Sunteți pe pagina 1din 11

Poluarea apelor

Poluarea apelor din zona Buzău-Ialomiţa

Întocmit de :

Definitie:

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale.

Poluarea apei poate fi categorisită după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată apelor termice), chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților, pesticidelor, substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii), biologică (rezultată de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene,viermii paraziți, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) și radioactivă.

După perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă, sistematică, periodică sau accidentală.

Forme de poluare:

Riscul ecologic este definit de cele 3 categorii de risc:

poluarea cu substanţe organice;

poluarea cu nutrienţi;

alterările hidromorfologice.

Pentru riscul ecologic, evaluarea realizată pe baza elementelor biologice are un rol primordial, însă în lipsa unor corelaţii exacte dintre presiune/măsuri şi impact, s-au utilizat şi parametrii abiotici (elemente fizico-chimice şi hidromorfologice). Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimica bună) este definit de o singură categorie şi anume poluarea cu substanţe prioritare şi cu alţi poluanţi, considerând valorile prag propuse de Directiva 2008/105/EC privind standardele de calitate pentru mediu în domeniul politicii apei şi care amendează Directiva Cadru a Apei. Riscul total este compus din riscul ecologic şi riscul chimic, iar evaluarea este dată de cea mai proastă situaţie găsită la cele 2 categorii de risc.

Poluarea cu substanţe organice

Poluarea cu substanţe organice se datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzate provenite de la sursele punctiforme şi difuze, în special aglomerările umane, sursele industriale şi agricole. Lipsa sau insuficienţa epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafaţă cu substanţe organice, care odată ajunse în apele de suprafaţă încep să se degradeze şi să consume oxigen.

Poluarea cu substanţe organice produce un impact semnificativ asupra ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi

reducerea populaţiei piscicole sau chiar mortalitate piscicolă în contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.

Poluarea cu nutrienţi

O altă problemă importantă de gospodărirea apelor este poluarea cu nutrienţi (azot şi fosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi se datorează atât surselor punctiforme (ape uzate urbane, industriale şi agricole neepurate sau insuficient epurate), cât şi surselor difuze (în special, cele agricole: creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor). Nutrienţii conduc la îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă a apelor, în special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale si de acumulare, râuri puţin adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea utilizării resurselor de apă (apa potabilă, recreere, etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul lacurilor, evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori specifici, luându-se în considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare.

Poluarea cu substanţe periculoase

Poluarea cu substanţe prioritare/prioritare periculoase se datorează evacuărilor de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conţin poluanţi nesintetici (metale grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi organici). Substanţele periculoase produc toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în mediul acvatic. Presiuni hidromorfologice Aceste presiuni influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile hidrotehnice cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei. Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrări de regularizare şi consolidare maluri) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării. Impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate exprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale a populaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterarea compoziţiei populaţiilor.

Prezentarea spaţiului Ialomiţa-Buzău

Invecinându-se în partea de nord-vest cu bazinul hidrografic Olt, în nord-est cu bazinul hidrografic Siret, în vest şi sud-vest cu bazinul hidrografic Argeş, în sud cu fluviul Dunărea (care formează graniţa între România şi Bulgaria pe 75 km), iar în est cu spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral. Din punct de vedere administrativ, spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa cuprinde

teritorii din judeţele: Călăraşi, Dâmboviţa, Prahova, Ilfov, Ialomiţa, Braşov, Covasna, Buzău şi Brăila. Cele mai importante oraşe situate în acest spaţiu hidrografic sunt: Călăraşi, Târgovişte, Fieni, Pucioasa, Ploieşti, Câmpina, Slobozia, Urziceni, Ţăndărei, Buzău şi Brăila.

Resursele de apă din spaţiul hidrografic Ialomiţa- Buzău

Din resursele teoretice de apă de 200.138,897 milioane

3

m

, calculate pentru

bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui, Ialomiţa şi Mostiştea, resurse utilizabile sunt 28%,

adică 56.924 milioane

3

m

. Dacă pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui, Ialomiţa şi

Mostiştea, resursele de apă teoretice de suprafaţă sunt de 72,37 ori mai mari decât cele, resursele utilizabile de suprafaţă sunt de 55,66 ori mai mari decât cele subterane. În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa există 14 acumulări cu folosinţă complexă, cu un volum util de 489,52 milioane m3. În lungul cursului, debitul mediu multianual al râului

Ialomiţa creşte de la 1

3

m

/s în zona Bolboci la 40

3

m

/s în secţiunea Coşereni, păstrând

această valoare până la confluenţa cu fluviul Dunărea . Aportul cel mai mare, ca debit, îl aduce râul Prahova, principalul său afluent de stânga. Debitul mediu multianual al râului

Buzău variază de la 1

3

m

/s în secţiunea Întorsura Buzăului la 25

3

m

/s în secţiunea

Baniţa, păstrând aceeaşi valoare până la confluenţa cu râul Siret. Aportul cel mai important este dat de Bâsca Unită, iar ceilalţi afluenţi (Bâsca Chiojdului, Bălăneasa, Slănic, Nişcov,

Câlnău) au un aport neînsemnat, sub 1

3

m

/s .

Categorii de ape de suprafaţă

În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa s-au identificat 263 râuri cu suprafeţele bazinelor mai mari de 10 km2 şi 33 de lacuri cu suprafeţe mai mari de 50 ha, dintre care 13 lacuri de acumulare şi 20 lacuri naturale .

Caracterizare a principalelor categorii de surse de poluare

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

Aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şi localităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme. În general, în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale şi ape meteorice sunt colectate de către sistemele de colectare/canalizare, conduse la staţia de epurare (unde sunt epurate corespunzător) şi apoi evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentraţiilor maxime admise. Sunt aglomerări umane care nu se conformează acestor cerinţe, neavând sisteme de colectare şi/sau staţii de epurare cu dotare şi funcţionare corespunzătoare. Apele uzate urbane conţin, în special materii în suspensie, substanţe organice, nutrienţi, dar şi alţi poluanţi ca metale grele, detergenţi, hidrocarburi petroliere, micropoluanţi organici, etc. depinzând de tipurile de industrie existente, cât şi de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate. În conformitate cu Planul de implementare al Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, în spaţiul hidrografic Buzău–Ialomiţa există un număr de 321 aglomerări

umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2.827.509 l.e. În tabelul nr. 3.7 se prezintă atât numărul aglomerărilor (>2000 l.e.), cât şi situaţia dotării cu staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă, exprimată în locutori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2006.

Tabel 3.7 Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa

umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2.827.509 l.e. În tabelul nr. 3.7 se

Se menţionează că există un număr de 271 aglomerări umane (> 2000 l.e.) care nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare de 53, niciuna nu se conformează cerinţelor legislative. În figura 3.7 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele de colectare, iar în figura 3.8 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare existente. În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa nu există aglomerări umane cu mai puţin de 2000 l.e. care să fie dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat.

În continuare am ales sa prezint situaţia a doua aglomerări umane (>10000 l.e)

Buzău

82,17% din populaţia echivalentă a municipiului Buzău este racordată la sistemul centralizat de colectare ape uzate, acelaşi procent fiind racordat şi la staţia de epurare mecano-biologică a oraşului. În anul 2007 debitul de evacuare ape uzate epurate în râul Buzău a fost de 13,370 mil mc. Determinările fizico – chimice efectuate probelor de ape uzate epurate au pus în evidenţă depăşiri ale limitelor admise ale indicatorilor de calitate şi anume: CBO5(consum biochimic de oxigen în 5 zile la 20°C), CCOCr(consum chimic de oxigen), detergenţi sintetici.

Nehoiu

Aglomerarea umană Nehoiu are o populaţie de 12458 l.e., gradul de conectare atât la sistemul centralizat de colectare ape uzate, cât şi cel de racordare la cele 2 staţii de 63 epurare ale aglomerării fiind de 52,25%. Una dintre cele 2 staţii de epurare, situată în localitatea Păltineni este dotată doar cu treaptă mecanică, gradul de conectare fiind foarte mic (7,62%). Cea de-a doua staţie de epurare a aglomerării umane se află în localitatea Nehoiaşu; aceasta este dotată cu treaptă biologică şi preia apele uzate de la 5559 l.e. (44.62). Ambele staţii de epurare au evacuat un volum de 0,222 mil mc ape uzate insuficient epurate în râul Buzău. Depăşiri, faţă de limitele prevăzute în autorizaţia de gospodărire a apelor, s-au înregistrat pentru următorii parametrii: amoniu, azot total.

Surse de poluare industriale şi agricole

Agricultura: ferme agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a dejecţiilor, comunele identificate ca fiind zone vulnerabile sau potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, unităţi care utilizează 72 pesticide şi nu se conformează legislaţiei în vigoare, alte unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative.

Industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeuri neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate.

Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua substanţe organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi hârtie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria chimică, etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.). La nivelul spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa, din cele 107 surse punctiforme industriale şi agricole semnificative, 29 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IPPC (Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării). Din punct de vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă de suprafaţă, în tabelul 3.10 se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice (exprimate ca CCO – Cr şi CBO5) şi de nutrienţi (azot total şi fosfor total) la nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare. De asemenea, în tabelul 3.11 se prezintă aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale evacuate şi monitorizate.

Tabel 3.10 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din sursele punctiforme industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Buzău–Ialomiţa

Tabel 3.10 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din sursele punctiforme industriale

Tabel 3.11. Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa

Doua dintre sursele de poluare industriale-agricole: SC TERMOELECTRICA SA – Sucursala Brăila Este o unitate ale

Doua dintre sursele de poluare industriale-agricole:

SC TERMOELECTRICA SA – Sucursala Brăila

Este o unitate ale cărei instalaţii intră sub incidenţa Directivei IPPC şi pe următoarele profile de activitate: producţia de energie electrică; furnizarea de abur şi aer 69 condiţionat; activitate servicii anexe transporturilor de apă.

În anul 2007 a evacuat în fluviul Dunărea prin staţia de epurare mecanică un debit de 6562,437 l/s (103,76 mil mc). În urma determinărilo fizico-chimice efectuate apelor uzate evacuate au rezultat depăşiri pentru materii în suspensie şi amoniu.

SC PETROM SA – Sucursala Petrobrazi

Profilul de activitate al acestei surse semnificative de poluare este fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului având instalaţii care intră sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC), cu o perioada de tranziţie până la data de 31.12.2014. De asemenea, a fost inventariată şi în Registrul Poluanţilor Emişi (EPER) ca fiind o societate ai cărui parametri au depăşit valorile de prag. În anul 2007 această unitate a evacuat în râul Prahova un volum de 6,118 mil mc (194 l/s) ape uzate insuficient epurate în staţia de epurare proprie, M+B+C.

Conform determinărilor fizico-chimice din laboratorul DA(Direcţii de Apă ) Buzău – Ialomiţa, s-au înregistrat depăşiri faţă de limitele admise prin autorizaţia de gospodărire a apelor pentru indicatorii: materii în suspensie, CCO-Cr, amoniu, azotati, reziduu filtrat, cloruri si plumb.

Masuri de prevenire a poluarii apelor

Una dintre obligaţiile importante este aceea de a aplica măsuri pentru asigurarea calităţii apei destinate consumului uman, care trebuie să aibe anumite valori pentru parametrii relevanţi. Apa să fie lipsită de orice microorganisme sau substanţe care, prin număr sau concentraţii, constituie un pericol potenţial pentru sănătatea umană.

Următoarele măsuri trebuie să asigure o calitate a apei conformă cu cerinţele:

construirea de noi captări de apă de suprafaţă şi subterană din zone de protecţie pentru

captările de apă din surse de suprafaţă şi subterane destinate potabilizării; reabilitarea reţelelor de apă existente în vederea îmbunătăţirii distribuţiei apei potabile

şi reducerea riscurilor de accidente frecvente, pierderi importante de apă şi contaminare ulterioară a apei; construirea de noi reţele de distribuţie;

reabilitarea tehnologiilor de tratare;

îmbunătăţirea tehnologiilor de tratare;

costruirea de noi staţii de tratare;

schimbarea instalaţiilor interioare;

îmbunătăţirea managementului deşeurilor municipale nepericuloase (clasa «b»)

rezultate de la tratarea apei (depozitarea deşeurilor nepericuloase solide se va realiza până la 16 iulie 2009 pe depozitele existente, sau, în paralel, pe depozitele conforme de deşeuri nepericuloase din zona urbană). Obiectivele gestionării nămolurilor provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate

urbane şi industriale, ca deşeuri, conform Strategiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi Planului Naţional pentru Gestiunea Deşeurilor sunt:

Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a recuperării şi utilizării ca fertilizant sau

amendament agricol, a nămolurilor ce corespund calităţii stabilite în cerinţele legale; Deshidratarea şi pretratarea în vederea eliminării prin co-incinerare în cuptoarele din

fabricile de ciment ; Prevenirea eliminării necontrolate pe soluri ;

Prevenirea eliminării nămolurilor în apele de suprafaţă .

Pentru evitarea impactului negativ asupra sănătăţii publice având în vedere standardele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii relevante, au fost luate măsuri care vizează:

asigurarea supravegherii şi controlului protecţiei sanitare a surselor de apă destinate

consumului uman; autorizarea sanitară a staţiilor de tratare a apei pentru potabilizare, autorizare care se

revizuieşte anual; clorinarea apei;

monitorizarea apei la ieşirea din staţia de tratare, la ieşirea din rezervoarele de stocare

a apei; introducerea parametrilor microbiologici în monitorizarea de audit;

inspecţia sanitară periodică a staţiei de tratare şi a reţelei de distribuţie; aplicarea măsurilor de remediere;

Bibliografie:

Sustras din „Planul de Management al spaţiului hidrografic Ialomiţa-Buzău” ce cuprinde :

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti- „Studiu privind elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de suprafaţă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) conform cerinţelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE pe baza elementelor biologice, chimice şi hidromorfologice”-2008; Institutul National de Hidrologie si Gospodarirea Apelor, Studiul 1.B.1. Cercetarea proceselor hidrologice, hidrochimice si morfodinamice pe rauri, Dunare, Delta Dunarii si zona costiera a Marii Negre si bazinele reprezentative si experimentale. Anuarul hidrologic al Dunarii – 2005., Contract M.M.D.D.- Decembrie 2007; Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind identificarea surselor punctiforme şi difuze de poluare şi evaluarea impactului acestora asupra apelor de suprafaţă; Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru stabilirea măsurilor privind reducerea efectelor presiunilor cauzate de activităţile industriale; Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru stabilirea măsurilor privind reducerea efectelor presiunilor cauzate de activităţile agricole;