lunca formate din arbori de esenta tare si arbori cu esenta moale
precum si ecosistemul de pajisti mezofile si tufarisuri cu catina rosie. Pe vaile si
in depresiunile slab drenate se-ntalnesc ecosistemul de saratura iar pe nisipuri
padurilor xerofile. Astazi in Romania exista putine ecosisteme de stepa in stare
naturala deoarece au fost transformate in ecosisteme agricole. S-au pastrat
nemodificate ecosistemul de saratura si o parte din padurile si pajistile de lunca.
Zona silvostepei- face trecerea de la stepa la padurile de stejar, este
caracterizata prin prezentarea arborilor scunzi si ramurosi. Aici se se intalnesc
ecosistemul de paduri , ecosistemul de pajisti de lunca, ecosistemul de nisipuri.
Astazi zona de silvostepa nu mai exista in mod nat. fiind transformata de om in
scopuri agricole.
Zona nemorala- sau zona padurilor de stejar este zona padurilor compacte de
stejar si altor specii de arbori cu frunze cazatoare ce se gasesc pana la altitudinea
de 200-300m. Aceste paduril s-au pastrat in centrul si E Romaniei sub forma
padurilor de stejar pedunculat si in S si V sub forma padurilor de cer si garnita.
Majoritatea padurilor din zona nemorala au fost transformate in terenuri agricole
pasuni, fanete, pastrandu-se doar in masive nu prea intinse.
Etaj nemoral - contine tot padurile de arbori cu frunze cazatoare dar formate
din alte specii de arbori fata de zona nemorala (gorun , fag singuri sau amestec
de rasinoase) si care se gasesc la altitudinile de 300m in sus. Gorunul 300-700m,
fagul 700-1000m , iar amestecul de fag + brad 1000-1400m, iar peste 1400m
brad+molid. Acest etaj avea in trecut aspectul unui codru nesfarsit continuu
intrerupt doar de ecosistemul de lunca dezvoltate de-a lungul apelor curgatoare
ce strabateau acest codru. In prezent cea mai mare parte din padurile de gorun a
fost taiata pt. dezvoltate agriculturii si pasunilor insa padurilor de fag. si cele de
amestec ocupa insa cea mai mare parte a suprafetelor initiale. Terenurile agricole
lipsesc in aceasta zona sau se afla pe langa lunci si asezari.

Etaj boreal- este reprezinta de padurile de molid intrerupte de ecosistemul de

lunca cu arin alb si de stancarie pe care se dezvolta pinul silvestru si plante
ierboase, stancarie si larice. In prezent in acest etaj ecosistemul nat. ocupa cea
mai mare parte , exista si defrisari.
Etaj subalpin - este caracterizat de prezentarea ecosistemului de tufarisuri,
jnepenisuri la care se adauga raristele de padurilor cu molid , larice, zimbru in
partea inf. a etaj si a ecosistemul de pajiste ce parusca in partea superioara a etaj
In prez. raristile de molid si tufarisurile de jnepenis au fost defrisate pt a face loc
pajistilor subalpine folosite ca pasuni. In prez. multe din aceste pajisti s-au
degradat datorita utilizarii nerationale acestea fiind dominate de ierburi precum:
topisica care au o productiviatate scazuta.
Etaj alpin - are in componenta ecosistemul precum tufarisurile scunde de sub
10cm si pajistile coarna. Alaturi de acestea exista grohoptisuri si stancarii. In
prezent acest etaj este cel mai putin afectat de an datorita cantitatilor reduse de
biomasa exploatabila si conditiilor de clima aspre.
Etaj submediteranean-- este un etaj mai putin raspandit in Romania aparand
in zonele muntoase din Dobrogea si fragmentar in Moldova de S si Banatul de S
fiind dominat de padurilor cu stejar pufos.

3.Caracteristicile biotopului
Relieful - versantii cu inclinari si expozitii foarte variat. Pot aparea si in
depresiuni pe teren plan.
Solurile - cu caracter podzolic primii 10-15 cm sunt brun negriciosi dupa care
urmeaza un sol tipic albicios pH=4-5 unitati.
Clima- rece si umeda, temp. medie anuala 4-5 grade in partea inferioara si 1-2
grade in partea superioare. Temperaturile cele mai ridicate sunt 3-15 grade vara,
11-13 grade. Precipitatiile abundente depasind cu mult pierderile prin evapotranspiratie. Zapezile acopera solul mai mult de o jumatate de an.
Fact. limitativi- temp. scazute in partea superioara si continutul redus de
substante nutritive in sol.
4.Caracteristicile biocenozei
Producatorii - sunt molidul Piceea excensa care alc. de obicei singur stratul
arborilor. Bradul -abies alba, fagul fagus silvatica, paltinul de munte- acer
pseudoplatans ce se intalnesc in amestec cu molidl la altitudini mai mici.

Densitatea arborilor poate ajunge pana la 500exemplare/hectar, inaltimea medie

este de 36m, diametrul 40cm . In aceste padurilor coroanele arborilor se
dezvoltate numai la partea superioara a trunchiurilor , ramurile inferioare se
usuca si se desprind treptat datorita lipsei luminii. Densitatea arborilor scade in
padurilor cu bonitate ridicata si este crescuta in padurilor cu bonitate scazuta.
Datorita inradacinarii superficiale vanturile tari doboara frecvent arborii, locul
lor fiind luat de biocenoze stadiare. Arbustii apar izolati la marginea padurilor si
in golurile create dupa caderea arborilor. Cei mai frecventi arbusti sunt: socul
rosu, caprifoiul, cununita, coacazul. Stratul ierbos este de regula slab dezvoltate
datorita iluminarii slabe in schimb in majoritatea padurilor de molid se intalneste
un strat continuu de muschi. Productia p[rimara a molidisurilor ajunge la 48t/hectar. Este datorata in cea mai mare parte arborilor, din aceasta jumatate
reprezinta mase lemnoase. In padurilor de molid aspectul fenologic nu se
schimba in decursul unui an cu exceptia per. in care are loc formarea de lujere
noi si a infloririi din decursul lunii iunie.
Padurile de fag- se gasesc in partea mijlocie si inferioara a muntilor si pe
dealurile inalte la altitudini de 600-1400m. Relieful este foarte variat de la
versanti ce au inclinatii si expozitii diferite pana la podisuri Mai mult sau mai
putin plane. Temperaturi medii anuale sunt de 7.5-9 grade la baza padurilor pala
la 4.2- 5.5 grade la partea superioara a padurilor.Precipitatiile sunt destul de mari
de 800-1000 mm/m2 acoperind pierderile prin evapotranspiratie din timpul verii.
Substratul este foarte variat format din sisturi cristaline(Carpatii M si O) si din
calcare si sisturi cristaline in C.Occ si din andezite in M-tii Apuseni. Chiar daca
la altitudini mari in care temp. medie lunara nu depaseste 10 grade decat la 3-4
luni/an, se constata un regim termic al solului uniform iar regimul termic al
padurilor ceva mai scazut. Umiditatea solului este suficienta pe tot sezonul de
veg. lumina creste si scade in intensitate in regiunea solului unde la padurilor
mature ahjunge la 1-2 % din lumina de deasupra padurilor
Caracteristicile biocenozei arborii din fagetele pure sunt: fagul-fagus silvatica,
varietate tipica, iar in S-V Romaniaania la sun 1000m altitudini este si Fagus
silvatica varietate moesica. In padurilor de amestec la altitudini intre 1000-1400
m mai apare si bradul si molidul, iar sub 700 m apare carpenul, gorunul, teiul,
frasinul, paltinul, ulmul. Stratul arborilor are o acoperire mare datorita
frunzisului bogat, padurilor fiind foarte umbraose. O padurilor cu bonitate
ridicata de 100 ani e prez. astfel:
-400 arbori /hectar, inaltimea medie 34m, diametrul mediu 38cm.
Padurile cu bonitate scazuta se prezinta astfel: 900 arbori/ hectar, inaltimea
medie 18m, diametrul mediu 20cm.

Spre deosebire de molid si brad, fagul are inradacinare profunda ceea ce il

fereste de doboraturi de vant. Stratul de arbusti este slab dezvoltata datorita
luminii reduse, iar stratul ierbos poate lipsi in fagetele cu densitate mare si se
dezvolta in fagetele mai rare. Biomasa padurilor de fag este data de arbori si
variaza intre 16-20 t la hectar/an din care 3-4 t reprezinta masa foliara, iar 8 t
reprezinta masa lemnoasa. Padurile de fag sunt mai stabile fata de cele de
molid , nu sunt afectate decat izolat de vant, insecte, gandaci de scoarta. Fagul se
regenereaza peste tot cu usurinta deosebita neexistand pericolul disparitiei
biomasei decat in cazul defrisarilor masive. Spre deosebire bradul este o specie
mai sensibila se reface mai greu si daca nu exista o preocupare a siviculturii
poate disparea usor din padurilor de amestec. Gorunul o specie insotitoare a
fagului este o specie de lumina, putand sa dispara complet in padurilor de
amestec care se transforma rapid in fagete pure.
Importanta padurilor de fag - este una economica si alta ecologica. Padurile de
fag contribuie la modelarea factorilor hidrologici, climatici, pedologici ai
biodiversitatii, ai sanatatii oamenilor.
Padurile de stejar - cuprind toate padurile care contin speciile de stejar, stejar
pedunculat, cer , garnita, care desi asemanatoare intre ele se deosebesc prin
insusirile ecologice dif. ale speciilor edificatoare. Padurile de stejar impreuna cu
cele de fag in amestec si pur se gasesc in etajul nemoral padurilor de stejar
ocupa treapta cea mai joasa a padurilor de foioase la altitudini intre 300-600m
existand exceptii,el intalnindu-se si la altitudinea de 100m altitudini si la 1000m
altitudini Gorunetele ocupa dealurile si podisurile inalte in partea inferioara a
muntilor josi. Relieful pe care se instaleaza gorunetele este mai putin
fragmentata fata de molidisuri si fagete. Relieful este reprezentat de versanti,
zone plane, coaste si platouri. Clima este calda relativ uscata pe a 2-a parte a
verii. Temp. medii anuala variaza intre 7.5-10 grade , prec. au val. intre 600-850
mm/m2 fiind mai scazute in Dobrogea. Substratul este alcatuit din nisipuri,
petrisuri argile, si roci sedimentare. Solurile sunt deosebit de variate pe rocile
bazice si neutre se formeaza solul brun de padurilor, pe rocile acide se formeaza
solurile brune podzolice sau solurile brune acide. Spre deosebire de padurile de
molid si fag in masivele padurilor de gorun patrunde destula caldura astfel ca
atat aerul cat si solul au temp. ridicate pe toate perioadele de vegetatie.
Umiditatea aerului este accentuata mai ales vara. Lumina patrunde mai bine prin
coroana gorunetelor ajungand la sol in proportie de 10-15%. Umiditatea solului
este buna, insa in gorunetele din E si S Romaniei exista deficit de apa in sol in
anii uscati.
Biocenoza padurilor de stajar- speciile de arbori in padurile de stejar sunt 3
specii ale genului: querus, robus,, stejar pedunculat, quercus ceri, quercus
frainetto care se gasesc in amestec cu carpen, tei,frasin,.paltin, jugastru, ulm,

sorb de camp, cires, mar, par, fag, bradacini In functie de amestecul de specii
exista 3 tipuri de paduri de gorun:gorunete pure care au numai specii de gorun,
gorun si carpen , gorunete in amestec contin gorun, carpen, frasin, tei.
Padurilor de gorn de 100 ani cu bonitate ridicata au urm. Caracteristici: 400
exemplare/ hectar, ialtimea medie 30 m , diametrul mediu 36cm. Cele cu
bonitate scazuta au urm. Caracteristicio: 600 exemplare/hectar, inaltimea medie
6m, diametru 23cm. Biomasa padurilor de gorun pe cele 3 componente
arbori+arbusti+ierburi totalizeaza intre 5-10t /hectar/an din care arbustii si
ierburile detin 0.2-0.5t restul apartinand arborilor. Biomasa acumulata in
trunchiurile gorunetelor la o pad de 100 ani este de 200-400 t/ hectar. In
necRomaniaasa anual intra 3-6 t frunze , ramuri, lemn uscat, ierburi.
Padurile de zavoi- sunt localizate in luncile raurilor si incep sa apoara din
regiunea muntilor josi sub forma de fasii inguste ce se latesc in regiunile de deal
si capata latimi apreciabile in campie. In functie de altitudini padurile sunt
edificate, dominate, de urm. Arbori: la munte: aninul alb,;la deal: aninul negru;
la campie: salcii (Salix alba, fragilis, trianda), plopii (Populus alba, nigra,
conescens) si aceste padurilor au fost taiate in scopul extinderii agriculturii.
Relieful - aparent pln umplut cu aluviunile aduse de rauri. Acest caracter plan
prezinta uneori denivelari datorita actiunilor de depunere/erodare din timpul
viiturilor.
Clima - functie data de cele 3 trepte de altitudine dar capata cateodata caractere
distinctive pe cuprinsul luncii cu un microclimat caracterizat de altitudine
termica diurna si anuala ridicata, datorita acumularii de aer rece, noaptea si
iarna. Umiditate ridicata a aerului datorita evapotranspiratiei.
Solurile - datorita inundatiilor periodice ale apelor, primavara la ploi torentiale,
zona padurilor de zavoi se inunda completaj In aceste cond. se formeaza soluri
aluviale cu fen. de gleizare in profunzime. Pe grindurile inalte neinundate se
dezvoltate soluri aluviate brune si cernoziomuri.
Biocenoza - lunca apare ca un mozaic puternic divizat cu biocenoze de : pad,
pajisti, mlastini si ecosistemul acvatice.
Arborii : padurile de lunca din portiunile neinundate se aseamana cu cele de
stejar fiind formate din stejar, frasin, ulm. Padurile din zonele joase inundabile,
adevaratele paduri de zavoi sunt formate din arbori de esenta moale si
alba(salcii, plopi, anini). Pe grindurile joase si foarte joase cu durata de inundare
mare se gasesc salcii. Salcia e foarte rezistenta la inundatii si formeaza radacini
adventive pe trunchi la inaltimea apei de inundatie. Acestea isi formeaza un
sistem de radacini inaltat care ridica trunchiul deasupra niv. apei. speciile moi
ale padurilor de zavoi au o crestere rapida (20-30 ani ajung la maturitate),

longevitate redusa. Exceptie face ninul negru care creste mai incetaj La 30 ani o
padurilor cu bonitate ridicata are urm. caracteristici: - plop alb- 600 arbori /
hectar, 25 m inaltime, diametru 27 cm.
-salcie alba- 495 arbori / hectar, 25 m inaltime, diametrul 33cm.
Arbustii insotitori- sunt bine reprezinta in plopisurile si salcelele mai in varsta
in zonele cu inundatii scute. Sunt reprezinta de : sanger, crusin, gherghinar,
porumbar, lemn cainesc, soc negru; inaltimea 5-6m

Biomasa anuala- intre 8-14 t /an/hectar fiind una dintre cele mai productive
padurilor cu o crestere rapida si o biomasa mai mare. Dupa imbatranirea
arboretelui productia scade mult. Evolutia padurilor de zavoi se datorita
regimului hidrologic, cond. favorabile de caldura, apa, hrana ce detaj cresteri
rapide ale biomasei veg. In lunci anual apar noi suprafete aluvionate care sunt
colonizate cu seminte de salcie si plop numite remisuri din care va rezulta o
noua padurilor un alt proc. de evolutie a padurilor de zavoi consta in fen de
rarire puternica a pop. de salcii si plop la varste mici. Aceste fen se datorita
uscarii arborilor datorita atacului ciupercilor, insectelor astfel ca remisurile se
pot transforma in anumite portiuni in raristi inerbate. Reinstalarea padurilor in
aceste raristi nu se poate face decat la o noua inundare prin aducerea semintelor
de raristi si plop de catre ape.
Imp. padurilor de zavoi - furnizor de lemn pt foc dar in special pt celuloza si
hartie. Exista culturi masive de plopi si salcii in special euro americane care
reprezinta cresteri rapide. D.p.d.v ecologic padurilor de salcii autohtone sunt
mult mai imp. deoarece protejeaza mai bn malul, incetinesc viitura apei, fixeaza
aluviunile si mentin o mare biodiversitate acvatica si terestra. Padurilor de plop.
Au o imp. ecologica mai mica in zona inundabila insa in zonele de campie
creeaza perdele de protectie impotriva vanturilor puternice, contribuie la crearea
unui echilibru a fact. atm. Si sunt dezvoltate culturi in zonele de campie.
Pajistile- ocupa 17% din teritoriul tarii si 40% din suprafata totala ocupata de
veg. spontana terestra. Ca si in cazul pad, pajistile spontane au fost inlocuite cu
pajisti amenajate sdau cu terenuri agricole. O parte din pajistile nat. se folosesc
ca pasuni, fanete. Pajistile din Romaniaania se impart in mai multe categ. in
functie de zona, etaj ocupat (pajisti alpine, subalpiune, montane, colinare, de
lunca, de saraturi, de nisipuri) si functie de specia dominanta(pajisti de paius).
Pajisti alpine si subalpine- ocupa limita superioara a muntilor deasupra
padurilor de molid si tufarisurilor si sunt alc din asociatii de ierburi scurte
adaptate la frig , uscaciune si vant puternic uneori formeaza complexe veg. in

tufarisurile alpine. Domina gramineele si ciperaceele. Alaturi de plante ierboase

se gasesc si muschi din genul polytrichum, muschi de turba in special in zonele
umede. Biomasa pajistilor alpine 0.4-1.2 t la hectar subst. uscata si reprezinta
productia realizata in 2-3 luni/ an cand temp. sunt mai ridicate. Prin pasunatul
excesiv aceste pajisti ce prezinta o diversitate apreciabila se transforma in
"nardete" dominate de specia Nardus stricta.
Pajistile montane- se formeaza in locul padurilor defrisate de om. Sunt
raspandite in tot lantul carpatic in toate masivele muntoase. Sunt compuse in
special din ierburi cu talie medie si inalta. Speciile dominante sunt: Festuca
rubra intalnita in etaj molidisurilor care prez. 300 specii insotitoare. Una din
speciile nedorite : teposica (Nadus stricta) apare sporadic in fanete dar e
frecventa in pasuni. Daca pasunatul este excesiv aceasta specie ajunge sa fie
dominata absolut. Aceasta situatie este intalnita in M-tii Apuseni
Pajisti de deal si podis
-s-au format in locul padurilor de stejar si amestec. Au extindere mare in
depresiunile Tansilvaniei si piemonturile de V ale tarii. Specii: agrostis tenis,
festuca rupicora. Pajistile de agrostis instalate la altitudini mai mare ocyupa o
suprafata mare aproximativ 775 hectare avand o bioproductie de 2.7 t / hectar/
an. Pajistile de festuca cuprin aproximativ 400 specii de plante cu caracteristici
ecologice dif. foarte dif in pod. Transilvaniei si piemonmturile V, au o suprafata
de 530 000 hectare si o bioproductie de 2.2 t / hectar/ an.

Pajistile de campie- se formeaza in locul padurilor defrisate, padurilor de stejar

mezofil, in zone de stepa si silvostepa, intre 0-200m altitudini in pod Moldovei
si Dobrogei se gasesc pana la 200-300m. Principalele specii dominante: festuca,
valensiaca(paius stepic); speciile insotitoare sunt: garminee(Poa bulbosa,
Patrensis) si unele dicotiledonate (?Medicago falcata, vicia vilosa, sardia
nemorosa). Pajistile de stepa formate din colilii aproape ca nu se mai intalnesc.
Suprafata pajistilor de acmpie estre foarte redusa productia lor fiind 1.5 rapotata
la 2 t/hectar. In locul pajistilor traditionale cu stipa capillata si stipa lessigiona sau format pajisti saracite in specii dominate de Poa bulbosa, Artemisa austriaca,
Cynodore dactylon; in pajistile de paius si colilii covorul veg. este alc din
graminee 60-80%, dicotiledonate 30-40%. Apar frecvent si leguminoasele 5-10
% din covorul veg. treprezinta De lucerna: Medicago falcata, cosaci:Astragum
austricus. Stratificarea verticala a ierburilor este evidenta pe 4 niv:

-alc din colilii ajunge 70cm;

- alc din paius stepic ajunge la 40-45 cm;
- alc din dicotiledonate ajunge la 10,15,25 cm;
- alc din muschi sub 10 cm.
5.Fauna terestra a Romaniei
Fauna actuala din Romania a fost detinuta in mare masura de perturbarile
climatice si de deplasarile speciilor de dupa glaciatiuni. Marea majoritate de
specii de animale actuale din tara noastra au venit din refugiile glaciare dupa
retragerea definitiva a caloteror glaciare din Europa centrala si dupa disparitia
ghetarilor din Carpati. Au existat in timpul glaciatiunilor 14 refugii glaciare
(centre de raspandire) pt fauna de padurilor si pajisti umede si 8 refugii glaciare
pt fauna de stepa, semidesert si desert. In tara noastra fauna de padurilor provine
din refugiul mediterania, refigiul caucazian, iar fauna de stepa si campie provine
din refugiul aralo-carspic si mai putin din refugiile iranian, sirian, mongol si
tibetan. Compozitia faunei in Europa si in lume este un proc. continuu ce se
desfasoara in continuare prin schimbare care duce fie la disparitie fie la
adaugarea unor elem. in mod nat. sau cu interventia omului. Ex. de imbogatire a
faunei pe cale nat. sunt: gugustiucul, ciocanitoarea pestrita de gradina, vrabia
spaniola, randunica roscata, lastunul de stanca,ratonul. Pe cale antropica au
patruns: pastravul curcubeu, pastravul fantanel, ciprinitele asiatice.

Principale grupe ale faunei terestre din Romania sunt:

-elem. europene: traiesc pe continentul european dar si in N Africii;
-elem. central europene- in centrul Europei;
-elem. pontice- in stepele din N Marii Negre;
-elem. asiopontice- din N Marii Negre si Asia centrala;
-elem. mediteraniene- in S Europei dar si in Anatolia si partial in N Africii.

-elem. pontomediteraniene- in reg. din N si NV Marii Negre , SE Europei pana

spre Italia.
- elem. balcanice - raspandite in peninsula Balcanica.

6.Endemisele si reclitele
-sunt speciile cele mai caracteristice ale unui teritoriu avand un areal de
raspandire redus. Sunt considerate endemise Romanesti, speciile si sub speciile
prezente doar intre frontierele Romaniei Majoritatea endemismelor Romanesti
traiesc in zona montana destul de putine in zona de deal si pod. Si o mica parte
la campie. Endemisele se impart dupa varsta in 2 categ.:
-neoendemismele- specii formate recente cu areale mici dar in curs de extindere
- paleoendemismele au o vechime mai mare in trecut arealul lor a fost mai mare
dar in prez. este in curs de reducere.
Reclitele - sunt specii sau pop. ale unor specii izolate de centrul lor principal de
distributie si a caror prezenta pe teritoriul Romaniei poate fi explicata prin
existenta unor cond. nat. care astazi nu mai exista.
Reclitele pot fi de varsta : preglaciara si postglaciara apartinand faunei de
clima calda si reclite glaciare apartinand faunei de clima rece. Exemplu de
recliote glaciare: capra neagra, soarecele de zapada, ciocanitoarea de munte.
Impartirea zoogeografica a Romaniei pe baza faunei terestre
In Romania nu exista o impartire zoogeografica a teritoriului fiind acceptata
impartirea biogeografica elaborata mai mult pe baza elementelor floristice de
catre R. Calinescu. Totusi conditiile de viata si caracteristicile fizio- geografice
ale unor teritorii de etaj anumite particularitati ale faunei permitand evdentierea
urm unitatilor zoogeografice:regiuni, subregiuni , provincii.
Regiunile paloe arctica- subregiunile Euro-siberiana- provincia dacica,
panonica, moesica, moldovo-podolica
Subreg. Ponto- central- asiatica- provincia pontica; provincia dacica are o fauna
central europeana cu multe endemisme si cu o vechime mai mare ca a
provinciilor invecinate. Include cea mai mare parte a teritoriului Romaniei in
special teritoriile muntoase si deluroase din tarii.

Provincia panonica are o forma central europeana dar si multe elem. pontice.
Ocupa campia din V Romania fiind mai recenta decat provincia dacica.
Provincia moesica are o forma central europeana dar si cu multe infiltratii
submediteraniene si mediteraneene. Ocupa SE Banatului, SV Olteniei, S
Munteniei si SV Dobogei
Provincia moldo podollica- are o fauna particulara incluzand unele specii
caracteristice reg. de silvostepa si stepa ale Ucrainei de SV. Se intinde in NE
Moldovei.
Provincia pontica are cea mai tanara fauna a Romania cu elem. pontobalcanice.
Se gaseste in zonele de stepa si silvostepa din Dobrogea.

7.Tipuri de fauna azonala din Romania

Litosfera - reprezinta ansamblul formt din scoarta terestra si dintr-o mica parte
din mantaua terestra. Scoarta este partea extrema a sferei terestre si este
constituita din placile continentale ce au o grosime de cca 30km si din placile
oceanice ce au o grosime de cca 5-10cm.
Pedosfera - sau solul reprezinta partea superioara a litosferei ce are o grosime
de cca 5m si se prez. ca un strat afanat care contine in proportii dif. elem. min.,
elem. org., si org. vii. Flora si fauna din sol care contribuie la desfasurarea proc.
pedogenice(de formare a solului) este concentrata in patura superioara a solului
si dupa modul de hranire este alc. din org. chimiotrofe (se hranesc cu subst.
min), autotrofe, plante verzi saprofage (se hranesc cu materie moarta), zoofage
(se hranesc cu org. vii). Toate acestea variaza de la cativ microni (bacterii alge)
pana la cativa cm (viermi, insecte).
Solul - spre deosebire de atm si de hidrosfera care au un caracter accentuat de
omogenitate este o componenta complexa in care fact. constituienti se gasesc
intr-un echilibru la care s-a ajuns intr-o per. foarte lunga de timp. Solul este un
elem. care s-a format de-a lungul mileniilor prin interactiunia din mediu abiotic
si biotic. Datele experimentale arata ca formarea unui strat de sol cu o grosime
de 3 cm este nevoie intre 300-1000 ani, iar pt formarea unui strat desol de 20 cm
este nevoie de 2000-7000 ani. Solul face leg. dintre regnul min. si regnul veg.
situandu-se in poz. de granita dintre nevin si vin. Solul reprezinta o sursa greu
regenerabil sau practic neregenerabil. Principala insusire a solului este
fertilitatea =capacitatea de a sustine realizarea unei anumite productii veg. Din
acest motiv solul este considerat ca mijloc de productie, obiect de activ. pt
asigurarea hranei si a numeroaselor bunuri materiale.

Bibliografie:
1. TEHNOLOGII DE AGRICULTUR ECOLOGIC/ Costel SAMUIL /IAI, 2007
2. Muntean L.S. i colab. - Bazele agriculturii ecologice, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Berca M. Ecologie general i protecia mediului, Ed. Ceres, Bucureti, 2000