" coala postliceala F.E.

G"

Referat
Materie: Psihologie

PERSONALITATEA

Prof. Coordonator :

Nume : TOTAN PARASCHIVA

Specializare : AMG
Grupa : 1 D

Sibiu , decembrie 2013

Personalitatea
Termenul personalitate, cu rdcina n persona reprezint reunirea
trsturilor psihomorale existente, actorul din spatele mtii.
n sensul su cel mai larg termenul de personalitate denumete fiina uman,
vzut n existena ei social i capacitatea ei cultural.
Personalitatea este un ansamblu de trsturi morale i intelectuale, de nsuiri
i aptitudini sau defecte care caracterizeaz modul propriu de a fi al unei
persoane.
Karl Jaspers consider personalitatea drept un model particular de
manifestare a tendinelor i sentimentelor unui om, modalitate n care individul e
impresionat de situaia n care se gsete i fa de care reacioneaz.
Personalitatea este dobndit i modelat n raport cu timpul.
Personalitatea vzut ca sistem integreaz n sine organismul individual,
structurile sale psihice, relaiile sociale pe care omul le realizeaz precum i
mijloacele culturale de care dispune.
Personalitatea privete omul n cele trei ipostaze ale sale: omul ca subiect
pragmatic, al aciunii (homo faber) fiind cel care transform lumea i tinde s-o
stpneasc; omul ca subiect epistemic, al cunoaterii (homo sapiens) cel care
ajunge la cunotiina de sine i de lume; i omul ca subiect axiologic, (homo
valens) omul ca purttor i generator de valori.
Personalitatea este ntotdeauna unic i irepetabil. Acest lucru scoate n
eviden faptul c fiecare individ posed un dat genetic unic, singular, urmnd
mai departe un drum caracteristic speciei umane: trecerea prin diferite
experiene, desfurarea anumitor activiti i intreprinderea de relaii cu
semenii.
n cazul existenei unei populaii relativ omogene, sub raport etnic, ocupaional,
cultural persoanele pot fi clasificate ntr-un tip dup nsuirile lor psihice sau
fizice comune, putndu-se vorbi doar de tipuri de germani, francezi, romni i
printre acetia de moldoveni, olteni, ardeleni, despre tipuri de rani, sportivi,
oreni, artiti, despre temperamente i caractere, asemnrile nefiind totale iar
tipurile ajutnd doar la o apreciere prin aproximaie.
Aspectul omului ca personalitate este studiat de diferite discipline: antropologia,
sociologia, tiinele educaionale, medicina, istoria, filosofia i mai ales

psihologia, fiecare ncercnd s-o descopere, neleag i explice din punctul su

de vedere.
Din punct de vedere psihologic personalitatea reprezint sistemul psihic uman,
la care concur mai muli factori. n primul rnd factorii (trsturi, procese,
structuri) de personalitate sunt componente integrate sintetic, n sensul c
reunesc diferite funcii i procese psihice.
n al doilea rnd, factorii personalitii manifest o relativ stabilitate,
remarcndu-se constant n conduit, fapt ce-i face de neclintit n faa unor
evenimente ntmpltoare i pasagere. Aa se explic faptul c o persoan care
dispune de calm, toleran de cele mai multe ori manifest aceste caliti foarte
rar abdicnd de la ele. n al treilea rnd, factorii de personalitate tind spre
generalitate i caracterizeaz pe om n ansamblul su.
Aceste caracteristici nu sunt btute n cuie, aspect dat de faptul c aceti factori
au un anumit grad de plasticitate, nefiind total rigizi, putnd s se restructureze
i perfeciona sub aciunea condiiilor de mediu.
Relevanta educationala a teoriilor privind personalitatea
Pedagogia ca stiinta preocupata de fenomenul educational nu poate si nu trebuie
sa ramna straina de dezbaterile teoretice privind structura si organizarea
personalitatii subiectului uman. Avnd ca finalitate centrala dezvoltarea n sens
pozitiv si pe termen lung a personalitatii umane, actiunea educationala trebuie sa
se armonizeze att din punct de vedere epistemologic ct si metodologic cu
progresele nregistrate n acest domeniu.
Disputa dintre scoala de gndire idiografica si cea nomotetica n ceea ce priveste
personalitatea umana depaseste granitele discursului pur teoretic sau
metodologic, avnd implicatii profunde la nivelul modului de organizare si
desfasurare a procesului instructiv-educativ n scoala. A exacerba unilateral una
sau alta dintre orientarile anterior mentionate, a le prelua necritic si
nediscriminativ nseamna a concepe fenomenul educational de o maniera
reductionista si deloc profitabila.
A concepe, spre exemplu, personalitatea umana ca fiind o simpla suma de
trasaturi individuale si individualizatoare, asa cum propune orientarea
idiografica, echivaleaza n ultima instanta cu relativizarea si desubstantializarea
a nsasi actului educational.

Ne referim n acest context n primul rnd la faptul ca relatia dintre profesor si

clasa ca entitate psihosociala se atomizeaza si devine n aceste conditii o relatie
ce trebuie particularizata si individualizata n cazul fiecarui elev n parte. Acest
tip de relatie profesor-elev n care mesajul educational trebuie n permanenta
conceput, adaptat si particularizat nu n functie de tipuri de personalitate ci de
personalitati total distincte si diferite este greu de conceput si realizat n forma
actuala a nvatamntului contemporan.
O alta consecinta negativa n plan educational a modului idiografic de
concepere a personalitatii este aceea ca, datorita faptului ca este postulata
absenta unui nucleu stabil al acesteia si este afirmata dependenta
comportamentului uman de variabile pur situationale, efortul de inducere prin
nvatare si exercitiu la nivelul elevului a unor abilitati si comportamente relativ
stabile si pierde orice justificare.
Sfera metodologiei didactice are, la rndul sau, de suferit ca urmare a asumarii
conceptiei idiografice asupra personalitatii. Avem n vedere n acest sens,
dincolo de caracterul subiectiv si artizanal pe care orice procedeu didactic l-ar
primi n conditiile admiterii unei infinitati de personalitati total diferite si
modificabile situational, faptul ca generalizarea la nivelul populatiei scolare a
unei strategii didactice de succes ar fi lipsita n totalitate de orice temei logic si
epistemologic.
La rndul sau, abordarea nomotetica a personalitatii umane pacatuieste prin
ignorarea subiectului uman ca entitate distincta, prin subordonarea
individualitatii sale ntregului, conditii n care individul este transformat n
simplu element sau parte a unui esantion sau populatii statistice. n aceste
conditii situatiile de instruire ar fi reduse la simple sabloane, teoretic universal
valabile si aplicabile.
Asa dupa cum este de neconceput un demers didactic total particularizat si
construit integral pe baza unor observatii empirice asupra personalitatii fiecarui
elev n parte, la fel de putin dezirabila este situatia unui proces instructiveducativ n ntregime uniformizant si depersonalizat.
Avnd n vedere considerentele anterior enuntate apreciem ca abordarile
personalitatii de o maniera idiografica si nomotetica trebuie considerate ca fiind
complementare si nu reciproc contradictorii si exclusive.
Ne referim n acest context la faptul ca este necesar ca profesorul sa-si
structureze demersul instructiv-educativ pornind de la premisa ca personalitatile
elevilor nu sunt nici n totalitate identice dar nici radical diferite.

Structura personalitatii subiectului uman include att un nucleu bazal,

reunind factori de personalitate definitorii pentru individ si relativ constanti n
timp ct si trasaturi de personalitate circumstantiale, caracterizate de un grad mai
mare de flexibilitate si variabilitate.
Nucleul bazal al personalitatii individului exprima n fapt esenta modului de
gndire si actiune al acestuia, respectiv unitatea stabila, structurata si
individualizata a ansamblului conduitelor si comportamentelor subiectului uman
(Doron, R., Parot, F., 1999).
Stabilitatea temporala a nucleului bazal al personalitatii umane se datoreaza cu
precadere permeabilitatii sale reduse la influentele factorilor situationali,
conjuncturali ai existentei individuale.
Relativ la nucleul bazal al personalitatii, cercetarile n domeniu au reliefat
existenta unei structuri comune de baza a personalitatii, structura ce cuprinde 5
factori principali: extraversiune, amabilitate, constiinciozitate, stabilitate
emotionala si cultura. Structura formata de factorii de personalitate anterior
enuntati este cunoscuta n literatura de specialitate sub numele de Big Five.
Prezentam n Tabelul 1.1. factorii componenti ai structurii de baza a personalitatii umane si
scala trasaturilor caracteristice aferente acestora.
Factori

Scala trasaturilor caracteristice

Extraversiune

vorbaret-tacut
deschis-secretos
sociabil-singuratic

Amabilitate

binevoitor-iritabil
negelos-gelos
blnd-dur

Constiinciozitate

meticulos, ordonat-dezordonat
responsabil-neresponsabil
-scrupulos-nescrupulos

Stabilitate emotionala

stapnit-nervos, tensionat
calm-anxios
linistit-excitabil

Cultura

sensibil artistic-insensibil artistic

reflexiv-limitat intelectual
rafinat,stilat-nerafinat, needucat

Tabelul 1.1. Modelul celor 5 factori ai structurii bazale a personalitatii (dupa Birch, A, Hayward, S., 1999)

Valoarea modelului mai sus prezentat este att de natura epistemologica

(ofera posibilitatea derivarii diverselor structuri de personalitate descrise de
catre teoreticieni) ct si de natura praxiologica (permite elaborarea si construirea
riguroasa a cadrului actional necesar realizarii unor interventii eficiente la
nivelul personalitatii umane).
Alaturi de nucleul bazal al personalitatii exista asa numitele trasaturi de
personalitate secundare, care sunt fluctuante, variabile si cu un grad mare de
sensibilitate la conditiile conjuncturale ale existentei individuale, caracteristicile
diverselor situatii particulare putnd determina uneori fluctuatii majore la
nivelul comportamentului subiectilor umani. Trasaturile de personalitate
secundare nu sunt n totalitate izolate de nucleul bazal al personalitatii umane,
ntre acestea existnd certe raporturi de modelare si interdeterminare.
Apreciem ca eficienta actiunii educationale este conditionata de luarea n
considerare a perspectivei conform careia comportamentul uman nu este
determinat n totalitate nici de nucleul bazal al personalitatii individului si nici
de caracteristicile situatiei concrete n care acesta se gaseste. ntelegerea corecta
a actiunilor si conduitelor umane se bazeaza astfel pe luarea n considerare nu
doar a caracteristicilor interne ale persoanei sau a particularitatilor situationale n
care ea se afla ci si a tipului de raport interactional existent ntre subiectul uman
respectiv si cadrul sau existential.
Motto:

Personalitatea nu se capata, se cucereste!!

Bibliografie
1) REVISTA MEDICAL ROMN VOL. LIV, NR. 2, AN 2007
2) www.logopedics.info