Sunteți pe pagina 1din 6

7 tipuri de parinti toxici. Te recunosti?

Jobul de parinte a fost intotdeauna jobul cel mai plin de frustrari, bucurii, reusite, dar siobstacole de
pe pamant. Nu ai nevoie de CV sau studii inalte, insa iti asumi responsabilitateauriasa de a
face si forma o noua fiinta umana si, cand sa zici ca, in sfarsit, teai cam prins cumtrebuie facute lucrurile copiii s-au facut mari si au plecat de acasa!
Conform expertului in parenting de la GalTime.com, viteza cu care se schimba lumea de vreo20
de ani incoace a dus la modificari importante si in stilurile de
parenting si multe dintre noilestiluri nu sunt deloc benefice copiilor. Sigur ca
ii iubim, dar uneori tiparele noastre decomportament fata de ei incalca toate regulile impamantenite s
i indelung verificate de cresterea unui copil cu caracter puternic, echilibru, sanatate
emotionala si siguranta de sine. De fapt, aceste stiluri toxice de parenting sunt responsabile in parte
pentru propriile noastre sentimente de insatisfactie, neliniste si neincredere in propriul stil de
parenting, dar si pentru numarul totmai mare de copii stresati si dezechilibrati emotional.

1. Parintele closca
Cocolosesti copiii, esti mereu cu ochii pe ei si te repezi sa inlaturi orice obstacol le-ar putea iesi in

cale
Parintii de acest gen le sufla mereu in ceafa copiilor si nu se dau in laturi de la nimic cand vine vorba
de copiii lor. Le termina eitemele, le fac si refac referatele sidau navala sa-i salveze candapare orice
problema, oricat de mica. Atentie: un copil care a fostintotdeauna salvat sisupravegheat in fiecare
secunda ar putea avea probleme in a-si dezvolta calitati cruciale in viata, cum ar fi increderea in
sine, capacitatea de a lua decizii si cea de a gasi solutii la probleme.

Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa fii implicat in viata copilului, dar fara sa exagerezi pana la a
ajunge deranjant. Astfel, el isi va dezvolta independenta si, intr-o zi, va putea sa se
descurcesi singur. Incepe prin a identifica sarcinile pe care copilul le poate prelua, cum ar fi sa-si fac
singur micul dejun sau pachetelul pentru scoala, ori sa-si puna rufele murdare in cosul de rufe.
Invata-l cate UN lucru o data si, cand copilul l-a invatat, retrage-te si lasa-l sa se descurce, nu-i sufla
tot timpul in ceafa. Explica-i noua regula: Gata cu pretextele ca sa nu-ti faci treburile sigata cu
asteptarea sa te salvam noi. Si respecta-ti si tu noul motto: Nu fa niciodata pentru copilceea ce
copilul poate face singur.

2. Parintele lui Einstein

Iti obligi copiii sa invete mult prea devreme


pentru varsta lor cognitiva si pentru nivelul lor de dezvoltare
E normal sa vrei, ca parinte, sa-ti vezi copilul exceland intr-un domeniu sau mai multe, insaacum
multi parinti au ambitia sa creasca super-copii si tin mortis ca fiul sau fiica lor sa fie superiori din
punct de vedere intelectual celorlalti copii. Ce conteaza ce spun studiile, specialistii sideceniile de
experienta despre ce e potrivit pentru varsta si etapa de dezvoltare a copilului tau? Parintii de acest
gen insista, obliga, pun presiune pe copil ca sa acumuleze cat mai multesuccese, realizari, trofee,
premii, stimulente, etc., dupa care sunt innebuniti de grija ca nu cumva copilul sa nu fie cel mai bun
la orice. Nu e timp pentru joaca: fiecare ora a copilului trebuieumpluta cu meditatii, cursuri
suplimentare, activitati intelectuale, invatatat si studiat. Insa rezultatele acestui stil de parenting

nu suntplacute: stresul, anxietatea, perfectionismul, depresia si trisatul la teste nu au fost niciodata


la niveluri atat de ridicate in randul copiilor ca acum.
Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa apreciezi capacitatile si talentele naturale ale copilului
tausi adapteaza-ti stilul de parenting la etapa de dezvoltare a copilului, nu la cum vrei tu sa fie
copilul. Cand vrei sa-ti verifici deciziile si actiunile, apeleaza la testul banda elastica: imagineaza-ti
ca tii o banda elastica tare cu cate un capat in fiecare mana si intreaba-te daca asteptarile tale nu
cumva intind potentialul copilului dincolo de limitele sale, riscand sa-i distrugi respectul de sine. De
exemplu: vrei ca fiul tau sa fie Cristi Chivu cand el e interesat mai mult de colectionat timbre. Sau
insisti sa-ti tii fetita in clasa de copii superdotati desi face un efort urias ca sa tina, cat de cat,
pasul. Sigur ca e de datoria ta sa valorifici potentialul copilului, dartrebuie sa-i recunosti si limitele,
altfel risti ca banda elastica sa plesneasca. Si citeste ghidurile pentru parinti in care sunt explicate
etapele dezvoltarii copilului.

3. Parintele tzac pac


Te bazezi pe solutii rapide ca sa rezolvi temporar o problema, in loc sa faci o schimbare adevarata,
de durata.
Suntem toti obositi, grabiti, vrem sa ne usuram viata sai sa rezolvam totul cat mai repede, inclusiv
problemele de disciplina ale copiilor. Am face orice ca sa ne convingem copiii sa se poarte bine, cu
conditia ca rezultatul sa fie IMEDIAT! Asa ca apelam la avertismente tip Ai doua cartonase galbene!
Al treilea va fi rosu si ai sa ti-o iei! sau Ti-am zis de doua ori, a treia oara nu-ti mai spun!
ca sa preintampinam o criza de nervi a copilului. Sau facem calendaremari, de perete, pe care lipim
buline albe si negre, sau rosii si albastre sau smiley face saufata trista, in functie de comportamentul
copilului in fiecare zi. Sau ii promitem copilului jocul mult-ravnit daca se poarta frumos si ii dam bani
pentru fiecare nota buna. Problema e ca strategiile pe termen scurt nu-i invata pe copii decat sa se
poarte bine pe baza de amenintari, bani sau mita. Sigur, iti aduc liniste in casa
aproape intotdeauna si pe loc, insa asta nu inseamna ca copilul a invatat un tipar
de comportament bun, nu inseamna ca s-a schimbat ceva fundamental. Si de aceea
majoritatea copiilor nostri recad in vechile modele decomportament urat, iar noi
ajungem si mai descurajati, si mai epuizati.
Cum sa-ti schimbi stilul: Trebuie sa fii constient ca ai de invatat metode de disciplina eficiente,
care sa iti ajute copilul sa inteleaga ce a gresit si cum sa repare lucrurile. Intreabatiintotdeauna copilul: Spune-mi ce ai facut gresit?, De ce n-ar fi trebuit sa faci
asta? si Cumai sa procedezi data viitoare intr-o situatie ca asta?. Nu presupune niciodata ca
copilul a inteles ce are de facut, mai ales daca e mai micut fa-ti timp si joaca impreuna cu el o mica
sceneta care sa redea o situatie similara si el sa inteleaga cum trebuie sa se comporte. Scopul tau
e sa iti ajuti copilul sa invete sa se poarte bine chiar si in absenta ta!

4. Parintele de gasca
Pentru tine, sa fii considerat cool de copil e mai important decat sa impui limite, reguli sau sa spui
NU.

Aproape jumatate dintre parintii din ziua de azi recunosc ca in adancul sufletului isi doresc sa fie
cei mai buni prieteni ai copilului lor si nimic nu strica o prietenie mai rapid decat cuvantul NU. Nu
suportam gandul ca am putea lua o decizie care sa ne faca nepopulari in ochii copilului, ca am
putea sa le refuzam ceva sau (Doamne fereste!) sa ii disciplinam, daca asta le-ar provoca
acestora cel mai mic resentiment fata de noi. Insa copiii au nevoie de un parinte care sa stabileasca
reguli silimite si sa nu stearga granita dintre amici si adulti. In plus, incapacitatea noastra de a ne
refuza copiii nu ii ajuta deloc sa devina oameni responsabili, siguri pe ei, puternici si plini de
compasiune. In loc de asta, cream ceea ce multi cred ca e cea mai razgaiata si prost-crescuta
generatie din toate timpurile.
Cum sa-ti schimbi stilul:Invata sa impui limite si reguli clare si ferme si pricepe ca lucrul de care
are nevoie cel mai mult copilul tau este un parinte, nu un prieten. Incepe prin a te gandi
care sunt valorile cele mai importante pentru tine si care sunt lucrurile pe care nu le tolerezi la copilul
tau. Formuleaza un set de reguli ale casei, anunta copilul care sunt acestea si afiseaza-le undeva
cat mai vizibil. Daca iti alegi bataliile, renuntand la lucruri marunte si punand in scris lucrurile cu
adevarat importante, ai mai multe sanse sa fii consecvent in impunerea noilor reguli si e
mult mai probabil ca fiul sau fiica ta sa adopte acele reguli ca fiind noul sau tipar de comportament. Si
astfel tu redobandesti controlul.

5. Parintele accesoriu
Iti masori valoarea personala si succesul in functie de reusitele copilului tau
In ultimele decenii si-a facut aparitia Sindromul Copilului Trofeu, cu care ne putem lauda. Fiecare
realizare oricat de mica, fiecare nota, fiecare pas facut pe patine fara sa-si dea cu stangu-n
dreptul si fiecare pasa precisa la baschet sunt motive de lauda pentru parintii accesoriu, iar acesti
parinti adora sa impartaseasca aceste realizari cu toti cunoscutii. Sa se laude cu copiii e pentru aceti
parinti dovada propriei valori, dar daca acel copil are un esec sau primeste o nota mai mica de 10, nu
poate insemna decat ca parintele a dat gres intr-un fel sau altul. Asta e din cauza ca pentru parintele
accesoriu copilul e extensia propriilor dorinte, nevoi si vise. Acest stil de parenting starneste un
spirit competitiv nesanatos intre parinti si genereaza niveluri imense de vinovatie si stres daca avem
impresia ca copilul nu se ridica la inaltima asteptarilor noastre, astfel incat copilul ajunge, la randul
lui, sa simta ca ne-a dezamagit. Daca acest gen de parenting continua, identitatea copilului
ajunge sa fie in pericol si rezulta o co-dependenta nesanatoasa, in care atat parintele cat si copilul isi
masoara valoarea unul in functie de celalalt.
Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa-ti privesti copilul ca pe o persoana unica, seaparata de tine.
Schimbarea pronumelui de la eu la tu cand il lauzi este un prim pas foarte simplu. Astfel, accentul
nu mai cade pe mandria si aprobarea ta pentru realizarile copilului si ii mareste copilului increderea in
propria valoare. In loc sa zici Sunt foarte mandru!, spune Cred ca esti mandru de
cat ai muncit pentru aceasta realizare!. Deasemenea, incurajeaza copilul sa constientizeze propriile
eforturi, care au dus la realizarile lui, astfel incat mandria lui de sine sa nu depinda de laudele tale:
Nu te-ai lasat si ai rezolvat problema aceea. Nu uita sa te feliciti pentru ca nu te-ai dat batut!.

6. Parintele paranoic
Esti obsedat sa-ti protejezi copilul de absolut orice i-ar putea afecta bunastarea fizica sau psihica.
Bineinteles ca siguranta copilului e una din principalele prioritati ale oricarui parinte, dar in
zilele noastre, din cauza faptului ca suntem bombardati minut de minut de informatii infricosatoare,
de la copii care se sinucid pana la carnea cu hormoni sau existenta unor maladii misterioase, toti
tindem sa ne supraveghem copiii ceva mai atent, sa ii tinem un pic mai pe langa casa, sa ii
protejam mai mult uneori ajungand la extreme: Nu mai fa asa! Poti sa te lovesti!, Nu te
indeparta!, Nu pune mana acolo! Are microbi!. Insa frica permanenta de pericole care s-ar
putea sa iti ameninte copilul se transmite si acestuia. De fapt, cu cat strangem mai mult plasa de
siguranta in jurul copiilor, cu cat devenim mai obsedati de pericole care l-ar putea paste, cu

atat mai nevrotici si mai nesiguri pe ei devin si copiii. Nu e, deci, de mirare, micutii de
azi sunt mai stresati decat copiii oricarei alte generatii.
Cum sa-ti schimbi stilul:Trebuie sa inveti sa te relaxezi un pic. Invata sa constientizezi cand devii
exagerat de protector, astfel incat copilul sa aiba o sansa sa invete sa faca fata vietii. Invata sa-ti
controlezi temerile ca sa nu le transmiti copilului. Incepe prin a-ti invata copilul o expresie / fraza
pozitiva pe care sa si-o spuna cand incepe sa-si faca griji, ceva precum: N-am de ce sa ma
tem! sau Nu-mi fac griji! sau Pot sa ma descurc!. Exersati impreuna formula magica
pana candcopilul invata s-o foloseasca singur. Mai mult, exersand impreuna, inveti si tu formula si te va
ajuta sa-ti tii pentru tine temerile, in loc sa le reversi asupra copilului.

7. Parintele din planul doi


Renunti la influenta ta asupra copilului, permitand ca pe prim plan in viata lui sa fie influentele
externe, printre care si presa, publicitatea, etc.
Computere, Wii, YouTube, jocuri video, TV, Ipod-uri, celulare, Facebook toate acestea au ajuns sa fie
conectate direct la creierul copiilor nostri in medie 7 ore pe zi. De fapt, multi dintre copiii peste optzece ani petrec cea mai mare portiune din orele cand sunt treji conectati la un gadget sau la net.
Si toate acele ore insemna mai putin timp petrecut fata in fata cu noi, parintii lor. Din clipa in care
acceptam un rol secundar in ochiicopiilor nostri, incepem sa ne pierdem puterea, iar cultura populara
de masa ne ia locul. Astfel, copilul tau devine vulnerabil la factori si influente
externe, mai inclinat sa se lase calauzit si ghidat de alte persoane decat de tine si mai supus riscului de
adopta valorile altora, nu pe ale familiei sale.
Cum sa-ti schimbi stilul: Trebuie sa realizezi ca tu ai cea mai mare influenta asupra valorilor,
atitudinilor si comportamentului copilului tau. Si tot tu ai cuvantul decisiv cand vine vorba sa-l
protejezi de comportamente riscante. Cauta si gaseste modalitati de a te implica mai mult in viata
copilului tau si de a ramane implicat. In saptamana care urmeaza, noteaza cat timp petrece familia ta
la televizor, la calculator, jucand jocuri video saudand sms-uri. Hotaraste un numar de ore acceptabil

pentru a sta conectati si apoi stabileste perioade unplugged, precum mesele in


familie sau anumite momente din zi. Anunta, afiseaza si respectati cu totii cu sfintenie acele perioade.