piidon Vanghelt | GUGUTA: Sy )°4] a8 Shi»Citindu-l pe ,Gugura’ a te cucereste de la primul es iar s& te birvie contact cu el, ba uneori il ajuti ct pe tine insuti. Prin ispravile popular in Cehia, cartea sale Guguyi 2 devenit find reeditata.” jarosliva Slucove. ares praga, Cobia m-am convins c& e vorba de o carte care confine adevarate valori umane... A-i convinge pe copii ci ei au 0 mare datorie faja de societate—nu e 0 problema din- tre cele ugoare, Autorul insi 0 rezolva fundamen- tal —e o literatura de inalté inuta artistica.* Leo Fonseco, Colombo, §ri-Lanca «Am citit cu. mult interes povestirile despre Gugut&, acest roman mic cu suflet mare. Imi plac subiectele nuvelelor cu iz roménesc si felul de a povesti al autorului —o limba simpla, dar plas- tic’ si bogata in culori Otfrid Proisler, Germania »Ticiricd, un alt erou al lui Spiridon Vangheli, he demonstreaza cu prisosinga c& scriitorul concepe copilul ca pe 0 realitate complex unde bundta- tea si pornirea diabolic& spre aventurd se impac& de minune. Prin aceasta se gi explic& priza pe care © are Vangheli la cititorii de pe glob. Mihai CimpoiSPIRIDON VANGHELI GUGUTA SI PRIETENII SAI Prozé, versuri, sertsori de la copiiSCRISORI DE LA COPII »Nene Vangheli, eu nu {i-am scris pind acum. N-am stiut ca mata esti viu..* Anatolie Hangan, clasa a Il, satul Firlideni, C&ugeni »Bund ziua, bun scriitor Spiridon V.! Din primele rinduri vreau sa vd scriu despre Gugutd. Cartea mi-a plicut foarte mult. Trimiteti-l pe Gu- gu{ad la noi si facd cumva sa fie harbuji. La revedere ! Ala Rotaru, clasa a 11, satul Drochia »V& mai spun incd o data sd nu uitati sd-i luati bilet sé sd-l trimiteti pe Gugufa in ospetie la mine. Il voi hrdni numai cu brinzd si cu lapte.“ Elena Stratan, clasa a Ml, satul Nigcani, Céléiragi »Md cheamd Valeriu. Eu ma aflu la sanatoriu in satul Cubolta. Am citit cartea matale, aceea cu Guguja. Tare as vrea sd stiu cum o duce Guguja acum cu séndtatea 2“ Valeriu Hincu, clasa a IV, satul Peresecina, Orhei »Baietii imi zic Guguja. De aceea te rog sd mai scrii niste ispravi de-ale lui Gugufa si sa le trimifi in satul meu... Spune-i lui Guguta sé lepede cusma ceea mare, cd vine vara.“ Grigore Jidras, clasa 1, satul MAlciuti, Soroca wSi eu vreau sd fiu Guguta. Imi dati voie Oleg Bumbu, clasa a I, satul Baccealia, CAugeni»Va@ poftesc in satul nostru. $i sd veniti nu la 10, dar la 12 mai, ca atunci o sd fie iarba verde. Scrieti-mi pe care drum o sa intrafi in sat, cd noi avem trei drumuri.“ Andrei Blaja, clasa a Ill, satul Cogcodeni, Singerei »Eu md scol la ora sase, dar mata, nene Vangheli, la ce ord te scoli? Te rog sa te scoli mai dimineata si sd scrii mai multe cdrfi, cat le-am citit pe toate.“ Dinu Raileanu, clasa a 1V, China wNene Spiridon, ce ar fi sd trec eu in locul matale st compun cérti ? C& mata esti de acum bitrin, porti ochelari...* Ludmila Novijcaia, clasa a II, satul Skrata Nous, Leova »Vangheli Spiridon, eu vreau sd stiu adresa lui Gugufd. La vara am st ma duc cu mamuca la dinsul...“ Jon Catana, clasa a I, satul Grinduyi, Rigcani »Draga scriitor, ii trimit 0 fotografie de-a mea lui Gugufé si una lui Ciubofel. $i ei sd-mi trimita fotografii...“ Angela Perjun, clasa a Ul, satul Ocnija »GufS-Guji-Guguja! Eroul meu, pe care il iubesc, numai c& nu vine la mine. S8-I trimiteji si-1 vid micar prin fereastra." Vadim Furmuzacke, clasa a Il, satul Sérata Now’, Leova »Nene Spiridon, Gugutd traieste? Daca trdieste, spune-i sd-mi scrie scrisoare. Te rog eu $i tofi copiti satului meu — vino la noi in ospetie, dar nu uita sd-l iei si pe Gugu{d, dac are chip." Victor Pasat, clasa a IIL, satul Scumpia, Filegti »Eu v-am visat astd noapte. Cind i-am spus bibliotecarei, ea a zis ca eu sint Guguja..." Ludmila Télémbufa, clasa a IV, satul Pruteni, Pélesti (continuare — in ultimul compartiment al volumului I)Bodie aceasti: carte Aofict mele COLIBA ALBASTRA Miniaturi, basmeIn fara fluturilor PRIMAVARA Viscolea ca in plind iarna. Drumurile din sat s-au ghemuit pe sub garduri, casele si-au tras cusme albe pe ochi. Suparate, vrabiile faceau larma sub streasind: are Baba Dochia obraz sau nu 2! Cit 0 s&-si mai scuture cojoacele peste sat ? — Ia mai lasafi gilceava ! unde le spune un porumbel mai c4pos. Ma duc eu s& caut Primavara, s-o fi ratcit pe undeva... Dar voi nu stafi degeaba : faceti gduri in nori — s4 nu se indbuse soarele pina atunci. Si porumbelul a inghitit un graunte si a pornit la drum. Innopta pe unde putea, tremura de frig, dar cum se lumina, zbura mai departe. A patra zi a simfit c&-i mingiie nu stiu cine piciorusele si a coborit lingd un riu. — Tu esti, Primavaré? a intrebat porumbelul. — Eu. — Ce faci aici? — Pai nu vezi? Scot riul de sub gheafaé. Sarmanul, iarna I-a finut sub lacat. — Dar unde-s pasirile tale ? — Vin in urma, cum li-i placul. Graurii stnt dupa dealul cela, rindunelele — cu trei dealuri mai incolo, iar ciocirliile — mai departe. — Vino, Primavara, gi in satul lui Radu. Vino, ci ne-am s&turat de iarna. — P&i incolo m-am $i pornit, a zis Primavara gi s-a apucat sa strice gheafa. Porumbelul s-a dus dupa deal s& vada graurii, apoi a tras o fuga pind la ciocirlii sé le pofteascd in satul lui Radu. Cind s-a intors la riu cu ciocirliile, nu era un sloi pe apa. Primavara a lasat pilcuri de toporasi pe maluri gsi s-a dus inspre miazanoapte. 8Hai si porumbelul in urma ei cu ciocirlii cu tot. Au ajuns-o ling& sat. Soarele, scdpat de sub picla nourilor, picura lumina blinda, iar un miel a dat din codifa. El credea cd e prima- vara de cind lumea. — Euam adus-o! gurluia porumbelul, rotindu-se pe deasupra satului. PITICH IN CUSME ALBE Un graur tinar a adus vorba in sat ci in Hirtop au ap&rut niste pitici. — Ei,ba? a facut ochi mari Radu. — P&i daca ifi spun, nu se lisa graurul. Pitici, ia atitica, si-s toti in cusme albe. Tata si mama nu erau acas&. Radu I-a intrebat pe ciinele siu: — Bumbu, mi lasi in Hirtop ? Ciinele a dat din coada&. Adica, te las, dar merg gi eu. Hirtopul nu e dup’ casa. Graurul zbura inainte, Bumbu venea in urma. Mai greu pina au ridicat dealul cel mare. Radu credea c4 in Hirtop a nins, cind colo acelea erau cusmele piti- cilor. — M&i graure, a zis Radu, stii cum ii cheamé pe piticii agtia ? — Cum? — Ghiocei! Bumbu a vrut sa latre la ei, dar a ramas cu gura cascata: fru-mo- ogi pitici! $i lui Radu i-au placut. Unde ii vine un gind : s& ia Hirtopul cu pitici cu tot gi sa-I duca in sat. Dar cum o sa incapa dealurile in ograzile oame- nilor ? — Nu, nu! a dat glas un ghiocel. Fara deal nu ne ducem si apoi nici gardurile nu ne plac. Piticii in cusme albe traiesc numai la libertate. Bumbu, vazind c& Radu e la incurcatura, a zis: — Cugsma Alba are dreptate. Mai bine s4 vind oamenii din sat in Tara piticilor.FRATIORUL DE LA FEREASTRA Demult astepta Radu un oaspete. Tata i-a adus ieri un Pui de Pom. — E cit mine musafirul, s-a bucurat Radu. $i o s& ramina cu noi. Alt frapior n-am. Radu I-a s&dit chiar sub fereastra. I-a dat apoi si bea apa din cdnuta lui gi i-a invelit piciorugul cu f4rind incdlzité in pumn. Pe sear’ i-a mai turnat un ulcior de ap’. In noaptea aceea Puiul de Pom a prins la putere, iar c&tre dimineayi putea de acum sa se legene. Baiatul a deschis fereastra : — Cine oare mi te leagan&, c& ling& tine nu e nimeni? a intrebat Radu. — Eu mi legan. MA inchin celui care mi-a dat apa si m-a primit in orgada sa, a vrut s{ spun& Puiul de Pom, dar nu putea vorbi inca. Cind Puiul de Pom a scos frunze, lui Radu ii crestea inima: f r a- tiorul de la fereastr& avea palarie verde. HRISTOS A INVIAT! Porumbelul nu putea dormi. Tot scotea capul de sub streasina : inca nu e miine ? Era noapte in tot satul... Numai la bisericd ardeau lumina- rile. Cine si doarma, cind se cinta asa de frumos la biserica ?! $i cum porumbelul n-a inchis un ochi de cu seard, c&tre ziud |-a furat somnul, Cind s-a iit de dupa deal, soarele a trimis 0 raza la cuibul de sub streagind. Degefelul ei cAldut a atins pleoapa porumbelului : — Scoala, badiyi ! Porumbelul s-a uitat vinovat in jur. Dac& nu-l trezea fiica soarelui ?! Indata si-a curdtit penele cu ciocul, apoi a dat la o parte boabele aduse de Radu: 0 sa ia dejunul pe urma. Hai tot o fuga la Izvor sa se uite in oglinda apei: e gata de sdrbatoare ori nu? — Gil-gil, a zis Izvorul. Adic&, stiu unde mi te gatesti. 10Porumbelul a dat din cap. — Luri, luri, luri! a prins a cinta Izvorul asa de duios, ca in jurul lui rasSreau viorele ca sa-l asculte. Auzind de Sfintele Pasti, mos Codru s-a trezit de-a binelea. — Aoleu, trebuie s4-mi schimb straiul, se grabi mogul gi igi puse pe umér o mantie verde. Cerul s-a indlbastrit si el. Porumbelul, ins&,se tot uita in oglinda apei, asezindu-si penele albe ca zipada s& fie una ca una. Apoi a luat-o spre casa bucuros ci a dus sar- batoarea in codru gi in cer. Radu il astepta in pragul casei, Era in hainele cele noi gi tinea in mina un ou rogu. — O, ce esti frumos, i-a mingiiat Radu c&psorul si a zis: Hristos a inviat! MUSAFIRUL LUI RADU Un fluture a aflat ci Radu e singur acas& gi a venit sa-i tind de urit. — Ma lagi si ma asez pe scdunelul cela rosu ? a intrebat fluturele. — Cum sa nu, a zis Radu, doar esti musafir. Fluturele a dat s& se aseze pe o floare rosie, dar tot atunci s-a ridicat in vazduh : — Vai, scdunelul tau a oftat! a zis musafirul si a zburat la o floare albastra. Radu era numai ochi si urechi. — Ai auzit, bre ? il intreabé fluturele, agezindu-se pe pmint. Ofteazd si sciunelul albastru... Baiatul s-a uitat la piciorusul florii: era un pic indoit. — Poate cd vrea apa ? s-a ingindurat Radu. Cum sa ud gradina, daca nu pot scoate apa din fintina ?! O s& rog hulubul sa se ducd dupa Ploaie. S-a auzit un sopot intre copaci, iar Salcia de ling fintina a prins grai: — Radule, puiule, sint inaltd si vid depa-a-rte, pind la marginea ucerului. Ploaia nu e acasa astazi. Dar nu te amari, o s& te ajut eu... Cum s& sadi musafirul pe pAmint ?! $i Salcia, tot aplecindu-se, a ajuns cu fruntea la apa din fintind. Cind s-a indreptat de sale, si-a scuturat pletele deasupra copacului vecin. Acela s-a aplecat spre alt pom... Asa a inceput sa ploua in orgada lui Radu. Florile inviorate au ridicat cdpsoarele, iar fluturele-musafir cinta : — Unueli, dudueli, Am atitea scdunele ! IN TARA FLUTURILOR Codru le-a iesit in cale pe creasta dealului gi le-a aratat o carare, Inaintea lui Radu mergea ciinele Bumbu cu codifa ridicat’ — semn c& ast&zi el nu se teme de nimeni, nici chiar de lup. Cucul il chema in alta parte, dar cararea i-a coborit in vale, la izvor, apoi, cotigind printre copaci, i-a dus la o poiana. »Dzin! Dzin! Dzin ! au prins a suna clopofeii albastri din poiand, bucurogi de oaspeti. $i s-a ridicat din iarba un roi de fluturi de toate culorile, zburind pe deasupra lui Radu. »Aici e Tara fluturilor“, i-a trecut prin cap baiatului. — Bine cA ai venit la noi, Raducule ! bateau din aripi fluturii. Codru te asteapta: nu are cine minca fragii din poiana. De mari ce erau, fragii rosii si-au plecat capul in iarba. Yi pliceau (ui Radu, ce mai vorba. Baiatul nu statea degeaba. Jar Bumbu, vazind ca in jur nu e nici un lup, s-a dus la izvor s4 bea ap&. Cind s-a intors, fluturii coboriseri pind la unul in poiand. Radu sfa- mia cu Codru. — Sint buni fragii tai, Codrule. Eu insi credeam ca tu cresti ca si riba lupii unde trai. 12El era gata s&-si facd o coliba si s& rimind in Tara fluturilor, dar se apropia noaptea. — St&pine, e vremea! a zis ciinele Bumbu, si au luat-o spre casé. Copacii i-au petrecut pind la marginea Codrului. TOAMNA Dealul mai doarme, dar tufele s-au trezit si alearga cu radacinile in toate partile — cauta de ale gurii pentru struguri. Ciorchinii s-au sculat si ei. Si-au spalat fata cu roua gi isi vid de treaba : pe ici-colo mai au s&-si creasca cite o bobijé ramasa de celelalte. Primul care a intrat in vie a fost Soarele. Rostogolindu-se pe sub tufe, el a sters cu razele lui calde roua de pe fafa bobifelor si s-a indltat in cer. S-a inalfat, dar nu-si lua ochiul din vie. Pe la amiaza bobifele au simfit ceva dulce in gura: — Vai, ce-o fi oare? se minunau ele. — Astae TOAMNA, au spus tufele. A venit apoi Radu cu t&ticul lui. Acum era la o tufa, acum la alta: — Numai uite cifi Puisori de Soare, taticule! In fiecare bobiji a intrat cite unul! Tufele, pe ici-colo date in galben, nu incdpeau in frunze de bucurie ci TOAMNA le-a adus atitia Puisori de Soare. HORA ALBA Era toamna tirzie. Un buluc de ciori se roteau croncanind prin cer de au stirnit tofi nourii din culcusurile lor. Cum erau somnorogi, nourii au prins a se impunge sia cdut capat de gilceavi. Ba unii mai hartgosi s-au luat chiar la bataie. Asa se mai intindeau de barbi ca se alegeau nu- 13mai flendurile dintr-insele. Dar s-a gasit unul mai limpede la cap, nu degeaba avea barba alba. — Mii fratilor, le-a spus el, ne batem ca prostii. Pind gi ciorile astea negre rid de noi. Iaca, Toamna e pe duca. Hai mai bine s-o petrecem cu alai de fulgi. Saturati de harya, nourii incetul cu incetul s-au domolit si s-au pus pe facut fulgi. Numai cd nu aveau sitd. Atunci nourul cel de-a vorbit a prins a-i cerne prin barba lui, cé era buna pentru treaba aceasta. Cind ramineau de capul lor, fulgii o luau cu bulucul spre p&mint, pornind incd de sus o hora alba. Cum i-a zarit pe geam, Radu a zbughit-o afarad. Le facea din miini si-i spunea lui Bumbu care a scos capul din c&sufa : — Vin, mititeii! Au gasit drumul spre satul nostru! 1962Baiefelul din coliba albastra COLIBA ALBASTRA Ma cheam& Radu. Am trei ani. Noaptea dorm in casa, iar ziua tra- iesc in Coliba Albastra. $i Casa, si Pomii, si Vintul, si Iazul, si Soarele traiesc cu mine in Coliba Albastra. RODICA Rodica e noua, nu demult am adus-o acasi. Am dat pe dinsa flori: eu un braf si tata un brat. Rodica e mica, dar poate s& rid& singur’. Are si doua urechi. Cu dinsele incalzeste perna. NE CHEAMA SOARELE L-i, Rodico, te-ai facut mare! Poi si mergi cu picioarele tale. Hai- dem afar’, in cas& nu e cer albastru si nu au unde se juca nourii, nu au unde zbura fluturii si avioanele. DRUMUL Acesta e Drumul. Bun e Drumul, ii lasd pe tofi sa mearga. Drumul triieste culcat, dar pe deal se scoala in picioare si se uitd in cer dacd nu vine Ploaia.PLOAIA $tii de ce ploud? De aceea ci PAmintul e negru. El 0 roagi pe Ploaie sa-I spele. Ploaia coboara din cer, il spali si Pamintul se face verde. SOARELE Soarele are nuieluse de lumina. Cu dinsele min& bobocii la girl, VERDELE Verdele se urc& in copaci din iarba. TRACTORUL Tractorul face farina. DEALUL Dealul s-a suit sus-sus gi a scos flori si le miroase Soarele. IN LIVADA Rodico, taci si ascult&. Dac& vei fi cuminte, Pomii 0 s-fi cinte. Ei cinta cu Pasarile. LA RIU Riule, da unde fugi ? Stai, mai Riule, am venit la tine si ne scldam. 16NOAPTEA Noaptea e rea — a umplut Coliba Albastra cu intuneric. Ciinii din sat o latra. Noaptea fuge dimineafa si ia Luna cu dinsa. MULTI SORI O s& prind deseara de pe deal stele si o s& le pun in p&mint si creasc& mulfi sori. Cind se va duce la culcare unul, 0 si rémina pe cer altul. PADUREA Rodico, stii din ce e facut’ P&durea? Din copaci si var’. Vara e facut din iarb’, c&pgune, flori, buruiene si copaci cu frunze. GRIUL Griul e batrin, are mustifi, dar ii place si se dea in leagan. VINTUL Vintul a vrut s& se ascunda in griu ca s& nu-I vedem noi. Griul Ia inghimpat cu mustafile si Vintul a iesit din griu si fuge in urma masini. DRUMUL BUNELULUI Mi-i dor de bunelul, Rodico. De ce a facut oare bunelul drum pin& la dinsul? Mai bine isi punea ograda ling& casa noastra! STELELE $tii de unde se iau Stelele ? Le fac Nouri. Cind il m&ninc& pe Soare, Nourii fac farimituri si ele se_impxistie pe cer. 2 Spin Vangel, volt ; i SaIN CODRU Copacii s-au strins in Codru, ca lor li-e urit cite unul. IAZUL Tazul st& toata ziua in apa si se scald’. NOI DOI-AMINDOI Rodico, ia ce e bine! Cind eu sint linga tine, atunci si tu esti lingd mine ! SEARA Nu te teme. Acusi se aprind Stilpii si au si faci gauri in Noapte. POAMA Cind o rup eu, e acra, cind o rupe mama, e dulce. Poama se face dulce in mina mamei. PASARELELE Vintule, si nu dai jos Pomii, ci ei au Pas&rele. Daca nu ne asculti, inchidem portifa si n-o s4 ai cum intra in ograda. O s& ramii in drum si te calce masina cu rofile. HARBUSJII Cind sint mici, se joac& in ,4rina, apoi se ascund sub frunze cu co- dita cu tot. $tii ce fac ei acolo cu codita? Beau ploaie si... cresc mari. Ploaia in harbuz se face omat rogu, dulce-dulce. 18MIINILE Am doua miini si-s cu mine intotdeauna. Cind li-e frig lor si mie mi-e frig. Dac se inghimpa ele si pe mine ma doare. Ele m& spal pe fa’, eu le spal pe dinsele. Miinile m& imbrac& in hinufe, eu le imbrac in manusi. COPACELUL RANIT Sarmanule, cine ti-a ros piciorugul ? Un iepure ? Las& cd te ungem cu doctorie verde si 0 sa-fi treacd. Dar voi, Copacilor, de ce n-ati luat seama ? LA GARA Aici e ograda lui Trenu. S$tii ce face Trenu in ograda lui? Face fum gi ne asteapta pe noi. Trenu se uita cu ferestrele. Cind ne vede, chiuie. FULGII Tatd-i puii de iarnd, Rodico! Fulgii sint harnici: toata iarna cara omat din cer. ANUL NOU A sosit Anul Nou in Coliba Albastra. El a iesit din traista lui Mos Craciun. 1964Candela lui Stefan cel Mare (Popas in Abecedar ) TINCUTA E vacanja. Baiefii se dau cu sdniuta. Tincuja hop-hop prin zipad’. Se duce la scoal’. — Buna ziua! o saluté pe doamna invafatoare. $i hai acasa. A doua zi omitul e si mai mare. — Unde mi te duci, Tincufo ? — La scoala. — Buna ziua! se igeste fetifa in cancelarie. — E vacanfa, Tincuto. Ai venit dupa c&rti ? o intreaba doamna inva- fatoare. — Nu. Am venit s& va vad. Imi era dor. — Muljumesc, Tincuto. $i mie imi era dor de tine. SOBELE LUI GEORGEL De ieri nu mai ninge. Peste noapte s-a ldsat ger. Georgel iese din cas. ,,Scirf-scirf...“ se aude omitul. Mama il ajunge din urma: — Georgel, ai uitat sobele, zice mama. $i ii pune in manugi cite un cartof copt. Pind la scoala e departe. Pe drum Georgel o intilneste pe Georgeta. Ea tremura de frig. — Eu am doua sobe in manusi, zice Georgel. $i fi da 0 sob& George- tei. 20GHIOCELUL Un ghiocel a scos capul de sub pAmint. In jur — nimeni. Era sear’. — Unde e mama? a intrebat ghiocelul. Tacere. — Ta-ta! a strigat GI! elul. Mi-e fricd. L-a auzit Cerul. A rasarit o stea. Inca una:.. Ghiocelul nu mai era singur. Dimineaja a simjit cd-1 mingiie cineva pe cap. — Ai venit, tata? a zis Ghiocelul catre Soare. TEIUL Tuliu a sdit un pui de tei. El are griji de copicel. Primavara Tuliu fi leagé un martisor. — Azi e ziua ta! ii spune Iuliu. Teiul se bucur’. Cheami albine si fluturi in ospetie. Dimineaja teiul se trezeste primul. Ce soptesc frunzele, baiatul nu infelege. Dar teiul se grabeste. In iunie, de ziua lui Iuliu, teiul i-a facut un dar: a inflorit! Lumea ducea pe la case mireasma teiului, Era ziua lui Tuliu in tot satul. FRATELE §I SORA Soarele a vazut c& o floare se tot uita la el. — Vrei s&-mi fii sora? a intrebat Soarele. — Da, a raspuns frumoasa floare, c& nici eu nu am frate. De atunci ei au ramas sora gi frate. O sora mai credincioasi ca floarea-soarelui nu e pe lume. Toat& ziua st& cu fafa la fratele sau. 2— Buna dimineaja, frate, ii zice ea. — Buna vreme, soro, ii raspunde el. OCHII MAMEI — Copii, cine v-a daruit soarele? intreabi doamna invafa- toare. — Mama. — Cum e soarele? — E cald. — Frumos. — Auriu. — Dar ochii mamei cum sint? — Albastri, a raspuns Rodica. — Negri, a zis Gruia. — C&prui, a spus Greta. — Verzi, a zis Ruxanda. Numai Bogdan a lsat capul in jos. El nu stie cum sint ochii mamei. — Mama lui Bogdan are ochi tristi, a zis Margareta. BUNICA — Tu esti, Radule ? a facut ochi mari bunica. — Eu. lat& am giasit casa ta. Fara tata. — Bravo, Ai crescut ast& iarna. — Si am venit cu treabé. Ai sapa, bunicd ? — D-apoi cum. Radu a facut un cuib in gradina. Apoi a scos doi cartofi din buzunar si i-a pus in pdmint. A mai sfatuit cu bunica, s-a odihnit si a facut alt cuib. Bunica avea o inima cit o piine. — Gata, am sc4pat la ajutor! il imbarbata bunica. 22— Dar stii ce fac eu? — Ce faci? — Ingrop in ograda ta ulciorul cu galbeni! LIE-CIOCIRLIE Doi pui de ciocirlie stau de vorba. — O cunosc pe mama inc din ou, a spus un pui. — Pai, in ou e intuneric, a raspuns celalalt pui. — E intuneric in ou, dar se aude. Dupa cintec 0 cunosc pe mama. — A-al... s-a dumerit al doilea pui. Dar de ce cinté mama? — Ca sa nu uitém limba noastra: Lie, lie, Ciocirlie, Cintec dulce Din cimpie ! GOL! Guguja e portar. Grigoras goneste balonul. Bate la poarté. Guguta se rostogoleste. — Gol! — Ba! Guguj& a prins balonul. Grigoras se supara. Nu poate bate goluri. — Gugufa, zice Grigoras, ifi dau un mar. Lasi-m& s& bat un gol. Gugusi ride. 23PESCARUL — L-am prins! a strigat Petrut. Era un peste mic. El sufla speriat. — D&-mi drumul, Petrug, l-a rugat pestele. O caut pe mama. — A-a!s-au luminat ochii baiatului. Dar eu credeam c4 umbli fara treaba. $i i-a dat drumul in lac. CERBUL Cerbul a coborit la izvor. Dar nu bea api. Marcela isi scoate un cercel. — Cerbule, il intreab’ Marcela, unde e cerboaica ta? Na, du-i un cercel. Spune-i c&-i de la mine. — O, Marcela! a suspinat cerbul. Cui si-i duc cercelul ? Cerboaica mea nu mai este... UMBRELA Ion Bulbuc si-a cumparat umbreld. »Boc! Boc !* bate la usi un vecin. — 0 sa ploua, Ioane. Da-mi umbrela ta. — Nu e acasi, a minjit Bulbuc. Ploua... Bulbuc umbla prin ograd& ud, ca si vad vecinul c& umbrela nu e acasd. Dar vecinul nu-i, S-a dus in sat cu treburile sale.URSUL PRISACAR »Ursul ! Ursul !* strigau albinele din prisac&. Ele au iegit si se apere. — Pace vouad! a zis ursul. Am venit sé va ajut. De ce sa zburafi tocmai la flori? Va duc eu cu stup cu tot. Hopa-hopa prin padure cu stupul subsuoara. — Acum, igi zice ursul, numai poftd s4 am, cd miere are cine si-mi faca. — Ai sterpelit un stup? il intreabé un cerb. — Ei,ba! a zis ursul. Eu il duc la flori. Ce, vrei si aduc poiana la stup ? SURIOARA LUI FAT-FRUMOS Dochija e surioara lui Chiru. Ea are ochi albastri. Chiru vrea s-o bucure. — Do-chi-f4! 0 cheama el cu voce schimbata gi se ascunde. Tese Dochifa din casi: in prag— un mar rosu! Seara a adormit cu m&rul in mind... Cind s-a trezit, avea o coronit& pe frunte. Dochita fuga la oglinda. — Chiru! il strig& pe frafiorul su. A fost Fat-Frumos la noi! $i-i arataé marul gi coronita. MUSAFIRIT — Scoala, Chiru, o aud pe mama Paraschiva. Scoala, ci avem trea- ba. Chiru deschide ochii. — Hai s& facem curat in cdsoaie. Azi-miine ne vin musafirii. Cind aude de musafiri, Chiru sare in picioare. Mama da cu var, Chiru fine scara. 25Pe la chindie au ispravit lucrul. Chiru a maturat in césoaie. Chiar a doua zi au sosit musafirii din 4rile calde: Rindunica si Rindunelul. PRIVIGHETOAREA E sear&. Grivei s-a dus s& latre in sat. De ce nu latr& in ogradi? Guguja nu-l lasa. Gizele din gradina tac. Un greier si-a scos vioara, dar s-a razgindit. St& de veghe. O gisci din ungherul cotefului a vrut s& intrebe ceva: — Ga-ga? — la taci mata, o roaga ginsacul lui Guguya. In pom doarme o pr i- vighetoare. Miine o sd ne cinte din nou. GORITA — Gori’, il roagé mama, toarn& ap& in butoi. Gorifa a turnat o galeata. Mai toarna una. E greu s4 umpli un butoi. — Gileata aceasta o toarnd sord-mea Olguja, igi zice Goria. Gil-gil... Apa s-a dus in butoi. — Acum toarna o galeaté varul Gabriel. Gil-gil... A turnat apa si pentru Gruia, gi pentru Augustin. — Oho, ce multi m-au ajutat azi, zice Gorita. Iaté am umplut buto- iul! LORICA E toamna tirzie. Nu mai sint frunze. Nici fluturi. Nici privighetori. Lorica a imbracat o rochita verde. In rochifa aceasta a pornit spre padure. 26— Vai, vine o frunza verde! s-au bucurat copacii. Lorica a intrat in padure. $i numai iaca se urc& intr-un copac... Ea leagana copacul si intreab& p&durea : Codrule, codrutule, Ce mai faci, dragutule ? PORUMBELUL DE POSTA E joi. Jenel a venit de la scoali. Acas& nu e nimeni. Jenel scrie un biletel: ,Mam&, eu imi fac scrob. Cité sare s& pun ? Ajuta-ma". — Uli, uli! strig& Jenel. De pe casi coboar’ porumbelul de posta. Jenel fi anina bilefelul de picior. Porumbelul a gisit-o pe mama in cimp. Pind a stricat Jenel oul, porumbelul s-a intors cu alt bileyel: ,,Pune un bob de sare cit o furnica de mare. Pofté bund, Jenel. Mama“. CETATEA HOTIN Mircea cu tata au venit la cetate. Cetatea Hotin e pe malul Nistru- lui. — Aceasta e casa strimosilor nostri, igi scoate tata palaria. Mircea aprinde o luminare. Pentru cei care au luptat in cetate. Cei care ne-au aparat neamul. In noaptea aceea baiatul a visat un strabun. Strabunul a dat mina cu Mircea. 27ZIMBRUL Venea un zimbru in valea cu cimbru la un izvor racoritor. Aici lau pindit... — Cine m-a ranit? a intrebat zimbrul din codrul cu cimbru. Sint ultimul zimbru! A ramas numai cel de pe Drapel... Pazeste-I, Ioane, ma- car pe el! HAIDUCUL MIHU — Bunele, mai spune despre Mihu, il roagdé Mihaela. — Mihu? E-he, brav haiduc! zice bunelul. Odaté un ture hapsin a luat un cal de la un om sfrac. In cale ii iese Mihu. — Scoate hamul de pe cal! ii spune haiducul. $i il inhama pe ture la haraba. — Du calul de unde I-ai luat! fi d& poruncé Mihu. Omul sarac holba ochii ne calul acasd in haraba! COLACUL Mama lui Mihu era sirac&. De Anul Nou a copt si ea un colac. Poate c& vin uratorii ? Nu se arata nimeni... Hat la cintatul cocogilor aude : — A-ho, aho, la casa noastra. Hai, hadi! pocneste unul din bici. »E Mihu !* tresare mama §i iese din casi. — Mihu, sopteste ea, potera e in sat. — Mami, e Anul Nou! o cuprinde Mihu. Nu ma tem de nimeni! — Bine ca ai venit, Mihu. Am copt un colac. 28cal. CALUL LUI MIHU Murgu a batut cu copita in pamint, dar Mihu nu-l auzea, zacea sub un stejar din inima codrului. Calul a nechezat si Mihu a dat semne de viata. Cind a deschis ochii, haiducul a zis: — $i tu esti ranit, calule... $tia Murgu ca e ranit, dar s-a ldsat in genunchi ca s-l ia pe Mihu in spate. — Nu, calule, nu! a zis Mihu mingiios. haiducul gi-a scos cu mare greu cAmasa si a rupt-o in dou’. Mai intii i-a legat piciorul lui Murgu, apoi si-a legat, cum a putut, um@rul ranit de potera. Sleit de puteri, s-a pravalit pe cal, suspinind. Murgu astepta si zicd stapinul : — Hai, calule! Dar Mihu tacea. Iar a cazut in nesimfire. Calul a pornit pe car&ri stiute numai de el si de haiduci... Cind a amurgit de-a binelea, a ajuns la coliba. — Mihu! E viu! s-au bucurat frafii haiduci si lau coborit de pe SOARELE TOAMNA A imbiatrinit drumequl Cu picioare lungi de aur. Tot mai greu suie colina, Ras&rind cu-ntirzier Mititelul, ia ce-i palid Si i-i frig, si mi fi-l ploua, A avut gi el o vara $i ne-a d&ruit-o noua! 29CANDELA LUI §TEFAN CEL MARE De cinci sute de ani nu s-a stins candela de la mormintul lui $te- fan-Voda. — Dragos, puiule, fi-a venit vremea, a zis bunelul si I-a mingiiat pe cap. Du-te de vezi candela. Demult astepta Dragos s4 zicd bunelul una ca asta. Afar’ era vifornija. Virtejuri de omat, ca niste urgi albi, sreau la Dragos. Baiatul nu se da. El parea un mic ostean de-al lui $tefan. Dragos a intrat in m&nastire si a turnat ulei in candela. Era in al noudlea cer. El a facut s& nu se sting’ lumina. Ba a tras apoi si clopotul. Sa afle toti c& arde si pe vifornifé candela lui $tefan cel Mare. GHETELE Dimineajé Gheorghe incalja ghetele. — MA duc. M& asteapt& scrinciobul, zice Gheorghe. Ghetele, ins&, il duc spre fintina. Gheorghe ia caldarea. La fintind nu te duci cu mina in buzunar. Apoi ghetele il duc pe Gheorghe la lemne. Gheorghe aduce de foc. Ghetele au fost harnice toata ziua. $i Gheorghe. Abia seara, cind s-a desciljat, Gheorghe a rémas uimit : acelea erau ghetele lui Angheluja, fratele din clasa a treia. PRIETENII LUI MITRUTA Intr-o zi intra in ograda lui Mitruji un om. A venit si cumpere po- rumbei. — Nu-i vind, a zis baiatul. Ei sint prietenii mei. 30Omul s-a intristat. Cind afl& Mitrut&é c& el a venit tocmai din alt sat, ii daruie doi porumbei. Omul ii pune in sin bucuros. Acasd, ins’, le-a legat aripile: daca zboar& inapoi la Mitruti? Porumbeii ce s4 faci ? Nu, nu rimin la casa aceasta! $i au pornit-o pe jos... Asa au mers o zi $i o noapte pind au ajuns in satul lui Mitruga. wAh, ce om rau!“ a zis baiatul gi le-a sarutat piciorusele. PASAREA PACII Acu, cic&, a fost odat’ un imp&rat. $i iatd c& impiratul a pus la cale un razboi. Au sunat trimbitele. S-au adunat ostenii. Aveau arcuri, aveau sdgeti. Impératul si-a prins sabia la sold. Dar la razboi nu te duci cu capul gol. Imp&ratul a vrut s&-si ia coiful si l-a gasit rasturnat. O porumbifa isi facuse cuib in coiful impdratului. Maria Sa a cazut pe ginduri. Apoile-a dat drumul ostenilor acasa. De atunci i se spune porumbelului pasdrea pacii. BAIATUL LUI MOS MARTIE Tl cheam& Martisor. E mic de tot, are o zi. Pe maicd-sa inci n-a va- zut-o. — Eu mi duc dup& rindunele, a zis Mos Martie. Tu ai grija de casa. Martisor a ad&pat oaia si a dat boabe la cocos. Apoi i s-a facut dor de mama. Umbla prin cimp, umbl& si o tot striga : — Ma-ma! Ma-ma! 31Dar nu raspunde nimeni. Na, ca s-a ratacit! Acusi amurgeste... Ce si fac&? Martisor s-a agezat pe o movilifa de cirtita. Poate o s& cinte cocosul lui? Atunci o s& afle dupa care deal e casa... — Te-ai raticit? il intreab& unul in soaptd. Cind intoarce capul, vede un Ghiocel. Baiatul, bucuros, isi scoate caciula in fafa lui. — Martisor ! — Mé€rtisor ! il tot strigau alti Ghiocei. Ei rasdreau ici-colo, aratindu-i drumul spre casa. — Mama te-a adus acasi, i-a spus Mos Martie. — Mama? — Da. Mama tae Primavara. CINTARETUL (legenda) Cindva, demult, cicd era un cint&ref. Il chema Arion. Cind incepes el a cinta, veneau delfinii la $rm ca s&-1 asculte. Odaté Arion calatorea pe o corabie. Era noapte... — Hai sa-i ludm banii si sé-1 omorim! s-au soptit corabierii. $i au tabarit asupra lui. Arion i-a rugat in genunchi: — Inainte de moarte, ldsafi-ma s& cint un cintec. $i a cintat Arion cum stia el de frumos. Apoi a sarit in valurile marii. Mai bine s& se inece decit s&-l injunghie hotii. Dar Arion nu s-a inecat. Auzind cintecul lui, un delfin a scos capul din apa. El l-a luat pe Arion pe spate si l-a dus la farm. 32FAT-FRUMOS Grozav mai vroia Gruia si aiba un cal. L-ar fi hranit din palarie. Aseard, cum a adormit, parc’ se fécea ci vede un cal la poarta. — lata am venit, zice calul. Sui calare. Gruia urca pe cal. — Acum tu esti stpinul meu, zice calul. Incotro si te duc? — Unde vrei, calule, dar du-ma. Calul odata trage aer in n&ri si se ridic& in cer. E-he, si cind a prins a zbura! Gruia isi tinea palaria cu mina... Zboara calul cit zboara si coboara intr-o padure. Gruia vede un stejar batrin-batrin. Acela era stejarul lui $tefan cel Mare. Sub stejar stétea un om. Baiatul l-a cunoscut. — Buna vreme, Fat-Frumos. Ce faci aici? a intrebat Gruia. Fat-Frumos i-a pus mina pe umar : — Eu fac ce fac demult, Gruia. Stau la straja Codrului. CASA PARINTEASCA Aceasta a fost demult. Pe atunci Sandu era mic. Tata il tot purta pe la doctori, dar degeaba. — Du copilul la mare, in farile calde, i-a spus un doctor batrin. Alt leac nu are. — Pai daca ar fi rindunica, a oftat tata. Dar Sandu era palid ca limiia si se topea vazind cu ochii. Atunci tata a vindut calul de la cas&, a vindut vaca cu vifel cu tot si a sclipuit parale pentru drum. L-a urcat pe Sandu in tren. S-a dus gi dus a fost. fl astepta ciinele la poart& si mama lcrima in naframa. — De era o rindunicd, gisea drumul acasi, suspina mama. Au trecut ani si ani de atunci. Tata a inchis ochii cu gindul la Sandu, l-au pus si pe baiat in pomelnic, dar mama il tot astepta. Si iat ci vine in sat un plic tocmai de la capatul p&mintului. 2 Son Vang sl 33»Tata si mama, scria Sandu. Am scapat de o boala si am dat peste alta Dorul de casa parinteasca—asta e boala cea mai grea din lume !* lar intr-o zi mama vede la portiti un om cu capul alb-dalb. Oare de ce nu latra cfinele ? Omul acela se lasi in genunchi si intra in orgada, tot sdrutind pa- mintul. — E Sandu ! a scdpat mama o farfurie din mina. Sarmanul, e mai ca- runt decit mine! Omul a inconjurat casa in genunchi. — Sandu! s-a apropiat mama. Omul s-a uitat lung la dinsa. N-a zis ins& nimic. — E mut, saracul! a podidit-o pe mama alt rind de lacrimi. Omul s-a ridicat in picioare. Dar tot atunci se las& iar in genunchi si sdrut& pragul. Apoi sdruta ferestrele... S-a strins lume. — E mut ori a uitat limba? intreaba o femeie. Abia in amurg i s-a intors graiul. — Buna seara, mama! a zis Sandu gi a cuprins-o din nou. Dar cum s& cuprinda casa 7! 1970—1989Surioara (Din cartea Columb in Australia si alte carti) OMUL DE ZAPADA Noaptea satul a intrat in iarn& si dimineata parea o poveste alba pe unde n-a cdlcat picior de om. Intii au prins a se trezi pe ici-colo hogeagurile, punindu-si cdciuli de fum... Prin ograzi apireau gospodari cu lopetile in miini, scirtiia dup& asta cite-o cumpana, rasunau loviturile topoarelor, care si-au adus aminte cA sobele vor si-si inc&lzeasc& spatele. DupA ce au fost puse toate la cale, au dat buzna afara copiii si ma- soare omiatul gi sé vada daca n-au prins lene sdniufele cit au stat in pod... Baietii mai maricei far’ zibava s-au apucat de o treabi mai barba- teasci — au incins o batélie cu bulg&ri de zipad’. Apoi unul, care a mincat o bataie mai bund, unde si-a trintit cusma in pmint si a zis: — Acum hai sa-i facem un monument iernii! Portitele au prins a scirfii si din orgdzi veneau de-a tivalugul bolovani de omit cit soarele de mari si mai mici, dup cum erau si baie- tii care ii impingeau. Pe la chindie satul avea cu un om mai mult. I-au facut palton de omit, i-au pus o matura in mina, doi ochi in frunte si un nas deasupra Omul a auzit de la copii ca e frumos si-i parea bine ca s-a nascut. Cind au plecat copiii pe la casele cui ii are, doi ciocirlani si un stic- lete au venit la omul de z4pada. Ciocirlanii il tot intrebau : ,,furlui 2“, »furlui ?“, iar sticletele i s-a cocofat pe frunte gi i s-a uitat in ochi... Omul a tres&rit. Abia acum si-a dat seama ca e cel mai sdrac din lu- me si nu are de unde s& le dea pas&rilor 0 mind de graunte...PASARILE LUI MOS PETRUT Abia miscau aripile, dar nu s-au oprit la balta. — Inc& dou’ dealuri si sintem acas&, 0 mingiia cocostircul. — Zboar4 tu inainte, l-a rugat cocostirca. Ma tem ca nu-i cuibul. Cind au vazut in cimp oameni din satul lor, bucuria le era cit un cocostire de mare. lar oamenii le faceau semn cu palariile. Deasupra satului au incetinit zborul si au prins a numéra casele s& vada dacd-s toate. Au gasit-o gsi pe a lor... Cocostircii au coborit pe acoperisul de stuf in preajma cuibului si au facut cifiva pasi ca sa-si dezmorjeasca picioarele. In ograda a rasdrit 0 cas& noua cu ferestrele cit poarta. Usa se des- chide si iaca apare in prag mos Petrut: — Bun sosit! si-a scos mog Petrut caciula. Cocostircii s-au uitat unul la altul: a incdruntit mogul. Cine trecea pe drum, se oprea gi cduta capat de vorba: — Ce se mai aude prin Africa, mos Petru ? il intrebau satenii tind spre cocostirci. — De, traiesc oamenii Cum s-au mai rarit copiii din ograda, mos Petrut s-a apropiat de co- costirci gi le-a spus: — Apoi eu va las casa asta voua. C& au infeles, cA n-au infeles cocostircii vorba mogului — nu pot s-o gtiu, dar tot atunci au prins a bate toaca de a auzit tot satul ca s-au intors pdsarile lui mog Petrut. Pe urma au zburat la balta. Erau singurii cocostirci in partile acelea... S-au rarit casele cu stuf si satele au ramas fara cocostirci. Cind s-au intors la cuib, din hogeag iesea o afd de fum. De dragul caspefilor, mos Petrut a aprins focul in soba din casa veche. Au adormit in picioare, unul de-o parte gsi altul de alta parte a cui- bului. Era inci devreme, ziua alba. Cocostirca a visat ci a venit 0 apa ma-a-re in sat gi le-a luat casa. Au incercat s-si facd cuib pe casa noua, dar nu se fineau crengujele. Atunci mos Petrut a injghebat o scara gi le-a ajutat s4-si mute cuibul in Soare... i076 ara- 36SURIOARA Cind Harbuzoaica a scos capul din floare, Tarcatu, fratele ei, cobo- rise de acum pe pamint. Avea trei zile. Pe umerii lui a cazut tot greul familiei. Harbuzoaica era mica de tot : nu stia macar cind trebuie si doarma — ‘incurca ziua cu noaptea. Tarcatu a invafat-o care e Ziua si care e Noaptea, dar pentru asta trebuia s-o legene seara gi s-o trezeasci dimineafa. El ii povestea cite in lund gi in stele si incetul cu incetul Harbuzoaica prindea la minte. — Nene, de unde m-a luat Curpenu ? — Te-a cumpirat. — $i de ce m-a cumpirat mica, nene ? Putea sa mai astepte, sa ma cumpere mare! Tarcatu nu mai stia cum s&-i astupe gura si-i cduta nod in papura : — Mai bine spune-mi de ce esti plind de arind? — M-am jucat in pamint, nene. — La asta stiu c& te duce capul. Ia numara. — Unu. — Mai departe. — Eu pina la unu stiu. — Nu degeaba ai cap lungare}. Esti cea mai proast4 din toaté har- buzaria! o mustré Tarcatu. Harbuzoaica se acoperea cu o frunza si tacea chitic pind n-o chemau la masa. Dup& masa T4rcatu o lua din scurt. — Cum trebuie sa-i zici Curpenului ? — Mai da-mi. Tarcatu se innegrea de ciuda si o facea uitucd si lacoma. Cind s-a facut mare, Tarcatu se tolanea in toat& seara cu burta in sus gi asculta concertul broastelor din lacul de ling& harbuzarie. Pe su- rioara o trimitea la culcare. De, era cu capul lung&ret si nu se pricepea la concerte. Asa credea el, ea, insi, nu-si punea mintea cu niste broaste. Pe la o bucat& de noapte il ghiontea pe Harbuz: — Nene, esti cu trei zile mai mare, cine a sem&nat porumb in cer ? 37— Pai acelea-s stele. — Dar stelele au spic? — Au, de ce s& nu aiba. — Nene, dar de ce mai cint& si broastele astea ? — Ca s& creasca harbuj — Nu m& amigi, nene. Cind a ap&rut o colibi in harbuzarie, surioara |-a tras de limba pe T&rcatu: — De ce coliba are o gura asa de mare? — Ca s& vada toaté harbuzaria. — Nene, esti si tu prost. Cine vede cu gura ?! — Lasa-m in pace, a bodoganit harbuzul si s-a intors pe ceea parte. Noaptea, Tarcatu a auzit pasi, dar nu s-a priceput ce si cum. Dimi- neafa a dat sa-si trezeascd surioara si a inmarmurit: lingd dinsul era numai locul Harbuzoaicei si codita ei. MINZUL Era duminic’. Murga pastea pe malul piriului, iar minzul zburda pe pagiste cit il tineau picioarele. I-a venit in gind s& sara piriul. $i |-a sarit. Mama a nechezat la dinsul : — Sa nu-l mai sari, ci n-are s& creascd mare. Minzul ca minzul, n-a apucat mama s& pasc& o gurd de iarba si unde igi face vint si mai sare o data piriul. Mama il asteapta si vind pe malul 4stlalt si-i trage cu un fir de papadie peste urechi. Minzul n-a scdpat o lacrima. S-a intors si a sarit piriul aruncindu-i mamei din fuga patru cuvinte : — M& duc pe lume! Siva luat-o razna fara s&-si ia o frunzi de arb’ la drum. — Ar fi bine s& m& manince lupii! si-a limpezit gindurile minzul. Mama-sa a urmarit pind in zare un nouras de praf — era tot ce-i ramasese de la fiu. A mers minzul, a mers, dar pe locurile acelea nu erau paduri. Vede 38minzul un lan mare de porumb gi se opreste. — Aici trebuie s& fie lupi. Daca sint, apoi ce mai la deal la vale. Se afunda in inima lanului. Porumbul crescuse asa de mare cd in lan era intuneric. Asteapt& minzul, asteapta — nu-i nimeni. Mai chiteste, mai suceste, dar lupii nu vin gi pace... Se las& in voia picioarelor. A mers toata noaptea si picioarele I-au scos la luminis — era alt capat de lan. Se uité minzul — soarele inc& e sus. Alaturi inflorea niste trifoi. Minzul paseste in trifoi si isi aduce aminte ca stie de acasa cinci litere : — Ia s citesc si vad ce creste aici: I, A, R, B, A. Iarb&. A, tocmai ce-i bun. Se pune minzul pe ospatat, iar un gind sade cu miinile in solduri in capul lui si gindeste : — Iaca, dacé m-ar fi mincat lupul, imi minca gi literele si cu ce aveam s& citesc acum mincarea ? Dupa ce a ospatat, se itd minzul la asfinfit — soarele asfinfeste, se uitd la rasdrit — rasare luna. $i gindul cel din cap ii zice: — Prostule, pe lund trebuie s& te duci, iaté unde. Minzul tocmai a nechezat: — Acolo e acolo! SA ma caute mama pina va imbatrini. Am sé ma uit de sus cum ma cauta plingind. $i 0 ia pas, pas spre lund. A ridicat un deal si pune-fi pofta in cui. Luna sedea de acum pe alt deal. L-a ridicat si pe acesta — luna s-a caja- rat intr-un copac. Gindul cel din cap i-o araté cu degetul : — Zgilfind copacul. Cind se apropie minzul, numai iaca luna sare pe alt copac. Gindul ii spune : — Se teme cA esti greu si n-o si poat& s& te ridice in cer. — Daca se teme, treaba ei, ii raspunde minzul. $i a lasat-o in pace. Abia acum gi-a dat seama cA ii cinta din toate parjile chiriecii. I-a ascul- tat cu amindoua urechile, apoi si-a adus aminte ca i-i somn. S-a culcat in iarba, ling& casuja unui chiriac si, cum era mort de oboseala, a ador- mit bustean. Luna, cind I-a auzit c& sfordie, a sdrit din copac in cer si pe aici ji-e drumul. Pe la cintatul cocosilor I-a trezit o hodorogeala. Cind a deschis 39ochii, si-a dat seama ce-i: tuna si trasnea de sareau bucaji de fulger, apoi se lasa un intuneric c& minzul nu stia pe care lume se afla. Nu zibava a prins a-I ploua o ploaie. Gindul cel din cap s-a trezit si i-a spus: — Fereste-te in stinga. Minzul se da in stinga, dar il ploua si aici. Gindul nu se lasa: — FA trei pagi inainte. Minzul face trei pagi inainte. — Tot ma ploua. — $i 0 s& te ploud cum vad eu! fi raspunde gindul. Ti-a facut-o luna, Ea a gramadit nourii si i-a sfatuit si te ploud unde nu te-ai ascunde. — Tie ji-i bine acolo in cap — taci din gura macar. Cit despre mi- ne — las’ sé m& ploud. Pind dimineajé am s4 ma fac cal! $i s-a sculat in picioare si creascd mare. Pic&turile bateau darabana pe spinarea lui si séreau in iarba. A stat minzul cit a stat chitind in capul sau: — Acum trebuie sa fiu cit varu-meu, Sargu. Mai st& asa o bucatd de noapte si gindul ii da de gtire: — Bravo, esti cit mama. A lasat minzul s{ mai treaci un ceas si unde isi spune: — De acum poate sa stea ploaia, eu sint cit tata de mare. Ploaia, insd, turna cu galeata. Da minzul de colo: — Ei, si ce daca voi fi mai mare decit tata ? Abia voi fi mai voinic. $i a rimas sa stea in picioare. Ploaia isi vedea de lucrul ei, iar minzul isi inchipuia cum o s&-i facd oamenii un grajd cit o casi cu doua etaje, o sd-i mestereascd o caruja cit podul pe care I-a vazut la Balti. Doamne, ce oiste 0 s& mai aib& caruja aceea — pind in cer! Oamenii o sa strice satul si facd drumurile mai largi... lar mama, cum o sé se mai bucure mama gi o sa blesteme firul cel de papadie toat& viata. Chiar bine c& nu I-a mincat lupul! Cind s-a luminat de ziud, minzul a raémas cu gura cdscaté — era tot asa de mititel ca aseara. Ploaia si-a ridicat poalele si — tipa-tipa — a luat-o din loc. In dimineaja aceea mama c&ra saci la moar& cu o cumetr de-a ei. Toata vremea ii spunea despre fiu gi il cdina, de nu stiu. Cind a ajuns la podul de peste piriu si a vazut ca piriul a crescut noaptea — abia incdpea sub pod, mai nu i s-a rupt inima de scirba. 40— Si l-am batut degeaba, cumetra. Degeaaaba. Sirminelul, poate c& I-au mincat lupii! Imi pare ca n-am s& ajung cu zile s&-l vad. Minzul, necajit cum era, a zarit din virful dealului carufa gi i s-a facut dor si meargi in urma ei. A coborit pe pagistea de ling’ piriu si, pind se va intoarce carufa de la moard, s-a apucat sa citeascd iarba, ca era flamind. lar gindul cel din cap unde pune iar miinile in solduri si-i spune: — Capule, si mi te-ai ludat c& te duci pe lume... BASMUL CU CEL MAI BOGAT COPIL DIN LUME — Lasa&-mi, te rog, bunica, Sa m& duc intr-o poveste. — Du-te, dar s& vii degraba, Mamiliga da in clocot. Nicu iese din ograda, Ciufulit, aga cum este. Asta iarna i-a spus tata O poveste prea frumoasa Care s-a-ntimplat aproape, Numai peste-un deal de-acasi. I-i cu frici? Nu se aflé — Padurarul are arma! Si-apoi zmeii — pe tofi zmeii Nicu i-a snopit ast’ iarna. Haide-n sus pe c&rarusi... Satul a ramas devale. Nicu nu se uité-n urma. E desculj? Nu e nimica, In papuci nu cregte iarba, 41larba verde, iarb& moale. Buna crede c&-i acasa, In p&tulul din gradin’. Dac’ ar sti c& trece dealul, L-ar ajunge-acu bunica. Uite-o marginea povestii : Nali copaci cu chica verde, Vintulejul se opreste : — In padure nu merg, Nicu, Am 0 treaba pe la moara. Dar in gindul lui isi spune: »Gata-i Nicusor, se pierde“. Nicu ce sa se-nspadiminte — A luptat aici ast’ iarna! Face-un pas, mai face unul $i-a trezit din somn p&durea, Pasrile-au prins s&-i cinte. lar pe jos vin romanite In rochite albe-albe. Nu le tace-un pic gurita: — Asta-i Nicu, Nicu, Nicu Din povestea lui taticu. u-si scap& ochii-n iarb& Si-i gaseste sus, in ramuri. O ureche-o ia in stinga, Alta-n dreapta o apuca. »Mamé draga, ce frumos e !* — Buna ziua, Niculija! Il opreste-o albastrita. Baraboii string din umeri: — Cine-i om&nasul, fato ? a2— Asta-i Nicu Paraleu. A ucis ast’ iarnd zmeul ! — Nicu? Bun biiat e Nicu! Calul popii di din barba Si-si boieste puigorii Cu un firicel de iarba. Cucul s-a mutat in fafa S& trezeasc4-n fund padurea ; Pas&rile merg cu Nicu, Florile pasesc pe laturi. Corovaticul isi duce Cugsma lui cea fuguiata, Macii sar de colo-colo Prin sulfine, sinziene Si s-aud de-aici cum sund Clopojeii in poiene. Mai, mai, mai, ce de-a padure! Dar baiatul nu se teme: Printre cugme verzi ba ice, Ba colo se vede cerul. Iaté urme de copite ; — Fat-Frumos, pai cine altul A trecut pe-aici cilare. Lui ii place, stiu eu bine, S& bea ap& din izvoare. Tata |-a vazut odata. Din p&durea asta tata isi alege fluieratul, Mama — florile din vetre, Miorita — clopojelul. De aici sa stii ca iese Curcubeul dupa ploaie. Rosul cred c&-i din cpsune, 43Galbenul din romanife, Verdele — acel din iarba $i din albastrite — albastrul. Oare unde-o fi acuma ? L-or fi impletind pe-aproape, C-au s& fie ploi degraba... Tropait de cai se-aude — Prin tunel, pe ling& Nicu, Urca drumul o caruja. Caii isi ciulesc urechea: wA, iau cintece si caii! Numai oistea, numai oistea Trece-ntinsa si fudula...“ Nu mai e, s-a dus caruta. Nicu a rimas in urma, C& ducea cu el p&durea. — Cu-cu! O pofi duce, Nicu? — Cum sa nu, c& eu sint mare! Pe la prinz fi iese-n capat, Dar pdurea nici s-auda, Nici s-audi s& rimiie Si o ia cu Niculifa Prin porumburi si prin griie. — Cu-cu! Esti bogat, mai Nicu, N-are nimenea in lume O pidure ca aceasta! Nicu fine drumu-acasa. E descult ? Nu e nimica, In papuci nu creste iarba, Iarba verde, iarbaé moale. Dac’ ar sti cd vin, bunica 44acum in cale, Ca s& vada ce bogat sint. Duc bunicai o padure! Lupii au fugit, fricosii, Iepuragii vin in urma! Pasarile zbor cu mine. Florile p&sesc alaturi — Sun, iata, clopoteii... Nu-i auzi? Iti dau de veste! Bund-hai, deschide poarta, Eu sint, Nicu Paraleu, MA intore dintr-o poveste ! SOLDATII LUI PINTILIE Cind a vazut ca are palarie, doi papuci si citeva slugi, Pintilie s-a pomenit imparat. — Hei, slugilor, deschideji portija! unde strigi imparatul Pintilie. Miinile imp&ratului ti dau onorul lui Pintilie si deschid larg portia. Pintilie iese din ograd& cu capul sus. — Acum, slugile mele, duceti-ma la iazul din Valea Ursului ! porun- ceste imparatul. Trop-trop o iau spre iaz picioarele lui Pintilie, lisind h&rfi in praful drumului, ca sa-si dea seama oamenii unde a plecat Maria Sa. Las& c& si imp&ratul avea obraz: seara se culca impreuna cu slu- gile sale. $i toate mergeau asa cum dorea imparatul, dar intr-o buna zi Degetul cel Gros de la Piciorul Drept s-a declarat in taina comandant. — Astia-s soldajeii mei! ar&td el la celelalte degete. Mie si-mi dati onorul ! Degetele, de, il ascultau, cA nu aveau incotro : era Degetul cel Gros. Numai Mezinul se punea in poard: — Mii Grosule, am s& te spun la impirat c4-I faci pe mai marele ! 45Comandantul se facea c&é nu-l aude, dar cum amurgea, ii spunea indata povestea Capra cu trei iezi ca si-1 adoarma. $i impdratul nu afla nimic. Comandantul, in schimb, nu dormea pina tirziu: facea tot felul de socoteli si planuri. Intr-o noapte a intrat in vorb& cu Degetul cel Gros de la Piciorul Sting gi l-a facut ajutorul séu. Acum avea o ceaté de noua soldati. A auzit una ca asta Piciorul Sting si dis-de-dimineaf& i-a pus o pie- dic& Piciorului Drept. Imp&ratul a mincat o trint4 de i-a s&rit coiful. Cind s-a sculat impratul de jos, comandant era de acum Grosu de la Piciorul Sting. A facut impdratul citiva pasi si Piciorul Drept i-a pus o piedicad Pi- ciorului Sting. Pintilie s-a dus iar de-a berbeleacul si habar nu avea ca i se sf&desc slugile. Azi asa, miine asa, numai cum n-a c&zut impdratul : si cu capul in jos, si cu picioarele in sus... Cind schiop&ta de un picior, cind de altul si avea 0 coroand de cucuie. Abia cind I-au vazut ci umbla cu capul legat, picioarele au facut pace pe trei zile: care se scoala mai dimineaj’ — acela comandi... Pintilie ins nu pricepea bob. Vroia s-o apuce la vale, picioarele il duceau la deal, o cirnea la stinga si se pomenea la dreapta... Totusi, cele trei zile imparatul a invatat a calari. Cine dacd nu soldafii lui il aburcau s& se urce in sa? Acolo Pintilie era in apele sale — picioarele calului il purtau intocmai pe unde ii trebuia. Cind a vazut c& nu cade de pe cal, imparatul si-a prins o medalie la piept. Cit despre soldati, nu le-a ingaduit macar un popas la iarba verde. S-au intristat soldafii lui Pintilie. Unde mai pui ca in papuci era in- tuneric : nici tu cintec de pas&re, nici tu fluturi, nici vint albastru... Ba il auzeau pe Grosu din Stinga, ba pe Cel din Dreapta. Atit. $i apoi imp&ratul se facea tot mai greu — in fiece zi isi adduga cite o medalie. Intr-o sear’, cum stiteau gramajoara, soldajii si-au adus aminte ca imparatul mai are si alte slugi — miinile. Le-au trezit si hai si-si dezlege sacul... Grosu din Dreapta le inchidea gura, Grosu din Stinga ii ameninja cu Siberia, dar soldatii ca soldatii — si-au spus tot necazul. Dis-de-dimineaja, pe cind imparatul era inc’ somnoros, miinile 46au luat papucii de urechi si i-au bigat in gura sobei. Cit nu i-a cdutat im- paratul —n-a dat de ei si a pornit-o descult prin imparatie. In ziua aceea soldatii nu |-au aburcat pe Pintilie in sa. Ei zburdau ca niste minji, de si-a pierdut imp&ratul toate medaliile prin iarba. BASMUL PLOPULUI Mititel, Cum sta-n ograda, I-a intrat in cap S@ creasca. Creste plopul. Ziua creste, Noaptea creste. Mai intii Ridicd fruntea Si in drum Mi se ifeste. Drumv-i place : Umbla-ncolo $i incoace... Cite vezi Pe drum, e-hei! Oameni mari Si mititei, Si masini De care vrei. Umbla drumul, Dar nici plopul Nu se lasé — Suie, suie La hogeagul De pe casa. 47Ploaia-I ploua : Pic, pic, pic... Plopul s-a facut Voinic. Vede-acum Ograda toata, Dar e Neastimparat — Vrea sa afle Ce e-n sat. Creste iara: Vede case In trei vai... lati scoala — Ce de-a baietasi Pe-acolo, mai! Creste plopul, lar creste. Intr-o zi Z&reste... lanuri La o margine De sat. Plopul Cum s-a mai mirat! El credea Cu capul lui Cum c& alté lume Nu-i, Peste tot Se-ntinde-un sat... Plopul Ce s-a mai mirat! 48Seara Pomii din ograda Mi se string Pe linga plop. Plopul iar O sa le spund Multe cite Le-a aflat. Luna-si suie Felinarul Tot mai sus, Pe cerul instelat... Visinii, Gutuii Merii Imi adorm tirziu Cu gindul: »la ce-i bine Sa fii Plop — Stil s& iesi Din sat !* COCOSTIRCII Si-au ales pentru cuib casa a doi batrini, care nu era cea mai fru- moasa din sat. $i batrinii erau corogiti. Copiii lor s-au facut mari gi s-au imprdstiat prin lume, ldsindu-i mamei obrazul plin de increfituri si doi ochi sa se uite spre poarta, iar tatei — o cusma de par alb in cap gi un bat in mina. Cind vedeau cocostircii stind intr-un picior pe acoperigul casei, parcd le venea inima la loc si casa li se parea plina. Cocostircii se puneau pe gospodirit si scoteau in fiecare primavara cite doi-trei pui... Seder Nanda 49Batrinii aveau o capra care scula casa cu noaptea in cap. Baba lua un sc&unel si mogneagul un scdiunel, se asezau unul de-o parte si altul de alt& parte a caprei gi incepeau s-o mulga. — Sculati, mi, mognegii au muls capra! le soptea mama cocostir- cilor. Baba punea laptele in ceaun si aprindea focul in cuptoras, iar puii priveau cum urca un drumugor de fum in cer. Apoi, cind aburea pe masu- $4 o mamiAliga cit un ou de cocostirc, mogsneagul le fécea semn cu mina : — Poftim la mas&, oaspefi de pe casi! Puii nu intelegeau vorba lui si rideau cu ciocurile. Mai cu broscufe, mai cu pestisori cresteau puii si se tot ifeau in ogra- da, si se mirau de ce poarté mogul pantaloni, si ce prinde baba cu calda- rea din fintina ? Cind se intorcea mama de la balt, puii 0 dédeau jos cu intrebirile, iar pe unde nu putea sa le raspunda, fag&duia ci o s&-l intrebe pe cocostirc, care stie multe tare, dar e mereu ocupat cu treburile balf Cum se lisa amurgul in cuib, mama le ingina un cintec de leagan, unde se spunea ca apa face pesti si broscufe numai atunci cind dorm co- costircii. Puii pe unde ii dideau crezare, pe unde nu, dar pind la urm& ldsau capul pe aripa mamei si indaté se facea dimineafa si rasirea un soare mare. Cind le-au crescut pene gi li s-a dezghejat mintea, mosneagul le-a facut un zmeu de hirtie cu o coad& pina la baltd. Puii au urmarit multa vreme cum se zb&tea zmeul in cer, iar noaptea au visat cd pot zbura. Mama le-a povestit ci pe cind ea era pui, mogul i-a facut un cocostirc urias de lemn, care trdieste gi acum, si le-a aratat fintina din ograda. — Cind voi creste, am s&-i pasc capra! a s&rit cu vorba puiul cel mare. — lar eu o s&-i sap cu ciocul un iaz in ograda si o si pun peste in el, a zis cel mijlociu. — Eu, a biiguit cel mic, eu... 0 sA va ajut vouad. Mama le-a netezit mojurile. Au trecut citeva zile si iaté cd intr-o seara tata le-a adus vestea cd il ia pe cel mai mare la baltd. Dis-de-dimineafa i-a dat citeva sfaturi, s-a indlfat apoi in aer si a facut trei cercuri in jurul casei. Puiul gi-a facut vint in urma tatei. Au poposit pe casa vecinului, pe urma pe casa altui 50vecin... $i tot asa pind au ajuns la balta. A doua zi tata I-a luat si pe cel mijlociu. Ramas in cuib, mezinul nu lua nimic in gurd, cit nu-l indemna mama. — Poate c& eu sint gisci, mama? De ce nu zbor cu frafii mei ? — Nu mai esti giscd, bre. O s&-fi vind gi tie vremea. $i vremea a venit peste noapte. Tata a pornit inainte cu frafii mai mari, iar in urma lor, cu mama, fil-fil, bitea din aripi puiul cel mic. Le-a placut balta. Poti si faci citi pasi vrei — pe un mal gi pe altul. Pofi s& prinzi o broasc& gi si-i dai drumul. Apoi ce de-a cocostirci sint aici! $i_bitlani, si rafe salbatice. Puiul cel mare strabatea in lung si in lat Tara Broastelor si-l facea pe grozavul. Cel mijlociu si-a gasit niste rude de pe tata si innopta in satul vecin. Pe socoteala celui mic a ramas gsi capra mosgului, si iazul pe care trebuia si-I sape in ograd& cu ciocul. Dar ce putea si facd micul decit s& se find de fusta mamei? Degraba zilele s-au facut reci spre seara, mogul din ograda s-a vir- fuit cu o cdciul&, iar broastele scoteau tot mai rar capul din apa. Cocostircii si-au luat ramas bun de la cuib si au coborit in lunca, unde aveau sa vind gi cei din satele vecine. Ba se arata unul, ba doi-trei deodatd si pind la prinz s-a adunat in luncd un cird intreg. Un cocostire batrin i-a numarat gi a zis ca-s tofi. Cind cocostircii si-au intors capetele spre {arile calde si erau gata s8-si intinda aripile ca s&-si ia zborul, mezinul a vazut in iarba o crengufa gia tresirit. A luat-o tot atunci in cioc i a zburat inapoi spre casa batrini- lor si i-a dat drumul linga cuptoras. Apoi a facut citeva rotocoale deasupra ograzii si a plecat sa-si ajunga cirdul. IEPURELE CARE BATE TOBA Din copilaria pictorului Igor VIERU Mama a pus coasa in spate si a iesit pe poarta, ca 0 vaduva ce era. Eu, fratele si sora, cit ulcelele de mari, am rimas gospodari acasa. Cit o fi cosit mama in ziua aceea, nu stiu: fin minte cd pe amurgite ne-a adus de la deal un pui de iepure. . 51Cum |-a prins, nu ma ajunge capul. Se vede ci mama era cu gindul la noi gi puiul i-a iesit singur in cale. Da noi bucurogi! Mai mult pe sub laiti umblam, unde fugea puiul, ca era salbatic. Cind s-a lasat frigul, -am urcat pe cuptor. Acolo cresteam noi, acolo crestea si iepurele. Cum intra cineva in cas&, de dup& horn se ifeau doua urechi: gi el vroia si vad& cine a venit. Se intimpla c& ne luam cu joaca gi uitam de dinsul. Dar el cind in- cepea a bate cu labufele in horn... Parcd batea toba. Nu alta, ii era dor de fuga. Asa a trecut iarna. Mama se bucura c& nu umbldm pe la s&nius s& rupem ciubotele : se-e-deam pe cuptor cu iepurele. Pai ca si alfi copii isi faceau treaba pe la noi ca s& vada puiul. Pind in primavar’ s-a facut ma-are. $i ne sfatuiam noi cu mama cum o sa-i dam drumul in cimp. Garantat c& intii o rupe de fuga, apoi se ridic& in doua picioare gi se uité lu-ung la noi O s& avem in cimp iepurele nostru. El ne era ca neam. $i 0 si aib& pui si numaidecit 0 s&-i aduc& in ospetie pe la casa noastra, ne mingiiam noi. Dar intr-o zi, iaca se deschide portifa si intra in ograd& mog Andrei Oloieru. — Am venit sa-] vad si eu, unde zice mogul. E-he, las’ cé-i bun! Cind a auzit ci vrem sa-i dim drumul, a luat-o pe mama la probo- zit: — laca daca nu-i cusma in casa asta ! Gata crescut sa-l lasi in drum ?! O s& te rid& tot satul cd nu te-a ajuns capul sa tai un... iepure! Dimineaya, cind m-am trezit, vid ci mama nu-si afld locul: — Am facut pozna, a oftat ea vinovata. Eu, fratele si sora ne-am lipit de mama si am izbucnit in plins. Pe masuja era carne de iepure, dar nu s-a atins nimeni de ea.. $i mama plingea cu noi. Dac& nu-i cusma la casa asta... In noaptea aceea n-am avut somn. Cind sa adorm, parca se facea ci iepurele bate toba in horn. Adic&, de ce dormi? Nu vezi ci vine mos Andrei ?! Scapa-ma!ISPRAVILE LUI GUGUTAPartea intii GUGUTA Iarna |-a gasit sub cusma, in satul Trei Iezi. I-a plicut matusii Ierne baiefelul. Au alergat tot atunci fulgusori din patru zari si-I vada gi I-au facut alb din cap pin’-n picioare — un omulet de z4pad’, numai ci de sub cusma iesea un nouras de fum. Fulgii credeau c& Gugufa face focul sub cusma... He, de unde s& stie ei cd nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguta? $i de ce si facd focul ? Cind si-a pus cusma in cap, a dat frigul afara. Dup& ce au mai gospodarit prin ograda, fulgii au chemat baiefelul la portija. Guguja s-a frecat la ochi: drumul nu era. S-a suit Gugufa pe portit’ si vad& dac& este cimpul. Cimpul sedea pe cimp si dealurile erau, dar s-au facut toate albe gi s-au tirit catre satul lui. — Oare de ce s-au gram&dit dealurile ling& sat? se intreab’ Gugu- {& A, m& tem c& vor sa ierneze aici... Gugufa si-a apasat cusma bucuros : — Iaca ce mult iarn& a venit la noi! lar fulgii, vazind nourasi de aburi deasupra porfii, tot mai credeau c& Guguji face focul sub cusmi... CUSMA LUI GUGUTA Tata i-a facut cusma mai mare ca s-o aiba gi la anul. — Cade peste ochi, tata. — D-apoi ridic-o, Gugufa, cA alta treaba n-ai in iarna asta. Hm! Gugufa n-are treaba ?! Om vedea cui ar fi si-i cad& cugma. 54A doua zi Gugufa se scoala cu noaptea in cap, iese in virful picioare- lor afaré si di mincare la oi. Cind a venit tata cu un snop de ciocleji, baiatul mergea cdlare pe berbec prin ocol. — Tu esti, bre? — A, buna dimineafa, tata! si i-a facut semn s& duca cioclejii la loc. De atunci Gugufa avea grija de oi. Dar in satul Trei Iezi se lasa tot mai mare ger. Oamenii ieseau din casa incotosmanafi, iar cind mergeau, parca aveau scripca la picioare.* Odat& Guguja venea de nu stiu unde. Pe ling’ moard iaca se i neste cu o fetija din clasa intii cu cartile subsuoara. Era vinata de frig. — DA sa le duc eu, araté Gugufa spre cArti. — Tu? il masoara fata cu ochii, dar, in loc si spuna ,,nu“, i le da, apoi isi vira miinile in mineci si haide-hai dup’ Guguté. Ramine in urma © cas&, dou’... Merge baiatul, dar un gind nu-i d& pace : ,,Dac& n-am gean- 18, isi zice, le pun sub cusma. O sé incapa si capul gi c&rtile astea din clasa intii*. Si Gugufa isi scoate cusma gi o intoarce cu gura in sus, dar vede fe- tifa si i se face incd o dat& mil& de dinsa. — Asa-i ci fi-e frig? — Olecufa, dirdiie fata. — $tii ce, pune cusma mea in cap! — Nu, Gugufa. Ai si ingheti tu. — Dac n-o iei, 0 las aici — si 0 asaz& pe z&pada. Scirf-scirf, se duc amindoi... Tremur& baiatul de frig, dar n-are in- cotro. Cusma ramine singura-singuricd in mijlocul drumului. Intoarce capul ba Gugufa, ba fata si vad dac& mai este acolo. Cusma, cind isi di seama ca stapinul o leapida, unde isi aduna toate puterile si, cind trage o dat& aer cu gura, se face mai mare. Atunci Gugufa da o fuga, o aduce pe umér i intra cu tot cu fata sub cusma. A dus fata acasa, i-a pus cartile pe horn, apoi si-a cAutat de interesul lui. De atunci baiatul rasirea ca din pamint la poarta scolii mai ales cind trebuia sa iasi clasa inti. De luni pind simbat& cusma a tot crescut. Acum inc&peau ase fete 55sub ea. Odat&, pe un viscol, a dus-o $i pe invajitoarea lor acasa. Cind raminea loc, lua si baieti. — M&i, ce cusma vine pe drum! ieseau pe la porfi cei din Trei Iezi. E cit un stog de fin, bre! Dupé ce impristia copiii pe la pragurile lor, cusma se faicea iar mica, s-o poaté pune Gugua in cui. Numai 0 data |-a facut de rusine. Cite nu-i fagdduia la poarta scolii gi cum n-o netezea Guguti — degeaba, cusma nu se facea mare. Era tocmai un ger c& a r&gusit clopofelul scolii, iar in satul Trei lezi nu auzeai un ciine hamaind. Abia ajuns in ograda, Gugufa si-a dat seama ce e la mijloc — uitase in dimineafa aceea si dea mincare la oi. ,,Poc !* isi trage atunci o sfirla in frunte, ca sA.tind minte ce are de facut. $i cusma nu-i mai facea mofturi. Intr-o zi mama i-a spus s& fac& focul in soba, dar Guguja unde bag& toata casa sub cusma gi s-a facut cald gi bine in odai. Si ce-i di in gind ? S& inc&lzeasc& gi ulifa! Dar cusma nu crestea tam-nisam. Gugufa a prins a hr&ni gi oile vecinilor... Acum toata ulita traia sub cusma lui. Un baiat din alt capat de sat hai sa-l ajute, cd erau oi si pe acolo. Cugma a crescut cit satul Trei Iezi de larga si inalt&, de-a umplut cerul. Omit parca nici n-a mai fost. Prin ograzi infloreau stinjeneii, liliacul... Jar cei din clasa intii au deschis fereastra scolii $i cintau cit ii tinea gura: Vine, vine primavara, Se asterne-n toatd fara... Numai ca in satul de sub cusm& ardeau limpile electrice si ziua-n amiaza mare. Lumea igi cduta de treaba. Claxonau masini sub cusmé, scirfiiau cumpenele fintinilor... — Dar pe unde are sa iasi fumul din sat ? a zis unul care taia lemne, s&-i coaci femeia varzari. Noaptea omul s-a urcat pe casi, a mai pus o scard gi a facut o gaurd in cusma. Cum era somnoros, gaura a iesit prea mare si a intrat frigul in sat. 56Dimineaja oamenii au dat afara de sub cusma un cird de ciori, apoi au strins cdciulile din sat, cd tot nu le trebuiau si au astupat cu ele mai toatA gaura aceea. In sat au rimas numai citeva ciciuli — pe capetele oamenilor care umblau la orag dupa covrigi, halva si cu alte treburi, ci dincolo de cusma uriasi a lui Guguj& era iarna in toi. DARUL Intr-o zi Guguf& s-a pomenit cA are sapte banufi. $i unde ii pune in cel mai adinc buzunar si nu umbla la ei trei zile, poate vor scoate puisori de bani. Cind colo, a gasit linga banii vechi numai o finta. Sora lui, Dica, i-a spus c& nici in buzunarul ei monedele nu fac puisori. lar buzunarul tatii nu era acasa. Batea la us, ins, 0 sirbatoare mare, de care e una pe an, cind tofi barbajii trebuie s4 facd daruri. Gugufa a fost primul dintre barbafii satului care a pornit dupa cum- paraturi. Cum iesea pe portita, bi-bi! un automobil pe drum. — Iii! se opreste omulequl. Am s&-i iau mamei o masin&, c& o dor picioarele cit umbla prin orgad&. Sofer o si fiu eu, d-apoi cine altul ?! Si o ia cu pasi mari spre magazin. Acolo da de o masina cit un papuc de-al lui de mare. Baiatul isi impinge cusma pe ceafa si intreaba: — Dar un automobil in care si incapa gi soferul nu avefi? — Nu, d& din cap vinzatoarea. »Aa, d-apoi ca nici n-ai putea s-o scofi din magazin, ca usa e strim- 1a...“, se intristeazd omuletul. Cind vede asa, Guguj cumpara un bumb. fi mai rdmasesera acolo niste banugi si a hot&rit si-i caute mamei o rochie, dar s4 fie numaidecit albastra, ci mama are ochi albastri. N-a gasit o rochie ca ochii mamei. Mai umbl& Gugut prin magazin, cd are bani. Iaca da de niste pantofi cu calciiul de-o jumatate de arsin. — fi iau. Am s-o fac pe mama mai inalt&, ca s& ajunga fra tabu- ret la fringhia cu albituri. 57A vrut sa-i cearé de la vinzdtoare. Cind colo, nu stia masura. S-a intors Gugufa intr-un suflet acasa si a cdutat un pantof vechi de-al mamei. — Nu-i bine, isi zice baiatul. Daca i-a crescut piciorul de atunci ?! Seara Gugufa a asteptat pind s-a culcat mama. $i unde ii spune el o poveste frumoas%, ca s-o adoarm& mai degraba. N-a trecut mult si mama a prins a picura... Alta daté Guguta s-ar fi gindit ce si faci cu bucata de poveste care i-a ramas in cap, dar acum nu-i ardea de asta. Sa fie bund fata de impa- rat sa-l astepte pe Fat-Frumos pind va avea timp Gugufa in alta seara sa spund povestea mai departe. Bajiatul a iesit in virful picioarelor din dormitor si s-a intors cu o bucaté de afd. Mama dormea. Cind a dat s&-i masoare piciorul, s-a miscat 0 mind de-a mamei. Gugu- {4 a luat-o incetinel in palmele lui si, leginind-o, ii cinta: Nani, nani, Mina mamei. Cum a adormit mina, Gugufa hai s& msoare piciorul mamei. Dege- tul cel mare a ridicat mirat cdpsorul, dar, somnoros cum era, n-a infeles ce se intimpla. A doua zi, dis-de-dimineaf&, vinztoarea di de Guguti in usa maga- zinului. Cind i-a m&surat cu afa, pantofii aceia erau numai buni pentru mama. Atunci a scos cei trei banufi si i-a pus pe tejghea. Asteapta, asteapta, dar vinzdtoarea nu-l ia in seama. Tuseste, se scarpina la o ureche, la alta, mai numard o dat& banufii, vinzdtoarea insd nu-i da pantofii Daca te-ai fi intimplat prin p&rtile acelea, |-ai fi intilnit negresit pe Gugufa iesind din sat. Haide-hai prin mijlocul drumului pina i s-a ascuns cusma fuguiatd dup& deal, ca s& ramin& acolo pind hit dupa-amiaza. Apoi l-au vazut oamenii coborind dealul cu un brat de ghiocei. Papu- cii i se facusera grei si cusma, de obosita si flaminda ce era, i se cli pe cap, dar Gugufi era mai voinic decit papucii si cusma. Si a dus baiatul ghioceii drept la magazit 58Intii i-a dat vinzdtoarei un buchet uite-asa de mare. Barbafii, care se aflau acolo, s-au ales si ei cu cite un ghiocel, ca in anul acela incd nu-i vazusera. Vinzatoarea ii tot netezea cugma lui Gugufa, iar satenii il laudau : — la uite, bre ! se mira un gospodar. Ai fost tocmai in Hirtop, a ? — thi, da din cap baiatul. — He, am sa i-l duc babei, se bucura mos Toader Putina. Daca te-o intreba, mai Guguf&, si-i spui c& am fost si eu cu tine. — Si eu, isi mingiie ghiocelul Victor Iepure. Gugufa a scos cei trei banufi si i-a numarat incd o dat’, dar vinza- toarea nu-si lua ochii de la ghiocei. Abia atunci baiatul si-a dat seama ca pantofii lui erau la Gheorghe Cucu subsuoara. Daca a vazut Gugufa ca nu-i merge, a oftat numai gi s-a intors necajit acasa. Inaintea lui mergeau fantog mos Toader Putin’, Gheorghe Cucu si Victor Iepure cu cite un ghiocel in mina. Soarele scip&ta spre apus, pe cer se adunau cirezi de nori... — O s& m scol miine inaintea mamei gi 0 sa-i aduc o cusma de ghiocei, incerca s& se aline Guguta. Dar citre sear a prins a fulgui. Cddeau niste fulgi mari, cum nu mai vazuse baiatul. Cind s-a innoptat de-a binelea, pamintul devenise alb-dalb. Gugufa a asteptat incd multé vreme la fereastra si stea ninsoarea, pind |-a gasit mama intr-un tirziu adormit, cu un bumb in mina. PLOAIA Trei nouragi se jucau de-a mijatca cu soarele. Unul il acoperea cu spatele gi ceilalti doi se ascundeau prin ungherele cerului. Soarele, una- doua, il prindea cu razele gi le ciufulea chica. Nourasilor le parea ru c& n-au si ei in cer o giread de paie, un s0- pron, ori macar o sublai{a, unde ar putea sa se ascunda ca lume: Dar iata ca i-a venit celui mai mic o idee nastrugnicd. Pe neprins de veste s-au apropiat unul de altul si s-au facut un singur nor mare, care a umplut tot cerul. 59Soarele, de ciuda, si-a scos cufitul de foc si a spintecat cerul in doua. Pe crapatura aceasta a inceput a curge ploaia. Mulfi dintre cei de pe pamint s-au speriat de norul urias, de cufitul soarelui si de ploaie. Cocogul a sfatuit gainele si se ascunda in poiata, ca vine gi el indata. Pasaruicile au coborit din virfuri de copaci mai la dos, sub frunze, si-si fineau ciocurile strins lipite, nu cumva sa le ias& cintecul si s& afle ploaia unde-s ele. Un fluture s-a tirit sub un brusture urit si se gindea, cu frica in sin, cum s& iasd pe urma de aici ca s& nu-l ridd florile. Dar ce sa mai zicem de fluture, dacd mamele din Trei Iezi si ele aler- gau s& string& cAmasile de pe fringhii, inchideau ferestrele, chemau fetifele in casa... Numai unul Guguj% a rimas la poart4 s& intimpine picdturile de ploaie. Stropii firiiau pe lingd urechile lui si se infigeau in drum. Gugutai a prins doi in palme: — Prostufilor, voi credefi cd aici e semanat griul? Si a inceput sa cinte: Vijitele Prin nuiele, Cotcodaci Prin copaci ! Stropii au strins din umeri i ce mai gind i-a venit lui Guguta! $i-a suflecat pantalonii, a iegit in fruntea ploii gi le-a strigat picdturi- lor: — Dupa mine! Ploaia de primavara, cum avea picioare lungi, de ce s& mai stea pe ginduri? A pornit-o tot o fugi in urma bdiefasului. Dar ploaia era ma-a-re gi nu incdpea pe drum. Se strecura prin ogra- zi, pasea gardurile, sdrea casele. Oamenii lasau cimpul si alergau in sat care cu sacul pe cap, care asa, veneau pe jos, in cdrute, cu masinile si numai unul Guguja tinea drumul indar&t cu ploaia dupa dinsul. Picdturile strengare il muscau de urechi si de nas, i se virau dupa git, dar Gugufa si-si puna mintea cu niste gigilici? 60A cotit pe ling’ moar, a scos ploaia din sat si a bagat-o intr-un lan de griu cu piciorusele subjirele ca ale ploii. Ploaia s-a tot dus prin griu, iar bdiatul s-a intors cu hdinufele ude in Sat... Cind a ajuns acasi, mamele deschideau ferestrele, c&4 peste ograda lui Gugu rasarise curcubeul. Cocosul se cifirase pe poietic si chitea cum s& se urce pe curcubeu s&-i tragd un cucurigu de si-I auda gainile de pe tot globul. O TAINA Cind toate raqustele de pe ulifa se fac rafe, iar cocosii cei tineri incep a cinta pe sub ferestre si harbujii din cimp vin in sat, inseamnd ca se apro- pie ziua lui Guguta. O s&ptamina intreaga caii fi stau nead&paji — baiatul n-are vreme. Mestereste steaguri si le inaljé pe gard, pe sarai, pe casi — si stie toat& lumea c& vine ziua lui Guguta. Bunica vede din celalalt cap&t de sat steagurile si apare dis-de-di- mineafa in prag si-i aduce o poala de toate celea, si-I trage de urechi, si-i doreste ani de cei lungi si frumosi pind la virf. Vin gi alti oameni si tofi il sfdtuiesc pe Gugufd s& creasci mare si voinic, cA fara are nevoie de baiefi ca dinsul. Cind aude de fara, Guguj isi prinde sabia de lemn la sold. $i, pentru ca e baiat de treaba, mama il ia de ziua lui in oras. Mai intii se duc pe la piafi. Mama scoate niste oud de vinzare, iar Guguf& fine fantos un cocosel adevarat, care te ciupeste dac& vrea. Oamenii din piaja se tot invirtesc pe ling’ Gugua si-l iscodesc cit vrea pe cocosel. Un om cu ochelari il ia si-l cumpaneste in mind, altul ii caut& creasta, iar o femeie ii sufld in pene. Macar cineva sa intrebe : — Mai baiejele, dar porumbacul tau cinta ? — L-am auzit cu urechile mele, i-ar fi raspuns Guguja. Aceia se duc gi-] impresoara alfi oameni, de parc au pierdut un cocosel in brate la Guguta. Baiatului ii vine un gind s4-i dea drumul sd zboare pe deasupra pietii unde I-or duce ochii. 61— Iti platesc cit ai zis, mai ficd! ii arata banii o femeie. — Nu-l mai dau! pune Guguf& nasul in jos si-si stringe cocoselul la subsuoara. Abia c&tre sfirsitul piefii i l-a vindut unui marinar, care i-a fagaduit ca n-o sa-l taie. Cu banii cistigati, mama I-a tuns pe Gugufa la frizerie, i-a cumpa- rat din oras un covrig cu mac, o pereche de pantaloni de baic& si |-a dus la muzeu. Dintr-un autobuz de pasageri, care fineau drumul spre sat, Gugut era cel mai de seamd om: ducea copiilor din Trei Iezi o taina. Ajuns acas&, imbr&c& pantalonii de baicd si sun& cornul. Peste o clipd-doua s-au adunat tofi prietenii lui de pe ulija. Care calari pe befe de rasarité gi cu parul zburlit a cavalerie, care cu binocluri in min& gi cu doud luminari verzui sub nas... Guguta i-a dus in fundul gr&dinii si a pus-o pe surioara Ini de pazi ling’ gard, s4 nu se strecoare vreun spion. Apoi s-a urcat pe un copicel de visin: — Cine a venit acum la mine in gradin&, a inceput Guguta, 0 si afle o taind. Dar sa va fineti limba dupa dinfi, c& altfel vi dim afara din cavalerie. s-au dat aproape de copacelul de visin si au cascat o gura cit cusma lui Gugufa! — Voi stiti cocosul meu cel porumbac ? — Il stim, s-au auzit citeva voci. — De azi inainte 0 s4 cAlitoreasc’ pe Marea Neagra si o s& trezeasci in fiecare dimineafa corabiile. — Ura-a-a! au ridicat copii o zarvi cum mu s-a aflat demult pe ulifa. Gugufa a s&rit triumfator din copac gi cei adunati I-au ales coman- dantul lor de cavalerie. Cind a venit seara gi s-au intors pe la casele lor, incd multé vreme nu puteau adormi — se tot gindeau baietii ce noroc a mai avut pe lumea asta porumbacul lui Guguja. 62MOS PAZNIC Are ce are Gugua cu poarta. fi place sa iasi la drum mai ales toamna, cind coboard in sat carele cu struguri. Gugujd le numird pind i se termina aritmetica, dar vin si vin alte care gi baiatul se incurca. Ce bine ar fi s& se strice vreun car cu struguri in poarta lui Guguta! Dar boii trec pe ling& ograda lui cu coarnele in frunte gi duc carele la crama, unde stau cladite gramezi de butoaie. Mai toamna trecuté Gugutd credea ca boii aduc struguri din {arile calde. Acum ii vine a ride cum de i-a trasnit prin cap una ca asta. Ce, boul e bondar sa calatoreasca in jarile calde ? Se vede cé acum un an el era mic de tot. $i apoi via e aproape de sat. A fost cu tatufa la stropit frunze- le. Dac vrea, poate si se ducd si acum. Mare lucru! O iei pe urmele carelor. $i Gugufa a pornit-o, ins nu pe urmele carelor, ci prin hudifa, de-a dreptul. Cind trecea pe ling& ogrzile unde sint ciini, vira bul prin gard si ciinii sreau muljumifi cd au la cine hamiai... La marginea satului Gugufa a gasit un deal cu struguri albi. S-a uitat la stinga, a intors capul in dreapta — nu se vedea nimeni. — Este cineva in vie ? a intrebat intii incet, apoi mai tare Guguta. Nu i-a r&spuns nimeni, decit a zburat un vinderel pe ling& urechi. — De la cine s& cer un ciorchine de poama ? a strigat cit a putut baiatul. Iaragi tacere. Gugu{a putea sa intre, la urma urmei, in vie, dar i s-a parut cA nu-i interesant s furi struguri cind nu-i pazeste nimeni. A mai mers Guguja pe cele doua picioare si a dat de un deal cu struguri rosii. $i pe c&rare, si-n vie — nimeni. Se vede ci oamenii culeg in alt& parte. Dar strugurii rosii lui Guguf fi plac tare. Ce-i de facut ? Cit e sd-si aleagd un ciorchine gi si-I rupd cu mina lui? Trebuie sa se invefe a rupe struguri, cd o s&-i prind& bine cind va creste mare! Acum cfuta pe la tufe un ciorchine mai potrivit si a uitat s& mai in- trebe o data daca este cineva in vie. Cind a chitit ciorchinele si a intins minuja s&-I apuce de codij&, a vazut de cealalt& parte a tufei doud ciubo- te, in ele o pereche de pantaloni, mai sus 0 cimasi, doud mustifi si o puscd pe umar. 63— Mos Paznic! a inlemnit Gugufé cu mina intins’. — Asa ne-a fost vorba, bre! Al cui esti? s-au aplecat mustatile. — Al mamei, a murmurat Gugufa cu ochii la arma. In loc s&-l aresteze, cum se astepta baiatul, Mos Paznic I-a mingiiat pe cap, a scos pusca de pe umar si i-a intins-o: Tine-o, sd-mi fac o figara. Baiatul nu-si credea ochilor, dar a apucat pusca cu amindoua miinile : — Acum, ia, daca ar veni vreun tilhar ! Mog Paznic a fumat in voie o tigar&, inci una, dar tilharul n-a venit. Dupi ce s-a siturat de fumat, Mos Paznic i-a aratat lui Guguja unde sint niste ciorchini rosii cit cirlanii de mari, a pus pusca pe umér gi s-a facut nevazut. TOBOSARUL Pe ulija lui Guguja s-a nascut o fata. Toji vorbesc ci 0 s-o cheme Liliana. Mama fetei, de bucurie, nu stinge toaté noaptea lumina din ferestre. Tatal ei, nenea Mihai, de cind s-a nascut Liliana, ii stringe pe tofi baiefii de pe drum si-i duce cu c&rufa, iar lui Guguf& i-a dat voie s& mine caii prin centrul satului. Dupi ce l-a palit norocul acesta, Gugufa si-a facut treaba pe la mama Lilianei s& vad4 cum aratd o fata nou-nascuta. Liliana gedea in leagan si se uita cu ochii, Mama ei a spus c& fata stie si sa rid prin somn... O bunica de-a Lilianei impletea colaci, alté bunicd scotea din cuptor prajituri in forma de crai nou. Se pregateau de cumetrie. Nenea Mihai era dus in sat si caute muzicanfi. Guguta n-a stat s-i incurce pe cei mari. Intre casa lui si a lui nenea Mihai era un gard si Gugufa, cit ai zice unu, l-a sdrit si s-a pomenit acasa. A c&utat caietul unde fi desenase pe tofi copii de pe ulifa. Acum trebuia s-o picteze in caiet si pe Liliana. $i, cum stdtea Gugufa in cerdac cu un creion in mina si chitea de- asupra foii s-o fac& pe Liliana cu fafa spre casa lui, in clipa aceea se des- chide portifa si apare lingd cerdac nenea Mihai. — MAi Gugufa, tu stii si bati toba? 64— O bat, nene Mihai. — Am o fata, bre, si vreau sa cinte desearé muzica la casa mea. Cutreier de dimineaté drumurile si nu gasesc muzicanfi. Toti is prinsi pe la nunti. Am tocmit un baietan cu acordeonul, dar toba este ce este. — Dac n-are cine, vin s-o bat eu, nene Mihai. Numai c& n-am toba. — S& fie intr-un ceas bun, Gugufaé! Toba gisesc eu. De la Guguja nenea Mihai s-a dus la vaduva lui Crefuleac gi a cerut toba pentru o seara. Femeia a coborit-o din pod si nenea Mihai a umflat-o in spate, aducind-o acasa. Pe la asfintitul soarelui Guguta era in ograda lui nenea Mihai. A venit si baietanul cu acordeonul. Se uita cu invidie la toba. Guguja i-a spus c& o s&-i dea si lui si bata toba, dar mai la urma. Au pornit muzica. Acordeonul se auzea numai pind la poarta, iar toba bubuia de-a sculat tot satul in picioare. Demult n-a cintat toba aceas- ta! De cind a murit Toader Cretuleac... $i, cit a stat toba in pod, n-a fugit nici un cintec dintr-insa. — Ia ascult&, bre ! se opreau satenii pe drum. Toba lui Toader Cre- juleac. Oare cine-o bate? Grozava tobi! $i oamenii curgeau girld spre casa Lilianei, iar nenea Mihai nu dovedea s& intimpine oaspefii la poarti. Gugufa si baietanul cu acordeo- nul le cintau margul si oamenii ziceau, scofindu-si palriile : — Traiascé muzica! A venit si vaduva lui Crefuleac s& asculte toba. Cum intrau musafirii in ograda lui nenea Mihai, nu mai puteau sd stea cu picioarele lipite de pamint, se prindeau in joc si siltau, si se invir- teau, si tropaiau doi cite doi pind ajungeau leoarca de apa si-l rugau pe Gugufa si ingdduie oleaca. Guguy’, dacd vedea asa, le intra in voie. Apoi, cind se apuca iar de batut toba, se leginau pomii din imprejurimi, pas&rile isi trezeau puii de prin cuiburi si-I asculte pe Guguja! S&tenii o luau cu jocul de la inceput si s-a incins o veselie in casa Lilianei c& a ras&rit luna si s-au aprins toate stelele pe cer. In seara aceea erau trei nunti in satul Trei Iezi. Mai bateau tobele trei tobosari batrini, dar ce folos, c&é toba lui Guguj4 bubuia mai tare! Cind a luat seama nenea Mihai, nu mai inc&peau musafirii in ograda. O parte jucau in drum. 5 Spiion Vanes vk 65Au venit cei trei miri la nenea Mihai s4 imprumute oameni pentru nunfile lor, dar Gugut& a pornit un cintec nou gi au intrat gi mirii in joc. Miresele au asteptat cit au asteptat si, daci au vazut ci nu-s mirii, au lepdat nunfile si au apucat-o spre casa Lilianei. Cind I-au vazut pe Gugujé batind toba lui Toader Cretuleac, s-au prins gi ele in hora. In urma mireselor au sosit si muzicantii de la cele trei nungi in frunte cu trei tobosari batrini. Cind a vazut Guguji ca au venit atitia muzicanti s&-i cinte Lilia- nei, i-a dat baiatului cu acordeonul sa bat& toba, iar el s-a dus la culca- re, ca era tirziu. Oamenii i-au umplut cusma cu bomboane, iar vaduva lui Crejuleac i-a spus ci din noaptea asta toba o si ramin& a lui Gu- guta. SCOALA LUI GUGUTA De la o vreme Guguf& nu se vede prin ograda’. Umbla prin sat pe la baiefii mai mari si caut& c&rfi din cele cu care te duci la scoala. Pind la urma s-a ales cu patru c&rfi de citire’si una de astronomie. Apoi a trecut pe la vdru-siu si a imprumutat ghiozdanul. Seara, in ajun de intii septembrie, unde sun& cornul si iaca apar la poarta lui trei gigilici de pe ulija. Gugufa le-a spus cd de miine s&-si caute alt tovaras de joac&. In semn de bun ramas, la unul cu un pistrui pe nas i-a d&ruit arcul, la altul — un zmeu si morisca de pe casa, iar lui Irofte i-a dat voie s4 adape caii tatii si si mearg& calare pe Roibu. S-a culcat devreme, dar nu putea adormi: hamaia ciinele. Daca ii fura Mos Ene ghiozdanul peste noapte ? Gugufa a iesit afara si l-a dezle- gat pe Tarzan. Dimineaja a gisit ghiozdanul Ia locul lui. Ciinele s-a luptat toat& noaptea cu Mos Ene si acum dormea dus pe prispa. Guguf si-a spalat amindoud urechile. Apoi a imbracat costumul cel nou, a rupt din grédina o floare si un-doi, un-doi cu ghiozdanul in spate la scoala. — Dacé ai o carte, umbli in clasa inti, dac&é ai doud — intr-a doua, 66isi face socoteala pe drum Gugu&. E-he-he, pe cifi i-am intrecut eu! Cind s intre in scoal&, iaca gi directorul. — Guguta? face ochi mari directorul. Pai esti cit ghiozdanul, bre ! Pind la clasa intii mai trebuie s4 cresti de-o cusm&. Ei, daca ai venit, ride omul pe sub mustdfi, du-te si maninc& harbuji la lotul scolii. Guguti mai c& n-a intrat in pamint de rusine, c& era in scoala un sat de copii. Unde s-a mai aflat una ca asta ?! Directorul n-are nici o carte in min& si ramine in scoala, dar Gugui, cu ghiozdan cu tot, nu-i bun decit si manince ia acolo niste harbuji 7! — Ii art eu! se intoarce Gugufa cu capul in jos acasa. Ghiozdanul |-a bagat in cdsufa lui Tarzan. Apoi ia toporul din suré si se duce cu pagi mari spre casa directorului. »lii! Gugufa o sa-i strice casa !“, s-a speriat toporul. Dar baiatul cu gindul lui: »Chiar acum chem ciinele in drum si-i tai coada. Las’ sa-l ridi oame- nii pe director !* Inc& de departe Gugufa striga : — Nia, Buchet! Ciinele, cunoscindu-l, vine tot o fuga si se gudura la picioarele lui. Cind s& ridice toporul, Gugufa se razgindeste. Stie ce-o si-i facd lui Buchet. Poc ! ii di un bobirnac drept in frunte, tocmai cind trecea o fe- meie pe drum gi hai cu toporul pe umar inapoi spre casa. Directorul a auzit cé Guguja e suparat foc gi a venit la el cu un clopo- fel in mind si se impace. A adus vorba directorul si pe colo, si pe dincolo, dar baiatul nu se indupleca si gata. — Ma&i Guguta, zice directorul si pune clopotelul pe masa, dar da- c& ji dau voie s& suni la pauzd din clopofelul asta? — Nu mi impac. — Stii ce ? Cind va fi serbare, s& vii si tu. Vrei s4 spui o poezie pe scena coli? — Nu. Cum a venit directorul, asa a si plecat, cu clopojelul in mina. Gugufa I-a cdutat pe taicd-sdu, care nu-si vedea capul de treburi. — Tata, fa-mi o scoala in ograda. Tata se scarpina la timpla: — 0 scoala, a? Ei, dac& e s-o fac, pai si aibi macar doua etaje... 7Dar iaca n-am macara gi Balfii nu-s peste drum! — Inti f-mi o banca, nu se lasdé Guguta. — O banci, da, se lumineaza tata. Dup& o s&ptimind iaca o aduce mesterul si o pun in livada. Cum auzea clopofelul scolii, Gugufa isi lua palaria de pe cap, se aseza in banca gi isi facea lectiile. Cind prindea cu urechea: ,,Un-doi? Stin- gul !*, iegea din banca si mergea cu pas cadenjat incolo si incoace. Daca scoala cinta, Guguja batea toba in tact... Dar copiii vecinilor se zgiiau prin gard. Cit n-ar fi dat si stea si ei in banca asta ! Numai ce aud intr-o zi din gura lui Gugut ca, dac& au straie noi si c&rfi, pot veni cite unul la scoala lui. Vestea despre banca lui Guguta s-a dus din ulifa in ulit&. Satenii, de, se bucurau : degraba o s4 mai ias4 un om invafat din satul lor. Cine trecea pe drum numaidecit intorcea capul s4-i vada banca, ba unii intrau chiar in livada si cereau voie s& se aseze linga baiat. Intr-o zi, pe cind Gugufa era in pauza, numai iaca gi directorul des- chide portija si vada si el cum e in banca lui Gugufa. — Aa, poftiti! ii face loc baiatul. Dar mai intii mincafi un mar din livada noastra ! CINTARUL Cind a fost Gugufa in oras, a vazut pe la colfuri de strazi cintare. Linga fiecare cintar sedea cite un mogneag imbracat in halat alb si cin- tarea oamenii care mergeau pe strada. Pe drum spre casi Guguta si-a amintit c au gi ei un cintar in sopron. A doua zi, cum a plecat tata si mama la lucru, Gugufa a tirit cu su- rioara lui cintarul la poartd. In loc de halat, a imbracat o cdmasa alba si i-a dat drumul peste pantaloni. Nu-i ajungeau greutitile si surioara lui si-a desc&ljat pantofiorii si a mai scos si un cuib de cartofi. Apoi Gugut’ a scris pe o foaie cifra 4, a desenat alituri un ban si a prins foaia de cintar. Totul era aproape asa ca la oras, numai ci nu venea nimeni s& se cintéreasca. Oamenii isi cdutau de drum care incotro. Gugufa a schimbat 68cifra patru in trei. Nici acum nu se apropia nimeni de cintar. Dacd a vazut aga, baiatul a coborit pretul la un ban. Un om a intors capul spre cintar parca sa spuna ceva, dar s-a razgindit si a plecat mai departe. Gugutd a scos foaia cu totul de pe cintar si acum iesea ca-i cintareste pe sdteni de- geaba. Nu venea ins& nimeni. Atunci surioara lui a adus o poala de mere si una de prasade pentru cei care se vor cintari. Mere la barbati, prasade la femei. Dar oamenii ramineau neinduplecati. Au venit numai copiii de pe ulifa, si-au adus cugmele si le-au cintarit si au mincat toate merele si prisadele. Pe la amiaza trecea cu caruta pe drumul de linga poarta un prieten de-al lui Guguta. A oprit si vada ce se mai aude. Aflind necazul lui Guguta, i-a zis: — Las& cd te inv&t eu ce s& faci. Pune cintarul in c&ruja sA te reped in cimp, la arie. Acolo sint oameni cita frunza gi iarba. La arie au dat cintarul jos. Oameni erau mulfi, nu-i vorba, si priete- nul lui, cSrufagul, a pus cuvint pentru Guguti, dar sitenii isi vedeau de lucru si Gugufa statea ca si la poarta, singur cuc linga cintar. A gasit la arie si greutati adevarate, dar degeaba... Abia spre sear, cind era gata si-si pun& cAmasa in pantaloni gi s-o intind& spre casi, ldsind cintarul in plata cucului pe virful dealului, se desprinde dintre oameni unul, lon Cumpana, cu fafa inrouraté de su- doare gi zice: — Hai, cintareste-ma pe mine, mai baiete ! si s-a urcat omul pe cin- tar. Lui Gugufa i s-au aprins doua luminife in ochi de bucurie. Pune baia- tul greutifile una peste alta, scoate creionul de dup& ureche si socoate greutatea lui nenea Ion Cumpana. — Atita ai, nene, ii zice Guguja. — Ba nu, zimbeste in mustafé Ion Cumpana. Gugufa scoate alt creion, unul chimic si numara cu el kilogramele, dar ii iese tot atita. — Asa e, nene. — Nu-i dreapté socoteala ta, baiete. Cintareste si sacul asta cu griu — si unde umflé gospodarul sacul gsi-l pune pe cintar. Guguja adauga si kilogramele sacului. — Atita ai, nene Ioane. 69— Ba nu, mai baiete. Cintareste si vraful asta de griu. Gugu{a a pus cintarul sa joace pina s-a lasat amurgul de-a binelea. Noroc cd s-a aprins o lampa electric’ deasupra capului. Scria cu un creion si cu altul. Cind a terminat, lon Cumpana ii zice : — Bravo! Dar s& cintdresti si vraful de colo — si de griu de sapte ori mai mare. Gugufa n-a zis nu. Ion Cumpénd i-a dat un cintar mai mare si doi oameni sa-I ajute. O siptimin& a ramas Gugut& in cimp. Surioara lui ii ducea la arie mincare, creioane si in fiecare zi cite un caiet nou de arit- meticd. Un om st&tea ling& Gugufa si-i ascujea toatd vremea creioanele. In a opta zi au apropiat de cintarit si vraful cel mare. Dar Ion Cumpa- na, incretind fruntea, a zis c& nici acum socoteala nu e dreapta. I-a mai dat un om lui Gugufa gi un cintar incd mai mare gi i-a aratat niste movile de p&pusoi pind la cer. Dup ce le-au pus pe cintar, au trecut la movilele de rasirit’, pe urm& au coborit in sat la crama sa cint&reasc& si strugurii. In miezul toamnei Gugufa si-a pus intr-un geamantan caietele de aritmeticd si s-a dus la cel mai batrin invajator din satul Trei Iezi. Inva- {Atorul i-a dat pe timp de o sdptémina toata clasa a treia. Au adunat si au inmultit baietii si fetele dintr-a treia cifrele lui Gugu- {4 pina li s-a terminat cerneala in cdlimari si a iesit un numér cit un tren de lung. Gugufa le-a spus ca le-ar mai da el de socotit, dar n-a putut sa cinta- reascd griul semanat in aratura, strugurii pe care i-au mincat copiii, boabele ciugulite de pisari si cite altele. Apoi I-a cdutat pe Ion Cumpana sa-i arate numarul cel lung cit un tren: — Mata, nene Ioane, si-a ridicat Gugufa ochii din caiet, cintaresti o suté de mii de puduri. — Ei, asa mai merge, si-a netezit lon Cumpand mustafa si a addugat : lar tu, mai Gugut’, s&-mi cresti mare. O s iasi din tine bun scolar. araté un vrafPOVESTEA LUI GUGUTA CU MOSII CRACIUNI Mosii Craciuni au fara lor, unde tremura norii de frig. De acolo vine iarna. Soare n-au, ca soarele e la noi. Au pe cer numai o bucata de luna gi citeva stele. In tara aceea sint Mosi Crdciuni de care vrei — gi batrini, si tineri, si baiefei de Mogi Craciuni. Mama lor, Matusa Iarna, ii scoate asa: imprastie farimituri pe jos si pune deasupra cite o caciulé. Din fiecare farimitur4, pind dimineaja, iese cite un Mog Criiciun mititel de-a dreptul cu ciciula in cap. Matusa Iarna ii fine in casa trei zile si-i hraneste numai cu fulgu- sori pind le cresc sub nas mustafi si barba alba. Apoi le di drumul pe afar s& se facd mari gi scoate alti. Mosii Craciuni cei mititei cu barba si mustafi umbla prin oméat, se dau la vale cu s&niufa, zvirl cu caciulile dupa ursii albi. Cei care rimin acasi fac ling& ferestre pipusi de zipada pentru mama lor. A doua zi se duc tofi la scoal& cilare pe pui de cerb. La scoala invafa toate limbile si drumurile. Ei n-au tabla — scriu pe un troian de zdpada. Mogii mai batrini lucreaza la fabrica de jucarii. Fabrica lor n-are acoperis, si nu le fie prea cald. Aproape de Anul Nou, cind se ridic& pe la dinsii zipada cit casa, Mosii Craciuni cei mari incarca jucdriile in desagi si incalecé pe cerbi. Cerbii isi croiesc drum prin padure cu coarnele. Mosii Craciuni nu se tem de nimeni, c& lupii sint ciinii lor. Merg, merg prin p&dure, pind ajung la o ferma de cai albi cu ochii mari-mari, care vid drumul si noaptea. Leapada aici cerbii, inhama caii albi la sanii si-i mind cu barba unii la rsarit, alfii la apus, ori la miazéizi prin sate si orage, si le ducd la copii de toate. Dupa ce imprastie in lume Anul Nou gi isi degarta desagii si invaja de la copii cintece si poezii, Mosii Craciuni se intorc iar in fara lor, unde tremura norii de frig, ci au pe cer numai o bucata de lund si citeva stele. nIsi spun unul altuia poezii, prind a mesteri din nou jucdrii si scriu pe troiene numele copiilor care ii asteapta si vind la anul. URATORII Cind a ramas pind la Anul Nou un miine si doi de poimiine, Pomul de Iarna a deschis usa gi a intrat inaintea tatii in casa. Doinita a batut din palme cintindu-i: lata-ai pasit peste prag, Bradule verde si drag. Tu o sé-mi fii fratior, Bradule, brad, bradisor ! Cum au simfit ci bradul e in casa, tot felul de pasaruici, veverite cu nuci in gura, fluturi cu cdpsune-n spate s-au urcat sus, in ramurile lui. Doinita le tot ajuta: O sa te-mbrac cum doresti, Dar sé rémii la feresti. Tu o sa-mi fii fratior, Bradule, brad, brédisor. S-au urcat in brad si Mos Craciun si Alba ca Zapada... Apoi s-au aprins luminitele si Pomul de Iarna cu Doinija erau gata de Anul Nou. Dar Anul Nou nu vine asa. Lui ii place si aud pe la case zurgalai si strigdte: ,,Hai, haaii !* In seara de ajun mama scotea prAjiturile din cuptor, iar Doinita s-a cuibarit la fereastra. $i Pomul de Iarna se uita intr-acolo. Devale, in sat, résunau zurgalaii. »,Anul Nou trebuie si fie pe-aproape, isi zise copila. Unde o auzi zur- galai, acolo are si se ducd Anul Nou... De-ar veni macar Gugufi cu uratul.* nDar pe carare nu se arata nimeni. S-a posomorit Doinija si Bradul a clipit din luminite. »Daca tata gi-a facut casa in padure... Prin sat Gugufa nu se teme, iezul nopfii au sarutat-o mama, tata, unchiul, i-au pus darul in brafe si i-au dat de grija si creascé mare. Au sarutat-o, insd n-au strigat: ,,Hai, hai!, n-au sunat din zurgalai! $i copila s-a dus iar la geam: ,,Dac& tata a facut casa in padure...“ Far’ zibavi a venit Mos Ene si a luat-o de la fereastri. Cind i-a inchis mogul ochii, in urma lui — trop-trop — au sosit si urdtorii. Era si Gugua printre ei. Aveau niste talingi cit cusmele, iar coada buhaiului era aproape cit Gugufi de lunga. — Hei, mog padurar, primifi uratorii? a intrebat Gugufa. — Primim, primim! a raspuns tata. Si, cind s-au pus biietii pe urat, zing’neau ferestrele si se cutremura casa: Seara asta din ia seard Tare-i bund si usoard. Cu trei fire de métasd Bine v-am gasit la masa! Si cu trei de busuioc Bine v-am gasit pe loc! lar cind strigau : Ta mai, indemnati, mai ! Hai, héadii... Doinifa sarea in sus de bucurie, c& si-a palit de citeva ori capul de marginea ferestrei, dar n-avea cind s-o doara. Acum nu-i parea rau ca tata si-a facut casa in padure. — Sculafi, c-i Anul Nou ! a trezit Mos Craciun vietafile din Pomul de Iarna. Afara a inceput a ninge. Auzind de sus zurgalaii, veneau fulgi cita frunza cité iarba s& asculte uratura. Iaca omatul din padure e pind la genunchii baiefilor, dar ei se string roaté si nu se dau dusi. 73OmAtul s-a inalfat pina la briu, dar urdtorii erau tot la fereastra. A prins a ninge cu fulgi cit manusile Doinifei si omatul a ingropat baiefii pind la subsuori, dar ei cum fluturau asa fluturau din talingi. Daci a vazut Doinifa cd omatul ajunge pind la barbia uratorilor, iar lui Guguy& i se vede numai virful cusmei, a imbracat in fuga paltonul, a pus mina pe o lopata si i-a scos din omat. Au urat baiefii toati noaptea. Fiica padurarului a rimas cu dingii afara s& strige ,,Hai, hadii!", iar in locul ei la geam sedea tata, mama, unchiul si Pomul de Iarnd, care n-a pus gean& pe geand in noaptea aceea. Dimineafa, cum s-a trezit, Doinita a alergat la geam. Din toate partile © semanau fulgii. lar un fulg, leganindu-se, ii cinta: SG traiesti, sd infloresti, Ca un mar pe la feresti! Pui de Soare, pui de Stea — Doind, Doind, sora-mea ! Uite-n jur citi fratiori Ti-au venit la sarbatori I Au seménat fereastra, prispa, casa, ograda, padurea, pind au inal- bit totul in jur. Era dimineaja Anului Nou. Si a iesit fiica padurarului cu o poala de nuci gi prajituri s& le imparta seminatorilor, dar fulgii nu aveau buzunare si n-au luat nucile si praji turile. I-au mulfumit Doinifei, au fluturat din cusmele dalbe si s-au dus pe la alte case, ca-s atit de multe in satul de sub p&dure... DATORIA LUI GUGUTA Guguj& a mai trebaluit pe afara, apoi si-a adus aminte ci e dator lui varu-séu cu un ban. — Miine-i Anul Nou gi poate ci oamenii n-au parale in casa. Ia si ma reped pina la varu-meu. 74Mama nu era in odaie. Guguja a cusut banujul in cdptuseala cusmei, si-a luat pistolul s& nu dea peste el hofii, a pus fotografia mamei in buzu- nar, si-a ridicat gulerul la palton si a luat-o spre satul vecin, unde traia varu-sau. Pe drum parc& era un facut. fl ajungea din urma ba o sanie, ba o magina si se oprea in dreptul lui. O fi simtit oamenii c& baiatul are parale. — M& duc pe jos, le raspundea Gugut%. Nu de alta, dar vreau sé incerc ciubotele, ca-s noi. Cind s-a vazut la podul de peste Raut, avea jumatate de cale. I s-a facut dor de mama gi baiatul a scos fotografia ei. — Saraca mami, o cdina Guguta. A suflat apoi in miini si hai mai departe. Omatul nu avea ce face gi scirfiia sub picioare. L-au mai ajuns vreo dou& camioane, dar Guguta le-a spus soferilor c& dealu-i mare gi-o si fie greu pentru masini. Mai bine l-or lua cind s-a intoarce inapoi. In satul lui varu-siu copiii umblau cu uratul. Gugufa si-a dat cugma pe ceafi. — Oare si-mi cumpar de banuful asta o talanga si s& ajung la varu- meu cu o prajind de colaci in spate ? Dintr-o ograda au iesit un baiat si o fetifa cu un clopot pe bat. — Ce sd ma pun eu cu dingii! si-a coborit Gugufé cusma pe frunte. Alde mine umbla cu uratul noaptea. In urma s-a auzit clopotul la o cas si Guguj4, oprindu-se, si-a dat iar cusma pe ceafa. lata si ur&torii din dosul portitei. Credeau c& omuletul de sub cugma © si-i roage s&-l primeascd in ceat’, dar Gugu{i unde le spune : i-ma, mai, pe mine. — Aici, in drum? — Aici, ca eu is din alt sat. — Noi in drum nu uram, a dat si se porneascd baiatul, dar fata s-a uitat in jur si a spus: — Apoi mata, bade, intra in ograda asta si te-om ura. Din trei pasi Guguja a fost in ograda. — Cu voie sé vi uram? a pocnit baiatul din bici. — Cu voie! a dat Gugufa din cap si fata a inceput: 75— S-a sculat badea Vasile Intr-o joi dimineaja, S-a dus la arat, la semdnat. Scoatefti coldcelul Ca-ngheaja baietelul. Hai, hdii ! La anul si la mulfi ani! — Cine-i banarul? a intrebat Gugufa. Baiatul a scos pieptul inainte si Guguf i-a intins banutul. In loc de colac le-a dat pistolul, cé nu mai avea nevoie de el. Baiefasul si fetifa erau bucurosi nevoie mare. Guguja le-a spus sA vind si la anul cu uratul si a pornit-o spre casa. La vdru-séu nu mai avea cu ce s& se duca. O sa-i intoarcd datoria alti data. Pe drum inapoi nu I-a ajuns nici o masina... CIZMARU) Pe uliga lui Guguya era un om care avea o casi de copii. Cum incepea a fulgui, de voie de nevoie omul lua ciocanul, acul si aja, calapoade mai mari si mai mici si se apuca de facut ciubote. Cind isprivea 0 pereche, iesea din ograda o urma de sanie. Apoi lua miasura de pe alte picioare... Acul umbla toaté ziua cu ata in coada, seara se trezea ciocanul si pind la mijlocul siptiminii mai rasdrea o pereche de ciubote in casa. Erau cu tureatca inalt&, si nu intre omatul. Din ograd& disparea inc& o sanie. Omul isi netezea mustaile si cduta alte calapoade. Pina ispravea a treia pereche de ciubote, se stricau primele. Omul isi cumpara ochelari, ii punea acului 0 coadd mai groasi si lua iar ciocanul. — Boc! Boc! Boc! se auzea toata nopticica. Dimineaja picioarele se ascundeau in ciubote si o porneau care in- cotro. Omul nu iesea iarna din casa. Copiii aduceau de foc, duceau la moa- 6r, gospodareau prin ograda, pe urma trageau sania de af&. Care erau cit ciubotele inotau prin om&t pind devale, la dimbul lui Axinte, ceilalti se incumetau s& treacd Rdutul si se urcau tocmai pe Dealul Morilor. Seara ciocanul se punea iar pe lucru. Unde nu mai avea ce drege, omul facea ciubote noi cu tureatca si mai inalta. Femeia il certa. Mai-mai s& hraneasc4 focul cu saniile. — Lasa-le, bre. Asta-i a copilului! 0 potolea omul, punindu-si ochelarii pe nas. Casa adormea. ,,Boc! Boc !“, cinta ciocanul. Fulgii cddeau somno- rosi din cer si uneori se ifea pe fereastra cite-o pasdre ratacita si-i parea rau c& n-au gi ele un cizmar in copac sa le facé ghetute. De la o vreme insa au incetat sa se strice ciubotele. Omul le cauta dimineafa, le ciocneste — ciubotele is bune de incaltat. — Ia sa vad, poate s-o fi mintuit iarna in Trei Iezi? se da omul la fereastra. OmAtul era pind la genunchi... Dacd nu mai avea ce drege, omul s-a apucat si-si fac lui o pereche de ciubote. Le facea de iznoava, in voie. Intr-o noapte, cind s-a aciuat in pat, aude: — Boc! Boc! — Mai, stiu c4 nu s-a pornit ciocanul singur, aprinde omul lumina. Ciocanul dormea cu capul pe un calapod. Omul se culcd si aude iar: — Boc! Boc! Omul se scarpin& in cap gi isi pune ciocanul sub pernd. Ciocanul tace cit tace si deodata: — Boc! Boc! Mosul se imbracé gi se uitd afard. In casa lui Guguja arde lumina. Omul cauta clanfa, iese in prag si o ia drept spre casa lui Gugufa. Se uitd cu un ochi pe fereastré: baiatul cel mic al lui impreund cu Gugufa sed gsi cum bat asa bat finte in talpile ciubotelor, care de la o vreme nu se mai stricd. — lata ce-i la mijloc! si-a netezit omul mustatile si s-a intors la perna care il astepta. Dimineata femeia |-a certat ca iar nu s-a odihnit. A auzit ciocanul pind tirziu. Omul a zimbit cu infeles si a pus af& in coada acului. 7CEASUL De-o bucat& de vreme Guguta se di pe ling’ taicd-siu cum il vede mai fara griji: — Tata, cind vor ramine oleacd de minute in ceasul tau si-i vrea s& scapi de el, si mi-l dai mie s&-I arunc. Tata i-a mingtiat p&rul si Guguyé a rimas imp&cat. Trece o zi, trece o siptamina’ — tata nu-i da ceasul s&-l azvirle. Gu- guj igi leag& o curelusi la mind si se bag& in ochii tatii sear& si dimineafa : spun cit e ceasul? se uiti Gugufa la curelusa. Tata isi cauté de treaba. Ceasul tatii sta mai mult sub mineca. Intr-o zi Guguya il vede pe bunel c& se uitd la soare. — Ce faci, bunele? il intreabé Guguya. — Potrivesc cit e vremea. — Asta e ceasul tau, bunele ? — Asta-i. Gugufa il compar cu al tatii gi gaseste cA ceasul bunelului e mai bun. S& tragi un ciocan in ceasul tatii, nu ramine nici un minut intr-insul. In ceasul bunelului au batut cu tunul la r&zboi gi tot nu s-a stricat. Lumineaza gi incdlzeste. Apoi la ceasul asta se pricep si pasarile si cai. Umbla si umbla, nici ceasornicar nu-fi trebuie. Intr-atita i-a placut ceasul bunelului, cé Guguf& s-a intors acasa si a aruncat curelusa cit colo. Intr-o seara, pe cind ceasul bunelului era dus la culcare, Guguta l-a mai intrebat o data pe tata dacd n-au ramas multe minute in ceas si daca nu-i trebuie un baiat ca s& i-] arunce. {n loc de rAspuns, tata a dat mineca intr-o parte si a spus cit e ora fix. — Dar ceasul bunelului e mai mare peste toate ceasurile, nu se da batut Gugufa. Ceasornicarul, cind I-a dres pe al tau, tot dupa ceasul bune- lului I-a pus. — Bravo! I-a luat tata in braje. Sa stii cd-i dau ceasul. Lui Guguja ii pirea grozav de rau cf si-a aruncat curelusa. S-a dus tot o fug& s-o caute. N-a vrut sd-l puna sub minec&. Pind hat tirziu a stat cu ceasul la ureche. Daca i se termina minutele noaptea ?! 8A doua zi, dis-de-dimineaja, Guguji umbla din cas in cas& cu ceasul in palma. Aici batea la usa, acolo striga la poarta. Pe unii fi gasea cu perna sub cap, pe alfii foindu-se prin ograda ori scofind apa din fintina. In ci- teva minute a aflat tot satul cit e ora inainte de a rasari ceasul cel mare al bunelului. TOIAGUL Era ziua bunelului. Mama lui Gugufa i-a daruit o cdmasa, tata niste cipici, surioara flori, iar Gugut4 un toiag. Florile bunelul le-a asezat in vaza, cdmasa in lad, cipicii sub laita, iar pe Gugufa I-a strins in brate si i-a [Sudat toiagul in fel si chip. Pind si la mas bunelul a pus toiagul ling’ dinsul. Tata nu stia cum s& aduc& vorba despre cipici si se uita mereu inspre laif& si-l intreba pe bunel dacd nu-i e frig la picioare, dar bunelul tot le arata toiagul si s-a asezat la masa fata in faji cu Guguya. In seara aceea Guguja nu putea adormi. Se temea c& bunelul 0 s& se plimbe toat& noaptea cu toiagul si pind dimineafa o sd-i road& capatul. In zori Gugua a gisit un inel de fier si a alergat spre casa bunelului. Pe drum intreba oamenii daca n-au vazut un bunel cu toiag. Oamenii ridicau din umeri. Inima lui Gugufa se facea tot mai mic: oare ce-a ramas din toiagul bunelului ? Bunelul de-abia se sculase si umbla prin cas& in cdmaga de la mama si cipicii tatii. Toiagul sedea dup& us. Guguta i-a pipait capatul — I-o fi dat in gind bunelului cd am s& aduc un inel. Nici nu l-a atins de pamint! — Bunele, imi pare ca ji s-au terminat chibriturile, zice Guguta cu n&dejdea c& bunelul se va duce la magazin gi el o s& incerce toiagul. Nu cumva sa fie prea greu cu inelul de fier. Bunelul insa I-a trimis pe Guguti dup chibrituri. Dupi citeva zile Gugu4 a venit iar si vada toiagul si a adus un inel de guma. Toiagul statea tot acolo. — Bine ca ai venit, se bucura bunelul. Azi facem stina. $i l-a luat pe Gugufa tocmai in Hirtop. 19Guguj4 umbla ca un sfredel. Prima daté vedea cum se injgheaba o stina. Ba jinea parii, ba scinduri. Strunga au potrivit-o dupd Gugufa, c& oile erau la pascut. Apoi ciobanul i-a dat o strachind de zar si un linguroi de lemn. A trecut vara. C’masa de la mama s-a decolorat, cipicii tatii rupt. Numai toiagul statea degeaba. Intr-o zi bunelul |-a imbiat pe Gugut& la iarmaroc. N-aveau nimica de vindut. Bunelul voia sa-i intilneascd pe oamenii din alte sate, si mai stea @& vorba. Lui Guguja i-a cumparat o inghefata, si aiba si el ce face. Baiatul a mai prins putere gi l-a apucat pe bunel.strins de mina, cumva bunelul s& se rataéceasca intr-atita lume. Cind se intorceau de la iarmaroc, Gugu{a si-a luat inima in dingi : — Bunele, atita ai ldudat atunci toiagul si-] ii dupa usa. Bunelul i-a tras palaria pe ochi gi l-a batut pe umar: — Tu esti toiagul bunelului, Guguta! MARIA SA GUGUTA Mama i-a dat lui Gugufa gradul de capitan, tata il socotea ia aco un soldat de rind: Dimineaa ii tragea perdelele s doarm’, iar seara ii aducea piin de la iepure. M&nincé Guguja azi piine de la iepure, maninca miine, pina intr- noapte isi leagd mina de piciorul tatii si dimineata sare din pat odata c soarele. Si-a pus de-ale gurii in traista, dar tata I-a luat numai pind la poart Ce si caute unul ca Gugufa in cimp? Baiatul insi ia seama ca insusi taicd-sdu, indepartindu-se de casi se face tot mai mic. Alearga in sat. Acelasi lucru se intimpl& cu tofi oamenii din Trei lez 80MaturitoritPe la marginea satului erau cit surioara lui, apoi cit papucii ei, pe urma cit un fir de mac. Guguja pe linga ei era un urias si ajunge el mai marele satului. I s-a adus un minz la scara. Picii din sat curgeau girlé la Guguf cu tot felul de treburi. — Maria ta, imi picurd in casa si am nevoie de niste foi de ardezie. — Méria ta, da-mi o caruja si duc la moara. Gugufa n-a zis nu. Cum isi pune treburile la cale, incaleci minzul si o porneste prin imparajie. In poarta ii iese in cale un copilag plingind : — Maria ta Guguté, am pierdut o raja. Gugufa fluier& de trei ori si apar trei cavaleristi far& cai. — Vedeti ce-i cu raja omului. Cautafi-o in ripa. Minzul o ia la pas prin sat. Maria sa Gugufa era fara sabie, fara straja. Vazind c& din hogeagul unei case iese fum, Gugu{& opreste minzul si bate la poarta. Din casa iese o fetiti cu sort in bfiu si minecile suflecate. — Ce umbli cu focul? ii araté Guguji hogeagul. — Maria ta, zice fata, trebuie s& fac de mincare pentru p&ringi, ci iaca soarele-i sus si cimpu-i cine stie unde. — Spune-le ci Maria sa Gugufa le doreste poftd mare. Pe alt drum Gugufa da de un bdiefel cu cusma in cap gi incotogma- nat intr-o cogeamite pufoaicd, in plind vara. — Maria ta, isi scoate baiefelul cusma, am auzit ca din fintinad se vad stelele ziua-n amiaza mare. Lasd-ma sa cura o fintina. — Pune-fi cusma in cap. Fintinile se curaja in zi de sirbatoare. Cavaleristii au gasit raja si au trecut de la un capat de sat la alt capat cu portretul lui Guguta in bat. La curte il astepta pe Gugufa un cavalerist cu o pusca de soc: — Maria ta, n-am cilti pentru cartuge. Gugufa ii da un loc in ograda Mariei sale si, cit s-a odihnit minzul, au si sem&nat un strat de cinepa. — O s& avem cartuse pentru tot anul! se ldudau cavaleristii. Pe la chindie Maria sa a plecat in luncd la o vinatoare de fluturi. Unii fluturi, ca si ajunga la curte, se bagau de bunavoie sub palaria Mariei sale. 1 Seldon Vane, vot 81Gugufa punea cavaleristii fara cai si-i alunge pe acesti fluturi din imp&ratie. Multe treburi a mai avut Guguta in ziulica aceea. Catre seard, Maria sa, obosit de-a binelea, a iesit la marginea satului Trei Iezi. Oamenii se intorceau din cimp pe toate drumurile. {nti erau cit niste spice, pe urma cit ciocdlaii de papusoi, apoi cit tufele de patlagele, pe urma cit tufele de vie, iar Maria sa Guguya, stind pe loc, se facea tot mai mic, pind |-au luat oamenii de mina gi l-au dus acasa. COSASUL — N-ai uitat cutea, Guguta ? l-a intrebat tata cind ieseau pe portifa. Cutea... De ce nu-i di coasa ? Cind merge un om cu coasa in spinare, ai ce vedea, dar cine se uita la acela care duce ulciorul si cutea? I se parea atunci ca-i mai mic decit ulciorul din mina. Tata isi ctuta de drum, Guguja venea din urma, de parca era cineva nevazut in cimp si-l tragea de-o ata. Pe drum a luat apa de la fintina din Saraturi. In luncd tata s-a incins cu un briu si a pornit brazda. Din iarba sa- reau inaintea coasei cirduri de calul-popii, zburau buburuze, fluturasi si alte gize speriate. Cintecul coasei ba se departa, ba se apropia. Uneori tata ii facea semn si baiatul venea tot o fuga cu ulciorul si cutea. De fiecare data credea ca tata a obosit si, uite, o sd-i dea coasa, si scoata el brazda la capat. Tata muia cutea in apa, ascufea coasa si Gugufa raminea cu buza fripta. Cind ducea cutea prin sat, lumea putea s4 creada ca, de fapt, Guguta coseste, iar tata ii ajuté numai si ducd coasa la cimp. Gugufa nu s-ar fi pus de pricina. II lua pe tata cu vorba, incerca si-l imbuneze. Dac& vedea ca-i degeaba, nitam-nisam ii intra un spin in picior. Acuma tata il lua pe Gugufa cu vorba, ii scotea spinul, dar sd-i dea coasa nici pomeneala. Chiar de sub picioarele tatii a zburat o prepelifa... La amiazi au cautat ce le-a pus mama in traista. Gugufa a mincat zdravan, ca si poata trage coasa, apoi i-a facut 82tatii umbra gi l-a sfatuit sa doarma, sa-si mai traga sufletul. — Buna vorba ! l-a ldudat tata, dar, inainte de a se culca, a scos coasa din coada ei. Gugufa a inghitit gilusca. De ciudad s-a dus la izvor s&-i aducd tatii un ulcior de ap& rece. Cind s-a intors, in miinile tatei fluiera coasa. Las’ c& are s& vorbeasc& cu fierarul sd-i fac& gi lui o coas& gi o si vind s& coseasc4 noaptea, pe lund. S4 vedem ce-o zice tata dimineafa... — lepure, maaai! aude glasul tatii. Guguf4 a rémas cu gura cdscata: tata stirnise un pui de iepure si unde leap&d& coasa si d&-i drumul dup& dinsul. Iepurele fuga, tata fuga, iepurele dupa dimb, tata in urma lui. — Are si-I prind, c& tata are picioare lungi! a inchis gura Guguja si a alergat la coasd. N-a uitat si scuipe in palme gi cind i-a facut vint... A doua oar a mers bine. Pe urma iar a infipt-o in pamint. Cind s-a intors tata, Guguja cum tragea aga tragea coasa. A cosit vreo zece fire de iarb&! Pind seara a strins un brat de mierea-ursului, coada mielului si a cintat toate cintecele pe care le stia. Seara Guguja mergea inainte cu ulciorul si cutea, tata venea in urma cu coasa. De intilnea un copil pe drum il ospata cu ochiul-boului, mierea-ursu- lui si coada-mielului. Cit despre iepure, n-a spus nim&nui c& era un pui gi tata n-a putut sa-l prinda. POZNA De cind a aruncat Gugu{a un bulgare in gdina matusii Ioana, satul nu mai ride. Oamenii umbl& cu nasul in jos, suparafi. Nu ride satul de atunci si pace. Nici mama lui Guguta. Matusa a taiat demult gaina, dar sa- tul nu poate uita bulgarele acela. Gugufa a tinjit cit a tinjit si s-a sdturat si tot stea cu gura inchisa. Umbla din casa in casa: " 3— Cu cine sa rid, a? Oameni ridicd din umeri si isi cauta de treaba. Intilneste in cale gaini, rafe, curci. Ce sa le faci dacd neamul asta cu coada nu poate ride ? Cascd gura numai atunci cind m&ninca ori beau api... Baiatul ajunge la casa lui mos Luca. Mog Luca nv-i ca alfii... I-a dat acum un an o harbuzoaica ! Bate Guguta in poarta. Scirfiie usa de la tinda si rasare in prag cusma lui mos Luca. — Ce-i, Guguta? — Vreau s& rid, mos Luca, si n-am cu cine. — Tu nu vezi cd n-a rasarit incd soarele ? Cum sa rid pe nemincate ? Si unde se asazi mogul pe prag si asteaptd si rasara soarele. Dar soarele se codeste. Guguja n-are de gind s& sprijine poarta lui mog Luca. Porneste mai departe. O ajunge pe m&tusa Tudora. — Matusa, ajutaé-ma sa rid. — Stai, puisor, sé duc vaca la cireada. Si o mind cu o varguta. Guguja cirneste pe o hudita. Se vad acolo niste oameni sipind o fin- tind. De-o saptémina sapa. Scot numai pamint. Baiatul se las& in pirostrii si se ifeste in fintin’. Oamenii de pe fund sint mititei, cit cusma lui. Curind © s& ajungi in America si de api nu mai dau. — Hai s& ridem! se-aude de sus. — Ia pune mina pe dinsul ! unde se repede la Guguj4 un om din cei care scoteau pamintul cu virtejul. Gugufa s-a intors abatut acasé. Cum si impace lumea ? ,,Am si ma vir in horn, ma fac negru gi ies in sat, se gindea baiatul. Oamenii o sa rida gi o s4 le treacd ciuda. Nu. Ma imbrac in rochia mamei si umblu asa pe drum.“ Dar un gind ii spune: — Au sa te fugdreascad iar oamenii! Gugufi nu-si afla loc. De-a-mpicioarelea nu-i venea un gind mai acatarii. Atunci s-a asezat pe prisp&. Nici atita. Abia cind s-a catarat pe gard a gasit cum sa impace oamenii. Da o fugd degraba in sat, dar nu afla pe nimeni in ogrzi. Iese in cimp. Dincolo de iaz vede un tractor pe marginea drumului. Tractoristul, 84dup’ ce s-a odihnit pe un bulgare de pamint, se apucd iar de manivela, necajit cA nu poate porni motorul. — Buna ziua, nene Isai. — A, tu esti? — Nene, ia cint&-i un cintecel. — De unde te-ai mai luat si tu cu cintecul ? — laca asta: Un pai, Un susai, Hai, tractorule, ce stai? N-are timp nenea Isai! Omul prinde a ride, dar tractorul : ,,hur-hur-hur !“ si o ia singur din loc. Nenea Isai il ajunge din urmd, sare din mers pe tractor si-i face din mina lui Guguy’. Pe dealul din Saraturi baiatul vede niste mosnegi prasind intr-o vie. Sapele sint mari, mognegii isi sterg cu minecile sudoarea de pe fafa. Cel de colo e mos Luca. — Mosule, zice Gugufa, dar eu stiu ce vrea sapa matale. — Bre, iar te fii de sotii 7! Baiatul cere sapa de la mos Luca, ii mingiie coada si prinde a cinta : — Mie una, Tie doud — $i-fi mai dau si-o coadé noud ! — Ha-ha-ha! se lumineazi mognegii. Dar sapele, cind aud ca o s4 aibi coad4 noua, sar din miini si unde prind a da din barba, prasind singure. Mosnegii il bat pe umar pe Gugufa. Apoi, vazind cé nu mai au ce face in cimp, s-au luat de miini si s-au dus voiosi acasa. Gugufa ? O ia gi el cu pasi mari spre cas&. Cine-| intilnea,didea mina cu dinsul. wlaca asa, isi zice baiatul. Las oamenii si se bucure.“ Dar, cind a intrat in sat, a apucat-o pe alt drum, ca sa nu treacd pe lingd casa matusii Ioana. 85SCRINCIOBUL LUI GUGUTA Mult a umblat Gugufa si-si faci un scrinciob. Mai intii voia sa-I pun pe doi stilpi de telefon, dar firul era prea subfire. S-o mai rupe si or curge toate vorbele oamenilor in ograda lui Guguta. Veneau copiii si se dea in scrinciob si lui Guguta ii crapa obrazul de rusine. Tata nu avea timp si-i bata doi pari in pamint, dar nici Gugujé nu mai putea astepta, cd cine se da la batrineje in scrinciob ? Trece o zi-doud si Gugufa nu mai pomeneste de scrinciob. Ai casei credeau ca biiatul s-o fi luat cu altele. Intr-o dup’-amiazi mama il caut& cu luminarea, dar Gugufi parc& intrase in pimint. Tata a luat cildrile si hai si ude p&tligelele. Cind a terminat, hop si Gugufa. — Unde umbli? prinde sa-l certe mama. — Am udat cu tata gradina. Tata isi cauta miinile : parcd are numai doua caldari. $i unde intoar- ce doi ochi cu tot cu sprincene spre Guguja: ‘ — Mai, tu... Simbata pe searé Gugufa iar dispare. Mama il cautd, mama il strigad. Vecina isi uda florile. — Nu I-ai vazut, cumetra Olicd ? Cumetra ridicd din umeri. S-a mai aplecat de citeva ori cumpana fintinii si, cind a intrat vecina in casa, iati ci apare si Guguja. Mama il ia la rost. — Am udat florile cu tanti Olica, se apara Guguta. — Las’ ca vine tat-tu diseara. Seara tata a venit cu carufa gi a oprit caii la fintind, si-i adape. Mama, cu Gugu{a de mind, a iegit inaintea tatii si i se plingd. Cind se uitd, baiatul nu-i. Abia cind s-a pornit cdrufa, Gugufa a rasarit lingad fundatoarea din urma. — Zi ce ai de zis, a desfacut mama miinile. — Am adapat caii cu tata. Parinjii s-au uitat unul la altul. ‘A doua zi mama avea de gind si ude vrejurile de pepeni $i si-] duc& apoi pe Gugufa la doctor. 86Cari mama o cildare de api, cari dou’ si deodata zareste niste pietre sub zidul de ling fintind. Ridicd ochii. In cogul de la coada cumpe- nei parc este nu gtiu cine. Cind se di mai aproape, Guguff al ei scoate capul. — Aici imi erai. Coboara-te chiar acum! — Nu, c& am de udat pepenii. Tata i-a facut pind in sear& un scrinciob, dar se dadeau in el mai mult prietenii lui Guguy3. Mai cauta un scrinciob s& te ridice atit de sus ca cel de la cumpéna fintinii! CUTITASUL LUI GUGUTA Ursul a venit la izvor cu un stiubei subsuoara. O cdprioara i-a’ facut loc s{ bea ap&, apoi |-a intrebat : — Altceva ce mai faci, Mos Martin ? — Iaca mi-am cumpirat radio. M-am deprins cu dinsul si nu pot fara muzica. C&prioara a intins urechea s& prind& un capit de cintec si cind colo aude un zguduit de pamint. Tot atunci din desig rasare o buburuz& clare pe un iepure. — O veste, Mos Martin! striga buburuza. Am primit o telegrama de la cioc&nitoare. In p&dure a intrat Guguya! — Singur? era.cit pe ce s& trinteasci ursul radioul de pamint, ci de ce nu i-a dat de stire la vreme. — Singur, Mos Martin, dar are cutitas! $i intreaba de tine. Ursul a rupt-o la fuga cu tot cu radio. — De-o fi s’ mor, macar si ma ingroape cu muzica, gifiia Mog Martin. Vestea despre cufitasul lui Guguja a sculat padurea in picioare. Veve- rifele isi trageau perdelele la scorburi, vulpea s-a bagat cu coada cu tot in vizuina bursucului, lupul s-a infundat in niste mardcinisuri si se chinuia s-si aminteasci dacd nu cumva era din Trei Iezi oaia aceea pe care a mincat-o deunazi ?... — GUGUTA INAINTEAZA SPRE INIMA PADURII! sosi alt& telegrama. 87Tocmai acolo era ascunsa vulpea. Tusti din vizuina bursucului si o ia spre cringul de tei. — M-am jurat cd n-am s& mai m&ninc in zi de vineri gaini cu gitul gol ! Si labele astea is bune, m-au dus taman la poiat ! se tinguia cumetra. — GUGUTA A COTIT-O SPRE VALEA CERBULUI! veni o telegram noua. — Valeleu! a urlat lupul iegind din m&rdcinig si apucind-o unde il ducea ochiul sting, cdci de dreptul era chior. — Ma§car ursul are radio, bodoganea lupul. Eu traiesc ca in vechime si iaca o patimesc degeaba. — GUGUTA COBOARA LA COTUL IAZULUI! vesti a patra tele- grama. Aici se oplosiseri Mos Martin si vulpea, care, vazindu-se la strim- toare, a intrat in slujba la Mos Martin si-i ducea acum radioul in spate... Mare tambalau a mai fost in ziua aceea in padure. Trosneau vreas- curile de tresreau puii in cuiburi si intrebau : — Nu cumva e razboi, mama? C8atre seara, cu blana flocaita si sufletul la gura, Mos Martin a trimis cuvint : — Cine, ma rog, e Gugufa, cum arata el si din ce impusc& cutitul lui? Doua ciocanitoare, care au dat sfoara in padure, se tavaleau de ris. Guguj% demult nu mai era in codru. $i-a ales baiatul o creanga pentru fluier si a plecat inc& de la prinz acas& si dea apa la closca cu pui. MACAHONUL Intr-o dimineaji mama il scoali pe Gugu{d cu somnul in ochi: — Du-te, dragul mamei, pind la nanu Simion si cere macahonul. Am ales niste simin{a de hlandan, ca lui tat-tu i-a abatut s4-i fac lapte de buhai. Gugufa sontic-sontic printre case. Ulija lui nanu Simion e cine stie unde. A mers prin tot satul si, cind i-a ramas numai sa deschida portifa 88lui nanu-sau, si-a pus miinile in cap. Tot cu gindul la laptele de buhai, a uitat si le dea oamenilor buna dimineata. Guguf& se intoarce ca din pusc&, ajunge un om din urmé gi-i di bund dimineaja, dar pe ceilalti ia-i de unde nv-s. Tl intreaba pe agronom unde s-au dus oamenii la lucru si o porneste glont intr-acolo. Pe un deal da de citiva s&teni la pragit sfecla de zahar, pe alt deal — la cules tutun. Gugufii ii iscodeste dac& I-au vazut cind trecea prin sat. Unii nu fineau minte sd-1 fi vazut si Guguta le dadea buna dimineaga la tofi. Oamenii, si ei il intreaba ce vint I-a adus. Gugufd le spune c& a venit si-i mai ajute oleacd si ici cere 0 sapa, dincolo o pestelc’ pentru frunze de tutun, in livad’ imprumut& o scar& s& culeaga caise. Celor care treceau cu masina ori in cdrufa, Guguta le flutura de departe palaria. Cind il apucd foamea, boc, boc ! in us& si di buna ziua la bucataria tractoristilor, apoi bea o cand de apa gi isi lungeste pasul spre arie. Multi barbafi erau acolo, dar baiatul a dat mina cu tofi si pe deasupra a umplut o herghelie de saci cu griu cit Gugu{a de mari, pe urma a coborit la cresc&toria de gaini de pe malul iazului. Le-a dat buna seara femeilor si le-a ajutat la numaratul oudlor. A ajuns acasi noaptea. Era mort de oboseali, dar bun-bucuros de parcd ar fi cistigat un razboi. Mama il ia la rost din prag: — Unde-i macahonul, Gugua ? Gugufa face ochii bulbuc gi o rupe la fuga spre casa lui nanu Simion. SPARGATORUL DE NUCI Fara Guguya nu se culegeau nucile in satul Trei Iezi. Guguti se c&fira unde nu ajungea cea mai lung prajind. Cine avea cite un copac mai inalt tot la tatal lui Gugufa venea. — F& bine, cumetre, si di-mi baiatul, ca altfel mi le fura cioroii. Tji dau nucile in parte. Si curgeau girli nucile in casa omului. 89De la o vreme tata lua nuci numai din cele lunguiefe. Trosneau gi scirfiiau usile seara si dimineaja, iarnad si vara de atita nucaraie. Tata cra in spate, la lemnar, cind o usd, cind alta. $i vindea omul inea din pod ca s& le dreagi. Nu le aducea bine acasa si se bagau alte nuci in crapatura usilor. Cind vedea tata in pragul toamnei c& nucile prind a lepada coaja si oamenii o s&-i bat& iar in poartd, isi lua fiul cu binisorul : — Bre Gugufa, poate te doare vreun picior ? — Mi-a trecut, tata. Si se cdfara inc mai sus decit anul trecut si iar zuruiau nucile in ograda omului... Bucuros c& o s& aiba si anul asta de lucru, I-a luat si lemnarul pe Guguj’ la batut nuci. Tat&l lui Gugu{& umbla cu fruntea in sus si nasul in jos. $i au prins a trosni iar usile si lemnarul isi freca palmel Intr-o zi fierarul satului n-avea de lucru gi se plimba pe drum. Auzind cum piriiau usile, a intrat in casa omului. — P&i si vi fac un sp&rgator de nuci? — Asta-i, a zis tatal lui Guguja bucuros. Mi se invirtea mie ceva in cap, dar mata i-ai zis pe nume. Si a facut fierarul un spargator de nuci. Dar, cind s-a calatorit vara, pe Guguja a prins a-I durea din senin un picior. Spargatorul de nuci tacea chitic in lad& si se gindea_ce-i oare cu piciorul baiatului. LA MOARA Soarele era la prinz, dar moara inc& nu se pornise. Tusa Margareta a adaugat de trei ori apa in ceaun si nenea Ion nu mai venea cu faina. A patra oari n-a mai putut rabda: — Du-te, Irinucd, si-i spune morarului ca am s iau de foc din gar- dul lui. Morarul de colo:— Nu pot porni moara cu trei oameni, imi farim piatra. Cind a auzit ins c& trei femei ii scot befe din gard, a lasat moara descuiat& si a alergat cu capul gol sa-si pazeascd gardul. Fara gard nu esti gospodar in sat. N-a apucat omul sé numere cite beje nu-s ca I-a ajuns nu stiu care din urma si i-a spus c& femeile s-au mutat la gardul mori. Morarul apucd intr-un suflet spre moar’. A gasit in gard o gaurd cit ar inc&pea un om in picioare. Morarul a intrat in gaurd si gardul s-a facut la loc. — Nu ies, oameni buni, din gard pind nu aduceti befele inapoi. De adus le-au adus oamenii, dar nu pe acelea. Nu puteau sa le scoata din plita ca aprindeau moara. Morarul nu le-a cunoscut gi a zis impacat : — Asta-i alta vorba. — Dar cum ramine cu faina? i-au cerut socoteala oamenii. — Apoi si vedem. Mai trebuie graunte. Trageji o fuga in sat si dati de stire. — P&i tu esti morar. Morarul a imbracat straiele cele colbuite de faind, s4-l cunoasca lumea de departe si a pornit-o pe drumul cel mai lung din sat. Trei oameni s-au infeles s&-I ajute si au disparut pe trei hudife. — Hai la moara! — Hai la moar&! striga morarul, strigau si oamenii. A mai rasarit un tobultoc de ici, un tobultoc de colo. Morarul a cintdrit sacii cu ochii: nu ajungeau pentru un cos bun de moara. S-au asezat oamenii jos impreund cu morarul si au facut o lista. Dintre barbafi, unul Gugufa mai era in sat. Morarul a trecut pe la oloinifa, si-a umplut toate buzunarele cu miez si numai ce rasare in ograda lui Gugutd. — M&i Gugut’, tu n-ai de dus la moard ? {ji fac find prima-intiia. Gugut&, vazind c& morarul e piculet de apa, si-a chemat surioara : — Ai griji de casi, eu ma reped la moara. Apoi a luat o cusma de grdunje, un sac pentru fai bicicleta si min-o la moara. Cu graunjele lui Guguj& cosul s-a umplut numai bine. Morarul a pornit moara. s-a urcat pe 1— Bravo, Guguji! isi zvirleau oamenii cusmele in sus, iar femeile au iesit pe la portife, asteptind faina. Cind s-au intors tata si mama de la cimp, Guguja sedea in prag si cioplea un melesteu. GUGUTA §I OAMENII SAI DE ZAPADA Cum veneau din cer, fulgii i se pareau lui Gugufa niste oife albe, pe urmé a vazut un cird de iepurasi, a vizut tigrigori albi, ursulefi, cip- rioare. Nu era un om intre atitea jivine —s4 dai cu pusca. Guguf’ si-a luat manusile, a amestecat oifele albe, iepurasii, tigri- sori, ursuletii, c&prioarele si a facut un om de zdpada. Parea un om de treaba si Gugufa i-a facut o femeie de zdpada. Ca si le fie mai vesel, baiatul le-a adus pe lume cifiva copii de zdpada. Pe urma oamenii s-au inmultit in toate ograzile. De cu sear oamenii invajau a merge, iar la miezul nopfii se duceau in musafirie unul la altul si le aduceau copiilor de zdpada furfuri de gheaja. Traiau in infelegere si voie bun’, dar au coborit pasdrile din cer si au adus vorba de graunj{e. Oamenii ridicau din umeri. Pasarile au inceput sd-i rida ci degeaba fac umbr& pamintului. — Dar unde sa semeni? se intrebau oamenii. Pamintul e inghefat bocna. Ce si prasim? Zapada ? Aflind c& mai sint pe lume si boabe, copii de zipada nu mai voiau s& m&nince furjuri. — Chiar asa, ziceau mamele de zdpad&, ne-au pus ceaunele astea in cap, dar de ce nu ne arata cum sint boabele acelea ? Am face tirg cu pasarile si am sc3pa de gura lor. Oamenii de zipada au prins a-si trimite unul altuia scrisorele pe fulgi: »Gugu{a si ceilalfi bdiefi sint niste uituci“. Copiii au simfit cé oamenii de zipada au ceva pe suflet si le-au mai pus cite o m&tur& si in mina sting3: ograzile sint mari, si aib4 noaptea ce face. 92Atit le-a trebuit pasarilor — si-au chemat acum neamurile din satele vecine si rideau cu toate ciocurile de gospodarii de zipada. Intr-o noapte rabdarea lor a cripat. Oamenii si femeile de z%pada din Trei Iezi au ridicat rascoala. Numai unul mai fricos s-a ascuns in sopron. Ceilalfi veneau buluc pe strizi, maturind om&tul cu paltoanele si mati- hdind cu maturile. Tineau in miini strachini de fier, ceaune. Si iat& c& au inconjurat casa lui Gugufa. Ciinele a prins a latra. S-a aprins lumina in casa gi s-a ardtat un cap la fereastra. Apoi a mai aparut unul si inci unul. Se vede c baiatul si-a trezit parinjii. Nu e saga sa-i vezi in plind noapte casa inconjurata. Gugufi a iesit in tind’, a pus z&vorul si a intrebat prin crap&tura usii : — Ce s-a intimplat ? Cind au cintat cocosii de miezul noptii, oamenii de zApada se intor- ceau in ograzile lor cu seminje in buzunare. MI TRUL BUNELULUI Guguj& avea un unchi la oras. fn ajun de Anul Nou a primit o scri- soare de la unchiu-séu cd n-are cine ura capitala. Gugut& a luat clopotul cel mare, si-a dres buhaiul gi tata I-a dus in fuga cailor la tren. Trenul alerga ca un haiduc prin codru. Toat’ noaptea Gugurt a stat lingd fereastra si a repetat urdtura. Unde trebuia sa strige ,,hai, hai !*, chiuia trenul. La gara il astepta unchiu-siu. Gugufa l-a trimis prin oras sa caute bors. In seara de Ajun l-a urat mai intii pe unchiu-sdu. Pe urma unchiul i-a dat un pomelnic la cine si se duc& cu uratul si i-a spus ca n-ar fi rau s& treac& si pe la Grigore Vieru, c4-i om de-al nostru de la fara. L-a luat gi pe varu-sdu, c& stia orasul ca pe cele cinci degete gi l-a invatat s4 tragd buhaiul de coada. Cind au iegit in curte, clopotul a inceput a suna de capul lui. Usile au prins a se deschide si din toate casele iegeau oameni cu caldari de gunoi in mina. 93Guguj& a vrut s-o rupa la fuga, dar varu-sdu a pufnit in ris si i-a spus cA aga-i obiceiul la oras. Dac& sun clopotul, e semnul cé a venit masina dupa gunoi. Oamenii cdutau magina cu ochii, iar unul a cunoscut dracovenia care © finea varul lui Guguja subsuoard, si-a cerut iertare de la baie{i si i-a pof- tit in casa. — Cu voie si vi urim ? au intrebat Gugufa si varu-sdu in prag. — Urati, baieti, urati! Verisiorii au pocnit din bici intii in mijlocul casei, apoi omul i-a ru- gat si-l mai ureze o dat& de la balcon. $i s-a sculat badica Traian si-a incalecat iar pe-un cal cu saua de aur si friul de matase. — A naibii urdtura, bre femeie ! a zis omul la urma gi i-a dat buha- iului s& bea bors, apoi a ridicat receptorul. Un glas de la celalalt cap&t de telefon i-a poftit pe baiefi sd ureze si casa Jui. Varul lui Guguf’ a pus buhaiul si ragi la telefon. Omul unde scoate portmoneul si le da incd un leu. Verisorii si-au luat ramas bun, dar a prins a zbirnii telefonul. Pesemne oamenii au aflat ci Gugufa e in capital’. $i au pus iar buhaiul si raga la telefon... Pe urma Gugufa si-a adus aminte de pomelnicul lui unchiu-sau. Au urat o strada, au urat alta, au urat un autobuz si un troleibuz. Pe la miezul nopfii, buhaiului i-a ramas numai oleaca de putere, dar ba- dica Traian abia a prins gustul si incalece pe cal. — Tare as vrea sa-l urez acuma pe tata! a zis Gugufa cind s-au intors la unchiu-sadu. Omul a pus mina pe receptor, dar tata incd nu avea telefon... — Las’ ci ne descurcém noi, isi aruncd unchiu-sdu paltonul in spate. ..Mama, tata, surioara si bunelul stateau la mas&. Scaunul lui Guguf& venise intre ei, pe masa il astepta furculita si mama a pus lingd dinsa o farimitura. Trei flacdi cu cugmele boite in brumariu ii ziceau o uraturd la tele- vizor. Unul avea o hirtie in mina si tragea cu coada ochiului, ceilalfi stri- gau ,,hai!* de parcé mincaserd numai miercurea gi vinerea. — Oare unde-i Gugufa al nostru? a oftat mama. Tata, ca intotdeauna, le stia pe toate: 94— Cred ca-i la bradul acela cit biserica. — Ia! Parca-i aud buhaiul! a sarit surioara. Deodata baiefii s-au dat in laturi si unde iese Guguta al lor pe ecran : — Se poate s4 vd urez? a intrebat baiatul. Ai casei si-au pierdut graiul. Mama s-a dezmetici — Ureaza, ureazd, dragul mamei, dar cum sa-ti dau colacul ? Guguf& a pornit uratura gi, cind striga ,,minafi, mai!“, trintea cusma de pamint. Buhaiul ragea in lege, de i-a rémas pina la urma un sfichi in loc de coada. — laca am vazut-o gi pe asta ! a zis tata, iar bunelul a umplut un pa- har de vin si a ciocnit cu cusma lui Gugufa din televizor : — SA traiesti, ministrul bunelului! BUCHIILE LUI ION CREANGA Bunelul are numai dou clase. Face ce face si se asaz in banca lui Guguya. — Bund treaba cind vine scoala acas&, zice bunelul. Eu umblam in clasa inti tocmai la Strimba, cale de doua verste. Ma scula mama cind cintau cocosii de ziud, imi punea cérfile in trdistut si-mi da un sip cu cerneal& de boz in mind. Ca si nu ma pierd, mergeam pe malul Rautului. — Tu ai invajat cu Ion Creanga, bunele ? — Creanga-i mai mare de ani. Cind umblam eu intr-a-ntiia, el era invajator in tirgul lesului. Hat incoace a trecut un scolar de-al lui Creanga prin satul nostru. L-am tras de limba si omul ne-a spus cum a in- vafat a buchisi. SA vezi, mai Gugufa! Cicd Ion Creang& venea la scoald cu 0 cutie de carton subsuoara. La lectie unde scotea din cutie niste litere de prajitura, unse cu zahar to- pit. Una cite una prindea literele pe tabla cu bolduri gsi alcdtuia astfel cu- vinte. Apoi chema un elev la tabla si-l intreba : — Spune tare: ce scrie pe tabli? 95Daca elevul deslusea cuvintul, Ion Creanga ii dadea voie si manince litera care si-o alegea. Cind baiatul din clasa intii isi lingea buzele, Ion Creanga de colo: — Ei, acuma si citesti ce e scris pe tabla, tinind minte litera pe care ai mincat-o. Al naibii mai erau de gustoase literele lui Ion Creanga si baiefii, pof- ticiosi cum sint, nu-si dadeau rind la tabla. $i era sirac Ion Creanga de i-a mers vestea, dar in fiecare seari cocea cofeturi pentru copii. — Tare-as minca si eu o litera din aceea, bunele. Bunelul a increfit fruntea : — Apoi sd cauti in casa cea mare. Imi pare c& pe undeva trebuie s& fie un covrig de-al lui Ion Creanga. Gugufa s-a uitat pe dupa fotografii, pe sub peretare, a scos busuiocul de dup grind& — nici urma de covrig. L-or fi ros soarecii, cA n-a rimas nici un punct dintr-insul. Uitase de covrigul lui Creang§a, cind iata ca vine intr-o zi bunelul : — Ei, Gugufa ? — Ai suguit, bunele. Bunelul il ia de mina, il duce in casa cea mare si-i arata o carte : — Iaca aici, mai Gugufa, is tofi covrigii din cuptorul lui lon Creanga. Si-s cu pojghiti de zahr, ia gustd-i: Trei iezi cucuiefi, Mamei usa descuieti.. Guguja a pus cartea in sin si a sarit in bratele bunelului: — Nu-i drept ca ai doua clase, bunele. Tu ai optzeci de clase! GUGUTA S-a adunat toata ulija s&-1 petreacid pe Gugufa la scoala. Surioara ii ajuta si ducé florile, din urma venea tata cu banca lui Gugua in magina. Directorul si-a prins toate medaliile in piept, a iesit in poarta scolii si a dat mina cu Guguta. 96Js. a di Wi Ocheanul lui Gugut’ si omulefii verzi Rotor T. VloruBanca au primit-o in clasa a doua. Lui Gugufa i-au dat una noua in clasa intii si l-au pus alaturi de o fata. — Cum te cheama? a intrebat-o Guguya la lectie. Fata a asteptat pind a sunat clopojelul gi i-a raspuns: — M& cheam& Guguta. La lectia a doua le-au dat sa faca nite puncte. Fata acoperea foaia cu mina, nu cumva Guguja s& copieze-punctele ei. In fiecare zi invajatoarea facea cite o litera pe tabla si copiii o mutau cu penifele in caiet. Cum invafa o litera noua’, Guguta scotea cite un zemos din banca, i-] dadea lui Guguta sa-1 miroase si-1 minca in recreatie. Dac& pepenele gal- ben era mare gi nu-l putea dovedi, ii didea lui Guguja 0 bucata. La recreajia mare copila deschidea fereastra si invja pasdrile a citi: ,,Cip, cip, cip, cirip !* Baiatul nu-si punea mintea cu vrabiile : banca lui era in clasa a doua! Guguta locuia pe alti ulita. Acas& trecea litera noua in caietul cel curat si dimineaja geanta ei se facea mai grea cu o litera. Ca s-o poatd duce, mama ii punea de-ale gurii in geanta. Fata se lauda ca a trecut clasa in fiecare zi si n-a ramas repetenta cu nici © litera. Banca lor era la fereastra si ii intra soarele in ochi. Cind se scula Gu- guj’ in picioare s4 r&spunda la lectie, Guguta 0 ducea imp&rateste. Dar de sculat Guguta se scula des si fata ii didea pepene galben in recreatie si-i spunea c&-si hraneste umbrela. Gugut&, minios nevoie mare, minca zemo- sul, apoi tacea cit tacea si numai ce-l vedea ca ridicad iar mina s4 réspun- da. $i Gugufa bine-o mai ducea la umbra... Cind le-a mai rimas si inveje numai pe ,Z“ si incd vreo doua cozi de litera, copiii au prins cu un capat de ureche ca invajatoarea lor se muta in centrul raional. O iubeau ca pe litera A si-i aduceau in fiecare zi cite 0 floare ori ce gaseau pe drum. Gugufa i-a daruit intr-o zi o buburuza gal- ben& cu 21 de puncte... — O sa vina alta invajatoare! ii linistea invajatoarea lor. — Dumneavoastra sintefi mai frumoasa. nu se lasau copiii. Raminefi cu noi si o si va tragem la iarna cu saniufa. Ii placea ei, invafatoarei, si se dea cu sania, dar 0 chema ministrul s&-i inveje pe invafatori. Nici directorul n-a putut-o opri. 7 Spkidon Vane va 97Invafitoarea si-a luat ramas bun de la copii sia intrat in cancelarie. Atunci unde se scoald Gugufa, ia geanta si paltonul si iese tacut& din clasa. Un copil a crapat usa si a vazut-o pe Guguta sezind de-a dreptul pe sc&ri cu geanta ling& dinsa. A intins miinile in laturi si a inchis drumul. Unul cite unul, copii au iesit din clas& si s-au agezat pe scari ling’ Guguja, cu cartile in mina. Invajatoarea, cind a dat si coboare scarile, iesi din scoala dacd ai cum! O lacrima cit un punct de mici i s-a cafarat pe gene si invajatoarea a lepadat pardesiul si s-a intors in clasi. Copiii au venit dupa dinsa. La urma a intrat Gugufa. In seara aceea invafatoarea i-a scris ministrului ci ramine in satul Trei Iezi ori, dacé nu, vine cu treizeci de copii. A doua zi au ales-o pe Guguta sefa clasei si Guguti nu se mai luda c& are o banca in clasa a doua. MATURATORII De bucurie ca I-au primit in clasa inti, Guguja a maturat drumul de acasé pind la scoala cintind : — Mé duc, mé duc la scoala, Porti{d, tu radmii. Caciula o sé umble $i ea in clasa-ntii. Papucii vor la scoala, Ca nu sint mititei. Papucii mei, papucii Vor fi scolari si ei. L-a vazut un baiat de pe uli si a iegit si el cu matura. N-a trecut mult si au prins a da maturile din coada gi pe alte ulife. Seara nu ajungeau drumuri in satul Trei Iezi. Cei din clasa a doua s-au sculat odata cu luceafarul de dimineafa si arate ci gi ei sint feciori de gospodari. Fiecare isi lua bucata de drum de 98lingd ograda lui, o iscalea si raminea el m&aturator aici. Numai lui Gugut& i-au lsat 0 carare de acasi pina la scoala. Pe ici, pe colo mai aveau hudife si cei din clasa a treia, dar au gasit © bucata bund de drum lings spital, alta la cram si pe ling& casele celor de la gradinija. Prin sat era ca in casa cea mare de curat. Cine si de unde venea tre- buia s& arate picioarele la marginea satului. Aveau gi cintecul lor: Drumule, sd fii curat, Acusi intra tata-n sat. Drumule, sa fii frumos, Vine maica-mea pe jos. Vine sora, vin bunici Si prieteni vin pe-aici... Cei inc&lyati umblau cu peria de ghete in buzunar, cei desculfi, cind s& intre in sat, isi spilau picioarele in Raut. Oamenii nici nu voiau sa-si aducd aminte cum o duceau cu drumurile jnainte de a umbla Gugufa la scoala. De atunci au mutat si iarmarocul la marginea satului. Iarna copii faceau carri prin sat si puneau oameni de zpada pe ici pe colo, s& nu se teama fetele pe amurgite. Primavara isi cdutau maturi noi si iar se sculau in zori, ca maturatorii din oras. S-a zvonit prin sat c& o s& le dea chiar medalii, alfii pregateau saci pentru bomboane. Mai-marii satului s-au adunat linga casa lui Gugufa. Intii au socotit cit au maturat cei care au stat cu miinile in sin: a iesit un drum mai scurt decit coada maturii, Pe urm& au pus cap la cap toate drumurile celorlalfi sia iesit un drum pina la raion. Cind |-au inmulfit cu zilele anului, dru- mul s-a intins — he-he! — Daca s-a facut drumul lung, trebuie calatorit pe el! a zis un om batrin din Trei Iezi. Le-au dat atunci voie maturatorilor sa-si aieaga 0 masina. Cit ai zice miei, copiii au umplut masina. Gugufi s-a agezat ling’ gofer si au apucat-o spre Marea Neagrd, iar de acolo tocmai la munfi, pina unde s-a intins drumul maturat de ei. - 99POSTASUL ‘A imbitrinit postagul satului si oamenii au inceput a primi scrisori mai rar. Cine pastrase cite-o scrisoare veche, indrepta pe ici pe colo lite- rele sterse, schimba luna i anul, se uita de la cine-i si 0 mai citea o data. Care au pierdut sfirgitul scrisorii se duceau la vecini si afle ce se mai aude prin lume. Cind trecea postagul pe drum gi nu batea pe la porti, oamenii se uitau unul la altul si oftau: — Dac o imbitrini postasul de tot, s& stii ci am pus-o de maméaliga. Cei care nu finuseri scrisoare in mind de cine stie citi vreme s-au adu- nat linga posta sa vada ce-i de facut. S-au dus apoi cu tofii la grajdar si a doua zi postasul a capatat un cal. Omul a prins puteri si pind seara au venit doua scrisori in sat. — Las’ c& nu-i chiar batrin postagul, s-au inviorat unii. Plicurile umblau din casa in casa, ici se stingea lumina, colo se aprin- dea. Intr-o noapte, tot satul a citit scrisorile. Copiii isi cereau voie a doua zi s& le povesteasc& la lectii, scriau propozifii din scrisori pe tabla’. Oame- nii ciocneau paharele si calul postasului minca numai fin si ovaz. Veselia a finut o saptimin&, pe urmA scrisorile au incetat a sosi si calul a ramas fara ovaz. — Se vede cf asa a fost s& fie... ziceau oamenii. A imbatrinit posta- sul. — Dar cu ce e vinovat calul? se intrebau copii. Postagul umbla amarit. Nu stia omul cum cA ias& din incurcatura cu batrinefele lui. Colac peste pupazi, I-a intilnit intr-o zi gr&jdarul si i-a spus cd, daci n-o si prea vind scrisori in sat, te-i mira si nu rimina fara cal... A auzit si Guguya de pasul omului si a prins a cduta capat de vorbi cu postasul. Ba ii adpa calul, ba i-I ducea seara la grajd. Dintr-o vorba, din alta, a aflat ce-I interesa. Apoi nu I-a vazut vreo doua zile postasul. Gugu{& a cumpérat harta {ari de la magazin si insemna in tain’ unde au plecat oamenii din sat. Cind era vorba de un barbat, facea un pui de cus- ma, cind era vorba de o femeie —o floricica. 100Pe urma& Guguja a intocmit harta satului. Casele care asteptau scrisori le-a facut cu uga deschisa... A inceput-o cu celalalt capat de sat. O cas& de aici avea un student la Chisinau. Gugu& s-a dus s-o vada. Casa era troienita, din hogeag iesea fum, iar ciinele s-a aciuat pe prispa. In seara aceea Gugufa a scris nu stiu ce pina tirziu. Dimineata s-a dus la post’. Postagul si-a adus aminte ci, pe cind era mic, grozav ii mai placea stampila gi i-a dat-o acum lui Gugufa, ca s-o puna pe niste docu- mente. Pe la prinz mama studentului a primit o scrisoare cu stampila. — E de la Gheorghe ! s-a bucurat femeia si a alergat s& i-o citeasc4 unei vecine : »Dragd maméi, ifi scriu cu litere mari ca sé nu te doard ochii. Eu sint sdnatos. $i la noi a venit iarna. Casele de pe aici au multe etaje, dar sint fara de hogeag. Este un hogeag ma-a-are, prin care iese fumul din toate casele. $i ce de-a oameni pe strdzi! Dar nu-si dau bund ziua ca la noi in sat. Ce mai faci, mama? Tare mi-e dor de mata. Si de ciinele nostru mi-e dor. Vezi sa-i asterni niste paie in cdsu{d, sd nu inghefe. Te sdrut, Gheorghe.“ Nu peste multé vreme toata ulita a aflat cd pe la Chisinau e iarna si Gheorghe e s&ndtos. Spre seara Guguj& umbla pe ling’ alt cas. Omul de aici era plecat in armata. — Alinierea! Drepti! Inainte mars ! isi comanda sie insusi baiatul si mergea cu pas militiresc pe ling portita femeii, poate i-o veni vreun gind de soldat. Un-doi! Un-doi! Stinga-mprejur ! Un-doi! Un-doi! Nu stia ins un lucru : ce fel de arma are omul ? Ca s nu spuna vre- un secret militar si si nimereasc& in vreun bucluc, s-a gindit Gugufa, s-a tot gindit si a facut un hulub in loc de scrisoare. L-a pus in plic si femeia la primit a doua zi. Mare bucurie a intrat in casa ei. Umbla voioasa cu hulubul de la sot prin sat. I I-a dat pind si lui Gugufa sa-I find oleac& in mind... Pe urma |-a pus in fereastra de la drum si iesea sd-l priveascd de afara. — Asa un hulub n-a mai avut satul! spuneau batri1 101De cind a inceput Gugufa sa-l ajute pe postas la pus stampila, pe hart& rémineau tot mai pufine case cu usa deschisi. Oamenii isi scoteau cusma inca de departe, cind il vedeau pe bitrinul postas, iar calul lui min- ca numai ovaz. Partea a doua CUM A CRESCUT GUGUTA INTR-O NOAPTE Tatal lui Guguji a primit camionul taman in ziua cind a trecut baiatul in clasa a doua. Gugufa o lua tot o fuga spre casa sa-i ducé mamei noutatea, iar tata cum venea asa venea din alt capat de sat cu tot cu magina gi claxona si le facea oamenilor semn cu mina s& se dea la o parte. Lumea dintr-o jum&tate de sat credea ci Guguja alearga acasd sa vada ce culoare are masina tatii,iar oamenii din cealalta jumatate de sat credeau cd tata vine cu camionul si-] felicite pe Gugufa c&é nu mai e mic — a trecut in clasa a doua! Aleargi Gugufa cit alearga si, cum drumul cotea pe linga casa nanei Caterina, iaca aude o voce din ograda: — Tu esti, mai Guguya! — Eu, ca altul cine? Cind a auzit in ce clasa a trecut Gugufa, I-a poftit in casa gi i-a umplut buzunarele cu prajituri. Daca vede baiatul una ca asta, isi face pe loc socoteala sa mai treacd pe la citeva neamuri in drum spre casa. Neamurile parc& s-au sfatuit... Unul il pune in capul mesei, altul ii strecoara nuci in sin, iar nana M@rioara i-a spus ca o data in viafa trece omul in clasa a doua gi i-a druit 0 closc& cu doi pui. Guguta a pus-o de maméalig’. Puii i-a bigat in ghiozdan, dar closca ? Noroc ca i-a iegit tata inainte cu camionul. Cind a vazut-o si pe asta, Gugufi a rimas cu gura cascata. Bun-bucuros c4 are masin&, tata a scos capul din cabind, dar a uitat s&-l felicite pe Guguya. 102— Aca, fi-au dat camionul de-atita ci am trecut eu in clasa a doua ?! se lumineazi Gugufa si alearga la cabind cu closca subsuoara. Tata unde-I imbratiseazd cu tot cu closc& si dd si porneascd masi- na. Closca hai s& clonc&neasc& gi s4 cotcodiiceasca, incit oamenii credeau c& asa claxoneazd camionul tatii si se dadeau de departe in laturi. Era o zi de iarmaroc in satul Trei Iezi. Pe ulija mare foiau oamenii incoace gi incolo : care avea o gisc& subsuoara, care un curcan, care mina un porc cu nuielusa, iar un flacdu ducea un juncan de fringhiuta. $i mai c&rau oamenii coguri cu ou% gi miei grasi si rofi de cag proaspat gi cite si mai cite. $i erau tofi in dusi buni si-i faceau din mind lui Guguya. »Mare petrecere o s& mai fie in satul nostru deseara, se gindi baia- tul. Si cum de a aflat atita lume cd am trecut eu in clasa a doua ?!“ Gugufa ii arata tatii niste oameni care lucrau pe malul Rautului. — Iaca, daca am trecut in clasa a doua, ei fac un pod peste Raut. — Bi-bi-bi! Clonc-clonc-clonc ! raspundea bucuros camionul in lo- cul tatii care st&tea fanjos la volan. Vecinul lui Gugufa scotea ardezia de pe casa si o acoperea cu tabla. — Tot e bine ca am trecut clasa. Ce facea omul cu tabla daca rami- neam intr-a-ntiia ?! Pe cel mai inalt copac de pe ulifi fluturau doud stegulefe, iar intre ele palaria lui Gugufa. Tata a tras camionul in ograda. Ferestrele erau deschise vraiste si usa de la casi era deschisi, si cea de la bucatarie era deschisa, si cea de la beci deschisa. Gardurile de jur imprejur erau imbracate in covoare, pe fringhie stdteau ingirate toate cdmesuicile lui Gugufa din clasa inti si mama le-a ie- sit in cale cu trei buchete de liliac : unul i I-a dat lui Gugufa, unul i l-a dat iar pe al treilea I-a agafat la fereastra camionului. Apoi a strins ca- pul lui Gugufa la piept si in ochi i-a incolfit un puisor de lacrima. — Puiul mamei, pui! Ca miine te duci la armata gi cu cine ramin eu ? Gugufa era in al noualea cer: — daca, daca ai o clasd! Satul iti di camion, tata e soferul tau, iar mama e gata sa te petreacd la armata! — Esti acasi, Gugu{a! deschide portita, cu 0 caldare goala in mina, Gafia lui Toader Putina, care nu |-a vazut de ieri. Aracan, ce mare te-ai facut asté-noapte ! Am venit sa te pup in frunte — gi pune caldarea linga Guguta. 103)Gugu{a pricepe unde bate vecina. Ia caldarea, da fuga la fintina si i-o duce acas&. Apoi, pind se intoarce stipina, ii umple cu api marcote- ful, castroanele, oalele, strachinile, toarnd apa in treucd, in covaté, mai umple si un poloboc, s& aib’ Gafia ap& pin& la batrineye. A doua 2i, dis-de-dimineat’, un batrin isi leag& vaca la poarta lui Gu- gutd si intra in ograda. Gugutd stergea farurile camionului. Avea de gind si se duc& cu tata la Balti. — Bre, bre, bre, face batrinul, de aseara vuieste uliga ca ai trecut in clasa a doua. Cum am iegit cu vaca din ograda, zic: ia s4-l vad la ochi. Teri erai atitica, azi iaca imi ajungi la umar ! si omul se asaza pe prispa. Guguja n-are incotro, ii duce vaca la cireada. — A-a, Gugufa! igi scoate palaria vacarul. Am auzit, cum si nu! si-i stringe mina. Lasa ca nici Gugufa nu-i cu obraz de scoar{a. Unde ii da drumul va- carului acasa si rémine el cu cireada in ziua aceea. La prinz tata i-a adus mincare cu camionul, iar pe la chindie vine postasul pe bicicleta gi-i intinde o scrisoare cu litere magcate, de la mama. Seara Gugufa s-a intors in sat cu geanta postagului la sold si vacile intrau in ograzi cu telegrame, ziare si scrisori agijate de coarne. Asa au aflat toate casele din sat ci Gugufa a trecut asta-noapte in clasa a doua, iar, cind au terminat podul cel nou peste Raut, vestea s-a dus si-n Pelenia, si-n Sofia, si-n Recea — in toate satele dimprejur. FRIZERUL Cind aude c& vor sa-I tunda, ia-] pe Gugufi de unde nu-i. Umblai pe unde umbl& pind coboari amurgul, iar frizerul din satul lor, de cind a tdiat o ureche, nu fi-ar lua noaptea foarfecele in mind macar s& vind si imparatul. Cite un gospodar, care nu avea vreme ziua, batea noaptea la usa fri- zerului. — Eu nv-s acasa, oameni buni, se-auzea dinduntru glasul frizeru- lui. Dac& nu va place si umblafi cu urechi, venifi miine sear’. 104O data pe lund frizerul lepda halatul, se urca pe bicicleté si se du- cea la centrul raional si se tunda. Intors acas&, omul se uita in oglind& cum I-au frizat acolo si hai sa-i tunda si pe gospodari asa. La o s&ptémina-doua parea ca tofi oamenii din satul lui Gugutd umbl& cu capul frizerului pe umeri! Noroc de nas i urechi, altfel copii nu-si mai cunosteau parin| Pe Gugufa ins, cind il gbjeau, il tundeau pind la piele... $i-apoi vai de steaua lui! Frizerul, primul, il ciocanea in virful capului, rizind ca bos- tanul e verde inca si-l trimitea afaré s& se coaca. it om decit Gugufa nici cd se afla in clipa aceea pe pa- mint. Unde pui ca si pe drum se gasea ba unul, ba altul si-i tot ciocéneau bostanul, c& pind acasai i se parea ci o sa-l manince o vaca. In ziua aceea Gugufa se incuia in poiatd, punea miinile pe piept si se jura ca acolo are si moara. Cind inchidea ochii, i se ndzarea cA sta in sic- riu. Nu gtiu cine anina un gervet in streasina casei... Pe mama o stropesc femeile cu ap%, tata umbl& prin ograd’ cu capul gol, nebarbierit... — 0-o-0-f, Guguja, de ce nu mi-ai spus mie jalea ta-a-a! boceste Gafia lui Toader Putina, netezindu-i capul chilug. de la scoala. Aduc portretul lui Guguja in rama neagra. laca si frizerul in urma lor cu o floare in min’. Gugut sare in picioare si mai pune un drug in usi... Gainile se ouau in simbata aceea la vecini. Abia pe la chindie Gugu- {4 scotea nasul in ograd& cu capul incoronat de pene colorate. Baiatul trecea de partea pieilor rosii! De la o vreme, cum simfea c& vor s&-I tunda iar, una-doud se si ca- ara in virful unui salcim mai inalt decit casa. Mama se invirtea in jurul copacului, il ameninfa cu degetul, se fa- cea c& aduce scara, dar Gugu{& habar de griji. Acolo raminea o bucat& de zi tot asteptind si se facd pasire. Cind cobora pe pimint, tot om era. Ba dimpotriva, in copac fi mai crestea parul si acum o scotea pe mama cu totul din sarite. — $tiu c& n-am s4-ti aduc frizer din alta fara, mai bumbule! — Nu te supara, mama. Mai bine alung capul de acasi — gi-l baga sub palarie. Sedea cit sedea capul lui Gugufi sub palarie, dar odat& si odata ve- 105nea vremea prinzului si, cind isi scotea capul de sub pdalarie, parul ii era gi mai lung. Afine-te atunci, Guguja! Simbat4 mama ii trimitea frizerului plicinte. Guguta i le punea pe prag si o rupea la fuga acasd netuns. Biata mam, il ocdra apoi pe frizer c& n-are obraz. Cind placintele erau din cele cu marginile flenduroase, frizerul il ajungea din urm& pe Guguti, il lua in casi si i se duda c& un om, pe care l-a tuns el cindva, a ajuns general. In loc s& se urce pe scdunel, Guguta unde fi spune odati: — Invaja-ma dar si pe mine a tunde! Cum nu avea nici un baiat, frizerul era bucuros s& lase un urmas in sat. Coboaré omul din pod un manechin cu peruci, il asaz& pe scaun cu fafa la oglinda si-i intinde foarfecele lui Guguta : — Azi il tunzi la urechea dreapta. »Cirf... cir... cirf...", mugca foarfecele parul, iar Gugufa se gindea care om din sat merit si ajung& general. — Asa-a! il lduda frizerul. Mai ia de aici... Aga-a ! Las& ci degraba te fac ajutorul meu! Apoi minca placinte si se frisuia cA nu prea are cistig. Oamenii din sat, cicd, se iau cu lucrul gi, cind se trezesc, nu le mai sta palaria pe cap. Dar iata ca intr-o zi frizerul a nascocit un catastif unde insemna cine si cind s-a tuns. Dacd vedea ci omul zaboveste, femeia frizerului batea la poarta celui netuns. — Iaca aga si asa, il lua femeia pe gospodar pe nepus’ masa. Omul ridica palaria si era taman asa cum ii spunea femeia. — Mai, comedie! Vezi ce creste sub palarie... Nu cumva ai mata vreun ochean I... — De ce s& n-am, bade? abia isi tinea risul femeia. Numai un omulean nu se dadea bagat in catastif. Si-a facut 0 gau- r& la palirie si rasufle pirul si isi vedea de treabi. Femeia l-a poreclit womul cu hogeag la palarie“. — Apoi mai bine s& fiu cu hogeagul meu decit sé ma tunda cine si cum i-a abate, i-a taiat-o faranul. De cind a aparut catastiful, treaba mergea strund. Frizerul nu mai avea vreme sa se ducd la centrul raional, cd oamenii curgeau girla la frizerie. Se uita acum la o fotografie de a lui si taman asa fi tundea si pe sateni. 106